LOCUL SI ROLUL IMAGINATIEI IN SISTEMUL PSIHIC UMAN Imaginatia, este prin excelenta, un proces de generare, de producere mai mult

sau mai putin activa, mai mult sau mai putin intentionata a imaginilor si de articulare a lor in variate moduri. Imaginatia este strins legata de toate celelalte functii psihice si in intelegerea specificului psihologic al acesteia este necesara intelegerea relatiilor sale cu fiecare dintre celelalte functii psihice: senzatia, perceptia, gindirea, memoria, afectivitatea/motivatia, personalitatea. In cadrul sistemului psihic uman imaginatia este un subsistem tributar tuturor celorlalte subsisteme, dar individualizat prin strategiile transformative si combinatorii; este tributara si altor sistem, din afara sistemului psihic uman: realitatii obiective naturale si sistemului realitatii sociale. Faptul ca imaginatia este stans legata de toate celelalte functii a fost constientizat de timpuriu. VIGOTSKI: ,,Imaginatia este o combinatie a catorva functii prin intermediul unor relatii specifice" Desi legaturile imaginatiei cu alte fenomene psihice au fost surprinse de cercetatori, diferentierea ei de acestea a fost extrem de dificila, atitudinile exclusiviste sau reductioniste predominand multa vreme. Filosofii aveau tendinta de a I diminua rolul sau de a o exclude pur si simplu din sfera cunoasterii. Psihologii ii dadeau de fiecare data o alta interpretare. Pentru: asociationisti ,,atom fizic" structuralisti ,,o totalitate" fenomenologi ,,o continuitate" functionalisti ,,o atitudine a constiintei" existentialisti ,,o cvasi observatie" Golu: !pre deosebire de reprezentare, care doar expune constiintei imagini de"a constituite, imaginatia este prin excelenta, un proces de generare, de producere mai

mult sau mai putin activa, mai mult sau mai putin intentionata a imaginilor si de articulare lor in variate moduri. #entru a intelege mai bine atat specificul psihologic al imaginatiei, cat si locul si rolul ei in sistemul psihic uman, este necesara parcurgerea relatiilor sale cu fiecare dintre celelalte functii psihice. Imaginatie si senzatie I ! S" Intre I si ! se contureaza o stransa interactiune, chiar daca par distantate $! reflecta ceea ce exista de"a, I creaza ceva nou%. HO##ES: ,,Imaginatia nu este nimic altceva decat o ! in curs de degradare." I se naste din impresii senzoriale care subzista prin inertie ! reprezinta un fel de materie prima pentru I !enzatiile sunt obiective, de aceea, imaginile sugerate de ! au si ele caracterul obiectivitatii senzatiei. &otodata, imaginile sugerate de imaginatie pot lua un caracter halucinatoriu. !e poate considera ca senzatia "oaca un rol dublu in raport cu I: ea intra in conflict cu I, o franeaza o stapaneste; serveste a punct de plecare, spri"in, ii da corp si viata. Imaginatie si $e%&e$tie 'desea I a fost redusa la # sau identifcata cu ea. Dar, in I esentiala este reunirea reprezentarilor si nu ordinea reprezentarilor. 727d37h #entru (undt, dar si pentru )ibot I nu depaseste datele perceptiei; I este capabila sa creeze numeroase combinatii noi din elementele anterioare, dar nu poate crea nici un element nou. Fantezia subiectului este limitata de cantitatea de imagini obtinute pe cale asociativa. *a polul opus se amplaseaza autorii care traseaza o linie de demarcatie neta intre I si #.

SARTRE: in # constiinta intalneste obiectul , in I constiinta isi da siesi obiectul, in ea realul se deplaseaza spre posibil, subordonandu se intentiei; obiectul imaginat poseda doar determinarile pe care constiinta I le da. +onstiinta imaginativa este reprezentativa, in sensul ca isi cauta obiectul in terenul #, vizand elementele sensibile din care acesta este constituit; este spontana si creatoare. Con&luzie I porneste de la #, isi extrage materialul din ea, se bazeaza aproape permanent pe ea, nu pentru a o repeta, ci pentru a o depasi. #rodusul imaginativ o data obtinut se inchide in el insusi, se fixeaza si se stabilizeaza, luand uneori aspectul perceptiei. Imaginatie si gan'i%e Imaginatia, cel putin o anumita forma a ei $subordonata unor obiective si scopuri de creare a unor produse pentru satisfacerea anumitor stari de necesitate% se leaga si de gandire, suferind influenta ei in structurarea succesiunii transformarilor, in vederea obtinerii unui produs final, mai mult sau mai putin inteligibil, cu sens. Dar si imaginatia reprezinta o premise si o sursa de alimentare a gandirii. Datele psihologiei genetice demonstreaza ca, in marea lor ma"oritate, semnificatiile conceptuale se spri"ina pe si deriva dintr un material perceput si imaginar . '*'I,, filosof francez: ,,I este un "oc interior, o gandire cu ea insusi, un "oc liber si fara obiect real."

