Sunteți pe pagina 1din 3

Hanu-Ancuţei

de Mihail Sadoveanu

-rezumat-

“Iapa lui Voda”-este o povestire despre o iapa din care se tragea calul comisului Ionita.Intamplare s-a petrecut pe vremea lui Mihai Voda,protagonistul fiind comisul.Acesta,dupa ce se odihnise la han,ii ureaza sanatste unui boier necunoscut care l-a intrebat unde se duce.Ionita ii spune ca are de gand sa se duca la Voda sa-i faca dreptate,iar daca nici acesta nu-i rezolva necazul,atunci sa-i pupe Maria Sa iapa “nu departe de coada” .Ajuns la Voda,isi da seama ca boierul cu care vorbise la han era insusi Voda.Acesta ii rezolva problema si il intreaba ce s-ar fi intamplat daca nu i-ar facut dreptate,iar acesta ii spune ca nu-si ia vorba inapoi.De aceea,comisul spune ca ar trebui sa se uite toti la cal ca la un lucru rar,deoarece se trage din iapa lui Voda. “Haralambie”-este o intamplare povestita de calugarul Gherman.Acesta spune ca Haralambie a fost un aranut domnesc ce se facuse haiduc,multa lume suferind din cauza rautatilor lui.Voda Ipsilant a poruncit sa fie prinsi vrajmasii,insa biruia Haralambie de fiecare data,care se ascundea prin locuri stiute numai de el. Atunci,Voda s-a hotarat sa-l trimita pe fratele lui Haralambie,Gheorghie,caruia nu-i placea comportamentul haiducului,acesta stiindu-i obiceiurile.Dupa opt zile,Haralambie s-a refugiat acasa la Gherman,pe cand era copil si-l cunostea deoarece venea deseori,baiatul dadandu-si seama ca acesta era tatal lui. Casa era înconjurata de oamenii lui Voda, condusi de Gheorghie, care, dupa ce si-a avertizat fratele sa se predea,l-a pacalit cu hamgerul si l-a doborât.Gheorghie se invatisa la Divan si a pus capul fratelui sau la picioarele lui Voda,apoi a dorit sa fie eliberat din armata,sa se retraga pe pamanturile lui.Apoi,a contruit o biserica in Iasi,pentru durerea sa si pentru iertarea sufletului,unde se duce calugarul Gherman sa se inchine pentru iertarea pacatelor parintilor sai.Dupa ce îsi revine din tulburarea produsa de istorisirea calugarului, comisul le spune oaspetilor ca o sa le povesteasca ceva mai infriosator si minunat. “Balaurul”-este o intamplare povestita de mos Leonte despre un balaur pe care il vazuse pe cand avea in jur de douazeci de ani. In satul Tupilati a trait un boier numit Nastasa Bolomir.Acesta era insurat cu fata unui boier,aceasta intorcandu-se la parintii ei deoarece nu mai putea indura rautatile acestuia.A doua oara s-a insurat cu vaduva unui grec,Negrupunte,o femeie frumoasa,insa a murit dupa doi ani.Desi umbla vestea ca ii mureau toate nevestele,Nastasa Bolomir s-a insurat cu o fata “ca de saptesprezece ani” de la Iasi.Intr-o zi,boierul veni la tatal mosului Leonte sa-i spuna comportamentul sotiei sale,care-l insela cu Alexandrel Vuza si sa-I citeasca in zodii.Zodierul ii spune ca Irinuta se va intoarce de la Roman,asa cum ii promise.Acesta se duce in graba la cealalta Ancuta sa-I spuna ca boierul isi banuieste nevasta si ca se teme pentru ea.Zodierul o asteapta la han sa o avertizeze,insa fix atunci veni boierul cu slujitorii lui si porunceste ca zodierul sa fie jupuit de piele,iar Irinuta si Alexandrel sa fie legati de rotile Carutei sis a fie dusi pana la Iasi,in graba,insa Irinuta l-a infruntat cu ura.Atunci veni balaurul si l-a luat pe boier si l-a aruncat aproape mort intr-o rapa. Astfel a murit boierul Bolomir.Despre Irinuta nu s-a mai aflat nimic dupa aceasta. “Fantana dintre plopi”este o povestire relatata de Neculai Isac,un drumet singuratic intampinat cu bucurie de comis.Ancuta stia de la mama ei ca pe acest om erau sa-l omoare niste tigani.Comisul Ionita il roaga pe acesta sa povesteasca intamplarea,iar acesta incepe sa spuna povestea petrecuta acum douazeci si cinci de ani,pe cand cutreera Moldova,iar mama sa dorea sa se insoare.Intr-o toamna,cand ducea vin la Suceava,s-a oprit la un han,suparat ca l-a parasit iubita.Continuandu-si drumul,vede pe mal cativa tigani care incercau sa prinda peste.Neculai vede o fata de optsprezece ani,pe nume Marga si le arunca tiganilor cate un ban de argint si porni spre han.A doua zi,se intalneste cu Marga la “fântâna dintre plopi”,acesta vrand sa-i multumeasca pentru banul de argint.Neculai si-a continuat drumul impreuna cu cainele sau,Lupei,gandindu-se la Marga.Dupa ce si-a terminat treaba,a pornit spre hanul Ancutei.Ocolind hanul,se duce la “fântâna dintre plopi”,unde o gaseste pe fata,asteptandu-l.Neculai ii promite ca ii va aduce o scurteica de vulpe.Intarcandu-se de la Pascani,cumpara scurteica si pleca spre han,cu intentia de a se opri mai intai la fantana.Marga îl asteapta în întuneric si,in timp ce el o ajuta sa îmbrace scurteica, fata îi destainuie ca unchiul Hasanache o pusese sa il atraga în acel loc,pentru ca el împreuna cu cei doi frati mai mici, sa-i fure calul si banii pe care-i avea cu el.Acesta se teme ca fa fi omorata daca isi da seama ca i-a tradat.Fata il indeamna sa fuga si isi da seama ca tiganii au auzit-o.Neculai urca pe cal,iar cainele se lupta in tufe cu unul dintre tigani.In urma tanarului,tiganii urlau,iar la un moment dat,l-au ajuns din urma si au aruncat cu prajini in el.Acesta cazu de pe cal,simti o lovitura in ochiul drept si incepu sa traga cu

