Sunteți pe pagina 1din 47

Training Ce nseamn training de fapt?

Training-ul este acea form de educaie non-formal ce vine n completarea educaiei formale pe care o primim la coal. Training-ul presupune practic, presupune munc i implicare din partea participanilor, input din parta trainerului i totul se bazeaz pe M T!"#. Training-ul presupune dob$ndirea de cunotine, abiliti i %cel mai des n etapa de follo&-up' atitudini. (iaa de training din )ai este suprasaturat de training-uri de calitate ndoielnic, iar oamenii nu mai particip pentru c sunt stui s piard timpul. *unt stui s piard timpul l$ncezind ntr-o sal n care un nene sau o tanti a plantat un videoproiector i vorbete lucruri, interesante de altfel, dar doar vorbete. *unt stui de traineri care i-au luat o diplom de la minister i se +oac de trainerul cu ei, furniz$nd, n cel mai bun caz doar cunotine.

Conceptul de training Training-ul este cea mai cunoscuta strategie de imbunatatire a performantei profesionale. "ezvoltarea personalului in orice societate include, pe langa training, si alte activitati cum ar fi dezvoltarea carierei si dezvoltarea organizationala. "efinitiile date conceptului de ,training, sunt variate pentru ca si specialistii care le-au emis sunt diferiti. "ar, cel mai adesea, training-ul este descris ca fiind un proces sistematic de dobandire de noi cunostinte, abilitati si atitudini necesare indeplinirii mai eficace a atributiilor unui anumit post, prezent sau viitor. (entru a intelege mai bine termenul si a vedea unde se incadreaza in dezvoltarea individului, este necesar sa vorbim de alte doua concepte- educatie si dezvoltare. Beneficiile universal recunoscute ale training-ului sunt: -cresterea eficientei -cresterea satisfactiei clientilor -cresterea satisfactiei si moralului anga+atilor -atingerea obiectivelor companiei Cu alte cuvinte, training-ul este eficace %produce rezultate', atunci cand raspunde, in egala masura, nevoilor organizatiei si ale anga+atului. Obiectivele oricarui pachet de instruire: -contribuie la dobandirea de noi cunostinte, abilitati si atitudini, toate avand ca rezultat cresterea performantei societatii. -modul in care invata anga+atii, pun in practica si cum poate fi folosit in scopul motivarii si cresterii performantei -cum se poate implementa o strategie de training care sa serveasca realizarii obiectivelor de crestere a performantei clientului Cresterea eficientei (rin training, anga+atul este a+utat-sa-si dezvolte setul de cunostinte si abilitati te/nice si non-te/nice necesare realizarii obiectivelor profesionale, -sa dobandeasca atitudinea corespunzatoare obtinerii performantei, -sa e0perimenteze intr-un cadru artificial noile competente dobandite, astfel incat in situatiile reale de lucru procentul de greseli sa fie mai mic, -sa inteleaga mai bine ce se cere de la el, sa-si vizualizeze munca in conte0tul intregii organizatii. Toate aceste castiguri inseamna o mai buna pregatire a anga+atului, o crestere a performantei lui, deci a productivitatii si, implicit, a eficientei. Cresterea satisfactiei clientilor *ingura alternativa viabila pentru succesul unei companii este in general- cresterea vanzarilor, consecinta normala a intensificarii concurentei si a reducerii mar+elor de profit. "oua posibilitati are organizatia pentru cresterea vanzarilor- fidelizarea clientilor actuali si atragerea de noi clienti. Cresterea satisfactiei si moralului angajatilor

1n anga+at mai competent in urma participarii la un training se caracterizeaza printr-o mai mare satisfactie a postului pentru ca-firma s-a aratat interesata de el, -stie mai bine ce are de facut si cum sa faca, -vede cum rezultatele muncii lui se reflecta in rezultatele companiei, -munca incepe sa fie mai variata, mai comple0a si mai bine remunerata ca urmare a recunoasterii meritelor de catre organizatie.