I o gandire cu ajutorul imaginilor

PIER ! in ,,-ocabular de psihologie" defineste I drept un produs al gandirii. Dupa "#$%E relatiile dintre I si . pot fi concepute in / planuri: 0. in plan genetic 1 asistam la o alternanta a I si .; I apare ca o premisa a . logice; . se elaboreaza in zona centrala a campului imaginativ. /. in plan functional 1 I se integreaza in structura . abstracte, iar . abstracta are drept suport imaginarul; in felul acesta, imaginile se impregneaza de semnificatie, iar notiunile$cu semnificatiile lor% conduc la imagini. Con&luzia

I se construieste inlauntru ., ca o latura absolut necesara a acesteia, iar . se articuleaza intr o zona centrala a campului imaginativ, ambele mi"locindu se una pe alta. Imaginatia si memo%ia Faptul ca cele / functii psihice sunt distincte intre ele a fost intiut de multa vreme. #*'&2, compara 3 1 cu un scrib care fixeaza amintirile in suflet I 1 pictor care da forma ideilor (4,D& specificul 3 1 il constituia reunirea asociativa a reprezentarilor I 1 asocierea reprezentarilor dupa un anumit plan, deci aperceptiv. 3 este pentru I punctul de plecare, dar si punctul de sosire *a inceput ea furnizeaza I ,,caramizile" din care aceasta va construi *a sfarsitul procesului imaginativ ofera ,,spatii" de stocare a produselor realizate. Interpretata ca un proces si produs al restructurarii experientei, ca o combinatorica transformativa, I depaseste 3. +um 3 are un caracter activ, selectiv, reconstructiv.

4neori nevoi,

ii poate furniza materialele de care are

'lteori pune in dificultate, o deruteaza, ii ofera fragmentele razlete, nesemnificative ii prote"eaza produsele, chiar I le restructureaza, alteori i le deformeaza si denatureaza sau chiar I le pierde.

I este pentru 3

factor restructurator

ea separa, ingroasa, schimba semnificatia amintirilor, le insufleteste si le coloreaza, amplifica sau le diminueaza, intr un cuvant, le transforma. In timp ce 3 ne face prizonierii propriului nostru trecut

I este refugiul libertatii. Imaginatie si a(e&ti)itate*moti)atie !e pare ca cei care au inteles cel mai profund relatia dintre I si procesele afectiv motivationale au fost )I52& si F)64D. )I52& I ,,propietatea pe care o au imaginile de a se reuni in combinatiile noi." con"ugarea proceselor imaginative cu cele afective este surprinsa si redata de )ibot: ,,emotia este fermentul fara de care nici o creatie nu este posibila." 'sadar, la baza asocierilor si disocierilor dintre imagini sau relatiile emotionale de tip preferential sau repulsiv. F)64D: concepe I ca pe o realizare in plan mintal a dorintelor refulate sau frustrate. sublimarea sau compensarea sunt procese care stau la baza I creatoare. Intre I si planul afectiv exista un izomorfism aproape complet: !tarile afective $emotiile, sentimentele, pasiunile% declanseaza, faciliteaza sau inhiba I. 4neori influenta tensiunilor emotive asupra I este atat de mare, incat aceasta se supune unei alte logici decat celei rationale, si anume logicii afective, fapt care permite depasirea schemelor rigide ale gandirii. #rocele afective reprezinta o sursa energetica ma"ora pentru I, in conditiile de indiferenta sau de neutralitate afectiva nerealizandu se produse imaginative de calitate. !ocurile produc fantasme, viziuni cvasionirice sau cvasihalucinatorii. 'sadar, incarcatura afectiva a I poate avea repercursiuni importante, uneori chiar grave, asupra intregii vieti psihice.

