Sunteți pe pagina 1din 148

O metoda de rezolvare a unor ecuatii care contin module

Atunci cand rezolvam ecuatii care contin module, principala grija este sa eliminam modulele si

sa obtinem astfel o ecuatie algebrica pe care stim cum sa o rezolvam.

Putem sa eliminam modulul unei expresii algebrice daca cunoastem semnul expresiei, ceea ce

nu este intotdeauna simplu, uneori, avand nevoie de multe calcule.

De exemplu avem de rezolvat ecuatia: ||| 2x – 1| - 9 | - 5 | = 3.

Pentru a elimina cele trei module folosind semnul expresiilor din modul avem nevoie de timp si

de multe calcule.

Va voi prezenta in continuare o metoda simpla de rezolvare a acestui tip de ecuatii.

In rezolvarea ecuatiei | x | = a, in R, unde aR, intalnim trei cazuri :

1. daca a < 0, ecuatia | x | = a nu are solutii, este imposibila.

2.

3. daca a > 0, ecuatia | x | = a x = a sau x = -a, ecuatia are doua solutii, S={-a,a }.

daca

a = 0, ecuatia | x | = 0 are solutia x = 0,

S = {0}.

Procedand similar putem rezolva ecuatii de forma:

a) | 2 – x | = 3;

b) || 2x + 3|- 5| = 9;

c) ||| 5x- 1|- 4| - 3 | = 2;

d) ||| 2x – 1| - 9 | - 5 | = 3.

Rezolvare:

a) | 2 – x | = 3 2 – x = 3 sau 2 – x = - 3 - x = 3 - 2 sau - x = - 3 - 2 x = - 1 sau x = 5

S ={-1, 5};

b) || 2x + 3| - 5| = 9 |2x + 3| - 5 = 9 sau |2x + 3| - 5 = - 9 |2x + 3| = 14 sau |2x + 3| = - 4

| 2x + 3 | = 14 2x + 3 = 14 sau 2x + 3 = -14 2x = 14 – 3 sau 2x

11

2

17

2

17

2

,

11

2

.

x =

sau

x = -

S 1 =

= - 14 - 3

|2x + 3| = - 4 (ecuatie imposibila deoarece – 4 < 0) S 2 = Ø

Deci S = S 1

S 2 =

17

2

,

11

2

c)

|||5x – 1| - 4| - 3| = 2 ||5x – 1| - 4 | - 3 = 2 sau ||5x – 1| - 4 | - 3 = - 2

||5x – 1| - 4| = 5 sau ||5x – 1|- 4| = 1

|5x – 1| - 4 = 5 sau |5x – 1| - 4= - 5 sau |5x – 1| - 4 = 1

sau |5x – 1| - 4 = - 1 |5x - 1| = 9 sau |5x - 1| = -1 sau |5x - 1| = 5 sau |5x - 1| =3

8

|5x – 1| = 9 5x – 1 = 9 sau 5x - 1= - 9 x = 2 sau x = - 5

S 1 =

8

5

, 2

.

|5x -1| = - 1(ecuatie imposibila deoarece – 1 < 0) S 2 = Ø

Deci

|5x – 1| = 5 5x - 1 = 5 sau

5x - 1 = - 5 x =

6

sau x = -

4

5

5

|5x -1| = 3 5x – 1 = 3 sau 5x – 1 = - 3 x =

S = S 1

S 2

S 3

S 4 =

8

5

4

,
5

2

,
5

4

,
5

6

,
5

,2


4 2

5

sau x = -

5

S 3 =

S 4 =

4

5

4

5

6

,
5

.

,

2

5

.

d) ||| 2x – 1| - 9 | - 5 | = 3 ||2x – 1| - 9 | - 5 = 3 sau ||2x – 1| - 9 | - 5 = - 3

||2x – 1| - 9 |= 8 sau ||2x – 1| - 9 |= 2

|2x – 1| - 9 = 8 sau |2x – 1| - 9 = - 8 sau |2x – 1| - 9 = 2

sau |2x – 1| - 9 = - 2 |2x – 1| = 17 sau |2x - 1| = 1 sau |2x - 1| = 11 sau |2x - 1| = 7

|2x – 1| = 17 2x – 1 = 17 sau 2x - 1= - 17 x = 9 sau x = - 8

|2x – 1| = 1 2x – 1 = 1 sau 2x - 1= - 1 x = 1 sau x = 0

|2x – 1| = 11 2x - 1 = 11 sau

2x - 1 = - 11 x = 6 sau x = - 5

S 1 =8, 9.

