Sunteți pe pagina 1din 10
Cuprins
Cuprins

Basme fermecate Oala fermecatã Cenuºãreasa Albã-ca-Zãpada ºi Roºie-ca-Trandafirul Rumpelstiltskin Elfii ºi pantofarul Cele trei dorinþe Oala cu aur Lebedele sãlbatice Cântãreþul vrãjitor Belle ºi Bestia Cutia Pandorei Tomlin Broaºtele râioase ºi perlele Pasãrea de foc Fetiþa cu pantofii roºii Cutia de iascã fermecatã

de foc Fetiþa cu pantofii roºii Cutia de iascã fermecatã Animale mari ºi mici Leul ºi
de foc Fetiþa cu pantofii roºii Cutia de iascã fermecatã Animale mari ºi mici Leul ºi

Animale mari ºi mici Leul ºi ºoricelul De ce Pisica Manx nu are coadã Puiul Nãtãfleþ Cei trei purceluºi Androcle ºi leul Rãþuºca cea urâtã

Cei trei purceluºi Androcle ºi leul Rãþuºca cea urâtã 7 11 15 20 25 29 32

7

11

15

20

25

29

32

36

43

48

56

60

64

68

76

81

89

91

93

95

99

101

Cei trei þapi þâfnoºi Potaia cea lacomã ªoarecele ºi pisica Motanul încãlþat Minunata pãpuºã de smoalã Iepurele ºi broasca þestoasã

pãpuºã de smoalã Iepurele ºi broasca þestoasã Fete ºi bãieþi Ucenicul vrãjitor Bucle-Aurii ºi cei

Fete ºi bãieþi Ucenicul vrãjitor Bucle-Aurii ºi cei trei urºi Petricã ºi lupul Dick Whittington ºi motanul lui Soba preþioasã Scufiþa Roºie Bãiatul de turtã dulce Jack ºi vrejul de fasole Liam ºi cireada fermecatã

dulce Jack ºi vrejul de fasole Liam ºi cireada fermecatã Aventuri regale Cele douãsprezece prinþese dansatoare

Aventuri regale Cele douãsprezece prinþese dansatoare Prinþul broscoi Prinþesa ºi bobul de mazãre Hainele cele noi ale împãratului Mica sirenã Atingerea de aur Spãrgãtorul de nuci Sabia din piatrã Riquet cel moþat Prinþul Fericit

de nuci Sabia din piatrã Riquet cel moþat Prinþul Fericit 105 108 110 114 120 124

105

108

110

114

120

124

128

132

135

138

142

147

150

153

158

162

167

171

173

178

185

189

194

198

204

Magi ºi vrãjitoare, uriaºi ºi duhuri Amal ºi duhul Uriaºul care numãra morcovi Sirena din Zennor Cei ºapte corbi Cele douãsprezece ferestre Rapunzel Mica-Mititica Baba Iaga, Picioare-Slãbãnoage Uriaºul cel egoist

În castelul Uriaºului Cruzime

David ºi uriaºul Pescarul ºi sticla Zeul tunetului se însoarã

ºi uriaºul Pescarul ºi sticla Zeul tunetului se însoarã Poveºti favorite Hänsel ºi Gretel Albã-ca-Zãpada ºi

Poveºti favorite Hänsel ºi Gretel Albã-ca-Zãpada ºi cei ºapte pitici Frumoasa adormitã Aladin ºi lampa fermecatã Fetiþa cu chibrituri Degeþica Babuºca Rip Van Winkle Bãtrâna ºi purceluºul ei Soldãþelul de plumb

O poveste gogonatã

ºi purceluºul ei Soldãþelul de plumb O poveste gogonatã 210 214 218 221 226 230 235
ºi purceluºul ei Soldãþelul de plumb O poveste gogonatã 210 214 218 221 226 230 235

210

214

218

221

226

230

235

237

243

247

252

256

260

264

270

276

281

290

293

299

304

309

313

317

Basme fermecate
Basme fermecate

Oala fermecatã

poveste popularã suedezã

A ceasta este povestea unei vechi oale de pãsat. Într-o zi, chiar înainte de Crãciun, un biet fermier sãrac ºi nevasta lui s-au gândit cã trebuie neapãrat sã-ºi vândã

ultima vacã de lapte, de vreme ce nu mai aveau niciun ban ºi nimic de mâncare în cãmarã. Cum se ducea amãrât la târg, cu vaca dupã el, þãranul s-a întâlnit pe drum cu un omuleþ

foarte ciudat. Acesta avea o barbã albã, lungã pânã la cãlcâie ºi purta o pãlãrie neagrã uriaºã, de sub care omul nostru nu-i putea vedea decât sclipirea ochilor. Iar în braþe omuleþul ducea o pântecoasã oalã veche de pãsat.

