Sunteți pe pagina 1din 109

TEHNICA 1.

MANEVRE PENTRU PREVENIREA APARITIEI ESCARELOR

Definitie: Escara reprezinta o leziune profunda a tesuturilor prin irigarea insuficienta datorata comprimarii lor mai indelungate intre o proeminenta osoasa si un plan dur. ESCARA reprezinta CARTEA DE VIZITA , a asistentului medical; starea tegumentelor reprezinta oglinda calitatii muncii profesionale de ingrijire a asistentului medical. CAUZELE APARITIEI ESCARELOR: 1. Cauze generale sau determinante:paralizii ale membrelor, stari de denutritie, subnutritie, malnutritie, obezitate, varsta, bolnavi adinamici sau cu arteroscleroza. 2. Cauze locale sau favorizante cum ar fi: mentinerea indelungata intr-o singura pozitie

3. Alte cause cum ar fi: cute ale lenjeriei de pat si de corp, resturi de alimente, si medicamente dar si o igiena defectuoasa.

REGIUNILE PREDISPUSE ESCARELOR CORESPUND PUNCTELOR DE SPRIJIN ALE CORPULUI PE PLANUL PATULUI.

Regiunile predispuse escarelor, depind de pozitia pe care bolnavul o poate lua. 1. Pozitia DECUBIT DORSAL: regiunea occipitala; regiunea omoplatilor; regiunea sacrala; regiunea coatelor; regiunea feselor; regiunea calcaielor. 2. Pozitia DECUBIT LATERAL STANG SAU DREPT: regiunea trohanteriana; regiunea interna si externa a genunchilor; regiunea interna si externa maleolara. 3. Pozitiz DECUBIT VENTRAL: regiunea tamplelor; regiunea umerilor; regiunea iliaca; regiunea genunchilor; regiunea degetelor membrelor inferioare.

Escara apare ca o placa ALBA, ROSIE, VIOLET sau NEAGRA.

MATERIALE NECESARE: paravan musama si aleza sapun alcool medicinal diluat pudra de talc colacei prosoape unguiente(oxid de zinc inpreuna cu vitamina A si D2) tavita renala

TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril. Bolnavul este pregatit fizic si psihic, i se explica importanta si necesitatea tehncii si este pozitionat in functie de regiunea care trebuie tualetata in prevenirea escarelor. Se efectueaza tualeta bolnavului imobilizat la pat. Dupa tualeta se sterg tegumetele prin tamponare (deoarece umiditatea favorizeaza aparitia escarelor). Se efectueaza masajul regiunilor predispuse escarelor cu alcool diluat prin miscari circulare, local in jurul punctelor dureroase, se maseaza profound, energic, dar cu multa blandete(timp de 10 minute), astfel realizandu-se stimularea circulatiei sangvine periferice. SE UNG TEGUMENTELE CU OXID DE ZINC, IMPREUNA CU VITAMINA A SI D2. Se pudreaza cu pudra de talc, daca nu sunt semnele aparitiei unei plagi, deoarece pudra, folosita in plaga, sapa. Se imbraca bolnavul cu lenjeria curata si i se asigura un confortul fizic si termic adecvat. Se vor aseza colacei sub fiecare regiune predispusa escarei. Alimetatia trebuie sa fie bogata in proteine pentru a favoriza cicatrizarea dar si cu un aport de vitamine. Bolnavul trebuie hidratat iar necesarul de lichide in 24h este de 1,5-2Litri/24h. La un interval de 30-60 de minute, bolnavul va fi intors in alta pozitie fata de cea initiala(daca starea acestuia i-o permite). In cazul aparitiei primelor semne ale unei escare, se va anunta medicul, iar escara se va ingriji dupa principiile ingrijirii plagilor.

TEHNICA 2. MASURAREA SI NOTAREA TEMPERATURII Termometrul maximal utilizat in medicina este gradat dupa scara Celsius. Inainte de a fi date in folosinta, termometrele medicale sunt verificate. Termometrul in uz(termometru maximal), este tinut in solutii dezinfectante de bromocet sau cloramina 2%. Solutia nu acopera termometrele tinute vertical, in borcane doar pana la jumatate. Pe fundul borcanelor, se aseaza vata acoperita cu tifon pentru a nu permite lovirea rezervoarelor de fundul vasului de sticla. Masurarea temperaturii cu termometru maximal se face in cavitati inchise sau semiinchise pentru a obtine temperatura cea mai apropiata de cea centrala. Masurarea se face in axila, rect, vagin, ureche si cavitatea bucala. MATERIALE NECESARE: -termometru maximal -borcanul cu solutie de bromocet sau cloramina 2% -casoleta cu tampoane sterile -tavita renala -alcool medicinal -ceas cu secundar -carnetelul asistentei medicale - foaie de temperatura -pix de culoare albastra -lubrifiant TEHNICA: Materialele se transporta la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril. Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile, scoate termometrul din solutia dezinfectanta, il clateste sub jet de apa pentru a nu irita tegumentul, si il usuca prin tamponare cu ajutorul unor comprese. Verifica daca coloana de mercur este coborata in rezervor, daca nu il schimbam sau il scuturam. 1.Masurarea temperaturii in axila: Se ridica bratul bolnavului, se sterge axila acestuia prin tamponare cu prosopul bolnavului. Se introduce termometrul cu rezervorul in interiorul axilei. Se va tine timp de 1 minut, dupa care se scoate, se citeste gradatia, si se retine. Daca bolnavul era adinamic sau agitat, bratul era sustinut de asistenta medicala. Ne ocupam de ingrijirea ulterioara a bolnavului pentru redarea confortului termic si fizic placut. Se noteaza valoarea obtinuta in foaia de temperatura si carnetelul asistentei medicale. Se trece la reorganizarea locului de munca.

2.Masurarea temperaturii in cavitatea bucala: Se introduce termometrul in cavitatea bucala, sub limba sau obraz si gingie(latura esterna a arcadei dentare). Bolnavul este rugat sa inchida gura, si sa respire pe nas. Se mentine termometrul timp de 5 minute. 3.Masurarea temperaturii rectal: Se lubrefiaza termometrul, se aseaza bolnavul in decubit lateral stang sau drept , cu membrele in semiflexie, asigurandu-i intimitatea. Se introduce bulbul termometrului sau rezervorului in rect prin miscari de rotatie si inaintare. Termometrul este sustinut timp de 5 minute in rect, dupa care se scoate termometrul si se sterge cu ajutorul unui tampon sau compresa cu alcool, dupa citirea gradatiei. Notam grafic in foaia de temperatura si cifric in carnetel. Lubrifiant: vaselina, glicerina sau ulei de parafina. Interpretare: ~ Normal: Bolnav afebril temperatur fiziologic = 36-370C. ~ Patologic: Valori sczute = hipotermie (sub 360C). Valori crescute bolnav febril = hipertermie (peste 370C). Subfebrilitate 37-380C. Febr moderat 38-390C. Febr ridicat 39-400C. Hiperpirexie peste 400C. Factorii care influeneaz temperatura: ~ Factori biologici: Alimentaia crete uor temperatura. Efortul fizic crete temperatura. Vrsta la copil temperatura fiziologic este uor mai crescut dect la adult, iar la vrstnic temperatura fiziologic este mai sczut. Variaia diurn valorile de sear sunt mai ridicate dect cele de diminea. Sexul femeile n perioada ciclului menstrual au valori de temperatur peste 370. ~ Factori psihologici emoii, stres, anxietate cresc temperatura. ~ Factori sociali: Clima frigul sau cldura excesiv (frigul i umezeala produc scderea temperaturii, iar cldura produce creterea temperaturii. Locul de munc creteri sau scderi ale temperaturii ambiante determin dereglri ale temperaturii. Locuina temperatura din ncpere influeneaz temperatura corpului (camera supranclzit crete temperatura i invers). Manifestri care nsoesc febra: ~ Frison contracie muscular puternic. ~ Tegumente roii, calde, transpirate. ~ Pilloerecie piele de gin, senzaie de frig. ~ Sindrom febril cefalee, curbatur, tahicardie, tahipnee, inapeten, sete, oligurie, urin concentrat, convulsii, halucinaii, delir, dezorientare. ~ Erupii cutanate macule, papule, vezicule ntlnite n boli infecioase. Observaii:

~ Msurarea se face dimineaa la sculare, naintea toaletei sau altor activiti ntre orele 7-8, i seara ntre orele 1617. ~ Umezeal modific valoarea nregistrat. ~ Valorile mari sau prea sczute se verific. ~ Dac bolnavul tie i poate i introduce singur termometrul n rect.

TEHNICA 3. MASURAREA SI NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE SCOP: Evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contractie a inimii si rezultatul determinat de elasticitatea si calibrul vaselor).Elemente de evaluat: tensiunea arteriala maxima(sistolica) si tensiunea arteriala minima(diastolica). MATERIALE NECESARE: -tensiometru format din: manseta pneumatica, tubulatura, manometru, para cu supapa, stetoscop format din: olive si membrana; -tampoane de vata -comprese sterile -pix de culoare albastra -foaia de temperatura -carnetelul asistentei medicale TEHNICA: Bolnavul este pregatit psihic, ise explica importanta si necesitatea tehnicii. Bolnavul este pregatit fizic: se asigura ca bolnavul are un repaus de 10-15 minute. Dupa transportul materialelor la patul bolnavului, asistenta se spala pe maini cu apa si sapun apoi asezam manseta pneumatica pe treimea medie a bratului aflat in extensie si supinatie. Asistenta medicala dezinfecteaza cu alcool medicinal membrana stetoscopului si olivele acesteia. Se sustine membrane stetoscopului pe artera humerala. Se introduce olivele in urechi, se pompeaza aer in manseta cu ajutorul parei de cauciuc pana dispar zgomotele pulsatile. Se decomprima progresiv aerul din manseta prin deschiderea supapei, pana ce se percepe primul zgomot, acela fiind tensiunea arteriala maxima. Se retine valoarea, si se continua decomprimarea, zgomotele devenind mai puternice, iar la ultimul zgomot care se aude, reprezinta tensiunea arteriala minima. Se retin valorile obtinute, se va ocupa de ingrijirea bolnavului pentru a-i reda confortul termic si fizic placut. Ne ocupam de foaia de temperatura trecand valorile obtinute. Vom indeparta materialele din salon si vom trece la reorganizarea locului de munca. Interpretare: ~ Normal: se obin 2 valori TAmax (sistolic) i TAmin (diastolic). ~ Diferena dintre TA max i TA min se numete tensiune diferenial cu importan diagnostic. ~ Patologic: valori crescute = hipertensiune, valori sczute = hipotensiune. N.n. 60/40 mmHg. 1 an 80/50 mmHg. 12 ani 100/60 mmHg. Adult 120/70 mmHg p / minut. Factorii care influeneaz tensiunea arterial: ~ Factori biologici: Vrsta la copilul mic TA este mai mic dect la adult. Debitul cardiac, fora de contracie a inimii, elasticitatea i calibrul vaselor, vscozitatea sngelui. Somnul scade TA arterial. Efortul fizic crete TA. 6

Alimentaia n timpul digestiei TA crete uor. ~ Factori psihologici emoii, stres, anxietate. ~ Factori sociali mediul ambiant, frigul sau cldura excesiv (frigul produce vasoconstricie i crete tensiunea arterial, iar cldura produce vasodilataie i scade tensiunea arterial), clima. Observaii: ~ Msurarea se face la acelai bolnav cu acelai aparat, n aceleai condiii. Maneta va fi bine fixat pe braul pacientului. ~ Msurarea se face dimineaa i seara, din or n or (n servicii ATI), la diferite intervale recomandate de medic. ~ Msurarea se face n clinostatism sau / i ortostatism. Msurarea se face dimineaa i seara, din or n or (n servicii ATI), la diferite intervale recomandate de medic. ~ La indicaia medicului se fac msurtori comparative la ambele brae. ~ n caz de suspiciune se repet msurarea fr a ndeprta maneta. ~ Aparatele vor vi verificate anual n laboratoare specializate. ~ Valorile se comunic, dar NU SE DISCUT REZULTATELE CU BOLNAVUL. ~ Regiunile obinuite de msurare a oscilometriei sunt 1/3 inferioar i superioar a gambei, 1/3 inferioar a coapsei, antebraului i braului totdeauna se fac msurri comparative la cele dou membre.

TEHNICA 4. MASURAREA SI NOTAREA RESPIRATIEI SCOP: Poate constitui un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, al evolutiei bolii, recunoasterea complicatiilor si a prognosticului. MATERIALE NECESARE: -ceas cu secundar -foaie de temperatura -pix sau creion de culoare verde -carnetelul propriu TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril. Il pozitionam in decubit dorsal, iar daca acesta are pozitia ocupata se va trece la masurarea respiratiei. Se aseaza fata palmara pe suprafata toracelui bolnavului. Se numara frecventa miscarilor, si anume, numarul inspiratiilor, adica miscari de ridicare a toracelui timp de un minut. Dupa terminare, se retine valoarea obtinuta, vom asigura confort termic si fizic palcut si se noteaza tehnica in foaia de observatie. La aceasta tehnica nu necesita preg.psihica, deoarece poate influenta valorile respiratiei. Se trece la reorganizarea locului de munca. Interpretare : ~ Respiraia normal: supl, ampl, regulat, profund, simetric. ~ Respiraia patologic: dispnee, ritm neregulat, superficial, ncrcat, zgomotoas. ~ Frecvena normal n funcie de vrst. ~ Frecvena patologic: Tahipnee (polipnee) = frecven crescut. Bradipnee = frecven sczut. Apnee = absena respiraiei. Dispnee = respiraia greoaie, dificil (sete de aer). Dispnee cu accelerarea ritmului respirator tahipnee, polipnee. Dispnee cu rrirea ritmului respirator bradipnee. Dispnee cu perturbarea ritmic i periodic a respiraiei: o Dispnee Cheyne-Stockes respiraie cu amplitudini crescnde pn la maxim i apoi sczute pn la apnee ce dureaz 10-20 secunde. o Dispnee Kussmaul respiraie n patru timpi, inspir profund, pauz, expir scurt, zgomotos, pauz. o Dispnee Biot agonic, dispneea muribundului. Valori normale ale frecven respiratorie: ~ Nou nscut = 40 (50) r / minut. ~ Copil mic 20 r / minut. ~ Brbat 18 r / minut. Femeie 16 r / minut. Observaii: ~ Curba respiraiei este paralel cu curba pulsului i curba temperaturii. ~ Dispneea Cheyne-Stockes trebuie depistat sistematic, cci bolnavul nu o semnaleaz. ~ Dispneea Kussmaul apare la un pH sczut sub 7,2 este ntlnit n come. 8

TEHNICA 5. MASURAREA SI NOTAREA PULSULUI SCOP: Evaluarea functiilor cardiovasculare. MATERIALE NECESARE: -ceas cu secundar -foaia de temperatura -pix sau creion de culoare rosie -carnetelul asistentului medical TEHNICI: Bolnavul este pregatit psihic, asigurarea repasului fizic si psihic, 10-15 minute. Pregatirea fizica: bolnavul este pozitionat in decubit dorsal cu bratul sprijinit. Asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun, trece la eliberarea arterei radiale(in prelungirea policelui). Dupa ce a localizat artera radiala, asistenta fizeaza varful celor 3 degete(aratator mijlociu si inelar) pe traiectul arterei. Asistenta medicala exercita o presiune asupra peretelui arterial cu varful degetelor si numara pulsatiile timp de 1 minut. Retine valorile si se ocupa de ingrijirea bolnavului. Dupa terminare asistenta noteaza in foaia de temperatura valoarea obtinuta cu un pix de culoare rosie. Fiecarui punct ii corespund 4 pulsatii. Uneste valoarea obtinuta cu cea anterioara printr-o linie pentru obtinerea curbei pulsatile. In carnetelul propriu, asistenta noteaza pulsul in cifre. Asistenta trece la reorganizarea locului de munca si apoi se spala cu apa si sapun, dupa ce in prealabil a dezbracat manusile. LOCURI UNDE SE MAI POATE MASURA PULSUL: Oricare artera accesibila palparii si pate fi comprimata pe un plan osos:artera radiala, artera temporala, subclaviculara, artera superficiala, artera carotida, artera femurala, artera poplitee, artera pedioasa, artera tibiala. Interpretare: ~ Normal: puls regulat, bine btut, ritmic, sincron, celeric. ~ Patologic: puls slab, imperceptibil, aritmic, asincron ~ Frecvena puls rapid, tahicardic, puls rar, bradicardic. ~ Ritm regulat sau neregulat. ~ Amplitudine puls mic, filiform sau cu amplitudine crescut. ~ Volum (tensiune) puls dur sau moale. ~ Celeritatea puls sltre (creterea rapid a tensiunii urmat de o cdere brusc) sau puls tard (cdere lent). Frecven: ~ Frecven sczut bradicardie. Frecven crescut tahicardie. ~ N.n. 140-120 p / minut. 1 an 120-100 p / minut. 12 ani 100-80 p / minut. ~ Adult 80-60 p / minut. Observaii: ~ Msurarea precis se face timp de 1 minut. ~ Curba pulsului normal este paralel cu cea a respiraiei i temperaturii.

~ Msurarea se face dimineaa i seara, din or n or (n servicii ATI), la diferite intervale recomandate de medic. ~ Administrarea unor medicaii (digital, oxigen etc.) oblig la msurri din 30 n 30 minute sau din or n or.

10

TEHNICA 6. RECOLTAREA SANGELUI PENTRU EXAMENE HEMATOLOGICE Sangele se recolteaza de obicei, pentru examinari hematologice, parazitologice, biochimice, serologice, microbiologice si virusologice. SCOP: explorator. Pentru examinarile hematologice si parazitologice curente: numararea elementelor figurate, formula leucocitara, dozarea hemoglobinei, numararea reticulocitelor, frotiu sanguin pentru examinari parazitologice, picatura groasa, determinarea timpului de sangerare, se poate utiliza sangele capilar sau din vasele mici, fiind necesaranumai o mica cantitate de sange. MATERIALE NECESARE: ace de injectie sterile. pipete POTAIN separate pentru globulele rosii si albe. Micropipete pentru determinarea hemoglobinei. Lame de sticla foarte bine dgresate, dintre care cateva sa fie cu margini slefuite. Vata sterila. Alcool medicinal. Manusi de protectie. Hartie de filtru.

Daca se urmareste determinarea grupelor sanguine atunci se vor pregati si hemotestele necesare. La recotarea sangelui capilar, este foarte importanta asigurarea conditiilor de mediu. Temperatura camerei trebuie sa fie cel puti 18-20:C pentru a evita vasoconstrictia periferica. La adulti, recoltarea se face din pulpa degetului mijlociu sau inelar de la mana stanga, mai putin expuse la lovituri si murdarie. Inteparea va fi facuta putin lateral si nu chiar in mijlocul pulpei degetului, deoarece vascularizatia aici este mai bogata. Recoltatea sepoate face de pe fata plantara a degetului mare de la picior sau din lobul urechii. EFECTUAREA TEHNICII: Daca bolnavul are extremitatile reci, mana de la care se va face recoltarea va fi incalzita intr-un vas cu apa calda. Locul de unde se face recoltarea se poate masa usor. Se dezinfecteaza cu un tampon imbibat in alcool medicinal locul de electie. Pe locul perfect uscat se infinge acul la o profunzime de 2-3 mm pentru ca sangele sa tasneasca singur, fara sa fie necesara stoarcerea degetului, deoarece sangele astfel obtinut este amestecat cu limfa. Daca intepatura a fost prea superficiala este preferabil sa fie repetata. Prima picatura de sange se va indeparta cu hartie de filtru sau cu vata sterile urcata, recoltare pentru 11

analize facandu-se din picaturile urmatoare. Daca sangerarea s-a oprit si mai este nevoie de sange, se va sterge degetul cu o bucata de tifon si se va active circulatia printr-o usoara frecare. Dupa recoltare se aplica un tampon de vata imbibat in alcool pe regiunea intepeata. Hemoragia se opreste repede. Sangele recoltat din pulpa degetului sau din lobul urechii, in functie de scopul urmarit, se aspira cu pipete, sau se intinde pe lame de sticla sub forma de frotiuri(lamele folosite trebuie sa fie curate si degresate).

12

TEHNICA 7. RECOLTAREA SANGELUI PENTRU EXAMENE BIOCHIMICE Se efectueaza prin punctie venoasa , dimineata, bolnavul fiind nemancat. Se recolteaza 5 ml sange fara substanta anticoagulanta(tub rosu). Toate sunt pentru determinarea: uree sangvina acid uric creatinina bilirubina cholesterol lipemie transaminaza amilaza electroforeza calcemie sideremie rezerva alcalina ionograma sanguina(Na, K, Cl) Pentru glicemie se recolteaza 2 ml sange cu 4 mg florura de sodiu(anticoagulant); pentru fibrinogen colectam in tub de culoare albastra( se colecteaza 4ml sange cu 0,5ml citrate de sodium 3,8%). Pentru timp de protrombina, se recolteaza 4,5ml sange pe anticoagulant 0,5ml oxalate de potasiu.

13

TEHNICA 8. RECOLTAREA SANGELUI PENTRU EXAMENE BACTERIOLOGICE Reprezinta introducerea sangelui pe un mediu de cultura pentru examen bacteriologic. Scop: depistarea bacteriilor atunci cand se suspecteaza o septicemia sau bacterienemie. Materiale necesare: materialele necesare punctiei venoase garoul pernuta manusi sterile trusa cu pense sterile casoleta cu material moale(tampoane, comprese sterile) seringi de 20ml apa si sapun alcool iodat alcool medicinal 2 recipiente cu medii de cultura(1 recipient cu bullion citrate si un recipient cu geloza semilichida). Sunt pregatite pe o masuta protejata de un camp steril, si transportate langa bolnav. Bln este pregatit psihic, I se explica tehnica, importanta si necesitatea acesteia. Bln este pregatit fizic, acesta este asezat in pozitie sezand pe un scaun. Se spala regiunea plicii cotului(tehnica se efecvtueaza de catre 2 asistente). Primul asistent medical se spala pe maini si imbraca manusile steril. Cealalta asisitenta dezinfecteaza sau aseptizeaza locul cu alcool medicinal. Tot ea aplica garoul. Prima asistenta medicala afectueaza punctia venoasa si aspira sangele necesar examenului. A dooua asistenta medicala desface usor garoul inainte de retragerea acului. Dezinfecteaza locul punctiei. Prima asistenta pregateste produsul pentru laborator in recipientul cu bulion citrat, efectuandu-se insamantarea aeroba(in prezenta oxigenului), iar in recipientul cu geloza semilichida, efect. insamantarea anaeroba(fara oxigen). Dupa finalizarea tehnicii bln este supravegheat, este asezat in pozitie confortabila. Buletinul de analize este completat si trimis la laborator.

14

TEHNICA 9. RECOLTAREA URINEI PENTRU EXAMEN BACTERIOLOGIC Analiza de urina este una dintre cele mai frecvente examinari de laborator, caci in afara de starea functionala a rinichilor si a cailor urinare reflecta si alte modificari din organism. Pentru examenul fizic, urina trebuie recoltata timp de 24 de ore. Ptr colectare se utilizeaza vase cilindrice gradate. In cursul examenului fizic se det. cantitatea, aspectul, culoarea, mirosul si densitatea. Pentru examenul chimic se trimite urina colectata timp de 24 de ore sau numai urina proaspata de dimineata, care este cea mai concentrate. Recoltarea se face in vase de sticla absolute curate, clatite cu apa distilata, ca sa nu-I schimbe compozitia. Pentru un examen current se trimit 150-300ml urina, din care se va determina si densitatea si se va examina si sedimentul urinar. Pentru examene bacteriologice recoltarea urinei se va face in conditii perfecte de asepsie. Insamantarile din urina pentru examenele bacteriologice, poarta numele de UROCULTURA. Recoltarea se face direct din jetul urinar, dupa tualeta riguroasa a meatului urinar, respective a vulvei, cu apa calda si sapun, apoi clatit din abundenta cu ser fiziologic. Pentru a a elimina si germenii care s-au gasit eventual in uretra, recoltarea se va face din urina, dupa ce prima parte a jetului a apalat canalul(se recolteaza din a 2-a jumatate a jetului). De la bolnavii cu sonda permanenta fixate in vezica, recoltarea urinei pentru urocultura se va face prin inteparea sondei, la unul din capetele distale ale acesteia, dupa dezinfectarea locului unde se va intepa.Urina trebuie imediat insamantata. Daca acest lucru nu este posibil, atunci trebuie tinuta la frigider la temperature de +4:C. Pentru cautarea bacilului Koch, este necesara urina emisa in 24 de ore. Pentru a evita fermentatia, monstrele vor fi tinute la rece, fara a se adauga vreo substanta chimica. La sugari si copii mici, recoltarea cere multa rabdare si ingeniozitate din partea asistentei. Exista recoltoare din material plastic, de unica folosinta, formate dintr-un inel adherent de organelle genitale ale sugarului sau copilului, care se continua cu un sac collector, in care se aduna urina cand copiul urineaza spontan si necontrolat. Daca nu dispunem de asemenea recoltoare, la baieti se fizeaza o eprubeta pe penis, iar la fetite un balonas cu gatul larg pe vulva cu ajutorul unei benzi de leucoplast lung de cca.30cm, care se despica la cele 2 extremitati, I se taie o gaura de marime adecvata unei eprubete in mijlocul ei.

15

TEHNICA 10. ALIMENTATIA SI HIDRATAREA BOLNAVULUI PRIN PERFUZII Perfuzia intravenoas - introducerea pe cale parenteral, pictur cu pictur, a soluiei medicamentoase pentru reechilibrare hidroelectrolitic, hidroionic i volemic a organismului. Scop hidratarea i mineralizarea organismului administrarea medicamentelor la care se urmrete efect prelungit depurativ, dilund i favoriznd excreia din organism a produilor toxici completarea proteinelor sau a altor componente sanguine alimentarea pe cale parenteral materiale materiale pentru dezinfecia de tip II : dezinfectante = alcool iodat; tampoane sterile (se cur pielea cu tamponul mbibat n dezinfectant, apoi cu un tampon steril ; se aplic nc o dat dezinfectantul i se terge pielea cu tamponul steril, durata de aciune fiind de 30sec.) materiale pentru puncia venoas -pern elastic pentru sprijinirea braului, muama, alez; - seringi i ace de unic folosin(se verific integritatea ambalajului, valabilitatea sterilizrii, lungimea i diametrul acelor) - n funcie de scop; pense, mnui chirurgicale, tampoane -garou sau band Esmarch, fiole cu soluii medicamentoase, soluii perfuzabile, tvi renala. perfuzor = trus de perfuzie (ambalat de unic ntrebuinare) pomp de perfuzie automat-cu reglare programat a volumului i ratei de flux robinete cu dou sau mai multe ci branul(cateter i.v.) flutura benzi de leucoplast pentru fixarea acului (canulei) i a tubului perfuzorului de pielea bolnavului Se calculeaz rata de flux dup formula: cant. tot. de sol . x fact.picurtor ,nr.ore x 60min.unde factorul picurtor este : 16

- 60 picturi/minut - 15 pic./min. 10pic./ml Accidente hiperhidratarea (la cardiaci poate provoca edem pulmonar acut) - se reduce ritmul sau se ntrerupe perfuzia, se administreaz tonicardiace embolia gazoas - prin ptrunderea aerului n curentul circulator (atenie la utilizarea perfuziilor sub presiune, cnd se folosete para de cauciuc) revrsarea lichidului n esuturile perivenoase poate da natere la flebite, necroze. coagularea sngelui pe ac sau canul - se previne prin perfuzarea lichidului cu soluie de heparin.

