Sunteți pe pagina 1din 2

Copilaria este comoara daruita de parintii nostri. Si, cand noi aparem pe lume, parintii nostri au dobandit o comoara.

Ne nastem copii. Oare, de ce nu ramanem asa? Cum ar fi lumea sa existe numai tineri si copii? Sigur lumea ar fi mai buna, ar fi numai zambete si parintii ar fi mai linistiti.Avem noroc de parintii care ne scutesc de griji si avem intradevar o copilarie linistita. Copilul este ca o floare gingasa si la fiecare petala cazuta, el creste inca un an.Ma bucur ca pot alerga, ca pot zambi, ca pot vorbi, astea sunt culorile petalei copilariei mele. Nu exista zile din copilaria mea pe care sa nu le fi trait din plin, zile de care sa nu ma bucur asa ca orice copil. ambetele si notele bune pe care le iau sunt suvoiul de fericire si liniste prin care mama isi potoleste setea dupa munca.Cat ne va lipsi copilaria? Cat ne va lipsi zambetul fetei zilnic?Cate zile vom uita sa zambim, sa nu fim stresati? Cat ne va lips joaca, timpul liber?!oate aceste intrebari vor avea raspunsul in viitor. As vrea sa raman copil pentru totdeauna, as vrea sa ma joc, sa alerg desculta,sa construiesc castele de nisip si sa prind fluturi. Sa"mi pun cirese la urec#i si sa fiu alintata.$aca s"ar putea as ridica ruga la $umnezeu sa ramana mama,mama si tata,tata. Sa nu devina bunic, bunica.%ar eu sa fiu printesa lor iubita. Ce pacat ca nu se poate ca eu sa fiu copil mereu& 'egea firii este ca toti copii sa devina parinti de copii si sa retraiasca copilaria cu oc#i si suflet de parinti. Cand eram mica ma asezam pe iarba si priveam norii plimbandu"se. Aveau contururi neobisnuite de forme geometrice, flori si animale, balauri si pasari cantatoare ce treceau repede una dupa alta invartindu"se #aotic inaite sa reusesc sa"i prind in plasa mea de fluturi. Copilaria"i o poveste ce te cuprinde si apoi te lasa. Ajungi batran si zi ca a fost frumoasa, a fost atunci, azi nu mai e. %nvata sa"ti traiesti copilaria caci ea se duce asa rapid, de n"a sa poti sa zici c"a fost frumoasa cand s"a pierdut in infinit. Copilaria"i o raza de soare , e primul si cel din urma cuvant , e tesuta"n aur si margaritare. Copilaria"i o adiere de vant.(a este plina de aventuri. %nposibil sa uitam de nazbatiile pe care le faceam cand aveam sufletele zburdalnice, %mi amintesc de o zi superba si fierbinte de vara la bunici. (ram cu verisoara mea pe bancuta din fata portii. (ram imbracate in roc#ite, frumosa aranjate, si da, nu aveam stare ca umblau dracusorii prin noi...$oua vecine mai maricele ca noi se duceau la furat de floarea soarelui. Acum ne" am fi dus si noi & %"am cerut voie bunicii, nimic, nici sa nu auda de asa ceva& Asadar stateam cumintele in fata casei, ne cam ardeau fundurile, ca era incinsa tare banca de la soare. Asteptam sa intre bunica in casa iar noi sa o tulim ca apucatele dupa bezmeticele care ne faceau cu mana. Ce mandre eram de noi, saream in sus ca niste mingii si c#icoteam vesele. Am furat ce era de furat, acum la un momentdat ajunsesem undeva pe un camp, o groapa in fata noastra si cu ceva apa in ea, %n spatele nostru era bunica care alerga disperata tipand ca din gura de sarpe. Ne"am speriat de ea si nu stiu

cum am alunecat si am cazut in apa. )de fleasca am fugit cat ne"au tinut picioarele inapoi acasa cu gandul de a o minti pe bunica ca nu eram noi acele fete care fugeau de ea. %mediat ce am ajuns acasa, ne"am asezat pe bancuta incinsa, c#iunuidu"ne sa rezistam cat mai mult timp pentru a ne usca. *ineinteles ca bunica ne"a prins. Am incercat sa o pacalim, insa nu a tinut. Ne"am luat o bataie zdravana si o morala de si acum o mai tin minte. Am mers in casa si ne"am aranjat. Apoi am iesit dinnou la poarta. Aceasta cred ca e cea mai frumoasa amintire din copilaria mea la bunici. Copilaria"i un zambet, un vis, e veselie.( pasarea ce"aluneca"n zare si"un gand pribeag de"o vesnicie. Copilaria"i o suava floare.