Training-ul ca metoda complementara de formare a specialistului in PR

Training-ul ca metoda complementara de formare a specialistului in PR

1. Ce este trainingul?
Activitatea de formare prin training vizeaza acumularea unui set de cunostinte, abilitati si competente, ca urmare a unui proces de transmitere a unor informatii cu caracter practic sau teoretic in stransa legatura cu asimilarea unor competente specifice informatiilor acumulate. Termenul de formare/pregatire isi are radacinile in ceea ce odinioara se numea ucenicie; astazi, cel mai adesea este asociat expresiei de dezvoltare personala. Ideea de pregatire a evoluat de la conceptul practic al pregatirii fizice si se refera la actiuni planificate si repetate in vederea dezvoltarii anumitor musc i si obtinerea unor abilitati deosebite din acest punct de vedere. Pregatirea/dezvoltarea la locul de munca este un domeniu perceput ca desfasurandu-se intr-un cadru organizat, facand apel la unelte si ec ipamente specifice astfel incat, prin invatare, sa se a!unga la performanta ridicata, cuantificabila din prisma productivitatii la locul de munca. "xista si posibilitatea invatarii in afara locului de munca, insa, aceasta metoda nu abordeaza individual din punct de vedere al productivitatii. A doua metoda prezinta avanta!e vizibile deoarece face individul sa se simta stimulat de acumularea unor informatii ce se pot dovedi utile si in afara locului de munca, aspect ce favorizeaza asimilarea de informatii. Acest tip de pregatire este, de regula, utilizat atunci cand se intentioneaza sa se transmita informatii de factura teoretica. #in punct de vedere militar, pregatirea inseamna asimilarea capacitatii de a actiona si supravietui in situatii de lupta si a diverselor competente necesare supravietuirii in vreme de razboi. Aceasta poate include capacitatea de a utiliza arme, capacitatea de a supravietui dupa ce ai fost capturat de inamic etc. #in perspectiva religioasa, pregatirea inseamna purificarea sufleteasca prin rugaciune, actiune ce vizeaza indeosebi poate atingerea unor teluri de natura spirituala, cum ar fi, de pilda, apropierea de #umnezeu si indepartarea de viata plina de pacate. $el mai elocvent exemplu in acest sens este religia bud ista.

Training-ul - ca activitate specifica - difera de exercitiu si urmareste imbunatatirea capacitatilor, abilitatilor sau performantelor umane. In concluzie, %training-ul este descris ca fiind un proces sistematic de dobandire de noi cunostinte, abilitati si aptitudini necesare indeplinirii eficiente a atributiilor unui anumit post, prezent sau viitor%&'(. Pentru a intelege mai bine termenul si a vedea unde se incadreaza in dezvoltarea individului, este necesar sa vorbim de alte doua concepte) educatie si dezvoltare. *pre deosebire de training, care subsumeaza oportunitatea oferita unui individ de a acumula informatii ori deprinderi, dezvoltarea reprezinta rezultatul pe termen lung a actiunilor de invatare. In virtutea acestui fapt, denumiri precum +departamentul de training+ sau +managementul training-ului+ au fost inlocuite cu +departamentul de dezvoltare a resurselor umane+ sau +managementul dezvoltarii+. ,oua terminologie reflecta sc imbarea orientarii dinspre proces -training. catre rezultat -dezvoltare.. Invatarea este o permanenta sc imbare a cognitivului -ex. intelegere si gandire. ce rezulta din experienta individuala si influenteaza comportamentul. Acesta se poate realiza atat prin actiuni de invatare in afara companiei, cat si in interiorul acesteia -ex. un curs de limbi straine platit de companie.. Pentru a integra mai bine aceste concepte, este util sa abordam un concept precum training, dezvoltare sieducatie din perspectiva aportului lor la viata profesionala a unui individ. Astfel, intr-o abordare generala, se poate afirma ca)

training-ul a!uta un anga!at sa fie mai eficient pe un post; dezvoltarea reprezinta o premisa a promovarii lui; educatia spri!ina un individ sa reuseasca in cariera, indiferent de domeniul de activitate.

%Programele de formare/training sunt ve iculul care mi!loceste inducerea unei sc imbari comportamentale, comportamentul incluzand in acest caz si aspecte legate de cunostinte, abilitati, atitudini si relatii. -Rae, '//0.%&1( 2.