17

TEHNICA 11. EFECTUAREA BANDAJELOR Bandajarea sau nfarea este o metod de fixare a pansamentului cu ajutorul feelor de tifon, de pnz sau de material plastic. Feele cel mai des utilizate sunt cele de bumbac, pentru c se menin bine pe loc, exercit o presiune uniform asupra locului de aplicare i, fiind hidrofile, absorb exudatele i sngele din plag. Dimensiunile feelor variaz ntre 5 i 25 cm lime i 5-20m lungime. Dimensiunea feei se alege n raport cu regiunea unde se aplic. Poziia bolnavului. Bolnavul va fi aezat comod n poziie eznd sau n decubit, n aa fel ca regiunea care urmeaz s fie nfat, aezat pe un suport (pelvisuport, taburet, suluri de ptur etc.) sau susinut de o infirmier, s fie uor accesibil pentru asistent. Asistenta care aplic pansamentul va sta cu faa spre bolnav, iar infirmiera care susine regiunea pansat se va aeza la spatele bolnavului sau lng el, ca s nu mpiedice micrile asistentei n timpul manoperei. Principii de respectat Faa s nu fie aplicat prea strns, pentru a nu produce dureri sau tulburri de circulaie i s nu fie prea larg pentru ca s nu alunece, lsnd plaga descoperit Turele feei trebuie s acopere pe cele precedente, n aa fel nct acestea s adere reciproc, s nu se desfac una de alta i s nu prezinte ncreituri S se execute cu micri blnde pentru a nu accentua suferina bolnavului Faa se ine cu mna dreapt i cu ruloul spre cel ce execut bandajul derulnd faa ntr-o singur direcie, de obicei de la stnga spre dreapta Bandajarea membrelor se ncepe de la extremitatea lor distal Se st cu faa spre pacient Bandajul ncepe i se termin cu 2-3 ture circulare, captul feei fixndu-se n partea opus regiunii bolnave i se leag ntr-un loc n care nu va incomoda bolnavul

18

Tipuri de bandaje Circular se suprapun turele de fa exact una peste alta; indicat n regiuni cilindrice ca: gt, torace, articulaia pumnului n spiral se conduce faa erpuind acoperind turele o 3-ime, restrngnd faa pe alocuri prin manevra policelui; este indicat pentru bandajarea gambei i a antebraului n form de 8 se ncepe cu ture circulare subarticulare; se trec oblic peste articulaii i se conduc deasupra articulaiei alte ture circulare, se continu de cteva ori i se termin nfarea deasupra articulaiei cu ture circulare; este indicat pentru nfarea articulaiei cotului i genunchiului, regiunii capului, pumnului n spic de gru sau spica se efectueaz ture circulare deasupra articulaiei; faa se duce n forma cifrei 8 , fiecare tur acoperind-o pe cea dinainte 1/3 sau 2/3 ; se termin nfurarea cu ture circulare la punctul de sprijin; este indicat pentru regiuni articulare sau inghino-abdominale, scapulo-humerale n evantai se efectueaz o tur oblic deasupra articulaiei i turele urmtoare se conduc din ce n ce mai oblic, ajungnd circulare n mijlocul articulaiei;de la acest punct se desfoar oblic n sens invers; este indicat n regiunea cotului i genunchiului Capelin (calot) faa se fixeaz n jurul capului, deasupra arcadelor sprncenoase, lsnd libere pavilioanele urechii, apoi se acoper bolta cranian cu ture oblice fixate prin ture circulare; la cap Mono- i biocular faa se fixeaz n jurul capului cu ture circulare, apoi , la monocular, se trece cu ture oblice peste ochi, aducnd faa sub urechea bolnavului; se face din nou o tur orizontal pe frunte, apoi oblic, repetnd succesiunea de ture oblice i orizontale pn la acoperirea complet a ochiului; la binocular, n locul turelor orizontale, faa se conduce oblic peste cellalt ochi, turele ncrucindu-se deasupra rdcinii nasului formnd o spic; la 1 sau ambii ochi

19

Pratie se ia o fa lung de 0,5-1m i lat de 5-6cm, se despic capetele astfel nct s rmn numai n mijloc o bucat de 5cm nedespicat, care se fixeaz pe nas; capetele superioare se trec sub pavilionul urechii i se noad n regiunea occipital; ramurile inferioare se trec pe deasupra urechilor, ncrucind pe cele superioare i se fixeaz n partea posterioar a capului puin lateral, ca s nu deranjeze bolnavul n decubit dorsal; la nas Cpstru la fel ca la pratie, mijlocul se aplic pe brbie sau buze, ramurile superioare se ncrucieaz n regiunea occipital i se leag deasupra frunii, iar ramurile inferioare deasupra cretetului capului, lsnd libere urechile; la brbie Faa n T este compus din 2 fee; una se trece n jurul abdomenului, deasupra crestelor iliace, aceasta servind drept sprijin pentru cealalt, care se trec dublu ntre coapse , acoperind perineul; se utilizeaz pentru perineu Basmaua se folosete pentru imobilizarea membrului superior i fixarea pansamentelor; este format dintr-o bucat de pnz alb de form triunghiular, ptrat sau dreptunghiular, forma i dimensiunile ei variind dup scopul i regiunea unde se aplic basmaua triunghiular, numit i earf; Earfa menine n poziie de repaus mna, articulaia minii, cotului i antebraului. Se aeaz mna lezat pe mijlocul basmalei triunghiulare, care are vrful ndreptat spre cot. Capetele ei se strng n jurul gtului i se nnoad, dnd antebraului poziia necesar. Vrful basmalei se aduce nainte peste cot i se fixeaz cu un ac de siguran. Basmaua se poate folosi i pentru bandajare : cap, mna i laba piciorului, toracele, snul, ochiul i urechea.

20

TEHNICA 12. INGRIJIREA PLAGII PROASPETE Definitie: Plagile sunt leziuni caracterizate prin intreruperea continuitatii tegumentelor, a mucoaselor, muschilor si a osului. Clasificarea plagilor: 1. DUPA TIMPUL DE ACTIUNE: -plagi mecanice:prin taiere, intepare,strivire, arme de foc. -plagi termice:caldura, frig, electricitate. -agenti ionizanti:radiatii. 2. DUPA TIMPUL SCURS DE LA PRODUCERE: plagi proaspete pana in 6 ore. plagi vechi sau infectate ce depasesc cele 6 ore.

3. DUPA PROFUNZIME AVEM PLAGI SUPERFICIALE SI PROFUNDE. 4. DUPA STRATURILE ANATOMICE INTERESATE AVEM: plagi nepenetrante cand nu depasesc invelisul seros si penetrante, cand depasesc invelisul seros. 5. DUPA EVOLUTIE POT FI: plagi necomplicate si plagi complicate. SIMPTOMATOLOGIA PLAGILOR: 1.durerea variabila ca intensitate, poate ceda spontan sau dupa administrarea de antialgice, iar reaparitia durerii, dar cu caracter pulsatil atrage atentia asupra dezvoltarii unei infectii. 2.impotenta functionala poate fi partiala sau totala si are ca drept cauza durerea sau lezarea elementelor musculo-articulare, osoase sau nervoase. SEMNE GENERALE: 1.puls tahicardic intalnit in plagi urmate de hemoragii externe sau interne sau de soc traumatic. 2.tensiunea arteriala scazuta denota prezenta unei hemoragii sau soc traumatic. 3.febra constituie debutul infectiei.

Indiferent de nivelul la care se intervine pentru a ingriji o plaga in mod corespunzator se cere: ingrijrea sa se faca in conditii de perfecta asepsie, sa se asigure prin pansament o buna absorbtie a secretiilor, plaga sa fie protejata de factori nocivi, termici, infectiosi din mediul inconjurator. 21

MATERIALE NECESARE: -musama si aleza -trusa cu instrumentar steril -casoleta cu material moale(tampoane de vata, de tifon, comprese sterile) -2 tavite renale -manusi sterile -solutii antiseptice: alcool medicinal 70grade C, tinctura de iod, alcool iodat, betadina, rivanol, apa oxigenata -sulfamide sau antibiotice -banda adeziva -recipientul pentru pensa de deservit cu alcool iodat TEHNICA: Toate materialele sunt pregatite si transortate la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril. I se explica bolnavului importanta si necesitatea tehnicii. Se aseaza bolnavul in pozitie decubit dorsal, in functie de regiunea in care este situata plaga. Se protejeaza patul cu musama si aleza, se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile sterile. Se toarna apa oxigenata in plaga pentru a indeparta eventualele secretii sau eventalii corpi straini, sfaceluri(fragmente de tesut necrozat), si se arunca fiecare tampon in tavita renala. Daca plaga a fost deja pansata, se desface compresa cu blandete pentru a nu produce dureri prin dezlipirea brutala. Daca nu se dezlipeste pansamentul, se toarna betadina sau apa oxigenata, se lasa sa se inmooie si apoi se indeparteaza. Dupa ce plaga a fost tualetata, se indeparteaza pensa si se trece la badijonarea tegumentului cu alcool iodat, alcool medicinal 70grade C, tincture de iod, de jur imprejurul plagii in sens circular, de fiecare data schimbandu-se tamponul. Se indeparteaza pensa in tavita renala, se acopera plaga cu 2-3comprese sterile. Daca plaga supureaza, peste comprese se va aseza un tampon din vata hidrofila sterila, peste care se aseaza din nou 23comprese si se fixeaza cu leucoplast sau fasa(depinde de zona unde este situata plaga). Se aseaza bolnavul intr-o pozitie comoda, regiunea lezata se va imobiliza, pentru a reduce durerea si asigurarea vindecarii mai rapide. Bolnavul se acopera, creandu-i un confort termic si fizic placut si se trece la reorganizarea locului de munca. OBSERVATIE! Se interzice apasarea, stoarcerea sau masajul plagii sau a regiunii invecinate(acestea ar putea provoca diseminarea germenilor din plaga, determinand o SEPTICEMIE. NU SE INTRODUCE in trusa cu instrumentar steril pensile ce au fost folosite in plaga. Odata cu patrunderea germenilor in organism, in contact cu elementele de aparare ale acestuia(organismului) da nastere la un porces patologic ce poarta numele de INFLAMATIE. INFLAMATIA

22

ESTE URMATA DE 5 SIMPTOME: RUBOR=inrosire; CALOR=caldura; TUMOR=tumefiere; DOLOR=durere; FUNCTIO LAESA= lezarea sau tulburarea functiei regiunii respective.

23

TEHNICA 13. INGRIJIREA PLAGII VECHI

Plgile care depesc 6 ore de la accident se consider infectate; li se face acelai tratament descris mai sus, ns plaga nu se sutureaz primar. De retinut: La plgile septice, pielea din jurul lor se cur circular, de la exterior spre interior. Plgile vechi, infectate, secretante, nesuturate se aseptizeaz prin splri cu soluii antiseptice,pansamente locale umede cu cloramin i rivanol sau soluie de antibiotic conform antibiogramei. Pansamentul umed se mai numete microclimat umed i se realizeaz ntr-o tvi renal steril, n care se mbib dou-trei comprese cu soluia indicat Compresa umed va fi acoperit cu una-dou comprese uscate, apoi se fixeaz pansamentul, fie prin nfurare (bandajare), fie fixnd compresa care acoper pansamentul cu leucoplast sau cu galifix; plgile vechi se panseaz i se controleaz zilnic.

24

TEHNICA 14. ADMINISTRAREA OXIGENULUI PRIN MASCA

Scop: asigurarea unei cantiti corespunztoare de oxigen la esuturi prin combaterea hipoxiei determinat de: - scderea oxigenului alveolar - diminuarea hemoglobinei - tulburri n sistemul circulator - probleme care interfereaz cu difuziunea pulmonar surse de oxigen -staie central de oxigen -microstaie -butelie cu oxigen precauii n folosirea surselor de oxigen - deoarece oxigenul favorizeaz combustia , prezena sa trebuie atenionat - pacienii i vizitatorii vor fi atenionai asupra pericolului fumatului sau al unei flcri n preajma sursei de oxigen - se vor verifica echipamentele electrice din ncperea respectiv - se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate static (materiale sintetice) i a materialelor inflamabile (uleiuri, alcool) - aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate n partea opus sursei de oxigen - transportul buteliilor cu oxigen se va face pe crucioare , evitndu-se lovirea lor n timpul transportului - buteliile cu oxigen vor fi aezate n poziie vertical, pe un suport i fixate de perete cu inele metalice, departe de calorifer sau sob - cunoaterea de ctre personalul care manevreaz oxigenul a locului de amplasare a extinctoarelor i a modului de utilizare a acestora metode de administrare a oxigenului a. prin sond nazal - este metoda cea mai frecvent utilizat - permite administrarea oxigenului n concentraie de 25%-45% - poate fi utilizat pentru o terapie pe termen lung - nu poate fi utilizat la pacienii cu afeciuni ale mucoasei nazale b. prin masc (cu sau fr reinhalarea aerului expirat) - permite administrarea oxigenului n concentraie de 40%-60% - este incomod datorit sistemului de prindere i etaneizare - accentueaz starea de anxietate, mai ales la copii - poate cauza iritaia tegumentelor feei - nu se va utiliza la pacienii cu arsuri la nivelul feei c. oche/ari pentru oxigen - sunt prevzui cu dou sonde care se introduc n ambele nri - se utilizeaz la copii i pacieni agitai - sunt mai bine tolerai de pacieni

25

TEHNICA 15. ADMINISTRAREA OXIGENULUI PRIN CORT

- frecvent utilizat la copii - concentraia oxigenului nu poate depi 50% - are dezavantajul c atmosfera de sub cort se nclzete i se suprancarc cu vapori datorit faptului c pacientul inspir i expir n acelai mediu - oxigenul introdus n cort nu va fi umidificat, ci trecut prin instalaii de rcire - n cort se pot monta instalaii de rcire - copiii vor fi supravegheai permanent, pentru a nu disloca cortul echipament necesar administrrii oxigenului - surs de oxigen - umidificator (recipient pt.barbotarea oxigenului coninnd ap steril) - sond nazal , cateter, masc de oxigen sau cort, n funcie de metoda aleas - material adeziv (leucoplast), pt.fixarea sondei interveniile asistentei - pregtirea psihic a pacientului asigurndu-l de luarea tuturor msurilor de precauie i aezarea pacientului n poziie corespunztoare (dac este posibil poz.semieznd care favorizeaz expansiunea pulmonar) - asamblarea echipamentului - dezobstruarea cilor respiratorii - msurarea lungimii sondei de la nar la tragus - umectarea sondei cu ap steril pentru facilitarea inseriei i prevenirea lezrii mucoasei - introducerea sondei n nar i fixarea acesteia pe obraz, cu benzi de leucoplast - dac se utilizeaz masca de oxigen, aceasta se va aeza acoperind nasul i gura pacientului i se va fixa cu o curea n jurul capului - fixarea debitului de administrare a oxigenului, n funcie de prescripia medicului - aprecierea rspunsului terapeutic al administrrii oxigenului (observarea culorii tegumentelor, msurarea respiraiei i pulsului) - supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de apariie a unor complicaii - supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune, debit, etc.) -acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul administrrii oxigenului i combaterea oricrei cauze de disconfort - mobilizarea periodic a sondei - scoaterea sondei o dat pe zi i introducerea ei n cealalt nar - curirea echipamentului la terminarea tehnicii incidente i accidente - dac recipientul pt.barbotarea oxigenului se rstoarn , lichidul poate fi mpins de oxigen n cile respiratorii ale pacientului, asfixiindu-l - n cazul utilizrii prelungite a oxigenului , n concentraii mari sau la presiuni ridicate, pot aprea: o iritare local a mucoasei o congestie i edem alveolar o hemoragie intraalveolar o atelectazie - ptrunderea gazului n esofag duce la distensie abdominal de reinut - administrarea oxigenului se va face dup permeabilizarea cilor respiratorii 26

- nainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate msurile de precauie - pe timpul administrrii se vor supraveghea atent pacientul i echipamentul de administrare (manometrul de presiune i indicatorul de debit)

27

TEHNICA 16. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PER-OS Medicamente solide Asistenta se spal pe mini ; folosete mnui de protecie; nainte de administrare se verific medicamentul. resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aeaz sub limb;

nvelite de obicei cu un strat de zahr, licviriie,sau alt substan solid cu gust plcut aeaz pe limb pentru a fi nghiit ful de cuit; se pun pe limba bolnavului, ct mai aproape de rdcina acesteia, apoi bolnavul bea puin ap. Dac praful are un gust amar , dezagreabil, nghiirea se va face cu ceai dulce , limonad, cafea neagr, lapte sau alt lichid preferat de bolnav i permis de boala lui de baz. mpacheteaz praful , dup ce au fost umezite n ap , fiind apoi ntinse pe o lingur; pacheelul format se pune pe faa dorsal a limbii , ct mai aproape de rdcin, i este nghiit cu puin ap. ar fi fost administrat sub form de praf. ule operculate a cror form permite nghiirea lor uoar -o singur priz; nu se va amesteca ns nici un praf sau alt form medicamentoas cu crbune animal care absoarbe i medicamentele , reducnd sau suprimnd aciunea lor medicamente, acesta se va administra la cel puin 3ore dup celelalte medicamente, cnd ele s-au resorbit n mare parte.

Purgativele saline). zaharate sau pastile, pe care bolnavul le ine n gur ca pe o bomboan, pn la topirea lor complet , sau se aeaz sub limb, de unde se resorb integral, fr s mai treac prin ficat, ca n cazul resorbiei intestinale sucul gastric sau cu aciune iritant asupra mucoasei stomacale sunt nvelite cu un strat de keratin, rezistent fa de HCl i fermenii stomacali; tabletele i capsulele ajung astfel intacte n intestin , unde fermenii intestinali dizolv nveliul lor protector , punnd n libertate medicamentul (s.n. medicamente enterosolvente). timpul de resorbie i deci efectul medicamentului ( exp.nitroglicerina retard). De tiut 1 linguri ras cu pulbere = 1,5-2,5 g 1 linguri cu vrf cu pulbere = 2,5-5 g 1 vrf de cuit = 0,5-1 g 28

utiie se introduc medicamentele prin sond Einhorn, n stomac sau duoden, mpreun cu alimentele. introducerea n tubul digestiv a substanelor iritante pentru mucoasa stomacal evitnd astfel contactul medicamentului cu peretele stomacal , cum sunt medicamentele vermifuge pentru parazitozele tubului digestiv cu localizare duodenal precum i substanele pentru tratamentul intraduodenal a cilor biliare extrahepatice, profitnd de posibilitile circulaiei enterohepatice. -se , ajung prin vena port la ficat , care le excret apoi prin cile biliare mpreun cu bila . De evitat mna , dup scoaterea din ambalajul lor. medicamentele reducnd din aciunea lor. abletelor cu un gust neplcut acoperite cu un strat exterior de zahr deoarece prin dizolvarea peliculei apare gustul real al medicamentului Medicamente lichide Ceaiurile, vinurile medicinale, apele minerale, unele siropuri, uleiul de ricin i de parafin se administreaz n pahare:

Soluiile , mixturile, infuziile, decocturile, unele uleiuri , emulsiile , siropurile se administreaz n linguri: O linguri moca corespunde

O linguri de ceai corespunde

O linguri de desert

O lingur sup corespunde

Tincturile , extractele , unele soluii formate din medicamente cu aciune puternic se administreaz sub form de picturi cu pipeta (cu seciune de 1mm diametru) sau sticla picurtoare. ie apoas 20 de picturi -50 de picturi -60 de picturi 29

Unele picturi pot fi administrate pe o bucic de zahr sau n siropuri, dac nu este contraindicat din cauza bolii de baz. Pentru unele medicamente lichide se mai pot utiliza i phrele gradate , pe care sunt gravate valorile corespunztoare capacitii lingurii de sup , de desert, de ceai etc. Substanele acide i lichide feruginoase se administreaz prin aspiraie cu ajutorul unui tub de sticl , avnd grij s nu ating dinii. Ele atac smalul dentar i, deaceea, bolnavul i va cura dinii dup fiecare ingestie din aceste medicamente. Lichidele cu gust dezagreabil pot fi diluate; dup nghiire , bolnavul i cltete gura cu ap sau mai bea cteva nghiituri de ceai, sirop sau ap. Uleiul de ricin nu este suportat de foarte muli bolnavi , deaceea trebuie administrat n aa fel nct s i se corecteze ct mai mult gustul i s i se atenueze vscozitatea i caracterul uleios-gras : va fi n prealabil nclzit , apoi turnat n pahar prenclzit pn peste temperatura corpului.Gustul i mirosul pot fi atenuate adugnd cteva picturi de esen de ment sau 2/3 de cafea neagr; sau bere, sirop de zmeur, lapte cald, vin rou. Dup nghiire este bine s se dea bolnavului o butur acidulat ( sirop de lmie) i s i se tearg bine buzele pentru ca rmiele de ulei s nu-i provoace grea i vrsturi. Purgativele saline ca MgSO4 , sulfatul de Na sunt deasemenea greu luate de unii bolnavi. ntruct gustul lor nu poate fi nlturat , pentru prevenirea vrsturilor, purgativele saline vor fi dizolvate ntr-o cantitate ct mai redus de ap (30g MgSO4 la 50g ap cald, care dup dizolvare se rcete); bolnavul bea soluia i apoi ap curat pn cnd dispare gustul neplcut. Uleiul de ricin se mai poate administra i n capsule gelatinoase (conin de obicei 3g de substan bolnavul va lua nr. necesar de capsule pn la doza indicat). Unele medicamente lichide (ca vitaminele liposolubile) se administreaz de asemenea ncapsulate sub form de perle. Medicamentele cu baz de gelatin se administreaz n stare cald, cu un adaos de lapte sau sucuri de fructe. Soluia Bourget se administreaz n stare nclzit. Unele medicamente, ca nitroglicerina, care se resorb prin mucoasa bucal, se picur pe limba bolnavului sau se aeaz sub limb. Infuziile, decocturile, emulsiile, precum i toate medicamentele lichide, care sedimenteaz, vor fi puternic agitate nainte de utilizare. Ceaiurile medicinale se administreaz proaspt preparate, prin metoda u decocturilor sau prin infuzie, pentru a nu se volatiliza substanele active din ele.

30

TEHNICA 17. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR SUBCUTANAT Cand administrarea medicatiei se face in tesutul adipos, sub piele, substantele ajung mult mai repede in circulatia sangvina decat daca sunt adminstrate oral. De asemenea, inejectiile subcutanate produc mult mai putine leziuni ca cele intramusculare si au risc mai scazut. Absorbite prin circulatia capilara, medicamentele recomandate sa fie adminstrate pe cale subcutanata sunt solutii apose sau suspensii de aproximativ 0,5- 3 ml. Heparina si insulina, de exemplu, sunt substante administrate cu precadere pe acesta cale. Medicamentele administate pe aceasta cale se fac cu ajutorul unui ac scurt si subtire, prin tehnica sterila. Cele mai comune locuri de injectare subcutanata sunt: partea exerioara a bratelor, partea exterioara a coapselor, tesutul adipos al abdomenului inferior, partea superioara a soldului, partea superioara a spatelui, partea superioara a feselor. Injectiile subcutanate sunt contraindicate in zonele inflamate, edematiate, care prezinta felurite leziuni sau semne din nastere. Pot fi, de asemnea, contraindicate persoanelor cu tulbrari de coagulare. Cand tratamentul subcutanat se administreaza timp indelungat, cum este cazul insulinei, locurile de adminstrare se vor alege prin rotatie. Heparina se administreaza preferabil in tesutul adipos al abdomenului inferior, iar insulina in portiunea superioara a bratelor si abdomen. Definiie: ~ Anticoagulante sunt substanele care prin administrare mresc timpul de coagulare a sngelui. Scop: ~ Profilactic. o Cnd pericolul trombozelor este evident n profilaxia trombozelor venoase, emboliilor postoperatorii, intervenii chirurgicale abdominale sau pelvine. ~ Terapeutic. o mpiedic coagularea sngelui intravascular. o Se face tratament anticoagulant n tromboflebite, flebotromboze, infarct de miocard, oc endotoxic unde apare coagulopatia de consum. Forma de prezentare: ~ Heparin cu aciune prompt, dar de scurt durat. Fiole, flacoane cu Heparin calcic sau sodic (absorbie mai lent). Heparin lipocalcic cu administrare oral. ~ Trombostop (produs cumarinic) cu aciune lent, prelungit. ~ Calciparin. Heparina: ~ Se dezinfecteaz locul injeciei. ~ Se execut injecie subcutanat sau intravenoas. ~ Efectul dispare n cteva ore. Trombostop: ~ Se administreaz pe cale oral. ~ Efect tardiv, dup 6-12 ore. ~ Aciune prelungit cteva zile 2 sptmni. Contraindicaiile tratamentului anticoagulant: ~ Diateze hemoragice. ~ Insuficien hepatic. 31

~ Hipertensiune malign. ~ Ulcer gastroduodenal florid. ~ Endocardite. Reguli de administrare: ~ Doza i ritmul de administrare este stabilit de medic. ~ Pentru Heparin controlul tratamentului se face cu TC sau timp Howell. ~ Pentru controlul tratamentului cu Trombostop se determin , la nceput zilnic, timpul Quick (indicele de protrombin). Incidente i accidente: ~ Hemoragii diverse. ~ Epistaxis. ~ Hematom sau nodul mic la locul injeciei. ~ Reacii alergice locale. ~ Alergie general. Observaii: ~ Numai Heparina nu traverseaz bariera placentar. ~ n timpul tratamentului anticoagulant se evit traumatizarea bolnavului. ~ nceperea, continuarea sau ntreruperea tratamentului anticoagulant este hotrt de medic. ~ Nu se asociaz tratamentul anticoagulant cu administrarea de aspirin, antitermice, antiinflamatoare. Materiale necesare: medicatia prescrisa de medic si comparata cu cea ridicata de la farmacie manusi seringa ac paduri alcoolizate comprese Pregatirea echipamentului: verificarea medicatiei si dozelor prescrise se testeaza pacientul sa nu fie alergic la substanta, in special inainte administrarii primei doze se spala mainile se inspecteaza medicatia sa nu aiba un aspect tulbure sau anormal( cu exceptia celor care au un aspect particular, cum ar fi un anumit tip de insulina care are un aspect tulbure) se alege locul de injectare se verifica inca o data medicatia daca medicatia este in fiola se dezinfecteaza aceasta, se sparge si se trage doza indicata, scotand aerul din seringa. Apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare subcutanata daca medicamentul este in flacon sub forma de pudra, se dezinfecteaza capacul de cauciuc, se reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel pentru injectia subcutanata tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate echivalenta cu doza care trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se introduce aerul, se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea necesara Administrare: -i reduce anxietatea

32

electeaza un loc pentru injectare (avandu-se in vedere ca trebuie alternate)

prin miscari circulare e pe piele pentru a preveni introducerea de alcool subcutanat in timpul injectiei, ceea ce produce o senzatie de usturime pacientului n pliu de tesut adipos -o singura miscae, la un unghi de 45 sau 90 de grade a nu se irita fibrele nervoas -un vas de sange este necesar la insulina, iar la heparina poate produce hematom) -se apoi bland dar repede acul, printr-o singura miscare, sub acelasi unghi sub care a fost introdus oolizat masand bland, circular pentru a facilita absorbtia medicamentului (masarea nu se va face atunci cand se adminstreaza insulina sau heparina) Consideratii speciale:

(lipodistrofia, de exemplu, un raspuns imun normal al organismului ce apare in cazul injectarii repetate in acelasi loc) evita masarea zonei de injectare se poate aplca gheata in priele 5 minute dupa injectare si apoi se face compresie

33

TEHNICA 18. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR INTRAMUSCULAR ALGOCALMIN Injectia musculara introduce substanta medicamentoasa adanc in tesutul muscular. Aceasta cale de adminstrare permite o actiune rapida prin absorbtia in circulatia sistemica. Administrarea intramusculara este aleasa atunci cand pacientul nu poate inghiti medicatie orala, cand este prea iritanta gastiric. Deoarece tesutul muscular are mai putini senzori nervosi permite administrarea de substante iritante. Locul de injectare trebuie ales cu multa grija, se va face si in functie de constitutia fizica a pacientului. Se evita zonele cu edeme, iritatii, semne din nastere, echimoze. Injectiile intramusculare sunt contraindicate pacientilor care prezinta tulburari ale mecanismelor de coagulare, dupa terapii antitrombotice, in timpul unui infarct miocardic Injectia intramusculara se efctueaza prin tehnica sterila. Materiale necesare: medicatia prescrisa de medic comparata cu cea ridicata de la farmacie seruri pentru dizolvat seringa ac manusi comprese paduri alcoolizate Medicatia prescrisa trebuie sa fie sterila. Seringa si acul trebuie alese adecvat ( pentru injectia intramusculara acul trebuie sa fie mai lung , in functie de tesutul adipos al pacientului, de locul ales pentru injectie, si cu un calibru potrivit pentru vascozitatea substantei de injectat). Pregatirea echipamentului: se verifica medicatia prescrisa ca data de expirare, coloratie , aspect se testeaza pacientul sa nu fie alergic , in special inaintea administrarii primei doze daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza indicata, scotand aerul din seringa. Apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculara daca medicamentul este in flacon sub forma de pudra, se dezinfecteaza capacul de cauciuc, se reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel pentru injectia intramusculara tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate echivalenta cu doza care trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se introduce aerul, se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea necesara alegerea locului de injectare in injectia intramusculara trebuie facuta cu grija. Acest loc poate fi muschiul deltoid ( se poate localiza foarte usor pe parea laterala a bratuli, in linie cu axila), muschiul dorsogluteal ( poate fi usor localizat impartind imaginar fesa cu ajutorul unei cruci, rezultand patru cadrane.Cadranul superior si exterior este muschiul cautat), muschiul ventrogluteal( poate fi localizat prin linia imaginara ce trece prin extremitatea superioara a santului interfesier) si muschiul de pe fata antero-externa a coapsei( vastus lateralis). Administrarea:

34

a mai facut recent injectii intramusculare superoexterna a fesei, iar la copil fata antero laterala a coapsei escopera zona aleasa pentru injectare

eaza seringa cu acul la 90 de grade, se atentioneaza pacientul ca urmeaza sa simta o intepatura, se recomanda sa nu isi incordeze muschiul -o singura miscare, repede , acul prin piele , tesut subcutanat, pana in muschi seringa seringa cu cealalta mana, se aspira pentru a verifica daca nu vine sange. Daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica destinda si sa absoarga gradat medicatia -o singura miscare, brusca, sub acelasi unghi sub care a fost introdus medicamentului ( masajul nu se va efectua atunci cand este contraindicat, cum ar fi la administrarea de fier) sangerari sau reactii locale ca compresie locala sau gheata in caz de echimoze

Consideratii speciale: injectare pentru a le roti pentru a anestezia intrucatva locul -un muschi incordat este dureroasa creatinkinaza) care pot duce la o confuzie, deoarece aceeasi crestere poate indica un infarct miocardic. Pentru a diferentia cauzele, trebuie ceruta analiza celulelor musculare specifice inimii ( CK-MB) si a lactodehidrogenazei. La pacientii care necesita o monitorizare atenta a CK si CK-MB se va schimba modul de adminstrare medicamentoasa din intramuscular in intravenos, tocmai pentru a evita confuziile precizate mai sus varstnici absorbtia medicamentului are loc mult mai rapid Complicatii: sau unei tehnici gresite de administrare. Aceasta poate determina apariti aunui abces slaba absorbtie a medicamentului si , implicit, la scaderea eficientei acestuia.

