MINISTERUL EDUCAIEI NATIONALE

COALA POSTLICEAL SANITAR SF. VASILE CEL MARE

FILIALA PLOIESTI

PROIECT DE CERTIFICARE A
CALIFICRII PROFESIONALE
DOMENIUL - SNTATE I ASISTEN PEDAGOGIC
CALIFICAREA PROFESIONAL ASISTENT MEDICAL GENERALIST

NDRUMTOR
AS. POPESCU ELENA

ABSOLVENT
ANDREI LAVINIA AMALIA

2013

INGRIJIREA PACIENTILOR CU CARDIOPATIE

ISCHEMICA

CUPRINS
ARGUMENT
CAPITOLUL I- NOTIUNI GENERALE DESPRE CARDIOPATIE ISCHEMICA
CAPITOLUL II- PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA ACTE DE
INVESTIGATII I INTERVENTII AUTONOME I DELEGATE
II.1 PARTICIPAREA ASISTENTEI LA ACTE DE INVESTIGATII
II.2. PARTICIPAREA ASISTENTEI LA INTERVENTII AUTONOME I
DELEGATE
CAPITOLUL III- DESCRIEREA TEHNICILOR IMPUSE DE AFECTIUNE
CAPITOLUL IV- PLANUL DE INGRIJIRE AL PACIENTULUI CU
CARDIOPATIE ISCHEMICA
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

ARGUMENT
"Sa luptam impreuna contra boliler cardiovasculare" trebuie sa devina decizia
societatii noastre, in care personalul medical si nemedical are datoria sa colaboreze pentru
constientizarea intregii populatii atat asupra pericolului bolilor cardiovasculare cat si a
masurilor necesare de prevenire si tratament.
Cresterea incidentei bolilor cardiovasculare, care, alaturi de cancer, reprezinta principalul
dusman al vietii si sanatatii oamenilor, ca si inexistenta, inca, a unor remedii capabile sa
permita vindecarea lor radicala, au facut necesara orientarea spre profilaxia acestora.
Cardiopatia ischemic reprezint modalitatea posibil de evoluie final a oricrei suferine
care intereseaz cordul dat fiind incidena mare n prezent a suferinelor cardiace, se explic
i frecvena crescut cu care este ntlnit cardiopatia ischemic.
Frecvena cu care se regsete cardiopatia ischemic n populaia general a crescut progresiv
n ultimii ani, din cauza creterii speranei de via, cu creterea ponderii n populaie a
vrstelor naintate ( la care apare mai frecvent cardiopatia ischemic), dar i din cauza
tratamentului mai eficient al bolilor cardiovasculare i a meninerii mai ndelungate n via
pacienilor cu cardiopatie ischemic. S-a apreciat c aceast boal afecteaz ntre 3 i 5% din
populaia de peste 65 de ani i c are o pondere de 10 20 % ntre cauzele de deces.
Din cele menionate anterior rezult importana cunoaterii problematicii legate de cardiopatia
ischemic de ctre toi membrii echipei medicale, inclusiv de ctre asistenta medical, n
vederea creterii calitii ngrijirilor acordate pacienilor cu acest tip de patologie.
Partea a doua a acestei lucrri scoate n eviden rolul complex pe care l joac asistenta
medical n ngrijirea pacienilor cu cardiopatie ischemic, subliniindu-se totodat obiectivele
avute n vedere n ngrijirea acestei categorii aparte de pacieni.

CAPITOLUL I- NOTIUNI GENERALE DESPRE CARDIOPATIE ISCHEMICA

Definitie
Cardiopatie ischemica se defineste ca fiind afectiunea cardiaca ce apare ca urmare a dezechilibrului
dintre necesitatile de irigare ale miocardului si posibilitatile de irigare ale vaselor coronariene.
Cardiopatia ischemic sau boala cardiac ischemic, cum mai e denumit, este o suferint a inimii
determinat de un aport insuficient de oxigen necesar muchiului cardiac, ndeosebi n condiii de
solicitare fizic.Suferina poate fi latent sau manifest clinic, putnd culmina cu moartea subit.
Clasificare
Conform O.M.S. se descriu doua mari categorii de afectiuni :
1. cardiopatia ischemica nedureroasa sau asimptomatica :
- tulburari de ritm si de conducere de natura ischemica
- moarte subita coronariana
- insuficienta cardiaca de etiologie ischemica
2. cardiopatia ischemica dureroasa
- angina pectorala (AP)
- infarctul miocardic acut (IM)
Sindroame coronariene acute sunt:
- angina instabila (API)
- infarctul miocardic acut (IMA)
- moartea subita coronariana
Etiologie si fiziopatologie
Primele descrieri sugestive de suferinta coronarian (infarct miocardic acut) au aparut inca in
papirusurile egiptene atragand atentia asupra gravitatii bolii
Cauzele cardiopatiei ischemice sunt :
-

Bolile coronarelor (cea mai frecventa ateroscleroza)

Bolile valvulare (stenoza mitrala, stenoza aortica)

Bolile de miocard (cardiomiopatia hipertrofica obstructiva)

Cauza principala a CPI o constituie ateroscleroza coronariana (95-98% din cazuri) - restul etiologiilor
(anomalii congenitale ale arterelor coronare, arterite coronariene in cadrul unor vasculite sistemice,
punti musculare miocardice s.a.) fiind rare.
Factorii de risc pentru ateroscleroza coronariana sunt:
a) Nemodificabili

- sexul masculin
- varsta peste 45 ani
- antecedente familiale de CI la varsta relativ tanara

b) Modificabili
hiperlipidemia (cresterea colesterolului total, scaderea HDL - colesterolului)
fumatul
hipertensiunea
diabetul
alti factori: tipul A de personalitate, stresul, sedentarismul, obezitatea, guta, consumul
excesiv de alcool
Alte cauze de CI
- anomalii congenitale ale arterelor coronare (originea coronarelor din artera pulmonara,
fistule, anevrisme, punti miocardice ce comprima o artera)
- embolii (trombi din cavitatile stangi, fragmente calcare sau de vegetatii dintr-o valva aortica
patologica)
- disectia de aorta extinsa la coronare
- spasmul coronarian
- arterita coronariana (boala Takayasu, periarterita nodoasa, lupus eritematos, sifilis)
- diateze trombotice (policitemie, trombocitoza)
- necesar crescut de oxigen miocardic (tireotoxicoza, stenoza aortica)
- CI cu coronare epicardice normale (probabil prin afectarea microcirculatiei).
Boala arteriala coronariana (BAC)
Cea mai obisnuita cauza a ischemiei miocardice este ateroscleroza la nivelul arterelor
coronare epicardice. Boala arteriala coronariana (BAC) este boala cea mai comuna, grava,
cronica, amenintatoare de viata din Statele Unite, unde mai mult de 11 milioane de persoane
au BAC. Aceasta situatie cauzeaza mai multe decese, invaliditate si costuri economice dect
multe alte boli.
Prin ingustarea lumenului arterelor coronare, ateroscleroza produce o scadere absoluta a
perfuziei miocardice n stare bazala si limiteaza cresterile adecvate ale perfuziei atunci cnd

necesarul de flux sanguin este marit. De asemenea, fluxul sanguin coronar poate fi limitat prin
trombi arteriali, spasm si, rareori, emboli coronari, precum si prin stenozarea ostiala datorata
aortitei luetice. Anomaliile congenitale, cum ar fi originea anormala a arterei coronare
descendente anterioare stangi din artera pulmonara, pot determina ischemie si infarct
miocardic la sugar, dar aceasta cauza este foarte rara la adulti.
De asemenea, ischemia miocardica poate aparea daca necesitatile de oxigen ale miocardului
sunt anormal crescute, asa cum se ntmpla n hipertrofia ventriculara severa indusa de
hipertensiune sau de stenoza aortica. Aceasta din urma se poate manifesta cu angina, care nu
se poate diferentia de cea produsa de ateroscleroza coronariana.
O cauza rara de ischemie miocardica este reprezentata de reducerea capacitatii sangelui de a
transporta oxigenul, cum ar fi n anemia extrem de severa sau n prezenta
carboxihemoglobinei. Nu rareori, doua sau mai multe cauze de ischemie pot coexista, cum ar
fi o crestere a necesarului de oxigen, determinata de hipertrofia ventriculara stanga si o
reducere a aportului de oxigen secundar aterosclerozei coronariene. Adesea, asemenea
combinatie conduce la manifestari clinice de ischemie.
Desi arterele coronare epicardice mari sunt capabile de constrictie si relaxare, la persoanele
sanatoase ele servesc n mare masura drept conducte si sunt cunoscute ca vase de conductanta,
n timp ce arteriolele intramiocardice prezinta n mod normal modificari remarcabile ale
tonusului si de aceea sunt cunoscute ca vase de rezistenta. Constrictia anormala sau
insuficienta dilatare normala a vaselor coronare de rezistenta poate cauza de asemenea
ischemie. Cnd produc angina, aceasta situatie este recunoscuta uneori ca angina
microvasculara.
Circulatia coronariana normala este dominata si controlata de necesitatile de oxigen ale
miocardului. Acest necesar este satisfacut prin capacitatea patului vascular coronar de a-si
varia considerabil rezistenta (si deci fluxul sanguin), n timp ce miocardul extrage un procent
nalt si relativ fix de oxigen. In mod normal, arteriolele intramiocardice de rezistenta au o
imensa capacitate de dilatare, n timpul efortului si stresului emotional nevoile de oxigen se
modifica si afecteaza rezistenta vasculara coronariana, reglnd astfel aportul de snge si
oxigen (reglare metabolica). De asemenea, vase coronariene de rezistenta se adapteaza la
alterarile fiziologice ale presiunii sanguine cu scopul de a mentine fluxul sanguin coronarian
la niveluri corespunzatoare nevoilor miocardice (autoreglare).

Principalele formele de manifestare ale CI

1.Angina pectorala stabila (cronica )
2.Angina pectorala instabila
3. Infarctul miocardic acut
4. Cardiopatia ischemica nedureroasa
Manifestri clinice
Cardiopata ischemica dureroasa
Angina pectoral are un tablou clinic foarte sugestiv, durerea toracic ocupnd un loc central.
Durerea este puternic localizat de obicei n regiunea pieptului se simte n regiunea
retrosternal, n poriunea mijlocie, superioar, dar, uneori, i n cea inferioar.Mult mai rar
sediul durerii este atipic : la cot, articulaia pumnului , uni sau bilateral n regiunea coloanei
toracale superioare sau chiar n regiunea lombar Durerea are un caracter constrictiv, fiind
descris ca o senzaie de strngere, ca o ghiar care sfsie pieptul. Uneori aceast stare este
nsoit de team, de senzaia morii iminente, transpiraii, lips de aer, eructaii. Alteori
bolnavul simte durerea ca o arsur, ori ca o apsare dureroas, asemntoare unei greuti
care preseaz pieptul.
Durata atacului anginos este foarte scurt, n medie 2-5 minute foarte rar depeste 10 minute
(atunci cnd este vorba de un angor agravat,instabil). Exista posibilitatea evoluiei spre
infarctul miocardic n 20-30 % din cazuri n urmtoarele zile-sptmni-eventualitate care
oblig la supravegheri atente de minim 2-3 sptmni.
Infarctul miocardic- este manifestarea clinic cea mai redutabil a boli cardiace ischemice,
urmare a ntreruperii brutale a fluxului de snge ntr-o ramur a reelei arteriale coronariene
care duce de cele mai multe ori la necroza unei poriuni a esutului miocardic, de obicei la
nivelul ventriculului stng. Ca i la angina de piept durerea este simptomul cardinal, are
aceleai caractere, dar este mult mai intens, uneori literalmente insuportabil, durata mai
prelungit (de la 20 minute pn la ore) i nu cedeaz la administrarea de nitroglicerin.
Durerea intens i prelungit apare foarte frecvent n repaus, n special n cursul nopii. Dat
fiind gravitatea infarctului miocardic acut, este absolut necesar ca bolnavul s fie asistat n cel
mai scurt timp posibil de ctre medic.