Etape ale procesului de training


2.1. Etapa 1: Identificarea si analiza nevoilor de formare / training

"ste posibil ca, in urma unei cercetari riguroase a nevoilor de formare, un specialist sa a!unga la concluzia ca solutia optima nu este trainingul2 $u siguranta ca in domeniul formarii nu trainingul este acela care solutioneaza intotdeauna problemele existente. 3ara indoiala, insa, este de o deosebita importanta o analiza riguroasa a nevoii de pregatire pentru a determina daca trainingul este solutia optima) %scopul analizei de nevoi este identificarea trebuintelor, intereselor, necesitatilor, atat la nivel individual cat si organizational.%&4( In fapt, orice demers strategic planificat are scopul de a veni in intampinarea unei probleme, oricare ar fi natura acesteia. 5a nivel empiric, acest fapt poate parea facil, insa specialistii nu pot cadea in aceasta capcana. 6 abordare superficiala ori un demers de cercetare eronat pot compromite un intreg proces de formare in care toate celelalte etape sunt elaborate minutios. *i, totusi, acest tip de demers implica resurse considerabile ce pot fi financiare, umane si de timp. *i pentru ca adesea simtul intuitiv al unui bun manager poate avea rezultate similare unui demers de identificare a nevoilor de formare, in multe situatii aceasta etapa este negli!ata. Insa, desi aparent aceasta etapa poate fi trecuta cu vederea, relevanta ei sta in insasi esenta

demersului managerial de rezolvare a problemei, iar daca aceasta problema nu este cea reala, demersul poate fi impecabil, dar inutil. $amelia $risan sustine ca putem imparti demersul de identificare in doua etape&7() '. Identificarea nevoilor de formare 1. Analiza nevoilor de formare Procesul de analiza este dezbatut si de #oru $urteanu&8( et al. urmarindu-se, insa, o procesualitate asemanatoare cu demersul urmarit de mine in sustinerea argumentului acestei teze. '. Analiza organizationala -in cazul de fata, organizatia este cea a profesionistilor in relatii publice.; 1. Analiza posturilor care -in contextul acestei lucrari. fac trimitere la analiza profesiei de relationist; 4. Analiza anga!atilor -formarea socialistilor in relatii publice.; 7. *tabilirea unei solutii -prezentarea complementaritatii trainingului ca o alternativa viabila. . '.9n factor esential este contextul in care se realizeaza analiza nevoilor de formare, deoarece acesta va avea o influenta certa asupra rezultatelor oricarui cercetator. #e exemplu, intr-un capitol anterior a fost prezentat un caz referitor la statutul specialistilor in relatii publice din :ulgaria, luand in calcul asemanarile multiple intre nivelul de trai, mentalitatea locuitorilor, sau sistemul educational dintre :ulgaria si Romania. In aceasta etapa trebuie consultati sta;e olderii -actorii implicati. - in cazul demersului de fata, specialistii in PR, practicienii, profesorii si, nu in ultimul rand, studentii. ,u trebuie omis faptul ca se porneste de la identificarea unei probleme, iar principalul aspect delicat in studiul de caz ales este lipsa cadrului coerent al profesionalizarii relatiilor publice. 1. #aca in cazul organizatiilor se analizeaza fisa postului, in lucrarea de fata am incercat sa delimitez o serie de aspecte ale profesiei de relationist, insistand pe aptitudinile si competentele necesare unui specialist in domeniul relatiilor publice. In aceasta etapa $amelia $risan face o analiza comparativa a expectantelor unei organizatii de la anga!atii sai si a competentelor acestora in raport cu expectantele. In cazul lucrarii mele am realizat o analiza a cadrului de formare a specialistilor in PR, in raport cu deontologia existenta si cu exigentele mediului de afaceri. 7. *olutia propusa de mine este elaborarea unui program de training pentru viitorii specialisti in PR, program ce poate fi utilizat ca optiune complementara a sistemului de invatamant superior sau ca program de formare a anga!atilor in aceasta arie de activitate. "xista o serie de metode prin care se realizeaza identificarea si analiza nevoilor de formare. Printre ele se afla&<() '. Analiza si identificare cunostintelor

Acesta este, probabil, cel mai direct tip de analiza. Indiferent daca se desfasoara in grup sau individual, aceasta metoda consta in simple c estionari pentru a determina daca indivizii stiu si inteleg cunostintele de care au nevoie. 9neori, se poate recurge si la observatia anga!atului la locul de munca pentru a confirma ca acesta urmeaza un set de reguli acceptate, iar in cazul in care informatia ce trebuie retinuta de anga!at are un caracter complex, se poate recurge la un test de cunostinte.