35

TEHNICA 19. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR INTRAVENOS Injectia intravenoasa directa permite o abordare rapida si un efect imediat.Este folosita in urgente( bolusuri) sau in cazurile in care nu se poate face intramuscular administrarea. Pacientul trebuie supravegheat deoarece efectele sunt rapide si imediate. Materiale necesare: medicatia prescrisa manusi seringa si ac ser pentru dizolvat garou paduri alcoolice si cu betadina sau iod comprese sterile bandaj adeziv solutie normal salina si solutie diluata de heparina Pregatirea echipamentului: se verifica medicatia prescrisa se verifica data expirarii se trage solutia in seringa si se dilueaza daca e necesar Administrare: solutia mai diluata cu atat e mai putin iritanta)

punctiei inspre afara, pentru a evita contaminarea locului de punctionare amboul in sus ( apare sange)

intreaga medicatie a fost corect introdusa. Dupa verificare se schimba seringa goala cu una cu solutie normal salina pentru a spala vena -o miscare rapida si se preseaza locul punctionarii cu compresa sterila timp de 3 minute Consideratii speciale: istrate prin injectie intravenoasa directa au efect imediat, in cazul pacientilor alegici poate aparea socul anafilactic. In aceasta situatie ( cand pacientul devine dispneic, cianotic etc) trebuie chemat imediat medicul si se incep manevrele de resuscitare pierduta prin extravazare.

36

TEHNICA 20. ADMINISTRAREA PREPARATELOR CORTIZONICE Definiie: ~ Cortizonul este un hormon secretat de stratul cortical al glandelor suprarenale sub aciunea stimulatoare a glandei hipofize prin hormonul corticotrop sau adenocorticotrop (ACTH). ~ ACTH-ul sau hormonul corticotrop sau adrenocorticotrop hipofizar este secretat de hipofiz i stimuleaz secreia cortizonului i a altor hormoni suprarenali. Prezentare: ~ Cortizon acetat. ~ Superprednol. ~ Prednison. ~ Hemisuccinat de Hidrocortizon. ~ Hidrocortizon. ~ Supercortisol. ~ Acetat de dezoxicorticosteron. ~ ACTH pulbere alb, n flacoane nchise. Forma de administrare: ~ Tablete. ~ Forme injectabile: fiole, flacoane cu dop de cauciuc ~ Formele injectabile sunt soluii sau suspensii ce trebuie bine agitate naintea folosirii. Mod de administrare: ~ Administrare oral: tablete. o Se asigur concentraia util n snge. o Doza zilnic 3-4 prize la intervale egale de 6-8 ore o Cortizonul se administreaz la nceput cu doza maxim care scade treptat la doza minim de ntreinere doz stabilit de medic. o Tratamentul cu cortizon se termin prin administrare de ACTH pentru activarea funciei glandelor suprarenale. ~ Administrare parenteral: o Intramuscular. o Intravenos. o Intraarticular. o Clisme terapeutice. o Aplicaii locale. ~ Administrarea ACTH-ului: o Se testeaz sensibilitatea organismului prin IDR. o Se dizolv pulberea cu ser fiziologic sau ap distilat n cantitate egal cu numrul dozelor calculul se face ca i n cazul antibioticelor. Dizolvat se poate pstra la ghea cteva sptmni. o Se administreaz pe cale intramuscular, intravenoas, eventual subcutanat. o Se poate administra n perfuzii lente n ser glucozat 5% ritm de administrare 6-8 picturi pe minut. o Cea mai bun metod de administrare perfuzia continu sau perfuzia de 5-6 ore. o Dozele administrate prin perfuzie pot fi mai mici dect cele injectate. o Se pot face i perfuzii subcutanate asociind soluia cu hialuronidaz. o Doza se administreaz progresiv crescut pentru ca stimularea suprarenalei s nu se fac brusc. 37

o Administrarea sub protecie de antibiotic. Reguli de administrare a cortizonului: ~ Tratamentul se face numai n spital ~ Bolnavii necesit diet special: o Diet hiposodat. 1-3 g clorur de potasiu pe zi. o Diet hipoglucidic. o Diet cu coninut bogat n proteine. ~ Se acord ngrijiri speciale: o Igien perfect a tegumentelor i mucoaselor. Schimbarea zilnic a lenjeriei de pat i de corp. o Asepsie perfect n administrarea parenteral. o Tratarea imediat i corect a infeciilor de orice fel o Administrarea sub protecie de antibiotic. o Cntrirea zilnic. Observarea apariiei edemelor. o Supravegherea funciilor vitale, a somnului. Msurarea diurezei. Observaii: ~ Preparatele de cortizon sunt metabolizate la nivelul ficatului n cortizol i prednisolon. n caz de insuficien hepatic tratamentul se face cu Prednisolon care nu mai necesit metabolizare hepatic. ~ Nu se administreaz antibioticele i hormonii cu aceiai sering.

38

TEHNICA 21. ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR Definiie: ~ Antibioticele sunt medicamente de origine animal sau sintetizate chimic, care introduse n organism sau depuse pe suprafaa lui, distrug microbii sau mpiedic dezvoltarea lor. ~ Sunt extrase din culturi de celule vii, mai ales din ciuperci sau pot fi sintetizate chimic. ~ Chimioterapice sunt substane care au aciune bacteriostatic sau bactericid asupra germenilor patogeni, fr a fi toxice pentru organism. Efect: ~ Bactericid distrug agentul patogen. ~ Bacteriostatic opresc dezvoltarea agentului patogen. Scopul administrrii: ~ Distrug microbi. ~ mpiedic dezvoltarea microbilor. Ritmul de administrare: ~ Urmrete meninerea unei concentraii eficiente n snge pentru aciune continu asupra agenilor patogeni. ~ Ritmul de administrare ine cont de perioada de nmulire a microbilor: o n infecii acute germenii se nmulesc foarte repede = ritmul de administrarea trebuie s fie ct mai frecvent. o n infeciile subacute i cronice germenii se nmulesc ncet = ritmul de administrare poate fi mai lent. ~ Cnd se urmrete absorbia lent a antibioticului, acesta este nglobat n anumite substane (ex. Moldamin cu aciune de 4-5 zile). ~ Exemple: o Penicilina cristalin 3,4, 6 ore. o Sulfamidele 4, 6, 12 ore. o Cloramfenicol, tetracicline 6,12 ore. o Streptomicina 12 ore. o Gentamicina 8,12 ore. o Biseptol 12,24 ore. Forma de prezentare: ~ Drajeuri. ~ Capsule operculate. ~ Sirop. ~ Soluii injectabile. ~ Unguente. Cile de administrarea: ~ Calea oral tablete, caete, capsule, prafuri, siropuri. ~ Calea parenteral intramuscular (soluii, suspensii), intravenoas (soluii cristaline). ~ Perfuzii . ~ Intrarahidian se utilizeaz n cazuri grave de infecii meningiene. ~ Percutanta . ~ Calea mucoaselor unguente, pudre. ~ Calea respiratorie instilaii, aerosoli. 39

~ Calea rectal suspensii, clisme, unguente, paste, pudre. Doza de antibiotic: ~ n administrarea oral se mparte numrul tabletelor sau capsulelor sau capsulelor la numrul prizelor. ~ n administrarea intramuscular se dizolv numai cantitatea ce se injecteaz imediat, deoarece soluiile se degradeaz, iar administrarea lor devine mai dureroas. ~ Flacoanele cu multidoze se vor dizolva cu o cantitate necesar pentru 24 ore. Doza va fi mprit conform orarului de administrarea n doze unice, egale administrate la 4, 6, 12 ore ~ Cantitatea de antibiotice se exprim n uniti i grame. Alegerea antibioticului: ~ Medicul alege antibioticul funcie de diagnostic i antibiogram. ~ n urgen se pot administra antibiotice cu spectru larg, dar numai dup recoltarea antibiogramei din urin, snge, lichid cefalorahidian. ncrcarea seringii din flacon cu dop de cauciuc: ~ Se dezinfecteaz dopul de cauciuc cu tampon cu alcool. ~ Se ncarc seringa cu o cantitate de aer egal cu cea a lichidului pe care vrem s-l scoatem prin aspirare. ~ Se introduce acul n flacon prin dopul de cauciuc i se ntoarce flaconul. ~ Se introduce aerul sub presiune n flacon i se las s curg liber soluia n sering. ~ Se retrage acul i se schimb. ~ Pulberile injectabile se dizolv n prealabil extragerea soluiei se face dup dizolvare complet. Reguli de administrare a antibioticelor: ~ Calea de administrare se alege funcie de scopul urmrit, rapiditatea cu care trebuie acionat, compatibilitatea medicamentoas cu calea aleas. ~ Aplicarea local trebuie evitat are efect foarte puternic sensibilizant. ~ Nu se fac administrri de medicamente cu antibiotice n aceiai sering. ~ Injeciile cu antibiotice se fac n condiii de asepsie perfect. ~ Soluiile uleioase se nclzesc la 370C naintea administrrii. ~ Penicilina dizolvat se administreaz n maximum 24 ore. ~ Administrarea pe cale oral se face dup mas. ~ Nu se administreaz tetraciclin la copiii mici lezeaz mugurii dentari. Complicaii: ~ Stri toxice. ~ Stri anafilactice. ~ Stri nefrotoxice. ~ Anemii. ~ Leucopenii. ~ Agranulocitoz. ~ Lezarea mugurilor dentari la copii mici. ~ Tendin la hemoragie. ~ Dismicrobisme prin administrare necontrolat. ~ Infecii nosocomiale. ~ Rezistena microorganismelor la antibiotic. ~ Sensibilizarea personalului medical. 40

Rolul asistentei medicale n administrarea antibioticelor: ~ Observarea apariiei inapetenei, grea, vrsturi, dispnee, nelinite, hipoacuzie, oligoanurie, subicter, tulburri vizuale, micoze, tranzit accelerat. ~ Testeaz sensibilitatea organismului la antibiotic prin IDR (n cazul penicilinei folosete soluie 1000 U/ml) i noteaz rezultatul testului n foaia de observaie a bolnavului. ~ Atenie! ocul anafilactic poate aprea i sub IDR. Observaii: ~ Streptomicina nu se absoarbe la nivelul mucoase digestive. ~ Calea subcutanat nu se utilizeaz pentru administrarea antibioticelor din cauza resorbiei neregulate. ~ Antibioticele administrate oral distrug flora microbian intestinal, motiv pentru care se asociaz cu complex de vitamin B. ~ Personalul medical va purta mnui de cauciuc i masc de tifon n timpul administrrii antibioticelor. Pot aprea dermite profesionale, urticarii, accese astmatiforme, alergii. ~ Este obligatorie naintea folosirii testarea sensibilitii bolnavului la antibiotic.

41

TEHNICA 22. ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR

Definiie: ~ Anticoagulante sunt substanele care prin administrare mresc timpul de coagulare a sngelui. Scop: ~ Profilactic. o Cnd pericolul trombozelor este evident n profilaxia trombozelor venoase, emboliilor postoperatorii, intervenii chirurgicale abdominale sau pelvine. ~ Terapeutic. o mpiedic coagularea sngelui intravascular. o Se face tratament anticoagulant n tromboflebite, flebotromboze, infarct de miocard, oc endotoxic unde apare coagulopatia de consum. Forma de prezentare: ~ Heparin cu aciune prompt, dar de scurt durat. Fiole, flacoane cu Heparin calcic sau sodic (absorbie mai lent). Heparin lipocalcic cu administrare oral. ~ Trombostop (produs cumarinic) cu aciune lent, prelungit. ~ Calciparin. Heparina: ~ Se dezinfecteaz locul injeciei. ~ Se execut injecie subcutanat sau intravenoas. ~ Efectul dispare n cteva ore. Trombostop: ~ Se administreaz pe cale oral. ~ Efect tardiv, dup 6-12 ore. 42

~ Aciune prelungit cteva zile 2 sptmni. Contraindicaiile tratamentului anticoagulant: ~ Diateze hemoragice. ~ Insuficien hepatic. ~ Hipertensiune malign. ~ Ulcer gastroduodenal florid. ~ Endocardite. Reguli de administrare: ~ Doza i ritmul de administrare este stabilit de medic. ~ Pentru Heparin controlul tratamentului se face cu TC sau timp Howell. ~ Pentru controlul tratamentului cu Trombostop se determin , la nceput zilnic, timpul Quick (indicele de protrombin). Incidente i accidente: ~ Hemoragii diverse. ~ Epistaxis. ~ Hematom sau nodul mic la locul injeciei. ~ Reacii alergice locale. ~ Alergie general. Observaii: ~ Numai Heparina nu traverseaz bariera placentar. ~ n timpul tratamentului anticoagulant se evit traumatizarea bolnavului. ~ nceperea, continuarea sau ntreruperea tratamentului anticoagulant este hotrt de medic. ~ Nu se asociaz tratamentul anticoagulant cu administrarea de aspirin, antitermice, antiinflamatoare.

43

TEHNICA 23. ADMINISTRAREA ANTITERMICELOR(ANTIPIRETICELOR)

Antipiretice (din gr. anti contra, pyretos febr) grup de substane medicamentoase care scad temperatura crescut a corpului n caz de febr. Cele mai cunoscute snt amidopirina, antipirina, analgina, acidul acetilsalicilic . a. Pe lng efectul antipiretic, antipireticele exercit i o aciune analgezic (Analgezice) i antiinflamatoare. Acionnd asupra centrilor de termoreglare, antipireticele intensific procesul de termoliz prin dilatarea vaselor cutanate i prin intensificarea respiraiei i transpiraiei, mresc cantitatea de cldur eliminat fr a modifica termogeneza. Ridicarea temperaturii corpului (febra) este o reacie de aprare a organismului la aciunea substanelor de natur pirogen, eliminate de microorganisme (bacterii, virusuri . a.). Meninerea temperaturii pn la o anumit limit i un interval de timp nu prea ndelungat are o influen pozitiv asupra organismului (intensific activitatea fagocitar a leucocitelor, accelereaz formarea anticorpilor), de aceea antipireticele se prescriu i se administreaz numai n caz de stri febrile grave, care prezint pericol pentru sntate. Fiind folosite un timp ndelungat, antipireticele exercit o aciune toxic asupra organismului, care se manifest prin tulburri ale activitii nervoase sau prin exantem (erupii pe piele); pot provoca agranulocitoz (micorarea brusc a numrului de leucocite granulate ale sngelui). Administrarea neraional a antipireticelor denatureaz tabloul clinic al bolii, mpedic diagnosticarea ei, precum i tratarea la timp a bolnavului. n cazul cnd antipireticele snt prescrise de ctre medic, se va respecta strict schema recomandat. Un efect antipiretic au mierea de albine i zmeura, care-s mai eficiente n cazul cnd snt consumate cu cantiti mari de lichid.

44

TEHNICA 24. ADMINISTRAREA OVULELOR VAGINALE Medicatia vaginala cuprinde supozitoare, ovule, creme, geluri si unguente. Acestea se folosesc fie ca tratament al infectiilor locale (vaginite, trichomonas vaginalis), fie ca antiinflamatoare sau contraceptive. Medicatia care se adminstreaza pe cale vaginala poate fi nsotita de un aplicator care usureaza plasarea medicamentului.Medicatia adminstrata pe acesta cale este eficienta daca pacienta va sta culcata dupa adminstrare pentru a e vita pierderile de medicamente prin scurgere.

Materiale necesare: medicatia prescrisa lubrifiant manusi comprese pensa sau aplicator daca este necesar

Administrare:

este indicata administrarea medicatiei pe cale vaginala , inainte de culcare, pentru ca pacienta sa ramana astfel cat mai mult timp intinsa se verifica medicatia prescrisa de medic cu cea ridicata de la farmacie se confirma identiatea pacientei se spala mainile se explica procedura pacientei si i se asigura intimitate se cere pacientei sa micioneze inainte de administrare pacienta poate fi intrebata daca doreste sa-si adminstreze singura medicamentul. Daca da, va fi instruita corespunzator. pacienta va fi asezata in pozitia corespunzatoare (cea ginecologica) si i se va expune doar perineul

Administrarea supozitoarelor pe cale vaginala: se scoate supozitorul din invelis si, daca este necesar, se lubrefiaza cu un lubrefiant pe baza de apa se pun manusi si se evidentiaza vaginul cu un aplicator sau cu ajutorul indexului se introduce supozitorul apoximatov 5 cm in interiorul vaginului miscarile de introducere ale medicamentelor intravaginale trebuie sa fie initial in jos, spre coloana vertebrala si apoi in sus si in spate, spre cervix)

Administrarea de creme, geluri sau unguente pe cale vaginala: 45

acestea sunt insotite intotdeauna de un aplicator special care se ataseaza la tubul de unguent, crema, gel care se va presa usor pentru eliberarea cantitatii dorite se pun manusile, se expune vaginul si se aplica intocmai ca la supozitoare

Consideratii speciale: pentru a nu se murdari hainele si patul pacientei acestea se pot proteja cu o aleza pacienta este sfatuita sa ramana in pat cat mai mult posibil pentru urmatoarele cateva ore supozitoarele trebuie pastrate la frigider deoarece se topesc la temperatura camerei daca pacienta va continua tratamentul acasa trebuie sa ne asiguram ca si-a insusit corect tehnica de administrare pacienta este atentionata sa nu foloseasca tampoane vaginale dupa adminstrare de medicamente intravaginal deoarece acestea pot absorbi medicamentele adminstrate pacienta trebuie atentionata sa evite contactele sexuale pe durata tratamentului pacienta va fi informata asupra eventualelor reactii adverse ( iritatii locale) care vor trebui comunicate medicului.

46

TEHNICA 25. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INSTILATIE OCULARA Medicatia oculara (picaturi, unguente) are scop atat diagnostic cat si terapeutic. Picaturile de ochi pot fi folosite in timpul examenului oftalmologic pentru a anestezia ochiul, a dilata pupila facilitand examinarea, a evidentia corneea pentru examinare. Medicatia oculara poate de asemenea sa fie folosita pentru lubrefierea ochiului, tratament (glaucom, infectii oculare), protectia vederii la nou-nascut, lubrefierea orbitelor pentru introducerea protezelor oculare. Intelegerea efectelor oculare a medicatiei administrate pe aceasta cale este foarte importanta deoarece anumite medicamente pot cauza afectiuni sau serioase efecte negative. De exemplu, acetilcolinergicele, care sunt frecvent folosite in timpul examinarii ochiului, pot grabi aparitia glaucomului la pacienti cu predispozitie pentru aceasta boala. Materiale necesare: medicatia prescrisa manusi apa calda sau solutie normala salina comprese sterile pansamente oculare

Pregatirea materialelor: se va verifica daca medicatia este pentru aministrare oculara si data expirarii se noteaza data primei folosiri a flaconului (dupa deschidere se va folosi cel mult 2 saptamani pentru a evita contaminarea) se verifica ca solutia medicamentoasa oftalmica sa nu fie decolorata, precipitata etc (se va avea in vedere ca majoritatea solutiilor oftalmice sunt suspensii si au un aspect tulbure). Nu se vor folosi solutiile care par anormale ca aspect daca capatul tubului cu unguent oftalmic a facut crusta, aceasta se va elimina intr-o compresa sterila Administrarea: compara medicatia prescrisa de medic cu cea primita de la farmacie se spala mainile ne asiguram ca stim exact care ochi trebuie tratat deoarece medicul poate prescrie medicamente si doze diferite pentru cei doi ochi se verifica identitatea pacientului se va explica procedura pacientului si i se va asigura intimitatea se pun manusile se indeparteaza cu blandete pansamentele daca exista se vor curata secretiile intai in jurul ochiului cu comprese sterile si apa calda sau solutie normal salina. Apoi, i se cere pacientului sa inchida ochiul si se va curata din interior spre exterior cu comprese sterile diferite pentru fiecare orbita pentru a indeparta crustele din jurul ochiului se pot mentine pe ochi comprese umede sterile timp de 1,2 minute. Se va repeta procedeul pana cand crustele vor putea fi indepartate cu usurinta. pacientul va sta culcat sau sezand, cu capul dat pe spate si inclinat pe partea cu ochiul afectat

47

Administrarea medicamentelor prin instilatii oculare; se detaseaza capacul picuratorului daca este necesar si se trage solutie in pipeta. Se va avea in vedere sa nu se contamineze capatul picuratorului inaintea administrarii se va invata pacientul sa priveasca in sus si in departare. Astfel corneea va fi intr-o pozitie care sa minimalizeze riscul de a fi atinsa daca pacientul clipeste involuntar in timpul administrarii se poate sprijini mana cu picuratorul pe fruntea pacientului fara a a atinge capatul acestuia, iar cu cealalta mana se va trage in jos cu blandete pleoapa inferioara si se va instila medicamentul in sacul conjunctival se va evita sa se aplice picaturile direct pe globul ocular pentru a nu provoca disconfort pacientului. daca se vor adminstra mai multe medicamente , se va astepta cel putin 5 minute intre instilari se vor numara cu atentie picaturile administrate pentru a nu gresi doza indicata dupa administrare se da drumul cu blandete pleoapei inferioare si se cere pacientului sa clipeasca pentru distribuirea uniforma a medicamentului administrat daca se adminstreaza un unguent oftalmic se aplica un strat subtire de-a lungul sacului conjunctival dinspre interior spre exterior. Se roteste tubul cu unguent pentru a finaliza aplicarea dupa administrare si eliberarea pleoapei inferioare se cere pacientului sa inchida ochii si sa-si roteasca globii oculari pentru o distributie uniforma a medicamentului daca se aplica mai multe unguente oftalmice se va astepta cel putin 10 minute intre administrari.

48

TEHNICA 26. RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN

Exudatul faringian este un lichid rezultat in urma unui porces infectios faringian. SCOP: depistarea unor germeni patogeni de la nivelul faringelui, in vederea tratamentului sau pentru depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni. MATERIALE NECESARE: manusi. masca de tifon. spatula linguala. eprubete. tampoane montate pe port-tampoane. tavite renale. stativ pentru eprubete. Bolnavul este pregatit psihic: I se explica tehnica, importanta acesteia, este rugat sa nu consume lichide, sa ia masa inainte de recoltare, sa nu faca gargara si instilatie nazala. Bolnavul este pregatit fizic: pozitionarea acestuia pe un scaun. Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile, isi pune masca de protectie, roaga bolnavul sadeschida gura si inspecteaza fundul gatului, dup ace limba a fost apasata cu ajutorul spatulei linguale. Sterge cu ajutorul tamponului depozitul de pe faringe si amygdale. Eticheteaza eprubeta, dezbraca amnusile, se spala cu apa si sapun, noteaza in foaia de observatie, numele persoanei care a efectuat tehnica(trebuie evitata atingerea dintilor, cu tamponl faringian).

49

TEHNICA 27. RECOLTAREA SPUTEI PENTRU EXAMEN BACTERIOLOGIC Pentru examinari de laborator serecolteaza sputa din caile respiratorii, eliminate print use s nuprin saliva, secretie faringiana sau secretii drenate prin orificiile posterioare ale foselor nazale si aspirate de bolnav. Din acest motiv, bolnavul trebuie educat ce anume sa se pastreze pentru probe de laborator. Pentru ca sputa provenita din porfunzime sa nu se suprainfecteze in cavitatea bucala, este bine ca bolnavul sa-si clateasca gura sis a faca gargare de cateva ori cu apa calda, distilata sau sterila. Timpul cel mai corespunzator pentru recoltarea sputei, sunt orele de dimineata, cand bolnavul elimina toata sputa acumulata noaptea in caile respiratorii. Recoltarea sputei se face in cutii petri, recipiente cu gura larga, eventual pahare sau scuipatoare speciale, spalate si uscate, si la nevoie, sterilizate la caldura. Pentru examinari macroscopice, sputa se aduna intr-un scuipator. Daca urmarim determinarea cantitativa a sputei, atunci colectarea se va face intr-un vas gradat. Pentru examinari citologice, bacteriologice si parazitologice, sputa se trimite la laborator in stare proaspata. In sputa statute se inmultesc germenii saprofiti sau facultative patogeni si astfel nu se va putea identifica germenul cauzal cautat. Daca bolnavul expectoreaza putin, totusi se poate aduna sputa 2-3 zile in vase inchise si tinute la frig si intuneric. Expectoratia poate fi activate printr-o aerosolizare de 15 minute cu 10-15ml ser fiziologic sau solutie de teofilina3%, la care s-a adaugat 1ml de sulfat de stricnina 1. Numerosi bolnavi, in special copiii, inghit sputa sau expectoreaza o cantitate infima de sputa. La acestia se va recolta una din urmatoarele metode: 1. recoltarea direct ape mediu de cultura: se utilizeaza in caz de tuse convulsive, tinand o cutie Petri cu mediul Bordet-Gengou, in timpul acceselor de tuse in fata copilului, la o distanta de 10cm, timp de 1 minut. 2. recoltarea sputei prin frotiu faringian si laringian: se umezeste un tampon steril cu apa distilata sterile si, apasand cu o spatula linguala limba bolnavului, se introdulce tamponul pana in faringe, fara sa se atinga de tesurile din jur. Se roaga bolnavul sa tuseasca. Sputa eliminate se capteaza pe tampon si se introduce in eprubeta sa proprie. Sub controlul laringoscopiei indirecte, medical poate inainta cu tamponul pana in laringe, procedand la fel dupa obtinerea sputei. 3. recoltarea sputei prin spalatura gastrica: se utilizeaza pentru recuperarea sputei inghitite. Metoda se aplica in special pentru punerea in evidenta a a bacilului Koch, care rezista la actiunea aciditatii stomacale. Pentru a evita erorile se va lucra in perfecta stare de asepsie. Dimineata, pe nemancate, se introduce sonda Foucher sau Einhorn in stomac. Cu o serringa sau palnie se introduce prin sonda 200ml de apa distilata bicarbonate 2%, incalzita la 37:C. Peste cateva minute se recupereaza lichidul introdus, prin aspiratie, care antreneaza si sputa inghitita in orele de dimineata. Desi aciditatea sucului gastric, a fost partial neutralizata, totusi lichidul de spalatura trebuie trimis imediat la laborator pentru a fi insamantat. 4. recoltarea sputei prin spalatura bronsica: se utilizeaza la bolnavii cu tuberculoza cavitara care nu expectoreaza. Prin aceasta metoda se pot pune in evidenta bacilli incapsulati in submucoasa, care, obisnuit, nu apar in sputa. Bolnavul inhaleaza in modintermitent din aparatul de aerosoli, cu respiratii adanci pana la epuizare, 5ml de ser fiziologic sau solutie de teofilina 5% la care s-a 1ml de sulfat de stricnina 1%. Dupa aerosolizare, bolnavul incepe sa tuseasca. Sputa eliminate se capteaxza intr-un vas steril. Se obisnuieste sa se repete procedeul si in urmatoarele 3-4 zile. Introducerea lichidului de spalatura in bronhii se poate face si prin instilare sau bronhoscopie. Asistenta are sarcina de a pregati instrumentele si materialele necesare medicului.