— Frumoasã vacã, spuse omuleþul. E de vânzare?

— Da, rãspunse þãranul.

— Am sã-þi cumpãr vaca, zise omuleþul, punând jos oala,

cu un oftat. ªi o sã-þi dau în schimb oala asta de pãsat! Fermierul se uitã lung la oala pântecoasã, pe urmã se uitã la vaca lui sãnãtoasã. ªi când se pregãtea sã spunã „Ba nici- decum!“, auzi o voce ºoptindu-i: „Ia-mã! Ia-mã!“ Bietul om s-a speriat. Vai de mine, era destul de rãu sã fii sãrac, dar sã mai auzi ºi voci! A deschis iar gura gata sã spunã „Ba nicidecum!“, când a auzit din nou vocea: „Ia-mã! Ia-mã!“ Atunci a bãgat el de seamã cã, pasãmite, oala era ferme- catã ºi, cum nu te joci cu oalele fermecate, i-a spus repede omuleþului: „Desigur!“, ºi i-a dat vaca.

7

Basme fermecate S-a aplecat apoi sã ia oala, dar, când s-a ridicat, omuleþul ia-l de

Basme fermecate

S-a aplecat apoi sã ia oala, dar, când s-a ridicat, omuleþul ia-l de unde nu-i. Fermierul ºtia cã n-o sã fie deloc uºor sã-i explice ne- vesti-sii cum de a dat bunãtate de vacã pe o oalã veche ºi uzatã de pãsat. Femeia s-a mâniat tare, într-adevãr,

ºi a început sã turuie verzi ºi uscate, când, dinspre oalã, s-a

auzit o voce:

— Ia-mã în casã, spalã-mã bine ºi lustruieºte-mã ºi vei

vedea!

Nevasta fermierului a încremenit de mirare, dar a fãcut ce

i se ceruse… fireºte, nimeni nu se pune cu oalele fermecate!

Ea a spãlat bine-bine oala pe dinãuntru ºi pe dinafarã, apoi a lustruit-o tare-tare, pânã când a început sã strãluceascã, asemeni unui ac cu gãmãlie nou-nouþ. Nici nu a terminat bine femeia trebuºoara asta, cã oala

a sãrit de pe masã, s-a strecurat pe uºã afarã ºi… dusã a fost! Fermierul ºi nevasta lui s-au aºezat lângã vatrã, fãrã sã mai scoatã un cuvânt. Nu mai aveau niciun ban, niciun strop de mâncare ºi nici vacã, iar acum se vede treaba cã nu mai aveau nici oala fermecatã. Mai jos de casa fermierului sãrac stãtea un om bogat. Era un om egoist, care toatã ziulica nu fãcea altceva decât sã în-

fulece ºi sã-ºi numere banii. Avea o mulþime de slugi, inclusiv

o bucãtãreasã, care la vremea aceea era în bucãtãrie ºi pregãtea

o prãjiturã de Crãciun. Prãjitura era umplutã cu prune,

coacãze, stafide, migdale ºi cine mai ºtie ce alte bunãtãþi. ªi era atât de mare, încât bucãtãreasa ºi-a dat seama cã nu are o oalã

8

Oala fermecatã potrivitã în care sã coacã prãjitura. În acest moment, oala de pãsat a

Oala fermecatã

potrivitã în care sã coacã prãjitura. În acest moment, oala de pãsat a tropãit la uºã. — Dumnezeule mare! a exclamat bucãtãreasa. Te pome- neºti cã zânele mi-au trimis tocmai la timp oala asta ca sã-mi pun prãji- tura în ea — ºi a turnat aluatul în oalã. Nici nu a cãzut bine prãjitura în oalã, cu un bufnet plin de satisfacþie, cã oala a ºi zbughit-o iar pe uºã afarã. Bucãtãreasa a scos un þipãt ca din gurã de ºarpe, dar când valetul, lacheul, fata în casã ºi bãiatul care întoarce frigarea au dat nãvalã în bucãtãrie, oala dispãruse ca prin minune. Între timp, oala o pornise la trap înapoi, spre casa fermie- rului sãrac. El ºi nevasta lui s-au bucurat grozav sã vadã oala din nou ºi au fost încântaþi sã descopere în ea minunata prãji- turã. Nevasta a pus-o la copt ºi au mâncat din ea trei zile. Aºa au avut ei un Crãciun fericit, pânã la urmã, în timp ce oala stãtea cuminte lângã foc. A venit primãvara ºi oala tot cuminte lângã foc stãtea. Apoi, într-o zi, oala a zãngãnit brusc la locul ei ºi i-a zis nevestei:

