Sunteți pe pagina 1din 26

MATERIALE MAGNETOSTRICTIVE

Generaliti Materialele magnetostrictive sunt utilizate pe scara larga n diverse domenii tehnologice. Aceste materiale pot fi utilizate ca senzori magnetomecanici, tranductori, linii de ntrziere, memorii magnetice,benzi de nregistrare etc. Istoria materialelor magnetostrictive este relativ veche si este paralela cu istoria materialelor magnetice deoarece majoritatea materialelor magnetice sunt si magnetostrictive (si modifica dimensiunile sub actiunea unui cmp magnetic exterior). n anul 1842 Joule descopera pentru prima data fenomenul de magnetostrictiune la nichel, iar n anul 1865 Villari descopera efectul magnetostrictiv invers. Fenomenul magnetostrictiv poate fi explicat prin urmtorul fenomen: o bara din material feromagnetic isi modifica dimensiunile sub actiunea unui camp magnetic extern. Efectul magnetostrictiv este un efect par deoarece semnul deformatiei nu se schimba la variatia sensului campului magnetic. Intr-un material ferromagnetic, magnetostrictiunea se manifesta in interiorul fiecarui domeniu magnetic datorita deformarii spontane a retelei cristaline in directia vectorului magnetizarii spontane, dar din cauza orientarii haotice a domeniilor deformarea medie este nula. In momentul aplicari unui camp magnetic, prin orientarea domeniilor pe directia campului apare o deformare neta a probei. Proprietatile dinamice ale materialelor magnetostrictive se obtin din conditia ca forta de magnetostrictiume Fm , forta elestica interna Fi si forta inertiala externa a mediului F sa se echilibreze. Materialele magnetostrictive se impart in doua categorii: - Materiale magnetostrictive metalice - Materiale magnetostrictive ceramice. Dintre materialele metalice cel mai des utilizate sunt: nichelul, aliajele de nichel si aluminiu, de fier si aluminiu, de fier si nichel si aliaje de fier si cobalt. Acestea sunt fabricate sub forma unor benzi laminate la rece, precum si sub forma de tuburi. Ceramicile magnetostrictive sunt ferite din pulberi de oxizi de fier, zinc, nichel, mangan, cobalt, omogenizate, presate in forme si dimensiunile dorite si sinterizate la temperature de aproximativ 1300 1400oC.

Materialele magnetostrictve metalice sunt utilizate frecvent in traductoare, datorita rezistentei mari la solicitari mecanice si temperaturi Curie ridicate. Aceste fenomene nu si-au gasit aplicatii practice pna cnd nu au fost descoperite (1963) materiale cu magnetostrictiune mare (1000ppm) precum pamnturile rare Tb, Dy, dar care au temperaturi Curie relativ mici si a unor aliaje ntre pamnturile rare si Fe (TbFe2, SmFe2) sau ntre pamnturile rare si Ni sau Co (1971-1972) [5] care prezinta temperaturi Curie mai mari dect cea a mediului ambiant. Unii dintre acesti compusi prezinta temperaturi Curie mult mai ridicate (pna la 1000 K), nsa magnetostrictiunea lor la 25C are valori moderate. Compusii de tip Laves (TbFe2 Terfenol, SmFe2) prezinta magnetostrictiuni gigant la temperatura camerei dar se satureaza magnetic n cmpuri magnetice extrem de mari (8MA/m) (cu doua ordine de marime mai mari dect cmpul magnetic necesar pentru a se obtine magnetostrictiunea de saturatie a Ni sau Fe). A.E. Clark si Colab propun un material care sa combine o magnetostrictiune gigant si o anizotropie magnetica moderata. n anul 1994 s-au preparat materiale compozite formate din doua faze: Terfenol D nglobat n matricea unui polimer, apoi n 1998 este descoperit Galfenolul (Fe-Ga, Fe-Al) de asemenea un material cu magnetostrictiune importanta. n 2002 au fost create materiale compozite particulate orientate cu magnetostrictiune importanta iar n prezent cercetarile sunt axate pe dezvoltarea de materiale magnetoelectrice. Magnetostriciunea apare n toate materialele magnetice ca efect al magnetizrii acestora, fenomenul fiind observat chiar i n materialele paramagnetice i se manifest prin modificarea dimensiunilor acestora. Uneori, magnetostriciunea este n detrimentul unor aplicaii practice ale materialelor magnetice, ntruct tinde s mpiedice procesele de magnetizare i s creasc valorile cmpului coercitiv i pierderile prin histerezis magnetic. Ca urmare, este indicat ca apariia fenomenului de magnetostriciune s fie evitat sau minimalizat n aplicaii cum ar fi capuri de nregistrare magnetic i transformatoare electrice. Pe de alt parte, materialele cu magnetostriciune mare (respectiv gigant) sunt utilizate cu succes n senzori i actuatori, datorit variaiei magnetizaiei n funcie de tensiunile mecanice externe aplicate i respectiv variaiei dimensiunilor geometrice n funcie de cmpul magnetic aplicat. Din punct de vedere fenomenologic, magnetostriciunea poate fi de dou tipuri: 1) magnetostriciune spontan, care apare ntr-un material cu proprieti magnetice atunci

