Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tahicardia supraventriculara
Definitie
Cea mai frecventa forma de tahicardie supraventriculara este fibrilatia atriala.
Tahicardia supraventriculara consta intr-un ritm accelerat al batailor inimii ce
provine de la atrii (inima are 4 camere: doua atrii si doi ventriculi), acest lucru
putand fi dedus si din denumirea afectiunii (supraventricular inseamna mai sus
de ventriculi, adica atrii, tahi inseamna rapid, iar cardie inseamna inima).
In mod normal, ritmul si frecventa cardiaca sunt minutios controlate de un sistem
de conducere electrica. In tahicardia supraventriculara bataile inimii accelerate
sunt declansate de tulburari ale initierii sau transmiterii impulsurilor electrice ce
determina contractiile inimii. In mod uzual, frecventa cardiaca in timpul
episoadelor de tahicardie supraventriculara sunt situate intre 150 si 200 de batai
pe minut, ocazional chiar peste 300 pe minut. Dupa o perioada de timp, inima
revine la o frecventa cardiaca normala (de la 60 pana la 100 de batai pe minut),
spontan sau consecutiv tratamentului.Alte denumiri sinonime cu tahicardia
supraventriculara sunt "tahicardia supraventriculara paroxistica" sau "tahicardia
atriala paroxistica".
Tipuri
In anumite situatii cresterea frecventei cardiace este normala (ex: in timpul
exercitiilor fizice, in febra, la stress). Aceasta frecventa cardiaca rapida, numita
tahicardie sinusala, constituie un raspuns normal la factorii de stress fizic sau
psihic si nu este considerata patologica (anormala).
Forme patologice de tahicardie supraventriculara sunt urmatoarele:
- fibrilatia atriala (cea mai frecventa)
- tahicardie supraventriculara prin intrare atrioventriculara, inclusiv sindromul
Wolf-Parkinson-White.
Cauze
O cauza frecventa de tahicardie supraventriculara este cea data de existenta
unor circuite electrice anormale la nivelul cordului, asa cum se intampla in
tahicardia prin reintrare atrioventriculara si in tahicardia prin intrare intra-atriala,
iar aceasta se intampla frecvent la indivizi ce nu au alte afectiuni cardiace. Nu se
stie exact cauza acestui fenomen.Unii specialisti considera ca tahicardia prin
reintrare intratriala (mai ales in cazul sindromul Wolf-Parkinson-White) sunt
mostenite genetic.
Alte cauze:
- supradozarea unor medicamente, precum digoxinul (Lanoxin sau Lanoxicaps)
sau bronhodilatatoarele ca teofilina (Brankodyl, Elixophilin, Sio-Bid, Sio-Philin
sau Teotard)
- alte boli afectiuni, precum boala pulmonara cronica obstructiva, insuficienta
cardiaca, pneumonia sau tulburarile metabolice.
Factori de risc
Unii factori de risc ce tin de stilul de viata cresc sansele declansarii unui episod
de tahicardie supraventriculara, asa cum se intampla in cazul consumului de
cantitati excesive de cafea, tigari sau alcool sau la folosirea unor stupefiante,
precum cocaina sau metamfetaminele (stimulatoare ale sistemului nervos
central).De asemenea medicatia decongestionanta (folosita la tratarea racelilor)
poate contine substante ce pot induce tahicardii, asa cum se intampla in cazul
oxymetazolinelor (ex: Afrin) sau pseudoefedrinelor (Sudafed, Actifed etc). Medicii
recomanda precautie in ceea ce priveste utilizarea produselor farmaceutice ce se
pot achizitiona din farmacii fara reteta, caci multe dintre acestea au in continutul
lor cofeina, efedrina, planta "ma hung" si alte substante stimulante ale cordului.
O forma speciala de tahicardie supraventriculara, tahicardia atriala multifocala
(TAM), poate fi declansata de preexistenta unor afectiuni precum boala
pulmonara obstructiva cronica, pneumonia, insuficienta cardiaca (deteriorarea
functiei cordului) si embolismul pulmonar (una sau mai multe din arterele
pulmonare se infunda si astfel, teritoriul deservit de acestea nu va mai fi bine
vascularizat si se va necroza, pierzandu-si functia).
Datorita faptului ca s-a emis ipoteza ca sindromul Wolf-Parkinson-White ar fi
mostenit genetic, medicii recomanda celor care au rude apropiate suferinde de
aceasta afectiune sa consulte un specialist pentru a determina daca exista
posibilitatea de a dezvolta ulterior aceasta tulburare de ritm.
Evolutie
Simptomatologia in tahicardia prin reintrare in nodul atrio-ventricular, inclusiv in
sindromul Wolf-Parkinson-White, debuteaza la varsta adolescentei si a adultului
tanar. Episoadele din sindromul WPW pot declansa ritmuri cardiace
amenintatoare de viata, precum fibrilatia ventriculara, cu toate ca acest fenomen
se petrece foarte rar. De aceea este recomandabil ca pacientul sa aiba mereu
asupra lui acte care sa informeze personalul medical asupra situatiei lui, in cazul
aparitiei unei crize.
Tahicardia prin reintrare in nodul atrial debuteaza, de obicei, undeva in perioada
cuprinsa intre adolescenta si varsta mijlocie. Daca un pacient face un episod de
tahicardie supraventriculara, este de asteptat ca acest fenomen sa se repete.
Aceste aritmii se remit spontan sau la simple manevre vagale, dar, de
asemenea, pot necesita medicatie zilnica, daca ele persista. Medicatia este
reprezentata de beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu sau digoxin. De
asemenea poate fi necesara administrarea de antiaritmice sau efectuarea
ablatiei prin radiofrecventa.
Daca tahicardia apare la un bolnav cunoscut cu boala coronariana (vasele de
sange care iriga inima) este posibil ca inima sa nu primeasca suficient sange
comparativ cu necesitatile crescute in timp ce inima bate cu frecventa crescuta.
In acest caz in care inima este privata de oxigen este posibila instalarea unui
atac de cord (infarct miocardic).
Diagnostic
Datorita faptului ca deciderea tipului de tratament aplicat depinde de tipul de
tahicardie de care sufera pacientul este foarte importanta stabilirea unui
diagnostic exact. Uneori diagnosticul de tahicardie supraventriculara poate fi
stabilit doar printr-o examinare medicala de rutina, coroborate cu stabilirea
istoricului personal si heredocolateral al pacientului (ce alte boli a mai avut
pacientul si rudele sale apropiate) si prin elaborarea catorva investigatii simple.