50

TEHNICA 28. EFECTUAREA SONDAJULUI VEZICAL LA FEMEIE Definitie: Sondajul vezical la femeie reprezinta introducerea unei SONDE sau CATETER prin uretra in vezica urinara. SCOP: Explorator in vederea recoltarii unei cantitati de urina pentru examenul de laborator sau terapeutic in vederea evacuarii continutului, daca acesta nu se poate produce spontan si pentru efectuarea unor procedee terapeutice prin sonda. MATERIALE NECESARE: paravan musama si aleza manusi sterile sonda sterila(eventual 2) 1-2 eprubete sterile pentru urocultura ulei de parafina steril tavite renale materiale pentru efectuarea tualetei organelor genitale externe TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta de tratament protejata de un camp steril. Bolnavul este pregatit psihic, i se explica importanta si necesitatea tehnicii. Rugam bolanvul din timp sa nu manance. Se izoleaza patul cu paravan, lenjeria depat se protejeaza cu musama si aleza, se pozitioneaza bolnavul in decubit dorsal cu genunchii flectati si coapsele indepartate. Se indeparteaza patura si perna pe un scaun. Se aseaza bolnavul si se acopera cu cearsaful sau invelitoarea. Se trece la efectuarea tualetei organelor genitale externe dupa ce in prealabil am introdus bazinetul. Se indeparteaza bazinetul si se aseaza o tavita renala pe musama si pe aleza intre coapsele bolnavei. Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile sterile, aceasta se pozitioneaza in partea dreapta a bolnavei, iar cu ajutorul policelui si indexului mainii stangi, indeparteaza labiile si evidentiaza meatul urinar. SONDAJUL SE EFECTUEAZA IN PERFECTA STARE DE ASEPSIE ATAT A BONAVULUI CAT SI A INSTRUMENTELOR SI A MAINILOR CELEI CARE EFECTUEAZA TEHNICA. Cu un tampon imbibat in oxiceanura de mercur 1/5000(1/4000), vom sterge orificiul uretral dinspre simfiza pubiana spre anus. Tamponul se utilizeaza pentru o singura stergere. Operatia se repeta de 4-5 ori cu tampoane curate. Cu o pensa hemostatica se prinde sonda cu mana stanga si se scoate din ambalaj si o prinde cu degetul mare si indexul ca pe un creion, iar capatul distal se va prinde intre inelar si degetul mic, dar nu ridicat in sus, ci lasat in jos. Se lubrefiaza sonda cu ulei de parafina steril. Sonda se orienteaza cu varful inainte s indreptata in sus tinand-o ca pe un creion. Se introduce sonda in uretra la o adancime de 4-5 cm cu varful spre simfiza pubiana. Paralel cu inaintarea sondei se coboara extremitatea libera a sondei, printr-o miscare in forma de arc pentru a-i usura trecerea si inaintarea in vezica. Scurgerea urinei in tavita renala confirma prezenta sondei in vezica. Primele picaturi de urina se scurg in tavita renala, iar in continuare se goleste vezica intr-un recipient sau punga gradata. Se penseaza capatul sondei si se indeparteaza prin aceleasi miscari invers celor cu care s-a introdus. Se efectueaza tualeta regiunii cu comprese sterile. Bolnavul se imbraca si se aseaza intr-o pozitie cat mai comoda in pat. Va fi supravegheata in continuare in repaus la pat. Se noteaza tehnica si numele persoanei care a efectuatuat-o cat si cantitatea de urina recoltata. Se trece la reorganizarea locului de munca. OBSERVATIE! Pentru dezinfectarea organelor genitale externe si a meatului uretral(urinar) sunt necesare 6-7 tampoane sterile, folosind fiecare tampon o singura data (1 singura stergere). La femei dezinfectarea se face de sus in jos(dinspre simfiza pubiana spre aus). 1-2 tampoane pentru labiile mari; 51

3-4 tampoane pentru labiile mici; 5-6 tampoane pentru orificiul utral Si ultimul tampon ramane pe orificiul uretral pana la pregatirea sondei.

52

TEHNICA 29. EFECTUAREA SONDAJULUI VEZICAL LA BARBAT

SCOP: Explorator in vederea recoltarii unei cantitati de urina pentru examenul de laborator sau terapeutic in vederea evacuarii continutului, daca acesta nu se produce spontan si pentru efectuarea unor procedee terapeutice prin sonda. MATERIALE NECESARE: paravan musama si aleza manusi sterile prosop vaselina sterile(sterilizarea lubrifiantelor se face prin fierberea in baie de apa timp de 30 de minute) 2 sonde sterile casoleta cu material moale steril(tampoane de vata, comprese sterile, fese) 2 tavite renale solutie de oxiceanura de mercur1/5000(1/4000) materiale pentru efectuarea tualetei genitale externe(se va specifica ca aceasta s-a facut anterior) TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril. Bolnavul este pregatit pshihic si fizic. Pozitionam bolnavul in pozitia decubit dorsal cu picioarele intinse si usor departate. Sub bazin se aseaza o perna mai tare sau o patura rulata pentru evidentierea meatului urinar. Se protejeaza patul cu musama si aleza. Intre coapse se aseaza tavita renala, se izoleaza patul cu paravan, se efectueaza tualeta organelor genitale externe. Dupa tualeta organelor genitale externe, asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile steril, dezinfecteaza glandul si meatul urinar, de trei ori cu tampoane diferite, dinspre meatul urinar spre corp(tampoanele fiind imbibate in oxiceanura de mercur).Dezinfectarea se face dupa decalotarea glandului de sus in jos, cu pensa si tampoane sterile. Cu mana dreapta se prinde sonda si se lubrifiaza cu ulei, vaselina sau glicerina. Cu mana stanga, prin compresia glandului intre police si index se evidentiaza meatul uretral(urinar) si se introduce sonda cu curbura spre simfiza pubiana aproximativ 12cm. Cand sonda ajunge in vezica urinara, la capatul distal va incepe sa picure urina, semn ca sonda nu a luat-o in alte directii. Urina se capteaza in tavita renala, punga gradata sau eprubete pentru analiza de laborator. Cand vezica s-a golit se indeparteaza cu extremitatea libera ridicata pentru usurarea trecerii curburii de la nivelul ciocului. La bolnavii care nu prezinta retentie urinara (ischiurie) sondajul este efectuat pentru administrarea medicamentelor introduce in vezica cu o seringa adaptata la sonda vezicala. Sondele FOLLEY (15-16) CU BALONAS. Se pot fixa in vezica urinara pentru sondajul permanent, prin umflarea balonului si introducerea in tubul aferent a 5-10 mL ser fiziologic la temperature de 37grade C. Dupa terminarea tehnicii asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, noteaza tehnica in foaia de observatie, aeriseste salonul si trece la reorganizarea locului de munca.

53

TEHNICA 30. PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRU RADIOGRAFIE GASTRICA Examinarea tractului gastrointestinal superior se efectueaza pentru analiza sectiunilor superioare si mediene ale tractului gastrointestinal. Testul poate fi efectuat prin folosirea bariului ca substanta de constrast, fluorocopiei sau unei radiografii. De ce se face testul? Acest test se efectueaza pentru: - identificarea cauzelor simptomelor gastrointestinale precum: dificultate de a inghiti, voma recurenta, dureri abdominale in special in centrul stomacului, sau indigestie; - identificarea unor stricturi in tractul intestinal superior, ulcerelor, tumorilor, polipilor; - identificarea zonelor imflamate ale intestinului si boli ale motilitatii intestinale; - detectarea obiectelor ingerate. Pregatire pacient Pacientul trebuie sa-si informeze medicul daca: - este alergic la anumite medicamente; - daca este alergic la bariu sau alte substante de contrast; - daca este insarcinata. Pacientul va fi rugat sa urmeze o dieta saraca in fibre cu 3 zile inainte de test dar sa nu consume alimente cu 12 ore inainte de efectuarea testului. Medicul ii va spune pacientului daca trebuie sa nu ia anumite medicamente. In seara dinaintea efectuarii testului, pacientul poate fi rugat sa ia un laxativ pentru curatarea intestinelor. Daca stomacul nu se goleste singur, pacientul va fi supus unei proceduri pentru extragerea continutului stomacal. Cum se face testul? Inainte de efectuarea radiografiei pacientii sunt rugati sa-si dea jos hainele si bijuteriile. Pacientul va fi pozitionat apoi in spatele unui aparat de radiografii numit fluoroscop. Pacientul trebuie sa inghita un lichid numit bariu. Bariul umple tractul intestinal oferind o vizibiliatate crescuta a esofagului, stomacului si duodenului. Se obtin imagini din diferite unghiuri prin piept si abdomen. Fluoroscopul produce aceste imagini imprimandu-le cu ajutorul radiatiilor care patrund prin tesutul corpului pe un film. Radiatiile care penetreaza corpul sunt absorbite in cantitati variabile de testuri. Dupa developarea filmului, radiologul studiaza imaginile si poate astfel sa oberve structurile normale sau anormale ale sistemului gastrointestinal. Cum se simte? Lichidul baritat este gros si are gust de creta ceea ce il face dificil de inghitit pentru anumiti oameni. Pentru a-l face mai apetisant, se folosesc indulcitori cu gust de ciocolata sau capsuni. Unii oameni se

54

simt inconfortabil in momentul in care masa se inclina din cauza presiunii pe abdomen. Dupa efectuarea testului, majoritatea oamenilor se simt balonati si putin ametiti. La 3 zile dupa test materiile fecale vor avea culoarea alba datorita bariului. Medicul trebuie consultat de urgenta daca pacientul este constipat 2 sau 3 zile dupa test. Daca bariul nu este eliminat, ramane in instestin si se intareste provocand un blocaj.

Riscuri Reactiile alergice la bariu sunt foarte rare deoarece bariul nu intra in sange. Sunt sanse ca bariul sa blocheze intestinul sau sa ajunga in abdomen din cauza unui ulcer perforat. De asemenea, exista o mica sansa ca pacientul sa sufere leziuni ale celulelor sau tesuturilor din cauza expunerii la radiatii. Rezultate Normal: esofagul, stomacul si intestinul subtire au un aspect normal. Anormal: se identifica o strictura, imflamatie, varice, poate aparea un reflux de bariu in esofag; ulcer gastric sau duodenal, stenoza pilorica. Ce poate afecta testul? Motivele pentru care rezultatele testului nu sunt concludente includ: - consumul de alimente inainte sau in timpul testului; - prezenta unei cantitati mari de aer in intestinul subtire. Alte informatii Desi este un test foarte relevant pentru anumite afectiuni, radiografia baritata nu poate indica gastrita, esofagita sau ulcerele care sunt mici in diametru. De asemenea, nu poate indica infectia cu Helicobacter pylori care ar putea cauza ulcerul stomacal.

55

TEHNICA 31. PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRU ECOGRAFIE ABDOMINALA

Tehnica permitand vizualizarea unor organe interne sau a unui fat cu ajutorul ultrasunetelor. ecografia este folosita si in imageria interventionala pentru a dirija gesturile punctiei sau biopsiei. In blocul operator, ea poate ghida explorarea chirurgicala, inclusiv pe cea a leziunilor creierului sau a maduvei spinarii; datorita simplitatii si a calitatii sale de a nu vatama, ecografia este adesea primul examen practicat pentru stabilirea unui diagnostic. Tehnica - Ecografia este practicata in doua modalitati: unidimensionala si bidimensionala. Prima modalitate, foarte putin utilizata, indica printr-un traseu structurile intalnite de catre fasciculul de ultrasunete in lungimea unei linii drepte. A doua, cea mai obisnuita, da imagini anatomice in doua dimensiuni. In acest caz se vorbeste de ecotomografie. O sonda este pusa pe piele sau este introdusa intr-o cavitate naturala (vagin sau rect). Ea este dotata cu un emitator de ultrasunete (unde acustice nepercepute de urechea umana) care traverseaza organele, dar sunt reflectate in parte atunci cand intalnesc o modificare a densitatii tesuturilor. Exista mai multe tipuri de sonde: - Sondele utilizate pe cale externa sunt plasate pe corpul pacientului deasupra regiunii de explorat. - Sondele endocavitare (utilizate pe cale interna) sunt indroduse fie in vagin (ecografie endovaginala pentru explorarea micului bazin), fie in rect (ecografie endorectala pentru explorarea prostatei), fie in esofag (ecografia endoesofagiana sau transesofagiana pentru explorarea inimii). - Sondele miniaturizate, introduse prin cateterism in vase, permit ecografia intravasculara. Ultrasunetele, care se propaga usor in medii lichide si nu sunt reflectate de acestea, sunt oprite de aer si de oase. De aceea ecografia este putin sau deloc indicata in examinarea creierului, plamanilor, intestinelor sau a oaselor. Plecand de la ultrasunetele reflectate, ordinatorul produce imagini care pot fi fotografiate. Medicul, comparand diferitele planuri, interpreteaza cliseele. Desfasurare - Dupa zona de explorat, pacientul este lungit pe spate sau pe o parte, cu toracele sau abdomenul dezgolit. Ecografia endovaginala se desfasoara in pozitie ginecologica (genunchii indoiti si departati, picioarele puse pe suporti). Pentru ecografiile efectuate din exterior, zona este in prealabil unsa cu gel pentru a favoriza transmiterea ultrasunctelor. Medicul aplica atunci sonda si o deplaseaza observand continuu organele studiate pe ecranul sau de control. El poate da imediat indicatii privind rezultatul. Unele ecografii necesita ingerarea unei cantitati suficiente de apa pentru a umple vezica, care astfel nu apare, alte ecografii fiind facute pe nemancate sau cu ingerarea unui preparat destinat reducerii cantitatii de gaze intestinale Examenul este nedureros si dureaza intre 10 si 20 minute. Efecte secundare - Ecografia este o metoda de imagerie medicala putin costisitoare, care nu necesita nici pregatirea speciala a pacientului, nici spitalizarea sa. Ea nu comporta riscul razelor X. Nu exista vreun efect secundar cunoscut.

56

TEHNICA 32. PREGATIREA BOLNAVULUI SI PARTICIPAREA LA ENDOSCOPIE GASTRICA Endoscopia digestiva superioara este un procedeu de investigare ce permite medicului sa exploreze interiorul esofagului, stomacului si a primei parti a intestinului subtire (duodenul) prin intermediul unui instrument subtire si flexibil, prevazut cu un aparat optic, ce poarta numele de endoscop. Cu ajutorul endoscopiei medicul poate vedea ulceratiile, inflamatiile, tumorile, infectiile sau sangerarile de la nivelul tractului digestiv superior. Se pot preleva tesuturi (biopsie), pot fi indepartati polipii si se pot trata hemoragiile de la acest nivel al tubului digestiv. Roulul asistentei medicale Inainte de efectuarea endoscopiei asistenta va intreba pacinetul daca: - are alergie la vreun medicament, inclusiv la medicamentele anestezice - urmeaza un tratament medicamentos - are probleme cu sangerarea sau daca urmeaza un tratament cu anticoagulante - are afectiuni cardiace - exista posibilitatea unei sarcini -este diabetic si urmeaza un tratament cu insulina. - pregateste psihic pacientul si il va anunta sa nu ia medicamente antiacide sau citoprotectoare, pentru reducerea riscului de producere a hemoragiei cu cateva zile inainte de endoscopie va evita mai ales aspirina, dar si medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene iar daca pacientul urmeaza un tratament cu anticoagulante, oprirea temporara a acestuia inaintea examinarii. - pregateste fizic pacientul si il anunta ca sa nu manance si sa bea cu 6-8 ore inainte de investigatie pentru evitarea varsaturilor - se indeparteaza orice obiecte(ochelari, bijuterii sau paca dentara) si se imbraca cu un halat si este sfatuit sa urineze inainte de procedeura -pregateste materialele necesare: lubrefiant, manusi sterile, solultii sedative, spray anestezic/ lichid anestezic, seringi sterile, endoscop steril, instrumente chirurgicale sterile in caz de prelevarea de tesut, eprubete. Executie: - inaintea examinarii gatul pacientului va fi amortit cu un spray anestezic, prin administrarea unei pastile sau prin gargara cu un lichid anestezic, pentru a usura patrunderea endoscopului, - asistenta va prinde o linie venoasa la nivelul bratului pacientului - pacientul va fi rugat sa se intinda pe partea stanga, cu capul putin inclinat spre inainte. O piesa bucala va fi introdusa pentru a proteja endoscopul de dintii pacientului. Apoi, capatul lubrificat al endoscopului va fi introdus incet in gura,. Pacientul va fi rugat sa inghita pentru a ajuta la o mai buna manevrare a endoscopului. - in momentul in care endoscopul este in esofag pacientul isi va tine capul drept pentru a usura patrunderea endoscopului prin esofag. - in timpul examinarii pacientul nu trebuie sa inghita decat atunci cand i se cere. -asistenta medicala va indeparta saliva cu ajutorul unui aspirator sau pacientului i se va permite sa saliveze pe laterala gurii. - dupa finalizare asistenta va duce pacientul la salon si il va supravegea timp de 24 de ore. 57

TEHNICA 33. ELECTROENCEFALOGRAMA EEG Definitie = Examen care are drept scop nregistrarea activitii electrice spontane a creierului, electroencefalograma (EEG) const n nregistrarea grac, cu ajutorul electrozilor plasai pe pielea capului,a variatiilor curentilor electrici care se produc normal, n mod continuu, la nivelul scoarei cerebrale.esuturile corpului sunt bune conductoare de electricitate i pot transmite pn la piele semnalul acestei activiti electrice.Aceste semnale sunt ns foarte slabe i de aceea este nevoie de un amplicator care este inclus n aparatul de nregistrat Pregatirea i derularea practic Inainte de a ncepe examenul,medicul va ntreba pacientul despre antecedentele sale medicale i despre eventualele tratamente pe care le urmeaz. Pozitie sezand pe un scaun sau culcat pe un pat ntr-o camer linitit i va ncerca s se relaxeze la maximum. Prul va ndeprtat i fixat cu agrafe pentru ca pe pielea capului sa se poat aeza electrozii. Se aplic nti o past abraziv (la contactul cu pielea capului senzaia este de atingere cu o piatr ponce), apoi o past bun conductoare de electricitate. Electrozii sunt nvelii ntr-o capsul de bumbac mbibat n soluie salin i sunt dispui pe pielea capului,apoi meninui pe loc cu ajutorul unei retele elastice ca de plas, care acoper tot capul. Electrozii sunt n numr de 18-24 i sunt legai prin re de aparatul de nregistrare. Medicul ncepe nregistrarea dup ce i cere pacientului s nchid ochii i apoi s i deschid din timp n timp. Pentru a pune n eviden anumite anomalii, pacientul este sftuit s respire amplu i rapid timp de 5 minute (proba de hiperpnee). Pentru acelai motiv, se va face o nregistrare sub stimuli luminoi intermiteni(flash de lumin cu secvena de l2 secunde), la sfritul examenului. Dac pacientul are tulburri ale strii vigile sau se a n com,este necesar s se efectueze stimulri speciale (bti din palme, strigarea numelui persoanei respective sau ciupirea pielii) pentru a aprecia dac creierul reacioneaz la stimuli. Traseul nregistrat este interpretat de ctre medic. La sfritul examenului, electrozii sunt ndeprtai i pasta conductoare se terge cu o compres; dac mai rmn resturi de past, aceasta se va usca i va cdea sub form de pudr. Efecte secundare Electroencefalograma nu se nsoete de efecte secundare. Dac pacientii sunt suspectati c pot avea epilepsie sau se a n tratament pentru epilepsie, ei pot avea crize n timpul examinrii dac se face proba de hiperpnee sau stimularea luminoas. Medicul care face nregistrarea va urmri permanent starea pacientului i va opri proba de stimulare la cel mai mic semn de alarm. De reinut Inainte de electroencefalogram, se recomand pacientului s nu i ntrerup tratamentul medical urmat dect n situatii speciale. Pacientul trebuie ns s i spun medicului dac urmeaz un tratament medicamentos, pentru c unele dintre ele pot influena ia loc ntr-o camer linitit i activitatea electric normal a creierului i pot modica traseul EEG. Rezultatele se cunosc n mai puin de 24 de ore, timp n care se analizeaz nregistrarea. Raportul medical scris va transmis medicului care a recomandat investigaia. ELECTROMIOGRAFIA Examen care are drept scop studierea activitii electrice a muchilor i nervilor. Electromiograma permite detectarea unei anomalii a sistemului nervos periferic, localizarea acesteia, precizarea mecanismului de producere i urmrirea evoluiei.Examenul ajut, de asemenea,la punerea n eviden a unei anomalii existente la nivelul jonciunii dintre muchi i nervi. Tehnica 58

Electromiograma se compune din dou pri: examenul de detectare, care nregistreaz activitatea electric a muchiului n repaus i dup efort i examenul de stimulo-detectare care msoar viteza de conducere nervoas n brele nervoase motorii sau senzitive. n mod excepional se poate stimula ntr-un mod repetitiv i foarte rapid unul dintre muchi,e al unui membru superior, e al feei, pentru a cerceta un defect de transmitere a impulsulu nervos ntre nerv i muchi (bloc neuromuscular). Pregatirea i derularea practic Electromiograma se efectueaz n cabinetul unui neurolog sau nr-un spital. Inainte de examen, neurologul va consulta pacientul i l va ntreba despre antecedentele medicale i simptomele care l-au determinat pe medicul su curant s' prescrie efectuarea acestui examen. Dup aceasta i va cere s se ntind pe patul de consultaie. Pentru examenul de detecie, n general, medicul va nge un ac n muchi dup ce a dezinfectat pielea cu alcool. Acest ac va luca rolul de electrod i de recepionare a activitii musculare fr stimulare electric.El poate utiliza n acelai scop i un electrod de suprafa, dar calitatea examenului este mai puin del prin aceast metod. La nceput, medicul va nregistra activitatea muscular dup ce i va cere pacientului s rmn absolut nemicat i relaxat El va ncepe s fac nregistrarea care va aprea sub forma unui grac pe ecranul monitorului, iar n acelai timp se va auzi i un zgomot asemntor unor crepitaii ne n boxe. Pentru interpretarea rezultatelor, nregistrarea sunetelor concomitent cu imaginile este foarte important. Medicul va examina n acelai mod,pe rnd, toi muchii pe care ii suspecteaz c sunt afectai. Cel mai adesea examenul se face la muchii gambei, pe faa extern i la musculatura minilor. n unele situaii va face acest examen chiar dac muchii par indemni, pentru c demonstrarea integritii lor poate important pentru un diagnostic diferenial. De multe ori va examina activitatea aceluiai muchi, cu scopul obinerii unei nregistrri de calitate.Pentru examenul de stimuladetectare, medicul, dup ce va netezi pielea cu o substan abraziv (senzaia pe pielea pacientului este de piatr ponce), pentru a ameliora conducerea, va aplica un electrod de ceramic (sub form de brar) i doi electrozi destinai s trimit un stimul electric i unul s l recepioneze la distan pe acelai nerv. Pentru a detecta viteza de conducere motorie, el va utiliza electrozi de suprafa (pui direct pe piele). Medicul va stimula nervul pe care dorete s l exploreze n diferite puncte ale traseului, n timp ce cu un electrod x va recepiona semnalul electric emis pe traseul aceluiai nerv. Pentru a msura viteza de conducere motorie, medicul va utiliza electrozi de suprafa (plasai direct pe piele).El va stimula nervul pe care vrea s l explreze n diferite puncte ale traseului, n timp ce un electrod x va recepiona semnalul electric.Pentru a msura viteza de conducere senzitiv el va utiliza, de asemenea, un electrod de suprafa (plasat direct pe piele), iar impulsul pe care l trimite va recepionat de un alt electrod de suprafa sau de dou ace mici inserate sub piele pe traseul nervului. La nal, va msura cu ajutorul unei panglici metrice distana dintre diferitele puncte de stimulare, cu scopul de a stabili viteza de conducere nervoas.Dac medicul cerceteaz o anomalie a ionciunii dintre muchi i nerv (bloc neuromuscular), el va stimula muchiul n mod repetat, de dou trei ori la rnd, timp de aproximativ 3 secunde. Examenul dureaz n jur de 30 de minute, dar timpul poate redus la l5 minute sau crescut la o or, n funcie de ceea ce dorete medicul s ae. Efecte secundare ln timpul examinrii, singura senzaie dezagreabil este resimit de pacient numai n momentul cnd i este npt acul n piele.ln timpul stimulrii nervului pentru studiul vitezei de conducere nervoas motorie, muchii inervai de respectivul nerv se contract (pn la deplasarea membrului investigat). Pacientul poate simi o senzaie ca i cum ar curentat, dar senzatia e de durat scurt i putin intens. asemntoare cu cea pe care o simte cineva cnd se lovete n cot de un obiect dur. n timpul stimulrii unui nerv senzitiv, pacientii simt nite ciupituri repetate, care nu sunt dureroase i nu se insotesc de 59

micarea involuntar a membrului studiat. n studierea defectului unui bloc neuromuscular (anomalie a jonctiunii ntre nerv i muchi),pacientul va suferi nite contractii repetate ale muchiului, cu durata de aproximativ 3 secunde, moderat dureroase. Este un examen n general uor de suportat, dar dac un pacient l consider prea dureros, examenul poate ntrerupt la cerere. De retinut nainte de efectuarea unei electromiograme, pacientul trebuie s evite expunerea la frig a membrelor care trebuie examinate pentru a nu modica rezultatele examenelor de stimulo-detectare.Medicul va informat despre orice tratament pe care pacientul l urmeaz, mai ales dac este vorba despre aspirin sau alt medicatie anticoagulant. n acest ultim caz, examenul se va efectua n timpul cel mai scurt posibil.