 / intrebari se ridica: afectivitatea defineste toate relatiile noastre cu lumea sau o parte dintre ele7 )1 ne a"uta sa raspundem observatiile clinice care au aratat ca numai in . autista rolul emotiei este foarte mare, in timp ce in . realista rolul ei este minim. 'stfel, emotia nu constituie permanent baza exclusiva a I. 2ricat de importante ar fi starile afective, I nu se epuizeaza prin ele. &otodata, efectul afectivitatii se diferentiaza in functie, de pilda, de formele imaginatiei. 0.de la ce prag I incepe sa devina patalogica si alienanta7 6ste greu de definit pragul. 86,)I 69 vorbea despre o trecere gradata de la starile confuzo onirice, in care ,,sb. traieste un spectacol in acelasi masura in care el este transformat in spectator", la starile crepusculare si oniroide, pana la experientele delirante ale dedublarii halucinatorii care se asociaza cu o dezorganizare a experientei senzoriale si intelectuale. I participa la aparitia starilor afective, la transformarea lor. 6a declanseaza si intretine emotia, maiales in arta, produce sentimene de placere, neplacere, teama, durere, ce pot influenta tot corpul persoanei, ba chiar si corpul altora. 6a poate transforma sentimentelor in pasiuni oarbe, pana la a l priva pe subiect. de orice "udecata in legatura cu adevaratele lor cauze. 'ceste sentimente dezvolta de I pot deveni, la randul lor, imagini, in masura in care individul crede in realitatea lor, in "ustetea lor si in fundamentarea lor. Imaginatie si $e%sonalitate Demersurile imaginative poarta amprenta personalitatii; trasaturile caracteristice influenteaza atit evolutia, cit si productivitatea imaginatiei; imaginatia poate fi influentata de teama, incredere in sine, atitudinile subiectului fata de propria sa activitate. &rasaturile caracteriale ale omului influenteaza evolutia si productivitatea I. 4nii autori au subliniat importanta increderii in sine si in altii in procesul imaginativ.

'titudinile sb. fata de propia sa activitate s au dovedit a fi factori esentiali ai comportamentului creativ. 6le declanseaza, sustin sau, dimpotriva, impiedica, creeaza dificultati I. ,onconformismul epistemic, asumarea riscului, curiozitatea, cautarea noului, ca atitudini cognitive si pragmatice ale personalitatii pot influenta pozitiv I, in sensul amplificarii ei. &ipul general de personalitate are o mare semnificatie in actul imaginativ: criticul aflat in fata unei ipoteze sau idei noi, cauta sa i demonstreze absurditatea, inexactitatea. )eceptivul se ,,"oaca" cu noile idei, speculeaza asupra implicatiilor specifice. !I**'39 considera ca I este legata de stractura caracteriala a omului: ,,#entru a o rupe cu un anumit mod de gandire si a crea noi sinteze mintale, trebuie o anumita suplete a spiritului, care, in mare parte, depinde de atitudinile profunde ale persoanei." Con&luzii +ele de mai sus arata ca I este stans legata de toate mecanismele psihice $cognitive, stimulativ energizante, integratoare%. "#$%E asemuie I cu o ,,mana cu : degete", in care la baza mainii se afla I, care se continua cu: degetul mic: senzatiile inelarul: perceptia mi"lociul: gandirea aratatorul: memoria degetul mare: afectivitatea si motivatia #ersonalitatea este forta care strange degetele la un loc, le apropie de I, le transforma in ,,pumn", le da putere sau le rasfira, le detaseaza, le slabeste puterea, tot ceea ce s a agonisit putandu se pierde. I este ,,pumnul care izbeste", ,,palma ca degete rasfirate printre care curge totul". Desi tributara realului, I se opune acestuia in vederea depasirii lui.