S 2 = {0, 1}

S 3 =5, 6.

|2x – 1| = 7 2x – 1 = 7 sau 2x – 1 = - 7 x = 4

sau x = - 3

S 4 =3, 4.

Deci S = S 1

S 2

S 3

S 4 = {-8, -5, -3, 0, 1, 4, 6, 9}.

Pentru consolidare rezolvati urmatoarele ecuatiile:

|x – 3 | = 12 ;

|3x – 7| = 2 ;

|7- 3x| = 5 ; |2x + 3 |= 0 ; || 2x -3 | + 1| = 6; |||1 – x| + 1|- 12| = 6

Formule utile:

1+2+3+

 n

(

n n

1)

1

2

2

2

 n

2

2

(

n n

1)(2

n

1)

6

1 3

2

3

3

  [

n

(

n n

1)

2

]

2

Modulul numerelor reale Proprietăţi:

x

x x

x x

,

,

0

0

1.

6.

x

x

 0,  x R 2. x  y   x y 3. x
 0, 
x
R
2. x
 y
 
x
y
3. x
  x
4. x
 y
x 
y
 a a  x  a,a  0
7.
x  a  x  (,a] [a, ), a  0

5.

8.

Partea întreagă

1.x = [x]+{x}, x R , [x]Z şi {x}[0,1)

2. [x] x< [x]+1, [x] = a a x < a+1

3. [x+k]=[x]+k, x R, k Z

4. {x+k}={x}, x R, k Z

x x  y y x  y  x  y
x x
y y
x
y
x
 y

1. Identitati:

Fie a, b, c R si m, nN

Identitati si inegalitati

a) b) 2 =

(a

a 2

2ab + b 2 ,

 

b) b) 3 = a 3

(a

3a 2 b +

3ab 2

b 3 ,

c) a 2 - b 2 = (a – b)(a

+ b),

d) a 3 b 3 = (a b)(

a 2

ab +

b 2 ),

e) a n - b n = (a – b)(a n1 + a n2 b

+

+ ab n2 + b n1 )

f)

g) a 2m - b 2m = (a m - b m )(a m +

h) (a + b + c) 2 = a 2 + b 2 + c 2 + 2ab + 2bc + 2ca.

a 2m1 + b 2m1 = (a + b)(a 2m

- a 2m1 b + a 2m2 b

b m )

-

- ab 2m1 + b 2m )

2. Inegalitati: a) daca 0 < a  b atunci a p  b p
2. Inegalitati:
a)
daca 0 < a  b atunci a p
b p (pR  ) si q a
q b (q R)
b)
a
b
a
b
a 
b
, a, bR
c)
a  b 
 l
a
+ +
b
+
l
 a, b,
, lR
ma
nb
d)
daca a < b si a, b, m, n > 0 atunci a <
 < b
m
 n
e)
a 2 + b 2 + c 2
ab + bc + ca,  a, b, c R
f)
a 3 + b 3 + c 3
3abc,  a, b, c R
a
a
a
1
2
n
g)
 n
a
a
, a 1 , a 2 ,
, a n R
a 1
2
n
n
h)
(1 + a)(1 + b)
(1
+ t) > 1 + (a + b +
+t),
 a, b,
, t
 0
i)
1 - a n
< n(1 – a) , a > 0,

j)

k)

n n1 > (n + 1) n , 3 < nN, n  n 
n n1 > (n + 1) n , 3 < nN,
n
 n
 1 
n
n
< n! <
, nN * ,
2
(a 2
+ a 2
2 +
+ a 2
n )(b 2 + b 2 2 +
1
1

a > 0 si x < y atunci a x

l)

m) daca 0 < a < 1 si x < y atunci a x

n)

o)

+ b n

2 ) (a 1 b 1 + a 2 b 2 +

> a y ,

< a y ,

daca

daca 0 < a < 1 si x < y atunci log a x > log a y ,

+ a n b n ) 2 , a 1 ,b 1 ,

, a n ,b n R,

MUL ŢIMI; RELAŢII Mulţimea e un ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea elementelor, fie prin formularea unor proprietăţi caracteristice lor şi numai lor.

Exemple:

1.

C

= {mulţimea caietelor şcolare}

2.

M= {0,1,2,3,4,5,6,7,8,9}

3.

E= {e, l, v elementele cuvântului elev}

4.

D

= {x/x este elev în clasa a VIII a}

Observaţie: un element într-o mulţime apare numai o singură dată.

 

Exemple:

1.

9 M ;12 M se citeşte 9 aparţine mulţimii M, respectiv 12 nu aparţine mulţimii M

2.

eE, a E

3.

B = {x /

x N, x 3}

 

Mulţimea care nu are nici un element se numeşte mulţimea vidă. Mulţimea vidă este

cu Ø.

