Sunteți pe pagina 1din 128
Universitatea Transilvania Braşov Facultatea de Inginerie Macanică Nicolae BOIAN Emilia CALEFARIU Economie Suport

Universitatea Transilvania Braşov Facultatea de Inginerie Macanică

Nicolae BOIAN Emilia CALEFARIU

Economie

Suport teoretic şi aplicii

Editura Universităţii „Transilvania”

Braşov – 2013

PAGE

1

CAP I

Obiective:

INTRODUCERE IN ECONOMIE

intelegerea obiectului şi structurarea ei

formarea unor principii generale economice

formarea unei gandiri economice coerente asupra principalelor probleme ale activitatii umane in decursul timpului

intelegerea legaturii intre practica economica şi teoria economica prin studiul curentelor economice in principalele etape economice ale omenirii

1.1 Obiectul Economiei Economia este o componenta a stiintelor economice care studiaza sistemul activitatilor economice in integralitatea lui. Prin sistemul activitatilor economice se intelege totalitatea activitatilor care au ca scop producerea de bunuri economice (produse şi servicii) cu scopul satisfacerii necesitatilor de consum ale populatiei şi realizarii de profit. In acceptiune moderna ECONOMIA este stiinta care studiaza modul in care societatea administreaza resursele relativ rare pentru satisfacerea nevoilor umane nelimitate ca numar şi in continua diversificare DEF: Stiinta economica consta in ansamblul coerent de notiuni, idei, teorii şi doctrine prin care sunt reflectate in planul gandirii actele, faptele şi comportamentele economice, din judecatile de valoare asupra acestora, precum şi din tehnicile, metodele şi procedeele de masurare, evaluare, gestionare şi de stimulare a activitatii economice. Dupa nivelul de structurare al activitatii economice se pot identifica:

- Microeconomia

- Macroeconomia

- Mondoeconomia

PAGE

2

DEF: Microeconomia este acea ramura a stiintei economice care studiaza unitatile economice individuale, structurile şi comportamentele lor, precum şi interactiunile dintre aceste unitati elementare. Ea cuprinde procesele, faptele,actele şi comportamentele participantilor individuali la activitatea economica(ex modul de stabilire al pretului la un produs intr-o anumita zona)

DEF: Macroeconomia este acea ramura a stiintei economice care cerceteaza marimile globale dintr-o economie, numite agregate, interdependentele dintre diferitele variabile globale ale economiei şi sistemul economic in totalitatea sa. Se refera la grupe de subiecti omogene, degajate de comportamentele lor individuale precum şi intreaga economie privita ca agregat sau ca sistem.

DEF: Mondoeconomia cuprinde procesele, faptele, actele şi comportamentele subiectilor economici şi ale comunitatii internationale privite atât prin prisma legaturilor economice dintre economiile nationale cat şi ca intreg considerat la scara zonala sau globala. Functiile Economiei:

Instructiv-educativa in formarea unei gandiri complexe, coerente cu privire la functionarea economiei contemporane

Crearea unei viziuni economice asupra relatiei dintre nevoi si resurse

Pregatire pentru celelalte discipline economice prin crearea bazei gandirii economice

Deprinderea limbajului si terminologiei economice

PAGE

3

Intelegerea fenomenelor economice complexe care afecteaza economia contemporana si mai ales cea a tarilor in tranzitie

Deschiderea orizontului studentilor spre delimitarea fenomenelor economice la nivel micro si macro-economic, spre intelegerea echilibrului dar mai ales a dezechilibrului economic (crize economice, recesiune, somaj, inflatie, deficit bugetar, balanta de plati, etc)

Principiile definitorii ale stiintei economice (dupa Gregory Mankiw)

1. Oamenii aleg. Orice bun se obtine prin renuntarea la alt bun.

2. Costul de oportunitate: oamenii iau decizii dupa calculul variantei sacrificate (la ce se renunta pentru a obtine un anumit bun)

3. Oamenii rationali iau decizii pe baza analizei in termeni marginali: oamenii decid favorabil intr-o situatie, doar daca venitul marginal depaseste costul marginal.

4. Oamenii raspund la stimulente actionand in concordanta cu interesele lor. Isi modifica comportamentul functie de evolutia costurilor si veniturilor.

5. Specializarea, schimbul si comertul ii pot imbogati pe toti. In ciuda competitiei dintre agentii economici, specializarea si abilitatea de comercializare a produselor aduce beneficii tuturor participantilor la lantul economic producator, distribuitor, consumator.

6. Pietele sunt in general o forma buna de organizare a activitatii economice. (teoria „mainii invizibile” a lui Adam Smith)

7. Guvernele pot uneori sa imbunatateasca rezultatele pietei(exceptii de la regula „mainii invizibile”) mai ales in situatii de criza.

PAGE

4

8. Standardul de viata al unei tari depinde de capacitatea acesteia de a produce bunuri economice in cantitatile si calitatile corespunzatoare nevoilor, adica de productivitatea realizata.

9. Preturile cresc cand guvernul tipareste prea multi bani. Stabilitatea preturilor este invers proportionala cu inflatia.

10. Pe termen scurt societatea trebuie sa aleaga intre inflatie

si somaj. 1.2 Teoria economica, istoric, evolutie Curentele economice s-au conturat in mare parte in perioade de criza economica pe fondul inerentei unor schimbari majore in viata economica a omenirii, in jurul lucrarilor unor economisti care incercau sa dea o explicatie crizelor economice prin teorii proprii şi argumente valabile de cele mai multe ori doar in contextul vremii. Astfel majoritatea economistilor au pacatuit, pe de o parte prin evidentierea doar a greselilor si defectelor predecesorilor fara a aprecia limitele si circumstantele istorice ale acestora, iar pe de alta parte prin absolutismul ideilor proprii prezentate ca o evolutie neintrerupta de la eroare la adevar. Termenul de ECONOMIE POLITICA vine din limba greaca:

oikos=gospodarire, nomos=lege, polis=cetate si a fost utilizat prima oara de Antoine de Montchrestien in Tratatul de Economie Politica din 1615. De regula specialistii in domeniu evidentiaza 5 etape in evolutia gandirii economice:

1. Perioada pre-Adamista care se constituie in teoriile precursorilor lui Adam Smith si contine in principal teoriile mercantiliste si fiziocrate. Mercantilismul (Thomas Mun, David Hume, John Law) definit astfel de Adam Smith atribuie rol predominant in dezvoltare comertului si acumularii de bogatii. Din punct de vedere istoric, mercantilismul este asociat perioadei marilor descoperiri geografice iar sustinatorii acestor idei vedeau in comertul disproportionat, dar foarte avantajos, cu „lumea noua”cheia succesului economic şi al iesirii din criza.

PAGE

5

Principalele trasaturi ale acestui curent sunt:

- dezvoltarea comertului exterior ca singura sursa de scurgere spre „interior” de aur si argint

- promovarea industriilor prelucratoare de materii prime ieftine din import

- taxe vamale protectioniste pentru descurajarea importurilor de bunuri de consum

- incurajarea exporturilor de produse finite

- cresterea populatiei cu mentinerea nivelului scazut al salarilor

- ideea ca balanta comerciala puternic dezechilibrata in sens favorabil este esenta prosperitatii nationale.

- bogatia consta in bani Critici aduse curentului:

-

o

balanta comerciala nu se poate mentine

dezechilibrata pe o perioada indelungata, ea reechilibrandu-se de la sine, in timp, prin

exportul sau importul de capital. A vinde scump si

a

cumpara ieftin duce in final la o scurgere de

bani spre „exterior” ca urmare a diferentierii preturilor, investitorii preferand preturile mai scazute din afara zonei.

-

comertul dezechilibrat duce in final la pauperizarea vecinilor cu consecinte in plan politic asupra statului bogat care se confrunta cu alte pericole (migratia, infractionalitatea, etc)

-

intarirea puterii statului care se implica tot mai intens in viata economica şi sociala a societatii

- stimularea acumularii si consumului in defavoarea investitiei Fiziocratii (Quesney) pun pe primul plan productia si reproductia, cu forta de munca proprie a societatii, generatoare de surplusuri nete, negand rolul comertului ca reactie impotriva politicilor mercantiliste

PAGE

6

ale predecesorilor (Colbert, Ludovic XIV). Istoric, perioada corespunde celei de decadere a comertului cu „lumea noua”. Noua lista de valori sustinuta de fiziocrati cuprindea:

- agricultura, ca generatoare de renta peste nivelul salariilor si al deprecierii, este cel mai productiv sector;

- conceptia „ statului stationar” inchis in care totul se recircula si genereaza plus valoare şi care nu are nevoie de comert exterior

- capitalul este important doar sub forma lui fixa, ca teren in agricultura, sau sub forma capitalului productiv si este nelimitat si inepuizabil (evident se refera doar la agricultura) Critici aduse curentului:

- comertul este neglijat si considerat nefolositor deoarece nu produce surplusuri

- neglijati sunt si meseriasii si industriasii considerati ca neproductivi.

- capitalul in sectorul neproductiv exista dar nu se face nici o rezerva pentru inlocuirea lui.

2 Perioada clasica. Adam Smith si teoria industriala. Curentul clasic s-a dezvoltat in Anglia in perioada revolutiei industriale şi poarta amprenta marilor inventii tehnice ca razboiul de tesut mecanic sau motorul cu abur. Principalele idei sunt cuprinse in lucrarea Avutia Natiunilor din 1776 a lui Adam Smith care considera ca sursa de creştere a avutiei nationale (venitul comunitatii) dezvoltarea economica pe baza progresului tehnic. Principalele coordonate ale curentului, sunt:

- industria ofera o sansa mai mare de dezvoltare decat agricultura;

- diviziunea muncii este considerata progres tehnic;

- schimbul este luat in considerare dar numai in natura, rolul banilor fiind doar ca rata de schimb fara valoare de intrebuintare.

PAGE

7

- valoarea marfii este data de pretul de cost neglijand rolul cererii si ofertei in stabilirea pretului

- acumularea de capital este principala cauza a progresului economic dar capitalul este vazut mai ales sub forma lui circulanta a stocurilor de materii prime si semifabricate.

- liberalismul nelimitat al comertului. Omul neingradit isi maximizeaza avutia in folosul comunitatii (teoria „mainii invizibile” a libertatii naturale). Statul are doar 3 indatoriri: armata, justitia si intretinerea lucrarilor publice.

- liberalismul uman, interpretat ca o manifestare a personalitatii proprii, descatusate de orice alte constrangeri, in folosul propriu al persoanei si implicit al natiunii. „ Egoismul individual poate fi germenele bunatatii colective”

3 Perioada marginalistilor (secXIX si XX, F. List)

Principiul diminuarii utilitatii marginale sta la baza noului tip de

statica. Problema economiei este” fiind data o anumita

populatie , cu diferite nevoi si capacitati productive, avand in posesia sa anumite terenuri si alte resurse materiale, este necesar sa se stabileasca modalitatea de angajare a fortei de munca care sa maximalizeze utilitatea produsului”; in speta, scopul alocarii resurselor este obtinerea de efecte maxime intr-un anumit mediu de piata dat. Caracteristicile teoriei marginale:

microeconomie

- conferirea rolului predominant in economie matematicii

- functiile economiei devin functii diferentiale continue, principiul fiind asocierea valoriilor functiilor care realizeaza pozitia optima, adica, cu cea mai mare valoare posibila a rezultatului. Rezultatul poate fi profitul, utilitatea, productia, etc.

- problema alocarii resurselor pe baze stiintifice, adica, impartirea unei cantitati fixe de lucruri, utile si in concurenta, astfel incat castigul transferului sa fie maxim (ex: alocarea bugetara)

PAGE

8

4

Perioada keynesiana (1920-1970 John Maynard Keynes, Teoria

generala a ocuparii mainii de lucru, a dabanzii si a banilor

Teoria s-a dezvoltat in perioada interbelica pe fondul crizei

economice de

Germania ca urmare a conditiilor grele impuse acesteia prin tratatul de la Versailles. Keynes a urmarit principalele fenomene economice manifestate in Europa dupa razboi precum: somajul, inflatia, instabilitatea financiara, etc. Meritul lui Keynes este imens şi greu de evaluat in dezvoltarea generala a teoriei economice. Principalele idei ale teoriei sunt:

- ipoteza venitului absolut conform careia consumul este influentat direct de nivelul venitului disponibil

- moneda poseda in afara rolului de schimb de produse pe cel de valoare proprie ea putand fi stocata şi multiplicata cu scop de conservare a bogatiei sau speculativ, de multiplicare a ei.

- nivelul dobanzii este determinat de cererea şi oferta de moneda pe piata iar consumul şi investitiile au o reactie redusa la modificarile ratei dobanzii, ele fiind influentate mai mult de raportul intre inclinatia spre economii şi preferinta spre lichiditate a populatiei.

dupa primul razboi mondial in special in

- scaderea cererii de produse pe piata este principala cauza a somajului iar starea de subutilizare a fortei de munca este normala şi permite echilibrarea venitului national 5 Teorii moderne 1980-2002. Este greu de conturat un sablon sau stabilirea unei evolutii a stiintei economice Caracteristici generale:

- cresterea considerabila a volumului informatiilor, datelor statistice ceea ce a dus la necesitatea aparitiei de noi tehnici de analiza pe baza indicatorilor comparati

- profesionalizarea accentuata a economistilor şi adancirea procesului de specializare al acestora

PAGE

9

Exercitii recapitulative

1. Folosindu-va de definitiile Micro economiei, Macroeconomiei şi Mondoeconomiei, incercati incadrarea urmatoarelor concepte in ramura care le studiaza: client, pret, salariu, somaj, inflatie, Banca Nationala, Banca Mondiala, FMI, globalizare.

2. Explicati diferentele de opinie ale mercantilistilor şi fiziocratilor referitor la: comert exterior, agricultura, capital

3. Explicati geneza titlului cartii ”Avutia natiunilor” a lui Adam Smith.

4. Explicati teoria „mainii invizibile” a lui Adam Smith referitor la piata nationala.

5. Evidentiati in trei idei, esenta gandirii marginaliste

6. Explicati in ce consta noutatea teoriei lui Keynes referitor la moneda şi piata monetara.

PAGE

10

CAP II FUNDAMENTELE ACTIVITATII ECONOMICE

Obiective:

identificarea principala problema a economiei in toate societatile umane, cea a tensiunii dintre nevoi şi resurse

intelegerea notiunii de „ cost de oportunitate”

intelegerea factorilor de productie ca forma a resurselor economice şi a combinarii lor conform legii randamentelor neproportionale

insusirea notiunilor de cost de productie

definirea „pragului de rentabilitate” ca metoda de optimizare a costurilor

2.1 Nevoi umane, resurse economice Nevoile umane sunt: preferinte, dorinte, asteptari ale oamenilor de a avea, de a fi, de a sti (in general, fiziologice, afective, intelectuale)

Din punct de vedere economic, nevoile sunt asimilate bunurilor si servicilor care pot fi cumparate si consumate in cantitati limitate. Caracteristici ale nevoilor umane:

- sunt determinate sau conditionate de factori de ordin social sau economic

- sunt nelimitate ca numar ca urmare a principiului regenerarii in urma consumului

- sunt limitate in capacitate in sensul saturatiei pe masura consumului

- sunt supuse concurentei in sensul ca extinderea uneia se face in defavoarea alteia si in final substitutia ei

- complementaritatea lor in sensul ca o nevoie atrage alte nevoi (turismul atrage masini performante)

- satisfacerea momentana prin consum (spre deosebire de viciu care se reghenereaza rapid)

- vizibilitatea lor permanenta. Nevoile devin perceptibile pe masura vizualizarii sau intuitiei lor.

PAGE

11

Resursele economice reprezinta totalitatea elementelor si imprejurarilor utilizabile la producerea de bunuri economice (bunuri materiale + servicii) Tipuri de resurse:

1. naturale, cea mai mare parte

2. umane

3. informationale

Caracteristici ale resurselor:

- raritatea (limitarea), generala si absoluta, fata de penurie care este momentana. In sens economic limitarea este realizata prin pretin sensul ca, chiar la un pret = 0, resursele nu sunt in masura sa satisfaca toate nevoile manifestate prin cerere pe piata.