cnd acesta este rcit n cmp magnetic extern nul, la temperaturi mai mici dect temperatura Curie. Materialul trece din starea paramagnetic intr-o stare ordonat magnetic cu structur caracteristic de domenii magnetice; 2) magnetostriciune indus, care apare ca rezultat al reorientrii domeniilor magnetice la aplicarea unui cmp magnetic extern. Din punct de vedere al aplicaiilor, magnetostriciunea indus este cea care determin alegerea unui anumit tip de material magnetostrictiv. Magnetostriciunea liniar, X, apare pentru o magnetizare a materialului mai mic dect cea de saturaie, i este definit ca modificarea relativ n lungime a materialului sub influena unui cmp magnetic extern. Dac valoarea cmpului magnetic aplicat eantionului crete pn la valori comparabile cu cele necesare pentru a se ajunge la saturai. Magnetostriciunea compuilor intermetalici Pmnt Rar Fe Dei fenomenul magnetostriciunii este cunoscut de mai bine de un secol i jumtate, aplicaiile pe baza acestuia au aprut mult mai trziu, odat cu descoperirea n 1963 a magnetostriciunii gigant a Tb i Dy la temperaturi joase. ns aceste materiale prezentau unele inconveniente. In primul rnd, toate pmnturile rare (PR) prezint temperaturi Curie mai mici dect temperatura mediului ambiant (25- 30C). Pentru a crete valorile temperaturii Curie, pmnturile rare magnetostrictive ca Tb i Dy au fost aliate cu metale magnetice de tranziie (Ni, Fe i Co). Unii dintre aceti compui prezint temperaturi Curie mult mai ridicate (pn la 1000 K), ns magnetostriciunea lor la 25C are valori moderate. In anul 1971, s-a descoperit c compuii de tip Laves PRFe2 (TbFe2, SmFe2) prezint magnetostriciuni gigant la temperatura mediului ambient. Dei valorile magnetostriciunii sunt extrem de mari, anizotropiile magnetice ale acestor compui sunt de asemenea foarte mari, ceea ce face ca magnetostriciunile de saturaie s se obin pentru cmpuri magnetice externe extrem de mari (cu dou ordine de mrime mai mari dect cele neceasre pentru a se obine magnetostriciunea de saturaie a Ni sau Fe). S -a presupus atunci c magnetostriciunea mare i anizotropia magnetic mic sunt dou mrimi antagonice i incompatibile. Ins studiile teoretice au artat c dac doi compui pe baz de pmnturi rare au anizotropii magnetice de semne opuse i magnetostriciuni de acelai semn, atunci s-ar putea

obine un material care s combine o magnetostriciune gigant i anizotropie magnetic moderat. Acest material a fost descoperit de ctre A.E. Clark i Colab. de la Naval Ordonance Laboratory, i avea n compoziie Tb i Dy. Acest compus a fost numit Terfenol -D ("Ter" de la terbiu, "fe" de la fier, "nol" de la Naval Ordonance Laboratory i "D" de la dysprosiu). Terfenolul-D are ns i dezavantaje: este un material scump i sensibil la coroziune din cauza prezenei Tb i Dy, dar este i fragil din punct de vedere mecanic. De aceea, pentru unele aplicaii se prefer utilizarea unor materiale compozite pe baz de Terfenol-D, care au proprieti mecanice mult mai bune i preuri de cost mult mai sczute.

Materiale amorfe magnetostrictive Dac n cazul actuatorilor, Terfenolul-D este cel mai utilizat material magnetostrictriv, n cazul senzorilor principalul rol l joac materialele metalice amorfe magnetostrictive. Cele mai bune materiale pentru senzori sunt cele care au coeficient de magnetostrictiune ridicat i care sunt capabile sa converteasc energia elastic n energie magnetic i vice-versa, cu o eficien care se apropie de 100% prin minimizarea pierderilor de material . Aceast condiie favorizeaz materialele cu coeficient de cuplaj magnetomecanic mare i cu pierderi ct mai reduse. In cazul senzorilor, un parametru important care trebuie optimizat este magnetostrictivitatea, care caracterizeaz de asemenea sensibilitatea magnetizrii materialului n prezena unei tensiuni mecanice aplicate. Dac iniial s-a utilizat Ni magnetostrictiv (foarte vulnerabil la ocurile mecanice) n detectoarele de tip sonar, ulterior acesta a fost nlocuit cu ceramicile piezo-electrice. In anii '80 s-a obinut primul material metalic amorf cu caracteristici magnetoelastice excelente, Metglas(R) 2605 SC, acesta fiind un competitor foarte puternic pentru ceramicile piezo-electrice. Magnetostrictivitatea poate fi crescut prin tratarea materialului. Tratamentele au rolul de a reduce tensiunile interne induse n procesul de preparare a benzilor metalice amorfe prin rcire rapid din topitur pe disc metalic n rotaie, i de a crete permeabilitatea magnetic iniial, far a modifica semnificativ magnetostriciunea de saturaie. In cazul materialelor metalice amorfe, tratamentul la temperaturi sub temperatura de cristalizare, Tx, induce relaxarea structural i modific nesemnificativ A s, n timp ce

tratamentele peste temperatura de cristalizare modific puternic A s datorit modificrii ordinii atomice locale. Efectul magnetoelastic invers st la baza principiului de funcionare a numeroase tipuri de senzori pe baz de materiale metalice amorfe: senzori de for, senzori de torsiune, senzori de presiune. Geometria acestor senzori poate varia n multiple moduri, dar principiul de lucru este acelai: o bobin de detecie msoar variaia fluxului magnetic generat de modificrile induse de tensiunea mecanic aplicat asupra benzilor metalice amorfe saturate magnetic. Efectul magnetostrictiv direct poate fi de asemenea utilizat n funcionarea senzorilor de cmp, ntruct datorit caracteristicilor magnetice speciale ale materialelor metalice amorfe se pot detecta cmpuri magnetice de valori foarte mici.

Feritele magnetostrictive Feritele sunt materiale ferimagnetice, care se clasific n dou grupe: ferite moi i ferite dure. Feritele moi prezint permeabilitate magnetic mare, coercitiviti reduse i rezistiviti electrice ridicate, proprieti care le fac utilizabile n aplicaiile la frecvene nalte dei magnetizaia lor de saturaie este destul de redus Feritele moi au n general structuri cubice de tip spinel sau garnet. Feritele dure sunt materiale puternic anizotrope cu structuri hexagonale. Feritele spinelice au n general formula chimic M0Fe203, unde M poate fi Ni, Fe, Co, Ti, Cr, Mn, Cu sau Zn. Celula unitate a unei ferite de tip MOFe2 C)3 conine 56 de atomi din care 32 de atomi de oxigen, 8 atomi bivaleni de tip M2+ i 13 atomi trivaleni de Fe3+. Atomii de oxigen formeaz o structur compact de tip cub cu fete centrate (cfc) n care ionii metalici pot ocupa 2 tipuri de poziii interstiiale: poziii tetraedrale (de tip A) i poziii octaedrale (de tip B). Ionii care ocupa poziiile tetraedrale au ca vecini 4 atomi de oxigen situai n vrfurile unui tetraedru, iar cei care ocupa poziiile octaedrale au ca vecini 6 atomi de oxigen aezai n vrfurile unui octaedru. In celula elementar se gsesc 32 de poziii octaedrice i 64 de poziii tetraedrice, din care doar 16, respectiv 8 sunt ocupate de ioni metalici. Intr-un spinel normal, ionii M ocup locurile (A) i Fe ocup locurile (B). Modul de repartizare al ionilor substitueni ntre poziiile tetraedrice i octaedrice ale reelei cristaline tip spinel, se datoreaz unor factori precum:

