Sunteți pe pagina 1din 2

Conform prevederilor normelor de drept internaional, statele sunt obligate s soluioneze diferendele care aau apirut intre ele

prin mijloace panice, pentru a nu supune pericolului pacea i securitatea internaional. Principiul unanim recunoscut al dreptului internaional privitor la soluionarea panic a diferendelor internaionale are caracter imperativ i este stipulat in Carta ONU (p. 3 art. 2) i alte acte normative internaionale. Mijloacele politico-diplomatice Reglementarea prin mijloace panice a diferendelor internaionale a fost consacrat in plan juridic multilateral prin Conveniile de la Haga din I 899 i 1907. Convenia de la Haga pentru reglementarea panic a conflictelor internaionale, din 18 octombrie 1907, este primul act de codificare parial a normelor internaionale referitoare la unele mijloace panice de soluionare a diferendelor internaionale. Din mijloacele politico-diplomatice de soluionare a diferendelor interna ionale fac parte: negocierile, bunele oficii, medierea, ancheta internaional i concilierea. Negocierile directe sunt cel mai dinamic i eficient mijloc, mai puin costisitor i la indemana prilor care, in funcie de cadrul de desfurare, pot fi bilaterale sau multilaterale. Dreptul internaional nu stipuleaz reguli unice cu privire la tipurile, modalitile i procedura de negociere. De regul, negocierile trec urmtoarele etape: iniiativa de a incepe negocierile (poate parveni de la un stat sau un grup de state), inelegerea propriu -zis privind negocierile (timpul, locul, nivelul i statutul delegailor sau imputerniciilor la negocieri etc.), pregtirea nego cierilor (procedura, principiile etc.), negocierile propriu-zise, elaborarea actului final al negocierilor. Negocierile difer dup: 1) obiectul supus negocierii (probleme politice, economice, sociale,militare etc.); 2) actorii procesului de negociere (bilaterale sau multilaterale); 3) nivelul i statutul prilor participante la negocieri (la nivel inalt, la nivel de minitri de externe, la nivel de ambasadori sau imputernicii speciali); 4) interesele prilor; 5) mediul de negociere; 6) modul de finalizare al negocierii. Bunele oficii implic prezena unui ter acceptat de ctre prile in diferend, ce ajut la negocieri i chiar la evitarea unor conflicte. Conform prevederilor stipulate in art. 2 a Conveniei de la Haga pentru reglementarea panic a conflictelor internaionale, din 18 octombrie 1907, statele, in caz de diferend, sunt obligate de a apela la bunele oficii a unui sau mai multor state prietene. In cazul acordrii bunelor oficii, statele sau organizaiile internaionale care le ofer nu parti cip, de regul, la negocieri cu excepia cazurilor, cand prile in diferend solicit aceast participare. Medierea, spre deosebire de bunele oficii, preconizeaz c terul particip nu numai la negocieri, ci formuleaz si propuneri de rezolvare, care ins nu sunt obligatorii pentru prile in diferend. Scopul mediatorului se limiteaz doar la stabilirea preteniilor reciproce intre prile in diferend i indemnarea lor spre soluionare panic a diferendului. Rolul de mediator inceteaz indat ce una din prile in diferend cere aceasta, sau insui mediatorul contientizeaz c propunerile sale nu sunt acceptate. Ancheta internaional se efectueaz de ctre o comisie internaional de anchet, creat de prile in diferend i are ca scop stabilirea exact a faptelor care au dat natere diferendului, cat i culegerea unor informaii, privitor la diferend, in prezena prilor. Ancheta internaional este o modalitate de soluionare panic, care const in elucidarea unor chestiuni foarte controversate, ce formeaz obiectul unui diferend internaional, de

ctre o comisie desemnat in acest scop de prile aflate in diferend sau de ctre o organizaie internaional, comisie ale cror concluzii au un caracter facultativ. Competena i procedura de constituire a comisiilor internaionale de anchet este reglementat de Statutul ONU i art. 9 a Conveniei de la Haga pentru reglementarea panic a conflictelor internaionale, din 18 octombrie 1907. Concilierea internaional. Primele referiri la procedura de conciliere internaional sau fcut in cadrul tratatelor bilaterale. In acordurile multilaterale chestiunea privind concilierea internaional a fost stipulat in unele rezoluii ale Ligii Naiunilor din 1922, Carta ONU (art. 33), Declaraia de la Manila din 1982 .a. Poate fi menionat i reglementarea concilierii in Convenia cu privire la dreptul mrii din 1982, de la Montego Bay, Jamaica (art. 284). Concilierea internaional se realizeaz de ctre o comisie internaional de conciliere (creat de ctre pri) i const in examinarea diferendului sub toate aspectele, concilierea prilor i propunerea unei soluii, care este facultativ pentru pri. Concilierea internaional asociaz elementele medierii i ale anchetei, avand i trsturi caracteristice proprii. Spre deosebire de mediere, concilierea presupune o investigaie realizat de un organ independent, i nu de un ter, care acioneaz ca mediator. In raport cu ancheta, concilierea are ca obiect nu numai cercetarea faptelor, prin audierea pr i lor, ci i procedeaz in continuare la concilierea propriu-zis, propunand prilor in diferend soluii de rezolvare a diferendului. Prile ii expun poziiile asupra acestor propuneri, acceptandu-le sau nu. Lucrrile comisiei de conciliere au un caracter secret, publicitatea fiind interzis pan cand rezultatul procedurii de conciliere este evident.