La examinarea fizica este util sa efectuam un masaj carotidian (se maseaza usor
zona gatului pe unde are traseu artera carotida, iar aceasta procedura ar trebui
sa aiba ca efect scaderea frecventei cardiace).
Investigatiile utile pentru monitorizarea ritmului cardiac si stabilirea tipului de
tahicardie pe care il are pacientul sunt:
- electrocardiograma (EKG) care inregistreaza activitatea electrica a inimii, daca
se reuseste inregistrarea traseului de EKG in timp ce pacientul sufera un episod
de tahicardie se pot obtine informatii extrem de utile
- monitorizarea Holter – este o metoda de a inregistra continuu activitatea
electrica a inimii, de obicei mai mult de 24 de ore, iar aceasta procedura este
utila pentru pacientii la care simptomatologia este inconstanta; exista mai multe
tipuri de monitorizari ambulatorii
- studiul electrofiziologic – prin introducerea de fire flexibile (ce la capat au niste
electrozi de inregistrare) prin vene (mai frecvent la nivelul coapsei) si impingerea
lor treptata pana la nivelul cordului, se poate inregistra direct activitatea electrica
a inimii; prin aceasta metoda se pot identifica si localiza exact caile anormale de
conducere ale impulsurilor electrice; mai departe se poate realiza ablatia prin
cateter (se interfera cu circuitul respectiv prin unde de radiofrecventa) si se pot
intrerupe aceste circuite patologice
- diagnosticul terapeutic: prin administrarea anumitor medicamente in timpul
episodului de tahicardie si prin urmarirea efectelor acestora se poate determina,
uneori, tipul de tahicardie.
Dupa diagnosticarea afectiunii, este utila gasirea cauzei ce a determinat aparitia
acesteia. Exista investigatii specifice pentru anumite tipuri de tahicardii precum:
- dozarea hormonilor tiroidieni (acesti hormoni au influenta asupra frecventei
cardiace)
- determinarea valorilor electrolitilor din sange (ex: potasiul si calciu influenteaza
frecventa si ritmul cardiac)
- radiografia toracica si testarea functiei pulmonare pot detecta afectiuni ale
plamanilor
tratament
Tratarea tahicardiei supraventriculare se impune un cazul in care:
- pacientul acuza ameteli, dureri toracice, sincopa ce sunt provocate de frecventa
cardiaca rapida
- episoadele de frecventa cardiaca rapida sunt frecvente sau nu remit spontan
(nu trec fara tratament).
Tratamentul episoadelor de tahicardie recent instalate (acute)
Pentru acest fel de afectiune se poate incerca initial aplicarea manevrelor vagale
(masaj carotidian, respiratia cu glota inchisa, imersia fetei in apa rece, compresia
globilor oculari si tusitul). Aceste manevre accesibile stimuleaza nervul vag care
are un rol important in scaderea frecventei cardiace. Aceste proceduri trebuie
efectuate la sfatul si instructiunile acordate de medic.
In cazul in care manevrele vagale efectuate nu au functionat, se poate incerca
administrarea unor medicamente cu actiune pe termen scurt, administrate pe
cale orala. Acestea pot ajuta pacientul sa ia medicatia la domiciliu in cazul in care
tahicardia revine, fara a fi nevoit sa se prezinte la serviciul de urgente cu fiecare
ocazie.
Daca frecventa cardiaca nu se rareste, atunci pacientul ar trebui sa se prezinte la
serviciul de urgenta unde sa i se administreze Adenozina sau Verapamil,
medicamente cu actiune rapida. Daca nici aceasta masura nu are efect, atunci
se poate recurge la cardioversia electrica care prin administrarea controlata a
unor socuri electrice poate restabili o frecventa cardiaca normala.
Tratamentul de lunga durata a tahicardiei recurente
In aceasta forma de tahicardie se recomanda administrarea de medicamente, fie
la nevoie, fie in fiecare zi, indiferent de prezenta crizelor. Medicamentele utilizate
in mod uzual sunt beta-blocantele, blocantele canalelor de calci, digoxin si alte
medicamente antiaritmice. La indivizii cu recurente frecvente, aceste
medicamente pot reduce numarul crizelor. Cu toate acestea, medicatia de acest
tip are frecvent si efecte secundare.
Din ce in ce mai frecvent pentru tratarea acestor bolnavi se utilizeaza ablatia prin
radiofrecventa care se bazeaza pe blocarea circuitului electric anormal de la
nivelul inimii, iar in acest mod se rezolva problema si pacientul nu va mai fi nevoit
sa ia medicamente. Totusi manevra nu este lipsita de riscuri, inclusiv dezvoltarea
unor infectii, sangerarile si producerea de leziuni la nivelul cordului. Pacientul va
trebui sa ia o decizie bazata pe evaluarea atenta a celor doua posibilitati: fie
administrarea de medicamente pentru tot restul vietii, fie riscarea unei proceduri
invazive. Un alt impediment al procedurii este faptul ca ea nu se realizeaza decat
in cateva centre medicale ce detin aparatura medicala necesara (ex: Bucuresti,
Timisoasa, Iasi, Tg. Mures).
Tratamentul tahicardiei prin reintrare in nodul atrio-ventricular
In acest caz se poate opta fie pentru medicatie administrata zilnic sau in
momentul crizelor de tahicardie, fie pentru ablatie prin radiofrecventa.Daca
pacientul are episoade inconstante de tahicardie, care dureaza cateva ore si nu
sunt insotite de simptome semnificative, se poate opta pentru administarea
medicatiei doar in crize. Aceste medicamente sunt reprezentate de antiaritmice,
precum Propafenona, de blocante ale canalelor de calciu, precum Verapamilul
sau de beta-blocante, precum Propanololul.
De asemenea medicul poate recomanda administrarea zilnica a blocantelor de
calciu, a beta-blocantelor si/sau a Digoxinului daca crizele sunt frecvente. Daca
aceste medicamente nu sunt eficiente in oprirea crizelor recurente de tahicardie,
se poate opta pentru administrarea de medicatie antiaritmica.La pacientii tratati
zilnic cu medicamente la care crizele sunt frecvente si insotite de
simptomatologie semnificativa se poate opta pentru ablatie prin cateterism. Un
studiu recent a relevat faptul ca in 96% din cazuri ablatia prin radiofrecventa
reuseste sa stopeze crizele de tahicardie prin reintrare in nodul atrio-ventricular.