raza ionic: poziiile tetraedrice au dimensiuni mai mici dect poziiile octaedrice, deci
ionii cu raze mai mici vor fi acceptai preferenial n poziiile tetraedrice;

sarcina cationului: creterea sarcinii cationului, ca i creterea razei, mresc tendina


acestuia de a ocupa poziiile octaedrice;

configuraia electronic a cationilor: unii ioni cu stratul electronic (n-l)d complet (de

ex. Zn , Cd ) prefer o coordonare tetraedric; ali ioni (Ni , Cr ) prefer interstiiile octaedrice, deoarece orbitalii din tripletul 3d au o energie mai sczuta dect orbitalii din dublet. Prin urmare, explicarea tendinei cationilor de a ocupa anumite poziii n reeaua cristalin spinelic este posibil numai dac se iau n considerare att efectele coulombiene ct i influena cmpului pentru fiecare caz concret n parte. Existena unui cation trivalent n poziii A induce apariia corespunztoare a unor vacane cationice, sau apariia unor ioni de hidrogen n reea. Deoarece activitatea catalitic a compuilor cu structur de spinel depinde crucial de distribuia cationilor ntre centrii tetraedrici i respectiv octaedrici, o ntrebare de baz i interesant este ce valen i ce coordinare sunt importante pentru activitatea catalitic i respectiv pentru selectivitate? O asemenea problem poate fi studiat prin substituia unor elemente active catalitic, cum ar fi ioni ai metalelor tranziionale (ex. Mn sau Co) cu ioni inactivi (ex Al sau Zn) pentru o anumita reacie . Folosind un asemenea procedeu, s-a tras concluzia c ionii aflai n centrii coordinai tetraedric (centri A) sunt sau inactivi sau contribuie foarte puin la activitatea general pentru reducerea nitrobenzenului . Concluzii similare au fost obinute anterior pentru reacii de oxidare. Faptul c centrii tetraedrici nu sunt activi poate s fie legat de tria mai mare a legturii metal-oxigen n acest caz, datorit valenei mai mici i a numrului de coordinare mai mic. O alt posibilitate care ar explica aceste rezultate ar fi c centrii tetraedrici sunt mai puin accesibili la suprafa, avnd n vedere c anumite fee cristalografice expun numai centrii octaedrici

Fig.1 Acest lucru a fost sugerat att teoretic (pentru a explica activitatea oxidului de cobalt n dehidrogenarea butenei la butadiena), ct i experimental. Intr-adevr, prin investigarea adsorbiei NO i respectiv a CO pe compui cu structur spinelic n care ionul de cobalt se afl n subreeaua tetraedric (C0AI2O4), respectiv octaedric (ZnCo204), ca i n ambele poziii (C03O4) s-a ajuns la concluzia c lipsa de activitate n primul caz se datoreaz n principal faptului c ionul de cobalt se afl n coordinare tetraedric. Unele complicaii pot apare atunci cnd se studiaz spinelii cu proprieti catalitice datorit posibilitii redistribuirii cationilor ntre centrii octaedrici i tetraedrici. Spinelii pot prezenta o aa numit inversare (spinel invers), sau alternativ, un transfer oxidativ, adic cationii, care n cazul ideal al unui spinel normal se gsesc ntr-o singur subreea (adic sau n cea tetraedric sau n cea octaedric), pot migra ctre alti centri. Gradul de inversie depinde de condiiile de preparare ale feritei, n particular de viteza de rcire dup sinterizare. Feritele spinelice sunt n general ne-stoichiometrice, lucru care joac un rol predominant n proprietile magnetice ale acestora, cum ar fi anizotropia magnetic, magnetostriciunea i chiar temperatura Curie. Considernd toate aceste observaii, se poate trage concluzia c factorul de cuplaj magnetoelastic n cazul feritelor nu este o noiune foarte simpl, acesta depinznd puternic de un

numr de factori cum ar fi starea electronic a materialului, ordonarea cristalografic, stoechiometria, raportul de inversie. Cercetrile recente sunt concentrate n vederea obinerii unor materiale magnetostrictive oxidice care s prezinte tensiuni magnetostrictive mai mari la intensiti ale cmpului magnetic mai mici. Avantajele utilizrii unui material magnetic pe baza de oxizi sunt acelea ca vor fi mult mai ieftini dect aliajele comerciale i c pot preveni generarea de cureni turbionari, datorit rezistivitii ridicate. Intre aceste materiale, ferita de cobalt, se remarc prin valoarea cea mai ridicat a magnetostriciunii la temperatura camerei, fa de ceilali oxizi magnetici. Spinelii simpli, cum este i ferita de cobalt, permit formarea seriilor de soluii solide. Avantajul major al formarii soluiilor solide const n faptul c proprietile lor fizice pot varia n mod continuu n funcie de compoziie. Formarea soluiilor solide de spineli implica substituia cationului divalent cu un alt ion divalent, sau cu o combinaie de cationi care s asigure neutralitatea electric a compusului. Obinerea unor compoziii omogene n practica producerii feritelor este dificil. Spinelii obinui pot fi neuniformi i conin impuriti, care le modifica proprietile. Cea mai general i mai economic metod de obinere a feritelor este metoda sinterizrii, n urma creia rezult materiale policristaline poroase, cu imperfeciuni structurale i anizotropii magnetocristaline mari. Porozitatea este puternic influenat att de dimensiunea pulberilor care urmeaz a fi sinterizate ct i de temperatura de sinterizare. In ultimii ani au fost dezvoltate noi metode de preparare a feritelor, cum ar fi coprecipitarea i metoda sol-gel , metode care permit obinerea de pulberi foarte fine de ferit, i care ulterior prin presare izostatic la temperatur cresc densitatea de sinterizare. Materiale compozite magnetostrictive Multe dintre tehnologiile din ziua de azi necesit materiale cu diferite combinaii de proprieti, combinaii care nu pot fi obinute n cazul aliajelor metalice, ceramicilor sau polimerilor. Un exemplu ar fi un material cu densitate sczut, rezisten mecanic ridicat, duritate mecanic mare i rezisten mare la impact. Astfel de cerine pot fi ndeplinite n cele mai multe cazuri de ctre materialele compozite, care se obin prin combinarea a cel puin dou materiale cu comportare normal.