Efectele ischemiei
Oxigenarea necorespunzatoare indusa de ateroscleroza coronariana poate produce perturbari
tranzitorii ale functiilor mecanice, biochimice si electrice ale miocardului. Dezvoltarea brusca
a ischemiei severe, asa cum se ntmpla n ocluzia totala sau subtotala este asociata cu
pierderea aproape instantanee a contractiei si relaxarii musculare normale. Perfuzia relativ
redusa a subendocardului produce ischemie mai intensa a acestei portiuni a peretelui.
Ischemia unor arii largi ale ventriculului va produce insuficienta ventriculara stnga
tranzitorie si, daca muschii papilari sunt implicati, insuficienta mitrala poate complica acest
eveniment. Atunci cnd evenimentele ischemice sunt tranzitorii, ele pot fi asociate cu angina
pectorala; daca sunt prelungite, ele pot determina necroza si cicatrizare miocardica cu sau fara
tablou clinic de infarct miocardic acut. Ateroscleroza coronariana este un proces localizat care
determina de obicei ischemie neuniforma. Perturbarile regionale ale contractilitatii
ventriculare produc bombare segmentara (diskinezie) si pot reduce mult eficienta functiei de
pompa a miocardului.
La baza acestor perturbari ale functiei mecanice se afla o gama larga de anomalii ale
metabolismului, functiei si structurii celulare. Atunci cand este oxigenat, miocardul normal
metabolizeaza acizii grasi si glucoza pna la dioxid de carbon si apa. In cazul lipsei severe de
oxigen, acizii grasi nu pot fi oxidati si glucoza este descompusa pna la lactat; pH-ul
intracelular scade, la fel si rezervele miocardice de fosfati macroergici, adenozin trifosfat
(ATP) si creatin fosfat. Functia alterata a membranei celulare determina reflux de potasiu si
influx de sodiu n miocite. Severitatea si durata dezechilibrului dintre aportul si necesarul de
oxigen al miocardului sunt factori care decid daca deteriorarea este reversibila sau
permanenta, cu necroza miocardica consecutiva.
De asemenea, ischemia produce modificari electrocardio-grafice (ECG) caracteristice, cum ar
fi anomalii ale repolarizarii, asa cum sunt evidentiate prin negativarea undei T si, mai trziu
cnd e mai grava, prin denivelarea segmentului ST . Subdenivelarea tranzitorie a segmentului
ST reflecta adesea ischemie subendocardica, n timp ce supradenivelarea tranzitorie a
segmentului ST este considerata a fi produsa de ischemia transmurala mai severa. O alta
consecinta importanta a ischemiei miocardice este instabilitatea electrica, ntruct aceasta
poate determina tahicardie ventriculara sau fibrilatie ventriculara. Tahiaritmiile ventriculare
maligne induse de ischemie explica decesul n cazul celor mai multi pacienti cu moarte subita
si cardiopatie ischemica.
Boala coronarian asimptomatic n comparaie cu cea simptomatic

In tarile vestice, studiile postmortem ale victimelor accidentelor si ale conflictelor militare au
aratat ca ateroscleroza coronariana ncepe adesea sa se dezvolte nainte de vrsta de 20 ani si
este larg raspndita chiar printre adultii care au fost asimptomatici n timpul vietii. Atunci
cnd sunt luate n considerare toate grupele de vrsta, cardiopatia ischemica este cea mai
obisnuita cauza a decesului, nu numai la barbati, ci si la femei .
La persoanele asimptomatice, testele de efort pot evidentia semne de ischemie miocardica
silentioasa, adica modificari electrocardiografice induse de efort, nensotite de angina; studiile
de angiografie coronariana la asemenea persoane dezvaluie frecvent boala coronariana
obstructiva. Necropsiile pacientilor cu boala coronariana obstructiva care nu au prezentat n
antecedente manifestari clinice de ischemie miocardica evidentiaza adesea cicatrice
macroscopice secundare infarctului miocardic n regiunile irigate de arterele coronare
suferinde. Potrivit studiilor populationale, aproximativ 25% din pacientii care supravietuiesc
infarctului miocardic acut pot sa nu ajunga sub supraveghere medicala, acesti pacienti avnd
acelasi prognostic nefavorabil ca si cei care se prezinta cu sindromul clinic clasic . Moartea
subita poate fi neasteptata si este o manifestare frecventa de debut a cardiopatiei ischemice.
De asemenea, pacientii se pot prezenta cu cardiomegalie si insuficienta cardiaca, secundare
deteriorarii ischemice a miocardului ventricular stng, care nu determina simptome nainte de
dezvoltarea insuficientei cardiace; aceasta situatie este cunoscuta drept cardiomiopatie
ischemica. Spre deosebire de faza asimpto-matica a cardiopatiei ischemice, faza simptomatica
este caracterizata prin disconfort toracic, datorat fie anginei pectorale, fie infarctului
miocardic acut. In faza simptomatica, pacientul poate prezenta o evolutie stationara sau
progresiva, poate reveni la stadiul asimptomatic sau poate deceda subit.
Prevalenta cardiopatiei ischemice (SUA)
Factori de risc pentru CI (1)

Neinfluentabili:

factorii individuali intrinseci (varst, sex, rasa, AHC, defecte sau anomalii genetice
specifice)
factorii de mediu fizic si socio-economic

Cert corectabili:

anomaliile metabolice (lipidice, glucidice s.a.)

hipertensiunea arteriala
modul de viata (fumat, sedentarism, obezitate, tip de alimentatie, consum de etanol)

Posibil corectabili sau modificabili:

 inflamatia/infectia cronica
unele anomalii genetice punctiforme
Complicaii
Complicaia cea mai de temut n cardiopatiile ischemice este moartea subit. Se spune c
angina pectoral este o boal care poate dura de la 30 secunde la 30 de ani. ocul
cardiogen reprezint un deficit circulator central al pompei cardiace datorat aproape n
exclusivitate necrozei miocardice acute. Complicaiile secundare sunt complicaii trombo
embolice ale infarctului miocardic. Embolia pulmonar, accidentul vascular cerebral,
tromboza venoas, aritmii cu moarte subit, ruptura cardiac, colaps.
Tratamentul cardiopatiei ischemice
Obiectivele fundamentale ale tratamentului cardiopatiei ischemice se pot rezuma astfel :
-prevenirea cardiopatiei ischemice i a complicaiilor sale
-tratament curativ medical
-tratamentul chirurgical
-reabilitarea cardiovascular
Tratamentul medical
-combaterea durerii(Morfina,Mialgin,Dialuden)
-se administreaza oxigen,are efect analgezic
-vasodilatatoare(Papaverina,Kelen pe regiunea precordiala)
-anticoagulante(Heparina,Trombostop
-antiinfectioase-combat complicatiile
-cardiotonice si analeptice(Noradrenalina)
-in aritmii se administreaza Chinidina
Pentru combaterea durerii anginoase se folosete cu succes de peste 100 de ani,
Nitroglicerina. Ea se poate administra pe cale oral dar n unele cazuri i pe cale intravenoas
sau sub form de unguent, ori, n mod excepional chiar intracoronarian.Aciunea sa
principal const n producerea vasodilataiei coronariene ntr-un timp scurt. Propanolol,
tablete de 10mg i 40mg.
- Oxprenololul ( Trasicor)
- Pinfololul ( Visken)
Antagonitii calciului

-Nifedipina ( Adalat ) tablete de 10mg, n doz de 3 tablete /zi ori tablete retard de 20-30 mg
-Verapamil (Isoptin) tablete 40mg,80mg n doz de 3 tablete pe zi
-Diltiazem 60-90 mg/zi
-Amiodarona ( Cardarone) cu aciune coronarodilatatoare i antiaritmic
Tratamentul igieno-dietetic
-repaus la pat,mobilizare progresiva
-dieta hidrozaharatovegetariana si regim hipocaloric
Tratamentul chirurgical
- Realizearea by pass-ul aortocoronarian cu ven safen.
- Angioplastia translubinal,coronar, percutant.

Implantarea de stent-uri la locul stenozei coronariene,restabilindu-se astfel fluxul sangvin prin

revascularizarea directa a miocardului.

Respectarea riguroas a programului de reabilitare fizic i psihic-n care tratamentul

curativ, alimentaia raional i antrenamentul fizic ocup un loc important-duce firesc la
recuperarea strii de sntate i la reintegrarea n societate a bolnavului, transformndu-l
dintr-un handicapat intr-un om util pentru sine i pentru colectivitate.
TRATAMENTUL DE INTRETINERE
A. Tratamentul de intretinere in anghina pectorala
Tratementul anghinei pectorale vizeaza:
1. Stabilirea cauzelor si a factorilor care precipita aparitia sau favorizeaza accesul
de angor. Deoarece majoritatea cauzelor sunt, urmare a aterosclerozei coronariene,
tratamentul va viza regimul si tratamentul aterosclerozei.
Alte cauze: stenoza aortica, cardiomiopatii, HTA.
In acest caz, tratamentul anghinei pectorale se presupune tratamentului acestor boli.
Dupa caz se trateaza: anemia, hipoxemia, hipertiroida, insuficienta cardiaca. Trebuie
combatut fumatul, obezitatea, sedentarismul, hipercolesterolemia, biabetul zaharat,
stresul,hipertiroidismul; cu alte cuvinte, toti factorii de risc.
2. Regimul va fi echilibrat la normoponderali, hipocaloric la obezi. Se vor evita
mesele copioase si dupa fiecare masa bolnavul va sta in repaus 60 - 90 minute.
Deci, dieta va fi: - hipercalesteronemianta;
- hipolemianta, cu evitarea in special a grasimilor bogate in acizi grasi saturati.
3. Efortul fizic nu trebuie total inlaturat, se recomanda efort dozat, in primul rand,
mersul.
Cand este cazul, repaus dupa mesele principale. Repausul la pat are indicatii
speciale: crize frecvente, de durata, intense si rezistente la nitroglicerina, crize de decubit.
4. Somnul este obligatoriu 8 ore noaptea si o ora dupa-amiaza.
Se vor utiliza sedative si tranchilizante: - fenobarbital;
- diazepam;
- napoton
- bromoval si extraveral, ori de cate ori este nevoie.
5. Se va combate acrogastria si constipatia prin supozitoare ci glicerina,administrare de ulei de
parafina.

TRATAMENTUL CRIZEI ANGIOASE

- repaus al bolnavului, ceea ce inseamna intreruperea oricarui efort;
- administrarea de nitroglicerina sublingual 1 comp. de 0,0005g, sau 2 - 3 picaturi
de solutie. Administrarea acestora se poate recepta de mai multe ori pe zi, se poate lua si
profilactie, deoarece nu creaza obisnuinta, actiunea este de scurta durata si bine tolerata.
- daca durerea nu cedeaza in 20 - 30 min. se suspecteaza un angor intricat sau un
sd. coronarian sever.
Se administreaza NITRIUL DE AMIL (fiola inhalata), actioneaza rapid 10 - 15 sec.
Prevenirea se face prin:
- evitarea circumstantelor declansatoare (efort, emotii, mese copioase, tutun)
- administrarea de medicamente cu actiune coronarodilatatoare:
- INTENSATIN;
- PRESATIN;
- AGOZOL (PRENILAMINA)
- nitrocompusi cu actiune prelungita:
- PENTALONG;
- OXIFLAVIL
- substante betablocante adrenergice:
- PROPANOLOL - INDERAL.
CI: bronhospasm, insuficienta cardiaca severa, hipotensiune.
Tratamentul bolii de fond, ateroscleroza, presupune:
- corectarea factorilor de risc;
- reducerea grasimilor animale si a zaharurilor rafinate din alimentatie;
- administrarea de CLOFIBRAT (ATROMIS), in tratament de durata.
Vasodilatatia cu actiune coronariana, reprezinta principalul tratament in anghina pectorala.
- NITROGLICERINA: singura medicatie cu actiune promta si reala.
Compozitia de 0,5 mg sau solutie alcoolica 1% (trinitrina). Se administreaza
sublingual: 1 - 2 comprimate sau 2 - 3 picaturi de solutie. Efectul apare in 1 - 2 min. si
dureaza 30 - 60 min.
Efecte secundare: pulsatii temporale, cefalee, valuri de caldura cefalica, inrosirea
fetei, hipotensiune ortostatica. Uneori poate da obisnuinta.
Pentru prevenire crizelor exista si preparate sub forma de pomada (NITROL)
intinsa pe o banda de hartie impermeabila care se aplica seara la culcare, pe regiunea

sternala sau pe antebrat.

- DERIVATI NITRICI CU ACTIUNE PRELUNGITA (retard): se administreaza
zilnic, 2 - 3 / zi PENTALONG, NITROPECTOR comprimate de 20mg, 1 - 3 / zi.
Efectul apare dupa o ora si jumatate si dureaza 4 - 5 ore, reduc consumul de
nitroglicerina.
Efecte secundare: vasodilatatia cutanata, cefalee sau ameteli.
- dintre cele clasice: - MIOFILILINUL
- PAPAVERINA
- DIPIRIADOL
- BLOCANTI BETA-ADRENERGICI: - PROPANOL
- INDERAL
- TRASICOR
Se incepe cu 4 x 10mg/zi (comp. de 10 sau 40 mg) si se ajunge pana la 60 mg/zi.
CI: tulburari de ritm si conducere bradicardice, astm bronsic, IC
- ANTAGONISTII CALCIULUI: inhiband patrunderea calciului in celula miocardica, ei
reduc consumul de oxigen, scazand necesitatile sale in O2.
Principalele preparate: - NIFEDIPINUL, CI la femei gravide
- VERAPAMILUL
- CI, IC, IM, socul cardiogenos
Tratamentul endocrin in anghina pectorala urmareste diminuarea necesitatilor in
oxigen ale miocardului. Se administreaza antitirodiene de sinteza (CARBIMAZOL) sau
IOD RADICATIV, fara rezultate carte.
Pentru prevenirea IM se instituie tratament anticoagulant:
- se incepe cu HEPARINA si se continua cu TROMBOSTOP sub controlul
timpului de PROTOMBINA.
B. Tratamentul de intretinere in infarctul miocardic
Vizeaza trei elemente majore:
- repaus la pat;
- combaterea durerii;
- tratament anticoagulant.
Combaterea durerii:
- prima masura terapeutica, se realizeaza cu MIALGIN, iar in durerile severe cu

MORFINA sau HIDROMORF.