Observaţie. Există o singură mulţime vidă.

O mulţime A este inclusă într-o mulţime B dacă şi numai dacă fiecare element al lui

element şi pentru mulţimea B.

Notaţie: AB şi se citeşte „A este inclus în B”

D V ,

şi citeşte „D nu este inclus în V”

O mulţime A este submulţime a mulţimii B dacă toate elementele lui A sunt şi în B, s

altfel A este inclus în B. Mulţimea Ø este submulţime pentru oricare mulţime .

Exemple P = {1

Două mulţimi sunt egale dacă au aceleaşi elemente. Notaţie: A = B

,2,3,4};

Q

= {1,2,3}

Q

P

Mulţimea în care se află toate elementele mulţimilor A şi B, şi numai ale lor (fiecare ele comun mulţimilor figurând o singură dată), se numeşte reuniunea mulţimilor A şi B.

Astfel:

Notaţie: se citeşte „reuniunea mulţimilor A şi B”. Exemple: A = {1,3,5} iar B = 1,2,5} atunci A B = {1,2,3,5,} (se iau toate elementele o sin dată).

Diferenţa Mulţimea elementelor care aparţin mulţimii A, dar care nu aparţin mulţimii B, se num diferenţa dintre mulţimile A şi B.

A B = {x / x A sau

x B}

Astfel: A B = {x / x A şi

x B}

Notaţie:

Exemple:

A B A =

sau A\B şi se numeşte „diferenţa mulţimilor A şi B”.

{1,3,5}

iar

B =

{1,2,5}

atunci A B =

{3}

.

MULŢIMI FINITE, MULŢIMI INFINITE Observăm că există mulţimi vide şi mulţimi cu un număr finit de elemente, numite mulţimi fin Cardinalul unei mulţimi finite este numărul finit de elemente, numite mulţimi finite.

Două mulţimi sunt disjuncte dacă intersecţia lor este mulţimea vidă.

Exemple:

Reuniunea Mulţimea în care se află toate elementele mulţimilor A şi B, şi numai ale lor (fiecare eleme comun mulţimilor figurând o singură dată), se numeşte reuniunea mulţimilor A şi B.

Astfel:

Notaţie: se citeşte „reuniunea mulţimilor A şi B”. Exemple: A = {1,3,5} iar B = 1,2,5} atunci A B = {1,2,3,5,} (se iau toate elementele o singu

dată).

P =

{2,8,7}

iar

Q = {1,3,5}

P Q = φ

A B = {x / x A sau

x B}

1. Asociativitatea reuniunii si a intersecţiei:

A

(BB } 1. A sociativitatea reuniunii si a intersec ţ iei: A C)=(A B) C A

B } 1. A sociativitatea reuniunii si a intersec ţ iei: A (B C)=(A B) C

C)=(A

A sociativitatea reuniunii si a intersec ţ iei: A (B C)=(A B) C A (B C)=(A

B)

Csociativitatea reuniunii si a intersec ţ iei: A (B C)=(A B) A (B C)=(A 2. Comutativitatea

A

reuniunii si a intersec ţ iei: A (B C)=(A B) C A (B C)=(A 2. Comutativitatea

(B

reuniunii si a intersec ţ iei: A (B C)=(A B) C A (B C)=(A 2. Comutativitatea

C)=(A

2. Comutativitatea reuniunii si a intersecţiei:

A

B=BC)=(A 2. Comutativitatea reuniunii si a intersec ţ iei: A A A B=B A 3. Idempoten

A2. Comutativitatea reuniunii si a intersec ţ iei: A B=B A B=B A 3. Idempoten ţ

A

2. Comutativitatea reuniunii si a intersec ţ iei: A B=B A A B=B A 3. Idempoten

B=B

reuniunii si a intersec ţ iei: A B=B A A B=B A 3. Idempoten ţ a

A

reuniunii si a intersec ţ iei: A B=B A A B=B A 3. Idempoten ţ a

3. Idempotenţa reuniunii si intersecţiei:

A

4. A

5. Distributivitatea reuniunii faţă de intersecţie:

A 5. Distributivitatea reuniunii fa ţă de intersec ţ ie: A=A Ø=A A A A=A Ø=Ø

A=A

Ø=ADistributivitatea reuniunii fa ţă de intersec ţ ie: A=A A A A=A Ø=Ø A (B B)

A

reuniunii fa ţă de intersec ţ ie: A=A Ø=A A A A=A Ø=Ø A (B B)

A

A=A

Ø=Øreuniunii fa ţă de intersec ţ ie: A=A Ø=A A A A=A A (B B) (A

A

(B
(B
B) (A
B)
(A

C)=(A

C)