Dup cum s-a observat din consideraiile anterioare, att Terfenolul- D ct i feritele au magnetostriciuni mari, ns proprietile mecanice sunt destul de limitate (ductilitate i rezisten la coroziune reduse). De aceea, se dorete obinerea de materiale compozite care sa includ materialele magnetostrictive, dar s aib i proprieti mecanice i rezisten la coroziune superioare. Compozitele sunt materiale multifazice care prezint proprieti fizico-chimice combinate ale fazelor constituente. In general, una dintre faze constituie matricea, care este continu i nglobeaz celelalte faze, care se numesc faze(faz) dispersate(). Pentru a obine un material compozit cu bune proprieti magnetostrictive trebuie luai n considerare mai muli factori: (1 ) coeficienii de dilatare termic ai fazelor constituente (dac diferenele ntre aceti coeficieni sunt mari, atunci vor fi induse tensiuni interne mari n materialul compozit i chiar discontinuiti/rupturi majore); (2) materialul matricei trebuie s fie compatibil din punct de vedere chimic cu cel al fazelor dispersate; (3) fazele constituente trebuie s aib module de elasticitate similare. Din punct de vedere magnetic, trebuie de asemenea considerate intercaiunile magnetice dintre fazele constituente. Spre exemplu, dac materialele care formeaz compozitul au permeabiliti magnetice diferite, va aprea un fenomen de ecranare magnetic ntre constitueni. Prezena unei a doua faze de obicei crete densitatea pereilor de domenii magnetice de fixare (pinning), n acest fel scznd sensibilitatea magnetic a materialului compozit. Proprietile magnetice ale unui material compozit vor fi cu att mai bune cu ct fazele constituente sunt cuplate magnetic ntre ele. Materiale magnetostrictive compozite si au originea n aliajele amorfe care au fost introduse pe piata n anii 1970. Materialele amorfe sunt caracterizate de o lipsa a ordinii la scara atomica, n prima aproximatie similara cu cea a starii lichide. n principal, tehnicile de productie includ racirea rapida din topitura sau depunerea de vapori pe un substrat racit. Lipsa de cristalinitate a materialelor amorfe fac ca acestea sa aiba o anizotropie mai mica dect materialele cristaline sau policristaline. O subclasa a materialelor magnetice compozite este cea a materialelor magnetoelectrice compozite. Materialele magnetoelectrice sunt intens studiate la nivel mondial deoarece prezinta simultan proprietati feroelectrice si feromagnetice, si sunt simultan magnetostrictive si electrostrictive (piezoelectrice); din aceste motive astfel de materiale sunt numite biferoice (materiale care poseda simultan doua proprietati Fero). Acestea fac parte dintr-o categorie mai larg, cea a materialelor multiferoice. Materialele magnetoelectrice prezinta proprietati feroelectrice si feromagnetice dar si cuplaj ntre aceste

proprietati, astfel o variatie a polarizatiei electrice induce o modificare a magnetizatiei si invers. Cuplajul ntre marimile electrice si cele magnetice este mecanic, fenomenele responsabile de acest cuplaj fiind magnetostrictiunea si electrostrictiunea, respectiv efectele magnetostrctiv invers si electrostrictiv invers (piezo-invers). Magnetostrictiunea reprezinta fenomenul de modificare a dimensiunilor unui corp solid sub actiunea unui cmp magnetic. Fenomenul magnetostrictiv invers consta n modificarea magnetizatiei unui corp sub actiunea unei tensiuni mecanice (ntindere sau compresie mecanica). Coeficientul de magnetostrictiune liniara reprezinta variatia relativa a unei dimensiuni a unui solid n urma aplicarii unui cmp magnetic. Piezoelectricitatea reprezinta fenomenul de modificare a polarizatiei unui corp sub actiunea unei tensiuni mecanice. Efectul piezo-invers consta n deformarea unei probe sub actiunea unui cmp electric care determina o polarizare electrica a materialului. Deformarile implica aparitia tensiunilor mecanice n material. Stresul mecanic reprezinta forta care actioneaza pe unitatea de suprafata si se identifica cu efortul unitar. Efectul magnetoelectric cuprinde doua manifestari complementare, astfel aplicnd un cmp magnetic unui material magnetoelectric acesta va genera un efect de polarizare electrica prin intermediul deformarii mecanice sau aplicnd un cmp electric materialul se va magnetiza, mediatorul interactiunii fiind deformarea mecanica. Un material magnetoelectric compozit este format din cel putin doua faze dintre care una este magnetostrictiva iar cealalta piezoelectrica (electrostrictiva). n cazul unui compozit magnetoelectric bifazic, daca un cmp magnetic este aplicat, ca urmare a magnetostrictiunii, faza feromagnetica deformeaza ntregul material, implicit are loc si deformarea fazei feroelectrice iar datorita efectului piezoelectric aceasta deformare va produce polarizarea electrica a materialului. n functie de cum sunt amestecate cele doua faze n structura materialului Newnham introduce conceptul de interconectivitate fazica. Exista trei scheme de conectivitate a fazelor materialelor compozite magnetoelectrice: compozite particulate (una dintre faze, de obicei cea magnetica, este sub forma de particule uniform distribuite n volumul celeilalte faze), compozite laminate (fazele sunt sub forma de straturi care alterneaza) si compozite-fibra (o faza este formata din fire subtiri paralele uniform distribuite n volumul celeilalte faze). Compozitele obtinute prin sinterizate sunt o alternativa la cele obtinute prin cristalizare eutectica deoarece sinterizarea materialelor compozite este mult mai ieftina si mai usor de realizat. n plus, metoda ofera mai multe avantaje: (1) libera alegere a raportului molar dintre