60

TEHNICA 34. ELECTROCARDIOGRAMA EKG DEFINITIE: Electrocardiograma reprezinta inregistrarea grafica a fenomenelor bioelectrice in cursul unui ciclu cardiac. Aceasta tehnica se efectueaza cu aparatura speciala nhumita ELECTROCARDIOGRAFIE. PREGATIREA FIZICA SI PSIHICA A BOLNAVULUI: Integritatea EKG-ului necesita repausul fizic si psihic absolute al bolnavului. PSIHIC: Sunt evitate tensiunile, nelinistile, teama, in preajma examenului. EKG-ul se efectueaza de obicei in camera de electrocardiografie, dar in cazul bolnavilor imobilizati(IMA, TROMBOZE), acesta se efectueaza in salon, inregistrarea facandu-se la patul bolnavului. Bolnavul trebuie sa se odihneasca 10-15 minute inainte de inregistrare, de aceea este bines a fie transportat cu caruciorul sau cu fotoliul rulant.Bolnavul va fi asezat in decubit dorsal, pe patul de consultatii si va fi rugat sa-si relaxeze musculatura. MONTAREA ELECTROZILOR: Se monteaza pe partile moi ale extremitatilor placilor de metal ale electrozilor. Se monteaza 4 electrozi pe member si 6 precordial astfel: Rosu la membrul superior drept. Galben la membrul superior stang. Negru la membrul inferior drept. Verde la membrul inferior stang. PRECORDIAL: 1. Punctul parasternal drept V1, in spatial al IV-lea intercostal, pe marginea dreapta a sternului. 2. Punctul parasternal stang in acelasi spatiu intercostals(IV), pe marginea stanga a sternului(V2). 3. Punctul intermediar V3, pe mijlocul liniei care uneste V2 cu V4. 4. Punctul medio-clavicular V4, in spatial al V-lea intercostals pe linia medio-claviculara. 5. Punctul axilar anterior V5, la intersectia de la orizontala, dusa de la V4 si linia axilara anterioara stanga. 6. Punctul axilar mijlociu V6, la intersectia dintre orizontala dusa din V4 si linia axilara mijlocie stanga. V1 si V2= exploreaza ventriculul drept. V3 si V4= septul interventricular. V5 si V6= exploreaza ventriculul stang. Graficul unui ciclu cardiac se compune din succesiunea a 5 unde notate conventional cu majuscule P, Q, R, S, T. Interpretarea EKG-ului se face intotdeauna de medic in completarea datelor clinice, dupa incheierea inregistrarii se deblocheaza aparatul, se indeparteaza electrozi de pe bolnav. Asistentul medical noteaza electrocardiograma, numele bolnavului, numarul si data inregistrarii, iar bolnavul va fi condus la salon(in cazul bolnavului cu IMA, EKG, arata undele Q-anormale, acestea reprezinta cele mai importante semen ale IMA, acestea exprimand NECROZE. Undele R sunt mai putin ample, iar modificarile undei I- reflecta ISCHEMIA.

61

TEHNICA 35. EFECTUAREA SONDAJULUI GASTRIC IN SCOP DE ALIMENTATIE SCOP: Alimetatia bolnavilor inconstienti, cu tulburari de deglutitie cu intoleranta sau hemoragii digestive. MATERIALE NECESARE: paravan musama si aleza manusi sterile sonda gastrica 2 tavite renale 2 prosoape 2 sorturi pahar cu apa pentru umectarea sondei pahar cu apa aromata pentru clatirea gurii pahar cu apa pentru proteza bolnavului seringi GUYON pentru golirea sondei de continutul alimentar trusa cu instrumentar steril(pense hemostatice) trusa cu material moale(tampoane de vata, comprese sterile) palnia lichidul alimetar recomandat de medic in cantitati de 200-400ml(37grade C) seringi de capacitate mare pentru introducerea lichidului in stomac rola cu banda adeziva TEHNICA: Se pregatesc materialele si se transporta la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril. Bolnavul este pregatit psihic: i se explica importanta si necesitatea tehnicii cat si colaborarea cu noi in timpul efectuarii ei. Bolnavul este pregatit fizic: acesta este asezat in pozitia sezand in pat sau pe un scaun. SE EFECTUEAZA SONDAJUL GASTRIC APOI ALIMENTAREA GASTRICA. Se verifica pozitia sondei, se controleaza continutul gastric(aspirand cu ajutorul unei seringi). In caz de staza gastrica, se aspira continutul gastric si se executa o spalatura gastrica. La capatul distal sau extremitatea libera a sondei(cea cu verde), se adapteaza palnia si se toarna lichidul alimetar recomandat de medic(200-400ml) la temperatura de 37grade C si care nu trebuie sa prezinte impuritati si grunji. Inainte de indepartarea sondei, se adapteaza seringa GUYON, pregatita cu apa, pentru a goli sonda de contnutul alimentar. Se comprima sonda cu ajutorul pensei hemostatice pentru a se evita scurgerea lichidului ramas pe sonda in faringe(pentru a preveni pneumonia de aspiratie). La bolnavii inconstienti, cu tulburari de deglutitie sau care trebuie alimetati pe aceasta cale o perioada mai indelungata de timp, sonda se aplica ENDONAZAL. Cantitatea de alimente se administreaza in 4-6 doze, foarte incet dand dovada de multa rabdare. Se indeparteaza sonda prin aceleasi miscari ca la introducere, dar in sens invers, iar cand aceasta a ajuns in gura bolnavului, cu miscari blande si rapide sonda se indeparteaza in tavita renala. I se ofera bolnavului un pahar cu apa aromata pentru a-si clati gura, se sterge cu prosopul eventualele mucozitati de pe fata si barbia bolnavului, i se asigura un confort termic si fizic placut,se aeriseste salonul, se trece la reorganizarea locului de munca.

62

TEHNICA 36. INGRIJIREA STOMEI Stoma vine din greaca, care inseamna gura, gaura sau deschidere. Stoma se clasifica astfel: in functie de localizare avem: Ileostoma(deschidere in intestinal subtire). Colostoma(deschidere in intestinal subtire). Colostoma poate fi descendenta, transvers si ascendenta. Cel mai frecvent folosit este colostomia la nivelul colonului descendent pentru cancerul rectal sau anal. MATERIALE NECESARE: Musama si aleza. Recipient cu apa calduta. Lighean. Sapun lichid(pH neutru). Prosop de hartie sau fasa. Pungi colectoare. Foarfeci. Manusi chirurgicale. Recipient pentru materiale murdare. Pungile colectoare sunt confectionate din material pplastic, sunt impermeabile si prevazute cu un sistem de atasare la nivelul tegumentului(autoadeziv). Tipuri de pungi: inchise(se pot goli de continut de cateva ori, iar gaura de evacuare se inchide cu o clema). pungi dintr-o singura bucata, autoadezive. TEHNICA: In primele zile post-operatorii, asistentul medical panseaza plaga in perfecta stare de asepsie si antisepsie. Din prima zi dupa interventia chirurgicala, chirurgul verifica permeabilitatea stomei, asistentul medical protejeaza patul cu musama si aleza, pregateste psihic si fizic bolnavul, incurajeaza bolnavul, ii explic tehnica, ii castig increderea si cooperarea si il roaga sa participle la ingrijiri. Asistentul se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile, aseaza un prosop de hartie sau o fasa in jurul stomei pentru a proteja zona de evacuare. Observarea bolnavului pe tot parcursul tehnicii si indeparteaza cu multa blandete punga colectoare. Spala tegumentul din jurul stomei cu apa si sapun cu pH neutru. Rog bolnavul sa isi priveasca stoma si ii explic tehnica, observ culoarea si aspectul stomei(aspectul normal al stomei este o deschidere de culoare rosiatica, umeda, plata sau proeminenta, intens vascularizata si care nu prezinta senzatie la atingere). Sterge tegumentul fara a freca, cu blandete, din jurul stomei si aplica o alta punga (lipirea pungii cu autoadeziv direct pe tegumentul curat si uscat) astfel incat sa nu permita nici o scurgere in jurul stomei. Asistentul se asigura ca bolnavul ocupa o pozitie confortabila, ii asigura confort termic , reorganzeaza locul de munca si aeriseste salonul. INICIDENTE/COMPLICATII : Determinarea tegumentului din jurul stomei. Reactii alergice la adeziv sau materiale folosite pentru tualeta tegumentului. Curata excesul din jurul tegumentului, datorita neschimbarii la timp a pungii colectoare sau schimbarii prea frecvent a acesteia. Natura materiilor fecale. Constipatia. Deshidratarea. 63

Diareea. Mirosul neplacut. Necroza zonei de fixare. Monitorizarea stomei implica urmatoarele : Aspectul tegumentului din jurul stomei. Evacuarea stomei. Aparitia complicatiilor. Surprinderea momentului cand bolnavul nu-si mai poate ingriji singur stoma din cauza evolutiei bolii.Dupa decesul bolnavului, stoma nu mai evacueaza. Asistentul efectueaza tualeta si optureaza stoma cu o banda adeziva.

64

TEHNICA 37.PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRU UROGRAFIE Def. metod curent de examinare morfofuncional a rinichilor i cilor urinare, utilizndu-se substane iodate hidrosolubile administrate intravenos. Pregtirea pacientului Psihic - se anun pacientul i i se explic importana tehnicii pentru stabilirea diagnosticului - se explic pacientului tehnica investigaiei i regimul alimentar necesar pentru reuita acesteia Alimentar -cu 2-3 zile naintea examinrii, pacientul va consuma un regim fr alimente care conin celuloz i dau reziduuri multe (fructe, legume i zarzavaturi, paste finoase, pine) i ape gazoase -n ziua precedent examenului, pacientul va consuma un regim hidric (supe,limonade,ceai,ap negazoas) -n seara precedent, pacientul va consuma o can cu ceai i pine prjit -naintea examenului pacientul nu mnnc i nu consum lichide. Dup examen, bolnavul poate consuma regimul su obinuit medicamentoas - cu dou zile naintea examinrii, se administreaz crbune animal i triferment cte 2 tablete de 3 x /zi - n seara precedent zilei de radiografie, se administreaz dou linguri ulei de ricin fizic 203 - se reduce cantitatea de lichide din regimul cunoscut, iar n ziua examinrii bolnavul nu mai mannc i nu mai bea (pentru reducerea volumului urinei) - se efectueaz clisme evacuatoare naintea injectrii substanei de contrast.

65

TEHNICA 38. RESUSCITAREA CARDIO-PULMONARA R.C.P.

Componentele R.C.P.: A=VERIFICA CAILE AERIENE(airway) B=RESPIRATIA(breathing) C=CIRCULATIA(circulation) A= include tehnica de eliberare a cailor aeriene prin hiperextensia capului sau in cazul traumatismelor cervicale, subluxatia mandibulei. Trebuie verificat daca examenul corpilor straini la nivelul cailor aeriene, care trebuie inlaturat manual(introducem in cavitatea nazala indexul si mediul infasurate in tifon),fie cu ajutorul aspiratorului(aspirare). B= include modalitatea de verificare a prezentei sau absentei respiratiei precum si a eficientei acesteia. C= verifica si asigura circulatia sangelui prin palparea pulsului la carotida(tineti degetele, indexul si mediusul 5-10 secunde pentru a fi siguri ca pulsul este absent, nu doar slab si rar). CAND SE INCEPE R.C.P.? Se incepe la toti pacientii care nu respire. Nu se vor incepe manevrele de resuscitare in: Decapitare Rigiditate cadaverica Descompunere tisulara(apare dupa o zi de la deces) Lividitati cadaverice(culoare rosie sau cianotica sau violet, apar lividitatile),la cateva ore de la deces). Daca toate aceste semen nu se regasesc, se activeaza serviciul de urgenta si se incepe R.C.P. CAND SE INTRERUPE R.C.P.? Reaparitia circulatiei si a respiratiei spontane eficiente. Resuscitarea estepreluata de o persoana instruita la un nivel de competente mai inalt. Pacientul este preluat de serviciul mobil de urgenta. In caz de epuizare a asistentului medical. Se recomanda criteria sigure de EXITUS.

TEHNICA: Victima este asezata in decubit dorsal pe un plan dur. Ingenunchiati langa victim pe partea stanga 1. Stabilesc nivelul de constienta a pacientului, efectuez stimuli verbali, tactili si durerosi, dupa ce inprealabil ati indepartat multimea de curiosi si rugati pe cineva sa sune la 112. Intrebati CUM VA SIMTITI?/ CE ATI PATIT?. Scuturati victim usor de umeri, efectuez stimuli durerosi,ciupind usor de lobul urechii sau de tegumentul de deasupra claviculei. 2. Deschidem calea aeriana folosind manevra de hiperextensie a capului si ridicarea barbiei.Daca bolnavul este traumatizat, folosind manevra de subluxatie a mandibulei. Mentineti calea aeriana deschisa.

66

3. Verificarea respiratiei prin P.A.S.(priviti,ascultati,simtiti). Plasati urechea aproape de gura si nasul bolnavei, priveste pentru a sesiza miscarile cutiei toracice.Ascultati cu urechea zgomotele respiratorii si simtiti curentul de aer produs de respiratia bolnavului. 4. Incep compresiunile toracice. Determinam locul de compresiune, situat in partea inferioara a sternului, asezati podul palmei unei maini in locul unde trebuie facute compresiunile. Asezati cealalta mana peste mana situate pe stern, fara ca degetele sa atinga sau sa se sprijine pe torace. Cu coatele intinse, cu bratele perpendicular pe stern(linia umerilor trebuie sa fie paralela culinia longitudinala a bolnavului. Se fac compresiunile astfel incat sa infundati sternul cu 4-5cm.Salvatorul este in general pe partea stanga a victimei. Se incearca compresiunile cu voce tare (si 1 si 2 si si 30 plus 2 insuflatii). Efectuam 30 de compresiuni cu o frecventa de 100/min. 5. Dupa 30 de compresiuni, efectuam 2 insuflatii. 6. Continuamalternand compresiunile cu insuflatiile in raport de 30 compresiuni cu 2 insuflatii. 7. Verificam pulsul carotidian dupa primmul minut, apoi dupa 2-3minute. Daca pulsul este present continuam cu respiratia artificiala. SEMNELE RESUSCITARII EFICIENTE: Compresiunile produc un puls carotidian palpabil. Culoarea tegumentelor se imbunatateste. Pupilele se contracta cand sunt expuse la lumina(reflex pupilar fotomotor present). Ridic toracele dupa fiecare insuflatie. Bolnbavul incearca sa respire spontan.

67

TEHNICA 39. EFECTUAREA CLISMEI EVACUATOARE Definitie: Clisma simpla evacuatoare reprezinta introducerea prin anus in rect si colon, a unor lichide ce vor ajuta la indepartarea materiilor fecale sau efectuarea unor tratamente. Poate fi evacuatoare, medicamentoasa sau alimentara. SCOP: Evacuator in vederea evacuarii continutului intestinului gros sau pregatirea bolnavului pentru unele examinari cum ar fi rectoscopie sau pregatirea bolnavului inaintea interventiei chirurgicale asupra rectului. Terapeutic pentru introducerea unor mdicamente sau alimente si hidratarea bolnavului. MATERIALE NECESARE: paravan musama si aleza manusi sterile masca invelitoare sau cearsaf canula sterila casoleta cu comprese sterile tavite renale bazinet substanta lubrifianta(ulei de parafina sau vaselina) irigator cu lichid pentru clisma alcatuit din: adulti=500-1000mL apa la temperatura de 3536grade C + 4 linguri de ulei sau glicerina sau 1 lingura de sapun ras; pt adolescenti 250mL; copii150mL si sugar:50-60mL stativ trusa cu instrumentar steril(pense hemostatice) materiale pentru fectuarea tualetei perineale TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril. Bolnavul este pregatit fizic si psihic. Se izoleaza patul cu paravan si lenjeria de pat se protejeaza cu musama si aleza. Se aseaza irigatorul pe stativ la o inaltime de 50cm. Se verifica temperatura lichidului sau a substantei medicamentoase, dupa caz, prescrise de medic (35-37grade C). Se inlatura patura la picioarele acestuia. Este dezbracat in partea inferioara si asezat in decubit lateral stang. Membrul inferior stang care intra in contact cu planul patului, este intins, iar celalalt membru este flectat (pentru relaxarea peretelui abdominal si indepartarea feselor. Alte pozitii: genupectorala sau decubit dorsal cu membrele inferioare usor flectate si genunchii departati. Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile sterile, fixeaza canula la tubul irigatorului cu robinetul inchis. Se lubrifiaza canula. Cu mana stanga indeparteaza fesele bolnavului iar cu mana dreapta se introduce canula prin anus in rect, perpendicular pe suprafata cu varful indreptat inainte, in directia vezicii urinare, pana ce invinge rezistenta sfinterului anal apoi se ridica extremitatea exterioara a canulei, imediat ce varful a trecut prin sfincter. Se introduce aproximatic 10-12 cm. Se deschide robinetul si se regleaza viteza de scurgere a lichidului in colon prin ridicarea irigatorului cu mana stanga la aproximativ 50 cm, deasupra patului bolnavului. Bolnavul este rugat sa respire adanc sa-si relaxeze musculature abdominala. Inainte de a se goli irigatorul, robinetul este inchis. Bolnavul este adus in pozitie decubit lateral stang sau drept si este rugat sa retina lichidul timp de 15-20 minute. Dupa cateva minute acesta este adus in decubit dorsal(aceste schimbari de pozitie sunt pentru a facilita patrunderea lichidului la o adancime mai mare). Canula se indeparteaza in tavita renala dupa ce am inchis robinetul. Ii schimbam pozitia dupa care captam materiile fecale daca nu poate sa se deplaseze la toaleta. Se efectueaza tualeta perianala si perineala, pe un alt bazinet curat. Se indeparteaza materialele, se noteaza tehnica in foaia de observatie, se aeriseste salonul si se trece la reorganizarea locului de munca. 68

TEHNICA 40. EFECTUAREA CLISMEI MEDICAMENTOASE

Calea rectal reprezint una din cile digestive de administrare a medicamentelor. Pe cale rectal se administreaz medicamente cu aciune local sau general.Este indicat la pacieni cu tulburri de deglutiie, operai pe tubul digestiv superior sau cu intoleran digestiv(vrsturi, greuri, hemoragii), la care se evit cieculaia portal. Scop local golirea rectului efect purgativ(supozitoare cu glicerin) calmarea durerilor atenuerea peristaltismului intestinal atenuarea proceselor inflamatoare locale Scop general prin absorbia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale sunt introduse medicamente sub form de supozitoare i clisme medicamentoase supozitoarele sunt mici n form de conuri preparate din unt de cacao sau glicerin Scop terapeutic au substana activ nglobat n unt de cacao care se topete sub influena temperaturii rectale introducerea lor este precedat de o clism evacuatoare n cazul n care bolnavul nu a avut scaun supozitoarele de glicerin sunt utilizate cu scop purgativ Medicamentele se dizolv n ap distilat pentru a obine concentraii ct mai apropiate de soluiile izotone. Se pot face microclisme (substana medicamentoas se dizolv n 10-15ml ser fiziologic sau glucoz 5%, n mod excepional 100-200ml i clisme pictur cu pictur, se pot administra 1-2l soluie medicamentoas n 24h.

69

TEHNICA 41.PREGATIREA SI INGRIJIREA BOLNAVULUI CU PUNCTIE RAHIDIANA

Definiie: ~ LCR este un produs de secreie al plexurilor coroide , cu rol de protecie a SNC, cu rol nutritiv i excretor, care circul n spaiul subarahnoidian. Scop: ~ Diagnostic: o Diagnosticarea neuroinfeciilor i hemoragiilor meningiene n afeciuni neurologice i neurochirurgicale, n stri comatoase. Locul punciei: ~ Puncia lombar D12-L1 sau L4-L5. ~ Puncie dorsal D6-D7. ~ Puncie suboccipital. Materiale necesare: ~ Muama i alez. ~ Mnui de cauciuc. ~ Alcool, tinctur de iod. ~ Tampoane. ~ Material pentru igiena tegumentar a locului punciei. ~ Trocar i seringi sterile. ~ Medicamente soluii anestezice. ~ Manometru Claude. ~ Recipiente necesare pentru recoltarea lichidului. Pregtirea bolnavului: ~ Se anun bolnavul, se explic tehnica i se ncurajeaz. ~ Se asigur poziia decubit lateral cu spatele la marginea patului, cu coapsele flectate pe abdomen, brbia n piept poziia spate de pisic sau poziie eznd cu brbia n piept, braele ncruciate pe umeri, spatele arcuat. Execuia punciei: ~ Puncia se execut de medic cu ajutorul a 1-2 asistente medicale. ~ Se spal i se dezinfecteaz minile. ~ Se mbrac mnui de protecie ~ Rolul asistentei n efectuarea punciei : o Protejeaz lenjeria de pat i de corp. o Asigur poziia bolnavului. o Dezinfecteaz locul punciei. o Pregtete materialele i instrumentele necesare i servete medicul cu anestezic i materiale pentru puncie i recoltare. o Supravegheaz pacientul n timpul tehnicii. o Servete manometrul Claude. ~ Se observ presiunea de scurgere sau se msoar cu manometru Claude. ~ Se extrag 10-20 ml LCR dup ce se scurg cteva picturi pe ac. ~ Lichidul recoltat se repartizeaz n mai multe eprubete (a cte 4 ml fiecare). ~ Se fac examinri citologice, bacteriologice, serologice, biochimice. 70

o Completeaz buletinele de analiz i preia produsele recoltate. o Aplic un pansament la locul punciei. o Noteaz puncia executat, cantitatea de lichid extras, aspectul, eventualele incidente i accidente. ngrijiri dup tehnic: ~ Se asigur repaus la pat 24 ore n poziie decubit dorsal fr pern 6 ore. ~ Dup 6 ore pacientul se poate alimenta i hidrata la pat. ~ Se supravegheaz funciile vitale. ~ Se informeaz medicul n cazul apariiei de vrsturi, greuri, cefalee. Incidente i accidente: ~ Sindrom postpuncional ameeli, cefalee, vrsturi, rahialgii. ~ Hemoragii pe ac n timpul punciei fr importan. ~ Dureri violente n membrele inferioare, determinate de atingerea ramificaiilor cozii de cal sau mduvei spinrii, cu vrful acului. ~ oc reflex poate duce la sincope mortale; accidentul este foarte rar. Interpretarea rezultatelor: ~ LCR normal soluie apoas, salin, limpede ca apa de stnc. ~ Volum 100-150 ml. ~ D = 1005-1009, pH = 7,4-7,5. ~ Tensiune = 10-20 cm ap n decubit, 20 cm ap n ezut. ~ Albuminorahie 20-60 mg%, glicorahie 50-60 mg%. Observaii: ~ La pacienii n stare foarte grav se execut n decubit lateral. ~ Tehnica se execut n condiii de asepsie perfect. ~ Materialele se aleg n funcie de scopul punciei. ~ Examinarea macroscopic se face imediat apreciindu-se culoarea, aspectul, presiunea lichidului normal lichidul este limpede, clar ca apa de stnc, se scurge pictur cu pictur. n stri patologice, lichidul cefalorahidian poate fi hemoragic, purulent, iar viteza sa de scurgere poate crete. ~ Dup cteva picturi de snge apare lichid clar se recolteaz lichid limpide pentru examene citologice, biochimice, bacteriologice fr a-l suprainfecta. ~ Nu se evacueaz cantiti mari de lichid. ~ Mandrenul acului trebuie meninut steril pn la terminarea tehnicii. ~ Puncia occipital se poate executa i n ambulator. ~ Nu se modific poziia bolnavului n timpul tehnicii pericol de rupere a acului sau traumatizare a substanei nervoas.

71

TEHNICA 42. PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRUPARACENTEZA SI INGRIJIREA POSTPUNCTIE Definiie: Puncia abdominal (peritoneal) sau paracenteza const n traversarea peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar n diferite scopuri. Scop: ~ Explorator: Evidenierea lichidului n cavitate. Recoltarea lichidului pentru determinri cantitative i calitative. ~ Terapeutic: Evacuarea lichidului din cavitate. Efectuarea de dializ peritoneal. Indicaii: ~ Ascit masiv lichid n cavitatea peritoneal de diferite cauze (obstacole n circulaia portal, ceea ce determin hipertensiune n ramurile venei porte n ciroza hepatic, insuficien cardiac, tumori peritoneale), inflamaia peritoneului n tbc peritoneal. ~ Ascite care nu se resorb prin metode obinuite de tratament. ~ Traumatisme nchise ale viscerelor abdominale cnd se bnuiete hemoperitoneul Diagnosticarea citobacteriologic a ascitei. Contraindicaii: ~ Chisturi ovariene, hidronefroz, sarcin. ~ Diateze hemoragice cu pruden. Colecii lichidiene nchistate. Locul punciei: ~ Fosa iliac stng bolnavul n decubit semilateral stng. ~ La mijlocul liniei ombilico-pubian bolnavul n poziie semieznd. Materiale necesare: ~ Muama i alez. ~ Mnui de cauciuc. ~ Alcool, tinctur de iod. ~ Material pentru igiena tegumentar a locului punciei. ~ Soluii anestezice Xilin 1%. ~ Trocar. ~ Ace i seringi sterile. ~ Tampoane. ~ Medicamente tonice cardiace, soluii anestezice. ~ Materiale pentru reacia Rivalta pahar conic, 50 ml ap distilat, acid acetic glacial, pipete. ~ Material pentru pansament. ~ Vase colectoare. ~ Cilindru gradat. ~ Gleat 10 l. ~ Paravan. ~ Tvi renal. ~ Materiale necesare pentru recoltri. Pregtirea bolnavului: ~ Se anun bolnavul, se explic tehnica i se ncurajeaz. ~ Se invit pacientul s urineze sau se face sondaj vezical la nevoie. ~ Se dezbrac regiunea aleas i se aeaz bolnavul n poziie. ~ Se msoar circumferina abdominal. 72

~ Se dezinfecteaz cu alcool iodat locul punciei. Execuia punciei: ~ Puncia se execut de ctre medic cu ajutorul a 1-2 asistente medicale. ~ Se spal i se dezinfecteaz minile. ~ Se mbrac mnui de protecie ~ Medicul execut anestezia local i puncia ~ Rolul asistentei n efectuarea punciei : o Protejeaz lenjeria de pat i de corp. o Asigur poziia bolnavului. o Dezinfecteaz locul punciei. o Pregtete materialele i instrumentele necesare i servete medicul. o Adapteaz i supravegheaz tubul prelungitor ce asigur scurgerea controlat n gleat sau pung colectoare. o Supravegheaz pacientul n timpul tehnicii. o Completeaz buletinele de analiz i preia pentru laborator produsele recoltate. o Examineaz macroscopic lichidul. o Msoar cantitatea i densitatea lichidului evacuat. o Execut reacia Rivalta (se picur 1-2 picturi de lichid de cercetat n paharul cu ap distilat + 1-2 picturi de acid acetic glacial). o Noteaz puncia executat, cantitatea de lichid extras, aspectul, eventualele incidente i accidente. ngrijiri dup tehnic: ~ Se aplic un pansament la locul punciei. ~ Se supravegheaz funciile vitale. ~ Se aplic un bandaj abdominal compresiv cu cearaf timp de 6 ore. ~ Se msoar circumferina abdominal i se noteaz. ~ Repaus la pat 24 ore. Incidente i accidente: ~ Colaps vascular prin decomprimarea brusc a cavitii abdominale. ~ Hemoragie digestiv manifestat prin hematemez i melen. ~ Perforarea intestinului determin peritonit. ~ Persistena orificiului de puncie prin care se scurge lichid. Observaii: ~ Dac scurgerea lichidului se oprete brusc, se restabilete scurgerea prin schimbarea poziiei pacientului sau se introduce mandrenul bont pentru a ndeprta o ans intestinal sau flocoanele de fibrin care acoper orificiul canulei trocarului. ~ Viteza de scurgere - 1 litru pe 15 minute. ~ La prima paracentez se evacueaz o cantitate de maxim 4-5 litri. ~ La urmtoarele paracenteze se poate evacua pn la 10 litri. De evitat: ~ Decomprimarea brusc a cavitii abdominale. ~ Punciile evacuatoare repetate, deoarece duc la stri de hipoproteinemie i caexie.

73

TEHNICA 43. INGRIJIREA BOLNAVULUI CU SOC ANAFILACTIC

Definiie: ~ ocul tulburri funcionale a ntregului organism ca urmare a unui agent agresiv n urma cruia se instaleaz anoxia esuturilor, acumulare de produi de catabolism n organism. Clasificare etiologic: ~ oc hipovolemic (hemoragic, de deshidratare) ~ oc cardiogen. ~ oc septic (toxic). ~ oc anafilactic. ~ oc neurogen. ~ oc traumatic. ~ oc obstetrical. ~ oc chirurgical. ~ oc electric. Manifestri generale: ~ Facies palid, uneori cianotic, acoperit de transpiraii. ~ Cianoz unghial, cianoza extremitilor. ~ Puls tahicardic, filiform peste 100 pe minut. ~ Hipotensiune. ~ Polipnee superficial. ~ Bti ale aripilor nasului. ~ Oligurie pn la anurie (lipsa urinei n vezic). Intervenii de urgen: ~ nlturarea agentului cauzal. ~ Aprecierea rapid a funciilor vitale puls, tensiune arterial. ~ Se observ culoarea tegumentelor, aspectul pupilei. ~ Poziia orizontal, cu picioarele ridicate (cu excepia n dispnee). ~ Poziie Trendelemburg, cu capul mai jos. ~ Resuscitare cardio-respiratorie n caz de stop respirator sau cardiac. ~ Se face hemostaz n hemoragii. ~ Calmarea durerii. ~ Crearea unei ci de acces la 1-2 vene recoltarea sngelui pentru grup sanguin, alcoolemie. ~ Perfuzie cu ser fiziologic sau ser glucozat, Dextran. ~ Transport la spital, supravegheat.