- COCTEILUL LITIC (ROMERGAN 5 mg + PLEGOMAZIN 50 mg +
MIALGIN 25 mg) in perfuzie sau i.m.
- ALGOCALMIN
- OXIGENUL pe sonda nazala sau masca, este necesar ni toata perioada dureroasa
si in formele insotite de soc sau EPA.
Repausul la pat si dieta:
- este obligatorie in toate formele;
- in primele ore si zile repausul va fi absolut insotit de administrarea de sedative
(BARBITURICA, DIAZEPAM) si alimentatie hidrozaharata (sucuri de fructe, compoturi,ceai
slab, lapte diluat in apa);
- repausul va dura in medie 3 - 4 saptamani si va fi complet (fizic si psihic), iar
pozitia va fi semisezanda;
- miscarile active ale membrelor, sunt permise dupa 24 - 48 ore, iar sederea pe
marginea patului, alimentatie la pat si toaleta dupa 7 - 14 zile;
- mobilizarea va fi obligatoriu precedata de masaje ale membrelor inferioare;
- progresiv, dieta va fi completata, in saptamana a 4 - a revenind la regimul normal:
hipocaloric, sarac in lipide si sare;
- consipatia va si combatuta prin clisme si laxative;
- fumatul este interzis, iar cafeaua permisa in cantitati moderate.
Tratamentul anticoagulant:
- HEPARINA: 300 - 400 g/24h la 6h sau in perfuzie (mai recent cu calparina sau
trombostop) urmata de 3 - 4 zile de TROMBOSTOP SUB CONTROLUL TIMPLULUI DE
PROTROMBINA;
- TRATAMENT DEPOLARIZANT: SER GLUCOZAT + INSULINA + CIK in IM
complicat si xilina preventiv;
- MEDICATIE CORONADILATATOARE: oral sau parental;
- INTESAIN;
- AGOZOL
- combaterea SOCULUI CARDIOGEN: ISUPREL
- NORADRENALINA
- HMC

- OXIGEN pe sonda nazala.

De asemenea, se aplica tratamentul IC cu:
- LANATOSID c;
- CHINIDINA;
- PREDNISON.
Tratamentul de fond, adresat aterosclerozei este obligatoriu.
In general tratamentul va fi dietetic:
- 6 mese / zi cu o ratie calorica adaptata greutatii sale:
- in caz de obezitate: - 1000 - 1200 calorii/zi ;
- hipocolesterolemiant;
- hipolipemiant;
- desodat.
Dupa caz, se vor administra:
- analgezice: - morfina, mialgin, fortal.
- sedative si tranchilizante: - diazepam, meprobamat, fenobarbital;
- un sedativ usor;
- regim alimentar igieno-dietetic hiposodat;
- fara: tutun, alcool, fara efort fizic;
- mentinerea unei activitati moderate;
- prezenta la serviciu unde nu implica riscuri ca: munca la inaltime, pe schele,
macarale, sau in alte conditii dificile si grele;
- in cazurile de munca in conditiile de risc este indicat a se mentine temporar
bolnavul in concediu medical;
- stabilirea unui program de prezentare la control a bolnavului care poate fi stabilit
la: 3 zile, 7 zile, 10 zile sau 14 zile cand i se verifica:
- TA;
- starea clinica prezenta;
- cum a suportat medicatia;
- daca a respectat conditiile igienico-dietetice.

Situatii ce se pot ivi in tratamentul ambulator:

- pacientul nu respecta intocmai indicatiile terapeutice si masurile igienico-dietetice;

- ia medicamentatia o perioada de timp, se simte bine, apreciaza de la sineca s-a

vindecat, intrerupe medicamentatia si nu mai respecta nici indicatiile de regim;
- nu renunta la fumat, alcool si regim de sare;
- nu revine la timp la medic in momentul reaparitiei simptomelor si nu mentioneaza
cinstit ca nu a respectat medicatia sau regimul igieno-dietetic;
Modul si felul de a explica bolnavului de ce sufera si faptul ca trebuie respectat
tratamentul si regimul igieno-dietetic are importanta.
Este necesar un ton bland si ferm, dar nici exagerari sau expresii: "caci daca nu
faci cum iti spun, mai ai putin si mori", sau alte vorbe care il fac pe bolnav sa plece
ingrozit,stresat.
Dupa vizita, bolnavul trebuie sa plece cu intelegerea binefacerii tratamentului si
necesitatea controlului de verificare a medicatiei dupa cateva zile, periodicitatea prezentarii la
controlul TA, cand medicatia va fi conjugata in functie de evolutie.
Tratamentul afectiunilor cardiovasculare in ambulator isi are specificul ei si se
deosebeste de cel din spital:
- trebuie sa se tina cont:

- de conditiile pe care le are acasa fiecare bolnav;

- trebuie sa se tina seama: - de natura muncii sale profesionale:

- de obiceiurile alimentare, fumat, alcool;
- de gradul de cooperare;
- de evitat o medicatie agresiva cu efecte secundare greu controlabile la domiciliu.
Este necesara stabilirea unei cooperari nursa-pacient, cu pastrarea respectului
reciproc, iar controlul periodic consolideaza complianta nursa-pacient si creste eficienta
terapiei medicamentoase.

PARTICULARITATI ALE TRATAMENTULUI IN AMBULATOR

Spre deosebire de bolnavul tratat in spital, tratamentul in ambulator prezinta anumite
particularitati:
- in ambulator (acasa) bolnavul nu sta in repaus absolut, el duce o activitate cotidiana
- regimul alimentar nu este controlabil de a fi fara sare;
- nu toti bolnavii respecta orarul administrarii medicamentoase;
- nu sunt conditii de monitorizare a TA inainte si dupa administrarea medicamentului, pentru
aprecierea madicamentatiei;

- cooperarea bolnavului cu medicul ese foarte diferita, variind in functie de personalitate, de

educatie, nivel de cultura, starea psihomotorica, de obiceiul de a fuma sau
consum de alcool;
- nu trebuie neglijat mediul socio-economic in care traieste bolnavul, pensionar,
salariu mic, familie numeroasa, stari conflictuale, stari de stres ca: moartea unui apropiat -sot,
sotie, parinte, copil, frate, prieten.
Luand in consideratie factorii de mai sus ne putem afla, ca asistenta medicala, in
fata unui bolnav cu HTA, care sa fie o forma usoara, medie sau grava, insotita frecvent de
una dintre complicatii, ca: hipertrofie ventriculara stanga, boala coranariana ischemica,
tulburari ca hemodinamica cerebrala.
Bolnavul cu forma grava de afectiune cardiovasculara sau insotita de una din
complicatiile enumerate, are indicatie de internare urgenta intr-un asezamant spitalicesc cu
profil cardiovascular unde se vor lua masuri adecvate.
In momentul cand s-a luat hotararea ca bolnavul se trateaza in ambulator, se impun
anumite principii de conduita de colaborare medic-pacient, care pot fi rezumate astfel:
- stabilirea din partea medicului a unei scheme de tratament cat mai simpla, constand din:
- un hipotensiv;
- laxative in caz de nevoie: - ulei de parafina;
- oxigen;
- anticoagulante, trombocite.
Profilaxia
Sarcinile medicinei moderne, care sa vrea si trebuie sa fie in primul rand profilactica, vizeaza:
1. PREVENIREA PRIMARA : evitarea aparitiei afectiunilor cardiovasculare fapt care
demonstreaza insemnatatea cunoasterii si combaterii factorilor de risc: efortul fizic, aportul
mare de sodiu, obezitatea, stresul, fumatul, sedentarismul, hipercoterolemia.
Masuri profilactice:
- regimul de viata: viata activa care imbina armonios activitatea intelectuala cu cea fizica,
practicarea educatiei fizice si a sportului, a turismului si a altor mijloace de deprindere in aer
liber, sunt deprinderi ce trebuiesc invatate inca din copilarie;
- alimentatia va fi rationala, echilibrata calitativ si cantitativ;
- evitarea solicitarilor exagerate din sistemul nervos;

- persoanele cu risc crescut de a face HTA, vor fi sfatuite sa aleaga profesiuni cu stres
profesional mare. Vor evita de asemenea, profesiunile care predispun la sedentarism si
obezitate.
Educatia pentru sanatate se adreseaza:
- populatiei active in general si tinerilor in special;
- celor cu incarcare ereditara;
- adolescentilor si tinerilor, care desi normotensivi au in mod constant valori ale TA in limita
superioara a normalului;
- sedentarilor;
- supraponderalilor;
- marilor consumatori de sare de bucatarie (peste 10 zile).
Tendinta actuala este sa se depisteze factorii de risc intr-o faza cat mai precoce, tinerii si
chiar copii fiind in centrul atentiei. Este important sa se surprinda trecerea de la starea de
sanatate la starea de boala si sa se identifice subiectii predispusi la boala.
Mijloacele sunt simple si la indemana tuturor:
- verificarea greutatii - saptamanal;
- masurarea tensiunii arteriale - lunar;
- control electrocardiografic, al colesterolului si al glicemiei - 3 - 6 luni sau macar data pe an.
Prevenirea reumatismului cardioarticular:
- combaterea infectiilor cu streptococi hemolitici de tip A prin peniciloterapie prelungita;
- vor fi cercetate si indepartate operator focarele posibile de reinfectii (amigdale, polipi, otite
si sinuzite);
- control periodic al copiilor care au avut streptococi hemolitici tip A in exudatul faringian,
sau care au avut scarlatina;
- asanarea focarelor de infectie atat prin mijloace medicale cat si prin mijloace naturale:
helioterapie, exercitii in aer liber pentru a creste rezistenta copiilor.

CAPITOLUL II PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA ACTE DE

INVESTIGATII AUTONOME SI DELEGATE
II.1 PARTICIPAREA ASISTENTEI LA ACTE DE INVESTIGATII
Investigatii neinvazive
1. Electrocardiograma
Prima testare a inimii se face prin electrocardiograma (EKG). Daca EKG arata modificari ale
inimii, diagnosticul e mai precis si nu sunt necesare alte teste.
Daca insa electrocardiograma este normala, dar simptomele sunt prezente se cer alte
investigatii pentru diagnosticul de cardiopatie ischemica. Pacientul este pus sa mearga pe un
covor rulant sau sa pedaleze pe o bicicleta medicala, EKG-ul fiind de efort.
Electrocardiograma reprezinta metoda cea mai pretioasa de investigare a bolnavului anginos.
Pe electrocardiograma se pot identifica anumite unde si segmente: unda P, complexul QRS,
unda T, segmentele PQ si ST .

Elementele morfologice ale unei electrocardiograme.

Unda P reprezinta depolarizarea atriilor, initiata in atriul drept si propagata apoi in atrii
de sus in jos si de la dreapta spre stanga. Durata este in mod normal de 0.08-0.10
sec. Amplitudinea nu depaseste in mod normal 0.25-0.30 mV in derivatia unde unda P se
inscrie cea mai ampla.
Segmental PQ reprezinta intarzierea stimulului electric la nivelul jonctiunii
atrioventriculare. Durata normala este cuprinsa intre 0.02-0.12 secunde (in medie 0.07
secunde), pozitia sa fiind izoelectrica.
Intervalul PQ reprezinta timpul necesar conducerii impulsului electric de la nodulul
sinusal la ventriculi. Durata este in mod normal cuprinsa intre 0.12-0.21 secunde. Variaza

fiziologic in functie de varsta (mai scazuta la tineri) si frecventa cardiaca (scade in tahicardie)
(Van der Graaff Human Anathomy).
Complexul QRS reprezinta depolarizarea ventriculara, care incepe cu portiunea stanga
a septului interventricular si apoi se propaga in ventriculi de la varfuri spre baze si de la
endocard spre epicard. Durata se masoara la nivelul liniei izoelectrice, fiind normala sub 0.12
sec. Forma complexului QRS este in mod normal cu varfuri ascutite, fiind format din mai
multe unde, pozitive sau negative marcate prin literele Q,R,S (Anathomy and Physiology
the Unity form and Function).
Segmental ST reprezinta prima faza a repolarizarii ventriculare (repolarizarea
lenta). Durata segmentului ST este lipsita de importanta practica, iar pozitia sa este in mod
normal izoelectrica. Patologia segmentului ST cuprinde deviatiile acestuia (sub- sau
supradenivelari), ele fiind in general expresia unor tulburari severe ale circulatiei coronariene.
Reprezinta faza finala a repolarizarii ventriculare (repolarizarea rapida). Durata este de
0.12-0.30 sec (fara importanta practica). Forma este rotunjita si asimetrica, avand partea
descendenta

mai

rapida.

In

mod

normal

unda

este

pozitiva

in

toate

derivatiile. Patologia undei T este caracteristica tulburarilor de circulatie coronariana,

modificarile fiind desemnate cu termenul electrocardiogarfic de 'ischemie'. Ele cuprind fie
cresterea in amplitudine, fie dimpotriva, scaderea amplitudinii sau chiar negativarea undei T,
ea devenind in mod caracteristic simetrica.
Intervalul QT reprezinta sistola electrica ventriculara care se masoara de la inceputul
undei Q pana la sfarsitul undei T. Durata normala depinde de frecventa cardiaca, fiind
calculata pe baza unor formule sau tabele.
Unda U reprezinta o mica deflexiune care urmeaza undei T, care este generata de
postpotentiale dezvoltate in anumite regiuni ale miocardului ventricular. Durata normala este
intre 0.15 si 0.25 sec, iar amplitudinea este sub 2 mm. Forma undei U este rotunda, avand
acelasi sens cu unda T din derivatia respectiva (Van der Graaff Human Anathomy).
Electrocardiograma trebuie efectuata imediat la prezentarea pacientului cu
monitorizare ulterioara regulata. Modificarile segmentului ST si cele ale undei T sunt indicii
unei cardiopatii ischemice, aceasta se coreleaza cu hipoperfuzia miocardica regionala.