fazele constitutive; (2) alegerea independenta a dimensiunii medii de particula la nceputul formarii amestecului pentru fiecare faza n parte; (3) libera alegere a temperaturii de sinterizare. n functie de optiunile avute n faza de preparare proprietatile materialului obtinut pot fi modificate relativ usor. Pe scurt, etapele procesului de preparare a compozitelor magnetoelectrice prin sinterizare sunt: macinarea substantelor care trebuie combinate pna la obtinerea unor pulberi fine, amestecarea mecanica a acestor pulberi si presarea compozitului pna la obtinerea unui corp masiv, si n final are loc sinterizarea - etapa n care aceste corpuri masive sunt introduse n cuptoare speciale unde vor suferi un proces de coacere de cteva ore la temperaturi care depasesc n general 1000C. Pe lnga aceste etape mai pot interveni si alte procese suplimentare de tratare termica. Rolul sinterizarii este acela de a crea la nivel atomic un numar mai mare de legaturi ntre particulele celor doua faze apropiindu-le pe acestea cu ajutorul agitatiei termice; totodata sunt eliminate o parte din spatiile libere dintre particule (porii materialului) si astfel se obtine o mai buna compactare a celor doua faze n interiorul corpului masiv. Exista totusi riscul formarii fazelor reziduale n urma reactiilor chimice dintre atomii sau moleculele celor doua faze care pot modifica proprietatile magnetice ale probelor. Aplicaiile materialelor magnetostrictive Primele aplicaii ale materialelor magnetostrictive au fost receptoarele telefonice, hidrofoanele de tip SONAR de joas frecven utilizate pentru ecolocaie n cel de-al Doilea Rzboi Mondial, oscilatoarele magnetostrictive i traductoarele de cuplu. Ulterior, materialele magnetostrictive au fost utilizate att ca actuatori ct i ca senzori, pentru controlul vibraiilor. Actuatori magnetostrictivi Aceste aplicaii, bazate pe efectele magnetostrictive directe Joule i Wiedemann, sunt concepute dup principiul ilustrat n figura urmtoare.

Fig.2

Schem de principiu a unui actuator magnetostrictiv: 1-bar de terfenol, 2-bobin electromagnetic, 3-armtur magnetic inelar, 4-ntritor din oel La activarea bobinei (2), bara de terfenol (1) se dilat n general cu L = (0,75-1) m/m. Un astfel de actuator, cu diametrul barei de terfenol de 12 mm, aria materialului activ de 113 mm2, lungimea activ de 140 mm, volumul activ de 15826 mm3, masa activ de 46,4g, deformaia maxim de 110 m/m i fora maxim dezvoltat de 1,1 kN. Randamentul de transformare a energiei este de 67,1 %. n principiu, bobina electromagnetic (2) este nfurat pe un tub n care bara de terfenol este introdus forat (cu strngere). Dac prin bobin trece un cmp electric alternativ, bara de terfenol va efectua o micare de dilatare-comprimare care o va ajuta s se trie prin tub, ca un vierme. Se obine astfel, un motor liniar peristaltic. Astfel de motoare, produse de compania american ETREMA, au fost utilizate de Departamentul American al Aprrii pentru a dezvolta aripi inteligente, care-i pot modifica aria seciunii transversale, reducnd pierderile aerodinamice i consumul de combustibil, n paralel cu mbuntirea portanei i a manevrabilitii. Printre aplicaiile civile ale actuatorilor magnetostrictivi se numr: industria medical (distribuirea controlat a fluidelor) i industria de automobile (panouri de protecie solar, sisteme de frnare, etc.). Cercetri recente au permis dezvoltarea unui actuator magnetostrictiv de a treia generaie. Acesta este capabil s dezvolte att curse axiale ct i curse radiale , fiind utilizat pentru controlul poziiei pe dou direcii n plan, la prelucrarea de nalt precizie. Senzori magnetostrictivi Senzorii magnetostrictivi aplic efectele Joule i Wiedemann, atunci cnd sunt concepui pentru a detecta intensitatea cmpurilor magnetice nconjurtoare sau efectele Villari i Matteuci, atunci cnd au rolul de-a detecta micarea sau de-a modifica starea magnetic a unui material. Principiul general de funcionare al unui senzor magnetostrictiv este ilustrat schematic n figura urmtoare :

Fig.3 Principiu general de funcionare al senzorilor magnetostrictivi: 1-bobin electromagnetic, 2-tub de ghidare, 3-srm din material magnetostrictiv Proba (3) sub form de srm (1-3) mm, din material magnetostrictiv, este introdus n tubul de ghidare (2). La captul srmei este legat o bobin (1) care joac rol dublu, de emitorreceptor. La alimentarea bobinei n curent alternativ, n srm sunt induse unde electrice ultrasonore de ntindere-comprimare i de rsucire oscilant. Principala problem o reprezint determinarea vitezelor de deplasare a undelor. n acest scop, se introduce un umr reflectant, la o anumit distan (cunoscut) fa de captul srmei, cum ar fi poziia A. Datorit introducerii umrului, n srm vor apare dou semnale (ecouri) elastice, poziionate unul n A i altul la captul srmei (B). Pentru calculul vitezei, se determin perioada de decalaj, td, care este de ordinul a 50 ns. Pornind de la acest principiu, s-au dezvoltat diverse variante de senzori magnetostrictivi, dintre care cei mai larg rspndii sunt cei de deplasare. n vecintatea unui tub de ghidare (1) este plasat un magnet de poziie (2) care se deplaseaz pe direcia (3), genernd un cmp magnetic (7), dispus radial fa de axa tubului de ghidare. Sub efectul cmpului magnetic elicoidal alternativ, n tubul de ghidare ia natere , prin efect Wiedemann, o und elastic ultrasonor de torsiune (8). La un capt al tubului de ghidare, este plasat un modul electronic (4) care transform energia mecanic a undei elastice ultrasonore ntr-un curent electric alternativ (5). Acestui cmp electric i corespunde cmpul magnetic (6) indus n tubul de ghidare, n plan transversal fa de axa acestuia. Senzorul detecteaz pulsurile de curent electric, prin intermediul cmpului indus (6). Deoarece perioada de decalaj dintre pulsuri, td, este proporional cu poziia magnetului (2), senzorul poate afia direct variaiile poziiei absolute sau relative ale acestuia.