74

TEHNICA 44. PREGATIREA PREOPERATORIE GENERALA

ngrijirea preoperatorie a pacien ilor la care se va interveni chirurgical cuprinde explorarea paraclinic a pacientului, pregtirea psihic i pregtirea fizic a bolnavilor fr risc operator i cu risc operator. Explorarea paraclinic a bolnavului chirurgical Dei explorarea clinic rmne n continuare primordial explorarea paraclinic reprezint o parte important a examinrii bolnavului, fr aportul ei neputndu-se realiza un diagnostic de certitudine, absolut necesar executrii unei intervenii chirurgicale n condiii optime. Din acest motiv explorarea paraclinic trebuie temeinic cunoscut att de medic ct i de cadrele medii. 1.Explorarea sanguin -Prin examenul citologic se determin numrul de eritrocite, leucocite, trombocite, precum i forma leucocitar. Numrul mic de hemati asociat cu un hematocrit i o hemoglobin sczut, semnific o anemie acut sau cronic. Un numr mare de leucocite (peste 8-10000/mm3) poate reprezenta semnul unui proces inflamator sau infecios. Un numr mic de trombocite (sub 150000/mm3) poate aprea n sindroamele de hipersplenism primar sau secundar, n afeciuni hepatice etc.. Forma leucocitar are valoare n diagnosticul unor boli infecioase i alergice (ex. o eozinofilie crescut poate aprea n chistul hidatic hepatic). -Examenul biochimic precizeaz cantitatea: hemoglobina, ureea sanguin, glicemia, ionograma seric (Na, K, Cl, Ca), colesterolemia, bilirubinemia , transaminazele, amilazele, etc.. Ureea sanguin crescut peste 40mg% este consecina fie unui dezechilibru hidroelectrolitic (azotemie extrarenal), fie unei insuficiene renale acute adevrate (necroz tubular). O glicemie peste 120mg % este semnificativ pentru un bolnav, se impune un regim alimentar adecvat , tratament antidiabetic. Intervenia chirurgical (excepie urgenele) se temporizeaz pn la normalizarea glicemiei. Determinarea ionogramei este important pentru c permite aprecierea tulburrilor hidroelectrolitice pre i postoperatorii. n funcie de rezultatele ei se corecteaz dezechilibrele hidroelectrolitice. Bilirubina, transaminazele, fosfataza alcalin crescute sunt un indiciu n aprecierea suferinei hepatice celulare i mecanice. De ex. n pancreatita acut amilaza sanguin crete. -Examenul bacteriologic urmrete identificarea germenului patogen n snge (hemocultur) n cursul evoluiei unei septicemii. -Teste de sngerare i coagulare se face determinarea grupului sanguin, a timpului de coagulare i a timpului de protombin sunt obligatorii dac se va efectua o intervenie chirurgical. Dac pacientul mai acuz i alte afeciuni dect cele respiratorii se va face explorarea tubului digestiv i a anexelor sale, explorarea rinichiului i a cilor urinare, explorarea glandelor endocrine. 2.Explorarea cardiovascular trebuie s se fac naintea oricrei intervenii chirurgicale pentru pot aprea incidente i accidente intraoperatorii sau postoperatorii. Se folosesc: -Probe exploratorii radiologice: Rx. toracic, radiografia toracic, cateterismul inimii, arteriografia. -Probe exploratorii cu ajutorul curenilor: EKG-ul, fonocardiograma. -Ecografia cardiac. -Probe de determinarea eficienei circulatorii: indice de claudicaie, proba la efort i poziie, oscilometria. -Probe exploratorii cu ajutorul izotopilor radioactivi: determinarea timpului de circulaie, explorarea circulaiei periferice, determinarea volumului sanguin activ circulant, determinarea debitului cardiac. 3.Explorarea pulmonar trebuie fcut la orice bolnav chirurgical chiar dac la acesta nu se va intervenii pe aparatul respirator. -Teste care apreciaz eficiena ventilaiei pulmonare. Volumul expirator maxim pe secund 75

(VEMS) reprezint volumul de aer eliminat n prima secund a unei expiraii maxime, forate dup un inspir maxim. VEMS-ul msurat se exprim n ml i se raporteaz la valoarea teoretic corespunztoare vrstei, nlinii i sexului. VEMS-ul actual se exprim i n procente din capacitatea vital (CV) actual a bolnavului VEMS100/CV . Acest raport denumit i indice Tiffneau, reprezint modalitatea curent de diagnostic a sindromului de obstrucie bronic. n mod nornal la adult VEMS are o valoare medie de 3500ml iar indicele Tiffneau are valori ntre 70-85%. Spirometria preoperatorie este o metod util pentru descoperirea insuficienei ventilatorii indicnd ventilaia pe minut. Rezultatele sale sunt variabile i au urmtoarea semnificaie: -ventilaia sub 42/minut= insuficien net cu hipercapnie i hipoxie consecutiv, -ventilaia de la 4-7 litri/minut= hipercapnia se instaleaz cnd frecvena respiratorie este ridicat, -ventilaia peste 8litri/minut exclude insuficienta respiratorie. -Explorri radiologice. Radioscopia, radiografia pulmonar, bronhografia. -Explorri endoscopice. Bronhografia relev modificri patologice ale traheei i bronhiilor pricipale i permite biopsia. -Alte metode sunt ecografia, tomografia, scintigrafia. -Examenul bacteriologic al sputei este util la pulmonarii cronici. -Cercetarea gazelor de snge, determinarea oximetriei directe ofer informaii despre presiunea arterial a oxigenului n sngele venos sau arterial. Carboximetria determin procentul de dioxid de carbon din snge. Determinarea rezervei alcaline din sngele arterial i venos. Pregtirea fizic a bolnavilor cu risc operator 1.Pregtirea bolnavilor denutrii Dezechilibrul nutritiv depinde de natura procesului patologic, de organul pe care este localizat i de vechimea bolii. Tulburrile nutritive cele mai severe se ntlnesc la bolnavii cronici dup evoluii ndelungate ale proceselor patologice. n multe cazuri bolnavii au refuzat n repetate rnduri intervenia chirurgical. Corectarea deficitului proteic se face prin: -regim alimentar hiperproteic carne, ou, brnz. Dieta trebuie s fie echilibrat (20% proteine, 75% glucide, 5% lipide) i s aib aport caloric de cel puin 3000 calorii/zi, -administrarea de snge integral sau plasm n cantiti mici (250-500mml/zi) repetate la 2-3 zile, -hidrolizatele de proteine , albumina uman, aminoacizii eseniali, aminoacizii sintetici, lipide sintetice, -vitaminoterapia i anabolizante. Aceast terapie intensiv nu poate fi ns prelungit prea mult pentru c aportul este mai mic dect consumul. 2.Pregtirea bolnavilor anemici Anemia reprezint scderea numrului de eritrocite a cantitii de hemoglobin i a hematocritului sub limite normale. Bolnavul nainte de intervenia chirurgical trebui s aib un Ht de cel puin 30% i o Hb de cel puin 10%. Anemiile se trateaz n funcie de tipul de anemie. -anemie feripriv se administreaz: fier (per os, injectabil) + Vit. C, -anemiile prin lips de acid folic, vitamina B12 se administreaz: acid folic, Vit.B12, -anemiile cronice independente de boal n care se administreaz snge i mas eritrocitar. 3.Pregtirea bolnavilor pulmonari Tratamentul preoperator const n reducerea micrilor ventilatorii, exerciii de tuse, suprimarea fumatului, tratarea afeciunilor pulmonare, interzicerea medicamentelor care deprim tusea etc.. Anestezia va fi strict individualizat la caz. 76

4.Pregtirea bolnavilor cardiaci Exist mai multe categorii de bolnavi: a)Bolnavi cardiaci care necesit o intervenie chirurgical de urgen pe alt organ. n cazul acestora este obligatorie preoperator efectuarea unui EKG i a unui consult cardiologic, dac pacientul urmeaz un tratament cronic medicaia oral va fi nlocuit cu medicaia injectabil (tonicardiace, antiagregante etc). b)Bolnavi cardiaci care necesit o intervenie chirurgical pe alt organ dar nu sunt urgene. Ace tia beneficiaz de o pregtire mai lung i mai complex, care va ine cont de rezultatele explorrilor paraclinice i de starea cordului (inimii). De exemplu la un pacient care a suferit recent un infarct miocardic se contraindic orice operaie pentru cel puin trei luni. Pregtirea se face individualizat pe pacient de o echip complex chirurg, anestezist, cardiolog. c)Bolnavi cu afeciuni cardiace care trebuie tratate prin intervenii chirurgicale. Aceti bolnavi sunt tratai n clinici cardiovasculare i beneficiaz de o pregtire conplex i specific. d)Pregtirea pacienilor cu afeciuni vasculare periferice. -Arteriopailor li se vor administra vasodilatatoare, antiagregante, antibiotice. -Pacienii cu varice hidrostatice ale membrelor inferioare postoperator li se vor pune bandaj elastic. -Bolnavii cu tromboflebite vor beneficia de tratament anticoagulant, pentru a evita fenomenul de hipercoagulare, dozele vor fi reduse progresiv iar n preziua operaiei tratamentul va fi oprit, el va fi relauat a doua zi postoperator n doze optime i sub controlul probelor de coagulare.

77

TEHNICA 45.INGRIJIREA POSTOPERATORIE GENERALA Prin supraveghere clinic se va evalua: starea de con tien a pacientului, sensibilitatea, motricitetea, gradul de durere. Pentru funciile respiratorie i cordiovascular, se pot aprecia clinic numai o parte din parametri (frecvena respiratorie, tipul de respiraie, coloraia tegumentelor i mucoaselor, frecvena i amplitudinea pulsului, timpul de umplere capilar, diureza, volumul drenajelor). Pentru caracterizarea lor compet, este necesar o supraveghere instrumental: 1. EKG. nregistrarea EKG se va realiza cu cinci electrozi i n apte derivaii. Afiarea simultan a D2 i V5 este utilizat de rutin, acestea fiind derivaiile n care se nregistreaz cel mai bine tulburrile de ritm arterial i de conducere atrioventricular. 2. Presiunea arterial. Msurarea presiunii arteriale cu ajutorul unui cateter percutanat n artera radial a minii dominante (n caz de eec la puncionare s-a puncionat artera radial de partea opus sau artera femural). Sunt importante nu numai valorile pe care le indic curba de presiune ci i aspectul acesteia care d informaii utile asupra volumului de ejecie sistolic (prin suprafaa cuprins ntre curba ascendent i unda dicrot), contraciile miocardice (prin alura pantei ascendente a curbei), rezistenei vasculare periferice i umplerii vasculare (prin variaia presiunii arteriale cu ciclu respirator). Aceste caracteristici sunt evidente i uor de interpretat n cazul curbelor nregistrate la nivelul aortei. 3. Presiunea venoas de umplere. Msurarea presiunii de umplere (PVC) este foarte important innd cont de variaiile brutale de volume care se produc i de detaliile de tehnic chirurgical. La pacienii cu performan cardiac bun preoperator, PVC este un bun indicator al presarcinii i se coreleaz bine cu presiunea de umplere a ventriculului stng. 4. Temperatura. Se msoar n rinofaringe i se afieaz pe monitor. 5. Cateterismul vezical. Msurarea debitului urinar este obligatorie. Importana const nu numai n aceea c este un bun indicator al funciei renale, dar d informaii asupra cuantificrii aportului de potasiu i ali electrolii. Culoarea roiatic a urinii indic o hemoliz, fie din cauza CECului, fie posttransfuzional. 6. Parametrii respiratori sunt msurai continuu: pulsoximetria, capnografia, volumele respiratorii, presiunile de insuflaie. Pulsoximetria ofer date despre oxigenarea sanguin i este indicat ca metod de monitorizare la toi pacienii.S-a demonstrat c astfel se dectecteaz de 20 de ori mai multe episoade de hipoxemie comparativ cu supravegherea clinic. Hipercapnia secundar hipoventilaiei alveolare, frecventa n perioada postoperatorie, poate fi detectat la pacientul cu suport ventilator parial cu ajutorul capnografiei. La pacientul detubat, semnele clininice secundare stimularii sistemului nervos simpatic pot fi evidente tardiv, n aceste cazuri este necesara determinarea gazelor sanguine. La pacientul cu suport ventilator trebuie urmrite i valorile presiunilor n caile aeriene, a volumului expirator curent i minut-volumului. Ambele metode permit detectarea deconectrii. 7. Monitorizarea biologic: gaze sanguine i echilibrul acidobazic, gradul de anemie, glicemia, ACT-indicator al heparinemiei. 8. Monitorizarea hemoragiei postoperatorii prin tuburi de dren. Sistemul de drenaj al fiecrui pacient se conecteaz la sistemul central de aspiraie al spitalului. Pentru a menine debitul de aspiraie la un nivel constant, este bine ca ntre surs i borcanul colector s se intercaleze nc un borcan reglator de presiune. Pacienii vor fi supui dup ce ajung n secia de ATI la un examen radiologic util pentru diagnosticarea precoce a posibilelor colecii pleurale. Acest examen se va efectua cu ajutorul aparatului portabil i se repet ori de cte ori medicul anestezist o cere. 9. Necesarul perfuzional. Prescripia postoperatorie a unei perfuzii trebuie s rspund uneia sau 78

mai multor indicaii precise. Natura i volumul soluiilor utilizate se stabilesc, astfel nct s asigure nevoile metabolice bazale de apa i electrolii i compensarea pierderilor anormale. Nevoile metabolice bazale de ap i electolii compenseaz pierderile normale ale organismului (urinare, fecale, perspiraia insensibil). Necesarul de ap depinde de vrsta i greutatea subiectului. Sursa perfuzional de ap o reprezint soluiile de glucoz. Deoarece dup interveniile chirurgicale au loc schimburi hidro-electrolitice majore ntre compartimentele lichidiene ale organismului i exist tendina la retenia hidric. Efectuarea unei ionograme postoperatorii este metoda cea mai corect pentru a ghida prescripiile ionilor. Compensarea pierderilor anormale. Piederile sanguine se compensez fie cu soluii cristaloide(clorur de sodiu0,9g%, ser Ringer sau Ringer-lactat), n volum triplu fa de volumul pierdut, fie cu soluii coloidale n raport de volum 1/1. Urmtorii parametrii: presiunea arterial, presiunea de umplere (PVC-ul), temperatura, parametrii respiratorii, parametrii biologici, cateterismul vezical, monitorizarea hemoragiei postoperatorii i necesarul perfuzional vor fi trecui n fia de terapie intensiv a fiecrui pacient la intervale regulate de timp. Este indicat notarea la fiecare 10-15 minute n prima or, ulterior la 30 minute, pentru un pacient cu o evoluie necomplicat. n funcie de aceti parametrii se vor hotr deciziile terapeutice. 10. Aspirarea secreilor de pe sonda de intubaie. Toi pacienii n momentul sosirii n secia ATI erau ventilai mecanic, deci vor necesita aspirarea la intervale de timp regulate pe sonda de intubaie. Aspirarea sse va face cu sonda de aspiraie traheal de CH 12-16, acestea fiind adaptate n funcie de calibrul sondei de intubaie. La aceti pacieni la care reflexul de tuse este absent se va ncerca nlocuirea tusei printr-o presiune brusc, exercitat asupra toracelui n timpul expiraiei, sau printr-o manevr brusc de aspiraie n cursul aceleiai faze a respiraiei. Secreiile din alveole i bronhiile mici, sub influena variaiilor brute de presiune sunt aduse n trahee, de unde pot fi aspirate. ntre chintele de tuse bolnavul a fost respirat cu un balon. Secreiile bronice din bronhiile inferioare au fost mai nti fluidificate cu medicaie expectorant iar n lipsa lor cu ser fiziologic de 0,9%. Aspiraia se va face ntotdeauna cu instrumente perfect sterile, indiferent de profunzimea pna la care se va introduce sonda. La pacienii care vor necesitat meninerea pe aparatul de ventilaie mecanic mai mult timp, pentru a preveni infectarea arborelui respirator se indicat traheostomia (i n cazul acesteia ori de cte ori va fi nevoie se va aspira secreiile la fel ca i la pacientul intubat). n funcie de parametrii ASTRUP i de micrile respiratorii voluntare, se va hotr detubarea sau traheostomizarea pacienilor Parametrii ASTRUP. Echilibrul acido-bazic.Valori normale. pH actual 7,35-7,40 pH standard 7,35-7,40 Presiunea parial CO2 40 mmHg Bicarbonat standard 20-24 mEq/l Baze tampon 40-50 mEq/l Baze exces -2-+2 mEq/l Bicarbonat restant 20-24 mEq/l Bicarbonat total 24-27 mEq/l Gazele din snge Presiunea parial a O2 n sngele arterial 85-100 mmHg Saturaia cu O2 a sngelui arterial 95-97 % Rezerva alcalin n volume de CO2 la adult n sngele arterial. 43 CO2 volume la % 79

Ionograma Anioni 155 mEq/l Proteine 16 mEq/l Cloruri 103 mEq/l Cationi 155 mEq/l Bicarbonai 27 mEq/l Sodiul 142 mEq/l Fosfai 2 mEq/l Potasiul 5 mEq/l Sulfai 1 mEq/l Calciul 5 mEq/l Acizi organici 6 mEq/l Magneziul 3 mEq/l 11. Men inerea tensiunii arteriale la valori normale i administrarea medica iei antialgice. Pentru meninerea tensiunii arteriale la valori normale se va administra medicaie inotrop la toi pacienii, n funcie de necesiti i numai la indicaia medicului anestezist. Pentru prevenirea dureri postoperator se va administrat antialgice. Tratamentul durerii este mai eficient dac este nceput nainte de apariia stimulului algogen. Astfel pacienii care se trezesc din anestezie cu dureri sunt mult mai rezisteni la tratament, necesitnd doze totale mai mari de analgezic, comparativ cu cei care se trezesc far durere. Postoperator este necesar administrarea de anticoagulant i dozele se vor ajusta n funcie de timpul de coagulare. 12. Administrarea de snge integral i plasm. Att intraoperator ct i dup aceea n secia de ATI se vor administra snge integral sau plasm, n funcie de valorile hematologice. Valorile hematologice medii normale Hematocrit brbai 45 % Hematocrit femei 42 % Hemoglobina brbai - grame: 16 % - procente: 100 % Hemolobina femei - grame: 14 % - procente: 80 % Pacienii trebuie s aib trecut n foaia de internare i n foaia de ATI grupul sanguin i RH-ul. Atunci cnd medicul anestezist indic administrarea de snge integral sau plasm este obligatorie efectuarea probei de compatibilitate nainte ca acesta s fie administrat i totodat verificarea itegriti pungii, dac pe aceasta a fost trecut grupul i RH-ul la centrul de transfuzii nainte de a fi trimis ctre spital, dac sngele nu i-a pierdut valabiliatatea i aspectul macroscopic al sangelui din pung este normal (sngele pstrat la frigider cu punga suspendat se sedimenteaz n trei straturi: stratul inferior cuprinde masa eritrocitar aprnd mai vscos i de culoare roienchis, stratul al doilea apare ca o pelicul fin albicioas format din leucocite i trombocite, apoi cel de al treilea strat limpede omogen de culoare galben-verzuie, reprezentat de plasm). Aspectul macroscopic al sngelui e modific n urmtoarele condiii: infectarea sngelui din pung, hemoliza i coagularea sngelui. De obicei sngele sau plasma sunt administrate pe o cale venoas periferic. 13. Monitorizarea coagulrii sngelui. La toi pacienii dar n mod deosebit la cei care prezint ca i complicaie postoperator sngerarea prin tuburile de dren se va verifica valorile timpului de sngerare, coagulare i timpul de protrombin. Valori medii normale Timp de sngerare 250 000/mm3 Timp de coagulare 2-4 minute Timp de protrombin 85-100 % 14. Efectuarea igienei corporale. Pacienii au avut nevoie pe lng celelalte ngrijiri i de efectuarea igienei corporale care se va face de dou ori pe zi cu ajutorul prosapelor umede imbibate n soluii 80

cu spun iar apoi se vor terge cu prosoape uscate iar anumite pri ale corpului vor fi pudrate cu talc. Patul pacientului se va schimba zilnic. Aceasta manevr va fi efectuat de dou asistente medicale prin rotirea pacientului n pat de pe o parte pe cealalt avnd grij s nu fie detubat sau s se smulg una din cele dou ci venoase (calea periferic sau cea central) sau calea arterial. 15.Toaleta plgi cu soluii dezinfectante n fiecare zi i verificarea plgi dac nu prezint semne de infecie. 16. Comunicarea cu pacientul. Un rol important al asistentei medicale n ngrijirea pacientului operat este comunicarea cu acesta. Cadrul medical explic pacientului tot cea ce urmeaz s i se fac.

81

TEHNICA 46. CAPTAREA SCAUNULUI LA PAT SCOP: Evacuator in cazul bolnavilor independenti si pentru observarea caracterelor fiziologice si patologice si analiza lor in vederea precizarii diagnosticului. MATERIALE NECESARE: paravan masca manusi de protectie plosca musama si aleza cearsaf sau invelitoare hartie igienica foaie de temperatura pix de culoare albastra TEHNICA: Se comunica cu bolnavul pentru a fi relaxat. Se aseaza paravanul in jurul patului; se realizeaza o rulare a paturii si a cearsafului la picioarele bolnavului; se protejeaza patul cu musama si aleza; se dezbraca bolnavul in partea inferioara si il rugam sa-si flecteze genunchii si sa-i indeparteze. Asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile de protectie si masca, iar plosca o incalzeste in apa fierbinte si o usuca. Se protejeaza patul cu musama si aleza. Plosca a fost dezinfectata prin SUMERJARE (scufundare). Cu mana stanga ridicam bazinul bolnavului, si introducem plosca cu mana dreapta, din partea laterala a patului, sub fesele bolnavului dupa care se roteste intre coapsele acestuia. Se acopera bolnavul cu cearsaful sau invelitoarea si asistenta se indeparteaza, pentru a lasa intimitatea bolnavului. Cat timp bolnavul va elimina, asistenta va fi prin salon(nu va parasi salonul), iar cand bolnavul a terminat, acesta o striga. Vom scoate plosca in linie dreapta, dupa ce in prealabil l-am sters in regiunea perianala cu hartie igienica. Plosca se va acoperi cu capacul sau invelitoarea si se va indeparta pentru deversare la toaleta sau daca medical recomanda, se va recolta cu coprorecoltor, fragmente din materiile fecale pentru coprocultura. Se imbraca bolnavul, se acopera, se aeriseste salonul. Asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun, dupa ce in prealabil a indepartat materialele din salon si a dezbracat manusile. Va nota in foaia de temperatura scaunul, precum si valorile lui fiziologice.

82

TEHNICA 47. CAPTAREA URINEI LA PAT SCOP: Evacuator, pentru observarea caracterelor fiziologice si patologice. MATERIALE NECESARE: paravan manusi de protectie urinar musama si aleza comprese sterile

TEHNICA: Urinarele sunt confectionate din plastic sau sticla, pentru barbati au un orificiu mai ingust iar pentru femei au un orificiu mai larg in forma de floare. Dupa pregatirea materialelor, le vom transporta la patul bolanvului. Montam paravanul, rulam patura la picioarele bolnavului, asezam musamaua si aleza, pentru a proteja patul, ne spalam pe maini cu apa si sapun si apoi imbracam manusile de protectie. Se aseaza urinarul intre coapsele bolnavului, iar cu o compresa se apuca penisul si se introduce in urinar. Dupa eliminare, cu alta compresa sterila se sterg picaturile de urina ramase si se indeparteaza urinarul. Daca lenjeria s-a murdarit se va schimba, asistenta se spala pe maini cu apa si sapun dupa ce in prealbil a dezbracat manusile. Va nota in foaia de temperatura cantitatea de urina. Se aeriseste salonul si se trece la reorganizarea locului de munca.

83

TEHNICA 48. CAPTAREA VARSATURII LA PAT

SCOP: Pentru observarea caracterelor fiziologice si patologice ale varsaturilor si descoperirea modificarii lor patologice in vederea stabilirii diagnosticului. MATERIALE NECESARE: manusi de protectie????? musama si aleza 2 tavite renale pahar cu apa aromata prosop foaie de temperatura 3 pixuri(verde, rosu, albastru)-in functie de culoarea varsaturii TEHNICA: Materialele au fost pregatite si trasportate la patul bolnavului, pe masuta protejata de un CAMP STERIL. In timp ce bolnavul varsa, il vom incuraja, pentru a nu intra in panica. Pregatirea fizica consta in pozitionarea acestuia in decubit dorsal cu capul in lateral (pozitia de siguranta). Daca starea generala i-o permite acesta mai poate ocupa si pozitia sezand in pat sau la marginea patului. In pozitia de siguranta, vom impiedica bolnavul sa aspire continutul gastric in caile respiratorii. Se protejeaza perna bolnavului cu musama si aleza iar lenjeria de corp, cu un prosop asezat in jurul gatului bolnavului. Daca acesta are proteza, o vom indeparta in pahar. I se ofera bolnavului tavita renala daca este capabil sa si-o sustina, daca nu o vom sustine noi, asistentii medicali. Asistenta medicala sprijina cu cealalta mana fruntea bolnavului, il incurajeaza pe bolnav, il educa sa inspire mai profound pe nas si sa expire pe gura. I se ofera bolnavului un pahar cu apa aromata pentru a-si clati gura, indeparteaza continutul in cealalta tavita renala. Asistenta medicala, sterge gura bolnavului cu prosopul de eventualele mucozitati, aplica comprese pe frunte, ofera bolnavului lichide reci in cantitati reduse incepand cu o lingurita si apoi cantitatea crescand progresiv. Se indeparteaza materialele folosite, daca e nevoie si varsatura, daca nu va fi pastrata pentru vizita medicului. Se va nota in foaia de observatie tehnica, numele asistentei medicale si ora, iar in foaia de temperatura, varsatura si culoarea acesteia. Se supravegheaza bolnavul in continuare, se aeriseste salonul si se trece la reorganizarea locului de munca.

84

TEHNICA 49. CAPTAREA SPUTEI SCOP: 1. drenajul secretiilor bronsice 2. examen flora banala 3. examen bacteriologic MATERIALE NECESARE: pahar sau cutie Petri 2-3 scuipatori TEHNICA: Se pregatesc materialele si se transporta la patul bolnavului. Este pregatit fizic si psihic. Este instruit sa nu inghita sputa, sa nu o imprastie, sa nu o expectore in batista sau prin salon, ci sa colecteze in scuipatorile speciale, pentru a preveni infectiile nozocomiale. I se asigura cel putin 2-3 scuipatori de rulaj. Acestea sunt schimbate in functie de cand trebuie prezentate medicului. Se educa bolnavul sa nu arunce corpuri straine in scuipatoare. Se trece la reorganizarea locului de munca. Definitia sputei: Sputa reprezinta totalitaea substantelor ce se expectoreaza din caile respiratorii prin tuse. Prin expectoratie se intelege eliminarea sputei din caile respiratorii superioare(C.R.S.). In conditii fiziologice, mucoasa cailor respiratorii secreta o cantitate mica de mucus, necesara protejarii suprafetei interioare a organelor respective fata de efectul nociv al aerului, prafului si fata de uscaciune. In conditii patologice se aduna in CAILE RESPIRATORII SUPERIOARE o cantitate variabila de sputa care actioneaza ca un corp strain si provoaca actul tusei. Sputa este alcatuita din secretia si exudatia patologica a mucoaselor bronhopulmonare din descuamatia epiteliilor pulmonare dar si din substante straine inhalate(praful). Expectoratia are o mare importanta pentru stabilirea multor diagnostice. Pentru determinarea cantitatii se vor folosi vase gradate acoperite cu placi de sticla, in vas se afla o cantitate fixa de substanta dezinfectanta de lizol 5%sau fenol 100g sau permanganat de potasiu, care trebuie scazuta din cantitatea de sputa colectata in vas(recipient). Daca sputa se capteaza pentru aprecierea aspectului se utilizeaza scuipatoare emailata cu capac(fara a se adauga o alta substanta in vas, care ar putea denatura aspectul sputei.

