Stai pe scaun i ascult-te. Spune-i tot ce nu ai spune nimnui. Vorbete-mi. nchide ochii i privete-te.

Uit-te la tine aa cum nu se mai uit nimeni la tine. Vezi-m. nconjoar-te. De lumea ta. Din ce-o fi ea alctuit. Treaba ta din ce, cu ce, cu cine, nu intereseaz pe nimeni. Dezintereseaz-m. ntinde o mn i gsete-i locul. Dar nu te mulumi s stai doar la locul tu, n banca ta. terge limitele i deseneaz altele. Afl-m. F un pas mereu. Nu spune niciodat pas. Chiar dac faci unul nainte i doi napoi sau doar unul napoi. Danseazm. Trage aer n piept i strig-te. F n aa fel nct s te aud toi din tine i toi s se cunoasc ntre noi. Cunoatem. Nu uita cnd ai fost jos i amintete-te. Puterea de a visa mai departe este mai puternic dect fora gravitaional. Ridic-m. Ajut cu orice, pe oricine i vindec-te. Tu ai nevoie de oameni mai mult dect au ei de tine. Salveaz -m. Ateapt noaptea i ntinde-te. Sufletul nu doarme noaptea, el i povestete multe cnd tu dormi. Viseaz-m. Primete dimineaa i lumineaz-te. Ce faci astzi poate fi cea mai frumoas zi din viaa cuiva. Surprinde-m. Privete-i rnile i iart-te. Iubirea las urme. Permanente. Nu le ascunde, sunt ale tale i te reprezint. Poart -m. Gsete o oglind i caut-te. Ce vezi azi pentru prima oar la tine i ieri nu era? Prezint-m. Deschide braele i mbogete-te. S eliberezi tot ce nu-i aparine i de tot ce nu eti tu este printre cele mai mari averi. Adun-m. Eti ateptat de cineva, obinuiete-te. Fii pregtit, ca i atunci cnd mergi la cineva n vizit, s ai un dar de dat oriunde ajungi. S ai un zmbet. Iubete-m. (Photo Guliver/Getty Images)

Pentru restul lumii este vineri, diminea, cald i aglomerat. Pentru ea este o nou zi, la rsrit.

Alege: stema sau banul. Aa se trgea la sori cnd eram eu mic si aveam de ales pentru cele mai simple lucruri. Aa rezolvam atunci toate problemele, trgeam la sori sau spuneam ba tu! ba eu!. Acum nu tiu cum mai funcioneaz, ntre ce i ce se alege.

Credeam c dac alegi stema, alegi un principiu, idealul, ceva ce trebuie s aperi, ceva ce nu este material, cum ar fi fost pe vremea aceea, ar i ceea ce reprezenta ea atunci pentru poporul care tria n acea perioada dinainte de revoluie. Iar cine alegea banul alegea bunurile materiale, era o fire pragmatic, fr poezie, nici n jocuri, nici n alegeri. Nu m-am mai uitat pe monezi, s vd dac a aprut altceva n loc de stem, pentru c n-am mai tras la sori. Asta nu nseamn c nu (m-)am mai jucat, ci c n-am mai tras la sori niciodat. Am tras, dar nu cnd a fost vorba de alegeri. Exist personajul principal din Omul zar (de Luke Rhinehart) care face asta dnd cu zarul i mergnd nainte, orice i-ar fi zis zarul s fac, orict de imoral, ilegal, absurd sau periculos ar fi fost. Am fcut alegeri care m-au fcut s alerg n loc s merg sau care m-au fcut s dansez n loc s stau, adic s fac doi pai nainte i unul napoi. Mai sus, am spus c nu mai tiu ntre ce i ce se alege, dar i mai important, ntre cine i cine se alege. n orice moment, context am fi, suntem n situaia de a alege. ntre cineva i cineva, ntre noi nine i cineva, ntre cineva i nimic tim ntrebarea care ni se punea mereu, tu ce vrei s fii cnd o s fii mare?, dar nimeni nu ntreab tu cu cine ai vrea s fii cnd o s fii mare?. Avem, pe de o parte, visele i, pe cealalt, oamenii lng care ni le mplinim. De cte ori cele dou coincid pentru c aa alegem noi s fie? i de cte ori renunm la unele n favoarea cuiva sau invers? Ne adaptm visele n funcie de persoana de lng noi sau ne adaptm persoana de lng noi n funcie de visele noastre? Dnd un exemplu clasic, cnd i doreti o familie, cu copii, cel, este mai important doar s-i mplineti dorina asta, s o duci pn la capt, s tii c ai fcut asta n viaa ta i te simi mplinit? Sau este mai important persoana cu care o faci? Nu cumva sacrificm multe dorine cu pretenii de vise i ncercm s le mplinim mai repede n momentul n care ni se pare c nu prea mai este timp pentru ele? Nu mi dau seama la ce bun este s te implici ntr-o poveste cu cineva pe care nu-l iubeti doar pentru c acel cineva este dispus s i ndeplineasc nite dorine. i asta cu sperana sau iluzia c o s nvei s-l iubeti cu timpul. Iar eu nu cred c se nva s iubeti. Se nva s respeci, s nelegi, s cunoti i s pstrezi pe cineva lng tine, dar nu cred c se nva s iubeti. Sau nu ar trebui. sta este cel mai primar, necontrolat i nepremeditat sentiment. Este la fel ca instinctul animalic i dorina de a face sex cu cineva, doar c dragostea nu este instinctul legat de trup sau minte, ci cel legat de inima. S iubeti pe cineva care nu te iubete napoi este un fel de viol sufletesc, dar care nu nate traume, ci doar vise. De cele mai multe ori alegem sigurana, confortul sau scutul emoional i de mai puine ori riscm totul sau nimic. S atepi s-i mplineti dorinele legate de familia pe carevrei s-o faci pn cnd chiar vei gsi persoana care s nchid cercul i care s fie moneda ta norocoas. S-i fie i stem i ban. Sub gndul c eu am ncercat, dar n-am avut noroc, poate aa trebuie s sufr eu mereu, tragem la sori alegerile cele mai importante. Alegerile ale cror efecte se vor revrsaasupra a ceea ce construim n viaa noastr, a familiei, a copiilor, a ceilor sau pisicilor din cas noastr. Pozitive sau negative, efectele alegilor tale le vor resimi toi din jurul tu. i atunci, nu mai bine nu te grbeti aa tare n a arunca moneda n sus i lai liberul arbitru i nu un arbitru, s conduc jocul tu? Nimeni nu rmne singur i nefericit pe lumea asta dac citete semnele. S facem asta este doar o chestiune de alegere. (Photo Guliver/Getty Images)