Cu toate acestea procedura nu este lipsita de riscuri si in cazuri rare, aritmia
revine ceea ce poate necesita o a doua interventie de ablatie.
Tratamentul tahicardiei prin reintrare atriala
Si in acest fel de tahicardie se poate opta fie pentru tratamentul zilnic cu
medicamente sau la tratamentul doar in momentul crizei, acest lucru depinzand
de frecventa aparitiei. Medicamentele precum Digoxinul, beta-blocantele si
blocantele canalelor de calciu (Verapamil si Diltiazem) sunt frecvent eficiente in
stoparea episoadelor de tahicardie de acest fel.
Cu toate acestea, exista un tip de tahicardie cu reintrare in nodul atrio-vetricular,
numit sindromul Wolf-Parkinson-White la care acest tip de tratament poate
induce aparitia unor frecvente cardiace extrem de rapide, ce se pot manifesta cu
senzatia de "cap greu", lesin (sincopa) si chiar moarte.Tratamentul sindromului
Wolf-Parkinson-White poate fi realizat cu medicatie antiaritmica, precum
Propafenona, care scade viteza de conducere a impulsurilor electrice la nivelul
caii accesorii.Frecvent este recomandata ablatia prin radiofrecventa la pacientii
cu acest sindrom, mai ales la cei cu simptome severe sau la cei care dezvolta
fibrilatie sau flutter atrial (se datoreaza contractiei foarte frecvente a atriilor). Prin
ablatie se pot cupa aproximativ 95% din sindroamele Wolf-Parkinson-White.
Exista un risc scazut (5%) ca aceasta afectiune sa recidiveze (sa reapara), chiar
si in cazul unei ablatii reusite. Dar aproape intodeauna o a doua ablatie va reusi
sa cupeze definitiv aritmia.
Tratament medicamentos
In tratarea tahicardiei supraventriculare simptomatice se pot utiliza medicamente.
Optiuni de medicamente
Pentru simptomatologia severa (dureri toracice, lipsa de aer, stari presincopale –
stari de lesin) se pot administra medicamente antiaritmice cu actiune rapida de
catre specialisti in servicii medicale dotate cu aparatura necesara monitorizarii
frecventei cardiace. Din aceasta categorie de medicamente fac parte:
- adenozina
- blocantele canalelor de calciu (mai ales Verapamil si Diltiazem)
- beta-blocante (mai ales Propanolol, Metoprolol si Esmolol).
Medicatia de lunga durata poate fi, de asemenea, utila pentru contracararea
aparitiei si pentru tratarea episoadelor recurente de tahicardie. Din aceasta
categorie fac parte:
- beta-blocantele
- blocantele canalelor de calciu
- digoxinul
- alte medicamente antiaritmice.
De retinut!
Toate medicamentele descrise mai sus au efecte secundare
Tratament chirurgical
Chirurgia pe cord deschis pentru acest tip de afectiune se realizeaza rar si doar
in cazul in care celelalte forme de tratament (medicamentos sau ablatia prin
cateter) nu au dat rezultate, sunt contraindicate sau inaccesibile. Daca se
realizeaza o interventie chirurgicala pentru o alta afectiune concomitenta, se
poate realiza si ablatia chirurgicala a circuitului electric aberant in acelasi timp.
Cardioversia electrica (administrarea unui soc electric extern) poate fi necesara
la pacientii cu tahicardie supraventriculara ce nu cedeaza la manevre vagale sau
medicatie antiaritmica cu actiune rapida si la care simptomatologie este grava.
Conversia electrica este utilizata doar in situatii de urgenta. Daca pacientul este
constient, se va administra medicatie antialgica (impotriva durerii) si anestezica
(provoaca stare de somnolenta pacientului) in timpul manevrei.
Studiul electrofiziologic (masurarea curentilor din inima prin masuratori directe
prin electrozi introdusi in cavitatile cardiace) poate identifica calea accesorie ce
provoaca aritmia in cauza si se poate realiza ablatia prin radiofrecventa
(distrugerea caii respective).
Un studiu recent efectuat pentru ablatia prin cateterism a demonstrat ca
procedura are riscuri foarte scazute si ca este extrem de eficienta pentru
pacientii cu simptomatologie grava si frecventa in cadrul tahicardiei
supraventriculare prin reintrare in nodul atrio-ventricular. De asemenea reduce
mult costurile, comparativ cu pacientii tratati prin medicatie pe lunga durata. De
asemenea studiul a demonstrat ca procedura poate fi aplicata si celor cu
simptome usoare sau moderate.
Dar totusi procedura nu este lipsita de riscuri (infectii, sangerari, leziuni la nivelul
cordului care apoi poate impune implantarea unui stimulator cardiac), cu toate ca
acestea sunt rare. Pacientul va pune in balanta perspectiva de a se trata
medicamentos pentru tot restul vietii cu perspectiva unei interventii invazive. De
asemenea exista un risc (totusi mic) ca tahicardia sa reapara, necesitand o a
doua interventie. In plus ablatia prin cateter nu este o procedura disponibila
peste tot, ea realizandu-se doar in centrele medicale dotate cu aparatura
necesara si personal calificat.
Profilaxie
Se poate preveni aparitia acestor episoade de tahicardie prin evitarea toxicelor
care stimuleaza frecventa cardiaca, precum cafeaua, nicotina si anumite
medicamente (decongestionantele nazale), droguri (metamfetamine sau
cocaina), alcoolul in exces, lipsa de somn sau consumul excesiv de alimente la o
singura masa. Daca frecventa cardiaca este crescuta continuu, se pot administra
medicamente pe termen lung (beta-blocante) pentru prevenirea aparitiei
acestora.
Stilul de viata a celor cu tahicardie
Se indica monitorizarea frecventei cardiace la domiciliu si abordarea masurilor
care sa scada ritmul cardiac atunci cand apare tahicardia. Se poate incerca
intocmirea unui "jurnal" in care sa se consemneze simtomatologia si frecventa
cardiaca cu ocazia fiecarei tahicardii.Pacientul va fi instruit cum sa-si verifice
pulsul in timpul episoadelor si sa consemneze acele valori in "jurnal". De
asemenea bolnavul trebuie sa constientizeze ca in timpul episoadelor de
tahicardie simptomatica este dificil de masurat si numarat cu exactitate frecventa
pulsului. Prin intocmirea "jurnalului" mai sus amintit, pacientul poate sa identifice
factorii care determina aparitia tahicardiei.