85

TEHNICA 50. TESTAREA SENSIBILITATII BOLNAVULUI LA TUBERCULINA Produsul folosit pentru intradermoreactia la tuberculina este: PPD IV65. PPD IV65 = tuberculo-proteina purificata produsa de institutul Cantacuzino in 1965, astfel incat 0,1ml din solutia livrata sa fie echivalent cu produsul de referinta international. Testarea la tuberculina este metoda prin care se poate recunoaste daca organismul a suferit sau nu infectia tuberculoasa. SCOP: explorator. MATERIALE NECESARE: ace. seringi. 2 tavite renale. alcool medicinal. tampoane de vata. manusi de protectie. solutia injectabila(tuberculo-proteina). Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile de protectie, bolnavul a fost pregat fizic si psihic. Se dezinfecteaza tegumentulin jurul zonei de electie, cu alcool medicinal. Se intinde tegumentul si se imobilizeaza cu policele si indexul mainii stangi. Se prinde seringa cu mana drepata si se patrunde cu bizoul indreptat in sus in grosimea dermului. Se introduce intradermic, 0,1ml din solutia PPD IV65. Injectia se face cu seringi speciale si cu ace pentru injectii intradermice. Se observa la locul electiei, formarea unei papule cu aspectul unei coaje de poatocala, avand inaltimea de 1-2mm. Se retrage acul brusc si nu se tamponeaza locul de electie. Bolnavul este informat sa nu se spele pe antebrat sis a nu comprime locul respective. Citirea se face la 72 de ore dupa administrare, astfel: daca d 10mm, rezultatul este negativ. daca d >10mm, rezultatul este pozitiv.

86

TEHNICA 51. TESTAREA SENSIBILITATII LA ANTIBIOTICE SCOP: explorator. MATERIALE NECESARE: ace. seringi. 2 tavite renale. alcool medicinal. tampoane de vata. manusi de portectie antibioticul ce urmeaza a fi administrat. Raportul este 1/100. Se dilueaza 1 gram substanta active intr-un flacon, cu 10ml ser fiziologic(daca flaconul are 1,5 grame, se dilueaza cu 15ml ser fiziologic). Din aceasta dilutie: 1+10=11, se aspira 1ml solutie, care, la randul ei se dilueaza cu inca 9ml ser fiziologic. Din solutia obtinuta 1+9=10ml, se aspira 0,1ml solutie ce se administreaza pe fata anterioara a antebratului. Dupa maxim 30 de minute se interpreteaza sensibilitatea in functie de reactia locala. In cazul unei alergii: la locul de electie al alergenului(antibioticului), apare o papula puriginoasa(prurit=senzatie de mancarime), cu tendinta la extindere. Citirea se face in maxim 30 de minute: rezultatul este negativ daca diametrul este <10mm si, deci, solutia se poate administra; rezultatul este pozitiv daca diametrul este >10mm si, deci, solutia nu se poate adminstra.

87

TEHNICA 52. EFECTUAREA SPALATURII VAGINALE MATERIALE NECESARE: paravan musama aleza 2 bazinete manusi de cauciuc manusa de baie si prosopul(3) TEHNICA: Bolnava este asezata in pozitia ginecologica, se introduce sub regiunea sacrala a bolnavei un bazinet pentru a urina daca aceasta nu a urinat. Se va schimba bazinetul, se imbraca manusile de protectie si manusa de baie. Se efectueaza spalatura dinspre regiunea pubiana spre anus cu sapun ce are pH neutru. Se limpezeste cu apa din abundenta, se usuca cu prosopul 3 prin tamponare, se indeparteaza bazinetul. Se aeriseste salonul si se trece la reorganizarea locului de munca.

88

TEHNICA 53. EFECTUAREA BILANTULUI HIDRIC Pentru efectuarea bilantului hidric urmarim INGESTA-EXCRETA. Pentru a urmari bilantul hidric in organism este necesar sa se noteze atat intrarile cat si iesirile. INTRARILE: sunt constituite prin apa din alimente si bauturi(apa, ceaiuri, cafea, sucuri, supe, fructe). O alta parte din apa este provenita din metabolismul celular dar si din solutii perfuzabile. IESIRILE(EXCRETA): sunt constituite din: scaun urina perspiratie transpiratie menstra pierderi patologice cum ar fi: diaree, varsaturi, hipertermie, drenaje, hemoragii masive, aspiratie gastrica sau intestinala. Vor fi de asemenea masurate si calculate si notate in BILANTUL HIDRIC. Pentru fiecare grad de temperature peste 37gradeC se va calcula o pierdere suplimentara de apa de 500mL. Se va nota ori de cate ori a fost schimbat un pansament si gradul de schimbare al acestora, stiind ca printr-un pansament abundant imbibat se pot pierde circa 500-700 mL apa. EXEMPLU: BILANT HIDRIC: INGESTA: LICHIDE=1500ML. ALIMENTE=600ML. APA REZULTATA DIN METABOLISMUL ALIMETAR=400ML. TOTAL=2500ML.

EXCRETA: SCAUN= 200ML. DIUREZA=1600ML. TRANSPIRATIE=400ML. MENSTRA=200ML. PERSPIRATIE=100ML. TOTAL=2500ML. DACA INTERVINE PATOLOGICUL AVEM: INTRARI: VEZI MAI SUS. IESIRI: VARSATURI=400ML. SCAUN DIAREIC=500ML. DIAFOREZA=600ML. PENTRU ECHILIBRU INTERVENIM CU PEV SER GLUCOZAT=1500ML.

89

TEHNICA 54. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZ DE FRACTURA Fracturile reprezinta ntreruperea totala sau partiala a continuitatii unui os. Fractura se poate produce prin mecanism direct - prin lovire sau indirect - prin torsiune (cnd are loc o rasucire a unui os, aparnd o fractura spiroida), prin tractiune (n timpul unei contractii musculare puternice se produce smulgerea unor fragmente osoase n zona de insertie tendinoasa), prin nfundare (cnd se produce o compresiune n lungul axului osului respectiv, aparnd fractura epifizei), prin ndoire (cnd forta traumatica actioneaza pe un os lung la un capat al acestuia celalalt capat fiind fixat, aparnd tendinta de exagerare a curburii osoase, care depaseste elasticitatea osului, fractura instalndu-se la punctul maxim al curburii). Clasificare: 1) n functie de comunicarea focarului de fractura cu exteriorul: fracturi nchise: fragmentele osoase sunt acoperite integral de tegument; fracturi deschise: focarul de fractura comunica cu exteriorul. Aceste fracturi se pot produce n doua moduri: din exterior spre interior, pielea si tesutul subcutanat fiind lezate de agentul traumatic; din interior spre exterior, pielea si tesutul subcutanat fiind lezate de fragmentele osoase. 2) n functie de numarul de fragmente osoase: fracturi simple: exista doua fragmente osoase la nivelul focarului de fractura; fracturi cominutive: exista cel putin trei fragmente osoase 3) n functie de traiectul de fractura: fracturi complete: cand ambele corticale osoase sunt lezate; fracturi incomplete: cnd este lezata doar o corticala osoasa Aceste fracturi incomplete sunt caracteristice pentru copii (exemplu: fractura n lemn verde: n acest caz este lezata doar partea convexa a osului ndoit, partea concava ramnnd intacta). 4) n functie de deplasarea fragmentelor osoase : fracturi cu deplasare: capetele osoase fracturate se deplaseaza din axul longitudinal al osului; fracturi fara deplasare: capetele osoase fracturate ramn n axul longitudinal al osului Simptomatologie: Semnele prezente n cazul unei fracturi sunt structurate n doua categorii: semne de probabilitate (cele ne ajuta sa banuim prezenta unei fracturi) si semne de certitudine (daca sunt prezente aceste semne, sigur exista o fractura). Pentru fracturile nchise: Semne de probabilitate: durere: aceasta apare imediat dupa traumatism; la nivelul focarului de fractura este intensa si n punct fix; durerea poate fi prezenta si la distanta de focarul de fractura (durere reflectata), n acest caz avnd o intensitate mai mica (exemplu: durerea la nivelul genunchiului aparuta n fractura de sold) tumefiere regionala: data de prezenta edemului, sau a hematomului echimoza: apare la 24-48 ore dupa traumatism; aceasta se instaleaza decliv fata de focarul de fractura impotenta functionala: poate fi totala sau partiala, n functie de tipul de fractura si osul la nivelul caruia este localizata Semne de certitudine: crepitatii osoase: sunt zgomote caracteristice, datorate frecarii capetelor osoase fracturate deformare regionala: este data de deplasarea capetelor osoase fracturate; 90

poate fi sub forma unui unghi, pe un segment cu forma liniara n mod normal mobilitate anormala: aparitia unor miscari care nu exista, n mod normal, la nivelul respectiv lipsa transmiterii miscarii normale dincolo de focarul de fractura: miscarea se poate executa ntr-o parte a segmentului fracturat, dar nu se continua si n cealalta parte a acestuia (dincolo de focarul de fractura) - examenul radiologic: evidentiaza existenta traiectului de fractura Pentru fracturile deschise: La semnele enumerate mai sus se adauga prezenta urmatoarelor: plaga deschisa hemoragie locala Fracturile deschise reprezinta leziuni de maxima urgenta, ele necesitnd rezolvarea completa n maxim 6 ore de la producere, deoarece, pe de o parte concomitent cu fractura sunt lezate toate tesuturile (tegument, muschi, vase sangvine, nervi), iar pe de alta parte ele reprezinta porti de intrare pentru agentii patogeni, infectia fiind cea mai frecventa complicatie a lor. Evolutia spontana a fracturilor: se produce sudarea capetelor osoase lezate, prin intermediul calusului. Primul ajutor: combaterea durerilor cu substante antialgice hemostaza provizorie si efectuarea pansamentului plagii respectiven cazul fracturilor deschise imobilizarea provizorie a segmentului afectat, cu ajutorul atelelor protejarea termica a accidentatului, deoarece este afectata functia de termoreglare transportul, obligator, la o unitate de specialitate (ortopedie) Reguli pentru efectuarea imobilizarii provizorii n cazul fracturilor: - initial, n toate cazurile de fractura, se executa imobilizarea manuala a zonei respective: salvatorul si introduce simultan ambele mini sub focarul de fractura, de-o parte si de alta a acestuia, apoi accidentatul este asezat n pozitie optima - totdeauna se vor imobiliza si cele doua articulatii de siguranta: cea distala si cea proximala fata de focarul de fractura - atelele trebuie sa depaseasca cu 10-20 cm cele doua articulatii de siguranta - atelele se acopera cu materiale moi (vata, fulare, prosoape, etc.) - n marea majoritate a cazurilor, se folosesc doua atele, asezate perpendicular una pe cealalta (pentru a preveni deplasarea laterala a fragmentelor osoase) - prima atela montata este cea care sustine greutatea segmentului respective, apoi salvatorul si retrage simultan ambele mini de sub focarul de fractura (n acest moment se termina imobilizarea manuala) - toate spatiile goale dintre segmentele corporale si atela se umplu cu materiale moi - daca exista o deformare n unghi a osului fracturat: o atela se plaseaza de partea concava, spatiul gol fiind umplut cu un rulou din materiale moi, iar a doua atela se aseaza pe partea laterala a segmentului lezat - fixarea atelelor: se face printr-o tehnica de bandajare (n spirala, sau cteva ture circulare locale); se ncepe de la focarul de fractura, apoi se urca spre proximal, n final se coboara spre distal - imobilizarea se face n pozitia n care se afla osul fracturat 91

Metode specifice de imobilizare provizorie a fracturilor, n functie de segmentul traumatizat: Fracturi mandibulare: prastie mentoniera; tragerea a 2-3 ture circulare de fasa, ntre mandibula si vertex. Fracturi claviculare: cravata axilara; bandaj Desault (utilizat numai n cazul fracturilor fara deplasare); bandaj Watson-Jones. Fracturi costale: tehnica de bandajare circulara sau n spirala, de la nivel axilar pna la nivel ombilical. Fracturi la nivelul bratului (humerus): cu 2 atele, care trebuie sa depaseasca proximal umarul si distal cotul. Fracturi la nivelul antebratului (radius, cubitus): cu 1 atela, care trebuie sa depaseasca proximal cotul si distal articulatia pumnului; atela pneumatica, confectionata din material cauciucat si dotata cu un sistem de deschidere/nchidere (fermoar) si o supapa de umflare/dezumflare, Fracturi la nivelul oaselor minii (carpiene, metacarpiene, falange): cu 1 atela, care trebuie sa depaseasca articulatia pumnului si vrful degetelor; atela pneumatica. Fracturi la nivelul coapsei (femur): cu 2 atele, care trebuie sa depaseasca proximal soldul si distal genunchiul. Deoarece accidentatul va fi pozitionat n decubit dorsal, n cazul n care transportul la unitatea sanitara de specialitate dureaza mai multe ore, se recomanda ca proximal atela posterioara sa depaseasca umarul. Fracturi la nivelul oaselor gambei (tibie, peroneu): cu 2 atele, care trebuie sa depaseasca proximal genunchiul si distal glezna; atela pneumatica.

92

TEHNICA 55. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZ DE HEMORAGII EXTERNE

Clasificare: 1) n functie de tipul vasului lezat: hemoragii arteriale; hemoragii venoase; hemoragii capilare; hemoragii mixte 2) n functie de cantitatea de snge pierduta: hemoragii mici (pna la 500 ml de snge); hemoragii moderate (pna la 1000 ml de snge); hemoragii mari (mai mult de 1000 ml de snge) 3) n functie de localizare: hemoragii externe: sngerarea are loc n afara organismului; hemoragii interne: sngele se acumuleaza n organism, vasul necomunicnd direct cu exteriorul n cazul hemoragiilor interne, pot fi prezente mai multe situatii: - Sngele se poate acumula n cavitati preexistente. Exemple: hemotorax (snge n cutia toracica); hemartroza (snge ntr-o articulatie). - Hemoragia are loc ntr-un organ, de unde sngele este eliminat pe cale naturala (poarta denumirea de hemoragie exteriorizata). Exemple: epistaxis (snge eliminat pe nas); hematemeza (snge eliminat pe gura, provenit din stomac; n acest caz sngele are aspect de zat de cafea); hemoptizie (snge eliminat pe gura, provenit din plamni; n acest caz sngele are aspect aerat); melena (snge eliminat prin materiile fecale, acestea avnd culoare neagra-luciosa); hematurie(snge eliminat prin urina). - Sngele se acumuleaza n tesuturi (n acest caz este vorba despre o hemoragie interstitiala). Exemplu: hematom. 4) n functie de timpul scurs de la momentul traumatismului pna la producerea hemoragiei: hemoragii primitive, cnd vasul sangvin sese rupe n momentul traumatismului; hemoragii secundare, cnd lezarea vasului sangvin se produce la un interval liber de momentul traumatismului (ore, zile, saptamni) 5) n functie de efectul hemoragiei asupra organismului: hemoragii compensate, cnd efectele generale sunt discrete sau moderate; hemoragii decompensate, cnd efectele asupra organismului sunt importante Simptomatologie: Pentru hemoragiile arteriale: sngele este de culoare rosu-aprins sngele curge n jet continuu la capatul proximal al plagii si n jet intermitent, concordant cu bataile cardiace, la capatul distal al plagii Pentru hemoragiile venoase : sngele are culoare rosu-nchis sngele curge n jet continuu la ambele capete ale plagii Pentru hemoragiile capilare: sngele este de culoare rosu-nchis sngerarea este difuza,n suprafata, nu n jet Pentru hemoragiile externe: aspectul sngelui este n functie de tipul de vas sangvin lezat pot apare semne ale unei stari de soc: extremitati reci; puls egal sau mai mare de 100-120 b/min. si de amplitudine mica; tahicardie (alura ventriculara mai mare dect valoarea normala); scaderea tensiunii arteriale; respiratie superficiala si accelerata (polipnee); stare de lipotimie Pentru hemoragiile interne: 93

paloare stare de ameteala (vertij) 14 vjituri n urechi (acufene) senzatie de sete accentuata, asociata cu senzatie de gura uscata se poate instala starea de soc Gravitatea unei hemoragii depinde de urmatorii parametri: cantitatea de snge pierdut; viteza cu care s-a produs sngerarea; terenul accidentatului Exemple: Daca se pierde o cantitate mai mica de 500 ml de snge, la un om sanatos, nu apar efecte generale asupra organismului. Pierderea unei cantitati de 1000 ml de snge, daca se produce brusc, va fi urmata de instalarea unei stari de soc; daca se produce lent, va fi urmata de instalarea unei anemii. Pierderea brusca a unei cantitati egale cu 50% din masa circulanta poate provoca decesul. Prim ajutor: n cazul hemoragiilor externe: pozitionarea accidentatului n decubit, cu plaga orientata n pozitie optima (n sus si orizontal) efectuarea hemostazei provizorii adecvata n cazul hemoragiilor interne: posturarea accidentatului n pozitie Trendelemburg (pe plan nclinat la 300-400, cu capul mai jos, sub nivelul picioarelor) accidentatii inconstienti se pozitioneaza n decubit lateral accidentatul este dezbracat de hainele groase si se deschid nasturii, cravata, cureaua (n regiunea gtului, toracelui si abdomenului) se controleaza functiile vitale: daca este necesar, se executa resuscitare cardio-respiratorie crioterapie locala (daca poate fi precizat locul hemoragiei) daca este posibil, se ncearca prinderea (punctionarea) unei vene pentru recoltarea unei cantitati de snge necesara determinarii grupei sangvine si a Rhului si ulterior pentru montarea unei perfuzii endovenoase (PEV) asigurarea protectiei termice (nvelirea accidentatului) Accidentatul se mobilizeaza ct mai putin (deoarece nu se cunoaste exact locul si dimensiunea leziunii care a provocat hemoragia). Nu se administreaza cantitati mari de lichide pe cale orala (p.o.), deoarece exista riscul aparitiei varsaturilor, care vor duce la instalarea unui dezechilibru hidroelectrolitic. n cazul hemoragiilor exteriorizate: daca accidentatul este inconttient, se pozitioneaza n decubit lateral crioterapie se interzice orice efort fizic n cazul socului hemoragic (cea mai grava complicatie): pozitionarea accidentatului cu membrele inferioare n flexie de 900 pe bazin, obtinndu-se astfel un volum de snge suplimentar de aproximativ 1000 ml masurarea si notarea functiilor vitale (alura ventriculara, tensiunea arteriala, frecventa respiratorie) se monteaza o perfuzie endovenoasa mobilizare minima a accidentatului daca este posibil, administrare de oxigen pe sonda nazala 94

transport urgent la o unitate sanitara Hemostaza: Reprezinta oprirea sngerarii. Hemostaza poate fi: - spontana: se instaleaza prin interventia mecanismelor de autoaparare ale organismului (vasoconstrictie; coagulare) care duc la formarea trombusului (cheagul 15 sangvin). Aceasta poate fi stimulata prin administrarea medicamentelor hemostatice si aplicarea locala a unor substante hemostatice (vitamina K; Adrenostazin; Gelaspor; gheata). - provizorie: reprezinta oprirea temporara a hemoragiei. Este metoda specifica de prim ajutor n cazul hemoragiilor. - definitiva: reprezinta oprirea definitiva a hemoragiei. De obicei, se efectueaza la nivelul unui serviciu medical. Metode utilizate: ligatura vaselor; sutura vaselor; cauterizarea chimica (cu nitrat de argint) sau termica (cu electrocauterul); criochirurgia (azot lichid, care realizeaza o temperatura locala de 1960C). Daca dupa asigurarea hemostazei provizorii transportul la unitatea sanitara dureaza mai multe ore, la fiecare jumatate de ora se reface hemostaza, indiferent de metoda folosita, pentru a permite irigarea sangvina a tesuturilor situate distal, altfel existnd riscul aparitiei unei necroze tisulare. Metode de hemostaza provizorie: compresiune digitala; flexie fortata; aplicarea garoului Pentru hemostaza arteriala provizorie: 1) Compresiune digitala: Reguli de executare: este prima interventie, efectuata cu maxima rapiditate se comprima manual artera lezata, sau daca este posibil artera mare din care provine locul comprimarii este totdeauna proximal de plaga: se palpeaza artera pna se simte pulsul, apoi se apasa puternic pna se opreste sngerarea comprimarea trebuie facuta n loc accesibil, de preferat pe un plan osos 2) Flexie fortata: Se executa cu ajutorul unui obiect dur interpus ntre segmentele de membru flectate, care exercita o presiune asupra vasului lezat, avnd o rezistenta (osul respectiv). Exemple de obiect dur: rulou de fasa; prosop; portiuni din hainele accidentatului; un corp dur nvelit n vata etc. Initial se executa compresiunea manuala a vasului mare lezat si apoi aceasta metoda de hemostaza provizorie. 3) Aplicarea garoului: Garoul este un tub de cauciuc, de grosime si lungime variabile, care va fi nfasurat de 2-3 ori (sau nnodat) n jurul membrului accidentat, deasupra leziunii (deci proximal de plaga). Accidente care pot apare prin aplicarea garoului: Cianozarea zonei distale: garoul este prea strns, provocnd staza venoasa, putndu-se ajunge pna la gangrenarea membrului respective. Aparitia de dureri vii, insuportabile: s-a produs comprimarea nervilor, care poate fi generatoare de soc grav, sau paralizii definitive. Dilatarea foarte mare a vaselor sangvine, caz n care la scoaterea garoului se 95

poate instala o scadere brusca a tensiunii arteriale (cunoscuta sub denumirea de socul degarotatilor) care poate fi letala. Pentru prevenirea acestor accidente, este recomandata respectarea urmatoarele reguli: garoul va fi mentinut maximum 20-30 min. Daca este necesara pastrarea lui pentru o perioada mai mare, la un interval de 10-15 min. se scoate pentru 2 3 min., timp n care se face compresiune manuala, apoi se remonteaza garoul scoaterea garoului trebuie executata foarte lent (uneori dureaza pna la 3-5 min.) pentru ca circulatia sangvina sa se adapteze la noul pat vascular accidentatul va fi supravegheat foarte atent dupa scoaterea garoului 16 Pentru hemostaza venoasa provizorie: Se folosesc aceleasi metode ca la hemostaza arteriala provizorie, dar compresiunea si aplicarea garoului se executa distal de plaga. Pentru hemostaza capilara provizorie: Se efectueaza un pansament compresiv, aplicat pe segmentul lezat, care este ridicat la verticala (deasupra nivelului inimii, pentru ncetinirea circulatiei sangvine de la inima spre periferie).

96

TEHNICA 56. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN INSOLATIE Intervenia prompt n insolaie este esenial n evitarea complicaiilor cu risc fatal. Pentru c insolaia este o afeciune cu evoluie rapid, acordarea primului ajutor poate fi decisiv, de aceea e important ca acesta s fie efectuat corect. Semne de alarm! n cazul persoanelor care lucreaz n locuri cu temperaturi mari i care ncep s resimt o stare de slbiciune, cefalee, grea, se recomand ntreruperea lucrului i adpostirea ntr-un loc umbros i rcoros. Pentru scderea temperaturii corporale sunt recomandate: consumul de buturi reci (de preferin ap), duuri cu ap nu foarte rece, bile n ruri sau lacuri din apropiere (doar pentru persoanele care tiu s nnoate i doar n locuri permise), stropirea corpului cu un furtun de grdin, pentru rcorire. Acordarea primului ajutor unei persoane care manifest simptomele insolaiei n cazul n care se suspecteaz c o persoan sufer de insolaie, prima int urmrit trebuie s fie scderea temperaturii corporale sub 39 grade C, care trebuie continuat i pe parcursul resuscitrii. Etapele din cadrul acordrii primului ajutor n caz de insolaie sunt: > Aducerea persoanei n cauz ntr-un loc rcoros i umbros, dac acesta se afl n imediata apropiere. Pacientul trebuie aezat ntr-o anumit poziie pentru a asigura permeabilitatea cilor aeriene. > n ateptarea ajutorului medical specializat, se vor practica ndeprtarea hainelor (pentru permiterea pierderii de cldur), stropirea corpului cu ap rece, plasarea de buci de ghea la nivelul axilelor i abdomenului, acoperirea corpului cu prosoape mbibate n ap rece, n scopul scderii temperaturii corpului. Dac aportul de ap este limitat, rcirea gtului i capului vor fi prioritare. Pentru ventilaie se vor folosi pe post de evantaie: ziare, prosoape sau haine. > Se vor ridica membrele inferioare superior fa de restul corpului, pentru creterea aportului sangvin la organele vitale, cum este creierul. Se vor masa extremitile pentru favorizarea circulaiei. > Dac persoana este contient, va fi ncurajat s bea lichide > n acelai timp n care se face rcirea corpului, se va msura temperatura rectal din 10 n 10 minute, deoarece aceasta nu trebuie s scad sub 38,5 grade C. Dac nu exist un termometru la ndemn (cum se ntmpl pe cmp, de exemplu), rcirea corpului se va face pn cnd scderea temperaturii se poate simi cu mna, prin palpare. > La sosirea echipajului medical specializat, pacientului i se va monitoriza pulsul, frecvena respiratorie i se va practica, dac e cazul, reuscitarea cardio-respiratorie. Pacienii incontieni, care nu respir, vor fi intubai. Pacienii contieni, care rspund la stimuli, trebuie s primeasc oxigen. > Se va prinde o linie venoas, n anticiparea necesitii reechilibrrii hidroelectrolitice i perfuzrii de dextroz sau tiamin (vitamin B1). Hipoglicemia apare frecvent la pacienii cu insolaie, putnd fi o manifestare a insuficienei hepatice, de aceea administrarea perfuzabil de dextroz trebuie luat n considerare la toi pacienii afectai.