I este atat de importanta pentru !#4, incat fara ea actiunea, cognitia, valorile ar fi paralizante, sb. ar deveni steril, incapabil sa prospecteze si sa se autoprospecteze. In(luenta (a&to%ilo% so&io&ultu%ali asu$%a $e%&e$tiei+ memo%iei si gan'i%ii ,- In(luenta (a&to%ilo% so&io!&ultu%ali asu$%a $e%&e$tiei Din perspectiva lui .late, perceptia este 'e(inita ca reflectare subiectiva nemi"locita, ;n forma de imagine a obiectelor si fenomenelor externe, ce actioneaza ;n momentul dat, asupra noastra, prin ansamblul insusirilor si componentelor lor P- Golu in ,,Fundamentele psihologiei sociale" analizeaza faptele de cercetare care atesta pezenta persoanei in perceptie, faptul ca diferite componente ale comportamentelor perceptive suporta influenta experientei trecute a individului, a apartenentei la grup si la normele socioculturale. I- 'utorul se refera in primul rand la 'ate etnologi&e. I-,- In cercetarile lui Malino)s/i $0</=% se gaseste un exemplu interesant de modelare a e0$e%ientei )izuale $%in (a&to%i &ultu%ali. a% *a populatia &robiandais, notiunea de asemanare dintre parinti si copii si dintre copiii acelorasi parinti este strict regizata de normele sociale, fapt care, intr o anumita masura, poate merge chiar impotriva marturiei simturilor. De pilda, asemanarea cu tatal este considerata ca naturala si convenabila; existenta ei este intotdeauna pp. si afirmata. ' insinua ca este o asemanare intre copil si mama ar fi o grava in"urie. b% In al doilea rand s a convenit ca fratii nu seamana intre ei. 'ceasta actioneaza ca o dogma: chiar daca fiecare seamana cu tatal lor, fiecare va nega ca exista vreo asemanare intre ei doi. ' proceda altfel ar insemna o infractiune la adresa moravurilor. +redinta membrilor acestei colectivitati in asemanarea copiilor cu tatal pare cu atat mai surprinzatoare cu cat ei ignora rolul tatalui in procesul procreerii, atribuindu i o functie pur mecanica. 2 problema care se pune este aceea de a sti daca perceptia individuala a fost realmente afectata in acest caz, adica daca indivizii populatiei mentionate vad real neasemanarea dintre cei doi frati, care pentru noi par ca asemanatori. !e pare ca ei nu remarca semanarea pentru ca nu vor s o faca su pentru ca nu asteapta sa gaseasca vreo asemanare. I-1- Datele lui 2-3- Li$s $0<>=% ilustreaza, de asemenea in(luenta %eglatoa%e a no%mei so&iale asu$%a $e%&e$tiei in'i)i'uale4n pictor englez, care voia"a prin ,oua ?eelanda, a executat portretului unui numar de indigeni, inclusiv portretului unui sef batran, a carei fata era acoperita de un tatua" in

spirala, caracteristic pentru cei de rangul sau. 'ratand tabloul modelului sau are o mare surpriza. 5atranul refuza tabloul spunand: ,,acesta nu este ceea ce sunt eu". )ugat sa si faca propriul potret acesta a redat doar tatua"ul care exprima raporturile sale cu tribul, spunand: ,,Iata ce sunt eu@". *ips isi explica aceasta prin faptul ca, la tribul cercetat , nu notiunea de indi&id, ci cea de comunitate era suprema. II- Interesante sunt si variatiile, de la un grup la altul, ale $e%&e$e%ii &ulo%ilo% si 'i(e%itelo% tonu%i &%omati&e+ variatii care se produc adesea sub influenta terminologiei privind culorile. II-,. #otrivit datelor lui 4allis $0</A%, incapacitatea aparenta a membrilor unor grupuri de a recunoaste anumite culori, ca si tendinta lor de a combina culori au o origine lingvistica. 'stfel, t%i5ul As6antis nu au denumiri distincte decat pentru negru, rosu si alb. &ermenul de ,,negru" este utilizat, deopotriva pentru toate culorile intunecate: bleu, purpuriu, brun, in timp ce ,,rosu" serveste pentru roz, oran", galben. *a aceiasi concluzie a"unge si Ma%ga%et Mea' care, potrivit constatarilor ei asupra indigenilor din ,oua .uinee, arata ca, la acestia, clasificarea culorilor este atat de diferita incat ei vad galbenul, olivul, bleul verde si bleul lavanda ca varietati ale aceleiasi culori. II-1- 2bservatiile lui Seligman $0<B0% in ,oua .uinee arata ca, practic, localnicii nu confunda totusi culorile. 6l a dat unor subiecti sarcina sa sorteze fire de lana de culori diferite, el a constatat ca ei nu au pus intotdeauna laolalta firele a caror culoare se subsuma aceluiasi nume. +eea ce nu depinde direct de particularitaile anatomo fiziologice ale organului vizual este sistemul de culori prin care este conceptualizata lumera vizuala. 'cesta este instrumentul cultural. III- 2bservatii asemanatoare s au facut in legatura cu (enomenele au'iti)e . Imbinarea sunetelor potrivit anumitor intervale poate sa para consonanta pentru unele comunitati si disonanta pentru alte comunitati. IV- -ariatiile de la o cultura la alta s au constatat si la ni)elul mi%osului si al gustului. 3embrii unei populatii unui trib din 'frica au fost impresionati foarte neplacut de mirosul autentic al unei vechi branze din 2landa si au facut sa circule ,,zvonul" ca albii consuma murdariile cele mai dezgustatoare. 3irosurile de apa de colonie sau de sapun parfurmat, de asemenea, le repugna. V- In ceea ce priveste $e%&e$tia tim$ului, se stie ca exista o serie de ritmuri organice interne generate de intervalele la care ne sunt satisfacute trebuintele biologice fundamentale care ne furnizeaza informatii cu privire la scurgerea timpului.