Asteptarea unui raspuns este, probabil, cea mai lunga asteptare. Mai lunga decat orice coada, mai lunga decat orice film prost, mai lunga decat un drum Bucuresti-Arad cu masina sau cu trenul. O bataie la usa are o emotie anume si incepi sa te simti ca un indian din vestul salbatic incercand sa auzi daca se aud pasi care se indreapta spre usa sau daca se aude vreun zgomot din casa. Sunetul yalei deschise este sunetul care-ti desface lacatul asteptarii, te elibereaza, cumva.

Apasarea tastei verzi de pe telefon cand apelezi pe cineva devine un fel de sonerie de la usa, iar tu incepi sa numeri de cate ori suna pana iti raspunde sau nu. Si, tot incerci o usoara emotie, oricat de neimportant ar fi telefonul pe care tocmai l-ai dat. Acestea sunt, poate, cele mai tehnice asteptari. Dar sunt telefoanele pe care nu le dai si usile de la care nu stii adresa atunci cand vrei ca cineva sa te auda cu adevarat. Sa te asculte, sa te inteleaga. Aceste ultime doua actiuni duc la cea mai asteptata actiune, aceea in care esti auzit. Nu ce vorbesti, ci ce spui. Avem oameni in viata noastra despre care stim sigur ca sunt acolo pentru noi, orice- ar fi, oricand ar fi. Familie, prieteni, iubiti/iubite, colegi. Mai sunt cei care nu fac parte din viata ta dar apar, la un moment dat, doar ca sa te auda pe tine. Pentru o perioada, pentru o ora, pentru tine. Aici sunt cliseele taximetristilor si a barmanilor care si ei, la randul lor, tot timpul asteapta alti clienti, alti povestitori, alte voci pe care sa le asculte. Si multi vad in ei varianta ideala pentru ca nu te cunosc si nu te judeca, oricare ar fi gandurile, povestile tale, pe care le lasi la bar intr-un pahar gol sau intr-o intersectie din oras, pe dreapta, pe bancheta din spate. Dar mai sunt si oamenii care apar, brusc, in viata ta, fara nicio importanta, aparent. O parte dintre ei vin doar sa te ajute sa faci un pas mai departe in viata si apoi pleaca. Vrem sa fim auziti, dar ne este teama despre ce o sa creada cei care ne aud. Ne este teama de judecata lor. Cand apare teama asta inseamna ca cel caruia ii vorbeste sufletul nostru nu este cel potrivit. Urechea potrivita nu te judeca. Ea te intelege, te accepta. Umarul pe care plangi are rolul sa te lase sa te intinzi pe el, nu sa te impinga. Poate nu intamplator cand te sprijini la pieptul cuiva, esti intre umar si ureche Am invatat ca nu trebuie sa asculti gura unei femei, ci ochii ei. Nu vreau sa intru intr-o alta zona a temei, dar ce intelegem cand, noi toti, in ultimele zile am privit ochii Alexandrei Stan? Nu conteaza cine este ea, ce-a facut. Acum, cel mai mult, conteaza cine suntem noi, ce facem noi, dar si mai mult cine sunteti voi, femeile care trebuie sa spuneti cu voce tare si curaj, sa va auda toata lumea daca treceti prin asa ceva. Bataia Alexandrei lasa urme pe voi toate si este data de noi toti. Noi toti cei care nu facem nimic pentru a opri asta cand o vedem sau auzim la altii, voi toate care, acolo, undeva, acceptati asta. Intoarcerea celuilalt obraz, in cazul asta, nu inseamna demnitate sau educatie crestina, ci resemnare si riscul de a da leapsa asta si copiilor tai. Avem cuvantul manie in numele tarii, RoMania. Sa nu ne maniem mai mult pentru ce fac cei de langa noi, ci pe ce nu facem noi ca sa avem o viata mai frumoasa. Conteaza cum alegem sa percepem ce-i in jurul nostru. Bataia palmelor nu inseamna mereu aplauze La fel conteaza cat si cum asteptam sa se schimbe in bine multe in viata noastra. Pentru ca asta nu se face ca si cand ai bate din palme. Fiecare dintre noi avem vanataile noastre in suflet si fiecare dintre noi le-am facut, la randul nostru, cuiva si mereu asteptam pe cineva sa ni le vindece. Totul incepe cu vocea ta. Pe tine, cine te aude cel mai bine? (Photo Guliver/Getty Images)