97

TEHNICA 57. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZ DE NEC necul reprezinta asfixia produsa de patrunderea apei, sau a altor lichide, n caile respiratorii inferioare. Este a treia cauza de mortalitate accidentala. Mecanisme de producere a necului: incapacitatea de a mentine capul afara din apa: acest mecanism poate fi present n urmatoarele situatii: nu stie sa noate; este blocat n spatiu nchis incapacitatea de a reactiona prin nchiderea cailor aeriene si apnee la contactul cu apa: n traumatism cranio-cerebral; criza convulsiva; traumatism al zonelor reflexogene epuizare musculara hidrocutie (oprirea activitatii cardiace provocata de diferenta de temperatura ntre apa rece / corpul cald al accidentatului) accidente de scufundare Scufundarea unui corp n apa poate fi sub forma imersiei (scufundarea partiala) sau a submersiei (scufundarea totala). n fiecare caz de nec, trebuie luate n considerare proprietatile fizice si cele chimice ale apei n care s-a produs traumatismul: Proprietatile fizice ale apei: hipotermia (provocata de temperatura scazuta a apei) creste toleranta la hipoxie. Proprietatile chimice ale apei: Apa sarata este hipertona (deoarece are o concentratie mare de clorura de sodiu) ceea ce va provoca trecerea pasiva a serului din vasele sangvine n alveolele pulmonare (datorita osmolaritatii mai mari fata de cea a sngelui). Astfel va apare o stare de hipovolemie (scaderea volumului sangvin circulant) si hemoconcentratie (cresterea concentratiei de hemoglobina n hematii). Apa dulce este hipotona (deoarece are o concentratie mica de clorura de sodiu), trecnd din alveolele pulmonare n snge (datorita osmolaritatii scazute). Astfel apare o stare de hipervolemie (cresterea volumului sangvin circulant), cu ncarcarea suplimentara a cordului si hemoliza (distrugerea exagerata a hematiilor), instalndu-se anemie si hipoxie. Simptomatologie: n functie de gravitatea hipoxiei provocate, simptomatologia este diferita: Hipoxie moderata (apare n cazurile n care este inhalata o mica cantitate de apa): cianoza la nivelul buzelor si a unghiilor tuse hemoptizie (la cei necati n apa sarata) jena respiratorie tahicardie este pastrata starea de constienta accidentatul este speriat Hipoxie grava: alterare marcata a starii de constienta, pna la coma detresa respiratorie Hipoxie severa: stop cardio-respirator Persoana care acorda primul ajutor trebuie sa respecte urmatoarele reguli: sa-si pastreze calmul pe toata perioada acordarii primului ajutor sa nu-si supraevalueze puterile proprii (este o persoana solida) daca victima este constienta si n apropierea malului apei, sau marginii bazinului, 98

salvatorul nu sare n apa, ci ntinde mna, sau piciorul, sau un obiect, de care se va prinde accidentatul daca victima este n larg, salvatorul va sari n apa daca apa este necunoscuta, se sare cu picioarele nainte daca fundul apei este mlastinos, se va nota pe o parte (pentru a nu se tulbura apa) daca apa este curgatoare, salvatorul va fugi pe mal n sensul curentului, dupa care va sari n apa n timpul transportului pna la mal, se recomanda asezarea unui obiect dur (scndura) sub spatele necatului, deoarece nu se cunosc leziunile acestuia la nivelul capului, gtului si coloanei vertebrale daca accidentatul este constient, i se spune sa se prinda de umerii sau soldurile salvatorului; daca este inconstient, va fi prins de axile sau picioare daca victima nu respira, se ncepe imediat (deci n apa) respiratia artificiala prin metoda directa gura la gura daca pe mal sunt oameni, se striga imediat dupa ajutor (din apa) pentru ca unul dintre acestia sa plece dupa o echipa de interventii (salvamar) salvatorul trebuie sa se fereasca de accidentat: daca victima prinde la nivelul fetei, salvatorul cu o mna apasa cu putere nasul si barbia accidentatului, sau aplica o lovitura de genunchi n abdomenul accidentatului, sau se scufunda cu victima (aceasta, n apa, va slabi priza sa de apucare) Primul ajutor: Masurile de prim ajutor trebuie aplicate la locul necului (n apa, barca, marginea bazinului, pe mal). Scoaterea ct mai rapida a accidentatului din apa, deoarece dupa sta 1 minut sub apa are sanse de supravietuire de 98%, nsa la 10 minute de stat sub apa - sansele de supravietuire scad la 1%. Eliberarea cailor aeriene obstruate. Daca exista ml, nisip, alge, etc.se aplica urmatoarele masuri de prim ajutor: stergerea cavitatii bucale si a nazofaringelui; manevra Esmarch; aspirarea secretiilor; manevra Heimlich. Daca exista un spasm laringian se recomanda efectuarea traheostomiei. Evacuarea apei din plamnii accidentatului trebuie realizata n maxim 60 secunde. n cazul necatilor n apa dulce, este inutila aceasta manevra de prim ajutor. Dupa eliminarea apei din plamni, daca accidentatul este n stop respirator se face respiratie artificiala printr-o metoda directa sau indirecta. Daca este n stop cardiorespirator se face resuscitare respiratoriere printr-o metoda directa asociata cu masaj cardiac extern. Protectia termica a accidentatului: dezbracarea de hainele ude; ferirea de vnt; ncalzirea necatului, deoarece acesta este n hipotermie. Daca este posibil, se face evacuarea continutului gastric, pe sonda gastrica; intubatie traheala; aspirarea secretiilor pe sonda de intubatie. Metode medicale, utilizate numai de persoanele calificate: pentru necatii cu apa dulce furosemid si vasotomie (extragerea unei cantitati de snge); pentru necatii cu apa sarata: perfuzie endovenoasa cu ser izoton. Prevenirea infectiilor prin administrare de antibiotice. Infectiile pot sa apara datorita ingestiei si inhalarii de lichide infectate. Transportul accidentatului la o unitate sanitara. Acesta se face numai dupa resuscitarea cardio-respiratorie (daca aceasta a fost necesara), n decubit lateral sau ventral (deoarece la un anumit timp dupa reanimare necatul poate sa verse) si sub 99

supraveghere permanenta deoarece exista riscul agravarii starii generale a accidentatului, n majoritatea cazurilor datorita eliminarii incomplete a lichidului intrapulmonar. Este contraindicata administrarea de lichide sau alimente n primele 60 minute dupa reanimarea din nec.

100

TEHNICA 58. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN MUSCATURA DE SARPE Primele masuri ce trebuie luate pentru ingrijirea muscaturilor de sarpe veninos trebuie sa conarga spre a transporta victima pentru a primi ingrijiri medicale definiti cat mai rapid posibil; victima trebuie sa fie cat mai putin mobilizata, pentru a limita difuziunea sistemica a ninului. Dincolo de aceasta, orice masura trebuie cel putin sa nu faca mai mult rau. Dupa muscaturile de vipera, suctiunea mecanica locala poate fi utila daca se aplica plagilor intepate in primele 3-5 minute. Un dispozitiv folositor este extractorul (produs Sawyer, Safety Harbor, Florida), care produce o presiune negativa de -l atmosfere asupra plagii. Suctiunea trebuie continuata cel putin 30 de minute. Suctiunea orala trebuie evitata, deoarece poate inocula in rana flora orala si teoretic poate, de asemenea, sa conduca la absorbtia ninului de catre cel care practica suctiunea prin leziunile tractului digestiv superior. Un garou proximal, care produce ocluzie limfatica, poate limita difuziunea ninului daca este aplicat in primele 30 de minute. Totusi, pentru a evita o cauza suplimentara de necroza tisulara, garoul nu trebuie lasat sa intrerupa fluxul arterial. O extremitate muscata trebuie imobilizata, daca este posibil, si pozitionata aproximativ la nilul inimii. Niciodata nu trebuie efectuate incizii la sediul muscaturii si nici o forma de racire sau soc electric nu prezinta avantaje. Pentru muscaturile elapidelor sau serpilor de mare este foarte utila tehnica australiana presiuneimobilizare, in care intreaga extremitate muscata trebuie infasurata cu un bandaj elastic sau cauciucat si apoi imobilizat. Bandajul trebuie aplicat la fel de strans ca pentru a trata o luxatie de glezna. Aceasta tehnica restrange in mare parte absorbtia si circulatia ninului de la locul muscaturii. Totusi, o evaluare a utilitatii potentiale a acestei metode in muscaturile de vipera necesita cercetari ulterioare, deoarece poate adauga leziuni tisulare locale dupa aceste muscaturi. Tratamentul la spital Odata ajunsa la spital, victima trebuie monitorizata indeaproape (functii vitale, ritm cardiac si saturatie de oxigen), in timp ce se realizeaza rapid anamneza si o examinare fizica scurta, dar integrala. Nilul eritemului/ inflamatiei unei extremitati muscate trebuie marcat si circumferinta trebuie masurata in cateva locuri la fiecare 15 minute, pana cand inflamatia se silizeaza. Trebuie obtinut abord intranos larg la nilul extremitatilor neafectate, pentru entualitatea in care ar aparea hipotensiune. Hipotensiunea precoce se datoreaza transvazarii sangelui in paturile vasculare pulmonar si shnic; cateva ore mai tarziu, hemoliza si piederea de volum intravascular in tesuturile moi poate juca un rol important. Pentru starea de soc trebuie sa fie initiata administrarea de lichide, cum ar fi serul fiziologic sau Ringer lactat. Daca raspunsul tensiunii arteriale nu este cel scontat dupa administrarea de 20-40 ml/kg corp, se incearca administrarea de solutie de albumina 5% (10-20 ml/kg). Daca reechilibrarea volemiei nu reuseste sa amelioreze perfuzia tisulara, trebuie administrate substante vasopresoare (de exemplu, dopamina). Monitorizarea hemodi-namica invaziva (presiunile noase centrala si/sau arteriala pulmonara) poate fi utila in astfel de cazuri. Daca este evidenta coagulopatia, accesul nos central trebuie obtinut cu mare grija. Cat mai curand posibil trebuie recoltat sange pentru analize de laborator (inclusiv determinarea grupului sanguin si a compatibilitatii), inainte ca efectele ninului circulant sa interfereze cu determinarea grupei sanguine. De asemenea, are importanta realizarea hemogramei complete pentru a evalua gradul hemoragiei sau hemolizei, determinarea probelor renale si hepatice, coagulogramei, in special identificarea semnelor de coagulopatie de consum si testarea urinei pentru hematii si mioglobina. In cazurile sere sau in prezenta comorbiditatii semnificati, pot fi necesare determinarea gazelor in sangele arterial, electrocardiograma si radiografia toracica. Eforturile de a localiza o sursa de ser antinin adecvat trebuie sa inceapa precoce, in toate cazurile de muscaturi de serpi ninosi, indiferent de simptome. Daca apar semne si simptome, acestea pot progresa rapid, facand ca orice intarziere in administrarea de antinin sa fie periculoasa pentru victima. Antininurile rareori ofera protectie incrucisata impotriva ninului altei specii, decat cea utilizata in productia lor, in afara de situatia in care speciile sunt strans inrudite. Un exemplu de protectie 101

incrucisata buna este cea a utilizarii antininului obtinut de la sarpele-tigru australian (Notechis Scutatus) pentru muscaturile sarpelui de mare ( mai jos). Pentru informatiile privind spectrul de acoperire trebuie consultat prospectul care insoteste un antinin particular. in Statele Unite, ajutorul in gasirea unui antinin poate fi obtinut timp de 24 de ore pe zi de la Centrul de Informare privind Otravurile si Medicamentele de la Unirsitatea din Arizona (Unirsity of Arizona Poison and Drug Information Center (520-626-6016)). Semnele locale sere si rapid progresi (inflamatia tesuturilor moi, echimozele, petesiile etc.) sau manifestarile de toxicitate sistemica (semne si simptome sau anomalii de laborator) contituie indicatii pentru administrarea de antinin intranos. Prospectul alaturat evidentiaza tehnicile pentru reconstituirea antininului (atunci cand este necesar), procedurile testarii cutanate (pentru entualitatea reactiilor alergice) si dozele initiale adecvate. Majoritatea antininurilor sunt de origine ecvina si poarta riscul de reactii anafilactice, ana-filactoide si de hipersensibilitate intarziata. Testele cutanate nu sunt totdeauna de incredere in a sili care pacienti vor aa o reactie alergica la antininul ecvin; un test cutanat poate fi fals negativ sau fals pozitiv. inaintea administrarii de antinin, pacientul trebuie sa primeasca doze de incarcare adecvate de antihistaminice intranoase (de exemplu, difenhi-dramina, 1 mg/kg pana la maximum 100 mg; cimetidina, 5-l0 mg/kg pana la maximum 300 mg) in efortul de a limita reactiile acute. Cresterea volumului intravascular cu solutii cristaloide poate sa fie, de asemenea, utila in aceasta privinta (daca nu cumva este contraindicata de statusul cardiac al pacientului). Trebuie sa fie disponibila epinefrina, iar doza de antinin de administrat trebuie diluata (de exemplu, in 1000 ml de ser fiziologic, Ringer lactat sau glucoza 5% pentru adulti sau in 20 ml/kg pentru copii). Acest volum poate sa fie redus daca este necesar pentru tratamentul pacientilor cu rezerva cardiovasculara compromisa. Perfuzia cu antinin trebuie inceputa lent, cu medicul alaturi, pentru a interni in entualitatea unei reactii acute. Rata perfuziei trebuie crescuta gradat, in absenta fenomenelor alergice, pana la administrarea dozei totale initiale (pe o perioada de 1-4 ore). Doze suplimentare de antinin pot fi necesare daca starea clinica se degradeaza. Analizele de laborator trebuie recoltate la fiecare ora, mai ales daca sunt anormale, pana se asigura silitatea clinica.Ingrijirea muscaturii de sarpe ninos amenintatoare de viata la o victima cu alergie aparenta la antinin necesita o experienta semnificativa. Se recomanda consultarea unui specialist in otravuri, a unui specialist in terapie intensiva sau a unui alergolog. Adesea, antininul poate fi totusi administrat in asemenea situatii sub control strict si cu preme-dicatie intensiva (de exemplu, cu epinefrina, antihistaminice si steroizi).Ingrijirea plagii muscate trebuie sa includa aplicarea unui pansament steril uscat si imobilizarea extremitatii cu atela si vatuire intre degete. Datorita riscului de difuziune centrala a ninului, extremitatea trebuie ridicata doar atunci cand antininul este disponibil. Imunizarea antitetanica trebuie adusa la zi in mod adecvat. Utilizarea profilactica a antibioticelor este controrsata, deoarece incidenta infectiilor secundare, care pot aparea ca urmare a muscaturilor de serpi ninosi, pare sa fie scazuta. Totusi, multe autoritati prescriu un antibiotic cu spectru larg (cum ar fi ampicilina sau o cefalosporina) in primele cateva zile. Daca inflamatia extremitatii muscate atinge niluri astfel incat edemul muscular subfascial poate sa impiedice perfuzia tisulara (sindromul de timent muscular), trebuie masurate presiunile intratimentale printr-o tehnica minim invaziva (de exemplu, cateter cu fitil). Daca presiunile sunt inalte, trebuie solicitat prompt un consult chirurgical, pentru o posibila fasciotomie, in timp ce administrarea de antinin continua. Totusi, sindroamele de timent sunt destul de rare dupa muscaturile de serpi. Indiferent daca serul antinin se administreaza sau nu, orice pacient cu semne de otravire cu nin trebuie internat in spital spre a fi tinut sub observatie cel putin 24 de ore. Un pacient cu o muscatura aparent "uscata\" trebuie supragheat cel putin 6-8 ore inainte de externare. Ocazional, muscaturile "uscate\" de vipera progreseaza spre toxicitate semnificativa dupa o intarziere de cateva ore, iar dupa muscaturile catorva elapide (in special sarpele coral) si ale serpilor de mare debutul simptomelor sistemice este intarziat cu cateva ore. Pacientii muscati de aceste reptile trebuie urmariti in spital timp de 24 de ore.

102

MORBIDITATE SI MORTALITATE Ratele mortalitatii globale prin muscaturi de serpi ninosi sunt scazute in acele zone ale lumii cu acces rapid la ingrijiri medicale si ser antinin adecvat. in Statele Unite, spre exemplu, rata mortalitatii este < 1% pentru victimele care primesc antinin. Serpii cu spate de diamant din st si din est (Crotalus adamanteus si respectiv Crotalus atrox) sunt responsabili de cele mai multe decese prin muscaturi de serpi din Statele Unite. in alte parti ale lumii, serpii responsabili de un mare numar de decese includ cobrele (specia Naja) din Asia si Africa, specia Echis din Orientul Mijlociu si Africa, vipera Rusell (Vipera russelli) din Orientul Mijlociu si Asia, viperele africane mari (specia .Bfto) si viperele cu gropite si specmBothrops din America Centrala si de Sud. Incidenta morbiditatii in termenii pierderii permanente a functiei unei extremitati muscate este dificil de estimat, dar este probabil substantiala. O asemenea pierdere se poate datora leziunii musculare, nervoase sau vasculare sau contracturii cicatriceale. in Statele Unite, o asemenea pierdere datorata muscaturilor de sarpe tinde sa fie mai frecnta si mai sera dupa muscaturile sere ale serpilor cu clopotei decat dupa muscaturile serpilor cu cap de cupru si mocasinilor de apa.

103

TEHNICA 59. EFECTUAREA SPALATURII AURICULARE Definitie: Spalatura auriculara reprezinta spalarea conductului auditiv extern prin intermediul unui curent de lichid. SCOP: Terapeutic in vederea indepartarii secretiilor: puroi, cerumen sau corpi straini ajunsi in urechea externa accidental sau voluntar si in administrarea de medicamente in otite sau alte afectiuni auriculare. MATERIALE NECESARE: -2 sorturi din plastic -musama si aleza -vata -comprese sterile -prosop -seringa GUYON de capacitate 200ml(100ml) -tavita renala -manusi de protectie TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril. Se trece la pregatirea pshica a bolnavului:I se explica tehnica si importanta acesteia. Pregatirea fizica: pozitionam bolnavul in decubit dorsal sau pozitia sezand in pat ori pe scaun. Daca bolnavul ocupa pozitia sezand in pat, il imbracam pe bolnav cu sortul de cauciuc sau plastic si ii protejam lenjeria de corp cu un prosop in jurul gatului. Asistenta medicala imbraca sortul, se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile de protectie, se aseaza tavita renala sub urechea bolnavului si o va sustine, daca acesta nu este capabil, vom cere ajutorul unei asistente medicale. Se verifica temperatura serului fiziologic, rugam bolnavul sa deschida gura (prin deschizatura gurii se largeste conductul, iar continutul va fi indepartat mai usor. Cu mana stanga asistenta trage pavilionul urechii in sus si inapoi, iar cu dreapta injectam lichidul de spalatura in conduct, spre peretele postero-superior si se asteapta evacuarea continutului. Se repeta manevra de cateva ori, pana lichidul evacuat este curat. Se usuca conductul auditiv extern cu ajutorul compreselor sau a prosopului si se introduce 2 tampoane de vata in fiecare ureche. Dupa ce medicul a controlat lichidul de spalatura, materialele sunt indepartate, bolnavul este asezat intr-o pozitie confortabila, asistenta dezbraca manusile, se spala pe maini cu apa si sapun, si noteaza tehnica cat si numele ei iar dupa caz ora si data. In cazul in care dorim indepartarea insectelor, introducem ulei de vaselina, glicerina sau tampoane imbibate in alcool cu efect narcotizant.

104

TEHNICA 60. INTRODUCEREA TUBULUI DE GAZE Tubul de gaze este un tub de cauciuc, semirigit de aproximativ 30-35 cm lungime si cu un diametru de 810 mm, cu marginile si extremitatile rotunjite. SCOP: Evacuator in vedrea eliminarii gazelor din colon in cazul meteorismului abdominal(imposibilitatea de a evacua gazele in mod spontan). MATERIALE NECESARE: -paravan -musama si aleza -manusi sterile -masca -invelitoare -tub de gaze steril dispus sau nu cu punga colectoare -comprese sterile -lubrifiant -tavita renala TEHNICA: Materialele sunt pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril. Se izoleaza patul cu paravan si lenjeria de pat cu musama si aleza. Se pregateste bolnavul psihic in vederea efectuarii tehnicii cat si importanta efectuarii acesteia. Se aseaza bolnavul in decubit lateral stang si se dezbraca. Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile, lubrifiaza tubul. Cu mana stanga indepartam fesele bolnavului, iar cu dreapta introduce tubul de gaze prin anus in rect si colon, prin miscari de rasucire si inaintare pana la o adancime de 15-20cm. Se acopera bolnavul cu o invelitoare si se mentine tubul de gaze cel mult 2 ore pentru a nu produce traumatisme ale mucoasei rectale. Se indeparteaza tubul de gaze dupa degajare, in tavita renal. Daca este necesar se repeta tehnica dupa una doua ore, dupa ce se restabileste cisculatia la nivelul mucoasei. Se efectueaza tualeta regiunii anale, se aseaza bolnavul in pozitie comoda, se indeparteaza materialele folosite, se aeriseste salonul, se noteaza tehnica in foaia de observatie si se trece la reorganizarea locului de munca. OBSERVATIE! Pentru lubrifierea canulei sau a tubului de gaze nu se foloseste VATA, deoarece firicelele de vata care sunt introduce, pot irita mucoasa rectala.

105

TEHNICA 61. EFECTUAREA TOALETEI PE REGIUNI LA PAT Pentru efectuarea tehnicii, asistenta trebuie sa respecte urmatoarele reguli: -sa asigure o temperatura adecvata in salon. -pregatirea materialelor necesare astfel ca ingrijirea bolnavului sa se desfasoare operativ. -sa actioneze rapid cu miscari sigure si multa blandete. -sa menajeze bolnavul protejandu-l cu paravan. -sa dea dovada de mult tact si delicatete in ceea ce priveste convingerea bolnavului in efectuarea tehnicii. MATERIALE NECESARE: -paravan de protectie -2 scaune -musama si aleza -lighean -cana pentru apa calda si rece -2 bazinete -tavita renala -cearsaf -manusi de protectie -3 manusi de baie confectionate din finet, bumbac sau prosop -3 prosoape de culori diferite -sapun -alcool medicinal camforat sau mentolat -pudra de talc -lenjerie de pat -lenjerie de corp -galeata pentru apa murdara -sac -termometru de baie -trusa pentru ingrijirea unghiilor -materialele pentru ingrijirea bucala Materialele sunt pregatite si transportate la patul bolnavului. Bolnavul este pregatit psihic, i se explica simplitatea, necesitatea si importanta tehnicii. Se inchid ferestrele, se asigura o temperatura corespunzatoare in salon. Se indeparteaza noptiera, se monteaza paravanul pentru intimitate, se aseaza 2 scaune langa pat, se indeparteaza o perna, cea de-a 2 perna este protejata cu musama si aleza. Capul bolnavului se aseaza pe perna acoperita, indepartam patura si o indepartam in forma de armonica la picioarele bolnavului sau o asezam pe scaun langa perna. Se dezbraca bolnavul complet si se acopera cu cearsaful plic de la patura. Se pregateste apa in lighean 2/3, la o temperatura de 36-37grade C. Se aseaza in jurul gatului un prosop. Se spala ochii bolnavului dinspre comisura esterna spre comisura interna. Se clatesc cu apa din abundenta si se sterg prin tamponare cu prosopul. Se spala fruntea bolnavului dinspre mijloc spre tample. Se spala regiunea peribucala si perinazala in sens circular. Se sterg prin tamponare cu prosopul.Se sapuneste o ureche si se insista in regunea retrooriculara si in santurile pavilionului, se clateste bine urechea si se sterge prin tamponare cu prosopul. La fel se va proceda si cu cealalta ureche. Se spala gatul cu apa si sapun, se clateste bine, se sterge cu prosopul. Se acopera gatul cu cearsaful, se arunca apa din lighean, se dezveleste unul din membre dupa ce am asezat musamaua si aleza sub membrul descoperit. Se sapuneste circular incepand de la umar spre capatul distal, insistand in regiunea axilei. Se limpezeste si se sterge cu prosopul, se inveleste membrul bolnavului cu prosopul, se taie unghiile, se intoarce bolnavul in decubit lateral de partea corespunzatoare membrului spalat si se 106

protejeaza la fel si cu celalalt membru. Se dezveleste regiunea anterioara a toracelui, se sapuneste, iar la femei se insista sub pliurile mamare, se clateste si se usuca cu prosopul prin tamponare. Se intoarce bolnavul in decubit lateral, este sustinut in aceasta pozitie, protejam patul cu musama si aleza, se sapuneste spatele si regiunea lombosacrala. Se limpezesc si se sterg prin tamponare cu prosopul.Se frictioneaza cu alcool si se pudreaza cu talc. Se indeparteaza musamaua si aleza, se aduce bolnavul in decubit dorsal, se acopera toracele bolanvului. Musamaua si aleza se aseaza sub abdomen, se sapuneste abdomenul(daca este cazul se insista in regiunea ombilicala cu un tampon montat pe un port-tampon imbibat in benzina, pentru a indeparta mizeria). Se clateste regiunea ombilicala cu apa din abundenta pentru a indeparta mirosul. Se indeparteaza manusa utilizata in tavita renala. Frictionam membrele si toracele cu alcool si pudram cu talc,se imbraca pijamaua sau camasa. Apa murdara se indeparteaza in galeata. Punem 2/3 apa curata in lighean la o temperatura de 36-37 grade C. Se imbraca cea de-a 2 manusa, se aseaza musamaua in regiunea coapselor, se sapunesc coapsele si se insista in regiunea anghinala, se limpezesc si se sterg prin tamponare cu prosopul. Se muta musamaua si se aseaza ligheanul pe musama, se introduce un membru inferior in lighean, se sapuneste gamba insistand in regiunea poplitee si spatiile interdigitale(intre degete), se limpezeste si se sterge cu cel de-al 2-lea prosop curat. Metoda se repeta si la celalalt membru inferior, se vor taia unghiile daca este nevoie. Tualeta organelor genitale externe MATERIALE NECESARE: -paravan -musama aleza -2 bazinete -manusi de cauciuc -manusa de baie si prosopul(3) TEHNICA: Bolnava este asezata in pozitia ginecologica, se introduce sub regiunea sacrala a bolnavei un bazinet pentru a urina daca aceasta nu a urinat. Se va schimba bazinetul, se imbraca manusile de protectie si manusa de baie. Se efectueaza spalatura dinspre regiunea pubiana spre anus cu sapun ce are pH neutru. Se limpezeste cu apa din abundenta, se usuca cu prosopul 3 prin tamponare, se indeparteaza bazinetul. Se aeriseste salonul si se trece la reorganizarea locului de munca. Efectuarea tualetei parului MATERIALE NECESARE: -paravan -musama si aleza -apa calda -2 prosoape -fion -sampon -balsam -perie de par TEHNICA: Se ridica usor capul bolanvului, se indeparteaza perna pe un scaun, sustinem capul bolnavului si se indeparteaza salteaua sub restul saltelei. Se aseaza o musama deasupra saltelei indoite. Punem in lighean 2/3 apa calda la temperatura de 36-37grade C, asezat pe somiera. Sub musama se aseaza o aleza. Musamaua este rulata la ambele capete astfel incat sa formeze un jgheab. Se aseaza capatul mai ingust din musamaua rulata la capul bolnavului iar celalalt capat in lighean. Se umezeste parul, se samponeaza, se frictioneaza parul apoi se limpezeste. Se repeta manevra de cate ori este nevoie. Se sterge cu prosopul, se piaptana, se usuca cu fionul, se indeparteaza materialele folosite si se trece la reorganizarea locului de munca. 107

TEHNICA 62. PREGATIREA BOLNAVULUI SI PARTICIPAREA LA COLONOSCOPIE Se explic necesitatea tehnicii, durata, efectele neplcute (senzaia de presiune, durere). ~ Trei zile consecutiv, seara i dimineaa, se efectueaz cte 2 clisme evacuatoare simple, nalte, la interval de 1 or, a cte 2 litri de ap la 37 C pentru fiecare; ultima clism se face n dimineaa examenului, cu 3-4 ore nainte. ~ n prima zi i a doua sear de pregtire se administreaz un purgativ ~ n cele trei zile de pregtire pacientul va ingera doar alimentaie lichid. ~ La nevoie i se pot administra lichide prin perfuzie intravenoas n scopul combaterii sau prevenirii deshidratrii. ~ Seara naintea examenului, se d un somnifer, iar n dimineaa examinrii i se injecteaz 1 fiol Diazepam i 1 fiol Scobutil cu 30-60 minute naintea nceperii colonoscopiei. ~ La efectuarea colonoscopiei particip dou asistente: prima linitete pacientul, l roag s coopereze i, pe ct posibil s se relaxeze (informarea anterioar l face mai cooperant i mai tolerant fa de efectele neplcute ale tehnicii), urmrete funciile vitale ale pacientului, l aeaz n decubit lateral stng, cu genunchii flectai i l acoper cu un cmp steril, prevzut cu un orificiu central (n timpul examinrii, la solicitarea medicului, poziia pacientului poate fi schimbat dintr-un decubit n altul, pe msur ce sonda nainteaz). ~ A doua verific colonoscopul, asigurndu-se ca acesta s fie adaptat corect la sursa de lumin i ca insuflaia i aspiraia s fie bune, lubrefiaz vrful tubului cu vaselin i medicul n introduce ncet n anus cu mult grij ca s nu ajung vaselina pe lentila aparatului, fapt care ar mpiedeca vizibilitatea. ~ Dup tehnic pacientului i se face toaleta regiunii anale, imediat dup ndeprtarea tubului, ndeprtndu-se mucozitile i resturile substanei lubrefiante. ~ Se transport pacientul n salon. la patul su. ~ Dac s-au fcut nsmnri bacteriologice, se pregtesc materialele pentru laborator i se trimit imediat. ~ Se cur mecanic i chimic colonoscopul, se spal bine i se dezinfecteaz, se pregtete pentru sterilizare cu Glutamaldehid sau CIDEX i alcool de 90. ~ Incidentele i accidentele ntlnite n colonoscopie: o Sngerare. o Dureri abdominale violente. o Perforaii. o Tahicardie. o Stop cardiac reflex. ~ Contraindicaiile colonoscopiei: o Operaii abdominale recente. o Diverticuluza acut. o Boli ulceroase. o Hernii ombilicale. 108

o Ascite masive. o Persoane confuze, necooperante.

109