Importanti pentru perceptia timpului sunt si factorii sociali. &impul variaza de la o cultura la alta. 4nitatile lui sunt determinate de ritmul vietii colective si ele se diferentiaza calitativ si cantitativ dupa credintele si obiceiurile comune grupurilor sociale. +ercetarile experimentale efectuate cu privire la influenta cadrelor sociale asupra perceptiei $3. !herif cercetare asupra importantei ,,cadrelor de referinta" in perceptia vizuala; .. )azran efectul stereotipiilor in perceptia vizuala; 'sch ,,perceptiei" trasaturilor de caracter% alaturi de datele etnologice arata ca structurile perceptive, desi inseparabile de natura organelor de simt si de sistemul nervos, sunt dobandite totusi in cursul experientei noastre personale si sociale. 6le se supun legilor invatarii si educatiei, care le comunica o motivatie sau alta, facandu le sa se organizeze si sa functioneze selectiv in raport cu diferitii stimuli in mediu. 1- In(luenta (a&to%ilo% so&io&ultu%ali asu$%a memo%iei 3emoria este una din functiile psihice centrale ale persoanei, ea realizand sinteza dintre trecut si prezent si furnizand persoanei constiinta unitatii si a continuitatii trairilor sale psihice. 7e(initii 0. +onceptul de memorie se refera la relatiile functionale existente intre doua grupe de conduite observabile separate printr un interval de durata variabila, primele conduite apartinind fazei de achizitie, iar celelalte fazei de actualizare. /. 3emoria cuprinde mecanismele prin care o achizitie oarecare ramine disponibila, putind fi reamintita si utilizata. >. 3emoria este capacitatea unui sistem de tratare natural sau artificial de a encoda informatia extrasa din experienta sa mediul, de a o stoca intr o forma apropiata si apoi de a o recupera si utiliza in actiunile pe care le efectueaza. Dupa #. .olu, memoria consta in reflectarea realitatii sub forma intiparirii, fixarii, recunoasterii experientei anterioare, fie aceasta de natura cognitiva, motrica, voluntara sau afectiva. 6a comporta, in principal, > faze: achizitie, retinere, reactivare. 4na din cele mai importante caracteristici ale memoriei care ilustreaza prezenta cadrelor sociale in procesele ei este sele&ti)itatea. ,u exista o suprapunere mecanica intre trecutul persoanei si memorarea trecutului si nu pur si simplu de a l repeta. 2mul memoreaza mai repede, pastreaza mai trainic, reproduce mai fidel, uita mai greu, tot ceea ce prezinta pentru el o anumita semnificatie, iar aceasta izvoraste din legatura memoriei cu trebuintele, inclinatiile, sentimentele si atitudinile omului. %re'uintele si interesele dau un sens situatiei in care se produce memorarea.