Este utila evitarea cofeinei, nicotinei si a drogurilor (precum ecstasy, cocaina sau
metamfetamina). Pentru indivizii extrem de sensibili chiar si cafeaua si ceaiul
decofeinizate pot cauza episoade de tahicardie supraventriculara.Se vor evita,
de asemenea, decongestionantele nazale, precum oximetazolinele (ex: Afrin),
pseudoefedrinele (ex: Sudafed, Actifed etc.) si produsele utilizate ca suplimente
pentru curele de slabire (multe contin cofeina, efedrina, efedra, planta ma huang
sau alte stimulente).Pacientul va fi instruit cum se efectueaza la domiciliu
manevrele vagale (tusitul, expirul cu glota inchisa, imersia fetei in apa rece, etc)
pentru a-si reduce frecventele cardiace.
Manevre vagale
Manevrele vagale trebuie efectuate la recomandarea medicului. Acestea au
scopul de a regulariza bataile inimii prin stimularea sistemului nervos si permit
unui numar mare de pacienti controlul crizelor de tahicardie. Manevre vagale
afecteaza nervul vag, care ajuta la reglarea ritmul cardiac. Manevrele constau in
masarea arterei carotide, apasarea pe ochii inchisi, inspiratia profunda crescand
presiunea abdominala sau consumarea rapida a unei bauturi reci.
Medicamente antiaritmice
In cazul in care manevrele vagale nu reusesc sa aduca frecventa cardiaca la
valori normale, poate fi necesara administrarea injectabila a unui medicament
antiaritmic, cum ar fi adenozina. Adenozina administrata intravenos rapid întarzie
conducerea prin nodul atrioventricular. Aceasta actiune poate intrerupe circuitele
de reintrare care implica nodul atrio-ventricular si restabileste ritmul sinusal
normal la pacientii cu tahicardie. Odata circuitul intrerupt, tahicardia inceteaza si
ritmul sinusal normal este restabilit.Se pot prescrie, de asemenea, medicamente
antiaritmice pe cale orala, cum ar fi flecainida sau propafenona.
Cardioversia
Cardioversia are scopul de a restabili ritmul sinusal (ritmul normal al inimii) prin
aplicarea unui soc electric la nivelul toracelui. Cardioversia presupune aplicarea
,cu ajutorul a doua padele care se fixeaza pe toracele pacientului, a unui soc
electric care "reseteaza" ritmul cardiac. Este utilizata de obicei atunci manevrele
vagale si medicamentele antiaritmice nu sunt eficiente.
Prevenirea episoadelor de tahicardie
Ablatia prin radiofrecventa
Consta in eliminarea tesutului cardiac anormal cu ajutorul undelor de
radiofrecventa. Sondele utilizate pentru studiul electrofiziologic pot emite unde de
radiofrecventa cu distrugerea tesutului cardiac care transmite neadecvat
semnalul electric (crearea de mici cicatrici la nivelul tesutului cardiac pentru a
bloca undele electrice responsabile de aparitia aritmiei). Aceasta actiune
restabileste ritmul cardiac normal. Aceasta procedura este tratamentul cel mai
frecvent utilizat pentru sindromul Wolff-Parkinson-White. Aceasta procedura este
extrem de eficienta, iar complicatiile (traumatizarea inimii, infectii) sunt rare.
Medicamente antiaritmice
Medicamentele antiaritmice pot impiedica cresterea frecventei cardiace peste
valorile normale daca sunt luate in mod regulat. Medicamentele sunt deobicei
recomandate persoanelor care nu doresc sau nu pot fi supusi ablatiei prin
radiofrecventa.
Interventie chirurgicala
Rata de succes pentru ablatia caii accesorii in cazul interventiei chirurgicale
clasice (interventia pe cord deschis) este de aproape 100%. Cu toate acestea,
deoarece ablatia prin radiofrecventa este aproape la fel de eficient si mai putin
invaziva, o interventie chirurgicala este rar recomandata in tratamentul
sindromului Wolff-Parkinson-White. Aceasta este deobicei rezervata pentru
persoanele care sunt supusi interventiei pe cord deschis din alte motive.
Flutter atrial
Termenul de flutter atrial este utilizat pentru a desemna o tulburare de ritm
cardiac, relativ benigna, caracterizata prin contractii atriale ce se succed regulat
si rapid, fara nici o pauza. Cu alte cuvinte, atriile se contracta in mod regulat si
coordonat la o frecventa mare , cuprinsa intre 250-350 de contractii pe minut.
Inima este formata din 4 camere: 2 atrii si 2 ventricule. Atriile primesc sangele de
la vene si ventriculele ejecteaza sangele prin artere. Flutterul atrial este definit
drept contractia rapida a atriilor, ceea ce conduce la contractia rapida a
ventriculelor situate dedesubt.
Flutterul poate fi:
• paroxistic (care survine brusc sau atinge maximum de intensitate), situatie in
care este precipitat de obicei de unii factori cum ar fi pericardita sau insuficienta
respiratorie acuta
• persistent (care dureaza un timp indelungat).
cauzele aparitiei flutter-ului atrial
Pot fi identificate doua tipuri de cauze : cauze cardiace ( flutter-ul atrial se
datoreaza unei boli de inima) si cauze non-cardiace ( flutter-ul atrial este o
manifestare sau este indus de o alta boala decat cardiaca).
Cauzele cardiace sunt reprezentate de:
• Afectarea valvei mitrale (stenoza sau insuficienta mitrala)
• Hipertrofie cardiaca
• Infarct miocardic
• Pericardita- este o inflamatie a pericardului care se poate produce datorita
unei infectii virale sau bacteriene. Pericardul este un sac care imbraca inima.
• Miocardita-este o inflamatie a muschiului inimii.
• Hipertensiunea arteriala
• Flutterul atrial este foarte frecvent intalnit in prima saptamana dupa operatiile
pe cord deschis
Cauzele non-cardiace sunt reprezentate de:
• Hipertiroidie- niveluri ridicate de hormoni tiroidieni
• Infectie a plamanilor
• Embolie pulmonara - este obstruarea vaselor pulmonare cu sange coagulat,
care are originea mai frecvent la nivelul venelor membrelor inferioare sau la
nivelul inimii.