- diversificarea permanenta

- invizibilitatea temporara a resurselor in sensul existentei acestora dar necunoasterii utilizarii lor ( telepatia) Legea raritatii care guverneaza viata economica in ansamblul ei arata ca: volumul, structurile si caliatea resurselor evolueaza mai lent ca volumul, structurile sau intensitatile nevoilor umane;altfel spus, resursele sunt rare,

nelimitate fata de nevoi care sunt nelimitate. Legea raritatii este cea care a stat si sta la baza dezvoltarii omenirii prin efectul ei catalizator de resurse in vederea autodepasirii individuale. Pentru un om resursele sunt veniturile lui, abilitatile sale intelectuale, si informatiile de care dispune. Nevoile sale sunt reprezentate de bunurile si serviciile pe care vrea sa le consume. Consecinte ale legii raritatii:

- preocuparea permanenta a unitatilor economice pentru micsorarea distantei dintre nevoi si resurse prin eficientizarea procesului de productie

- economisirea resurselor rare (scumpe) si inlocuirea lor cu alte resurse mai puţin rare (ieftine) Realizarea acestor deziderate se face pe baza unor calcule economice de rationalitate complectate si cu alte criterii nu neaparat economice. Un exemplu de calcul economic de alegere a variantei optime intre nevoi si resurse este „Costul de oportunitate” sau al sansei sacrificate care consta

PAGE

12

in pretuirea acordata celei mai bune sanse sacrificate in luarea unei decizii economice (productive, investitional, etc) Acest calcul evalueaza castigul obtinut prin pierderea celei mai bune din variantele sacrificate. EX: frotiera posibilitatilor de productie O tara produce doar doua produse economice: alimente (A) şi haine (H). Economia tarii poate aloca resursele de care dispune in realizarea celor doua produse in mod egal sau diferentiat dar nu poate depasi posibilitatile de productie (resursele) existente. Cu resursele existente economia poate produce in conditii de maxima eficienta 50 um alimente sau 100 um haine Grafic, situatia se prezinta astfel:

A

50

25

frontiera posibilitatilor de productie (FPP) Y M X 50 100 H
frontiera posibilitatilor de productie (FPP)
Y
M
X
50
100
H

Toate punctele de pe linia care semnifica „frontiera posibilitatilor de productie” reprezinta combinatii de produse A şi H pe care le poate produce economia tarii cand sunt utilizate cu maxima eficienta toate resursele ei. In exemplul de mai sus, in punctul M se pot realiza 25 um alimente şi 50 um haine. Toate punctele X aflate sub FPP reprezinta combinatii care nu utilizeaza toate resursele disponibile sau le utilizeaza cu eficienta scazuta. Punctele aflate deasupra FPP reprezinta combinatii care care nu pot fi realizate. In practica alegerea punctului optim de combinare este similara

eficientizarii si economisirii resurselor. Aceasa preocupare este primordiala pentru conducerea unei societati comerciale de ea depinzand rezultatele economice ale societatii, respectiv obtinerea de profit.

PAGE

13

2.2 Factorii de productie DEF (dupa JB Say) Factorii de productie sunt resurse economice atrase in circuitul economic, aflate in miscare ca fluxuri, cu scopul producerii de bunuri economice.

Say identifica 3 factori de productie:

1. Munca, ca actiune constienta umana cu un anumit scop.

2. Natura, substanta si conditiile materiale primare.

3. Capitalul reprezentand ansamblul bunurilor reproductibile,

rezultat al unei activitati anterioare, utilizat in producerea de bunuri economice. Capitalul este perceput prin cele doua forme ale sale:

Capitalul tehnic care la randul lui poate fi:

- fix , care participa la mai multe cicluri de productie, se consuma treptat si se inlocuieste periodic; are o structura materiala: masini, utilaje, cladiri, terenuri, etc; consumul treptat se datoreaza uzurii care poate fi fizica sau morala deteminata de progresul tehnic. Recuperarea pierderilor provenite din uzura se face pe seama amortizarii. Cota de amortizare depinde de cheltuielile cu achizitia si punerea in functiune a utilajului iar rata amortizarii depinde de durata de functionare preconizata. Fondul de amortizare astfel creat se foloseste la inlocuirea capitalului uzat, la reparatiile capitale, la modernizarea lui, etc.

- circulant, se consuma in cadrul unui singur ciclu de productie Capital valoric se prezinta sub forma aportului de moneda sau titluri de valoare, prin investitii directe ale actionarilor sau prin credite luate de la banci. Caracteristic acestuia este transformarea lui in capital tehnic pentru sustinerea activitatii economice, stocarea lui in vederea sporirii prin dobanzi sau investirea directa in scopul obtinerii de profit.

PAGE

14

Combinarea factorilor de productie Combinatia cea mai favorabila a factorilor de productie contribuie la obtinerea efectelor maxime ale activitatii economice. Combinarea factorilor de productie reprezinta modul specific de unire a acestora sub aspect atat cantitativ cat si calitativ. Varianta de combinare utilizata poarta denumirea de functie de productie. Un exemplu de combinare a factorilor de productie munca L şi kapital K este functia Cobb-Douglas:

unde :

Q = AK a L b

Q=productia A=constanta specifica fiecarei economii nationale K=capitalul utilizat L=munca utilizata a,b= coeficienti ai ponderii factorilor de productie in volumul productiei. Pe timp scurt, in general, functia de productie nu implica decat modificarea unui singur factor. Ex: cresterea momentana a productiei folosind acelasi capital. Modul in care se combina un factor fix cu unul posibil de variat a fost sintetizat in legea randamentelor neproportionale formulata de TURGOT si preluata si de alti economisti (Ricardo, Stuart Mill) DEF: daca o productie oarecare reclama utilizarea a doi sau mai multi factori de productie din care unul constant, cantitatea de factor variabil nu poate fi crescuta constant fara a se diminua volumul de productie suplimentar realizat si aceasta deoarece un numar tot mai mare de factori variabili se combina cu o parte din ce in ce mai scazuta de factor fix. Ex: in agricultura, pe o suprafata de teren fixa, randamentul maxim se obtine utilizand un anumit numar de lucratori platiti la o anumita productie determinata de conditiile tehnice ale culturilor. Orice crestere a numarului de salariati si implicit a productiei peste valoarea optima va duce la cresterea pretului produselor ca urmare a platilor suplimentare efectate.

PAGE

15

Astfel productia marginala incepe sa scada si implicit randamentul economic desi productia totala creste.

P X 2 X 1 0 X
P
X 2
X 1
0
X

X

P

P

mg

M

0

X 1 X 2
X 1
X 2

P = produsul total realizat prin utilizarea factorului variabil de productie „X” X= factorul variabil de productie P mg = produsul marginal, adica produsul suplimentar realizata la

sporirea factorului de productie „X” cu o unitate. Matematic, P mg =

(P 1 -P 0 ):(X 1 -X 0 )

P M = produsul mediu realizat. Asa cum se observa, la cresterea factorului variabil din 0 in punctul X 1 , produsul creste accelerat şi implicit produsul marginal care excede produsul mediu. In punctul X 1 se atinge valoarea maxima a produsului marginal. Intre X 1 şi X 2 produsul marginal incepe sa descreasca concomitent cu scaderea vitezei de creştere a produsului total in timp ce produsul mediu continua sa creasca usor. In punctul X 2 produsul marginal este egal cu produsul mediu iar produsul total are valoarea maxima. X 2 este punctul de maxima eficienta al productiei şi se caracterizeaza prin ecuatia P mg = P M . Daca factorul X creste in continuare, produsul marginal şi cel mediu scad şi ele in timp ce produsul total se mentine aproape constant. La scaderea produsului total, produsul marginal ia valori negative.

Legea randamentelor neproportionale este foarte utila intelegerii

fenomenelor legate de combinarea optima a factorilor de productie dar in

practica este valabila doar in anumite conditii:

- factorii de productie sunt omogeni

- starea tehnica a productiei este constanta

- produsul realizat este omogen şi de masa

Rezultatul combinarii factorilor de productie se apreciaza prin

productivitate sau randament.

PAGE

16

Matematic, productivitatea se exprima prin relatia

W=Q/X
W=Q/X

W= productivitatea medie Q= productia obtinuta X= cantitatea de factor de productie utilizata Productivitatea este in esenta un raport intre cantitatea de bogatie produsa si cantitatea de resurse absorbite in procesul producerii ei. Productivitatea poate fi exprimata fizic sau valoric Dupa natura factorului de productie utilizat, productivitatea poate finaturala,

a muncii sau a capitalului.

Productivitatea globala a tuturor factorilor de productie este greu de determinat datorita caracterului complex al influentelor particulare ale factorilor. De aceea in analiza microeconomica traditionala, se urmareste

productivitatea a cate unui singur factor de productie. Se poate defini astfel

o productivitate a muncii, a capitalului, etc. Factorii care influenteaza productivitatea:

- naturali (clima, teren, zacaminte)

- tehnici (nivelul tehnic, tehnologic)

- economici (organizarea productiei, salarile)

- sociali (conditiile de munca si viata, legislatia civila, nivelul intelectual)

- psihologici (climatul de munca, satisfactia muncii)

- progresul stiintific si tehnic (CAD/CAM)

- managementul productiei Cresterea productivitatii contribuie la:

- economisirea factorilor de productie consumati

- reducerea costului de productie

- cresterea competitivitatii bunurilor

- cresterea profiturilor

- cresterea salarilor

- economia de timp si cresterea timpului liber

PAGE

17

2.3 Elemente de cost DEF: Costul de productie reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate de catre o intreprindere pentru functionarea ei. Costul este o expresie baneasca a consumului de factori de productie in

procesul economic cuprinzand activitatile deproductie efectiva, desfacere, regie proprie, reclama, pregatire, etc Functiile costului in economie:

- instrument economic in luarea decizilor manageriale

- element de comparatie intre intreprinderi concurente

- element primordial in demararea unei afaceri

- element de baza in calculele de eficienta economica bazate pe relatia cost-pret de vanzare

Tipuri de cost:

- Costuri fixe(CF): reflecta cheltuielile intreprinderii care sunt independente de variatia volumul productiei intre anumite limite. Astfel de costuri sunt: amortizarea capitalului fix, chiriile, salariile fixe sau in regie, costul utilitatilor care nu poate fi identificat pe produs (iluminatul halei, apa menajera, incalzirea halei, etc) Existenta unor limite ale volumului productiei este direct legata de capacitatea de productie care peste anumite limite trebuie sporita adaugand astfel noi costuri fixe celor vechi. Costurile fixe variaza astfel in trepte fiind cunoscute şi sub denumirea de costuri fixe palier.

- Costuri variabile(CV):reflecta cheltuielile intreprinderii care se modifica in functie de volumul productiei. Astfel de costuri sunt: costul materiilor prime, materialelor, utilitatilor care se pot identifica direct in costul produsului (energia, apa, aburul consumate direct in procesul de productie), salariile directe sau in acord, etc

- Costul total(CT): reprezinta suma costurilor fixe şi variabile; CT=CF+CV

- Costul mediu(CM) care poate fi la randul lui fix, variabil

sau total CM=CF,V,T : Q

PAGE

18

unde Q= productia realizata

- Cost marginal(C mg ) reprezinta sporul de cost total necesar obtinerii unei unitati suplimentare de productie C mg =CT: Q=CV/Q

Minimizarea costului reprezinta problema de baza la nivel microeconomic fiind considerata una din cheile maximizarii profitului. Din aceest motiv este necesara cunoasterea in detaliu a relatiilor intre costuri, a relatiilor intre costuri şi venituri şi intre costuri şi productivitate. Relatia dintre costul total mediu (CTM) şi costul marginal (C mg ) este o relatie matematica intre o valoare medie şi una marginala. Aceasta relatie se caracterizeaza prin:

- C mg creste şi descreste mai accentuat decât CTM

- C mg este in general mai mic decâtCTM dar il egalizeaza la valoarea minima a acestuia.

- cand C mg ramane constant, CTM ramane şi el constant

- pe termen lung, C mg şi CTM sunt egale şi constante daca pretul factorilor de productie ramane constant şi costul total al acestora variaza direct proportional cu productia.

Grafic, simplificat, relatia dintre costul marginal şi cel total mediu se prezinta astfel:

C mg

CTM

C mg CM
C mg
CM

Q

Relatia generala intre costul total şi venituri poate fi reprezentata grafic astfel:

CT P 2 V Curba costurilor totale (CT) CA P 1 CF Curba veniturilor (V)
CT
P 2
V
Curba costurilor totale (CT)
CA
P 1
CF
Curba veniturilor (V)
Q
PAGE
19

In general, curba costurilor totale CT, are 2 portiuni principale:

CF-CA costurile totale cresc aproape constant cu volumul productiei. Peste acest nivel al productiei, costurile cresc mai rapid ca urmare a limitelor tehnice şi tehnologice ale productiei randamentul utilizarii factorilor de productie fiind in continua scadere. Veniturile din vanzarea produselor fabricate au o evolutie liniara functie de cantitate, inclinatia dreptei fiind data de pret: V=QxP. Veniturile egalizeaza costurile in punctul P 1 dupa care diferenta intre venituri şi cheltuieli creste pana in punctul CA de maxima eficienta. Ca urmare a cresterii mai rapide a costurilor decât a veniturilor, in punctul P 2 din nou se egalizeaza costurile cu veniturile dupa care, la o productie şi mai mare, costurile devin din nou superioare veniturilor. Costul total mediu si cel marginal se afla in raport de inversa proportionalitate fata de productivitate la un pret dat al factorilor de productie.

P mg P mg PM PM Q
P mg
P mg
PM
PM
Q
C mg CM Q
C mg
CM
Q

C mg

CM

Daca se presupune ca factor variabil munca atunci costul marginal este sporul de cost al muncii asociat la o variatie marginala a productiei iar productivitatea marginala (P mg ) este productia suplimentara asociata la o unitate suplimentara de munca. Ca urmare, la un salariu dat, costul mediu al muncii se afla in raport invers proportional cu productivitatea medie (PM) a muncii iar costul marginal in raport invers proportional cu productivitatea marginala a muncii.

PAGE

20

Curbele de cost marginal şi cost mediu se intersecteaza in punctul in care costul mediu este minim iar cele de productivitate in punctul de maxim.

Comportamentul producatorului si reducerea costului Optimul producatorului presupune obtinerea maximului de eficienta cu costuri minime. Nu totdeauna marirea productiei inseamna si majorarea profitului. Marirea productiei trebuie realizata pe baza cresterii randamentului si nu prin suplimentarea consumului de factori. Analiza pe

baza costului este esentiala in luarea deciziei de marire a productiei. Exista astfel doua deziderate care trebuie indeplinite simultan:

- maximizarea profitului: producatorul urmareste realizarea unui volum de produse care sa-i asigure un profit maxim. Profitul maxim inseamna diferenta maxima intre venituri totale (VT) şi costuri totale (CT). P r =VT-CT; valoarea maxima se obtine cand prima derivata =0  P: Q =0;  VT: Q - CT: Q =0;  VT:

Q = CT: Q

V mg = C mg

- optimizarea productiei: volumul de productie optim este cel la care cresterea suplimentara a productiei conduce la o majorare minima a costului mediu, adica cel in care costul marginal este egal cu costul mediu total iar acesta ia valoarea minima.Acest deziderat tine de conditiile tehnologice de fabricatie, de performantele utilajelor şi oamenilor, de calitatea produselor şi de aceea trebuie bine cunoscute curbele reale de costuri pentru a sti cat de departe se poate impinge volumul de productie fara afectarea calitatii şi eficientei. Metoda pragului de rentabilitate reprezinta o aplicatie practica de mare raspandire care permite determinarea volumului minim de productie al intreprinderii. Grafic, metoda se prezinta astfel:

PAGE

21

VT CF VT CT CV PR CF Q
VT
CF
VT
CT
CV
PR
CF
Q

Pierdere Q min Profit In esenta metoda urmareste calculul cantitatii minime Q min care trebuie realizata astfel ca societatea sa isi acopere costurile. Acesta indica volumul minim al productiei (Q min ) sau al cifrei de afaceri de la care in sus se obtine profit. In acest punct, incasarile totale obtinute din vanzarea produselor respective sunt egale cu costul total(CT) iar profitul este nul. VT = CT; VT = CF+CV; PxQ min = CF + Q min xCV u ; unde CV u = costuri variabile unitare

n xCV u ; unde CV u = costuri variabile unitare  Q m i n
n xCV u ; unde CV u = costuri variabile unitare  Q m i n

Q min = CF : (P CV u )

Pragul de rentabilitate nu este un tel de atins ci un punct critic de avertisment care trebuie depasit repede.

Un alt model luat in considerare de producatori in optimizarea utilizarii resurselor de care dispune este metoda curbelor de izoprodus care exprima ansamblul combinarilor de munca (L) şi capital (K) care, la o stare data a tehnicii, asigura obtinerea aceleiasi cantitati de produse.

K

Dreapta izocost Q 3 Q 2 Q 1
Dreapta izocost
Q
3
Q
2
Q 1

L

Dreapta de buget sau izocost indica limita resurselor disponibile (K,L)ce pot fi utilizate la un moment dat in intreprindere. Curbele Q 1 , Q 2 , Q 3 , sunt curbe

PAGE

22

care determina acelasi volum de productie in diferite variante de combinare a factorilor de productie (curbe izocuante). Optimul productiei Q 2 se obtine in punctul tangent dintre dreapta izocost şi cea mai apropiata izocuanta. Varianta de productie Q 1 se obtine cu un buget

mai mic dar ineficient utilizat iar varianta Q 3 necesita un buget excedentar. Metoda este folosita cu succes de intreprinderile care au un grad inalt de analiza a factorilor de productie. Elemente esentiale in activitatea de reducere a costurilor:

- alegerea procesului tehnologic cel mai eficient din punct de vedere tehnic, economic, ecologic.