3emorarea este o functie simbolica in sensul ca, asa cum spunea 3aurice 8olbCachs, posibilitatea de a ne aminti depinde de posibilitatea de a avea idei generale, de a gandi amintirile. 2r tocmai societatea este aceea care pune la dispozitie persoanei instrumentul necesar simbolizarii limba. In memorie, semnificatia ne da greutatea situatiei, valoarea ei . +um se realizeaza aceasta7 )econstituirea trecutului implica localizarea si ordonarea experientei anterioare in timp. *a aceasta a"uta o serie de ,,amintiri privilegiate", ,,amintiri repere", care dispun de o mai buna fixare in timp. Dar aceste repere personale sunt legate de impre"urari sociale: ele sunt sociale inainte de a fi personale, pentru ca reflecta anumite cadre date, anumite ritualuri si traditii sociale. Memo%ia in'i)i'uala se s$%i8ina $e memo%ia &ole&ti)a a g%u$u%ilo% so&iale . 4n asemenea grup social, cu o importanta influenta asupra memoriei indivizilor, este familia. I- #. .olu prezinta, o serie de date etnologice si experimentale, care pun in evidenta fenomenul modelarii memoriei prin normele sociale. I-,- Intr o cercetare intreprinsa asupra a / grupuri de scolari din 'frica, apartinand, la / triburi diferite $,adel%, li se da subiectilor aceeasi sarcina: sa repete din memorie, o povestire care le a fost citita si sa descrie, dupa memorie, continutul unei imagini care le fusese aratata. !e constata diferente mari intre cele / grupuri: primii raspund intr o maniera fragmentara, fara preocupari de integrare si organizare; ceilalti subliniaza sensul general aceea ce au vazut si raportul dintre parti. 'utorul consemneaza analogia dintre aceste rezultate si diferitele aspecte ale culturii celor / triburi: - la primul grup, zeitatile si spiritele se prezinta ca un conglomerat de parti, ale caror raporturi mutuale nu sunt niciodata clar definite si ale caror functiuni sunt relativ independente unele de altele; - la celalalt grup, zeitatile se prezinta ca un tot structurat, cu o ordine ierarhica neta si cu o diviziune a puterii si raspunderii. 'semenea cercetari au fost efectuate si de 5artlett si ?illing. All$o%t si Postman au efectuat &e%&eta%i asu$%a z)onului.

,,?vonul este o afirmatie generala, care se prezinta ca adevarata fara sa aiba date concrete care sa permita verificarea exactitatii sale". 'utorii pornesc de la ipoteza ca, in interiorul unui grup, propagarea zvonului privind un subiect determinat este in raport direct cu natura ambigua si cu importanta acestui subiect pentru fiecare din membrii gupului. 3etoda de cercetare consta in urmatoarele: se proiecta pe ecran o imagine reprezentand o scena mai mult sau mai putin dramatica, bogata in detalii. 4n numar de sb. care nu au vazut imaginea asteapta intr o camera vecina. 6ste introdus primul sb., care este asezat de o asa maniera incat sa nu poata vedea ecranul. +ercetatorul ii descrie imaginea, dandu i un anumit numar de detalii. 6ste introdus un al doilea sb., caruia primul ii relateaza tot ceea ce stie despre imagine. In continuare, se procedeaza la fel cu un lant de A = sb., fiecare dintre ei ascultand povestirea celui care il precede si relatand o celui care urmeaza. In camera experiementala este prezent un public in masura sa observe deteriorarea mesa"ului comparand versiunile date de subiecti cu stimulul imagine, care ramane pe ecran de inceput pana la sfarsit. )ezultatele arata ca informatia sufera o distorsiune comple(a, remarcandu se 3 tendinte mai importante: %e'u&tia pe masura ce circula, un ,,zvon" tinde sa devima mai scurt, mai usor de inteles si de povestit. -ersiunile succesive contin din ce in ce mai putine detalii. In cursul a : A transmisii, curba arata ca sunt eliminate =BD din 0BB de detalii. +omparand aceasta curba cu aceea a lui 6bbinghaus privind dinamica retentiei individuale, se constata ca memoria sociala efectueaza in cateva minute o reductie ecivalenta cu cea executata de memoria individuala in cateva saptamani. 0. a&&entua%ea dintr un context mai larg sunt concepute,retinute si reproduse selectiv un numar limitat de detalii. In "urul detaliului accentuat se organizeaza intreaga povestire. Dimensiunile mari se impun si se retin. !unt accentuate, de asemenea, simbolurile familiare. asimila%ea forta de atractie, in directia subsumarii, exercitate asupra unui mesa" de habitudinile, interesele celui caruia i se adeseaza. )eductia, accentuarea, asimilarea sunt procese interdependente. 6le actioneaza simultan si exprima un fenomen de subiectivizare, avand ca rezultat autismul si deformarea caracteristica zvonului. #rocesul de structurare subiectiva se declanseaza de indata ce situatia ambigua a fost perceputa, dar efectele sale devin mai importante cand intervine memoria. 3esa"ul are cu atat mai mult sansa sa se transforme, cu cat in transmisie este implicat un numar mai mare de persoane.