pistolul,nimerind intr-un tigan,Lupei ranindu-l pe celalalt.Neculai striga,iar cei aflati in han ies sa vada ce s-a intamplat.Pe colacul fântânii,se afla sange, ceea ce insemna ca tiganii omorâsera fata ca-i tradase si o aruncasera în fântâna.Cei care ascutau istorisirea au ramas tacuti. “Cealalta Ancuta”este o poveste spusa de Ienache coropcarul.Pe când se afla la târg la Iasi,l-a intalnit pe Costea Caruntul care ducea legat un razes,pe nume Todirita Catana,care urma sa fie închis în turnul Goliei asteptând condamnarea la moarte. Plecând de la Iasi, dupa ce trece de Târgul Frumos,Ienache îl întâlneste

pe Todirita,scapat din mâinile jandarmilor.La hanul Ancutei se organizeaza prinderea lui Catana banuindu- se ca aici va veni.Coropcarul spune ca il cunoaste pe Catana si ca acesta plecase inspaimantat spre Timisesti. Ancuta spune ca Todirita intentiona sa o rapeasca pe Varvara si ca este insotit si ajutat si de alti raufacatori bezmetici. Atunci Costea planuieste prinderea lui Catana la Timisesti, lânga podul plutitor spre Agapia.Acolo mos Bara le spune ca podul nu poate suporta o greutate atat de mare deoarece apele crescusera.La sugestia Ancutei, Costea si Varvara hotarasc sa treca primii râul, ceilalti urmând sa-l treaca cu urmatorul transport.Cand au ajuns pe celalalt mal nu se mai auzea nimic,ceilalti incepand sa strige,neintelegand ce se intamplase.În zori gospodarii din Tupilati au gasit pe mosneag legat, iar pe Costea stans cu funii si cu calus in gura.Când l-au eliberat, jupânul era turbat de furie si atât de prapadit, încat oamenii lui au trebuit sa-l culce in caruta pentru a-l duce pana la agie.Nimeni n-a putut sa afle ce fusese în noaptea aceea,jupânul Costea nu a povestit nimanui,dar Ancuta reusise sa scape cu duduca Varvara in tara ungureasca. “Judet al Sarmanilor”este o istorisire relatata de Constantin Motoc despre un bun prieten care-i spuse ca daca va ajunge la hanul Ancutei sa bea in cinstea lui lui atatea oale de vin pâna când va vedea tulbure ca sa nu poata spune nimanui intamplarile patite de el in aceste locuri.Prietenul lui Constantin traia în satul Fierbinti, unde stapânea Raducan Chioru, un boier bogat care atunci când avea placere chema la el câte o femeie din sat.Aflând de la oameni ca boierul o poftise pe Ilinca, nevasta lui,si ca acesta se intorsese acasa cu un testemel nou,s-a infuriate.Mânios,prietenul o loveste pe Ilinca, dar aceasta nega cu inversunare ca ar