Numarul derivatiilor si gradul subdenivelarii segmentului ST corespunde extinderii si

gradului de severitate a ischemiei si coreleaza cu un pronostic nefast la distanta. (13)
Pentru a fi relevante aceste modificari cardiopatiei ischemice se recomanda probe de
efort in scop diagnostic. Se foloseste fie un test de efort limitat de simptome, fie un test de
efort submaximal, care poate aduce urmatoarele modificari electrocardiografice: supra sau
subdenivelarea segmentului ST; modificari ale undei T; aparitia tulburarilor de ritm sau
conducere cardiaca (G. Ocheana, 2006).

Trei tipuri de denivelare a segmentului ST: A) Ascendent, B) Orizontal, C) Descendent.

Extinderea monitorizarii ambulatorii a electrocardiogramei a dus la largirea

considerabila a posibilitatilor de detectare a ischemiei miocardice silentioase. O expresie mai
frecventa a ischemiei miocardice o reprezinta tulburarile hemodinamice. Pe de alta parte acest
tip de monitorizare a demonstrat ca, atat formele dureroase cat si cele silentioase, pot surveni
fara cresterea frecventei cardiace si a presiunii arteriale sistolice si ca urmare se poate
considera in aceste cazuri ca hipoperfuzia miocardica prin obstructie mecanica sau dinamica
si nu cresterea solicitarii de oxigen sunt implicate in mecanismul ischemiei.
Analiza electrocardiogramei ambulatorie la pacientii cardiaci demonstreaza ca
majoritatea episoadelor ischemice sunt silentioase, iar denivelarile segmentelor ST sunt atat
simptomatice cat si silentioase sunt mai frecvente in cursul diminetii. Denivelarea nocturna a
segmentului ST se coreleaza cu interesarea a doua sau trei coronare sau stenoza coronarei
principale stangi (C. Luca, S. Bradisteanu, C. Sterian, 1996).
Investigatiile radioizotopice calitative si cantitative permit evaluarea zonelor ischemice si necrozelor
miocardice. In acest scop se utilizeaza, in mod uzual, scintigrafia de perfuzie si cea de echilibru. Zonele
ischemice in timpul efortului pot fi identificate si cuantificate datorita scaderii cantitatii de izotopi fixate (C. Luca, S.
Bradisteanu, C. Sterian, 1996).

Figura 5. Arterele coronare piese anatomice injectate cu substanta de contrast si

radiografiate: a) in vitro; b) la cadavru
Examenul coronaroangiografic permite vizualizarea vaselor coronariene si prezinta informatii exclusive
asupra prezentei, localizarii si severitatii leziunilor aterosclerotice. Coronarografia se executa indeosebi pentru
diagnosticul diferential as cardiopatiei ischemice fata de alte cardiomiopatii. Diagnosticul diferential al cardiopatiei
ischemice se face cu toate cauzele sindromului miocardic.

a)

c)

b)

d)

Figura 6. a), b), c), d) Arterele coronare: coronarografie.

a)

b)

Figura 7. Coronarografie stanga a), dreapta b) stenoze multiple ateromatoase

Angiografia coronariana cu substanta de contrast efectuata la intervale de timp va arata gradul de
evolutivitate al obstructiei coronariene si modul de dezvoltare a circulatiei colaterale (Dr. R. R. Mateescu, 2005).

a)

b)

Figura 8. angiografie coronariana: a) artera coronara normala; b) artera coronara cu ischemie.

Evolutia naturala a cardiopatiei ischemice este variabila, depinzand in buna masura de aparitia unor
complicatii: insuficienta cardiaca, tulburarile de ritm si conducere, ponderea factorilor de risc, de disciplina
bolnavului, etc. (R. Vlaicu, F. Marin, 1996).
In unele cazuri, dupa o perioada initiala de excese, semnele clinice pot disparea complet pentru o
perioada de timp variabila in conditii de activitate normala. In alte cazuri, evolutia este cronica cu remisiuni si
agravari care apar dupa oboseala fizica sau traume psihice. Alteori accesele sunt mai frecvente, apar la repaus
total sau eforturi mici, au o durata mare si comporta un risc mare de moarte subita sau infarct miocardic.
Prognosticul este greu de formulat deoarece niciun criteriu electrocardiografic sau clinic nu permite o
previziune sigura asupra viitorului apropiat sau indepartat al bolnavului (R. Vlaicu, F. Marin, 1996).
Dintre complicatiile cardiopatiei ischemice silentioase, cele mai importante sunt: insuficienta cardiaca
mergand pana la socul cardiogen in care vor trebui urmariti urmatorii parametrii: frecventa cardiaca, debitul
sistolic, presiunea in capilarul pulmonar, presiunea din ventriculul stang la finalul diastolei; blocurile sinoatrial,
atrioventricular, intraventricular; tahicardiile supraventriculare inclusiv fibrilatia si flutter-ul atrial; tulburarile de ritm

ventricular dintre care fibrilatia ventriculara este cea mai grava sfarsind de regula prin oprirea batailor inimii care
este de regula fatala; tromboembolii in care se formeaza cheaguri in cavitatile inimii, iar fragmente din aceste
cheaguri sunt preluate de circulatia sanguina fixandu-se ulterior in vase din diferite teritorii anatomice cum ar fi
arterele cerebrale, renale, arterele membrelor inferioare in cazul trombilor formati in cavitatile stangi ale inimii si in
vasele pulmonare cu producerea tromboembolismului pulmonar in cazul trombilor formati in cavitatile drepte (Dr.
R. R. Mateescu, 2005).
In sfarsit complicatia cea mai de temut este moartea subita care se poate instala, dupa Gallavardin,
dupa 30 de secunde sau dupa 30 de ani din momentul aparitiei primelor simptome.

2. Ecocardiografia
Daca nici EKG-ul la efort progresiv nu stabileste diagnosticul se face o ecografie a inimii.
Ecocardiografia arata contractiile muschiului inimii si modificarile, indicand ca in acea zona
nu ajunge destul oxigen sau este o mica cicatrice.
3. Scintigrafia
Aceasta arata daca un anume teritoriu al inimii traieste cu adevarat, daca vasul ce aduce
sangele este complet infundat si atunci se realizeaza un baypass, acea ocolire cu ajutorul altui
vas montat in paralel cu portiunea infundata a coronarelor.
4. RMN
Investigatia cu rezonanta magnetica nucleara (RMN) ofera o imagine tridimensionala a vaselor
coronare, si astfel putem depista mai usor daca exista ingustari sau placi de calcar. Si
tomografia cardiaca cu multe sectiuni pe minut arata anatomia vaselor coronare.
Investigatii invazive
1. Coronarografia.
Este o metoda invaziva care reprezinta cea mai fidela imagine a anatomiei coronare, dar si a
contractiilor ventriculelor.
Printr-o sonda introdusa in sistemul circulator se inoculeaza o substanta de contrast si pe
monitor apare ca un arbore tot sistemul de vase. Prin coronarografie se vede exact care vase
sunt ingustate sau infundate. Un alt avantaj important este ca in timpul coronarografiei se

poate face si o interventie. Un balonas din capatul sondei se umfla si sparge cheagul, iar la
locul respectiv se implanteaza un stent, un fel fel de armatura care tine largita artera.
II.2- PARTICIPAREA ASISTENTEI LA INTERVENTII AUTONOME SI
DELEGATE
Asistenta medicala detine o pozitie foarte importanta in ingrijirea acestor categorii
de bolnavi. Justificarea rolului ei rezida in caracterul unor boli cardiovasculare (IC, HTA,
IM) care reclama o spitalizare indelungata, deci o supraveghere continua. Pe aceeasi linie
se situeaza si frecventa accidentelor din bolile cardiovasculare (sincope, colaps vascular,
stop cardiac) ca si a complicatiilor. In sfarsit, daca retinem faptul ca multe boli
cardiovasculare prezinta urgente medicale (tulburari de ritm, cardiopatii ischemice, puseuri de
hipertensiune, edem pulmonar) se poate intelege mai bine rolul sau.
Dar pentru a indeplini menirea, nu trebuie sa se multumeasca sa cunoasca si sa aplice, chiar
perfect, diferite tehnici de ingrijire a bolnavului, ci trebuie sa cunoasca notiuni teoretice care
sa-i permita:
- depistarea unui semn precoce;
- interpretarea acestuia;
- interventia in in situatia in care viata bolnavului depinde de cunostintele sale.
Asistenta medicala este obligata sa cunoasca toate datele referitoare la: P, TA, R, urina,
edeme, dieta, medicamentatie. Ea trebuie sa asigure repausul fizic si psihic al bolnavului, care
aproape in toate aceste categorii de afectiuni este indispensabil. Nu trebuie insa sa uite
dezavantajele repausului la pat, fapt pentru care este necesar sa se recomande alegerea pozitiei
sezande sau semisezande.
Adeseori, acesti bolnavi sunt incapabili sa se ocupe singuri de dansii. Iata de ce asistenta
medicala este datoare sa le asigure si sa urmareasca pozitia corecta in pat, schimbarea
lenjeriei, transportul, efectuarea zilnica a masajului gambelor si picioarelor, pentru prevenirea
trombozelor. Toaleta zilnica a bolnavilor ii revine de asemenea ei. La fel de important este si
repausul psihic. Vizitatorii numerosi, discutiile cu voce tare, chemarile la telefon, ca si
neintelegerile familiale sau profesionale, sunt tot atatea crize care pot frana
evolutia favorabila.
In bolile cardiovasculare dieta reprezinta adesea un factor esential.
Asigurarea tranzitului intestinal este captata pentru acesti bolnavi, asistenta medicala trebuie
sa stie ca eforturile mari de defecatie pot fii fatale intr-un IM. Ea trebuie sa cunoasca
indicatiile si CI unor medicamente (digitala, strofontina).

In sfarsit asistenta medicala trebuie sa cunoasca si primele ingrijiri care urmeaza sa fie
acordate in unele urgente cardiovasculare.
Sa cunoasca semnele socului compensat si masurile de profilaxie pentru a impiedica intrarea
in stadiu decompensat.
Sa cunoasca primele ingrijiri care trebuiesc acordate intr-o lipotimie sau sincopa, masuri de
reanimare necesare (respiratie "gura la gura" sau "gura la nas").
Rolul asistentei in ingrijirea bolnavilor cu cardiopatie ischemica:
-sedarea durerii,
-supravegherea functiilor vitale
-asigurarea unei alimentatii usor digerabile
-ajutarea pacientului in satisfacearea nevoilor fundamentale
-pregatirea pacientului pentru examinari radiologice
-recoltarea produselor biologice pentru laborator
-administrarea tratamentului medicamentos prescris
-educatia pacientului privind prevenirea recidivelor
-profilaxia infectiilor pentru cei cu leziuni valvulare
Asistenta medicala educa pacientul in ceea ce priveste modul de viata pe care acesta trebuie sa
il adopte in functie de boala sa.

CAPITOLUL III- DESCRIEREA TEHNICILOR IMPUSE DE AFECTIUNE

Electrocardiografia ( EKG ) n cardiopatia cronic ischemic prin examinarea
complementar de baz n diagnosticul i evaluarea cardiopatiei, reprezint o metod
important n pofida unei sensibiliti mai reduse comparativ cu alte metode
( ecocardiografia , tehnici nucleare ) , EKG-ul n 12 derivaii fiind tehnica de baz.
ELECTROCARDIOGRAMA STANDARD
Electrocardiograma standard cu 12 derivaii nregistrat n repaus este normal la
aproximativ jumtate din pacienii cu angin pectoral tipic , dar pot exista semne ale unui
infarct miocardic vechi . Cu toate c anomaliile de repolarizare , adic modificri ale undei T
i segmentului ST i tulburri ale conducerii intraventriculare n repaus , sunt sugestive pentru
cardiopatia ischemic , ele sunt nespecifice , ntruct pot fi ntlnite i n boli ale pericardului ,
miocardului , boli valvulare sau n anxietate , modificri de postur , droguri sau boli
esofagiene. Modificrile tipice ale segmentului ST
i undei T care nsoesc episoadele de angin pectoral i dispar dup aceea sunt mai
specifice . Modificrile cele mai caracteristice includ denivelarea segmentului ST , care este
asemntoare n toate cazurile n timpul unui test de efort . Segmentul ST este de obicei
subdenivelat n timpul crizei de angin, dar poate fi supradenivelat.
Modificrile EKG sunt consecina ischemiei , a necrozei sau a fibrozei miocardice . Se
observ dou tipuri de modificri : morfologice i tulburri de ritm . Modificrile morfologice
sunt reprezentate de necroza , leziunea i ischemia electrocardiografic , de tulburrile de
conducere intraventricular i de modificrile intervalului QT.
Din punct de vedere electric miocardul se mparte ntr-o zon subendocardic i o
zon subepicardic , importana acestei delimitri derivnd din faptul c depolarizarea zonei
subendocardice nu are expresie pe electrocardiograma de suprafa i din faptul ca zona
subendocardic este prima i cel mai sever afectat n ischemia miocardic datorit siturii
sale la periferia reelei coronariene i datorit exercitrii la acest nivel a presiunilor
intracavitare , rezultand pe de o parte n comprimarea retelei coronariene , iar pe de alta parte
n creterea semnificativa a consumului de oxigen al acestei zone.
Din punct de vedere fiziopatologic ischemia i leziunea electrocardiografic sunt
consecina ischemiei miocardice respectiv a discrepantei dintre necesitile de aprovizionare
cu

oxigen

aportul

de

oxigen

intr-o

anumit

zon

miocardic

Ischemia

electrocardiografic , reprezentat de modificri ale undei T , traduce o ischemie

fiziopatologic mai puin sever , iar leziunea electrocardiografic , reprezentat de modificri

ale segmentului ST , o ischemie mai sever.
Ambele tipuri de modificri sunt frecvent caracterizate n practic drept tulburri de
repolarizare , dei n producerea ambelor intervin i modificri ale depolarizrii miocardice.
Datorit faptului c att modificrile segmentului ST,ct i ale undei T traduc ischemia
miocardic , ambele sunt frecvent denumite n practic modificri ischemice , fr ns a se
face intotdeauna precizarea prezenei
Masurarea si notarea respiratiei

Definiie: - procesul prin care se realizeaz schimburile gazoase.