In procesul memorarii, ceea ce era obiectiv devine subiectiv, ceea ce era exterior devine interior. ,ucleul de informatie primit de individ este integrat dinamismului vietii sale mentale, astfel incat transmiterea unui mesa" este adesea un mecanism de proiectie. 9- In(luenta (a&to%ilo% so&io&ultu%ali asu$%a gan'i%ii M-Golu: " gEndirea este un sistem ordonat de operatii de prelucrare, interpretare si valorificare a informatiilor, bazat pe principiile abstractizarii, generalizarii si anticiparii si subordonat sarcinii alegerii alternativei optime din multimea celor initial posibile". #. .olu considera gandirea reprezinta reflectarea mi"locita si generalizata a insusirilor si raporturilor esentiale, necesare si cauzale ale obiectelor si fenomenelor din realitate. 'ceasta definitie nu epuizeaza insa nici pe departe complexitatea procesului gandirii. .andirea este, dupa cum afirma Fean !toetzel, si o mentalitate, un mod de a reactiona al persoanei, o trasatura a acesteia. !tudiile de lingvistica comparata pun in evidenta faptul ca diversele limbi ii conduc pe cei care le vorbesc la maniere de a gandi foarte diferite, orientandu I spre clasificari si conceptualizari distincte. #rin intermediul limbii, comportamentele noastre inteligente se desfasoara in contexte culturale concrete. Din acest punct de vedere, se poate spune ca nu exista rationamente valabile intr un mod neconditionat si ca logica gandirii, pe langa coordonatele ei universale, are si un caracter situativ, functional, variabil in functie de trecerea individului de la un grup la altul, de la o activitate la alta. In toate aceste cazuri noi ne a"ustam la conditii diferite de comunicabilitate si logica. 6xemple concludente cu privire la conditionarea parametrilor gandirii de catre factorii socioculturali ne ofera datele etnologice rezultate din cercetarea vietii si gandirii asa numitelor societati primitive. 4n astfel de exemplu este totemismul. *a baza acestui sistem de gandire si de atitudini se afla o logica practico teoretica, o ,,sociologica", ale carei componente au o valoare formala si, care constituie o modalitate de asigurare a convertibilitatii ideale a diferitelor nivele ale realitatii sociale.

Memoria[1] este un proces psihic care const n ntiprirea, recunoaterea i reproducerea senzaiilor, sentimentelor, micrilor, cunotinelor etc. din trecut. Memoria definete dimensiunea temporal a organizrii noastre psihice, integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal trecut, prezent, viitor. Graie memoriei, fiina noastr psihic, eul, dob ndete continuitatea identitii n timp. !r dimensiunea mnezic, am tri numai prezentul clipei, am fi n permanen pui n faa unor

situaii noi, pentru care nu am dispune de nici un fel de e"perien elaborat, de nici un procedeu de abordare i rezolvare, ne#am zbate permanent n $ocul ncercrilor i erorilor, adaptarea devenind, practic, imposibil. !uncia memoriei devine, aadar, o condiie bazal indispensabil a e"istenei i adaptrii optime, a unitii temporale a personalitii noastre. %a se datoreaz plasticitii creierului proprietatea de a#i modifica starea intern sub influena stimulilor e"terni i capacitii lui de nregistrare, pstrare i reactualizare a &urmelor' acestor stimuli. Memoria uman a cunoscut o ampl dezvoltare istoric, n cursul creia i#a restructurat at t schema de funcionare intern, prin trecerea de la forme imediate la forme mediate (prin limba$ i procedee mnemotehnice de natur logic), c t i aria de cuprindere, a$ung nd s nregistreze i s conserve informaii despre toate genurile de fenomene i evenimente, precum i ntreaga gam de e"periene, accesibile la nivel individual i comunitar. *atura remarcabil a evoluiei memoriei umane const n diferenierea i individualizarea capacitii reactualizrii, care permite valorificarea propriu#zis a informaiei i e"perienei stocate, i desfurarea unor activiti mintale autonome, n care trecutul se leag de prezent, iar prezentul de viitor. *a om, memoria nu este concentrat i localizat ntr#un singur bloc, ci este distribuit mecanismelor care realizeaz funciile i actele psihocomportamentale specifice. +adar, spre deosebire de computer, creierul uman posed nu doar un singur bloc memorativ, ci mai multe, ntre care e"ist cone"iuni bilaterale. ,ntre modul de funcionare a memoriei i modul de funcionare al percepiei, reprezentrii i g ndirii e"ist o condiionare reciproc profunddereglarea verigii memorative determin tulburri serioase n desfurarea proceselor pe care le susine (percepie sau g ndire), iar dereglri la nivelul procesului specific afecteaz funcionarea bazei lui memorative. Memoria se caracterizeaz prin c teva trsturi eseniale, care i sunt imprimate de integrarea ei n structura proceselor i activitilor specifice. Memoria este activ, selectiv, conte"tual, mi$locit, organizat logic i sistemic. ,n investigarea i evaluarea nivelului de dezvoltare i eficien al memoriei se iau n considerare urmtorii parametri- volumul, trinicia, fidelitatea, completitudinea, promptitudinea.