fi fost undeva.Dupa ce pleaca barbatul la treburi,femeia îsi pune testemelul,iese prin fundul gradinii si se

duce direct la curtea boiereasca.Barbatul se duse si el sa descarce sacii în hambare,apoi venise la curte ca sa

fie scris în catastif de catre gramatic.Dar din cerdac iese boierul care-l întreaba ce are cu Ilinca de o bate si

o

asupreste,apoi l-a lovit peste gura.Barbatul o vede pe fata la fereastra conacului, dar în clipa aceea boierul

il

loveste cu harapnicul.Dupa ce scapa de boier, plin de sânge,haidaii curtii il lovesc cu pumnii,iar omul a

bolit trei zile,muscând scândura laitii.Dupa ce a scapat din toate acestea, a fugit în munti catre Rarau si s-a

angajat ca slujba la niste ciobani,pâna când a prins si el mestesugul.Într-o seara de primavara, dupa ce a stat

la un pahar de vin cu vestitul haiduc Vasile cel Mare, acesta îl încurajeaza sa faca dreptate în privinta

boierului si a Ilincai,si astfel au plecat amândoi la drum pâna în satul Fierbinti.Ajunsi aici chiar în ziua Înaltarii, tocmai ieseau oamenii din biserica, iar între ei era si Raducan Chioru.Cand a iesit boierul din biserca,Vasile se prezenta si ii spuse ca vor face judet dupa obiceiul oamenilor de aici,caci judecata doar Dumnezeu o putea face.Si dupa ce iau adus aminte boierului cea ce ii facuse sotului Ilincai cei doi sarira pe boier si il injunghiara.Cei de fata nu facura nimic si erau de acord cu Vasile cel Mare.Apoi ei lasara o punga cu opt galbeni pentru biserica si sau dus din nou pe munte.Dupa istorisire,ciobanul se retrase mahnit la locul lui. “Negustor Lipscan”-Într-o seara, sosesc la han, cu larma mare, niste oameni îmbracati în alb din care un barbat se îndrepta catre Ancuta cu urari de bun gasit. Hangita îl recunoaste pe negustorul Damian Cristisor care venea cu marfa de la Lipsca si se îndrepta spre Iasi.Damian Cristisor începe sa povesteasca despre cele vazute de el în calatoriile pe alte meleaguri, pentru ca fusese la Liov, iar acum un an plecase la Lipsca. Negustorul le povesteste apoi cum arata un tren, casele nemtilor,portul strainilor si multe altele.O alta minunatie este ca în toate târgurile si satele sunt scoli si profesori,toata lumea învata carte,chiar si fetele. Auzind acestea, oaspetii Ancutei închina cu veselie pentru asa rânduiala,care trebuie neaparat sa ramâna numai la dânsii, bucurându-se ca acest obicei nu venise si pe la ei.Negustorul le povesteste, apoi, cum un morar s-a judecat pentr-un petic de mosioara cu însusi împaratul, dar judecatorul i-a dat dreptate morarului, deoarece acolo stapâneste legea.Damian nu a patit nimic cât timp a umblat pe drumurile nemtesti, calatorind apoi cu trenul, pâna când a ajuns la Suceava, unde a pus marfa în carute. Intrând în Ţara Moldovei vamesii l-au întrebat daca nu le-a adus câte-un dar,asa ca negustorul le-a dat cate-un fular lung. În lunca Moldovei l-a oprit un calaret cerându-i banii pe care îi are asupra lui, dar pentru ca nu vânduse înca marfa, îi daduse un baider,spre multumirea hotului.Oprind carele sa poposeasca si sa manânce,vine la el supraveghetorul acelor locuri si-i ceru actele oficiale care-i permiteau sa faca negot cu marfa care o avea. Damian avea toate actele necesare, dar ca sa fie lasat în pace i-a daruit omului un baider ros de lâna,dar când va ajunge la Iasi,negustorul va trebui sa mai faca o dare catre maica Paraschiva si Parintele Mardare,