— Spalã-mã bine, lustruieºte-mã tare ºi vei vedea! Femeia a spãlat-o bine-bine ºi a lustruit-o tare-tare, pânã când a strãlucit ca un ac nou cu gãmãlie. ªi nici n-a sfârºit bine treaba, cã oala a ºi sãrit de pe masã ºi a ºters-o pe uºã afarã. Mai þineþi minte cã v-am spus cã bogatului îi plãcea tare mult sã-ºi numere banii. Stãtea în conacul lui mare, cu grã- mezi de galbeni ºi mãrunþiº de argint pe masã ºi cu saci plini de monede pe podea, la picioare. Se frãmânta, neºtiind unde ar fi mai bine sã-ºi ascundã banii, când pe uºã a intrat zdrãn- gãnind oala.

9

Basme fermecate

Cum bucãtãresei îi fusese prea fricã de furia bogãtaºului, ca sã-i povesteascã cum furase oala prãjitura de Crãciun ºi fu- gise cu ea, bogãtaºul s-a bucurat grozav când a vãzut-o în prag. „Dumnezeule mare!“ ºi-a zis în gândul lui. „Te pome- neºti cã zânele mi-au trimis oala asta tocmai la timp ca sã-mi pun banii în ea!“ ªi a aruncat mai multe pungi cu bani în oalã. Nici nu au cãzut bine pungile pe fundul oalei, cu un clinchet plin de satisfacþie, cã oala a ºi zbughit-o iar pe uºã afarã. Bogãtaºul a strigat ºi a urlat, dar când vizitiul, ºeful rândaºilor ºi flãcãul de la grajduri au dat buzna în conac, oala se fãcuse nevãzutã. O luase la trap pe drum, cãtre casa fermierului nostru. El ºi nevasta lui au fost foarte încântaþi sã vadã oala din nou ºi nu ºi-au mai încãput în piele de bucurie când au descoperit pungile cu aur ºi argint. Erau destui bani cât sã le ajungã toatã viaþa, chiar ºi dupã ce ºi-au cumpãrat o vacã nouã. Cât despre vechea oalã ponositã de pãsat, ea a stat cuminte lângã foc ani întregi. Apoi, într-o zi, a pornit-o deodatã la trap pe uºã afarã. ªi a luat-o pe drum în sus, pânã când a dis- pãrut, iar fermierul ºi nevasta lui n-au mai vãzut-o niciodatã.

ªi a luat-o pe drum în sus, pânã când a dis- pãrut, iar fermierul ºi nevasta

10

Cenuºãreasa dupã povestea originalã a lui Charles Perrault A fost odatã, pe când mai erau

Cenuºãreasa

dupã povestea originalã a lui Charles Perrault

A fost odatã, pe când mai erau pe lume ursitoare bune,

fatã pe care o chema Cenuºãreasa. Mama ei murise

o

ºi

fata trãia în casa lor, împreunã cu tatãl ei, cu noua

lui soþie ºi cu cele douã surori vitrege. Mama vitregã n-o prea avea la inimã pe Cenuºãreasa, mai ales pentru cã era mult mai drãgãlaºã decât amândouã fetele ei la un loc. ªi era ºi mai frumoasã. Cãci cele douã surori vitrege erau urâte foc! Cenuºãreasa trebuia sã facã toatã treaba din casã, pentru cã surorile ei urâte erau ºi foarte leneºe, pe deasupra. Cheltuiau toþi banii tatãlui pe haine noi ºi nesfârºite perechi de pantofi, dupã care se duceau la petreceri, lãsând-o pe biata Cenuºãreasa sã cârpeascã mormane de ciorapi rupþi. Într-o zi, au primit o invitaþie foarte importantã. Prinþul îºi cãuta soþie ºi hotãrâse sã invite la un mare bal, trei zile mai târziu, toate tinerele din þarã. Urâtele nu mai conteneau vorbind despre asta. ªi-au cumpãrat iarãºi o mulþime de rochii noi ºi tot atâtea perechi de pantofi asortaþi ºi au petrecut ore în ºir probându-le. Au pus-o pe Cenuºãreasa sã le onduleze pãrul, sã le calce fundele ºi sã le pudreze nasurile. Cenuºãreasa era atât de obositã dupã ce alergase toatã ziulica în jurul lor, încât n-a mai avut timp sã se uite în pro- priul dulap ºi sã aleagã ce urma sã poarte ea însãºi la bal.

11