- cumpararea de factori de productie de calitate şi la pretul cel mai mic.

- micsorarea consumului de factori de productie pe unitate de produs prin marirea randamentului lor.

- asigurarea reducerii costurilor in toate domeniile nu numai in cel productiv (cercetare, gestiune, conducere)

- utilizarea resurselor disponibile, accesibile

- inlocuirea produselor care genereaza consumuri ridicate de resurse cu alte produse mai economice.

Exercitii recapitulative

1. Explicati afirmatia „ Legea raritatii este cea care a stat si sta la baza dezvoltarii omenirii…” prin prisma tensiunii dintre nevoi şi resurse

2. Dati un exemplu din activitatea dvs. referitor la „costul de oportunitate”

3. Enumerati şi explicati factorii de productie dupa JB Say

4. Cum functioneaza legea randamentelor neproportionale in activitatea unui atelier de ceramica ?

5. Dati cateva exemple de factori care influenteaza productivitatea activitatii de cercetare-proiectare. Incercati gruparea lor pe categorii.

6. Identificati costurile fixe şi variabile din urmatoarea lista a unei societati de binefacere, azil de batrani : chiria spatiului, costul

PAGE

23

incalzirii camerelor, costul iluminatului, costul hranei pacientilor, costul medicamentelor, costul spalatului lenjeriei, costul reparatiilor interioare, costul zugravelii, costul personalului medical angajat permanent, costul asistentei medicale periodice de specialitate, amortizarea mijloacelor fixe.

7. Variatia costului total (CT) fata de cantitate (Q) este:

CT=10+2Q. Sa se calculeze tabelar valorile CT, CM, C mg pentru valori ale lui Q de la 1 la 8

PAGE

24

CAP III CEREREA, OFERTA, PIATA ŞI CONCURENTA

Obiective:

intelegerea relatiei dintre cerere, oferta şi pret pe piata bunurilor, şi a factorilor care influenteaza aceasta relatie

locul şi rolul pietelor in economie, variabilele şi structura pietelor

caracteristicile pietelor atomizate, monopoliste şi oligopoliste

identificarea rolului şi importantei pretului in functionarea pietelor de bunuri, politicilor guvernamentale de preturi

3.1 Cererea Cererea de produse economice deriva din dorinta de satisfacere a unor nevoi de consum pe baza legii raritatii. Ea este dependenta in structura de comportamentul consumatorilor. DEF: Cererea reprezinta o cantitate de produse economice pe care cumparatorii sunt dispusi sa o cumpere, la un anumit nivel de pret cunoscut, intr-o anumita perioada limitata de timp. Cererea poate fi exprimata sub forma cantitatii maxime cerute la un anumit pret dar şi prin prisma pretului maxim care poate fi platit pentru o anumita cantitate de produse necesare, ca de exemplu: paine, lapte, energie, etc. Legea cererii: intre cererea de produse si pretul acestora exista o legatura de cauzalitate invers proportionala, in sensul ca majorarea pretului

unui produs, la un anumit nivel al cererii, atrage dupa sine reducerea intr-o masura mai mare sau mai mica a cererii pentru acel produs pe baza legii alocarii resurselor. Legea este general valabila, existand insa si exceptii de la ea in special in domeniul produselor de stricta necesitate la care o majorare a pretului poate atrage dupa sine o crestere a cererii. Acest fenomen cunoscut sub denumirea de „paradoxul Giffen” se explica prin cele 2 efecte generale ale cresterii pretului unui bun:

1. efectul de substitutie; cererea de bunuri substituibile

2. efectul de reducere a venitului consumatorilor.

PAGE

25

Astfel exista unele produse, de regula inferioare, greu substituibile a caror majorare de pret, in conditiile reducerii mai accentuate a veniturilor, conduce la o majorare a cererii. Ex: in perioadele de saracie,de reducere a veniturilor, o majorare a pretului la paine atrage dupa sine cresterea cererii pentru paine ca urmare a renuntarii la alte produse mai usor substituibile. Pe piata, efectul acestei legi trebuie urmarit la produse omogene din punct de vedere calitativ si al costului de oportunitate. Ex, poate creste intr-o perioada cererea de produse mai scumpe in retelele de magazine cash & carry ca urmare a ponderii importante in pretul produsului a costului de oportunitate pe care consumatorii sunt dipusi sa-l plateasca pentru economie de timp. Relatia de cauzalitate intre cerere si pret se exprima matematic printr-o functie de tipul:

Q c = K c -P c

x

unde:

K c = constanta ce defineste cererea maxima de produse de un anumit tip manifestata intr-un anumit moment pe o piata x= factor de elasticitate a cererii cu pretul

pe o piata x= factor de elasticitate a cererii cu pretul P Curba cererii Q Graficul

P

Curba cererii

Q

Graficul poarta denumirea de Curba cererii. Pentru simplificare, se considera x=1, şi cererea se przinta sub forma unei drepte Cresterea cererii pe piata unui produs in functie de alti factori, decât pretul, determina modificarea curbei in sensul deplasarii acesteia pe dreapta de izopret.

PAGE

26

P

P

0

Q 0 Q 1 Q 2
Q 0
Q 1
Q 2

Q

Factorii care contribuie la modificarea cererii, altii decat pretul lor, sunt:

modificarea veniturilor consumatorilor

o relatie de cauzalitate directa in sensul ca veniturile in creştere

sporesc cererea iar cele in scadere comprima cererea

modificarea preturilor altor produse

o

daca produsele sunt substituibile, scaderea pretului la un

produs conduce la cresterea cererii pentru acel produs şi

genereaza scaderea cererii pentru produsul de substitutie

o

daca produsele sunt complementare, scaderea pretului la un

produs conduce la cresterea cererii pentru acel produs şi

genereaza cresterea cererii pentru produsul complementar

modificarea numarului de cumparatori

o cresterea numarului de cumparatori genereaza cresterea

cererii

modificarea preferintelor consumatorilor; un rol important revenind

reclamei

informatiile si previziunile

Sensibilitatea cererii la modificarea pretului se apreciaza prin coeficientul

elasticitatii cererii fata de pret.

K ecp



Q

c

Q

c

0

P

c

P

c 0

Q

c

1

Q

c

0



Q

c

0

P

c

1

P

c

0

P

c 0



Q

c 1

Q

c

0

1

P

c

1

P

c 0

1

r

c



r

p

1

1

unde: Q c1 = cererea la preţul P c1 ; Q c0 =cererea la preţul P c0

r c = rata cererii; r p = rata preţului

In functie de valorile acestui coeficient putem avea:

PAGE

27

- cerere elastica, cand K ec/p este supraunitar; dreapta cererii

este mai aproape de orizontala, şi o variatie mica de pret

produce modificari importante ale cererii

P

P 0

P 1

Q 0 Q 1
Q 0
Q
1

Q

- cerere unitara, cand K ec/p este unitar; dreapta cererii este

P

la 45 0

e c / p este unitar; dreapta cererii este P la 45 0 Q - cerere

Q

- cerere inelastica, cand K ec/p este subunitar , dreapta cererii

este mai aproape de verticala şi o variatie importanta a

pretului produce efecte mici asupra cererii.

P

P 0

P 1

Q 0 Q 1 Q
Q 0 Q 1
Q

Din punct de vedere al coeficientului de elasticitate al cererii fata de pret,

produsele se clasifica in:

produse normale, K ecp cuprins intre 0 si 1

produse inferioare, K ecp negativ (vezi paradoxul Giffen)

produse constante, K ecp =1

produse superioare, K ecp supraunitar

Modificarea cererii functie de venit se apreciaza prin coeficientul

elasticitatii cererii fata de venit.

PAGE

28

K ecv

Q

c

Q

c

1

Q

c

0

Q

c

1

1

Q

c 0

Q

c 0

 

Q

c

0

r

c

1

V

 

V

1

V

0

 

V

1

1

r

v

1

V

0

 

V

0

 

V

0

In functie de valorile K ecv, putem avea situatiile:

K ecv, >1; cererea este elastica fata de venit, adica, cererea variaza mai mult ca venitul K ecv <1 , cererea este inelastica sau rigida fata de venit, adica, variaza mai puţin ca venitul Produsele normale si superioare deplaseaza curba cererii spre dreapta la o crestere a venitului in timp ce produsele inferioare deplaseaza curba cererii spre stanga. Factorii elasticitatii cererii fata de pret:

ponderea in venit a cheltuielilor cu un anumit bun. Cu cat ponderea este mai mare cu atat K ec/p este mai mare.

Gradul de substituire a bunurilor. Cu cat gradul de substituibilitate este mai ridicat cu atat K ec/p este mai ridicat

Necesitatea in consum. Cu cat necesitatea este mai mare cu atat K ec/p

este mai mic. Cunoasterea elasticitatii cererii la un anumit produs este foarte importanta in procesul decizional. Ex: Nu o sa luam masura reducerii de pret la un produs cu elasticitate redusa deoarece efectele asupra vanzarilor sunt mici.

3.2 Oferta DEF: Oferta reprezinta cantitatea de produse economice pe care producatorii o ofera la vanzare la un anumit nivel de pret cunoscut, intr-o anumita perioada limitata de timp. In evaluarea notiunii de cerere trebuie facuta diferenta intre cantitatea oferita la vanzare si cea vanduta efectiv. Din acest punct de vedere oferta trebuie vazuta ca fiind cantitatea maxima oferita la un anumit pret. Legea ofertei: intre oferta de produse si pretul acestora exista o legatura de cauzalitate direct proportionala, in sensul ca majorarea pretului

PAGE

29

unui produs, la un anumit nivel al cererii, atrage dupa sine cresterea intr-o masura mai mare sau mai mica a ofertei pentru acel produs. Relatia de cauzalitate intre oferta si pret se exprima matematic printr-o functie de tipul:

Q o = K o +P o

y

unde:

K o = constanta ce defineste oferta maxima de produse de un anumit tip manifestata intr-un anumit moment pe o piata y= factor de elasticitate a ofertei cu pretul

P

pe o piata y= factor de elasticitate a ofertei cu pretul P curba ofertei Q Graficul

curba ofertei

Q

Graficul poarta denumirea de curba ofertei. Pentru simplificare, se considera x=1, şi oferta se prezinta sub forma unei drepte. Cresterea şi reducerea ofertei in conditii de preturi constante se datoreaza urmatorilor factori:

costul productiei

o

reducerea costului de productie contribuie la cresterea ofertei

o

rolul important al tehnologiei; o tehnologie superioara permite marirea ofertei

pretul altor produse

o

cresterea pretului la un produs duce la sporirea ofertei de produse substituibile

o

cresterea pretului la produsul de baza duce la sporirea pretului produselor secundare şi implicit a ofertei acestora

concurenta duce la scaderea preturilor şi implicit a ofertei

taxele aferente bunului respectiv

o majorarea taxelor duce la scaderea ofertei

informatii, previziuni

evenimente politice, sociale, naturale

o modificari legislative,juridice

PAGE

30

o modificari naturale, in agricultura

Sensibilitatea ofertei la modificarea pretului se apreciaza prin coeficientul elasticitatii ofertei fata de pret.

K eop

Q

o

Q

o

1

Q

o

0

Q

o

1

1

Q

o

0

Q

o

0

Q

o

0

r

o

1

P

o

 

P

o

1

P

 

P

o

 

1

o

0

1

1

r

p

P

o

0

P

o

0

P

o

0

In functie de valorile acestui coeficient putem avea:

-

P

P

0

1

oferta elastica, cand K eo/p este supraunitar, o variatie mica de pret duce la o variatie importanta a ofertei

P Q 0 Q 1
P
Q 0
Q 1

Q

-

-

oferta unitara, cand K eo/p este unitar; modificarea pretului duce la modificarea a ofertei in acelasi sens şi in aceiasi măsura.

P

a ofertei in acelasi sens şi in aceiasi măsura. P Q ofertă inelastica, cand K e

Q

ofertă inelastica, cand K eo/p este subunitar; variatia pretului influenteaza in mica măsura variatia ofertei.

P

PAGE 31
PAGE
31

Q

Factorii care determina elasticitatea ofertei sunt:

costul productiei; relatie de cauzalitate inversa in sensul ca elasticitatea ofertei fata de pret este atenuata de cresterile de cost de productie şi stabilirea astfel a eficientei productiei la un nivel inferior.

posibilitatea stocarii productiei duce la majorarea elasticitatii dar costul stocarii duce la micsorarea ei.

Pe piata, elasticitatea ofertei variaza in timp in functie de gradul de pregatire al producatorului pentru o variatie a cererii. Astfel in scurt timp de la sporirea pretului unui produs, oferta este total inelastica, producatorii ne-reactionand la aceasta majorare. Dupa aceasta perioada, producatorii maresc usor oferta prin intensificarea utilizarii resurselor disponibile insa gradul de elasticitate al ofertei este inca redus, cresterea cantitativa fiind inca sub procentul de creştere al pretului. Pe termen lung, daca preturile se mentin, producatorii sporesc oferta prin aparitia de noi producatori sau efortul investitional al celor vechi. In aceasta perioada procentul de creştere al ofertei este superior pretului şi deci elasticitatea este ridicata. CONCLUZII:

piata ofera conditiile realizarii unui echilibru intre cerere şi oferta deşi in cea mai mare parte din timp este dezechilibrata.

echilibrul pietei unui produs se modifica permanent, de regula,ca urmare a modificarii cererii, oferta venind in cautarea punctului de echilibru.

echilibrul pietei poate fi deranjat şi ca urmare a modificarii ofertei in special in situatia in care se produce o majorare elastica a ofertei cauzata de o creştere inelastica a cererii, cresterea ofertei fiind devansata de scaderea pretului.

3.3 Piete, concurenta, preturi Piata este cadrul general in care se desfasoara activitatea economica in statul modern contemporan.

PAGE

32

Piata este veriga intermediara intre productie şi consum şi creste in importanta prin largirea ei in toate sferele economice prin diversificare şi specializare prin modernizare continua: teleshoping, bursa, internet, etc. DEF: Piata este un spatiu virtual unde se intalnesc direct sau indirect oferta cu cererea de produse şi se stabilesc relatii comerciale pe baza legii concurentei.

Functiile pietei:

informare a vanzatorilor/cumparatorilor asupra calitatii, cantitatii, pretului, consumului produselor economice

confruntare a cererii cu oferta (ringul bursier, imaginea sintetica

a pietei)

activitatii economice in ansamblu, in cazul pietelor

stimulator al

libere, frana in calea dezvoltarii economice in cazul pietelor controlate.

regulator al productiei de bunuri economice

Principalele variabile ale pietei sunt:

- cererea

- oferta

- concurenta

- pretul

Concurenta: este forma pe care o ia confruntarea intre cerere şi oferta pe piata prin manifestarea liberei vointe dar direct interesate a operatorilor. Caracteristici ale concurentei:

- este o competitie intre operatori pentru asumarea celei mai bune felii de tort.(cel mai bun pret, calitate, conditii de plata, diminuarea riscurilor)

- operatorii actioneaza din interes pur economic

- concurenta ca stare de fapt a pietei poate imbraca diferite forme mai mult sau mai puţin legale, mai mult sau mai puţin oneste, functie şi de caracteristicile socio-politice ale pietei, de gradul de supraveghere al legalitatii relatiilor comerciale.

PAGE

33

Functiile concurentei in conditiile unei piete deschise loiale, reglementate, supravegheate şi fara constrangeri, sunt:

catalizator al inovatiei şi creativitatii tehnice ca urmare a cursei pentru eficientizare prin economisirea resurselor;

diversificarea productiei de bunuri prin oferirea de produse de substitutie cu costuri reduse;

stimuleaza largirea pietei prin efortul creatorilor de piata;

Tipuri de piete:

a) dupa tipul de bunuri

piata bunurilor de consum

piata de capital

piata muncii

piata monetara

piata valutara

piata informatiilor

b) dupa marime

piata locala

piata regionala

piata nationala

piata mondiala

c) dupa diversificarea lor

piata diversificata (numar mare de produse de diferite tipuri şi feluri)

piata concentrata (tranzactii cu un nr. redus de produse omogene)

d) dupa transparenta

piete transparente care permit vizualizarea variabileleor (cerere, oferta, concurenta, reguli de functionare)

piete opace (nu permit accesul liber la informatii, vezi pietele europei centrale şi de est)

PAGE

34

e) dupa modul de acces pe piata

piete libere, acces neingradit

piete reglementate, conditionate de indeplinirea unor criterii profesionale, economice (autorizatii, licente, diplome profesionale, etc)

f) dupa numarul şi forta operatorilor

piete atomizate: operatori mulţi şi cu forta economica redusa

piete monopolizate: operatori putini şi puternici care pot influenta piata.