apoi sa dea ceva nasului sau,dupa care îsi va putea vedea de drumul sau.În veselia generala, Ancuta aduce placinte cu poalele-n brâu,iar negustorul îi prinde hangitei margele si o saruta pe amândoi obrajii. “Orb sarac”-Dinspre carele negustorului lipscan vin la han o baba si un mosneag.Ea pasea înainte, iar mosneagul din urma ei era orb,femeia tragându-l dupa dânsa.Comisul Ionita se lauda din nou ca va spune o povestire mai frumoasa decât tot ce-au auzit, iar orbul se învoieste ca va cânta din cimpoi, ca sa mearga vinul mai bine. Orbul le cânta din gura si acompaniindu-se cu cimpoiul, balada Miorita, impresionând pâna la lacrimi întreaga adunare din han. Atunci batrânul le povesteste de ce a cântat tocmai aceasta balada. Ramanând de mic copil fara vedere, a plecat din sat si s-a asezat pe lânga niste ciobani care l-au învatat acest cântec, punându-l sa jure ca nu-l va uita niciodata. Dupa ce s-a despartit de ciobani, orbul s-a însotit de Ierofei, un calic batrân. Au umblat prin toata lumea si nimeni nu i-a întrebat nimic.Ajunsi în târgul cel

mare al Chiului cei doi au trait bine, si-au deprins atunci si alte cântece de jale. Dupa ce a murit Ierofei, orbul si-a gasit alti tovarasi cu care a strabatut lumea întreaga.Ducându-se în satul natal,afla ca nu mai traia nimeni din familia lui.Atunci el a auzit de hanul Ancutei, unde venise cu multi ani în urma,iar acum e bucuros sa poposeasca din nou aici.Orbul se ducea la moastele sfintei Paraschiva de la Trei- Sfetite pentru ca atunci când era copil auzise de la un strabunic despre o minune a sfintei.Era în vremea lui Duca-Voda, care domnea asupra tarii Moldovei, având o mare lacomie pentru aur si argint si punând biruri mari asupra moldovenilor. Slujitorii domnului umblau calare prin sate si luau bani. Într-o zi nemaiputând îndura oprimarea niste necajiti s-au dus la moastele sfintei si l-au pârât pe Duca-Voda.Ca urmare,în ziua de 14 octombrie s-a pornit viscol mare si pâna a doua zi s-a asternut zapada mare.Demonul adus de vânt a batut în geam la curtea domneasca si i-a spus lui Duca-Voda ca venise vremea socotelilor. Speriat de moarte, Voda a strâns ce a putut si a fugit dar a fost prins de niste lesi care l-au pradat de bani.Cumparând cu ultimii bani o sanie si o iapa, Voda ajunse la acest han, dar a fost alungat de aici si pâna la urma Voda si-a gasit sfârsitul în niste locuri pustii.Ancuta se repede la orb, recunoscându-l pe Constantin, despre care îi povestise mama ei si îi saruta mâna apoi îi da sa manânce. “Istorisirea Zahariei fantanarul”este povestirea ce incheie volumul “Hunu-Ancutei”.Inainte de a-si sfarsii orbul povestirea,lita Salomia incepuse a nu ma avea astampar,rupandu-si unghiile si muscandu-se de buze.Iar cand Ancuta i-a dat de mancare ajunse la culmea supararii caci ea socotea ca asemenea oameni ca orbul nu trebuiau sa fie asa apreciati si luati in serios cu povestirile lor,caci ea stia un om cu o povestire mult mai frumoasa aceea fiind a lui Zaharie fantanarul.In vremea tineretiilor acestuia un anume boier,Dinachi Manza,ii daduse sarcina sa construiasca o fantana in poiana lui Vladica Sas.Unde va avea loc

o vanatoare unde va participa si domnitorul tarii.Dupa ce a ispravit lucrarea Zaharie,fiind la curte,afla

despre necazul ficei boierului,Aglaita,care era indragostita de fiul unui mazil,Ilies Ursachii si pentru care ar

fi facut orice,dar tatal ei nu il placea pe acest baiat.La venirea domnitorului,toti se pregatira pentru marea

vanatoare.In acea zi,Zaharie se indrepta spre fantana cand o zari pe Aglaita care ii destainuise dorinta de a

se arunca in fantana pentru unica sa iubire adevarata.Atunci Zaharia isi dadu seama de gravitatea situatiei si

ii venise o idee si anume ca cei doi indragostiti sa astepte in coliba de langa fantana pana cand va veni

domnitorul si cu vanatorii sa bea apa si atunci Zaharie il va indemna spre coliba unde ii va zari pe cei doi tineri in genunchi si ei ii vor destainui necazul lor.Si toate se petrecura dupa plan.Domnitorul vazandu-i pe cei doi tineri le acorda dreptul de asi uni destinele pentru totdeauna.Nunta a avut loc la Iasi,insa prima toaca au jucat-o la hanul Ancutei.Dupa aceasta istorisire romantica pe toti de la han ii apuca somnul si fiecare s-a culcat pe unde a putut.