1.Analiza abilitatilor Acest demers este, de obicei, mai dificil intrucat exersarea abilitatilor este rezultatul implementarii unui set de cunostinte. =ulte evaluari de abilitati pot fi realizate prin observatie directa, uneori sustinuta de interviuri, desi niciuna dintre aceste metode nu aduce atata informatie cat se poate strange prin intermediul unui c estionar. Asadar, putem decide intre urmatoarele metode ) - observatia muncii; - interviuri cu anga!atii pentru a identifica nivelul lor de performanta, atat individual cat si prin intermediul unor focus grupuri; - o combinatie intre interviu si observatie; - c estionare; - o combinatie de c estionare si interviuri; $ estionarele de diagnoza #esi pare simplu sa aplici un c estionar spre a fi completat pentru ca ulterior sa analizezi raspunsurile primite, aceasta metoda nu este atat de simpla pe cat pare. Adesea, repondentul poate da un raspuns care crede el ca este de dorit de catre evaluator, asa incat c estionarele trebuie aplicate unui numar semnificativ de subiecti. Atunci cand faci un c estionar, este natural sa apara dileme privind tipul de intrebari ce urmeaza a fi introduse. In astfel de situatii, se recomanda sa se porneasca de la fisa postului sau de la un model agreat, insa trebuie evitate acele intrebari care ar putea sa sugereze un raspuns %asteptat%. 6 potentiala abordare porneste de la standardele ocupationale sau alte documente de acelasi tip. *arcina vizata este elaborarea unei liste cu abilitatile necesare pentru realizarea unei anumite meserii, urmand sa fie intrebati anga!atii daca ei pot aplica sau nu. 6 lista suplimentara poate include o serie de abilitati asupra carora anga!atul este rugat sa-si exprime parerea, daca ele ar trebui sau nu sa fie incluse in specificatiile postului. Pot fi incluse si %abilitati improbabile% pentru a sesiza gradul de seriozitate in completarea c estionarului.

$ursantilor li se ofera o foaie alba si sunt rugati sa scrie pe care din abilitatile, cunostintele si comportamentele sunt considerate necesare pentru a-si realiza sarcinile de munca la un nivel optim. #e asemenea, ei pot fi solicitati sa plaseze itemii listati in ordinea importantei. 6 alta abordare are in centrul sau un tip mai %sofisticat% de c estionar. *ubiectilor li se cere sa isi autoevalueze nivelul abilitatilor pentru fiecare item dintr-o lista ce li se pune la dispozitie de catre evaluator. #aca raspunsurile oferite ar fi sincere, rezultatele acestui tip de c estionar ar fi cele mai concludente pentru determinarea nevoilor de training. #e asemenea, raspunsurile acestor c estionare pot avea un grad mare de subiectivism, insa acesta poate fi redus prin trimiterea respectivului c estionar referitor la anga!at si) sefilor, colegilor sau subordonatilor. "xemplu) Anexa ' Interviul Aceasta este o metoda relativ costisitoare intrucat presupune intalniri directe, fata in fata cu un numar destul de ridicat de indivizi. In sc imb, spre deosebire de c estionar, anumite aspecte pot fi discutate mai pe larg sau explicate mai in detaliu. Planificarea interviului #esi un tip de interviu nestructurat si flexibil poate sa fie eficient, este de dorit ca abordarea sa treaca printr-o faza de planificare, deoarece nu se pot permite deviatii semnificative in intrebarile puse diferitilor subiecti. =ai intai, trebuie ca evaluatorului sa-i fie clar ca interviul este cea mai buna si mai ieftina te nica de a atinge rezultatele pe care le doreste. "valuatorul trebuie sa-si pregateasca o lista cu informatiile pe care doreste sa le obtina prin intermediul interviului. Primele doua-trei intrebari sunt importante pentru ca ele trebuie sa aiba un impact mare si sa pregateasca terenul pentru activitatea ce va avea loc. "ste de apreciat daca interviul va fi mai eficient daca la discutii va lua parte o singura persoana sau el se va desfasura cu mai multi participanti concomitent. #e asemenea, trebuie stabilita inca de la inceput modalitatea in care se va inregistra informatia obtinuta, ca marcare a unor aspecte intr-o lista sau pur si simplu pe o foaie de artie disponibila. "ste necesara planificarea cu atentie a timpul dedicat fiecarui interviu. Intervievatul trebuie sa fie informat care este scopul demersului evaluatorului, rolul sau si ce se va intampla cu rezultatele. Alte metode utilizate) $onsultarea unor publicatii de specialitate #iscutiile de grup Testele Rapoartele si inregistrarile

In concluzie, putem prezenta o sc ema a etapei de identificare si analiza a procesului de training&0(.