Intre aceste doua extreme sunt mai multe tipuri de piete:

Nr. ofertanti Numerosi şi Putini Unul Nr. cump slabi Numerosi şi slabi Atomizata Oligopol Monopol
Nr. ofertanti
Numerosi şi
Putini
Unul
Nr. cump
slabi
Numerosi şi slabi
Atomizata
Oligopol
Monopol
Putini
Oligopson
Oligopol
Monopol contrat
bilateral
Unul
Monopson
Monopson
Monopol
contrat
bilateral

g) dupa reactia la schimbari economice

dinamice, se adapteaza usor, variabilele se misca usor

rigide, se adapteaza greu. Piete atipice slab informate. (pietele rurale de la noi)

h) dupa legalitatea concurentei

cu concurenta loiala

cu concurenta neloiala

i) dupa tipul concurentei (clasificare didactica)

piete cu concurenta pura şi perfecta

cu concurenta imperfecta

piete de monopol

PAGE

35

Pretul ca variabila a pietei reprezinta: cantitatea de moneda pe care cumparatorul este dispus şi o poate oferi producatorului (vanzatorului) iar acesta o poate accepta in schimbul bunului pe care il ofera pe piata. Pretul poate fi exprimat in valori absolute sau relative vis a vis de cel al unui alt bun luat ca etalon.

unde:

P rel =P abs /P e

P abs = pretul absolut

P e = pretul etalon Pretul etalon se alege de obicei conventional pentru a raporta preturile la o

singura unitate. Ex : salariul mediu pe economie, aurul, petrolul, etc.

Modul de formare al pretului a cunoscut explicatii diferite in decursul istoriei, astfel:

- pretul este determinat, in teoria clasica monetarista, de consum, de costul de productie al bunurilor. Producatorul este creatorul de pret.

- in scoala neoclasica marginala, pretul este determinat de utilitatea marginala a bunului respectiv. Cu cat utilitatea marginala a lui este mai mare, sau este mai rar, cu atât pretul bunului este mai mare. Referitor la aceasta explicatie este celebru „paradoxul apa-diamant”. Conform teoriei marginale apa care are o utilitate marginala foarte ridicata ar trebui sa fie mai scumpa ca diamantul care are o utilitate scazuta. In stabilirea pretului intervine insa raritatea care devanseaza utilitatea. Conform scolii marginale, cumparatorul este creatorul de pret.

- teoriile contemporane. (scoala de la Cambridge) arata ca pretul este determinat de toti cei trei factori enuntati anterior: cost, utilitate marginala şi raritate Astfel, costul determina pretul ofertei iar utilitatea marginala şi raritatea determina pretul cererii iar pretul de vanzare se stabileste pe piata prin negociere.

PAGE

36

Dupa modul de formare preturile pot fi:

- preturi libere pe baza cererii şi ofertei. In practica nu exista preturi perfect libere asa cum nu exista piete perfect libere.

- preturi controlate de autoritatea economica a pietei (statul)

- preturi mixte cele care de regula se formeaza pe majoritatea pietelor tarilor libere. Constrangerile in formarea preturilor de tipul: taxelor, impozitelor, preturilor minime sau accizelor, sunt determinate de politica economica a guvernului.

Functiile pretului:

uniformizare a valorii tranzactiilor pe piata

evolutia preturilor indica starea de echilibru intre resurse şi nevoi

evaluare a alocarilor bugetare. Face legatura intre utilitate şi nevoie.

evaluare a profitului

Politici guvernamentale de preturi Teoretic, preturile, in cadrul economiei de piata, se formeaza liber fara nici o interventie din partea statului. In realitate statul se implica in toate tarile indiferent de nivelul lor economic sau natura lui. Evolutia preturilor in timp aduce informatii asupra evolutiei productiei şi productivitatii muncii, remunerarea factorilor de productie, echilibrul şi cresterea economica. Evolutia preturilor este şi un indicator al circulatiei monetare. Interventia statului in procesul formarii preturilor urmareste:

- prevenirea şi atenuarea unor dificultati economice

- asigurarea stabilitatii economice

- eficientizarea utilizarii resurselor

- atenuarea tendintelor monopoliste şi oligopoliste

Statul se implica prin masuri de reglementare a functionarii pietei sau prin actiuni directe şi indirecte de limitare a nivelului preturilor.

PAGE

37

Reglementarea functionarii pietei implica de regula:

- reglementarea juridica a tranzactiilor comerciale şi a concurentei in vederea limitarii tendintelor monopoliste şi oligopoliste

- supravegherea respectarii masurilor luate

Interventia directa se realizeaza prin:

- fixarea autoritara a pretului in situatii extraordinare (razboi, crize, etc)

- preturi minime, in conditiile excesului de oferta pentru nivelarea concurentei si protejarea producatorilor, sau plafoane minime de preturi la care statul cumpara excesul de oferta

- preturi maxime cand cererea este superioara ofertei, pentru protejarea cumparatorilor. Ex: preturile maxime la vanzarea tutunului

- blocarea pretului unor produse pentru protejarea intereselor producatorilor Ex: pretul minim la grau in anii de supraproductie sau pretul maxim la unele bunuri de monopol Moduri indirecte de interventie a statului:

- subventiile acordate producatorilor pentru stimularea cresterii preturilor la unele produse, in speta la cele inferioare, de baza, pentru protejarea producatorilor autohtoni in fata preturilor scazute ale produselor din import. Ex: subventiile in agricultura la diferite culturi: grau, sfecla de zahar, plante textile, etc

- regimul taxelor vamale protectioniste care aduc preturile produselor din import la un nivel comparabil cu cel al produselor autohtone.

- modalitati diferite de calcul al impozitului pe profit care genereaza facilitati de natura fiscala la anumite produse, in vederea reducerii pretului lor.

PAGE

38

- cumpararea de catre stat a unor bunuri şi stocarea lor pentru evitarea scaderii pretului prin supraoferta. Aceasta interventie se practica in special la produsele agricole, sezoniere, pentru evitarea specularii variatiilor mari de preturi.

- contingentarea la export, in sensul limitarii scurgerii spre exterior a unor produse de baza cu consecinte asupra cresterii pretului pe piata interna ca urmare a reducerii ofertei.

- facilitati de export pentru unele produse la care exista supraoferta pentru evitarea scaderii preturilor. 3.3.1 Piata cu concurenta pura şi perfecta Piata cu concurenta pura şi perfecta a fost imaginata de Adam Smith din dorinta de a evidentia manifestarea „mainii invizibile” ca mecanism de reglare a economiei. Piata cu concurenta pura şi perfecta este un model teoretic şi presupune anumita conditii sau simplificari:

- atomicitatea pietei. Operatorii nu sunt suficient de puternici ca sa influenteze formarea pretului.

- omogenitatea bunurilor care elimina orice fel de alt factor calitativ in luarea deciziei de cumparare.

- intrarea iesirea libera de pe piata functie de costul marginal realizat de producator, respectiv utilitatea marginala pentru acel produs a cumparatorului, ambele in raport cu pretul de piata. Caracteristici ale pietei cu concurenta pura şi perfecta:

- transparenta (informare deplina a operatorilor)

- mobilitatea perfecta a factorilor de productie (nu exista limite tehnologice, economice, juridice pt utilizarea lor) Echilibrul pietei cu concurenta pura şi perfecta se realizeaza la acel pret şi volum de tranzactii la care cererea se egalizeaza cu oferta. Ex: Cererea şi oferta pentru un produs A sunt date de ecuatiile:

C A = 500-21p A iar O A = 100-p A

PAGE

39

C A = O A : p A = 20 este pretul de echilibru şi C A =O A =80 este cantitatea de echilibru.

P A Exces de oferta 20 Exces de cerere 80
P A
Exces de oferta
20
Exces de
cerere
80

C A , O A

Pretul şi cantitatea de echilibru sunt expresia celei mai bune alocari şi utilizari a resurselor, interesele ambilor operatori fiind cel mai bine satisfacute. Piata este plina de marfuri şi cumparatorii sunt dispusi sa o cumpere pe toata. Piata este dinamica şi stabila. Echilibrul pietei este relativ si evolueaza de obicei inspre dezechilibru major sau re-echilibrare. Dezechilibrul aparut pe o piata, pe timp scurt, ca urmare a modificarii cererii, se echilibreaza prin cresterea/scaderea pretului, oferta ne fiind pregatita sa sustina o majorare a ei. Daca dezechilibrul se mentine o perioada mai indelungata, oferta creste treptat pe seama utilizarii superioare a anumitor factori de productie precum munca sau capitalul fix. In aceasta perioada echilibrul se realizeaza partial prin cresterea pretului si partial prin cresterea productiei. Daca dezechilibrul tinde sa se generalizeze, toti factorii de productie devin variabili si se trece pe o noua treapta de productie. Oferta creste mai repede ca cererea si echilibrul se atinge prin cantitate, pretul ramanand constant. Echilibrul poate fi:

- stabil, in situatia in care piata se poate reechilibra prin forte proprii. Este situatia in care K EC/P este mai mare ca K EO/P. Reechilibrarea se face conform diagramei Cobweb (panza de paianjen)

P

P 1

PAGE 40
PAGE
40

Oferta

P E

P 3 P 2 Cerere Q 1 Q 3 Q E Q 2 Q
P 3
P 2
Cerere
Q 1
Q 3
Q E
Q 2
Q

Piata se afla initial in echilibru, la pretul P E fiind

tranzactionata intreaga cantitate Q E . Din anumite motive,

independente de piata (criza economica, incapacitate de

plata, etc) oferta se reduce din Q E in Q 1 livrata

cumparatorilor la pretul P 1 asa cum rezulta din diagrama.

Acest pret marit este stimulativ pentru producatori care

majoreaza productia şi astfel creste oferta la Q 2 . Excesul de

oferta face ca pretul pietei sa scada la P 2 cel la care se

absoarbe intreaga oferta de pe piata. ar la acest pret,

producatorii reduc productia şi implicit oferta la nivelul Q 2 .

La acest nivel din nou se manifesta lipsa de produse pe piata

şi pretul creste la P 3 la care producatorii sunt stimulati sa

ridice productia la Q 3 . Procesul se repeta in mod similar pana

la atingerea starii initiale de echilibru.

- instabil, daca dupa ruperea echilibrului piata nu poate

isi

singura sa re-echilibrezeiar dezechilibrul se accentueaza

pe masura trecerii timpului. K EC/P inferior K EO/P.

- Intretinut, cand dezechilibrul aparut se reproduce

periodic in limite relativ constante. Starea de dezechilibru

este mai normala ca cea de echilibru.

Limitele pietei pure si perfecte rezulta din chiar conditiilor impuse si

simplificarilor imposibil de realizat in practica.

3.3.2 Piete cu concurenta imperfecta

Se diferentiaza de cele cu concurenta pura şi perfecta prin apropierea

de situatiile reale caracterizate prin imperfectiuni ale atomicitatii, in sensul

ca unele firme detin puterea de a influenta atât pretul cat şi volumul ofertei.

De asemenea bunurile ofertate sunt neomogene atât din punct de vedere

PAGE

41

calitativ cat şi al perceptiei asupra lor beneficiind de conditii deosebite privind reclama, conditiile şi termenii de comercializare ceea ce conduce la preferinte subiective ale cumparatorilor vis a vis de anumite produse.

Piata atomizata sau monopolistica se intalneste cel mai adesea in practica şi are urmatoarele trasaturi:

- atomizarea operatorilor, mulţi şi cu putere economica apropiata.

- firmele detin pe moment o pozitie de lider de piata similara cu cea de monopol care se impune prin marca şi prin faptul ca intrarea concurentei pe piata este descurajata de renumele produsului.

- neomogenitatea produselor din punct de vedere al performanelor tehnice, design, calitate, etc care le face greu substituibile.

- accesul relativ liber pe piata fara restrictii deosebite

- cererea reactioneaza mai puţin la modificarile de pret ca urmare a gradului mare de fidelizare al cumparatorilor ceea ce duce uneori la majorari de preturi pentru maximizarea profitului.

- decizile unei firme nu influenteaza puternic celelalte firme dar de obicei se creaza curente de decizii similare mai ales daca acestea au avut efect pozitiv.

- curba cererii este puternic descendenta (cerere rigida)

- volumul optim al productiei este acela la care costul marginal este egal cu venitul marginal, pretul fiind superior costului total mediu CTM. Ofertantul poate utiliza o gama larga de preturi toate conferindu-i profit

- in timp, ca urmare a aparitiei concurentei, venitul marginal scade (oferta este mai numeroasa), costul marginal creste (ca urmare a reclamei) şi profitul scade.

Oligopolul se intalneste in situatia in care un numar mic de producatori domina piata unui produs.

PAGE

42

Caracteristici:

- produsul este destul de omogen ca utilitate ( petrolul, graul, etc) dar poate fi şi diferentiat (tigarile, berea, autoturismele, etc)

- grad mare de concentrare al pietei (cativa competitori detin procente importante de piata)

- actiunile unuia au efect mare asupra celorlalti mai ales in domeniul pretului şi conduc la masuri similare sau represalii. Astfel decizile unui ofertant trebuie sa ia in considerare efectul lor asupra celorlalti. Ex: decizia unilaterala de majorare a productiei de petrol luata de Iraq a condus la gruparea celorlalte state exportatoare in sustinerea embargoului asupra livrarilor de petrol Iraqian

- patrunderea pe o piata oligopolista este foarte dificila deoarece aceasta se protejeaza prin bariere facilitate de flexibilitatea mare a pretului şi costurile tehnologice scazute. Firmele mici sunt inghitite de cele mari sau coopereaza cu ele.

- confruntarea inter firme este foarte acerba şi poate duce pe termen lung la falimentarea celui mai slab.

- de cele mai multe ori o firma este tacit recunoscuta ca lider şi celelalte firme isi aliniaza preturile dupa pretul acesteia care devine pret de referinta. Ex: Pe piata de capital din Romania BNR are o pozitie de liderfiind cea care dicteaza nivelul dobanzilor pe piata.

- in anumite situatii mai multe firme se coalizeaza impartindu-şi piata cu avantajul practicarii unor preturi mai ridicate. Atata timp cat acordul este respectat, firmele obtin profituri importante. Un caz aparte al coalitiilor il constituie cartelurile care sunt grupuri de firme independente care produc bunuri similare şi actioneaza impreuna pentru maximizarea

PAGE

43

profitului lor. Cracteristic acestora este restrictionarea productiei in vederea cresterii pretului. Ex: OPEC (Organizatia tarilor exportatoare de petrol) fondata in 1960, a reusit cresterea pretului barilului de petrol de la sub 3 $ in 1972 la peste 35 $ in 1981. Neintelegerile dintre state au condus in final la reducerea pretului la nivelul anterior crizei

Monopolul apare in situatia in care exista un singur ofertant pe piata acesta nefiind concurat de alti ofertanti. Daca exista doar un singur cumparator al produsului ne gasim in situatia de monopsom. Conditiile in care poate apare monopolul sunt:

- conditii naturale, ca urmare a controlului unor resurse

speciale.

Ex: regia aurului, carbunelui, etc

- conditii de marca, monopolul marcii comerciale Ex: Coca Cola, Mac Donalds, Adidas, etc

- conditii tehnologice, monopolul tehnologic prin patent. Ex:programe specializate de calculatoare, sisteme de operare (Windows),etc

- conditii organizatorice, institutionale, monopolul institutional Ex: apararea nationala, productia de timbre, de bani, a energiei nucleare Caracteristici ale monopolului:

- dominatia asupra pietei este doar aparenta in multe situatii ca urmare a substituibilitatii majoritatii bunurilor

- dominatia este de asemenea temporara, mai atenuata pe pietele libere şi mai evidenta pe pietele controlate.

- reactia anti monopol a pietei şi institutiilor publice (legi anti monopol) Ex: Microsoft cu interfata Windows a incercat monopolizarea pietei de calculatoare prin vanzarea licentelor odata cu unitatile PC

PAGE

44

Exercitii recapitulative

1. Faceti o comparatie intre modurile de variatie ale cererii in raport cu pretul, la benzina şi la autoturisme, avand in vedere legile cererii şi ofertei şi elasticitatiile celor doua produse.

2. Un producator detine un stoc important de produse fara vanzare. Cunoscand ca produsul are coeficientul elasticitatii cererii fata de pret K ec/p =1,2 va apela la măsura reducerii pretului pentru lichidarea stocului ?

3. Evaluati consecintele unei supra-oferte pe timp indelungat asupra pretului şi concurentei pe piata unui produs. Dar in cazul unei supra- oferte conjuncturale?

4. Urmarind caracteristicile generale ale pietelor cu concurenta pura şi perfecta evidentiati limitarile practice de la acest concept ale pietei detergentilor in Romania.