• Consumul de alcool poate fi de asemenea responsabil de aparitia flutter-ului
atrial.
• Flutter-ul atrial poate sa apara dupa consumul de medicamente cum ar fi
quinidina, digoxin.
Flutter-ul atrial este, uneori (in 25% din cazuri) fara sa se poata specifica
etiologia (cauza). Acesta se numeste flutter atrial idiopatic.
Fibrilatia atriala
Fibrilatia atriala apare atunci cand activitatea electrica cardiaca devine
neregulata si provoaca contractii rapide si necoordonate ale atriilor. Aceste
contractii anormale ale atriilor poate determina pomparea ineficienta a sangelui
spre tot corpul.
Fibrilatia atriala reprezinta cea mai severa tulburare de ritm atrial, in care
activitatea electrica este total dezorganizata. Frecventa activarii electrice atriale
este de 350-600 / min, iar intensitatea activarilor este diferita, cuprinzind doar
anumite portiuni ale atriului (nu este o activare electrica atriala totala). In plus,
frecventa ridicata si modul dezorganizat al activitatii electrice nu permite
obtinerea unei contractii miocardice atriale eficiente.
Fibrilatia atriala este potential periculoasa deoarece sangele se pot acumula in
atrii, crescand riscul de formare a unui cheag de sange. In cazul in care cheagul
migreaza spre creier se produce un accident vascular cerebral. Fibrilatia atriala
este cea mai frecventa forma de tulburare de ritm a inimii, care afecteaza 1% din
persoanele peste 65 de ani, iar riscul creste la 10% la persoanele peste 85 de
ani.
mecanismul aparitiei fibrilatiei atriale
Bataile cardiace normale sunt controlate prin semnale electrice care pornesc de
la nivelul nodulului sino-atrial. Nodulul sino-atrial este situata in partea de sus a
atriului dreptul. Inima este impartita in patru camere: doua atrii in partea de sus si
doua ventricule in partea de jos. Rolul atriilor este de a umple ventriculele cu
sange si ventriculele propulseaza (pompeaza) sangele catre plamani si restul
corpului. In mod normal impulsul electric de la nivelul nodulului sino-atrial se
propaga concentric (in pata de ulei) la nivelul atriilor, apoi impulsul electric
ajunge la nivelul nodulului atrio-venricular de unde prin intermediul fascicului His
si retelei Purkinje este transmis ventriculelor. Aritmiile se datoreaza unei anomalii
in producerea si transmiterea stimului electric. Exista diferite forme de aritmii, dar
cele care intereseaza ventriculele sunt, in general, mai grave.
Fibrilatia atriala este un tip de aritmie. Nodul sinoatrial nu mai controleaza
ritmului cardiac, dar diferite portiuni de la nivelul atriului declanseaza impulsuri
electrice in acelasi timp. Acest lucru determina aparitia fibrilatiei atriale sau
contractii musculare (miocardice) necontrolate. Atriile inceteaza sa mai pompeze
sange in mod eficient spre ventricule pentru a mentine o functie cardiaca
normala. Frecventa cardiaca neregulata este cauzata de contractiile rapide ale
atriilor bataie (de obicei peste 350 de batai pe minut) si circulatia neregulata a
impulsurilor electrice la nivelul nodului atrioventricular. Nodulul atrio-ventricular in
loc sa permita trecerea fiecarui impuls electric spre ventricule, lasa numai
anumite impulsuri sa treaca.
tipurile de fibrilatie atriala
Fibrilatia atriala poate fi prezenta in diferite forme:
• Fibrilatia atriala paroxistica este caracterizata de episoade recurenta de
fibrilatie atriala care dureaza sub 7 zile, aritmia se declanseaza in mod
repetat,survine brusc, fara un avertisment. Apoi, dupa o perioada de timp
variabila, ritmul cardiac revine la normal fara asistenta medicala.
• In caz de fibrilatie atriala persistenta, inima bate neregulat , aritmia dureaza
mai mult de 7 zile si este necesar tratament medical pentru a restabili ritmul
cardiac normal.
• In caz de fibrilatie atriala permanenta, ritmul cardiac este neregulat , aritmia
dureaza mai mult de 7 zile si nu poate reveni la normal cu medicamente sau alte
tratamente.
cauzele fibrilatiei atriale?
Cauzele aparitiei fibrilatiei atriale pot fi impartite in cauze cardiace si non-cardiac.
Cauze cardiace
• Bolile cardiace coronariene: aparitia sindromului coronarian acut sau
infarctului miocardic poate genera afectarea miocardului (muschiul inimii) si astfel
poate duce la aparitia fibrilatiei atriale.
• Bolile cardiace valvulare, in special, cele care intereseaza valva mitrala,
situata intre atriul si ventriculul stang. Intr-adevar, stenoza sau insuficienta mitrala
determina cresterea presiunii in atriul stang si astfel favorizeaza aparitia fibrilatiei
atriale. Acelasi lucru este valabil si pentru valva tricuspida, care se gaseste pe
partea dreapta a inimii (daca cazurile sunt mult mai rare).
• Insuficienta cardiaca apare atunci cand muschiul inimii nu mai pompeaza
cantitatea de sange necesara organismului. Insuficienta cardiaca poate duce la
aparitia fibrilatie atriale. Aproximativ 30% din pacientii cu insuficienta cardiaca au
fibrilatie atriala.
• Cardiomiopatia hipertrofica este un defect genetic in care miocardul (muschiul
inimii) se ingroasa anormal. Miocardul ingrosat poate afecta sistemul electric al
inimii, punand viata pacientului in pericol prin batai anormale ale inimii (aritmii)
• Malformatiile cardiace congenitale pot duce la aparitia fibrilatiei atriale.
Malformatiile cardiace congenitale apar atunci cand inima sau vasele mari din
apropierea acesteia nu se dezvolta normal inainte de nastere (in viata
intrauterina).
• In mod similar, interventiile de chirurgie cardiaca pot favoriza aparitia fibrilatiei
atriale, atat in cazul chirurgiei valvulare cat si a celei coronariene (realizarea de
by-pass).