Scop:

Stabilirea diagnosticului.

Evaluarea strii bolnavului.

Observarea evoluiei bolii.

Observarea efectelor medicamentelor.

Indiciu n apariia unor complicaii.

Elemente de apreciat:

Tipul respirator costal superior la femei, costal inferior la brbai, abdominal la

copii i btrni.
~

Amplitudinea micrilor respiratorii.

Ritmul respirator.

Frecvena respiraiei.

Simetria toracic.

Materiale necesare:

Cronometru (ceas cu secundar).

Creion verde (albastru).

Foaie de temperatur.

Pregtirea bolnavului: NU SE FACE

Tehnica:

Se msoar concomitent cu pulsul, cnd se fixeaz artera radial i se aplic mna

asistentei pe toracele bolnavului mpreun cu mna bolnavului.

~

Se poate msura i prin aplicarea palmei pe toracele bolnavului.

Se numr inspiraiile timp de 1 minut.

Aprecierea celorlalte elemente ale funciei respiratorii se face prin simpla observare a

micrilor respiratorii.

Notarea:

1 linie pe foaia de temperatur = 1 valoare.

Unirea valorilor succesive CURBA RESPIRAIEI.

n unele documente medicale notarea se face cifric nsoite de caracteristicile

respiraiei.
~

La dispnee se noteaz orarul, intensitatea, tipul, evoluia n timp.

Interpretare:

Respiraia normal: supl, ampl, regulat, profund, simetric.

Respiraia patologic: dispnee, ritm neregulat, superficial, ncrcat, zgomotoas.

Frecvena normal n funcie de vrst.

Frecvena patologic:

Tahipnee (polipnee) = frecven crescut.

Bradipnee = frecven sczut.
Apnee = absena respiraiei.
Dispnee = respiraia greoaie, dificil (sete de aer).

Dispnee cu accelerarea ritmului respirator tahipnee, polipnee.

Dispnee cu rrirea ritmului respirator bradipnee.

Dispnee cu perturbarea ritmic i periodic a respiraiei:

Dispnee Cheyne-Stockes respiraie cu amplitudini crescnde pn la maxim i apoi

sczute pn la apnee ce dureaz 10-20 secunde.

o

Dispnee Kussmaul respiraie n patru timpi, inspir profund, pauz, expir scurt,

zgomotos, pauz.
o

Dispnee Biot agonic, dispneea muribundului.

Valori normale ale frecven respiratorie:

Nou nscut = 40 (50) r / minut.

Copil mic 20 r / minut.

Brbat 18 r / minut. Femeie 16 r / minut.

Observaii:

Curba respiraiei este paralel cu curba pulsului i curba temperaturii.

Dispneea Cheyne-Stockes trebuie depistat sistematic, cci bolnavul nu o semnaleaz.

Dispneea Kussmaul apare la un pH sczut sub 7,2 este ntlnit n come.

Masurarea si notarea pulsului

Definiie:

Reprezint senzaia de oc arterial perceput la palparea unei artere superficiale pe un

plan dur.
~

Presiunea exercitat de coloana de snge sincron cu activitatea inimii perceput sub

form de oc sau pulsaie

Scop:

Obinerea de informaii privind stare morfo-funcional a inimii i vaselor. Stabilirea

diagnosticului.
~

Evaluarea evoluiei bolii, a strii generale.

Elemente de apreciat:

Ritmicitate (regularitate).

Frecven (rapiditate).

Celeritate.

Amplitudine (intensitate).

Tensiune (volum).

Locul msurrii:

Orice arter accesibil palprii i care poate fi comprimat pe plan dur.

Artera radial, humeral, carotid, temporal superficial. Artera femural, poplitee,

pedioas, tibial.

Materiale:

Cronometru. Creion rou. Foaie de temperatur.

Metode:

Palpatorie. Auscultatorie. Monitorizare electronic (pe cardioscop).

Factorii care influeneaz pulsul:

Factori biologici:

Vrsta la copilul mic frecvena este mai mare dect la adult.

nlimea persoanele scunde au frecven mai mare dect cele nalte.

Somnul frecvena este redus. Efortul fizic crete frecvena pulsului. Alimentaia

n timpul digestiei frecvena crete uor.

~

Factori psihologici emoii (furie, plns cresc frecvena respiratorie).

Factori sociali mediul ambiant (prin concentraia n oxigen a aerului inspirat se poate

influena frecvena pulsului).

Pregtirea bolnavului:

Psihic.

Fizic repaus fizic i psihic 15 minute.

Tehnica:

Se spal minile. Se fixeaz vrful degetele palpatoare ale minii drepte (index,

medius, inelar) pe traiectul arterei radiale mbrind antebraul cu policele.

~

Se exercit o uoar presiune asupra peretelui arterial i se percep zvcniturile pline

ale pulsului timp de 1 minut (se poate msura i numai 15 secunde pulsul regulat, valoarea se
nmulete cu 4 i se obine valoarea normal).

Notare:

Cifric n caiet se noteaz inclusiv ora, dac pulsul a fost msurat n frison, faciesul

era rou etc.

~

Grafic n foaia de temperatur )pentru fiecare linie orizontal se socotesc 4 pulsaii

adic 4 valori / ptrat).

~

Unirea punctelor CURBA PULSULUI.

Interpretare:

Normal: puls regulat, bine btut, ritmic, sincron, celeric.

Patologic: puls slab, imperceptibil, aritmic, asincron

Frecvena puls rapid, tahicardic, puls rar, bradicardic.

Ritm regulat sau neregulat.

Amplitudine puls mic, filiform sau cu amplitudine crescut.

Volum (tensiune) puls dur sau moale.

Celeritatea puls sltre (creterea rapid a tensiunii urmat de o cdere brusc) sau

puls tard (cdere lent).

Frecven:

Frecven sczut bradicardie. Frecven crescut tahicardie.

N.n. 140-120 p / minut. 1 an 120-100 p / minut. 12 ani 100-80 p / minut.

Adult 80-60 p / minut.

Observaii:

Msurarea precis se face timp de 1 minut.

Curba pulsului normal este paralel cu cea a respiraiei i temperaturii.

Msurarea se face dimineaa i seara, din or n or (n servicii ATI), la diferite

intervale recomandate de medic.

~

Administrarea unor medicaii (digital, oxigen etc.) oblig la msurri din 30 n 30

minute sau din or n or.

Masurarea si notarea tensiunii arteriale

Definiie:

TA = presiunea exercitat de sngele circulant asupra pereilor arteriali.

Scop: - Evaluarea funciei cardiovasculare, evoluiei bolii, a strii generale.

Locul msurrii: - Artera humeral.

Materiale:

Tensiometru cu mercur (Riva-Rocci), sfigmomanometru, tensiometru electronic,

oscilometru Pachon.
~

Stetoscop biauricular. Tampon cu alcool (pentru dezinfecie membranei stetoscopului

i a olivelor.
~

Foaie de temperatur. Creion rou.

Metode: - Palpatorie. Auscultatorie. Electronic.

Pregtirea bolnavului:

Psihic se anun bolnavul i se explic tehnica (n termeni succini i pe nelesul

lui; se explic etapele tehnicii).

~

Fizic repaus fizic i psihic 15 minute. Bolnavul se aeaz n poziie comod, cu

braul relaxat. De prefera msurarea se va face naintea servirii mesei, sau la 3 ore de la
servirea mesei.

Tehnica:

Se spal minile.

Metoda auscultatorie:
~

Se aplic maneta pneumatic la nivelul braului pacientului.

Se fixeaz pe artera humeral membrana stetoscopului.

Se introduc olivele n urechi.

Se nchide supapa i se pompeaz aer n manet pn dispar pulsaiile.

Se decomprim progresiv aerul din manet pn cnd se percepe primul zgomot =

valoare TA maxim (sistolic). Se continu decomprimarea pn cnd zgomotele dispar =

valoare TA minim (diastolic).
Metoda palpatorie
~

Se determin prin palparea arterei radiale. Nu se folosete stetoscopul biauricular.

Etapele sunt identice metodei auscultatorii. Se obin valori mai mici dect prin metoda
auscultatorie
Metoda oscilometric:

Evideniaz amplitudinea oscilaiilor arteriale ce se observ pe cadranul gradat al

oscilometrului Pachon.
~

Se descoper membrele superioare i inferioare mbrcmintea nu trebuie s fie

strmt.
~

Maneta se fixeaz la nivelurile dorite pe membrele bolnavului, de unde pulsaiile se

transmit la manometru.
~

Se pompeaz aer n manet pn la dispariia pulsului periferic cnd presiunea

depete tensiunea arterial maxim.

~

Se citete oscilaiilor pe cadranul manometrului.

Se scade presiunea din manet cu 10 mmHg i se citete din nou valoarea oscilaiilor

arteriale.
~

Se fac scderi i citiri succesive pn se gsete valoarea maxim a amplitudinii, ceea

ce se numete indice oscilometric.

~

Se apreciaz valorile normale n limite foarte largi variabile de la individ la individ.

Valori normale:

3-6 diviziuni la coaps.

2-4 diviziuni n 1/3 superioar gamb.

1,5-2 diviziuni n 1/3 inferioar gamb.

3-4 diviziuni la membrele superioare.

Nu este important valoarea absolut a cifrelor, ci diferena dintre dou regiuni

simetrice. Se consider patologic diferena mai mare de dou uniti la acelai nivel indic
leziune a trunchiului principal sau obstrucii vasculare

Notare:

Cifric n caiet.

Grafic n foaia de temperatur (o linie = 1 unitate coloan de mercur). Deasupra liniei

se noteaz valoarea maxim, sub linie se noteaz valoarea minim.

Interpretare:

Normal: se obin 2 valori TAmax (sistolic) i TAmin (diastolic).

Diferena dintre TA max i TA min se numete tensiune diferenial cu importan

diagnostic.
~

Patologic: valori crescute = hipertensiune, valori sczute = hipotensiune.

N.n. 60/40 mmHg.

1 an 80/50 mmHg.

12 ani 100/60 mmHg.

Adult 120/70 mmHg p / minut.

Factorii care influeneaz tensiunea arterial:

Factori biologici:

Vrsta la copilul mic TA este mai mic dect la adult.

Debitul cardiac, fora de contracie a inimii, elasticitatea i calibrul vaselor,

vscozitatea sngelui.

Somnul scade TA arterial. Efortul fizic crete TA.

Alimentaia n timpul digestiei TA crete uor.

Factori psihologici emoii, stres, anxietate.

Factori sociali mediul ambiant, frigul sau cldura excesiv (frigul produce

vasoconstricie i crete tensiunea arterial, iar cldura produce vasodilataie i scade

tensiunea arterial), clima.

Observaii:

Msurarea se face la acelai bolnav cu acelai aparat, n aceleai condiii. Maneta va

fi bine fixat pe braul pacientului.

~

Msurarea se face dimineaa i seara, din or n or (n servicii ATI), la diferite

intervale recomandate de medic.

~

Msurarea se face n clinostatism sau / i ortostatism. Msurarea se face dimineaa i

seara, din or n or (n servicii ATI), la diferite intervale recomandate de medic.

~

La indicaia medicului se fac msurtori comparative la ambele brae.

n caz de suspiciune se repet msurarea fr a ndeprta maneta.

Aparatele vor vi verificate anual n laboratoare specializate.

Valorile se comunic, dar NU SE DISCUT REZULTATELE CU BOLNAVUL.

Regiunile obinuite de msurare a oscilometriei sunt 1/3 inferioar i superioar a

gambei, 1/3 inferioar a coapsei, antebraului i braului totdeauna se fac msurri

comparative la cele dou membre.
Primul ajutor in infarctul miocardic

Definiie:

Infarctul miocardic este o zon de necroz ischemic la nivelul miocardului produs

prin obliterarea unei ramuri coronariene.