5. Evidentiati caracteristicile de oligopol ale pietei telefoniei mobile in Romania

6. Evidentiati caracteristicile de monopol ale pietei energiei nucleare in Romania

7. Evidentiati modul de interventie al statului in realizarea pretului pe piata energiei electrice şi pe piata graului.

PAGE

45

CAP IV

PIATA MUNCII, SOMAJUL, SALARIUL

Obiective:

intelegierea conceptelor utilizate şi a principalelor caracteristici

identificarea principalilor factori care influenteaza cererea şi oferta

caracteristicile pietei muncii in Romania

definirea notiunilor de somaj şi somer in viziune internationala şi la noi

observarea aspectelor macroeconomice ale somajului şi masurilor de reducere a lui

Aspecte legate de constituirea salarilor şi tipuri de salarii

4.1 Piata muncii este piata pe care se realizeaza tranzactiile de forta de

munca respectiv ale aptitudinilor fizice şi intelectuale pe care omul le pune

in folosinta (consuma) pentru crearea de bunuri economice. Forta de munca este in acelasi timp o resursa si un element de cost. DEF: Piata muncii este constituita din ansamblul actelor de vanzare- cumparare de forta de munca care se petrec intr-un anumit spatiu economic. Ea cuprinde totalitatea negocierilor privind angajarea fortei de munca in conditiile specifice ale pietei, locului de munca, zonei geografice, etc

Piata muncii poate fi privita şi ca un schimb de informatii intre cererea de munca şi oferta de munca in vederea incheierii contractelor de munca Din punct de vedere functional, piata muncii este o piata derivata şi reglementata. Piata muncii este o piata derivata deoarece se formeaza ca urmare a dezvoltarii pietelor de bunuri de care este indisolubil legata. Ex: dezvoltarea pietei calculatoarelor dezvolta piata informaticienilor.

PAGE

46

Ca piata derivata, primeste influente puternice de la celelalte piete şi genereaza efecte asupra sectoarelor economice şi implicit asupra celorlalte piete. Reglementarea pietei este data de faptul ca structura pietei muncii este

determinata nu doar de confruntarea cererii si ofertei ci si de unele forte de sorginte monopolista precum interventia statului, actiunea sindicatelor, a patronatelor, etc Pentru o mai buna intelegere a pietei muncii definim cateva concepte utilizate in delimitarea categoriilor de operatori:

- populatia totala reprezinta totalitatea persoanelor care sunt prezente in mod obisnuit pe teritoriul unei tarii precum si cetatenii tarii aflati peste granita. Populatia totala este rezultatul unui proces demografic, al migratiei internationale si al dezvoltarii economice. Populatia totala contribuie atat la delimitarea ofertei cat si la formarea pietei nationale (cererii)

- populatia disponibila pentru munca sau activa disponibila este populatia care exercita activitate lucrativa sau este in cautarea unui loc de munca. Ea formeaza resursa de forta de munca adica cererea.

- populatia activa sau ocupata este formata din persoanele care lucreaza ca salariati, ca persoane fizice independente, in exploatari de tip familial sau ca auxiliari familiali. Aceasta categorie este expresia cererii de munca satisfacute.

Caracteristici ale pietei muncii:

reflecta legaturile intre capacitatea demografica a pietei, cea care determina oferta şi nivelul dezvoltarii economice al pietei, cel care determina cererea.

negocierea permanenta ca a contractelor de munca ca urmare a perisabilitatii ridicate a conditiilor initiale. (experienta, nivel de trai, pregatire profesionala, nivel al cererii, etc). Din acest punct de vedere este una din cele mai dinamice piete.

PAGE

47

gradul ridicat de reglementare ca urmare a necesitatii de protectie a salariatului. Aceasta necesitate deriva din nivelul de pregatire diferit in domeniul pietei muncii al vanzatorului şi cumparatorului. Daca cumparatorul dispune de obicei de resursele necesare obtinerii de informatii in vederea achizitionarii fortei de munca, vanzatorul este mai puţin informat şi predispus la subaprecierea valorii ofertei sale. Astfel piata muncii poate capata local tente monopoliste şi oligopoliste. Reglementarile au rolul de a mari transparenta şi de a loializa competitia dintre vanzator şi cumparator prin acte legislative privind conditiile de angajare şi protectia salariatilor.

segmentarea puternica pe varste, sex, categorii profesionale, grad de pregatire profesionala, zone geografice, oportunitati de ocupare.

piata muncii este un barometru al repartitiei resurselor pe ramuri,

sectoare, profesii, niveluri de calificare. Piata muncii functioneaza ierarhic in 2 trepte. O treapta superioara stabilita la nivelul economiei nationale sau a unor segmente importante de economie determinate de particularitatile tehnico-economice si sociale ale activitatilor, pe care se negociaza conditiile generale de angajare a salariatilor si principiile generale ale contractelor de munca. Pe aceasta treapta negocierile se poarta intre guvern, organizatiile patronale, sindicate sau alte organizati, rezultatul fiind legislatia in domeniul muncii. Pe cea de a doua treapta a pietei se poarta negocierile propriuzise intre cerere si oferta intre angajatori si angajati potentiali in functie de conditiile specifice fiecarei organizatii economice, rezultatul fiind contractele de munca, colective sau individuale.

4.2 Oferta şi cererea de munca Oferta de munca reprezinta totalitatea resurselor de munca salariata de care dispune societatea la un moment dat. Curba ofertei de munca difera de sfera de activitate şi poate fi cu elasticitate medie (cazul firmelor mici, concurenta aproape perfecta) sau scazuta in cazul firmelor mari sau a celor publice(concurenta imperfecta) In orice caz modificarea salariului produce efecte mai mici ale ofertei de munca decat in cazul bunurilor materiale. Factorii ofertei:

PAGE

48

- marimea salariului; cu cat salariul este mai mare, oferta este mai mare

- utilitatea muncii in viata individului. Salariatul trebuie sa raspunda la intrebarea: „cat trebuie sa muncesc şi cat timp liber sa am ?”; cu cat utilitatea muncii este mai mare cu atât oferta este mai mare.

- dimensiunea sociala a salariului sau altfel spus cat de important este salariul pentru existenta salariatului influenteaza direct şi in acelasi sens oferta.

- nivelul de educatie şi formare profesionala influenteaza direct marimea ofertei.

- dificultatea muncii; cu cat este mai mare cu atât oferta este mai mica

- stabilitatea locului de munca cu cat este mai mare cu atât şi numarul celor dispusi sa lucreze in acele conditii este mai mare Curba ofertei functie de salariu (S) are o forma speciala.

S C B S A A
S
C
B
S
A
A

A-B curba normala (salariul influenteaza

normal oferta)

B-C curba atipica

Q (cantitatea de munca, nr de ore lucrate) Atipicitatea curbei pe portiunea B-C se datoreaza ponderii importante in decizia de a muncii pe care o acorda salariatul conservarii si refacerii fortelor sale. Aceasta factor de conservare actioneaza mult mai puternic la un nivel salarial peste cel care indestulator (S A ) La un nivel salarial peste S A omul are sufuciente venituri care îi permit sa-şi cumpere chiar timpul liber. Timpul liber este pentru el bunul cel mai de pret (efectul de venit) Factorul de conservare se atenueaza prin factorul de subtitutie prin care omul inlocuieste o parte a timpului sau liber cu timp de munca suplimentar

PAGE

49

care sa-i aduca un castig suplimentar. Castigul este predominant (efectul de substitutie) Efectul de venit stimuleaza scaderea timpului de munca in timp ce efectul de substitutie stimuleaza cresterea timpului de munca. Sub efectul celor doua influente curba poate sa ia orice forma, omul decizand functie de personalitatea lui cata importanta sa acorde fiecareia din cele doua satisfactii: timpul liber sau venitul ridicat. Elementul de baza in luarea acestei decizii il constituie raportul intre costul marginal al muncii si salariul marginal. Daca costul marginal este superior salariului marginal salariatul va prefera timpul liber. Daca salariul marginal este superior, salariatul va fi tentat sa lucreze. De remarcat ca, costul marginal al muncii creste pe masura cresterii

venitului si al timpului de lucru. Astfel se explica sporurile salariale ridicate oferite de angajatori pentru timpul de lucru suplimentar. Rigiditatea ofertei muncii in raport cu oferta de bunuri se datoreaza urmatorilor factori:

economici, teritoriali; omul ezita sa-şi paraseasca teritoriul ca urmare a atasamentului teritorial şi al costurilor schimbarii.

profesionali, ocupationali; omul ezita sa-şi schimbe

ocupatia sau locul de munca ca urmare a calificarii slabe, a neincrederii in cunostiintele sale, a informatiilor limitate de care dispune, a varstei, sanatatii, avantajelor non-salariale, etc Rigiditatea ofertei difera de la o regiune la alta, de la un sector la altul dar in orice caz coeficientul elasticitatii ofertei este mereu subunitar ceea ce-i

confera caracterul de rigid.

Cererea de munca este reprezentata de nevoia de munca salariata manifestata la un moment dat şi exprimata prin numarul locurilor de munca existente. Curba cererii de munca functie de salariu este descrescatoare. De baza in stabilirea cererii este raportul dintre costul marginal şi utilitatea marginala şi

PAGE

50

apoi productivitatea marginala a muncii toate manifestate la nivelul angajatorului. Cererea de munca este elastica in raport cu salariul daca:

- cererea pentru produsul muncii este elastica

- daca munca poate fi substituita usor cu alta munca

- daca munca se poate înlocui usor cu capitalul (vezi curba factorilor de productie)

- daca costurile salariale au o pondere mare in costul total

- daca perioada de timp pe care se face analiza este mai lunga

Caracteristicile PM din Romania in perioada de tranzitie la economia de piata

Reducerea cererii de forta de munca in conditiile unei oferte constante sau in usoara creştere

Scaderea procentului polulatiei ocupate in cadrul populatiei intretinute ca urmare a numarului mare de pensionari, cu efect asupra scaderii veniturilor populatiei ocupate ( in 2002, sub 1 raportul intre populaţia activa şi cea intretinuta).

Restructurarea ocuparii dar nu pe calea fireasca a inlocuirii munci cu capitalul, prin investitii, ci prin reorientarea personalului existent in alte domenii mai putin productive catre cele mai productive. Restructurarea se face inertial si de cele mai multe ori ocazional fara o acoperire economica de durata. Oamenii trec conjunctural in alte activitati care pe moment le asigura un venit mai ridicat sau alte avantaje imediate.

Intre piata muncii si trendul economic al tarii exista legaturi puternice care odata cunoscute permit gestionarea superioara a resursei umane. Principalele considerente care trebuiesc luate in calcul intr-o analiza de eficientizare a ocuparii populatiei sunt:

Piata muncii necesita un grad destul de ridicat de control realizat prin legi, reglementari juridice, etc a caror respectare sa fie obligatorie si controlata. Multi ani dupa 1990 piata muncii s-a caracterizat prin dezordine productiva si salariala (munca la negru,

PAGE

51

dezorganizata, in salturi, salarii necorelate cu pregatirea profesionala sau cerintele locului de munca) Nici in prezent piata muncii nu dispune de toate reglementarile menite sa asigure functionarea normala in special ca urmare a fiscalitatii ridicate. O alta cauza a disfunctionalitatilor pe piata muncii o constituie lipsurile similare pe celelalte piete (de bunuri, financiare, monetare,etc), orice dezechilibru aparut pe una din aceste piete influentand piata muncii.

Piata muncii are o sfera de cuprindere limitata interconditionandu-se cu ocuparea fortei de munca. Cererea este mai mare ca oferta, plata muncii este scazuta, somajul ridicat, taxele mari, etc. Legislatia se dovedeste necorelata cu dinamica pietei astfel ca, nu de putine ori, legi trecute prin procesul de validare in parlament s-au dovedit caduce pana la intrarea lor in functiune.

Disfunctionalitatile sistemului de gestiune a pietei muncii in special ca urmare a neinformarii suficiente a operatorilor de piata. Informatia ar trebui sa asigure, inaintea incheierii contractului de munca, cunoasterea corecta si operativa a locului de munca, a costului fortei de munca, a salariului si a tuturor aspectelor sociale. Cati dintre angajati si angajatori cunosc rata de ocupare a fortei de munca in ramura respectiva sau costul mediu al muncii salariale pe ramura ? Cei mai multi se orienteaza dupa informatii din alte sectoare complet diferite rezultand astfel, de obicei, sub-salarizari ale personalului.

Criza locurilor de munca ca urmare a decapitalizarii societatilor, scaderii investitiilor, devalorizarea monedei nationale, deficitul balantei de plati, etc, accentueaza sub-salarizarea cu efecte directe asupra puterii de cumparare. De asemenea politica indexarilor a condus la importante dexechilibre pe piata muncii blocand rolul stimulator al salariului in raport cu cererea si proliferand somajul.

Reducerea duratei obligatorii de scolarizare de la 10 ani la 8 ani, corelata cu acordarea protectiei pentru someri numai dupa 16 ani, genereaza aparitia unei categorii de tineri de 15-16 ani neprotejati, fapt cu influente nefavorabile asupra pietei muncii. (acesti tineri muncesc la negru sau paraziteaza)

PAGE

52

Tendinte ale pietei muncii pe plan mondial

- cresterea mobilitatii fortei de munca care se deplaseaza in cautarea unor locuri de munca mai bine platite, favorizata si de liberalizarea pietei muncii pe plan mondial; tendinta este mai accentuata in spatiile economice intra- comunitare.

- deplasarea centrelor de productie care utilizeaza cantitati insemnate de forta de munca inspre zonele mai ieftine ale acesteia; formele cele mai cunoscute de manifestare a acestei tendinte fiind offshoring-ul (deschiderea de filiale in zonele mai ieftine care utilizeaza atat forta de munca transferata cat si locala) si outsourching-ul (externalizarea unor servicii ale companiei catre companii din tarile ieftine). Un studiu efectuat de banca americana UBS arata ca anual 400.000 de locuri de munca se pierd in Statele Unite ale Americii (0.3% din forta de munca) ca urmare a acestei tendinte.

- Separarea productiei de bunuri economice de forta de munca, mai ales cea super calificata si specializata, ca urmare a deschiderii de noi posibilitati de executie, transfer si control al muncii prin internet si video- telefonie; specialistii lucreaza la distante de mii de kilometri de locul de productie.

PAGE

53

4.3 Somajul DEF: Somajul reprezinta excedentul ofertei de munca fata de cererea de munca Somajul apare ca urmare a faptului ca oferta de munca este influentata de economie dar nu este determinata de aceasta, conditia demografica fiind cea determinanta, in timp ce cererea este de terminata economic. In unele tari s- au luat masuri demografice privind controlul ofertei tocmai pentru ca factorul demografic a devansat mult pe cel economic. Controlul ofertei in tarile dezvoltate este un mecanism complex cuprinzand informatii de sorginte medicala (rata natalitatii, mortalitatii, controlul nasterilor, gradul de fertilitate procreare si inmultire, etc), profesionala (grad de pregatire, numar de scoli, facultati, etc) sau sociale (necesitati sociale, numarul de familii, rata casatoriilor si a divorturilor, etc) Somerul este persoana care nu are un loc permanent de munca salariat si este in cautarea acestuia. Criterile de delimitare ale somerilor sunt diferite de la un stat la altul deoarece de ele sunt conditionate acordarile de indemnizatii de somaj. Biroul International al Muncii considera ca somerul este acea persoana care indeplineste cumulativ 4 conditii:

1. este lipsita de munca

2. este apta de munca

3. cauta un loc de munca

4. este dispusa sa inceapa imediat munca (15 zile)

Somajul este tratat cel mai adesea ca un dezechilibru intre cerere si oferta pe

piata muncii la nivel national. Dar orice dezechilibru pe o piata tinde sa se echilibreze prin forte proprii sau externe.Totusi sunt foarte rare cazurile in care o piata a muncii s-a echilibrat si a condus la disparitia somajului. Analiza relatiei dintre somaj şi piata muncii s-a dovedit foarte complexa si deslusirea ei presupune cunoasterea cauzelor generatoare de somaj. Cauzele somajului evidentiate in recente studii efectuate de OECD sunt legate de evolutia diferita a trei factori:

1. Productia economica PIB

2. Productivitatea economica

3. Populatia activa

PAGE

54

Astfel:

- incetinirea cresterii PIB in conditiile in care ceilalti doi factori raman constanti, duce la somaj.

- daca crestrea PIB este pe fondul cresterii productivitatii si/sau populatiei active, somajul creste si mai mult

- daca cresterea PIB este superioara cresterii cumulate a celorlalti doi factori, somajul ramane constant sau se resoarbe Formele somajului:

1. Somajul voluntar determinat de refuzul de a se angaja al celor care

considera salariul si conditiile de munca oferite nu compenseaza efortul pe care este de acord sa-l depuna.