• Hipertensiunea arteriala (HTA) reprezinta o crestere a valorilor tensiunii
arteriale peste limita normala, o afectiune in care sangele exercita o presiune
crescuta asupra peretilor arterelor , ceea ce poate duce deteriora miocardului
• Pericarditele (afectiuni inflamatorii a invelisului extern al inimii) si
endocarditele (afectiuni inflamatorii ale portiunii interne a peretelui cardiac): in
evolutia acestor boli pot apare leziuni ale miocardului si/sau valvelor.
• Miocarditele sunt afectiuni inflamatorii ale miocardului ce pot apare dupa
infectii virale, fungice sau alte infectii ca difteria, reumatismul articular acut sau
tuberculoza.
• Reumatismul articular acut este o boala inflamatorie provocata de actiunea
toxinelor unui streptococ, care provoaca o inflamatie a articulatiilor mari si a
inimii.
• Sindromul Wolff- Parkinson- White reprezinta o anomalie congenitala a
activarii electrice cardiace care determina ritmuri rapide si neregulate (aritmii) ale
inimii.
• Sindromul tahicardie- bradicardie se refera la o aritmie paroxistica in care
exista perioade alternative de tahiaritmie si bradiartimie.
• Tumori cardiace cum ar fi mixomul intraatrial
Cauze non-cardiace
• Hipertiroidismul este o afectiune care se caracterizeaza prin excesul de
hormoni tiroidieni. Hipertiroidismul este o cauza de aparitie a fibrilatiei atriale si
trebuie intotdeauna cautata.
• Obezitatea este frecvent asociata cu aparitia fibrilatiei atriale.
• Bolile pulmonare cronice responsabile de o scaderea a cantitatii de oxigen in
sange reprezinta o cauza semnificativa a aparitiei fibrilatiei atriale (boala
pulmonara cronica obstructiva, insuficienta respiratorie cronica). In plus,
medicamentele bronhodilatatoare utilizate in aceste boli respiratorii determina
cresterea frecventei cardiace si a riscului de fibrilatie atriala (de exemplu,
teofilina).
• Consumul excesiv de alcool pentru o perioada lunga de timp poate fi o cauza
de fibrilatie atriala. Un studiu recent a demonstrat ca marii consumatori de
bauturi alcoolice dezvolta mai frecvent aritmii decat cei care nu consuma alcool
sau cei care il consuma ocazional; de asemenea, consumul unei cantitati mari de
alcool intr-un timp scurt determina episoade de fibrilatie atriala.
• Consumul de substante stimulante ale activitatii cardiace ( teofilina,
amfetamine, decongestionante ce contin pseudo-efedrina, cocaina,
metamfetaminele, excesul de nicotina si cafeina).
• Aparitia de inflamatiei (pulmonare, cardiace) este una din cauzele clasice de
debut a fibrilatiei atriale.
• Exista un tip de fibrilatie atriala datorata unei mutatii genetice la nivelul genei
KCNQ1 (de pe cromozomul 11). Aceasta mutatie implica modificarea genetica a
canalelor de potasiu si a excitabilitatii miocitelor (celulele musculare). Canalele
de potasiu sunt canale care permit potasiului (sub forma de ioni K +) sa iasa din
celula. Tot in contextul fibrilatiei atriale genetice, trebuie mentionata o mutatie
care apare pe cromozomul 10 si care a fost observata in cazul anumitor forme de
fibrilatie atriala familiara.
• Hemoragiile intracraniene si tumorile cerebrale
Fibrilatia atriala apare uneori la persoane sanatoase, aceasta fiind denumita
fibrilatie atriala izolata si reprezinta mai putin de 10% din cazurile de fibrilatie
atrial
factorii de risc?
• Varsta peste 60 ani: cu cat o persoana inainteaza in varsta, cu atat creste
riscul de a dezvolta fibrilatie atriala
• Sexul masculin: barbatii prezinta un risc usor mai crescut de a dezvolta FA,
dar femeile diagnosticate cu aceasta afectiune prezinta un risc mai mare de
moarte prematura.
• Istoricul familial: daca exista cazuri in familie, este posibil sa suferi si tu de
aceasta afectiune.
• Rasa alba
• Afectarea valvelor inimii
• Hipertensiunea arteriala: o tensiune arteriala mare care nu este descoperita
sau tratata corespunzator poate creste riscul aparitiei fibrilatiei atriale
• Bolile coronarelor si infarctul miocardic acut
• Functionarea anormala a muschilor inimii (incluzand insuficienta cardiaca
congestiva)
• Operatii recente pe inima sau plamani
• Istoric de reumatism articular acut
• Concentratia scazuta a oxigenului in sange, de exemplu, in bolile de plamani
cum ar fi emfizemul sau boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC)
• Bolile pulmonare cronice (emfizem, astm, BPOC)
• Consum de alcool in cantitate foarte mare sau substante stimulante ale
activitatii cardiace,etc.
simptomele fibrilatiei atriale?
Simptomele fibrilatiei atriale sunt:
• Palpitatii- o senzatie de batai ale inimii mult mai rapide si mai putin regulate
decat de obicei
• Disconfort sau durere toracica (angina pectorala) datorita fluxului scazut de
sange catre muschiul inimii
• Puls rapid si neregulat
• Ameteli sau in cazuri rare, lesin
• Stare de confuzie
• Dispnee (respiratie dificila, lipsa de aer) care apare mai ales in timpul efortului
fizic sau a emotiilor puternice (teama)
• Slabiciune sau oboseala accentuata
Cu exceptia palpitatiilor, celalalte simptome ale fibrilatiei atriale sunt produse de
scaderea cantitatii de sange trimise in corp (spre creier, inima si plamani). Unele
persoane cu fibrilatie atriala nu au nici un simptom (asimptomatici).
complicatiile fibrilatiei atriale?
• Accident vascular cerebral
Fibrilatia atriala este responsabila de absenta contractiilor eficiente ale atriilor
astfel sangele va stagna la nivelul atriilor. Aceasta stagnarea a sangelui
favorizeaza aparitia cheagurilor de sange, care pot migra in artere, in special in
cele de la nivelul creierului. Astfel, fibrilatie atriala se poate complica cu un
accident vascular cerebral responsabil de aparitia hemiplegiei (paralizie care
afecteaza o jumatate , stanga sau dreapta, a corpului). Riscul de accident
vascular cerebral depinde de varsta si de alti factori de risc (hipertensiune
arteriala, obezitate , fumat, sedentarism,etc), dar prezenta fibrilatiei atriale creste
de cel putin 5 ori riscul de accident vascular cerebral.Riscul creste si mai mult
daca exista o valvulopatie si de asemenea, creste cu inaintarea in varsta,
hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, accident vascular cerebral sau
accident ischemic tranzitor in antecedente. Medicamentele anticoagulante reduc
mult riscul formarii cheagului si al aparitiei accidentului vascular cerebral.