~

Faza de prespitalizare este intervalul de la debutul infarctului i pn la internarea n

spital.

Prevenirea morii subite:

Aezarea bolnavului n d.d. i interzicerea oricrui efort inclusiv vocal.

Psihoterapie.

Prevenirea altor complicaii:

Sedarea durerii la indicaia medicului cu Morfin 1 f i.m. sau s.c., Mialgin i.m. dac

sunt dureri mai mici se poate ncerca administrarea de Algocalmin, Fortral, Codein i.v.
~

Se urmrete tensiunea arterial, pulsul, respiraia, culoarea i aspectul tegumentelor.

Se instituie dac este posibil perfuzie cu ser glucozat 5%, Dextran, Marisang,

Hemisuccinat de Hidrocortizon.
~

Se administreaz Xilin de uz cardiogen.

Oxigenoterapie.

Scurtarea timpului pn la internarea n spital:

Transport urgent cu unitate mobil coronarian.

Primul ajutor in angina pectorala

Definiie:

Angina pectoral este o suferin miocardic determinat de un dezechilibru ntre

necesitatea oxigenrii inimii i aportul coronarian.

Manifestri:

Durere crize dureroase paroxistice, localizate de cele mai multe ori napoia sternului

cu iradiere n cazurile tipice n umrul stng, braul i antebraul stng, pn la ultimele 2

degete.

Criza apare dup efort, emoii, mese copioase etc.

Criza dureaz minim 2-3 minute, maxim 10 minute.

Durata peste 30 minute infarct de miocard.

Durerea dispare spontan sau la administrarea de Nitroglicerin (sublingual).

Anxietate.

Senzaia morii iminente.

Tratamentul crizei dureroase:

Sedarea durerii nitroglicerin sublingual sau pulverizat pe regiunea precordial.

Comprese calde pe regiunea precordial.

Introducerea minilor i antebraelor n ap cald.

Tratamentul ntre crize:

Evitarea factorilor declanatori cunoscui: efort fizic, frig, mese copioase, emoii.

Suprimarea tutunului i cafelei.

Sedative ale sistemului nervos.

Asigurarea somnului de noapte barbiturice, bromuri, Rezerpin, clorpromazin.

Cur de slbire pentru bolnavii obezi reducerea grsimilor din alimentaie la 60-70 g

pe zi.
~

Vasodilatatoare Miofilin, papaverin, nitroglicerin.

TEHNICA RESPIRATIEI ARIFICIALE

- se aseaza bolnavul in decubit dorsal, salvatorul se plaseaza ni geninchi la capul victimei
la partea laterala stanga sau dreapta si executa metoda respectand timpii formulei HELP.
1. Hipertensiunea capului - se poate executa prin doua (2) procedee:
- se trece o mana sub gatul bolnavului si i se ridica ceafa, iar cu a doua mana,
asezata pe frunte, se impinge capul spre spate;
- salvatorul aplica o mana sub crestet, iar a doua sub barbia bolnavului si ii impinge capul spre
spate.
2. Eliberarea cailor respiratorii superioare.
Manevrele prin cae se poate obtine eliberarea cailor respiratorii se pot executa prin:
- pozitiile diferite in care este asezata victima;
- hipertensia capului si luxatia antrioara a mandibulei impreuna cu baza limbii, pentru
degajarea orificiului glotic;
- curatirea orofaringelui, aspiratia, introdicerea unei pipe GUEDEL.
3. Luxarea mandibulei se poate realiza prin mai multe procedee:
- aplicand ultimele 4 degete de la ambele maini pe unghiul mandibulei (gonion),ar policele pe
barbie, se proiecteaza mandibula inainte;
- mandibula se fixeaza tragand-o inainte cu policele de la mana stanga facut carlig, o fixeaza
in aceasta pozitie, cu mana dreapta mentinand gura semideschisa;
- fixarea ramurii stangi a mandibulei intre policele de la mana stanga introdusa in gura, si
celelalte 4 degete, plasate extern; se tractioneaza mandibula inainte si sus.
4. Pensarea nasului se poate realiza prin:
- cu policele de la ambele maini penseaza narile; fixarea unghiului mandibulei se face numai
cu ajutorul ultimelor 3 degete de la ambele maini, degetul al 4-lea este plasat pe barbie si
participa la propulsia mandibulei concomitent cu mentinerea gurii in pozitie semideschisa, iar
cu policele de la ambele maini se penseaza nasul;

- cu mana stanga - in acest caz, mana stanga eliberata, salvatorul poate asterne peste gura
victimei un material de protectie, apoi penseaza nasul;
- cu pense speciale din trusa de prim ajutor medical.
Respiratia "gura la gura":
- salvatorul trage aer in piept (inspiratie profunda);
- isi retine respiratia in inspiratie profunda (apnee voluntara);
- aplica repede gura larg deschisa, buzele peste gura intredeschisa a victimei cu putere aerul
din plamanii sai in caile respiratorii ale victimei;
- salvatorul se ridica, face o noua inspiratie (in acest timp lasa libere nasul si gura,aerul iesind
astfel din plamanii victimei), apoi insufla din nou aer in plamanii victimei,repetand aceasta
succesiune de 14 - 16 ori / minut;
- la adulti se insufla cu forta, la copii mai usor, iar la sugari foarte usor pentru a nu se produce
rupturi alveolare;
- in timpul insuflatiei se indreapta privirea asupra toracelui victimei, pentru a aprecia eficienta
respiratiei.
Contraindicatii:
- gura victimei nu poate fi deschisa;
- leziuni care intereseaza cavitatea bucala;
- fracturi ale mandibulei;
- gura salvatorului mai mica decat a victimei.
Respiratia "gura la nas":
- mandibula este sustinuta cu palma, iar salvatorul aplica gura sa pe nasul victimei,
introducand pe aceasta cale aerul in plamanii victimei;
- cu obrazul, salvatorul acopera gura bolnavului.
La sugari si copii mici, este posibila simultan respiratia artificiala "gura la gura" si "gura la
nas", deci salvatorul va putea cuprinde cu gura sa, nasul si gura copilului.
Se recomanda ca atat in cazul respiratiei "gura la gura" cat si in respiratia "gura la nas", sa se
acopere regiunea peribucala sau perinazala cu o compresa (batista, tifon).
TEHNICA MASAJULUI CARDIAC
- se aplica transversal podul palmei uneia din maini (de obicei stanga) pe 1/3 inferioara a
sternului, iar cealalta palma (dreapta, a carei forta este mai mare) se suprapune perpendicular
cu prima;

- cu cele doua maini suprapuse si cu bratele intinse ajutandu-se de greutatea corpului,

salvatorul exercita presiuni ritmice asupra sternului;
- fiecare compresie va fi brusca si scurta (aproximativ o secunda) si va exercita o
presiune verticala a sternului spre coloana vertebrala, in asa fel ca sternul sa fie
infundat cu aproximativ 5 - 6 cm;
- se apasa numai cu podul palmei, degetele fiind ridicate pentru a evita
comprimarea coastelor; dupa fiecare compresie sternul este lasat sa revina in pozitia
initiala, fara sa se ridice mainile de pe sternul victimei.
1. Daca este un singur salvator, se fac:
- 2 insuflatii, urmate de 12 - 14 compresiuni, sau, mai recent se recomanda:
- 3 insuflatii rapide, urmate de 15 compresiuni sternale.
2. Daca sunt 2 salvatori:
- unul face o insiflatie pulmonara urmata de 5 compresiuni sternale, executate
de celalalt.
3. Daca sunt 3 salvatori:
- al treilea salvator este bine sa ridice picioarele victimei cu 30 - 40 de grade mai
sus de planul orizontal pentru a creste cantitatea de sange care va iriga organele cele
mai importante: creierul, ficatul si rinichii;
- la copii se poate comprima cu o singura mana;
- la sugari, cu 1 - 2 degete in ritm de 80 - 100 de compresiuni / minut.
Tehnica masajului prezinta 2 timpi:
TIMP I :
- compresiunea inimii intre stern si coloana vertebrala prin compresiunea
manuala pe stern.
TIMP II :
- revenirea inimii la volumul initial prin incetarea compresiunii, asupra sternului.
Eficienta resuscitarii cardio-vasculare:
- aparitia pulsului la vasele mari (carotida, femurala);
- disparitia midriazei;
- reaparitia reflexului la lumina;
- recolarea tegumentului.

Contraindicatiile masajului cardiac:

- leziuni grave ale peretelui toracic cu fracturi costale;
- hemoragie masiva intrapericardica si tamponada inimii;
- embolie gazoasa masiva.
Accidente:
- daca pozitia capului victimei nu este corecta (nu asigura libertatea cailor aeriene)
aerul insuflat poate lua calea digestiva provocand dilatarea stomacului si creind
pericol de varsaturi cu inundarea cailor aeriene;
- se va apasa din timp in timp pe epigastru in timpul expiratiei pasive, se va controla
si corecta pozitia de hipertensie a capului la adult;
- caderea limbii si ineficacitatea insuflatiilor.

REGULI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

1. Respectarea medicamentului prescris de medic.
2. Identificarea medicamentului prescris dupa eticheta, forma de prezentare,culoare, miros,
consistenta.
3. Verificarea calitatii medicamentelor, observand integritatea, culoarea
medicamentelor solide, sedimentarea, tulburarea, opalescenta medicamentelor sub forma
de solutie.
4. Respectarea cailor de administrare prescrise de medic.
5. Respectarea orarului si ritmul de administrare prescris de medic.
6. Respectarea dozei prescrise.
7 Respectarea somnului fiziologic al pacientului, cu exceptia administrarii antibioticelor.
8. Evitarea incompatibilitatii medicamentoase.
9. Servirea pacientului cu doza unica de medicament, nu i se lasa la pat decat
doza ce i se administreaza o data si i se explica calea de administrare.
10. Respectarea succesiunii medicamentelor (se incepe cu tablete, capsule, solutii,
picaturi, injectii, ovule vaginale, supozitoare).
11. Informarea pacientului asupra medicamentelor prescrise (indicatii,contraindicatii, calea de
administrare, efecte secundare).
12. Anuntarea medicului privind eventualele greseli de administrare.

13. Administrarea imediata a medicamentelor deschise (fiole, supozitoare).

14. Prevenirea infectiilor intraspitalicesti prin respectarea stricta a doua reguli de baza:
- spalarea pe maini inainte si dupa administrarea tratamentelor;
- utilizarea seringii individuale.
INJECTIA INTRAMUSCULARA
Definitie: Reprezinta introducerea unor solutii izotonice, uleioase sau substante
coloidale in stratul muscular cu ajutorul unui ac atasat de seringa.
Scop: Unic - terapeutic: introducerea de medicamente in organism.
Locul de electie:
- regiunea supero-externa fesiara, deasupra trohanterului mare;
- fata externa a coapsei, treimea mijlocie;
- muschiul deltoid.
Tehnica:
1. Pregatirea materialelor si a instrumentarului necesar.
2. Pregatirea psihica si fizica a bolnavului:
- i se explica necesitatea tehnicii;
- se pozitioneaza in decubit dorsal, ventral, pozitie sezanda sau in picioare;
- se alege locul de injectat.
3. Derularea tehnicii:
- spalarea pe maini cu apa si sapun;
- montarea seringii in conditii de asepsie;
- se incarca seringa si se elimina aerul din seringa;
- se schimba acul;
- dezinfectarea locului de injectie, se recomanda bolnavului sa-si relaxeze musculatura si sa
stea linistit;
- se inteapa musculatura perpendicular pe fibra musculara;
- se aspira pentru verificare;
- se injecteaza lent solutia, dupa care acul se extrage impreuna cu seringa;
- se tamponeaza locul, masandu-l pentru circulatie si a favoriza absorbtia;
- spalarea pe maini cu apa si sapun.
4. Reorganizarea locului de munca;
5. Accidente si incidente:
- durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale;

- hematom prin lezarea unui vas;

- ruperea acului;
- supuratie aseptica;
- embolie pulmonara - introducerea bulelor de aer si a unor substante uleioase intr-un vas de
sange.
PUNCTIA VENOASA
Definitie: Prin punctie se intelege inteparea cu ajutorul unui ac atasat de seringa.
Scopul punctiei venoase:
- explorator: se recolteaza sange pentru determinarea si evaluarea unor constante
biologice: uree, glicerina, HLG, VSH;
- terapeutic: se extrage sange intre 150 - 500 ml in scop de transfuzare si
administrare de medicamente pe cale venoasa;
- alimentar: se realizeaza hidratarea si alimentarea pe cale arificiala a bolnavului.
Materiale necesare:
- seringa, ace, pense, solutii de dezinfectat (alcool 70C, alcool iodat, tinctura de
iod), tampoane de vata, pile pentru fiole, garou, musama, material de injectat, alimentat,
hidratat, eprubete, tavita renala pentru depozitarea materialelor utilizate.
Tehnica:
1. Pregatirea materialelor necesare.
2. Pregatirea fizica si psihica a bolnavului: i se explica necesitatea tehnicii si
inofensivitatea ei. Se aseaza in pozitia adecvata:
- sezand cu membrul superior in aductie, extensie si supinatie, sprijinit de scaun;
- decubit dorsal cu membrul sprijinit de marginea patului.
Se dezbraca bratul, se aseaza sub brat musamaua.
3. Stabilirea locului punctiei:
- se stabileste bratul;
- se examineaza calitatea venelor, la plica cotului, acolo unde venele formeaza un "M";
- stabileste locul de executie.
4. Executarea punctiei:
- asistenta isi spala mainile, apoi isi pune manusile sterile pentru a evita contaminarea;
- se aplica garoul deasupra cotului, in treimea distala a bratului;
- cu indexul stang se polpeaza locul, care apoi se dezinfecteaza cu tampon pe port-tampon;