S Oferta de munca L E - L 1 Somaj voluntar L E L 1
S
Oferta de munca
L E - L 1 Somaj voluntar
L E
L 1
Cererea de munca
L

2. Somajul natural sau normal este acea parte a somajului voluntar care nu se resoarbe niciodata (acei oameni care nu sunt dispusi sa lucreze (casnicele) deoarece nu este determinat de factori conjuncturali sau monetari.

3. Somaj involuntar; oamenii nu refuza sa se angajeze dar pe piata de bunuri este un excedent de oferta care genereaza somaj involuntar. Si excesul de cerere, pe piata bunurilor de consum, poate provoca somaj de tip clasic ca urmare a lipsei capacitatilor de productie.

4. Somaj ciclic ca urmare al ciclicitatii economiei (recesiune, depresiune, etc) sau al activitatii sezoniere. Caracteristic lui este faptul ca la disparitia conjuncturii nefavorabile, se resoarbe aproape in intregime.

PAGE

55

5.

Somaj structural determinat de reorganizarea economica, restructurare economica la nivel regional, de ramura, de profesie, etc Ex: minerii dinValea Jiului

6. Somaj tehnologic determinat de inlocuirea vechilor tehnologii cu altele mai productive şi automatizate care inlocuiesc munca omului.

7. Somaj tehnic inactivitate fortata determinata de lipsa comenzilor.

8. Somaj tranzitoriu sau frictional la schimbarea unui loc de munca ca urmare a perioadei tranzitorii schimbarii locului de munca.

Din punct de vedere al perceptiei somaju poate fi:

1. Somaj aparent sau evidentiat care da dreptul la compensatii si este

inregistrat la Agentia judeteana pentru ocuparea fortei de munca (AJOFM)

2. Somajul ascuns sau neevidentiat in care exista un excedent de

munca salariata fata de necesar care este remunerata la un nivel inferior. Caracterizarea starii de somaj a unei persoane, grup de persoane, regiune

sau la nivel national presupune cunoasterea urmatoarelor aspecte:

- nivelul somajului exprimat numeric sau in procente fata

de populatia activa. Existenta somajului nu exclude starea de ocupare a fortei de munca. Insusi Keynes recunostea ca ocuparea deplina a populatiei active este similara unui somaj de cateva procente asimilat somajului voluntar si tranzitoriu. In prezent economistii apreciaza ca ocuparea deplina a fortei de munca se realizeaza cu un somaj de

4%. 1.5

Astfel un nivel al somajului sub aceste limite

caracterizeaza o stare de subocupare a fortei de munca in care cererea este mai mare ca oferta si in consecinta costul ei creste. In practica acest fenomen este prezent pe ramuri, profesii, etc si se manifesta prin cresteri salariale peste nivelul productivitatii muncii. In Romania rata somajului era in 2002 ≈ 9%.

- Intensitatea somajului care presupune gruparea somerilor in functie de gradul de afectare al capacitatii sale de

PAGE

56

munca. Avem astfel de a face cu somaj total, partial sau ascuns.

- Durata somajului care se exprima prin durata maxima de plata a indemnizatiei de somaj. (6-9-12 luni la noi). Durata efectiva de somaj este inferioara duratei maxime ca urmare a intreruperilor survenite prin gasirea unui loc de munca inaintea expirarii perioadei maxime de somaj.

- Structura somajului care presupune gruparea acestuia functie de varsta, sex, pregatire profesionala, meserie, etc

Indemnizatia de somaj reprezinta venitul minim garantat ca urmare a pierderii temporare a locului de munca si obtinerea calitatii de somer. Ponderea indemnizatiei de somaj in salar variaza de la o tara la alta functie de politica adoptata de guvern in domeniul protectiei sociale. In Romania, conform Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor de somaj şi stimularea ocuparii fortei de munca, indemnizatia de somaj este de 75% din salariul minim brut pe tara pentru persoanele disponibilizate si 50 % din salariul minim brut pe tara pentru persoanele neincadrate vreodata şi care indeplinesc conditiile de a deveni someri. Bugetul ajutorului de somaj este un buget special ce se constituie la nivel national din cotele personale ale salariatilor, din cota aplicata asupra fondului lunar de salarii platita de angajatori persoane juridice, din contributia platita de asiguratii persoane fizice care se asigura individual, din alte surse şi subventii de la bugetul de stat sau de la alte institutii şi organisme internationale. Din fondul astfel constituit la nivel national se suporta: indemnizatiile de somaj ale somerilor, programele de asistenta, calificare, si reconversie profesionala a somerilor,compensatiile acordate persoanelor disponibilizate, facilitatile acordate persoanelor disponibilizate şi angajatorilor care ofera locuri de munca somerilor, costul studiilor şi analizelor de piata muncii, etc. Ponderea sumelor din buget alocate pentru principalele doua destinatii difera de la un stat la altul destul de mult. Partea din buget alocata indemnizatiei de somaj are o puternica conotatie sociala acesta venind in ajutorul persoanei aflata in dificultate financiara.

PAGE

57

Guvernele care promoveaza politici de sorginte sociala pun accentul pe aceasta categorie de ajutoare. Partea din buget alocata programelor de asistenta, calificare, si reconversie profesionala a somerilor au o valoare motivanta contribuind la dinamizarea instinctului lucrativ. Unii economisti disting astfel doua laturi ale ajutorului de somaj: una pasiva, cea a indemnizatiei, prin caracterul inhibitor al muncii pe care-l trezeste, si una activa prin incitarea la munca. Ajutorul de somaj constituit din indemnizatia de somaj si finantarea programelor de calificare si reconversie profesionala reprezinta ajutorul direct acordat somerilor. In afara ajutorului direct, statul actioneaza indirect asupra ofertei de munca (angajatorilor)in vederea stimularii angajarii de personal din randul somerilor mai ales a categoriilor celor mai defavorizate (tinerii fara angajare, adultii de peste 45 de ani) prin suportarea de la buget a unei cote parti din salariul acestora. La expirarea perioadei de somaj statul acorda, celor care nu au reusit incadrarea intr-o forma de munca salariata, o alocatie de sprijin pe o perioada de 18 luni.

Efectele macroeconomice ale somajului. Legea Okun Somajul, ca fenomen macroeconomic, afecteaza deopotriva populatia somera si economia nationala in ansamblul ei. Somerii sunt afectati material prin scaderea veniturilor lor familiare dar si psihic si social accentuand fenomenul de uzura a fortei de munca. La nivel macroeconomic, somajul reprezinta pe de o parte o irosire de factor de munca iar pe de alta parte un cost suplimentar cu conservarea factorului de munca neutilizat.

Relatia de interdependenta intrevariatia somajului (S ) si produsul national brut (PNB) a stabilit-o Arthur Okun in anii 60. Fenomenul previzibil de scadere a PNB odata cu somajul a capatat expresia matematica:

PNB = 3% -

2 x S

PAGE

58

Okun, a dat aceasta formula matematica pe baza observatiilor asupra unor serii de date pe 25 de ani referitoare la economia SUA. Relatia este empirica şi conjuncturala dar este important de remarcat procentul de 3% al cresterii neconditionate a PNB in conditiile unui somaj constant. Masuri de reducere a somajului Arthur Pigou a enuntat ca nu exista decat 4 mijloace posibile de a mari volumul ocuparii

1. imbunatatirea organizarii sau a previziunii care sa reduca somajul „frictional”

2. reducerea dezutilitatii marginale a muncii la salariul real, in vederea reducerii somajului voluntar

3. cresterea productivitatii fizice marginale a muncii in ramurile care produc bunuri de larg consum (pentru muncitori)

4. sporirea preturilor la bunurile altele decat de larg consum in raport cu cele de larg consum in vederea deplasarii cheltuielilor inspre acestea din urma.

Punerea in practica a acestor masuri este foarte dificila ca urmare a implicatiilor pe termen lung pe care le genereaza. Masuri eficiente pe termen scurt au creat dezechilibre mari pe termen lung.

Masurile luate la nivel national pentru prevenirea si atenuarea somajului si asigurarea unui trai decent somerilor se pot grupa in mai multe categorii:

masuri care vizeaza o mai buna repartitie a timpului total necesar de munca: reducerea saptamanii de lucru, scaderea varstei minime de pensionare, prelungirea duratei obligatorii de scolarizare, extinderea locurilor de munca cu durata redusa, etc

descurajarea unor grupe de ofertanti: descurajarea muncii femeilor, a imigrantilor,, etc

incurajarea dezvoltarii sectoarelor prestatoare de servicii care utilizeaza o cantitate sporita de munca, in dauna celor care substituie munca cu capitalul.

Cresterea mobilitatii populatiei active: cresterea pregatirii profesionale, orientarea spre domeniile dinamice ale vietii

PAGE

59

economice, facilitati activitatilor economice dezvoltate in zonele defavorizate, etc.

Stimularea investitiilor in vederea creerii de noi locuri de munca

4.4 Salariul Salariul in acceptiune universala reprezinta venitul salariatului obtinut ca recompensa pentru munca depusa in baza unui c ontract de munca. Salariul reprezinta principala sursa de venit pentru majoritatea populatiei active a unei societati si de aici imporatnta deosebita a cunoasterii genezei si dinamicii sale. Este bine cunoscut faptul ca cele mai mari convulsii sociale au avut la origine problemele sub-salarizarii lucratorilor a necorelatiei salarilor cu necesitatile financiare minime ale populatiei. De-a lungul timpului, notiunea de salariu si-a modificat mereu semnificatia in functie de conditiile economice si sociale ale perioadei. Astfel, unele teorii priveau salariul ca un venit care asigura necesarul minim de trai al

salariatului (”

acestuia avand ca efect cresterea natalitatii si implicit a ofertei de munca urmata de reducerea salariului la nivelul initial. (teoria salariului natural) Economistii marxisti considerau salariul ca valoare ( cost) a fortei de munca care prin bunurile produse generau plus valoare din care se deducea in primul rand profitul capitalistului. In viziunea lui A. Smith, salariul reprezinta un raport intre fondul de salarii care se constituie la nivelul capitalului angajat si numarul de lucratori. Progresul tehnic produce o deplasare a capitalului angajat inspre cel fix, diminuarea fondului de salarii ducand la somaj. Economistii marginalisti considera salariile ca rezultat al confruntarii pe piata intre oferta de munca si cererea de munca. Ei au legat salariile de productivitatea marginala si utilitatea marginala a muncii salariatului. Astfel daca angajatorul vede in nivelul salariului in primul rand utilitatea muncii prin productivitatea marginala a ei ceea ce genereaza cererea , salariatul percepe salariul prin costul sau de oportunitate care genereaza oferta. Salariul de echilibru este acela la care utilitatea marginala este egala cu costul de oportunitate.

intretinerea

si reproducerea speciei „ F. Lassalle) depasirea

PAGE

60

JM Keynes completeaza teoria marginalista prin extinderea mecanismului de formare a aslariului de pe piata muncii pe pietele de bunuri economice. Teorii mai noi pun mecanismul formarii salariilor pe seama negocierilor institutionalizate, un rol important revenind astfel institutiilor statului,

sindicatelor, organizatiilor patronale, etc. Noile teorii economice releva caracterul complet al salariului aceasta fiind privit prin doua aspecte cel de venit si cel de cost. Astfel salariul poate fi interpretat ca venit al salariatului sau pret platit (cost) de angajator pentru munca inchiriata. Din importanta acordata fiecarei din cele doua laturi se definesc caracteristicile teoriilor contemporane. Tipuri de salarii:

a) Salariul direct, adica venitul efectiv primit de salariat in schimbul muncii sale şi include sporurile de munca, concediul, al 13-lea salariu, etc.

b) Salariul indirect, adica acea parte de salariu platita ca urmare a altor conditii sociale negociate (ajutoare materiale, de boala, de inmormantare, de nastere,etc)

c) Salariul de baza sau negociat reprezinta tariful negociat al muncii. (tariful orar x nr. de ore lucrate)

d) Salariu brut lunar reprezentat de totalitatea sumelor cuvenite intr-o luna salariatului pentru munca depusa (venit de baza + sporuri)

e) Salariu net = salariu brut retinerile legale (SN)

f) Salariu real (SR) care da marimea valorii salariului prin cantitatea de produse ce poate fi cumparata cu el.

SR=(SN/IP)x 100

unde IP = indicele pretului

g) salariu minim pe economie, cel fixat pe cale legala ca o garantie minima a subzistentei.

In teoriile moderne accentul cade tot mai mult pe latura de venit a salariului ca urmare a ponderii foarte ridicate de peste 70% in veniturile totale ale populatiei active. (73% in SUA in 1994). De asemenea ponderea salariatilor

PAGE

61

in totalul populatiei active este cuprinsa in tarile dezvoltate intre 75% şi

93%.

Ca urmare se manifesta in prezent cateva tendinte generale pe plan international particularizate la nivel national cu accente diferite. Dintre acestea amintim:

- cresterea importantei grupurilor sindicale ale salariatilor şi patronale in negocierea conditiilor de salarizare. Organizatiile sindicale urmaresc cresterea salarilor, pastrarea locurilor de munca, controlul implementarii progresului tehnic,etc. Organizatiile patronale urmaresc contracararea actiunilor sindicale prin actiuni coroborate. avand ca scop limitarea cresterilor salariale peste nivelul de echilibru, conservarea ofertei de munca şi evitarea exodului şi nu in ultima instanta crearea unui pol opus puternic şi unitar.

- creste nivelul de reglementare statala care prin legislstia sociala promovata urmareste, pe de o parte acordarea veniturilor salariale cu costurile de subzistenta (salariul minim garantat) iar pe de alta parte, alimentarea prin fondul de salarii a bugetelor de asigurari sociale, a fondurilor de stat şi a celor speciale.

- nivelul diferit la care se negociaza salariile. Astfel, daca in SUA, Angia, Franta, salariul minim se stabileste fie pe ramuri economice fie pe grupuri de firme sau chiar intreprinderi, in alte tari precum in tarile nordice, Canada, Romania, etc. salariul minim se stabileste la nivel national influentand in aceiasi măsura intreaga economie a tarii. (este acest mod de stabilire caracteristic guvernelor de tip socialist)

- in general, marimea salariilor este dupa negociere cuprinsa intre o valoare minima sociala şi o valoare maxima determinata economic pe baza productivitatii marginale a muncii.

PAGE

62

- nivelul general al salariilor este in creştere ca urmare a ridicarii generale a calificarii lucratorilor, a cresterii productivitatii muncii peste valoarea medie a salariului

Politica salariului minim pe economie, ramura, grup, etc este destul de controversata şi criticata de economisti dar şi de salariati ca urmare a dezechilibrelor pe care le poate crea pe piata muncii.

- salariul minim este considerat de mulţi economisti un factor important de somaj in situatia in care este superior salariului de echilibru ca urmare a reducerii cererii.

- somajul se accentueaza in special in randul fortei de munca necalificate ca urmare a supra-salarizata dar şi ca

urmare a tendintei de substituire a muncii cu capitalul datorita costului ridicat al acesteia.

- somajul ridicat in randul tinerilor ca urmare a productivitatii scazute a muncii lor. Forme de salarizare reprezinta tehnicile şi metodele prin care se coreleaza utilitatea muncii salariate cu costul ei. Formele de salarizare sunt prevazute in contractele individuale de munca supuse cadrului general al contractelor colective de munca. In speta contractele individuale de munca cuprind:

- numarul de ore ce urmează a fi lucrate

- caliatea şi cantitatea muncii ce trebuie prestata

- remuneratia

- perioada derularii contractului

Tipuri de salarizare:

Salarizarea in regie asigura remunerarea dupa numarul de ore lucrate fara specificarea cantitatii de munca ce trebuie realizata. In general acest sistem de salarizare a muncii se aplica in sectoarele in care nu este posibila normarea individuala a muncii fiecarui salariat (birouri, administratie publica, invatamant, armata, etc)

Salarizarea in acord stabileste remuneratia pe numar de produse ecomomice realizate in anumiti parametrii de calitate. Este caracteristica

PAGE

63

sectoarelor productive. Timpul de munca de obicei nu este precizat dar acesta este in corelatie cu productivitatea instalatiilor şi utilajelor, al celorlalte sectoare de productie, etc. Este cel mai apreciat sistem de salarizare atât de ctre angajatori cat şi de salariati dar presupune conditii specifice pentru aplicarea lui.

Salarizarea mixta care se caracterizeaza printr-o remuneratie fixa conditionata de indeplinirea anumitor parametrii de eficienta cu pondere stabilita in tariful stabilit.