. 2.2 Etapa 2: Delimitarea cadrului

1. Stabilirea obiectivelor 6biectivele reprezinta formularea a ceea ce formatorul doreste ca grupul de cursanti sa poata realiza in urma participarii la procesul de formare. In cartea verde se face o tipologizare a obiectivelor formulate pentru formare in functie de scop si de continut. In functie de scop, obiectivele pot fi) de training pedagogice&>(

In functie de continut, obiectivele se impart in) globale -"xprima in sinteza care este comportamentul global asteptat din partea cursantului, comportament ce trebuie sa fie realizabil pana la sfarsitul sesiunii de formare si aplicabil in situatii similare.. specifice -Reprezinta detalierea unor abilitati si competente specifice care impreuna pot permite realizarea obiectivului global..

2.Elaborarea planului de actiune *electarea informatiei - blocuri de teorie in functie de cele 7 stiluri de invatare #upa cum s-a discutat in teoriile despre formare, fiecare trainer se confrunta in timpul unei sesiuni de formare cu persoane care au diverse stiluri de invatare.&/(

#e asemenea, aflati in situatia in care le sunt prezentate o serie de informatii, indivizii manifesta 4 tipuri de reactie&'?() a. Tendinta de transformare. In situatia in care obiectivul trainerului este de a-i pune pe cursanti in situatia de a transforma informatia primita, design-ul programelor trebuie sa fie sofisticat, orientat spre descoperire si mentoriat. "i doresc structuri flexibile si relaxante care promoveaza sarcini provocatoare precum) descoperire; crearea de strategii; rezolvarea de probleme; orientarea auto-administrata a invatarii.

Acesti participanti doresc sa fie asertivi, sunt constant provocati de probleme complexe si capabili sa controleze, auto-administreze si auto-monitorizeze invatarea precum si progresele pentru a atinge standarde mai inalte si obiective pe termen lung. b. Punerea in practica "ste necesar un design semi-structurat, interactiv, care stimuleaza valorile personale, incura!eaza spiritul de ec ipa oferind in acelasi timp detalii, sarcini, procese si completarea de proiecte. Acesti participanti prefera mediile de invatare orientate spre sarcina, pline de energie, competitive. In asemenea situatii, este recomandata folosirea coac ingului, a practicii si feedbac;-ului pentru incura!area auto-motivarii, rezolvarii de probleme, auto-monitorizarii si impartirea sarcinilor - in timp ce se minimizeaza nevoia de a descoperi sau explora, eforturile suplimentare si atingerea unor standarde dificile. c. Conformarea Pentru participantii care in prima instanta doresc sa se conformeze, este necesar un design care ofera certitudine, controlabil de catre cel care invata putin, structurat, care ii a!uta pe acestia sa atinga scopuri confortabile, cu risc minim, intr-o directie liniara. Aceste persoane prefera mediile care sunt simple, sc ematice, fara riscuri care g ideaza cu multa gri!a si ii a!uta pe indivizi sa invete confortabil, intr-o maniera simpla de %pas cu pas%. Pentru evitarea situatiilor ce conduc la o atmosfera nonlucrativa in cadrul grupului de training, este necesara o planificare a sesiunilor care sa respecte cateva etape ce vor asigura in primul rand o diminuare a riscurilor.