• Insuficienta cardiaca
O alta complicatie a fibrilatiei atriale este o scadere fortei de contractie a inimii,
care poate fi responsabila de aparitia edemului pulmonar acut, pierderea
cunostintei sau insuficienta cardiaca severa. Fibrilatia atriala este o afectiune
care poate slabi muschiul inimii si scadea capacitatea sa de a pompa sangele,
mai ales daca nu este tratata corect.
Diagnostic
Examenul clinic
Examenul clinic incepe cu istoricul pacientului. Medicul va intreba de existenta
altor boli, administrarea de medicamente, consumul de tutun sau alcool,
practicarea unui sport. Ascultatia inimii cu ajutorul stetoscopului ramane un
examen valoros pentru diagnosticul fibrilatiei atriale, dar aparatura moderna
poate ajuta la identificarea acesteia cu o acuratete mult mare. Cand inima bate
mai repede decat in mod normal (mai mult de 100 de batai pe minut) aceasta se
numeste tahicardie. Fibrilatia atriala este un tip de tahicardie. Din punct de
vedere clinic pulsul prezinta o neregularitate absoluta, cu o amplitudine variabila
si este prezent deficitul de puls (diferenta intre frecventa cardiaca centrala si cea
periferica). Zgomote cardiace sunt neregulate, de intensitate diferita.
Caracteristic, neregularitatea ritmului cardiac creste in cursul efortului. In schimb,
manevrele vagale reduc frecventa ventriculara si tind sa regularizeze ritmul, desi
nu pot duce la disparitia aritmiei.
Electrocardiograma de repaus
Electrocardiograma (ECG) este un traseu al impulsurilor electrice ale inimii
inregistrat cu mici electrozi ce se fixeaza pe piept si se conecteaza la un
electrocardiograf. Caracteristicile ECG ajuta la stabilirea diagnosticului de
fibrilatie atriala.
Din punct de vedere electrocardiografic fibrilatia atriala se caracterizeaza prin:
-disparitia undelor P si inlocuirea lor cu unde f, cel mai bine evidentiate in V1 si
V2
-frecventa undelor f este de 350-600 / min
-succesiunea undelor f este neregulata
-amplitudinea undelor f este diferita (cele mai ample unde "f" se observa in V1)
Tahicardia sinusala
Ce este tahicardia sinusala?
Tahicardia este o tulburare de ritm cardiac caracterizata prin accelerarea ritmului
cardiac normal (ritm sinusal) astfel incat frecventa cardiaca depaseste 100 batai
pe minut. Aceasta crestere a frecventei cardiace rareori depaseste 200 batai pe
minut. Aceasta definitie a tahicardiei sinusale este valabila doar in cazul adultilor.
La sugarii frecventa cardiaca normala este de 110-150 de batai pe minut.
Inima bate in mod normal cu o frecventa cuprinsa intre 60 si 100 de batai pe
minut (in medie 70-80 batai pe minut) , ceea ce corespunde unui ritm sinusal.
Termenul de sinusal provine de la nodul sino-atrial, care este stimulatorul cardiac
natural, avand rolul de a asigura un ritm cardiac normal. Nodulul sinoatrial este
un mic grup de celule musculare extrem de specializate situate in peretele
atriului drept. La nivelul sau isi au originea impulsurile electrice care fac inima sa
bata.Acest nodul descarca stimulul electric spre atrii care se contracta
determinand trecerea sangelui din atrii spre ventricule. Semnalul electric trece
apoi prin nodulul atrioventricular care se afla in partea de jos a peretelui
interatrial . Impulsul electric trece apoi prin fasciculul His si reteaua Purkinje
determinand contractia ventriculelor si trecerea sangelui din ventricule spre aorta
si artera pulmonara. Tahicardia sinusala are un debut si un sfarsit progresiv.
Care sunt cauzele aparitiei tahicardiei sinusale?
Tahicardia sinusala nu este o aritmie primara (fara nici o cauza) ,ci apare
intotdeauna ca raspuns fiziologic al cordului la diferiti factori:
• Hipertiroidismul apare cand glanda tiroida produce hormon tiroidian in exces.
Hormonul tiroidian influenteaza rata batailor cardiace, astfel in caz de
hipertirodism apare tahicardie.
• Feocromocitom este o tumora dezvoltata in glanda medulosuprarenala care
secreta catecolamine (andrenalina, noradrenalina) responsabile de hipertensiune
arteriala severa si de tulburari ale ritmului cardiac (tahicardie).
• Embolie pulmonara este obstructia brusca a uneia dintre ramurile arterei
pulmonare.
• Infarct miocardic (moartea muschiului inimii prin blocarea brusca a arterei
coronare)
• Boli valvulare cardiace
• Malformatii cardiace congenitale
• Boli pulmonare cronice
• Miocardita (inflamatia muschiului inimii)
• Excesul de alcool, tutun si cafea
• Droguri stimulente cum ar fi cocaina, ecstasy si amfetaminele
• Febra reprezinta temperatura corporala mai mare de 37°C.O stare febrila
este insotita adesea de cresterea frecventei cardiace.
• Hemoragie, anemie (diminuarea cantitatii de hemoglobina functionala
circulanta totala ), soc (stare clinica extrema, caracterizata prin scaderea fluxului
de sange oxigenat necesar functionarii organelor vitale determinat de diferite
afectiuni acute sau raniri importante) - in aceste cazuri tahicardia apare ca
mecanism compensator prin care organismul incearca sa mentina un flux
sanguin optim
• Insuficienta ventriculara stanga (incapacitatea ventriculului stang de a-si
indeplini functia de pompare a sangelui in aorta)
• Nevroza cardiaca este o tulburare psihica care se manifesta printr-un
complex de tulburari cardiace subiective: palpitatii, dureri precordiale, precum si
respiratie superficiala, intretaiata de oftat, senzatie de oboseala si dispnee (lipsa
de aer), balonari abdominale si constipatie.
