Sunteți pe pagina 1din 5

Mişcarea Arts and Crafts

William Morris este numele care se suprapune perfect peste numele mişcării
Arts and Crafts. Influenţată de teoriile lui Ruskin şi practica lui Pugin, a fost o
pledoarie romantică pentru renaşterea principiilor spirituale şi estetice ale Evului
Mediu – într-o lume nouă în care industrializarea şi aglomerarea urbană urâţeau şi
vulgarizau viaţa. Lumea patriarhală a oraşului medieval, harnică şi onestă,
democratică în felul ei, constituia un model social progresist. A fost deci o reacţie la
efectele negative ale industrializării, care producea nedreptăţi sociale, lipsă de igienă,
sămânţa infracţionalităţii, o arhitectură metalică urâtă, produse de fabrică ieftine şi
derizorii. Evadarea artistică a fost deci în natură, în trecutul valoros şi în mediul rural.
Din punct de vedere estetic, asociată mişcării revoluţionare a pictorilor
prerafaleiţi (mişcare anticlasică, anticonvenţională ce promova arta derivată din
antură) această ideologie nouă a avut ca principal merit (după părerea mea) disocierea
radicală de eclectism şi orice formă de istoricism. Reperele noii estetici goticul
domestic existent în fibra englezilor şi natura, cu care dintotdeauna au comunicat
aproape osmotic.
Segmentul social pe care focaliza atenţia socialistului William Morris erau
masele, din care grosul era alcătuit din ceea ce în curând se va chema clasa socială a
proletariatului. Aceşti muncitori în industrie produceau în serie câte o componentă a
unui viitor produs de serie, de obicei urât şi de calitate proastă. De aici nostalgia faţă
de onestul meşteşugar medieval, care muncea cu bucurie, creativ, la un obiect care
căpăta finalitate sub mâna lui şi de aceea era un produs de calitate. Acum prostul gust
al produsului anonim şi mecanic îi consuma muncitorului energia, nu-i dădea nici o
satisfacţie a muncii şi-i atrofia inteligenţa. În plus, ameninţa să deformeze gustul
public.

Interior conceput şi executat de William Morris Vitraliu, design Eduard Burne Jones,
pentru casa proprie. pentru atelierul lui William Morris.
(Eduard Burne-Jones şi William Morris
fuseseră colegi la Oxford şi au audiat
acolo conferinţele lui Ruskin.)
Principalele sloganuri ale mişcării erau:
- Arta în toate
- Arta pentru toţi
- Produse frumoase şi ieftine,
sloganuri lansate de William Morris încă de pe la 1860, dar aveau să devină un credo
al artiştilor afiliaţi ideologiei Art Nouveau şi a avut ecouri prelungite până în
Bauhaus. Au stat deci nu numai la baza mişcării Art Nouveau, ci chiar a
Funcţionalismului şi a designului.

Putem considera că mişcarea s-a născut odată cu fondarea, în 1860 a


atelierului lui William Morris, în care se produceau obiecte casnice – mobilă, tapete,
vitralii, porţelanuri, sobe, covoare, sticlărie etc.
Deşi mişcării i se reproşează tezele antimaşiniste, dacă nu pionierul Morris,
totuşi urmaşii lui au acceptat, cel puţin în parte să colaboreze cu industria. Unii dintre
ei într-o manieră deschisă, alţii cu inima grea, nedezicându-se încă de tezele
antiindustrialiste.
Ironia sorţii a fost însă că, deşi produsele atelierului erau gândite pentru mase,
fiind produse artizanale nu aveau cum să fie ieftine – iar asta îi ţinea pe adevăraţii
destinatari departe. Oamneii cu stare au devenit însă cumpărători activi, ceaa ce a
condus la succesul firmei, inclusiv financiar – situaţie neintenţionată şi în contradicţie
cu ideile de stânga ale lui Morris şi ale prietenilor lui.
Pe de altă parte, arta a fost însă un răspuns prea punctual pentru un militant
social ca William Morris. In afară de pictură, mobilier şi design, el a scris mult,
inclusiv un roman socialist utopic (News from nowhere) şi a fost membru în societatea
Engels. Această activitate din ce în ce mai angajată i-a mărit notorietatea şi i-a sporit
în plus veniturile, adâncind contradicţia dintre principii şi realitate.
În arhitectură, punctul de plecare şi reperul principal pentru Arts and Crafts l-a
constituit casa proprie a lui Morris, construită în 1859 la Bexley Heath, în Kent, de
arhitectul Philip Webb. Linia trasată de Webb poate fi numită English Domestic
Revival.
Trăsături caracteristice: nici urmă de istoricism, nici urmă de decoraţie, partiu
sensibil, exprimare sinceră a funcţiunilor în volumetrie, integritate structurală,
atmosferă în acord cu mediul natural în care era amplasată, utlizarea materialelor de
construcţie locale, tradiţionale, respect pentru caracterul meşteşugăresc al arhitecturii,
stilul de asemenea tradiţional al cottage-ului englezesc.
Această arhitectură domestic revival s-a mariat perfect fenomenul urbanistic
Garden City (lansat în 1898 de Ebenezer Howard, care împreună cu Bernard Show şi
Beatrice Welb frecventa sercuri socialiste).

Între timp industria cea urâtă şi decadentă s-a dovedit însă o realitate ce nu mai
putea fi ignorată. Până şi mentorul acestei ideologii, John Ruskin, recunoştea acum că
arhitectura va trebui să dezvolte un alt gust estetic, care să includă şi metalul.
Meritul incontestabil al acestei arhitecturi de pionierat ideologic şi estetic a
fost ridicarea standardului professional al arhitecturii şi acelei ramuri a ei care se va
numi mai târziu design, interior design, industrial design, design de obiect.
A rupt-o cu estetica stilurilor, trasând drumul pe care s-a lansat în continuare
estetica occidentală.
A fost o bună intenţie a unei burhezii progresiste, care şi-a asumat
responsabilităţi sociale. Din păcate, realitatea capitalistă n-a ţinut cu intenţiile cam
idealiste ale mişcării, de a creea o societate rafinată, ci direcţia de mers a pmenirii a
fost către industrializarea cea urâtă dar profitabilă.
Primul război mondial a pus capăt visurilor ambelor mişcări - Arts and Crafts
şi Art Nouveau. În cea mai crută criză a oraşului industrial, a locuirii, nici vorbă să se
mai poată conta pe rolul formator al artei şi al designului.
Alţi exponenţia ai Arts & Crafts (în general urmaşi):

Norman Shaw – arhitectul primei suburbii-grădină, Bedford Park, 1876.


Here trees are green and bricks are red
And clean the face of man.
We‘ll build our gardens here he said
In the style of good queen Anne.
Tis here a village I‘ll erect
With Norman Shaw‘s assistance
Where man will lead a chaste
Correct, aesthetical existence.

Charles Francis Annesley Voysey, 1857-1941

Broad Leys, capodopera lui


Voyseys, Cumbria, 1898 (Soţia
locotenentului francez)
Charles Robert Ashbee, 1863-1942 Arthur Heygote Mackmurdo, 1851-
1942

Walter Crane (1845-1915), William Richard Lethaby (1857-


1931)
talentat ilustrator de carte