Fig.4 Schem de principiu a unui traductor magnetostrictiv de poziie: 1- tub de ghidare, 2magnet de poziie, 3-direcie de deplasare a magnetului de poziie, 4-modul electronic, 5-semnal electric, 6-cmp magnetic transversal indus de semnalul electric, 7-cmp magnetic elicoidal indus prin deplasarea magnetului de poziie, 8-und elastic ultrasonor de torsiune Pe baza aceluiai principiu de interaciune ntre dou cmpuri magnetice perpendiculare, s-au construit traductoare analoge de nivel, acionate de un flotor magnetic. Schema constructiv-funcional a traductoarelor produse de grupul PHOENIX este redat in continuare.

Fig.5 Traductorul Magnetostrictiv Principiul de functionare. Principiul de functionare al traductorului magnetrostrictiv se bazeaza pe fenomenul magnetostrictiv direct. Functionarea traductorului magnetostrictiv este o aplicatie a efectului de magnetostrictiune, care consta in modificarea periodica a dimensiunilor geometrice ale unui corp feromagnetic plasat in camp magnetic alternativ. Fenomenul de magnetostrictiune este fenomenul propriu materialelor feromagnetice. Din punct de vedere magnetic substanta policristalina se considera c este compus dintr -un numr mare de domenii magnetice, foarte mici, avnd momentele magnetice distribuite intamplator. In fiecare domeniu, momentele magnetice ale atomilor sunt orientate in aceeasi directie, insa diferit de directiile domenilor vecine. n ansamblu corpul feromagnetic este neutru din punct de vedere magnetic. In prezenta campului magnetic exterior in corpul ferromagnetic se produce redistribuirea momentelor magnetice ale domeniilor, aceasta avand ca rezultat cresterea starii de magnetizare a corpului. Avand loc o redistribuire a energiei in domenile magnetice, apar modificari dimensionale in material, in speta deformarea acestuia.

Exista o magnetostrictiune liniara, la care modificarea dimensiunilor geometrice se produce in directia aplicarii campului magnetic si magnetostrictiunea volumica, la care dimensiunile geometrice ale corpului se modifica in toate directiile. Magnetostrictiunea liniara se produce la campuri slabe, pe portiunea nesaturat a curbei de magnetizare. Magnetostrictiunea volumica se produce in campuri mai puternice si corespunde cu domeniul de saturatie al curbei de magnetizare. Aceste traductoare folosesc elemente sensibile alcatuite din materiale numite magnetostrictive, care au proprietatea de a-si schimba caracteristicile magnetice adica ciclul histerezis sub actiunea unei forte. Dintre materialele de acest tip cele mai utilizate sunt nichelul pur si permalloy care este un aliaj nichel fier cu nichel in proportie de 68%. Efectul efortului asupra curbei de histerezis se prezinta in figura urmatoare. Se constata ca la nichel panta caracteristicii de histerezis scade la cresterea efortului, pe cand la per malloy panta creste odata cu cresterea efortului. Deoarece aceasta variatie de panta poate fi convertita intr-o tensiune electromotoare, traductoarele magnetostrictive sunt traductoare generatoare. Ele se utilizeaza cu precadere in domeniul vibratiilor, avand ca principale avantaje o ridicata impedanta mecanica de intrare si o impedanta electrica la iesire joasa in raport cu cristalele piezoelectrice. Aceste calitati recomanda utilizarea elementelor sensibile

magnetostrictive si la masurarea fortelor de regula a celor dinamice. In figura se prezinta schema de principiu a unui traductor magnetostrictiv. Elementul sensibil este un circuit magnetic inchis, din material magnetostrictiv; variatia de permeabilitate produsa de aplicarea fortei provoaca o variatie de inductanta in bobina asociata, care poate fi preluata de adaptarea CA.

Traductor magnetostrictiv cu variatia permeabilitatii

De obicei se utilizeaza un montaj diferential, cu doua elemente magnetostrictive dintre care unul supus la compresie si celalalt la intindere. Inductanta traductorului depinde de amplitudinea si frecventa curentului de excitatie furnizat de adaptor. Frecventa trebuie bine stabilizata, in special la variatii de temperatura. Pentru compensarea acestora se folosesc rezistente de compensare, limitand eroarea de temperatura la 0,05%. Totusi pe ansamblul traductorului nu se poate obtine o precizie mai mare de 1%. O alta solutie de utilizare a elementului sensibil magnetostrictiv consta in preluarea de la adaptor a variatiei inductantei remanente. Schema de principiu se prezinta in figura de mai jos. Miezul magnetic al elementului sensibil este adus la saturatie si se afla in situatie normala la inductanta remanenta Br0. Sub actiunea efortului se modifica la valoarea Br, astfel ca

si provoaca o variatie de tensiune indusa in bobina :

unde n este numarul de spire si c este constanta de material.

Traductor magnetostrictiv cu variatia inductiei remanente

Adaptorul contine un integrator (amplificator operationl cu reactie capacitiva) astfel incat la iesire se obtine un semnal in tensiune:

Deoarece condensatorul tinde sa se descarce, traductorul se utilizeaza la masurarea fortelor dinamice. In cazul in care se doreste masurarea unor forte dinamice de frecventa ridicata se recomanda utilizarea elementelor sensibile magnetostrictive cu ferita. Astfel in R.S.R. se produc mai multe tipuri de elemente sensibile pentru frecventele de 20,50,100 kHz, avand forma din figura. Un traductor magnetostrictiv particular este traductorul magnetoelastic. Acesta utilizeaza un element sensibil de tip coloana confectionat din tole de fier moale perforat in 4 locuri. Prin cele 4 gauri trec doua bobine de o singura spira care se intretaie an unghi drept, constituind primarul P, respectiv secundarul S unui transformator. Variatiile de permeabilitate datorita variatiilor de efort modifica cuplajul intre cele doua bobine. Permeabilitatea scade pe directia de aplicare a fortei de compresie, fluxul creste in plan transversal si prin acesta creste tensiunea indusa in secundar. Efectul este invers la intindere.

Elemente sensibilemagnetostrictive din ferita

Traductor magnetoelastic

Clasificarea traductoarelor. Traductoarele magnetostrictive metalice, spre deosebire de cele ceramice care au rezistivitatea electrica foarte mare, se confectioneaza sub forma de pachete de tole subtiri si izolate electric. In functie de structura sistemului vibrator acestea sunt: simple si compuse.