6. Distributivitatea intersecţiei faţă de reuniune:

A (B C)=(A B) (A C) 7. A,B E, (A B)= A (A B)= A
A
(B
C)=(A
B)
(A
C)
7. A,B
E,
(A
B)=
A
(A
B)=
A

B

B

8. A

9. A\B=

E,

C) 7. A,B E, (A B)= A (A B)= A B B 8. A 9. A\B=
C) 7. A,B E, (A B)= A (A B)= A B B 8. A 9. A\B=
C) 7. A,B E, (A B)= A (A B)= A B B 8. A 9. A\B=

A)=AC) 7. A,B E, (A B)= A (A B)= A B B 8. A 9. A\B=

(A

A,B E, (A B)= A (A B)= A B B 8. A 9. A\B= E, A)=A

B)

10. A\(B C)=(A\B)\C A\(B C)=(A\B) (A\C) (A B)\C=(A\C) (B\C) (A B)\C=A (B\C)=(A\C) 11. A×(B C)=(A×B)
10. A\(B
C)=(A\B)\C
A\(B
C)=(A\B)
(A\C)
(A
B)\C=(A\C)
(B\C)
(A
B)\C=A
(B\C)=(A\C)
11. A×(B
C)=(A×B)
(A×C)
A×(B
C)=(A×B)
(A×C)

B

A×(B\C)=(A×B)\ (A×C)

A×BB×A

B)

C)=(A×B) (A×C) B A×(B\C)=(A×B)\ (A×C) A×B ≠ B×A B) C A B ⇔ ( B ⇔

C

A

B ⇔ ( B ⇔ B ⇔
B ⇔ (
B ⇔
B ⇔

x) (xA=>xB)

(x
(x

B ( x)((xA)

B))

A

xA

xA

xC E A (xE)

xA\B (xA)

(xA)

(xA)

(x ∈ B) (x ∈ B)

(xB)

(xB)

(x (x
(x
(x

A)

B)

10

Puteri si radicali.

1. Prin puterea n a unui numar real a intelegem numarul a n = a·a·
1. Prin puterea n a unui numar real a intelegem numarul a n = a·a·
·a
(nN)

a se numeste baza, iar nN se numeste exponent.

Daca a 0 avem a 0 = 1, a n =

1

a

n

.

n

2. Prin radacina de ordin n sau radical de ordin n, nN, n 2 a unui numar a > 0 intelegem un

1

n  N, n  2 a unui numar a > 0 intelegem un 1 numar
n  N, n  2 a unui numar a > 0 intelegem un 1 numar

numar real, pe care il notam cu n a = a n si care are proprietatea ( n a ) n = a.

Proprietati - puteri:

Fie n, mN, a, bR *

a) a n a m = a nm ,

e)

a

b

n n

a

=

b

n

.

b) (a n ) m = a nm ,

c)

a

n

a

m

= a nm ,

d) (ab) n = a n ·b n ,

Proprietati - radicali:

Fie a, b >0, n, mN, n, m 2,

a)

e)

n ab = n a · n b , n m = nk a mk
n ab = n a · n b ,
n
m = nk
a mk
a
,
a n a , = n b
a
n
a ,
= n
b

n m a = nm a .

b) n b

f)

c) n

n m  a
n m
a

= a m ,

d)

n m a . b) n b f) c) n n m  a = a

( n a ) m = n

m a
m
a

,

3.

Daca a<0, n 3, nN impar, se numeste radical de ordinul n al lui a, numarul negativ notat

radical de ordinul n al lui a, numarul negativ notat n a care are proprietatea ca
radical de ordinul n al lui a, numarul negativ notat n a care are proprietatea ca

n a care are proprietatea ca ( n a ) n = a.

Obs.: Proprietatile date in cazul radicalilor din numere pozitive sunt valabile si pentru radicalii de ordin impar din numere negative.

si pentru radicalii de ordin impar din numere negative. se numesc radicali dubli. In anumite conditii

si pentru radicalii de ordin impar din numere negative. se numesc radicali dubli. In anumite conditii

se numesc radicali dubli. In anumite conditii acestia se descompun in radicali dubli. In anumite conditii acestia se descompun in

4.

suma sau diferenta de radicali simpli.

si

Daca A 2 - B= C 2 (este un patrat perfect) atunci:

A  C + A  C A  B = 2 2
A  C +
A  C
A 
B =
2
2

si

A  C A  C A  B = - 2 2
A  C
A  C
A 
B =
-
2
2

5. O expresie care contine radicali se numeste conjugata unei alte expresii care contine radicali, daca

produsul celor doua expresii se poate scrie fara radicali.