Cuprins
[ascunde] 1 .lasificare / .oninutul informaional al memoriei

0 !unciile memoriei 1 2tructurile operatorii ale memoriei

3 4rodusul memoriei 5 6ezi i 7 8ote

[modificare] Clasificare
9up diverse criterii, memoria poate fi clasificat i pot fi delimitate mai multe forme ale acesteia. +stfel, dup prezena sau absena inteniei, scopului i controlului voluntar n procesele de engramare, pstrare i reactualizare, delimitm memoria involuntar i memoria voluntar. 9up gradul de nelegere al celor memorate, memoria poate fi mecanic sau logic. 9up modalitatea informaional preferenial, s#au identificat memoria imagistic#intuitiv i memoria verbal#simbolic. ,n fine, dup criteriul timpului, se delimiteaz- memoria senzorial, memoria de scurt durat i memoria de lung durat.

[modificare] Coninutul informaional al memoriei

Memoria reflect trecutul ca trecut, astfel nc t n momentul n care subiectul reactualizeaz o informaie, este contient c acea e"perien s#a petrecut c ndva n trecut. .oninuturile memoriei sunt e"trem de variate. ,ncep nd de la e"periene de ordin senzorial perceptiv, apoi cunotine, noiuni, e"periene afective, e"periene sociale, .a.m.d.. .oninutul reflectoriu constituie i un criteriu de clasificare a unor forme specializate de memorie. 4utem vorbi despre memorie senzorial (vizual, auditiv, motorie, gustativ, olfactiv), memorie perceptiv, memoria imaginilor, memorie cognitiv, memorie afectiv, memorie social. :eflectarea din memorie prezint o serie de caracteristici- este o reflectare activ, selectiv, situaional, relativ fidel, mi$locit, inteligibil, sistemic, logic, organizat.

[modificare] Funciile memoriei

Memoria are o funcie cognitiv. %ste un proces de cunoatere, iar rolul ei cel mai important este acela de a oferi coninuturi proceselor cognitive superioare (g ndirii i imaginaiei). Memoria are i o funcie adaptativ reglatorie, $uc nd un rol fundamental n echilibrul vieii psihice a omului. !r memorie, nu ar fi posibil fenomenul de contiin. Memoria realizeaz ancorarea omului n trecut, capacitatea de a rezolva situaiile prezente i resurse pentru anticiparea celor viitoare.

[modificare] Structurile operatorii ale memoriei

Memoria dispune de structuri operatorii comple"e i numeroase. Guilford include memoria n cadrul operaiilor, ceea ce sugereaz nivelul ei nalt de operaionalizare. ;nformaiile nu sunt preluate ca atare, ci se intervine asupra lor prin operaii de organizare, sistematizare, structurare,

ierarhizare, clasificare, ordonare. <oate aceste operaii confer coninuturilor memoriei disponibilitatea de a fi utilizate rapid i eficient n nvare, nelegere, rezolvare de probleme.

[modificare] Produsul memoriei

,n plan subiectiv, memoria este trit ca amintire. ,n termeni psihologici, vorbim despre reactualizarea informaiilor. :eactualizarea se realizeaz n dou forme- recunoaterea i reproducerea. :ecunoaterea se realizeaz n prezena informaiilor originale, care trebuie recunoscute ntre alte informaii. %ste o form simpl de reactualizare, ce presupune mai ales implicaii de ordin perceptiv i ale procesului reprezentrii. :eproducerea este forma comple" i superioar a reactualizrii, ea realiz ndu#se n absena informaiei originale. %ste mult mai dificil de realizat, implic nd mai ales reprezentarea i g ndirea. :eproducerea poart ntotdeauna amprenta subiectului, a stilului su cognitiv, a e"perienei sale, a comple"itii procedeelor mintale folosite, precum i a procedeelor mnemotehnice.