=ai intai, facilitatorul, trebuie sa isi adreseze urmatoarele intrebari) '. $e trebuie sa invete participantii ca urmare a respectivei sesiuni2 -obiectivul participantilor. 1. $e consideram ca trebuie sa fie inclus in respectiva sesiune2 -obiectivul formatorului. $are sunt prioritatile in materialul pe care il avem pentru respectiva sesiune2 7. $at timp avem la dispozitie pentru respectiva sesiune2 8. $are sunt etapele / secventele de parcurs in respectiva sesiune2 <. $e fel de obiecte / aparate / materiale a!utatoare vor fi necesare2 0. Trebuie sa realizam si un instructa! al fiecarei sesiuni. In ce forma2 >. $e fel de suport pentru instructa! vom folosi in prezentare2 Pentru a raspunde la prima dintre intrebari, se va face legatura cu rezultatele etapei de identificare si analiza a nevoilor, intrucat ele reflecta in primul rand opiniile si atitudinile grupului de training. Totusi, fiecare dintre participanti va avea propriile obiective, iar participantii trebuie c estionati in legatura cu acestea inainte de inceperea programului, urmand ca ele sa fie luate in seama pe cat posibil. Aceste opinii pot fi cercetate la inceputul fiecarei sesiuni. In ceea ce priveste raspunsul la cea de-a doua intrebare, am discutat de!a despre stabilirea obiectivelor procesului de formare. 6rdonarea prioritatilor se va realiza tinand seama de stilurile de invatare si de adaptare a informatiei la particularitatile cursantilor. Timpul alocat sesiunii de training este o variabila foarte importanta, adesea participantii la cursuri neintelegand necesitatea unei sesiuni de opt ore, ce include in fapt exercitii si pauze. Pentru a putea stabili etapele desfasurarii trainingului, trebuie planificate si detaliate activitatile si metodele de prezentare a informatiilor. Aceasta sarcina trebuie sa fie realizata minutios, reprezentand un element de baza al reusitei sau al esecului sesiunii de formare. 6 activitate cu pronuntat caracter practic este cel mai adecvat si eficient instrument pentru a facilita invatarea si nicidecum nu este utilizata pentru a trece timpul sau pentru ca formatorul nu poseda suficient material care sa sustina prelegerea. Activitatea trebuie sa fie relevanta si sa isi aduca aportul la invatare, pornind de la premisa ca nicio alta te nica nu ar conduce spre un rezultat mai bun. Alte posibile argument in favoarea introducerii activitatilor practice sunt) . consolidarea prin practica a cunostintelor si deprinderilor asimilate in alte sesiuni sau parti ale programului; . pentru punctarea anumite aspecte, permitandu-li-se participantilor sa incerce singuri sa identifice succese sau esecuri si motivul aparitiei acestora; . pentru a inviora atmosfera intr-un mod realist in cadrul unui program mai dificil;

. introducerea unei parti relevante a unei sesiuni care are loc seara, cand folosirea unei metode traditionale nu ar fi bine primita de catre participanti. "ste de preferat sa se evite includerea unui numar prea mare de activitati succesive si de dorit concentrarea pe relevanta si eficienta practica a unei activitati la un anumit moment. =ulte sesiuni includ prelegeri, vizionari video, discutii, fiind apoi completate de catre o activitate practica ce are ca efect intarirea invatarii. 9n aspect important si adesea negli!at al activitatilor practice este relevant. #in lipsa de timp sau din comoditate unii formatori nu insista pe adaptarea activitatilor la nevoile de invatare ale participantilor ci preiau exercitii %de-a gata%. In urma planificarii minutioase a activitatilor, a selectarii si planificarii blocurilor de teorie si a metodelor de expunere, se poate realiza o analiza a necesitatii de materiale si o planificare exacta in timp pentru ca trainerul sa urmareasca cu usurinta desfasurarea trainingului si sa nu omita informatii importante. =odel) *a vad cum pun de la prez s;ills la anexa

2.