Cele doua expresii se numesc conjugate.

Exemple:

a) a > 0, bR atunci

Exemple: a) a > 0, b  R atunci a +b si a - b sunt

a +b si

Exemple: a) a > 0, b  R atunci a +b si a - b sunt

a - b sunt conjugate deoarece (

b  R atunci a +b si a - b sunt conjugate deoarece ( a +b)(

a +b)(

a +b si a - b sunt conjugate deoarece ( a +b)( a - b) =

a - b) = a - b 2 ,

b) a, b

>0 atunci

( a +b)( a - b) = a - b 2 , b) a, b >0

a +

+b)( a - b) = a - b 2 , b) a, b >0 atunci a

b si

a - b) = a - b 2 , b) a, b >0 atunci a +

a -

- b) = a - b 2 , b) a, b >0 atunci a + b

b sunt conjugate deoarece (

b >0 atunci a + b si a - b sunt conjugate deoarece ( a +

a +

atunci a + b si a - b sunt conjugate deoarece ( a + b )(

b )(

a + b si a - b sunt conjugate deoarece ( a + b )( a

a -

a + b si a - b sunt conjugate deoarece ( a + b )( a

b ) = a – b.

6. Puteri cu exponent rational:

m

a) Puteri cu exponent rational pozitiv: definim a n = n

m a
m
a

, a

0 si

b) Puteri cu exponent rational negativ: definim a

Proprietati ale puterilor cu exponent rational

Daca a > 0, b > 0 si

m p

,

Q

avem:

n q

m

p

a) a n ·a q = a

m

n

p

q

,

m

m

m

b) (ab) n =a n ·b n ,

e)

m

a n

p

a q

a

m p

q

n

.

m

n

c)

1 1

= m = n m a a n m m  a  a n
=
m
= n
m
a
a
n
m m
 a 
a
n
n
,
m
b
b n

Alte proprietati

1

n      , m b b n Alte proprietati 1 a) Daca

a) Daca 0 < a < 1 si n 2, nN atunci 0 < n a < 1 0 < a n < 1.

0 < n a < 1  0 < a n < 1. b) Daca a

b) Daca a > 1 si n 2, nN atunci 1 < n a

1

1 < a n .

Pornind de la aceste proprietati putem stabili urmatoarele:

Pornind de la aceste proprietati putem stabili urmatoarele: a) Daca 0 < a < 1 si

a) Daca 0 < a < 1 si xQ, x > 0 atunci 0 < a x < 1.

b) Daca a > 1 si xQ, x > 0 atunci

c) Daca 0 < a < 1 si xQ, x < 0 atunci a x > 1 .

d) Daca

e) ( x)Q avem 1 x =1.

a > 1 si xQ, x < 0 atunci 0 < a x < 1.

a x > 1.

m

Q

m

,

0

,

n

n

, a > 0 si

m Q

n

 

d)

a

m

p

q

n

n 2,

,

m 0

n

= a

m

n

p

q

, n2

,

Functii – definitie, proprietati, functii elementare

1. Fiind date doua multimi X si Y spunem ca am definit o functie (aplicatie) pe X cu valori in Y daca

fiecarui element xX facem sa-i corespunda un singur element yY.

Vom nota y = f(x) sau f: X Y sau X

f

Y.

x

– se numeste variabila sau argument,

y

– se numeste valoarea functiei,

X

– se numeste multimea de definitie

Y

– se numeste multimea valorilor functiei.

2.

Daca X R si Y R vom spune ca f este functie reala de variabila reala.

3.

Daca X 1 este o submultime a lui X (X 1 X) functia f 1 definita pe X 1

si egala cu f pe aceasta

submultime (f 1 (x) = f(x) ( ) xX 1 ) se numeste restrictia lui f la X 1 . Invers, f se numeste prelungirea lui f 1 pe X.

4. Spunem ca functia f: X Y este strict descrescatoare daca ( ) x 1 , x 2 A, x 1 x 2 avem

f (x

1

)

f (x

2

)

x

1

x

2

< 0.

5. Spunem ca functia f: X Y este strict crescatoare daca ( ) x 1 , x 2 A, x 1 x 2 avem

f (x

1

)

f (x

2

)

x

1

x

2

> 0.

6. Spunem ca functia f: X Y este injectiva daca este verificata una din urmatoarele conditii:

a) ( ) x 1 , x 2 X, x 1 x 2 f(x 1 ) f(x 2 ) sau

b)

c) ( ) y Y ecuatia f(x) = y are cel mult o solutie in X.