• Anxietate (teama)
• Stres emotional
• Deshidratare
• Durere
• Hipoxemia (nivelurile scazute de oxigen)
• Efortul fizic intens
• Cresterea tonusului simpatic sau scaderea tonusului vagal (parasimpatic)
• Medicamente cum ar fi atropina, vasodilatatoare (medicament care creste
calibrul vaselor prin intinderea fibrelor lor musculare), neuroleptice (medicamente
utilizate in tratamentul psihozelor), antidepresive, hormoni tiroidieni.
Care sunt simptomele tahicardiei sinusale?
Tahicardia sinusala de obicei nu determina aparitia simptomelor, cu toate
acestea pacientii pot acuza palpitatii.
Palpitatiile reprezinta o senzatie de batai ale inimii mult mai rapide decat de
obicei.Persoana simte modificari ale ritmului cardiac. Palpitatiile pot fi crea
senzatia de disconfort, indispozitie si anxietate (teama) la unele persoane
Cu cat tahicardia este mai grava, cu atat si simptomele sunt mai severe.Cand
inima bate prea repede, camerele inferioare ale inimii (ventriculii) nu au suficient
timp sa se umple cu sange si, ca urmare, nu pot pompa suficient sange catre
organele corpului ducand la aparitia simptomelor de debit cardiac scazut:
slabiciune, oboseala, confuzie, dureri in piept, senzatia de lipsa de aer, cefalee
(dureri de cap), ameteala sau sincopa (lesin).
Diagnostic
Examenul clinic
Examinarea pulsului se realizeaza prin comprimarea cu trei degete (index,
medius si inelar) a arterei radiale in santul radial. Frecventa se apreciaza
numarand pulsatiile timp de un minut.Examinarea pulsului pune in evidenta o
frecventa de peste 100 batai pe minut (tahicardie).
Ascultatia cordului (cu ajutorul stetoscopului) permite masurarea frecventei
cardiace, zgomotele cardiace sunt regulate, bine batute, concordante cu pulsul.
Compresia sinusului carotidian
Compresia sinusului carotidian produce de obicei o usoara rarire, urmata de o
revenire gradata la frecventa anterioara. Acest fapt vine in contrast cu raspunsul
tahicardiei paroxistice supraventriculare la aceeasi manevra, care produce o
usoara rarire si o oprire brusca a tahicardiei. Aceasta manevra trebuie efectuata
doar de catre un medic. Nu se face compresia sinusului carotidian la persoanele
cu sufluri pe carotide.
Electrocardiograma
Electrocardiograma este o inregistrare a actrivitatii electrice a inimii.
Electrocardiograma este un traseu al impulsurilor electrice ale inimii inregistrat cu
mici electrozi ce se fixeaza pe piept si se conecteaza la un electrocardiograf.
Caracteristicile tahicardiei sinusale pe electrocardiograma sunt:
- complexele QRS au aspect normal, sunt precedate de unde P sinusale
- intervalul PQ (PR) este in limite normale
- frecventa cardiaca este intre 100-200 batai pe minut
Monitorizarea Holter
Electrocardiograma standard poate sa nu detecteze tahicardia sinusala deoarece
nu a aparut in momentul efectuarii electrocardiogramei. Monitorizarea Holter este
o inregistrare continua a traseului ECG timp de 24-48 de ore.
Pentru stabilirea cauzei tahicardiei sinusale pot fi necesare si alte teste cum ar fi:
cele de sange pentru verificarea hormonilor tiroidieni, enzimelor miocardice,
gazelor arteriale , ecocardiografia pentru identificarea anomaliilor valvulelor
inimii sau coronarografia pentru afectiuni ale vaselor inimii, etc.
Tratament
Tratamentul tahicardiei sinusale consta in primul rand in identificarea si tratarea
afectiunii cauzale. Afectiunea cauzala reprezinta o suplimentare a cererii
organismului care necesita un efort crescut din partea inimii pentru a creste
cantitatea de sange spre tesuturi si de aceea tratamentul este in primul rand al
cauzei.
Un tratament medicamentos specific este rareori necesar si se efectueaza de
regula cu betablocante cu actiune prelungita: atenolol, metoprolol, bisoprolol sau
betaxolol. Tratamentul cu betablocante are indicatie in special in caz de
hipertiroidism.
In caz de insuficienta cardiaca tratamentul consta in glicozide digitalice (digoxin),
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (enalapril), betablocante
(carvedilol) sau medicamente diuretice (furosemid).
Poate fi utilizat oxigenul in caz de hipoxie, adica atunci cand cantitatea de oxigen
care ajunge la tesuturi este inadecvata (scazuta). In caz de deshidratare se
recomanda administrarea de fluide (pe gura sau intravenos), iar in cazurile grave
de anemie sau hemaoragii massive se pot administra transfuzii de sange.
In caz de febra, prescrierea de medicamente pe baza aspirina(medicamente
antipiretice) este suficienta, cu conditia ca febra sa nu fie datorata unei infectii.
Daca este prezenta o infectie in organism se asociaza un antibiotic.
Anxietatea (teama), nevroza cardiaca,stress-ul pot necesita tratament cu
medicamente anxiolitice ( alprazolam ) sau pot fi utilizate produse naturiste pe
baza de valeriana sau paducel (gherghin).
Extrasistola atriala
Extrasistolele sunt tulburari ale ritmului cardiac caracterizate printr-o contractie
prematura (aparuta inainte de momentul normal in care trebuie sa se manifeste),
bataie urmata de o pauza. Extrasistolele sunt batai care intrerup periodic ritmul
normal al inimii. Ele apar atunci cand stimulul electric este descarcat din alt
centru decat nodul sinoatrial. Extrasistolele atriale apar atunci cand stimulul
electric isi are originea la nivelul atriilor.
Ritmul cardiac normal isi are originea in nodulul sino-atrial situat la nivelul atriului
drept, care actioneaza ca stimulator cardiac natural. Acest nodul descarca
stimulul electric spre atrii care se contracta determinand trecerea sangelui din
atrii spre ventricule. Semnalul electric trece apoi prin nodulul atrioventricular care
se afla in partea de jos a peretelui interatrial . Impulsul electric trece apoi prin
fasciculul His si reteaua Purkinje determinand contractia ventriculelor si trecerea
sangelui din ventricule spre aorta si artera pulmonara.