Traductoarele simple. Daca in campul magnetic de intensitate H si frecventa f produs de un solenoid adecvat (fig 2, se introduce o bara din material feromagnetic de lungime l si se fixeaza la mijloc, se constata producerea unor alungiri periodice ale barei , avand frecventa 2f.

Fig.6

Variatia de lungime l depinde in valoare absoluta si semn de caracteristicile materialului ferromagnetic, de intensitatea campului magnetic si de temperature mediului ambient. Variatia de lungime l poate fi 0 , in functie de tipul materialului feromagnetic utilizat dar isi pastreaza semnalul atunci cand campul magnetic si schimba sensul ceea ce explica frecventa 2f a variatilor de lungime l.

Traductorul magnetostrictiv cu premagnetizare. In practica pentru a face sa creasca amplitudinea vibratiilor relative l/l obtinute se suprapune campului magnetic alternativ H un camp magnetic continuu Ho produs cu ajutorul unei surse de tensiune continua ce deplaseaza punctul de functionare in regiunea de pant maxim a caracteristicii magnetostrictive. In acest caz vibratiile lungimii barei vor avea amplitudinea dubl, de aceeasi frecven f cu campul magnetic alternativ. De obicei, pentru a mari amplitudinea vibraiilor de lungime rezultate, se alege o frecven a campului magnetic alternativ egal cu frecvena proprie de rezonan a barei prevzndu-se n acest scop posibilitatea reglrii intre anumite limite, relativ nguste , a frecvenei generatorului electronic ultrasonor. Concentratorul. Concentratorul ultrasonic numit si transformator de energie acustica este o bara de sectiune variabila care dirijeaza energia ultrasonor de la traductor la obiectul de transfer si indeplinete urmtoarele funcii: - concentreaz i focalizeaz energia ultrasonor in spaial de lucru eroziv, - mrete amplitudinea de oscilaie i a asigura un acord de impedan acustic ntre traductor i sarcin din spaiul de lucru confer un randament maxim procedeului de prelucrare, - permite obinerea diferitelor tipuri de unde acustice, n funcie de natura procedeului tehnologic la care se aplic - susine si fixeaz ntregul sistem acustic n ansamblul instalaiei de prelucrare. - este o component a blocului ultrasonic - sistemul oscilant trebuie sa lucreze in regim de rezonanta , pentru ca amplitudinea vitezei in varful obiectului de transfer sa fie cat mai mare si deci intensitatea acustica sa fie mare.

Generatorul ultrasonic. Generatorul ultrasonic convertete energia electric de frecvena industriala 50Hz in energie electric de frecven ultrasonic. Construcia are la baza un oscilator de frecven ultasonic. La puteri mici se realizeaz cu tranzistoare, iar la puteri mari cu tuburi electronice sau tiristoare. Generatorul funcioneaza n regim de rezonan, astfel ca transferul maxim de putere se asigur prin adaptarea impedanelor de ieire. Generatoare electrice pentru traductoare magnetostrictive. Traductoarele magnetostrictive pot necesita puteri relative mari (102W102kW) la frecvene nalte (10kHz200kHz) inclusiv o premagnetizare in curent continuu. Schema bloc a unui generator ultrasonic este prezentata in figura de mai jos.

Fig.7 Oscilaiile electrice ultasonore sunt produse de oscilator, dar ntrucat aceasta nu este stabil dect la puteri de ieire sczute, este necesar amplificarea lor, n tensiune si putere, inainte de a fi aplicate traductoarelor. Transformatorul de cuplaj TR1 permite adaptarea impedanelor n scopul realizrii unui transfer maxim de putere i trebuie s realizeze un randament ridicat in toat gama frecvenelor de funcionare. Osciloscopul trebuie sa permita: in cazul unei frecvente de lucru fixe, o uoara variaie a acesteia, trebuie s fie posibil adaptarea ei la variaiile frecvenei de rezonan a traductorului. Frecvena ct si puterea debitata sunt reglabile n scopul optimizrii funcionrii. Uneori, in scopul reglarii puterii de iesire, se creeaz posibilitatea ca oscilaiile s nu se mai aplice traductorului in mod continuu, ci sub forma unor impulsuri a cror durat i frecven de repetiie s fie reglabil. Circuitele de alimentare a intregului generatorsunt de obicei prevazute cu dispozitive de protectie in caz de supratensiune , supracurent dau supraincalzire a traductorului

Traductorul magnetostrictiv tip fereastra. Este un traductor compus , format din doua elemente de tipul celui prezentat in Fig.1. Elementele proiectrii sunt: - Frecventa de rezonan mecanic fo care este dat de ecuaia tg l ' tg l '1 +q=0 2 2 Calculul lungimii de und se face lund in considerare viteza de propagare a vibratiilor longitudinale cB in traductor la inductie B constanta - Conditia de rezonanta electromecanica este legata de prezenta efectului magnetostrictiv, care mreste rigiditatea sistemului. Aceasta este data de aceeasi ecuatie ca si cea de rezonanta mecanica, dar calculul lungimii de unda se face cu viteza de propagare a vibratilor longitudinale cH la H=0. - Coeficientul de transformare electromecanic n ,. - Parametrii echivalenti concentrate. - Factorul de calitate mechanic. Pas0. - Inductia magnetica B. - Puterea acustica emisa la rezonanta Pas0 - Caracteristica de frecventa a puteri acustice in vecinatatea rezonantei. - Impedanta electrica. - Randamentul electromecanic al traductorului - Puterea electrica consumata Pe. - Curenti electrici la rezonanta. Tensiunea electrica necesara la rezonanta pentru emiterea puterii acustice specifice

Traductoare de forta cu masurarea deplasarii Aceste tipuri de traductoare prezinta o complexitate ridicata, functionnd pe principiul transformari succesive a marimilor, prin transformarea fortei F ntr-o deplasare Dl cu ajutorul unui traductor elastic, deplasarea care la rndul sau este masurata cu un traductor electric.