- se cere bolnavului sa inchida si sa deschida pumnul de cateva ori si sa ramana

cu el inchis:
=> avand seringa in mana dreapta intre police si celelalte degete cu
indexul drept se fixeaza amboul acului atasat;
=> cu indexul mainii stangi se palpeaza iarasi locul punctiei, iar cu
policele se fixeaza vena la 4 - 5 cm sub locul ales pentru punctionare,
realizandu-se o usoara compresie si apoi tractiune a tesuturilor in jos;
=> se introduce acul in mijlocul venei, de-a lungul traiectului longitudinal;
=> se simte acul trecand prin stratul de piele rezistent si apoi prin peretele venei, putin mai
elastic.
In acest moment se impinge acul de-a lungul axului longitudinal la o adancime
de 1 - 1,5 cm.
=> cu mana stanga se trage incet pistonul, aspirand, daca acul apatruns in vena, in seringa
aparea sange;
=> se continua tehnica in functie de scopul urmarit;
=> in caz de sangerare, se continua aspirarea sangelui pana la extragerea cantitatii dorite, iar
dupa recoltarea cantitatii necesare,garoul se dasface si bolnavul deschide pumnul;
=> daca punctionarea se face in scop terapeutic, dupa momentul aspirarii, garoul se desface,
pumnul se deschide si se procedeaza la pomparea din seringa a solutiilor medicamentoase;
=> dupa acest moment, se aplica tampon de vata pe port-tampon, peste locul unde este acul si
se extrage acul atasat de seringa;
=> se dezinfecteaza locul punctiei si se executa o usoara presiune asupra zonei punctionate;
=> spalarea pe maini cu apa si sapun;
5. Ingrijirea pacientului dupa punctie:
- se efectueaza toaleta locala a tegumentului;
- se indeparteaza musamaua;
- se aranjeaza patul bolnavului si i se faciliteaza o pozitie comoda;
- se supravegheaza bolnavul timp de 10 - 15 minute.
6. Reorganizarea locului de munca.
7. Accidente si incidente:
- Hematom - sange infiltrat in tesutul privenos, unde, in acest caz se retrage acul si
se comprima locul punctiei 1 - 3 minute;
- acul poate trece dincolo de peretele venos opus perforandu-l, iar in acest caz acul

se retrage, se aspira pentru a verifica daca am patruns din nou in vena si daca nu
produce extravazare de sange, se continua operatiunea; iar daca si in acest caz apare o
coloratie violacee, punctia se intrerupe.
- Flebalgie - durere vie de-a lungul traiectului venos - aparitia ei se datoreaza
introducerii prea rapide a serurilor sau actiunii iritante a diferitelor substante, cum ar fi
clorura de Na bipertona 22%;
- Necroza tesuturilor - apare ca urmare a introducerii paravenoase a solurilor
iritante;
- Lipotimia - pierderea de cunostinta, de scurta durata, cu intreruperea functiei de
relatie si pastrarea celorlalte functii ale organismului si, care poate sa apara fie datorita
fricii, fie datorita unui teren psihic emotiv, sau, in cazurile grave, ca raspuns a organismului la
diferite substante.
Lipotimia este anuntata de paloarea fetei individului, ameteli, transpiratii.
Se intrerupe punctia, se anunta de urgenta medicul.

Electrocardiograma
Definiie

Aparat

nregistrarea

Pregtirea
bolnavului

nregistrarea grafic a fenomenelor biolectrice din cursul unui

ciclu cardiac.
Este o metod de diagnostic.
Electrocardiograf de diferite tipuri.
Legtura cu bolnavul se face printr-un cablu la care sunt ataate
plcuele metalice 10 electrozi pentru nregistrarea a 4 derivaii
standard i unipolare i 6 derivaii precordiale.
Diagrama este numit electrocardiogram .
nregistrarea se face pe hrtie special imprimat cu sistem de
coordonate.
n practic se nregistreaz 12 derivaii:
3 derivaii bipolare D1, D2, D3.
3 derivaii unipolare de membre notate aVR, aVL, aVF.
6 derivaii precordiale notate V1, V2, V3, V4, V5, V6.
aVR derivaia unipolar a braului drept.
aVL derivaia unipolar a braului stng.
aVF derivaia unipolar a piciorului stng.
Se explic bolnavului necesitatea efecturii tehnicii, apoi bolnavul

Montarea
electrozilor
bolnav

pe

Notarea

electrocardiogramei

Interpretare

va fi aezat n decubit dorsal, relaxat fizic i psihic. Temperatura

camerei s fie de circa 200, tegumentele vor fi degresate cu alcool,
iar electrozii pui n contact cu membrele pe regiuni neproase prin
intermediul unor fii de pnz udate cu soluie salin (clorur sau
bicarbonat de Na).Se nltur factorii emoionali.
Se transport bolnavul n sala de nregistrare de preferin cu
cruciorul cu 15 minute nainte.
Pacientul va fi culcat n decubit, comod, cu musculatura complet
relaxat.
Se monteaz pe prile moi ale extremitilor plcilor de metal ale
electrozilor.
ntre placa electrodului i tegument se aeaz o pnz nmuiat n
soluie de electrolit (o lingur de sare la un pahar cu ap) sau past
special pentru electrozi.
Fixarea electrozilor se face n felul urmtor:
o Montarea electrozilor pe membre:
Rou mna dreapt.
Galben mna stng.
Verde picior stng.
Negru picior drept.
o Montarea electrozilor precordiali:
V1 spaiul IV intercostal pe marginea dreapt a
sternului.
V2 spaiul IV intercostal, pe marginea stng a
sternului.
V3 ntre V2 i V4.
V5 la intersecia liniei orizontale dus din V4 cu
linia axilar anterioar stng.
V6 - la intersecia liniei orizontale dus din V4 cu
linia axilar mijlocie stng.
Asistenta noteaz pe electrocardiogram numele i prenumele,
vrsta, sexul, talia, greutatea, medicaia folosit, data i ora
nregistrrii, viteza de derulare, semntura celui care a
nregistrat.
Pe o electrocardiogram se definesc:
o Unde numite convenional P, Q, R, S, T, U.
o Segmente distana dintre dou unde (PQ), (ST).
o Intervale und + segment (PQ = P + segmentul PQ), (OT =
unda QRS + segmentul ST + unda T), (TP = linie izoelectric).
Linia izoelectric este linia cu potenial electric zero.
Undele situate deasupra liniei izoelectrice sunt pozitive, cele care
se gsesc dedesubtul ei sunt negative.
Intervalul PQ corespunde timpului n care stimulul strbate atriile
de la nodulul Keith-Flack pn la nodulul atrio-ventricular
Aschoff-Tawara = 0,12- 0,21.
Unda P i segmentul PQ reprezint expresia electric a activitii
atriilor.

Observaii

Unda ORS, segmentul ST i unda T reprezint expresia electric

a activitii ventriculare.
Interpretarea traseului este fcut de medic n lumina datelor
clinice.

CAPITOLUL IV- PLANUL DE INGRIJIRE AL PACIENTULUI CU CARDIOPATIE

ISCHEMICA
Date fixe:
Nume: T.
Prenume: A.
Naionalitate: romana
Vrsta: 72 ani
Greutate: 76 kg
nlime: 168 cm
Sex: M
Religie:ortodoxa
Date variabile:
Domiciliu: jud. Prahova
Data internrii:

19.04.2006

Data externrii:

24.04.2006

Diagnostic medical la internare

Cardiopatie ischemic cronic,hipertensiune arterial esenial stadiul II,PTCA peADA n
antecedente,angin instabil,hipertrigliceridemie,fenomene de insuficienventricular stng.
Antecedente heredocolaterale
-mama cardiopatie ischemic-decedat-tatl decedat de pneumonie
Antecedente personale
Hipertensiune arterial,angin pectoral de efort.
La internare, pacientul prezinta:
TA = 180/90 mmHg
P = 78 pulsatii / minut
R = 17 respiratii / minut
t = 37C
Istoricul bolii
Pacient vrstnic fr antecedente cardiace documentate,se interneaz acuznd apariia i
agravarea n ultimele sptmni a unor dureri precordiale cu caracter de apsare, la eforturi
progresiv mai mici, asociate de fenomene de insuficien ventricular stng.
Se interneaz pentru investigaie coronarografic i stabilirea unui tratament corespunztor.
Diagnostic medical: CARDIOPATIE ISCHEMICA, HTA stadiul II.

Manifestri de dependen

Dispnee la efort, fatigabilitate, palpitaii, anxietate, risc crescut fa de infecii, tuse,

hipertensiune arterial, retenie urinar.
Problemele pacientului:
-

alterarea respiraiei,

potenial de complicaii,

tuse chinuitoare,

obstrucia cilor respiratorii,

alterarea funciei cardiace,

alterarea diurezei,

dureri precordiale cu caracter de apsare i de arsur care apare predominant dimineaa

i cedeaz la nitroglicerin,
-

fatigabilitate la eforturi mici asociate cu dispnee,

palpitaii.

Constituie normostenic,facies apatic,tegumente i mucoase normal colorate, torace

emfizematos, MV diminuat bilateral, AMP n limite normale percutoric, SA spaiul 5
insuficien cardiac stng pe LMC zgomote cardiace ritmice, puls periferic present pn n
aval,abdomen deasupra planului xifopubian, nedureros la palpare superficial i
profund,tranzit intestinal prezent, loj nedureroase, miciuni fiziologice

diagnostic de ingrijire
Alterarea funciilor respiratorii manifestat
prin:dispnee la
efort,fatigabilitate asociate
cu palpitaii.
Potenial de complicaii
dato-rit scderii debitului
cardiacmanifestat
prin:durere,disconfort,intoleran la
efort,risc crescut fa de
infecii
Apare criza de angin
mani-festat prin:senzaie
de sufo-care,tus
insistent,dispnee,respiraia
se accelereaz la
23respiraii pe minut din
cauzaanxietii i
stresului.Venele jugulare
se evidenia-z,devin
turgescente
La scurt timp de la
instituireatratamentului
pacientulrspunde negativ
prin altera- rea funciei
cardiace mani-festat
prin:tulburri de
ritmcauzate de emoii i
vrstanaintat a

obiective
Asigurarea nevoii de
a respira.Pacientul s
respire normal,bine
pe nas,s aib
opoziie care s
favorizeze respiraia.
Pacientul s fie
echilibrat psihic,s
prezinte rezisten
crescut fa de
infecii.

interventii
Asistenta evalueaz situaia,administreaz oxigen pemasc i
verific saturaia oxigenului cu pulsoximetrul.ndeprteaz,la
nevoie,secreiile nazale,umezete aerul din ncpere,asigur un
aport suficient de lichide pe 24de ore.Instaleaz pacientul n
poziie semieznd

evolutie
Pacientul respir mai
uor.Respiraia revine
la norma

Asigurarea nevoii de
a res-pira.Asigurarea
unui climat
desiguran,pacientul
s pre-zinte ci
respiratorii permeabile.S se
amelioreze criza
deangin

nva pacientul s tueasc,s expectoreze(la nevoie) is

Starea pacientului se
colecteze sputa.Sftuiete s respire profund i rar.Umezete
amelioreaz,tusea
aerul din ncpere cu ap alcoolizat,aspirsecreiile bronice(la cedeaz
nevoie),nva pacientul s facgimnastic respiratorie,asigur
poziie eznd sau semi-eznd.Administreaz tratamentul
prescris de
medic(antitusive,expectorante,bronhodilatatoarea),Nitroglicerin
sublin-gual 1 tablet,Metoprolol 50 mg de dou ori pe zi.

n vederea relurii
funcieicardiace
normale se va
facecompensarea
cordului.

Monitorizeaz pacientul cu urmrirea tensiunii arterialei

frecvenei cardiace.Administreaz tratamentul indicat de
medic,noteaz n foaia de observaie schimbrile
produse,medicaia admi-nistrat i lichidele ingerate i
eliminate.Se va efectua electrocardiogram de control
prinaplicarea electrozilor unse cu gel,pe membre i precor-dial.

Asistenta asigur poziie antalgic,ndrum pacientul sutilizeze

Pacientul nelege
tehnici de relaxare,pregtete psihic n vedereaoricrei tehnici de nevoile pe care trebuie
ngrijire.nva pacientul s evite schimbrile brute de tempera- le aplice i se
tur i discuiile n grupuri,aglomeraia
supune ndrumrilor
asistentei

Pacientul rspunde
pozitiv la medicamente i revine n
ritm
sinusal.Explorarea
E,K.G.-ului a decurs
fr probleme i

pacientului.