( ) x 1 ,

x 2 X, astfel incat f(x 1 ) = f(x 2 ) x 1 = x 2 sau

Cele trei conditii sunt echivalente. In rezolvarea exercitiilor poate fi folosita oricare din ele.

7. Spunem ca functia f: X Y este surjectiva daca este satisfacuta una din urmatoarele conditii:

a) ( ) y Y, ( ) xX astfel incat f(x) = y sau

b) ( ) y Y ecuatia f(x) = y are cel putin o solutie in X.

8. O functie f: X Y este bijectiva daca este injectiva si surjectiva.

9. f: X Y este bijectiva ( ) y Y ecuatia f(x) = y are o singura solutie in X.

10. f: X Y este marginita daca exista doua numere reale m, M astfel incat ( ) xX avem

11.

Daca f : X Y si g : Y Z , spunem ca urmatoarea functie notata gof : X Z unde

(gof )(x) g(f (x)) se numeste compusa functiilor f si g.

12. este functia identica definita pe X: 1

1

X

x

: X

X

,

1

X

(x)

x

.

13. Spunem ca functia f : X Y este inversabila daca exista o functie g : Y X astfel incat

(gof )(x) 1 (x) si (fog)(y)

1

Y

(y)

.

X

Inversa functiei f se noteaza cu f 1 .

14. Functia f : X Y este inversabila daca si numai daca f este bijectiva.

15. Functia f : X Y este para daca f(x) = f(-x) ( ) xX (X este o multime simetrica fata de 0).

16. Functia f : X Y este impara daca f(x) = - f(x) ( ) xX (X este o multime simetrica fata de 0).

17. Functia f : X Y este periodica, de perioada T, daca ( ) TR * astfel incat

f(x + T) = f(x) ( ) xX. Cel mai mic dintre aceste numere T pozitive se noteaza cu T * si se numeste perioada principala.

ƒ : E F si AE, B E, atunci ƒ(A) ={y F ⏐ ∃ x A a.i. ƒ(x)=y}

ƒ -1 (B) =

Funcţia de gradul I Definiţie:f:R R,f(x)=ax+b,a 0 , a,bR , se numeşte funcţia de gradul I Proprietăţi:Dacă a>0 f este strict crescătoare Dacă a<0 f este strict descrescătoare

A(,)G

{x E ⏐ƒ(x)B}.

f

f ()

Dacă printr-un procedeu oarecare facem ca oricărui element din mulţimea A să-i corespundă un singur element dintr-o altă mulţime B, spunem că am definit o funcţie de la A la B. A se numeşte mulţimea (domeniul) de definiţie a funcţiei. B se numeşte mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniul). Procedeul se numeşte lege de corespondenţă

Notaţie :

f :AB citit “ f definit pe A cu valori în B”

Exemplu:

f :, f(x)=2x+3

Observaţie : Pentru a caracteriza o funcţie trebuie date trei elemente :

1)

mulţimea de definiţie ;

2)

legea de corespondenţă ;

3)

mulţimea în care ia valori ;

Două funcţii sunt egale dacă:

1)

au aceeaşi mulţime de definiţie

2)

f(x)=g(x) pentru orice element din mulţimea de definiţie ;

3)

iau valori în aceeaşi mulţime.

Mulţimea de puncte având coordonatele în plan (x,y), unde x este un element din mulţimea de definiţie A, iar y=f(x) se numeşte graficul funcţiei f.

O funcţie f :descrisă de o lege de forma f(x)= ax+b , unde a şi b sunt constante reale, se numeşte funcţie liniară. Observaţie: Graficul unei funcţii liniare este o dreaptă. Pentru reprezentarea grafică a unei funcţii liniare urmărim algoritmul :

1) Se calculează f(0)=b. Se reprezintă punctul (0,b). Acest punct reprezinţă punctul de intersecţie dintre graficul funcţiei şi axa ordonatelor Oy.

,0) .Acest punct reprezintă punctul de

intersecţie dintre graficul funcţiei şi axa absciselor Ox. 3) Se trasează dreapta care uneşte cele două puncte obţinute şi astfel se trasează graficul funcţiei liniare f(x)= ax+b.

b

a

2)

Se rezolvă ecuaţia ax+b=0. Se reprezintă punctul (

Observaţii :

1) Dacă a=0 şi b 0 obţinem funcţii de genul f(x)=b ale căror grafice sunt paralele cu axa Ox. Aceste funcţii se numesc constante nenule. 2) Dacă a 0 şi b=0, se obţin funcţii de forma f(x)=ax , funcţii care trec prin originea sistemului de axe. 3) Pentru a=b=0, se obţine ca grafic chiar axa absciselor Ox.