Notnd u - tensiunea la iesirea circuitului de masurare avem:

(3.42) unde u/Dl reprezinta functia de transfer a traductorului electric cu circuitul sau de masurare. Dupa cum s-a aratat, traductoarele electrice de deplasare pot fi rezistive, capacitive sau inductive, ultimele avnd o utilizare mai frecventa . Principial, n figura 3.33. se prezinta un traductor inductiv diferential de tip transformator: 1 - tija; 2 - arcuri spirale; 3 - nfasurari; 4 - distantier; 5 - miez magnetic. Traductoarele de elastice utilizate (arcuri spirale, inele dinamometrice, console) prezinta deformatii mari pentru sarcini mici si sunt prevazute cu opritoare (limitatoare) de deplasare mecanica pentru a nu deteriora la suprasarcini accidentale. Miezul magnetic plasat pe axa tijei mobile asupra careia actioneaza forta F, se pozitioneaza n raport cu nfasurarile traductorului cu ajutorul celor doua arcuri cu sensul de nfasurare opus, n scopul compensarii erorilor de temperatura. Tensiunea de iesire nominala poate fi de ordinul 1V la tensiuni de alimentare de ctiva volti, frecventa de lucru atinge ordinul kilohertzilor, iar domeniul de masurare al acestor traductoare este de circa 1 daN pentru deplasari de 0,5 mm. n cazul traductorului de cuplu asociat cu traductorul inductiv diferential, prezentat n figura 3.34., pe arborele - 1 cu diametrele diferite D si d, sunt plasate la o distanta l fata de suprafata de separare a

sectiunilor, bobinele - 2 si circuitul magnetic - 3. Solidar cu sectiunea de diametru mai mare a arborelui se fixeaza o armatura mobila - 4, a carui pozitie este perfect simetrica n raport cu bobinele daca nu apare un cuplu. Cnd arborele este supus unui cuplu va avea loc o deplasare a armaturii mobile datorita deformarii acestuia, modificndu-se cele doua inductivitati ale bobinelor. Trebuie precizat faptul ca daca apare si un cuplu de ncovoiere, acesta nu influenteaza masuratorile. Traductoarele optoelectronice de cuplu functioneaza pe principiul schemei prezentate n figura 3.35., pe arbore fiind plasate la o anumita distanta d, doua discuri perforate cu fante transparente si opace. n practica exista doua posibilitati de masurare: - Cu modulatie de amplitudine, caz n care sursa de lumina S si

fotodetectorul FD sunt plasate n afara sistemului transparente si, deoarece celor zonele doua

aferente

discuri sunt plasate decalat cu 1/4 din perioada geometrica, va rezulta, n absenta cuplului daca arborele se roteste, o succesiune de impulsuri cu durata de 1/4 din perioada. La aparitia unui cuplu, datorita rasucirii arborelui, se produce o modificare a pozitiei relative a planelor celor doua discuri si implicit a latimii impulsurilor, marimea masurata fiind data ca o valoare medie a semnalului de la iesirea fotodetectorului FD. Datorita faptului ca fluxul luminos al sursei nu este constant (la becuri cu incandescenta fiind proportional cu puterea a cincea a tensiunii de alimentare) este necesara calibrarea n amplitudine a impulsurilor la fotodetector. - Cu modulatie de faza, caz n care sursa S se plaseaza ntre cele doua fotodetectoare FD1 si FD2 asezate de o parte si de alta a discurilor. n cazul rotirii arborelui si transmiterii cuplului prin acesta, datorita modificarii pozitiei relative a celor doua discuri, va aparea un defazaj suplimentar ntre semnalele produse de cele doua fotodetectoare, defazaj care este proportional cu cuplul transmis.

Este necesar sa precizam ca traductoarele bazate pe metode optice se pot utiliza numai n regim dinamic (arborele este n rotatie) si, spre deosebire de metodele prezentate anterior nu necesita contact ntre arbore si partea de masurare. n cazul traductoarelor de cuplu cu timbre tensometrice sau traductoare inductive, la rotirea arborelui, este necesara realizarea unor legaturi electrice ntre circuitele de masurare si traductoare, care n principiu pot fi cu contact sau fara contact. Pentru realizarea legaturilor electrice cu contact este necesara utilizarea unor inele si perii colectoare sau contacte n baie de mercur. Rezistenta de contact a acestora este variabila si depinde de oscilatiile vitezei, asperitatea suprafetei de contact si a vibratiilor, variatie cu valori de 5 50 mW pentru inele , perii si de 0,25 mWpentru contacte n baie de mercur [23]. n cazul unor materiale de natura diferita ce intra n contact pot sa apara si tensiuni termoelectromotoare din cauza cresterii temperaturii locale si a frecarii, aceste fenomene ducnd n acelasi timp la reducerea timpului de viata si limitarii vitezei maxime de rotatie. Se considera ca viteza liniara maxima la nivel de contact este de circa 25 m/s, la viteze mai mari fiind necesare dispozitive suplimentare pentru racire. Varianta actuala de legatura fara contact cea mai utilizata este cea prin care se face uz de transformatoare rotitoare, metoda prezentata principial n figura 3.36. Pe arborele magnetic - 1 se plaseaza doua inele magnetice - 2 cu ajutorul carora se nchide circuitul magnetic al armaturii fixe prin intermediul celor doua ntrefieruri . Pe armatura fixa, respectiv pe cea mobila (arbore) sunt plasate nfasurarile 3, 4 ale

transformatorului. Datorita dependentei induc-tivitatii de cuplaj cu marimea ntrefierului, acesta trebuie menti-nut constant, conditie dificil de realizat tehnologic. Daca traduc-toarele se monteaza pe arbore, este necesar sa

existe doua cai de transmitere a informatiei, una prin care se transmite semnalul de alimentare, alta prin care se va culege informatia de masurare. n cazul n care, pentru cele doua cai se folosesc semnale cu frecvente diferite, se poate face uz de un singur transformator rotitor, caz n care se elimina si defazajul generat de modificarea ntrefierului.

Bibliografie

1. http://en.wikipedia.org/wiki/Magnetostriction 2. DINESCU, I. Tehnologia materialelor. Materiale tehnologice, Editura Academiei Aviaiei i Aprrii Antiaeriene HENRI COAND, Braov, 2000, 3. www.terfenol.com 4. Leandru-Gheorghe Bujoreanu, Materiale Inteligente, Editura Junimea, Iai 2002