Exercitii recapitulative

1. Explicati notiunile de populatie totala, activa, disponibila, evidentiind diferentele dintre ele.

2. Explicati prin ce se reflecta caracterul oligopolist şi monopolist al pietei muncii

3. Dati un exemplu de manifestare a efectului de venit şi de substitutie pe piata muncii.

4. Definiti somajul şi somerul dupa Biroul international al muncii

5. Explicati notiunile de somaj voluntar, involuntar şi diferentele dintre ele

6. Explicati notiunile de somaj ciclic, structural, tehnologic şi tehnic şi diferentele dintre ele

7. Explicati notiunea de somaj tranzitoriu sau frictional şi faceti o comparatie cu somajul voluntar

8. Retineti principalele particularitati ale somajului in Romania evidentiate in Legea 76/2002 inclusiv cele legate de constituirea şi utilizarea bugetului de somaj.

9. Explicati formarea salariului in perspectiva raportului intre cerere şi oferta pe piata muncii, a utilitatii marginale şi costului de oportunitate a muncii.

10. Dati exemple de salarizare in regie, acord şi mixta din activitatea dvs.

PAGE

64

CAP V PIATA MONETARA, INFLATIA, DOBANDA

Obiective:

Delimitarea locului şi rolului pietelor monetare in cadrul pietelor financiare

Prezentarea rolului şi functiilor sistemului bancar cu particularizare pe cel romanesc

Analiza masei monetare prin perspectiva cererii şi ofertei de moneda pe piata, a variabilelor pietei monetare.

Intelegerea mecanismului de echilibrare a pietei monetare, mecanismul de multiplicare monetara.

Analiza inflatiei prin perspective monetare dar şi in legatura cu celelalte piete, cu somajul şi cresterea economica

5.1 Piata monetara, alături de pietele valutare, de credit, valori mobiliare, etc. face parte din categoria pietelor financiare. Pietele financiarer au in centrul atentiei activele financiare şi preocuparea pentru echilibrul monetar, valutar, de credit,etc. menite sa asigure echilibrul economic al agentilor economici din punct de vedere al capitalului banesc angajat. Nu in ultimul rand trebuie mentionat rolul unic de economisire şi inmultire a capitalului care revine pietelor financiare. Astfel prin intermediul pietelor financiare cei care au nevoie de capital se intalnesc cu cei care detin capital şi sunt dispusi sa-l investeasca. Tipul şi caracteristicile capitalului financiar tranzactionat pe aceste piete dau specificitatea lor. Distingem astfel:

Pietele monetare sunt piete financiare pe termen scurt care acoperă deficitul momentan de lichiditati al agentilor economici. Pietele de active financiare pe care se tranzactioneaza, pe termen scurt si mediu, actiuni, obligatiuni, bilete la ordin, ipoteci şi alte drepturi detinute asupra unor active reale. Pietele de capital sau de valori mobiliare pe care se tranzactioneaza pe termen lung actiunile şi obligatiunile celor mai importante societati.

PAGE

65

Din punct de vedere al transferului de proprietate asupra capitalului tranzactionat avem : piete spot, cu livrare „pe loc”, futures, cu livrare la o data prestabilita. Acestea din urma pot include şi pietele „option” care permit la data scadenta manifestarea optiunii de vanzare sau cumparare.

Piata monetara reprezinta intalnirea cererii de disponibilitati banesti pe termen scurt (de regula sub 1 an) cu oferta de astfel de disponibilitatiin baza unor relatii complexe intre diferitele categorii de agenti economici. Piata monetara nu este o piata libera, accesul fiind limitat de reglementari juridice atât pentru ofertanti cat şi pentru cumparatori şi intermediari. Participantii pe piata monetara sunt pe de o parte cei care cer imprumuturi şi cei care ofera imprumuturi, intre ei activand intermediarii care faciliteaza intalnirea celor doi. Intermediarii sunt reprezentati prin banci sau institutii de credit asimilate bancilor. Bancile indeplinesc pe piata monetara trei servicii: de creditare, de gestionare si de economisire sau inmultire. In ultimii ani bancile s-au impus dinamic in viata economica a societatilor reprezentand elementul gestionar şi credal principal al oricarei activitati economice. In plus s-au diversificat serviciile oferite de banci atât in plan monetar (cardurile ca instrument de plata dar şi de creditare, cardurile in valuta, etc) dar şi in afara lui. (asigurari, informatiional, bonitati, CIP, etc) Functia de creditare este considerata o functie activa ca urmare a interventiei directe in acoperirea prin credit a unui deficit financiar pe termen scurt. Solicitantul creditului trebuie sa intruneasca conditiile de bonitate financiara cerute de banci, adica sa aiba capacitatea de a rambursa la scadenta creditul impreuna cu dobanzile aferente. Bancile acorda credite in limita capitalurilor proprii sau al soldului rezultat din depunerile la termen ale clientilor şi solicitarile medii de restituire ale acestora. Alta functie activa a bancilor este gestionarea conturilor clientilor pe baza de comision.(principala sursa de venit la bancile noastre) Plata serviciilor de creditare este dobanda iar al celor de gestiune, comisionul.

PAGE

66

Functia de economisire şi inmultire este o functie pasiva a bancilor şi are ca instrument depozitul. Pentru depozitele constituite bancile platesc dobanzi. Un rol aparte il detin bancile centrale care in afara functiilor de mai sus au atributiuni privind emisiunea de moneda şi gestionarea echilibrului monetar intern şi supravegherea echilibrului extern al monedei nationale fata de alte monede. Alte servicii specifice bancilor centrale:

- supravegherea pietei monetare interne şi controlul respectarii reglementarilor din partea operatorilor autorizati

- prevenirea falimentelor bancare

- autorizarea operatorilor bancari

- depozitarea rezervelor bancilor comerciale

Banca Nationala a Romaniei (BNR) Principalul organ financiar al statului aflat sub supravegherea, dar nu si controlul, Parlamentului beneficiind astfel de o larga autonomie.

Autonomia BNR se manifesta prin:

- competenta in numirea membrilor Consiliului de Administratie

- alegerea unilaterala a mijloacelor de actiune astfel incat sa se asigure pe termen lung puterea de cumparare a monedei nationale si echilibrul monetar al statului

- stabilirea obiectivelor proprii in concordanta cu politica financiara a statului Principalele functiuni ale BNR sunt:

- emisiunea monetara

- principal creditor al sistemului bancar Romanesc

- principal creditor al guvernului pentru echilibrarea bugetara

- regulator al pietei financiare si valutare interne prin puterea de influentare a dobanzilor si ratei de schimb valutare

- gestionare a trezoreriei statului

PAGE

67

Bancile comerciale, sunt cele care furnizeaza capital valoric agentilor economici. Sursa o reprezinta atat capitalul lor propriu cat mai ales cel atras. Dupa natura capitalului atras, bancile comerciale pot fi de depozit (sursa o reprezinta depozitul pe termen scurt al clientilor) sau ipotecare (sursa o reprezinta emisiunea de obligatiuni ipotecare). Societatile de asigurari pot fi asimilate bancilor ca urmare a functiei de garantare a resurselor economice ale agentilor economici. Astfel acestea garanteaza asiguratul impotriva degradarii activelor sale in urma unor evenimente exceptionale (furt, incendiu, explozie, etc) Sumele constituite din incasarea politelor de asigurare se constituie in depozite generatoare de dobanzi la alte societati bancare.

5.2 Masa monetara Reprezinta totalitatea banilor de care dispune o economie nationala la un moment dat in vederea functionarii ei. David Hume spunea despre bani ca sunt „uleiul care unge rotile comertului” si ca „ numai atunci cand comertul nu este bine uns vom intelege importanta unui sistem monetar sanatos” Masa monetara este privita sub 2 aspecte: de stoc si de flux

Ca stoc, masa monetara reprezinta cantitatea totala de moneda de care dispun acentii economici in vederea asigurarii necesitatilor proprii de plati, investitii, economii, etc Ca flux, masa monetara reprezinta masa medie de bani care se tranzactioneaza (misca) pe piata intr-o perioada de timp. Masa monetara se materializeaza in 2 forme de baza:

- disponibilitati banesti (bani cash)

- instrumente banesti (cu lichiditate rapida si fara pericolul diminuarii lor, cecuri, BO, carduri,etc) Raportul in care se gasesc cele doua forme de masa monetara se modifica continuu in favoarea instrumentelor banesti care, in tarile dezvoltate, ajung in prezent la procente de peste 80%. Cauza o constituie simplitatea si comoditatea transferului de moneda, securitatea sporita a tranzactiilor, dezvoltarea sitemelor de plata prin instrumente monetare, cresterea rapiditatii operatiunilor de transfer, etc.

PAGE

68

Sistemul Contabilitatii Nationale utilizeaza termenul de agregat monetar pentru analiza structurii masei monetare aflata in circulatie. Agregatul monetar se constituie pe principiul incluziunii dupa cum urmeaza:

M4 M3 M2 M1
M4
M3
M2
M1

M1reprezinta masa monetara restransa formata din numerarul aflat in circulatie si conturile bancare operabile prin cec-uri (cec-urile de calatorie, cardurile) M2 contine in plus conturile la vedere neoperabile prin cec-uri, depozitele pe termen in moneda nationala si valuta aflate la banci, etc care sunt gestionate de institutii financiare M3 contine in plus fata de M2 plasamentele lichide pe termen scurt de tipul certificatelor de trezorerie, pe termen lung de tipul bonurilor de tezaur, bonuri de economii, depozite mari pe termen lung, etc care au un grad mai redus de lichiditate. M4 cuprinde in plus titlurile de valoare emise de agenti nonbancari si alte plasamente negociabile pe termen lung (obligatiuni).

Oferta de moneda Mecanismul de majorare sau micsorare a ofertei de masa monetara este direct legat de operatiunile de creditare generatoare de moneda noua scripturala. Astfel, aparitia unei creante bugetare se stinge prin punerea in circulatie de moneda noua. Invers, rambursarea unui credit echivaleaza cu o

PAGE

69

retragere de pe piata a unei masei monetare. Banca Centrala pune in circulatie moneda in urmatoarele situatii:

- acoperirea deficitului bugetar prin emiterea de bonuri de tezaur

- marirea rezervelor valutare

- acordarea de credite bancilor comerciale

- constituirea depozitelor de compensare a imprumuturilor bancilor comerciale. Bancile comerciale creaza si ele moneda scripturala sau de cont prin mecanismul de multiplicare al creditului. Mecanismul de multiplicare functioneaza pe seama rezervelor constituite din depozite. Astfel o suma de 1000 um depozitata la o banca comerciala creaza, in conditiile unei rate de rezerva obligatorie de 10%, 10.000 um de masa monetara noua prin efectul multiplicator al creditelor succesive.

M M = D/R = 1/r, unde M M = multiplicatorul monetar

D

= depozitul la vedere

R

= rezervele obligatorii

r = rata rezervelor Mecanismul functioneaza la fel in sens invers in sensul ca o retragere de numerar din contul unei banci comerciale echivaleaza cu o reducere multiplicata cu factorul de multiplicare a posibilitatilor de creditare ale bancii. Echilibrul bancar in aceste conditii este foarte important deoarece, ca urmare a factorului multiplicator, efectele unor retrageri multiple de numerar ar fi devastatoare pentru functionarea bancii. Astfel depozitele bancare sunt cele care alimenteaza sistemul bancar care se

echilibreaza daca intreaga cantitate de moneda scripturala creata nou prin factorul de multiplicare este absorbita de nevoia de credite a populatiei. In sens contrar bancile s-ar confrunta cu un exces de moneda. Echilibrul bancar isi are in fapt originea in echilibrul intre inclinatia spre economie a populatiei si inclinatia spre consum sau intre cererea si oferta de masa monetara.

PAGE

70

Cererea de masa monetara depinde de:

- volumul total al schimburilor M M = Q x P x n r ( volumul de produse economice tranzactionate x pretul x numarul de rotatii)

- marimea creditului de consum, adica a raportului intre creditul acordat de banci si incasarile in contul creditelor scadente)

- inclinatia spre lichiditate a populatiei cu cat este mai mare cu atat cererea este mai mare. Inclinatia spre lichiditate a populatiei este fundamentata de factori de ordin economic (bani lichizi pentru oportunitati de afaceri), psihologici ( rezerve de teama, de siguranta la neprevazut, etc) sau speculativi (randamentul superior al banilor fata de alte titluri de valoare. Cu cat dobanda este mai mare cu atat inclinatia spre lichiditati este mai mica) Echilibrul pietei monetare Piata monetara este reprezentata de ansamblul tranzactiilor de moneda intr- o anumita perioada de timp. Piata monetara este o piata de tip oligopolist ca urmare a numarului redus de ofertanti. Desi pare omogen produsul tranzactionat, moneda trebuie privit ca un pachet de servicii cuprinzand pretul (dobanda), scadenta, gradul de risc, etc.

D

E

D

E

D

D

%
%

Oferta de moneda

Cererea de moneda

M M ME M % Cererea de moneda creste, creste dobanda si masa monetara M
M
M ME
M
%
Cererea de moneda creste,
creste dobanda si masa monetara
M
M ME
M
PAGE
71

D E

D % M ME
D %
M ME

Scade oferta, creste dobanda si

scade masa monetara

M M

In realitate factorii de echilibru ai pietelor monetare sunt mult mai complicati ca urmare a reactiei relativ lente a pietei la modificarile dobanzii ceea ce face ca efectele sa fie asteptate in timp. Factorul psihologic asupra populatiei trebuie luat in considerare cand se produc modificari pe piata monetara deoarece poate produce mutatii semnificative in preferintele

acesteia spre economisire sau lichiditate (risc sau siguranta). Ca urmare modificarile pe piata monetara privind rata dobanzilor sunt in general treptate si corelate astfel incat in anumite limite sa nu existe diferente intre banci. De asemenea masuri unilaterale ale unui agent pot submina increderea in intreg sistemul. In acest sens de mare importanta este modul in care Banca Centrala coordoneaza si controleaza miscarile bancilor comerciale pe piata. Actiunea de coordonare si control nu trebuie sa fie un atentat la autonomia bancara asa cum sunt interpretate unele actiuni ale Bancilor Centrale si gradul de interventie scade pe masura consolidarii unui sistem bancar performant si profesionist. Instrumente ale politicii monetare ale bancilor centrale

manevrarea taxei scontului prin cea a rescontului; scontarea este actiunea de preluare a unei creante inainte de termen, contra unei taxe de scont, de catre bancile comerciale de la clientii ei; rescontarea este preluarea de catre banca centrala de la banca comerciala a creantei scontate inainte de termen contra unei taxe de rescont. Taxa de scont este de regula mai mare ca cea de rescont dar mereu se rapoteaza la ea.

Achizitionarea sau vanzarea dupa caz titlurilor de piata de la bancile comerciale pentru echilibrarea excedentului sau deficitului de lichiditati aparut la bancile comerciale realizand astfel echilibrarea pietei.

PAGE

72

Politica taxelor obligatorii de rezerva cu efect asupra masei monetare ca urmare a factorului multiplicator. Decizia de majorare a taxelor are efect numai daca este facuta prin surprindere astfel incat bancile sa fie nevoite sa ia masuri de vindere a titlurilor si recuperare a creantelor fara acordarea de noi credite. (majorarea activului bancar)

Rata de refinantare bancara sau creditarea pe termen scurt a bancilor comerciale de catre bancile centrale, prin ea influentandu-se nivelul dobanzilor practicate de bancile comerciale

In aplicarea uneia sau alteia din masurile monetare, bancile centrale urmaresc ca prin controlul ofertei de masa monetara sa influenteze activitatea economica si sociala a tarii. Astfel o majorare a ofertei prin cumpararea de titluri de valoare de la banci si populatie, micsorarea taxei de rescont, reducerea taxelor de rezerva, scaderea ratei de refinantare, conduce la o diminuare a ratei dobanzilor la creditele acordate de bancile comerciale investitorilor si implicit la sporirea investitiilor cu efect direct asupra cresterii productiei si diminuarii somajului. Aceasta politica este cunoscuta si sub numele de politica banilor ieftini. Dar o oferta ridicata la un nivel ridicat al productiei genereaza inflatie prin cerere. Ca urmare se aplica politica banilor scumpi (cresterea taxei de rescont, cresterea rezervelor, cresterea dobanzii de refinantare, etc) care limiteaza oferta si ridica dobanda. Creditele devin astfel mai putin accesibile pentru investitori, scade productia si se limiteaza inflatia prin scaderea cererii.

Riscuri pentru piata monetara Riscurile asupra evolutiei unei piete monetare sunt legate de o

multitududine de factori de ordin economic, politic, care pot influenta increderea populatiei in sistemul bancar privat. Exista in principal 6 domenii de riscuri:

1. Posibilitatea unei devalorizari majore care afecteaza solvabilitatea credala a clientilor

2. Recesiunile economice prezente mai pregnant in tarile in curs de dezvoltare si nu numai, care la fel afecteaza capacitatea de plata a debitorilor.