Proprietăţi ale funcţiilor liniare :

Fie funcţia

f :AB definită printr-o relaţie f(x).

Proprietatea 1: Dacă pentru oricare ar fi r,sA cu r > s , avem f ()r > fs() şi spunem că

funcţia este strict crescătoare Proprietatea 2: Dacă pentru oricare ar fi r,sA

funcţia este strict descrescătoare. Observaţie: În general, o funcţie descrisă de legea f(x)= ax+b poate fi:

cu

r > s ,

avem

- strict crescătoare dacă a > 0 ,

- constantă dacă a=0,

- strict descrescătoare dacă a < 0 .

f ()r < fs() şi spunem că

O ecuaţie este o propoziţie cu o variabilă (propoziţiile cu o singură variabilă se mai numesc şi predicate) în care apare , o singură dată semnul de egal. Exemplu: 2x-1=5 cu x {0,2,3,5}

2

x +

3

2

2

x

1

=

1; x

R

O ecuaţie cu o necunoscută are forma generală: S(x)=D(x), xM; necunoscuta fiind x, iar S şi D

se numesc membrul stâng şi respectiv membrul drept al ecuaţiei, iar M este mulţimea soluţiilor

ecuaţiei.

Observaţii:

1. Orice valoare din mulţimea M poate fi înlocuită în ecuaţie şi se poate obţine o propoziţie

adevărată sau falsă. Dacă propoziţia obţinută este adevărată atunci valoarea respectivă este soluţie

a ecuaţiei.

2. Prin rezolvarea ecuaţiei înţelegem găsirea tuturor soluţiilor ecuaţiei, din mulţimea M.

Exemplu: din 2x-1=5, x 0,2,3,5} prin înlocuirea lui x obţinem o propoziţie adevărată doar pentru x=3. Două ecuaţii sunt echivalente dacă au aceleaşi soluţii .

{

" "

Notaţie : semnul echivalenţei dispus între două ecuaţii, adică : S(x)=D(x)

Sx'( ) = Dx'( )

Există o serie de proprietăţi pe care ne bazăm în rezolvare şi pe care folosindu-le obţinem ecuaţii echivalente şi astfel găsim mulţimea de soluţii ale ecuaţiei.

ai unei ecuaţii acelaşi număr real

obţinem o ecuaţie echivalentă cu prima. Consecinţă : Se pot trece termenii unei ecuaţii din membrul stâng în membrul drept şi invers

schimbând doar semnul termenului. Exemplu : 3x+1=2x+1 +(-1) 3x=2x Proprietate : Înmulţind (sau împărţind) ambii membri ai unei ecuaţii cu acelaşi număr real, diferit de zero, se obţine o ecuaţie echivalentă.

Proprietate : Adunând la (sau scăzând din) ambii membri

Exemplu : 4x-2=5

Proprietate : O ecuaţie este nedeterminată dacă există mai mult de o valoare din mulţimea M

2 8x-4=10

care generează propoziţii adevărate prin înlocuire în ecuaţie.

Exemplu : 2x-1=(6x-2)-4x+1, xechivalent cu 0=0, adică adevărat pentru orice x real.

ECUA ŢIA DE GRADUL I

O ecuaţie de forma ax+b=0, xîn care a 0 ; a,bpoartă denumirea de ecuaţie de gradul

I cu o necunoscută. Soluţia ecuaţiei este unică ,

Exemplu : 2x-2=0 2x=2

x =

2

2

x=1

x = −

b

a

SISTEME DE ECUA ŢII DE GRADUL I Un sistem de ecuaţii reprezintă o colecţie de două sau mai multe ecuaţii care au aceleaşi necunoscute.

Observaţie : Dacă în ecuaţii necunoscutele sunt la puterea 1, atunci sistemul este un sistem de ecuaţii de gradul I. Rezolvarea unui sistem de ecuaţii se bazează pe proprietăţile enunţate la capitolul ecuaţii. Astfel, distingem două metode devenite clasice :

1.Metoda substituţiei :

Se exprimă una din necunoscute dintr-o ecuaţie şi se înlocuieşte în cea de-a doua rezultând o ecuaţie cu o singură necunoscută care se rezolvă şi apoi se exprimă şi cea de-a doua necunoscută.

2. Metoda reducerii:

Se înmulţesc ecuaţiile cu expresii a căror valoare este astfel aleasă încât în urma adunării ecuaţiilor obţinute , să rezulte o ecuaţie cu o singură necunoscută.