Alterarea diurezei
manifesta-t prin:creterea
tensiunii ar-teriale i
reteniei urinare

rezultatul este favorabil

Reluarea funciei
renale,res-tabilirea
tensiunii arteriale

Asistenta administreaz medicamente prescrise de

medic(diuretice:Furosemid 40 mg)Urmrete tensiunea arterial
prin msurare,frecvenacardiac,msoar ingestiaexcreia,msoar exactdiureza

Pacientul rspunde
pozitiv latratament,se
stabilizeaz.

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE

Data
T.A

TC

Puls

Resp.

Diureza

85

19

36,6

82
78

17
17

36,8
37,7

1300

79
74

16
18

37
36,9

ml
1350

73
73

17
17

36,8
36,9

ml
1450

70
69

17
18

37
36,6

ml

69

18

36,8

Scaun

2007
16.05

160/120

17.05

1250 ml

150/100

18.05

140/80

19.05

110/70

20.O5

115/70

1400 ml

EXAMENUL DE LABORATOR

Examen cerut

Mod de recoltare

VSH

0,4 ml citrat de Na 3,8%,se aspiraVSH=4/12mm

sange pana la 2 ml.
L=10000mmc

Rezultate

Valori normale
VSH=1-10mm/h

Leucocite
Hemoglobina

Inteparea pulpei degetului.Se

recolteaza 2 ml sange pe cristaleHgb=13%
de EDTA.

7-15mm/h
L=4200-8000
Hgb=14-16g%

Trombocite

T=21500

T=150-400000mmc

Hematocrit

Htc=42%

Htc=40-45%

Fibrinogen

0,5 ml citrat de Na3,8% si 4,5 mlF=180mg%

sange

F=200-400mg%

Glicemie
Uree

2 ml sange pe florura de Na 4 mg G=130mg%

U=80 mg%

G=80-120mg%
U=20-40mg%

5-10 ml sange,punctie venoasa

Creatinina

C=2,4mg%

C=0,6-1,2mg%

Acid uric

A.U=1-2mg%

A.U=2-6mg%

260mg

180-280mg%

Colesterol

5-10 ml sange,punctie venoasa

Examen sumar de urina

Recipiente
mijlociu.

Enzime

5-10 ml,punctie venoasa

sterile,din

jetulNormal
TGO=25U/L

TGO=2-20U/L

TGP=13,5U/L

TGP=2-16U/L

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Data

Medicamente
Dipiridamol

Mod de administrare
3*1 tb/oral

Diazepam

1tb seara/oral

Mialgin

2ml iv

16.05

Heparina
Aspirina

1300 UI/H
oral

Betaloc

100mg

Trombostop

0-0-2 oral

Diazepam
Betaloc

0-0-1 seara oral

100 mg

Aspirina

oral

Trombostop

0-0-2 oral

Nifedipin
Captopril

2*1 oral
10mg oral

Betaloc

100mg

Trombostop

0-0-2 oral

Diazepam
Betaloc

0-0-1 seara oral

100mg

Trombostop

0-0-2 oral

Diazepam

0-0-1 seara oral

17.05

18.05

19.05

20.05

INVESTIGATII PARACLINICE
Data

Examene curente

Pregatire pt examen

Ingrijiri dupa examen

16.05

EKG

Bolnavul va fi asezat in decubit dorsal,isi va

relaxa musculatura.
Montarea electrozilor:
-pe membre:rosu-mana dreapta
galben-mana stanga
negru-picior drept,verde-picir stang.
-precordial
VI-sp 4 intercostal drept
V2-sp 4 intercostal stang
V3-intre V2 siV4
V4-sp 5 intercostal,pe linia medioclaviculara
stg
V5-sp 5 intercostal stg pe linia axilara
anterioara
V6-sp 5 intercostal stg pe linia axilara
mijlocie.

Rtg toracic
17.05
EKG
18.05

EKG
Rtg toracic

19.05
EKG

Nu necesita ingrijiri speciale.

anexe

Recuperarea bolnavilor cardiaci prin alimentatie

Astazi spunem categoric NU restrictiei de lichide, aplicata, fara discernamant, in
orice caz de afectiune cardiaca, mai ales ca gama larga de diuretice permite un regim
alimentar variat, relativ usor de respectat. Deci vom recomanda bolnavului cardiac o
alimentatie variata, bogat vitaminizata, oferita atragator la fiecare masa (4 - 5 / zi), cu un
aport caloric pe masura consumatorului energetic pe care-l permite inima mai mult sau mai putin compensata. In IM, regimul hidrolactat de
aproximativ 1000 - 1500 ml/zi (ceai,
limonada, lapte, bulion, suc de fructe) din primele zile i se vor adauga, in zilele urmatoare:
cereale, cartofi fierti, piure, un ou moale, supa de legume, branza de vaci.
Dupa faza acuta, sau chiar de la diagnosticarea IM in formele usoare, regimul va fi de
1000 - 12000 calorii, format din: 50g proteine, 20g grasimi, 150g zaharuri (supe, creme de legume, iaurt, branza de vaci, budinci, piureuri de
legume, fainoase, etc).
Din a 2-a saptamana, regimul bolnavului cu IM va fi in continuare hipocaloric,
hipolipidic, normoglucidic, hiposodat, normoproteic.
Parasind patul si reluandu-si activitatea, la inceput moderata, apoi normala, restrictia
calorica va fi redusa treptat, mentinandu-se numai la supraponderali sau obezi; pentru
celelalte cazuri, alimentatia trebuie sa echilibreze aportul cu nevoile organismului
Supele creme de legume sau supelor limpezi, li se vor adauga carnea fiarta sau tocata
fripta.
Se vor evita alimentele hipercalorice, greu de digerat, care produc balonarea sau cele
pe care n ule tolereaza bolnavul.
Nu se va abuza de fructe crude, sucuri de fructe, condimente, produse de patiserie,

carne si peste afumat, sarat, branzeturi. Grasimile vor constitui mai putin de 35% aportul
caloric.

Readaptarea psihica a bolnavilor cardiovasculari

Asteptarea are o importanta considerabila in recuperarea medicala si profesionala a
bolnavilor cardiaci.
Reactii emotionale considerabile insotesc bolile cardiovasculare in:
- momentul depistarii unor afectiuni cronice si comunicarii lor;
- cazul survenirii unor afectiuni cardiace acute.
Prin readaptarea psihica intelegem recastigarea indrederii in sine, in posibilitatile de
vindecare a bolii si de reintegrare ulterioara in viata sociala. Starea psihica a bolnavilor
cardiaci este fragila si ajung repede la descurajare.
Psihoterapia utilizata la cardiaci inca din primele zile ale readaptarii medicale este
necesar sa indeparteze spaima de moarte subita ca si obsesia celei mai neinsemnate
miscari.
RECUPERAREA BOLNAVILOR CARDIACI

Etapele principale necesare pentru recuperarea oricarui bolnav cardiac:

1. Eliminarea anxietatii determinate de boala de cord.
2. Aplicarea unui tratament medical si chirurgical adecvat.
3. Evacuarea starii medicale psihice, profesionale si sociale a bolnavului.
4. Prognosticul de lunga durata si de intoarcere la viata normala.
5. Individualizarea prescriptiilor cu privire la activitatea fizica si solicitare nervoasa
in functie de natura bolii, sex, varsta, conditii profesionale de mediu.
6. Incurajarea in trairea vietii celei mai normale la limitele impuse de boala.
7. Obtinerea cooperarii bolnavului, care constituie factorul cel mai important intr-o
recuperare satisfacatoare.
Recuperarea medicala:
Prin aceasta notiune intelegem masurile recomandate sau aplicate de medic, in
scopul refacerii cat mai complete, anatomica si functionala, a organismului, utilizand:
- medicatia, interventiile chirurgicale, gimnastica medicala, psihoterapia.
Principiul de baza, astazi unanim acceptat, este ca recuperarea trebuie introdusa in
planul terapeutic al fiecarui bolnav, inca din faza acuta a bolii, adoptand de la o atitudine
corespunzatoare si aplicand metode moderne de tratament.
In convalescenta apar mai ales efectele psihologice negative ale bolii, bolnavul se
crede mai bolnav decat este in realitate, isi restrange prea mult activitatea, ceea ce duce la
o agravare a incapacitatii sale ulterioare de munca. In aceasta perioada, bolnavul trebuie
incurajat: i se vor explica posibilitatile reale, i se vor sugera preocupari pentru activitatea

sa viitoare.
Exista insa o alta categorie de bolnavi, aceea care isi subevalueaza gravitatea
afectiunii, si care, dimpotriva, vor trebuii temperati.
Recuperarea fizica:
Metode curative ale readaptarii fizice:
- Kineziterapia;
- Gimnastica curativa;
- Terapia de ocupatie.
KINEZITERAPIA
In recuperarea dupa IM, i se parcurg progresiv si judicios etapele:
- primele contacte cu bolnavii, cunoasterea cazului, castigarea increderii pacientului;
- exercitii respiratorii, o data cu disparitia durerii, temperaturii si a starii de soc;
- activarea membrelor superioare;
- activarea membrelor inferioare;
- exercitii respiratorii cu sac de nisip pe abdomen;
- exercitii ale membrelor superioare asociate cu exercitii respiratorii in decubit
lateral;
- pregatirea pentru parasirea patului - pozitie sezanda (saptamana a 3-a)
- mersul progresiv pe langa pat (in ziua 21)
- iesiri prudente din camera (saptamana a 6-a);

- reluarea unor activitati sedentare (dupa 3 - 4 luni).

GIMNASTICA CURATIVA
Cointereseaza bolnavul cardiac in procesul de vindecare al bolii, sporindu-i
increderea in sine si dorinta de a muncii. Sunt necesare un cadru igienic, un spatiu
corespunzator si o aparatura minima.
- se incepe mersul pe teren plat, se trece apoi la pasul de gimnastica si la manevre
de mladiere;
- se continua cu exercitii de educatie a atitudinilor, de coordonare motorie, de
dezvoltare toracica, a musculaturii;
- se termina sedintele intotdeauna cu miscari respiratorii pentru restabilirea
calmului si echilibrului, putandu-se efectua dupa caz 10 - 20 de genoflexiuni. Nici o lectie nu va depasi 15 - 20 minute, suspendandu-se cursul
lectiei de cate ori pacientul devine obosit.
La cardiaci se recomanda in mod esential, exercitiile respiratorii toraco-diafragmatice
cu mersul pe jos. Antrenamentul fizic nu trebuie intrerupt perioade lungi de timp. Influenta
antrenamentului este temporala si dispare dupa 1 - 2 luni de inactivitate.
TERAPIA DE OCUPATIE
Consta in antrenamentul la treburi simple si neobositoare, cu stimularea aptitudinilor
manuale, a atentiei si preciziei miscarilor pentru formarea gesturilor si a unor deprinderi
noi.

Terapia de ocupatie poate incepe chiar din perioada in care bolnavul se afla la pat,
prin diferite munci manuale pe care subiectul le alege, dupa dorinta si interes: lucrari in
lemn, hartie, impletituri, broderie.
Aceasta activitate are ca scop efectuarea unei sarcini de minca, deosebindu-se deci
de gimnastica medicala pentru care miscarile impuse nu au un asemenea tel.
Gandurile bolnavilor vor fi sustrase de la boala, ei fiind stimulati sa-si formeze planuri
de activitate viitoare, prevenindu-se in acest fel starile anxioase, depresive. Se va invinge
indiferenta sau resemnarea apatica a altora si se va cauta sa se castige cooperarea
pacientilor. In acest fel, obiect al tratamentulu, ei pot deveni un factor in procesul propriei
lor vindecari. Atitudinea si comportarea medicala joaca un rol primordial si pot fi, in
acelasi timp simple si eficace.
O data cu reinceperea muncii la salariatii cardiaci se observa o teama exagerata,
care le infraneaza activitatea, pentru ca, apoi, pe parcurs, dupa un timp, experienta,
miscarile, efectuarea cu succes a muncii, sa inlature aceasta frica.
Este importanta si atitudinea colegilor de munca, care nu inteleg, intotdeauna
menajamentele necesare fata de un coleg care nu are o infirmitate vizibila.
Rolul, uneori important al medicatieie psihotrope nu va fi ignorat, desi o trauma
psihica poate sa depaseasca posibilitatile acestuia. Reactiile psihice sunt uneori un
element decisiv, de succes sau de esec in readaptare. Anxietatea excesiva a
publicului bolnavilor si medicilor, in ceea ce priveste activitatea unui organ atat de vital
ca INIMA, este in mare masura responsabila de prudenta excesiva de care dau dovada
in prezent bolnavii si majoritatea medicilor. Acest lucru compromite readaptarea

multor bolnavi.
- toate exercitiile se executa lent, numarand in gand repetarile;
- in timpul executarii se respira, nu se blocheaza respiratia;
- dupa fiecare exercitiu se face o pauza de 20 - 30 secunde;
- numarul repetarilor dupa fiecare exercitiu creste treptat;
- daca exercitiile de cap produc ameteli, ele se vor executa in primele sedinte;
din pozitie sezand si se va face cate o singura miscare din fiecare;
- programul va dura la inceput 15 minute, apoi, prin cresterea numarului de
repetari, va ajunge la 20 minute.