PAGE

73

3. Schimbarile majore de politica economica care pot afecta negativ conditiile initiale luate in considerare la acordarea creditelor (reducerea barierelor protectioniste poate afecta puternic producatorii locali)

4. Companiile multinationale finantate puternic de banci, pot fi afectate de presiunile nationaliste

5. Framantari sociale sau economice

6. Criza sistemului bancar intern

5.3 Inflatia DEF: dezechilibru structural monetaro-material care exprima existenta in circulatie pe piata a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei, fapt ce antreneaza deprecierea banilor neconvertibili in aur sau alte devize, cu efect asupra cresterii durabile si generalizate a preturilor. In timp inflatia a cunoscut diferite forme de la cea a monedelor metalice cu echivalent in aur (separarea valorii lor nominale de cea reala) urmata de cea a banilor de hartie convertibili in aur si apoi a banilor de hartie neconvertibili in aur.

Cauzele inflatiei sunt prezentate diferit de economisti unii legand inflatia nemijlocit de cresterea preturilor altii legand inflatia de raportul diferit de crestere al preturilor la intern fata de cele internationale. Alti economisti precum Keynes leaga inflatia de cresterea marginala a investitiilor peste cresterea marginala a inclinatiei spre consum. Elemente comune ale inflatiei:

Deprecierea obiectiva a banilor aflati in circulatie

Crestere generala si durabila a preturilor dar diferentiata ca marime pe regiuni, sectoare ale economiei, etc.

Dezechilibru intre oferta de masa monetara si cererea reala, necesara, cu efect asupra drenarii ofertei suplimentare spre actiuni speculative pe termen scurt in dauna investitiilor productive.

Inflatia este un fenomen economic unanim acceptat de agentii economici ca un „rau necesar” al cresterii economice

PAGE

74

Cauzele inflatiei sunt analizate de obicei individual

actioneaza concomitent, se intre-patrund iar efectele lor se comenseaza sau

insumeaza. Ca atare este de mare importanta analizarea prin prisma

efectelor contrare a tuturor masurilor economice pentru a nu genera efecte

cumulative nedorite.

desi in realitate ele

1.

Inflatia prin moneda este rezultatul suplimentarii masei monetare

peste necesarul economic. Se produce ca urmare a cresterii cererii de

moneda pe piata creditelor. Bancile ofera credite avantajoase cu

dobanzi reduse, capitalul acumulat nefiind acoperit prin investitii

productive. Banii se convertesc in alte valute sau sunt speculati pe

piata.

2.

Inflatia prin cerere cand cererea agregata de bunuri pe piata este

superioara ofertei. Apare in situatii de boom economic cand

economia nu este pregatita sa-si mareasca oferta la nivelul cererii.

Este situatia unor cereri conjuncturale mari dar care vor persista (ex:

cresterea cheltuielilor guvernamentale la un anumit capitol )

P C 1 O P 1 C 2 P E Q E Q 1
P
C 1
O
P 1
C 2
P E
Q E
Q 1

Q

Masura in care se vor mari preturile depinde de elasticitatea ofertei agregate.

Cu cat elasticitate este mai redusa cu atat cererea suplimentara va fi

solutionata pe calea majorarilor de pret in dauna consumatorului.

3. Inflatia prin costuri apare in situatia in care costurile cresc

independent de cererea agregata. In acesta situatie firmele maresc

preturile ca urmare a costurilor suplimentare si isi reduc partial

PAGE

75

productia, in masuri diferite, in functie de elasticitatea cererii

agregate a produselor. P O 2 O 1 C P 1 P E Q 1
agregate a produselor.
P
O 2
O 1
C
P 1
P E
Q 1
Q E

Q

Acest gen de inflatie apare in situatile in care se produc majorari unilaterale

de taxe (acciza la petrol) ireversibile care duc la o crestere a costurilor.

Inflatia prin cerere si cea prin costuri actioneaza simultan si masurile de

majorare a costurilor sunt urmate de obicei de masuri de crestere a cererii

pentru evitarea somajului. Invers, un proces inflationist demarat prin

cresterea cererii agregate cu efect asupra cresterii preturilor va duce la o

majorare a veniturilor unor agenti economici (prin pret) si implicit a

costurilor altor agenti economici. Preturile mari conduc la presiuni din

partea sindicatelor care cer salarii mai mari, firmele sporesc preturile pentru

a face fata costurilor ridicate, guvernul tipareste mai multi bani. Acest

proces in lant este cunoscut ca spirala inflationista.

Masurarea inflatiei se face prin diversi indicatori care incearca

cuantificarea diferentei dintre cererea solvabila nominala de produse, de

obicei in exces, (masa disponibila monetara) si oferta reala de marfuri de

obicei deficitara.

De o valoare practica se bucura Indicatorul Preturilor de Consum (IPC)

IPC = (Q 0 xP 1 )/(Q 0 xP 0 )

unde:

Q 0 = structura cosului de bunuri economice

IPC este urmarit atat de guvern ca imagine a reusitei politicii sale dar si de

sindicate si patronate. Negocierile cu privire la ponderile grupelor de

PAGE

76

produse in cosul de bunuri sunt intense fiecare dorind sporirea sau diminuarea unora sau altora.

Nr.

Grupa de produse

Ponderea

Cresterea medie

Participarea

grupei in

anuala a

la IPC

esantion %

preturilor %

1

Alimente, bauturi, tutun

26

22

5.72

2

Locuinta, confort

18

20

3.6

3

Haine, incaltaminte

13

16

2.08

4

Igiena, sanatate

11

28

3.08

5

Instructie, educare

6

17

1.02

6

Transport

14

24

3.36

7

Diverse

12

30

3.6

Cresterea totala a IPC de 22.46% se produce ca urmare a cresterilor diferentiate pe grupe conform tabelului.

In anii 70 pe baza indicelui preturilor din tarile avansate s-a stabilit urmatoarea ierarhie:

- inflatie taratoare IPC<3%

- inflatie moderata IPC<6%

- inflatie rapida

- inflatie galopanta IPC>10%

IPC<10%

Dupa perioada hiper inflationista din anii 80 din America latina si apoi din anii 90 in tarile foste socialiste, raportarea acestui indicator doar la valoarea lui nominala pare depasita. Se impune stfel tot mai mult analizarea corelatiei dintre acest indicator si indicatorii cresterii macroeconomice (ex PIB). Astfel sunt definite urmatoarele tipuri de crestere economica:

- Cresterea neinflationista, inflatie moderata, controlata, insotita de o crestere economica corespunzatoare

- Cresterea inflationista, sporul de productie (PIB) este inferior IPC

PAGE

77

- Stagflatia, inflatie rapida si crestere zero sau foarte mica. Productia se reduce proportional cu cresterea preturilor in timp ce masa monetara ramane constanta.

- Slumpflatie, inflatie rapida si scadere a productiei.

Efectele benefice ale inflatiei Ne referim la efectele inflatiei moderate si controlate care pune de acord capacitatile productive existente cu nevoile reale de consum.

Diminuarea puterii de cumparare a banilor duce la consumul stocurilor vechi care pot fi valorificate si utilizarea la indicatori de rentabilitate superioara a produselor noi.

Inflatia are un efect purificator al economiei prin eliminarea agentilor economici necompetitivi care nu fac fata productivitatii superioare cerute de o economie inflationista.

Favorizeaza inclinatia spre consum si reprima inclinatia spre economie

Favorizeaza pe debitori in dauna creditorilor cu efect asupra cresterii importantei valorilor imobiliare in dauna lichiditatilor.

Indeparteaza din circuitul activ o parte a banilor

Efectele negative ale inflatiei Ne referim la efectele inflatiei galopante

Inflatia galopanta descurajeaza investitiile productive

Ingreuneaza orice calcule economice de eficienta si rentabilitate

Accentueaza oscilatiile pietei valutare ca urmare a inclinatiei spre monede neinflationiste a depozitelor populatiei

Generatoare de coruptie si saracie

Creste riscul economic al afacerilor

Politicile de combatere a inflatiei au la baza masuri economice privind stoparea cresterii preturilor. Din punct de vedere al instrumentului folosit politicile antiinflationiste pot fi monetare sau fiscale Politicile monetare se bazeaza pe scaderea ofertei de moneda si cresterea dobanzilor (scumpirii creditelor).

PAGE

78

Politicile fiscale presupun marirea veniturilor din taxe si impozite astfel incat sa se reduca cheltuielile de consum. Politicile fiscale si monetare vin in intampinarea dezideratului general de crestere a productivitatii muncii care poate stopa efectul inflatiei prin cresterea productiei totale in conditiile mentinerii costurilor la un nivel constant. Un efect important al operatiunii de mentinere a costurilor il constituie mentinerea pretului produselor. Ca urmare se limiteaza masa monetara aflata in circulatie şi se diminueaza inflatia. Au existat politici economice antiinflationiste, precum cea din Franta anilor1976-1981, care au impus un control al preturilor şi salariilor astfel încât sa se realizeze stoparea scaderii ofertei de produse şi chiar creştere acesteia. Un rol negativ in escaladarea inflatiei il au monopolurile care influenteaza preturile in sensul cresterii lor nejustificate. De asemenea sindicatele prin presiunile salariale efectuate contribuie la majorarea pretului produselor.

Relatia inflatie-somaj. Curba Phillips Phillips a observat, in urma studiilor efectuate, ca intre somaj şi inflatie exista o relatie de inversa proportionalitate. El a urmarit indeaproape relatia salariu- somaj pe considerentul ca inflatia este generata in special de cresterea preturilor ca urmare a cresterii salarilor. Astfel somajul a fost mai ridicat cand ritmul de creştere al salariilor a fost mai lent şi invers. Daca cererea de munca este mai mare ca oferta (nu este somaj), salariile au tendinta sa creasca şi astfel preturile şi implicit inflatia. In grafic este prezentata curba Philips in varianta originala

R sn R sn = rata salariului nominal R s = rata somajului 9 0
R sn
R sn = rata salariului nominal
R s = rata somajului
9
0
-3
6%
R s
PAGE
79

In decursul timpului curba Phillips a avut diferite aluri datorate elasticitatii diferite a preturilor şi salariilor la factorii de scadere. Daca in perioada antebelica se obtineau chiar valori negative ale ratei salariilor, in perioada post belica salariile şi-au pierdut capacitatea de a raspunde factorilor de scadere ceea ce face ca partea negativa a curbei sa dispara. In prezent curba Phillips se deosebeste de cea initiala prin:

- ratele salariului au fost inlocuite cu cele ale inflatiei

- curbele actuale au un predominant rol anticipativ urmarind evolutii ulterioare pe baza anticiparii evolutiilor indicelui inflatiei.

- modelul teoretic include şi indicatorul schimbarilor soc, neprevazute ale ofertei. (dupa problema cu OPEC). acest indicator poate schimba radical alura curbei care poate chiar sa creasca Modelul matematic modern are formula:

= e -(n-n e )+

unde: = rata inflatiei

e = rata asteptata a inflatiei n-n e = variatia somajului

= efectul schimbarilor soc

Pe baza curbei Phillips se fundamenteaza politicile economice privind cererea şi oferta de munca. In prezent calitatea curbei este tot mai mult contestata ca urmare a tot mai mulţi factori care trebuie luati in seama alături de cei initiali.

5.4 Creditul şi dobanda Creditul este principala forma prin care agentii economici isi satisfac cererea de moneda pe piata monetara. Practic creditul este un generator de moneda noua deoarece aduce la contractarea lui un surplus de moneda pe piata

PAGE

80

suplimentand astfel masa monetara aflata in circulatie şi conduce la restrangerea masei monetare la rambursarea lui. DEF: Creditul reprezinta un supliment de moneda pe care o institutie

de credit denumita creditoare il acorda unei alte persoane numita debitoare contra unei bonificatii numita dobanda, pe o anumita perioada de timp. Caracteristic actiunilor de creditare este actiunea de garantare a debitorului in fata creditorului. Garantiile pot fi ipotecare prin care debitorul garanteaza asupra restituirii creditului şi dobanzii prin transmiterea partiala (numai indisponibilizarea) la creditor a dreptului de proprietate asupra unui anumit bun al sau pana la stingerea obligatiilor de plata. Ipoteca confera creditorului dreptul de urmarire al bunului in mainile oricui s-ar gasi el, dreptul de executare silita a debitorului prin scoaterea la vanzare a bunului şi dreptul de a fi platita cu prioritate creanta sa din pretul obtinut. Exista şi situatii in care garantarea o reprezinta renumele debitorului şi increderea in onorabilitatea acestuia. Alte tipuri de garantii utilizate: amanetul sau gajul (bun lasat la creditor) şi garantia lombarda (titluri de valoare publice sau private lasate la creditor) Un rol important in actiunea de creditare il au institutiile de credit ca intermediare intre agentii economici. Ele primesc plasamentele agentilor economici, cu inclinatie temporala spre economii, in calitate de debitori şi acorda credite altor agenti economici, cu inclinatie temporara spre investitii, in calitate de creditori. Institutiile de credit echilibreaza piata monetara in ceea cepriveste cererea şi oferta de moneda atât prin resursele lor proprii cat şi prin cele atrase. Functiile social-economice ale creditului:

eficientizarea utilizarii capitalului monetar prin transformarea lui din capital pasiv, disponibil la creditor, in capital activ necesar la debitor.

capitalizarea agentilor economici puternici care dispun de importante active şi solvabilitate credala, sporindu-le forta concurentiala

accelerator al tranzactiilor comerciale prin facilitarea vanzarilor pe credit

PAGE

81

sporirea vitezei de rotatie a monedei

stimuleaza consumul dar şi economiile

Tipuri de credit:

a) dupa natura debitorului: privat (persoane fizice, societati private) sau public (administratii publice, societati de drept public)

b) dupa durata acordarii lui: pe termen scurt (1 an), mediu (1-5 ani) lung (peste cinci ani). Mai exista şi creditul la vedere care practic se sconteaza la prezentarea obligatiei de plata la banca debitoarei (CEC-ul)

c) dupa tipul garantiei: credit ipotecar, amanetar, lombard, liber, etc.

d) dupa scopul lui: credit de consum (consum personal) sau

credit de productie pentru desfasurarea unei activitati economice. El poate fi de exploatare (capital variabil) sau de investitii. Principii generale de creditare bancara Au la baza principiul prudentei bancare care este fundamental si care sta la

originea celorlalte principii:

Bonitatea sau credibilitatea agentilor economici. Bonitatea rezulta ca

o cumulare de calitati profesionale, morale, economice, financiare, etc. Principalii indicatori ai bonitatii unui agent economic sunt:

o

Lichiditatea patrimoniala = capacitatea de achitare a obligatiilor pe termen scurt. L p =A l /D ts x100 ; A l = active lichide (disponibilitati, creante lichide, titluri de credit, stocuri lichide,etc) D ts = datorii pe termen scurt L p >1

o

Solvabilitate patrimoniala = gradul de acoperire a datoriilor cu capitalul social al societatii S p = C 0 / P x100; P=total pasiv

o

Rata profitului net = indicator de rentabilitate economica ce masoara profitul agentului economic pe unitate de capital social angajat.

PAGE

82

R pn = P n /C 0 x100; P n = profitul net

Contractul de credit obligatoriu pentru toate operatiunile de credit,

care va consfiinti toti termenii tranzactiei.

Destinatia creditului consfiinteste obligatia utilizarii creditului numai

pentru destinatia contractata. Banca are dreptul urmaririi utilizarii

creditelor chiar daca se ramburseaza la scadenta.

Garantarea creditelor, obliga creditorii la solicitarea de garantii

mobile sau imobile pentru diminuarea riscului insolvabilitatii.

Dobanda ca element definitoriu al oricarei tranzactii monetare.

Dobanda (D)este venitul proprietarului de capital excedentar (CD) rezultat

din disponibilizarea temporara a acestuia pe piata monetara.

D = CF-CD

; unde CF este capitalul final.

Rata dobanzii este expresia procentuala a dobanzii fata de marimea

capitalului disponibilizat. Ea poate fi simpla (r) sau compusa (R)

r = D/CDx100 R = (1+r) n CF = CD (1+r) n
r = D/CDx100
R = (1+r) n
CF = CD (1+r) n

; daca dobanda nu se capitalizeaza

; daca dobanda se capitalizeaza; n = numarul de ani

este formula de multiplicare a capitalului.

Exista o legatura importanta intre rata dobanzii practicata pe o piata

monetara, denumita si rata nominala si rata inflatiei pe acea piata ce

determina rata reala a dobanzii (r r ).

r r = r-; sau r=r r +

Asa cum lesne se poate observa intre rata dobanzii nominale si cea a

inflatiei este o relatie de directa proportionalitate.

O relatie mai complexa privind determinarea dobanzii pe piata include si alti

factori in afara ratei inflatiei:

r = r r ++p r +p l +p m

unde: p r = prima pentru risc de neplata (valorile mobiliare emise de

guvern au gradul de risc cel mai mic in timp ce efectele

fondurilor private de investitii au riscul cel mai mare)

p l = prima de lichiditate(cu cat efectele sunt mai lichide cu atat

prima este mai mica). Pe piata monetara rata este de

PAGE