ECUA ŢIA DE GRADUL AL-II-LEA

Ecuaţia de forma

2

ax + bx +=c

0, a, b, c R, a 0, x R

poartă denumirea de ecuaţie de gradul

al II-lea. Se numeşte soluţie a ei un număr real astfel încât :

aα

2

+

bcα

+

= 0

Rezolvarea ecuaţiei de gradul al II-lea:

Se calculează discriminantul ecuaţiei cu formula: Δ = În funcţie de semnul acestuia, avem cazurile:
Se calculează discriminantul ecuaţiei cu formula: Δ =
În funcţie de semnul acestuia, avem cazurile:
b
2 − 4ac
I. Δ < 0 ⇒ ecuaţia nu admite soluţii reale
b
II. Δ = 0 ⇒ ecuaţia are o rădăcină reală dublă:
x = −
2 a
2
b +
b
− 4
ac
III. Δ > 0
⇒ ecuaţia are două rădăcini reale distincte:
=
x 1
2
a

x

2

=

2 −− b b − 4 ac 2 a
2
−−
b
b
4
ac
2
a

INECUA ŢII O relaţie de tipul f(x) rel. g(x), unde rel. reprezintă o relaţie de tipul < , >≤≥ , , iar f(x) şi g(x) sunt funcţii definite pe numere reale cu valori reale se numeşte inecuaţie.

A rezolva o inecuaţie înseamnă a găsi toate valorile lui x, pentru care este adevărată inegalitatea. Pentru rezolvare se transformă inecuaţia în inecuaţii echivalente mai simple pe baza unor proprietăţi ale inecuaţiilor.

Proprietăţi:

1.

Dacă a < b , atunci

a + c < b + c si a −<c

b

c

 

2. b şi

Dacă

a

<

c > 0 , atunci

a

c

<

b c

şi

a : c

<

b : c

3. b

Dacă

a

<

şi

c

<

0

atunci

a c

>

b c

şi

a : c

>

b : c

,

4. Dacă vrem, în loc de a < b putem scrie şi b > a

Observaţie: Aceleaşi proprietăţi sunt valabile şi dacă înlocuim semnul < cu sau semnul >

cu .

Două sau mai multe inecuaţii grupate se numesc sistem de inecuaţii.

A rezolva un sistem de inecuaţii înseamnă găsirea acelor valori ale necunoscutei care

îndeplinesc

rezolvarea fiecărei inecuaţii şi apoi determinarea prin operaţia de intersecţie a mulţimii de soluţii comune.

se determină prin

simultan

condiţiile

din

inecuaţiile

respective.

Aceste

valori

Ecuatia de gradul al II-lea. Relatiile lui Viete

1. Ecuatia de forma ax 2 + bx + c = 0, a, b, cR, a 0 se numeste ecuatia generala de gradul II cu coeficienti reali in necunoscuta x. Numerele reale a, b, c se numesc coeficienti ai ecuatiei generale. Ecuatiile in care b = 0 sau c = 0 se numesc ecuatii incomplete.

Rezolvarea ecuatiilor

Cazul 1:

b

0, c = 0,

ax 2 + bx = 0

S =

0,

b

a

.

Cazul 2: b = 0 ; c  0: ax 2 + c = 0
Cazul 2: b = 0 ; c 
0:
ax 2 + c = 0
i)
Daca - a
c < 0 
S = Ø in R si S =
solutii numere complexe).
c
ii)
Daca - a c
 0  S =
.
    a

Cazul 3: b 0, c 0:

a x 2 + b x + c = 0

  i

   i 
c    a 
c
 a

in C (ecuatia nu are solutii reale dar are

i) Daca < 0 atunci S = Ø in R si S =

   b i    2a
  
b
i

2a

in C (ecuatia nu are solutii reale dar are

solutii numere complexe).

 b  ii) Daca  = 0 atunci S =    ,
b 
ii) Daca  = 0 atunci S =
, solutie dubla,
 2a
 
b
 
iii) Daca  > 0 atunci S =
.
2a

Relatiile lui Viete:

Fie ecuatia ax 2 + bx + c = 0, a, b, cR, a 0. Fie x 1 , x 2 radacinile ecuatiei. S = x 1 + x 2 si P = x 1 · x 2

Relatiile lui Viete :

x

1

x x

1

2

x

2



c

a

b

a

- daca > 0 atunci ecuatia are doua radacini reale diferite, x 1 x 2,

- daca < 0 atunci ecuatia are doua radacini

complexe diferite, x 1 x 2,

- daca > 0 , P < 0 atunci radacinile au semne diferite.( x 1 < 0, x 2 > 0),

- daca > 0, P > 0 atunci radacinile au acelasi semn si anume semnul lui S,

- daca > 0, P < 0, S = 0 atunci x 1 = - x 2 adica radacinile sunt opuse.

- daca