Etapa

! Desfasurarea training!ului

2.1 Inaintea debutului sesiunii de formare $limatul de desfasurare a sesiunii de training este o componenta importanta de care trainerul trebuie sa se ocupe. Aspecte de tipul luminozitatii incaperii, al dimensiunilor, al dispozitiei participantilor in sala de training nu pot fi negli!ate. $ea mai potrivita dispozitie in spatiu a participantilor este in forma de semicerc pentru a putea exista contact vizual permanent intre trainer si participanti. 3ormatorul trebuie sa acorde atentie speciala extremelor, mai ales in situatia in care sala este foarte mica. 5uminozitatea trebuie sa fie moderata, ea depinzand si de metoda de expunere aleasa de formator. $u exceptia situatiilor de proiectare a unor material audio-vizuale in care camera trebuie sa fie intunecata, lumina trebuie sa nu lipseasca, astfel incat participantii sa poata urmari eventualele material scrise sub forma flipc art-urilor de exemplu. 5umina excesiva poate fi deran!anta si poate determina o stare de oboseala si nervozitate a participantilor. .2. .2 Debutul programului de formare Asemenea tuturor situatiilor de comunicare, debutul unei sesiuni de formare trebuie sa inceapa cu prezentari. In cazul trainerului, acesta se poate prezenta singur sau poate fi prezentat de managerul companiei sau organizatorul sesiunii de formare. In ceea ce priveste participantii, c iar si in situatiile in care sunt colegi de serviciu sau membri ai aceleasi organizatii/departament formatorul alege de regula o activitate de coeziune a grupului si de familiarizare a cursantilor unii cu ceilalti. 9n alt aspect important in desc iderea sesiunii de training este identificarea asteptarilor participantilor. #aca s-a realizat corect identificarea nevoilor de formare atunci se poate cunoaste in ansamblu nivelul de cunostinte al participantilor si deduce nivelul lor de asteptari in functie de acesta. Totusi este necesara o activitate de identificare a asteptarilor ce poate fi realizata prin mai multe metode -cu activitate practica, redactare a asteptarilor etc... Pentru o buna desfasurare a sesiunii de training este indicate stabilirea de comun acord cu participantii a unor reguli generale de comunicare, in special pentru a evita intreruperile, neintelegerile etc.

In final, inainte de inceperea propriu-zisa a expunerii formatorul trebuie sa stabileasca o modalitate de captare a atentiei si starnirea interesului participantilor, realizarea eficienta a acestei etape putand fi decisive pentru starea de spirit a participantilor pe intreaga durata a training-ului. =a!oritatea trainerilor opteaza pentru realizarea unui singur exercitiu care sa inglobeze toate obiectivele etapelor prezentate mai sus. 2. Desfasurarea actiunii de formare In desfasurarea actiunilor de formare exista o gama larga de tipuri de activitati ce pot fi conduse de formator. "le trebuie adaptate obiectivelor specifice ale blocurilor de informatie si cadrului temporal respectiv a sincronizarii dintre momentul ales pentru realizarea exercitiului si tipul informatiilor prezentate -ex) daca a trecut mai mult de o ora de la ultima activitate practica.. @or fi enumerate cateva din multiplele posibilitati de prezentare si exersare a informatiilor transmise pe durata unei sesiuni de formare. "rainstorming!ul consta in facilitarea unei game largi de discutii pentru a obtine idei si solutii. "ste frecvent utilizat in stimularea creativitatii si are ca scop generarea de idei noi si rezolvarea de probleme. E#ercitiul de grup presupune formarea grupurilor de la 1 pana la > persoane care discuta o c estiune pentru un timp scurt fara a parasi incaperea unde se desfasoara formarea. Are ca scop incura!area persoanelor care manifesta reticenta. "ste necesara facilitatea raspunsurilor si a feedbac;ului. Studiul de caz presupune prezentarea unei probleme complexe, reala sau inventata care trebuie analizata in detaliu pentru gasirea unor solutii ce incura!eaza aplicarea unor principii. Are ca scop generarea unor puncte de vedere alternative. Discutiile conduse reprezinta discutarea unor subiecte diverse sub controlul general al trainerului. *unt foarte utile deoarece faciliteaza intelegerea si permit exprimarea unor puncte de vedere. In cadrul demonstratiilor$ trainerul executa o operatie sau pune in practica o deprindere care este observata de catre participanti. =etoda are ca scop exemplificarea unor deprinderi prin punerea in practica. %relegerea este si una din metodele de baza ale pedagogiei si nu poate lipsi din nici un proces de formare. *e manifesta printr-un discurs neintrerupt al formatorului, de obicei in fata unei audiente destul de numeroase. Are o functie de informare. 6rganizarea unei sesiuni de intrebari si raspunsuri pentru verificarea si fixarea unor informatii specifice, dupa ce acestea au fost prezentate se utilizeaza si pentru incura!area reflectiei la anumite c estiuni relevante pentru procesul de formare. %unerea in practica desi aparent o activitate banala, are rolul de a fixa cunostintele si de a exersa deprinderile si atitudinile participantilor. "ste util sa urmeze unei parti de expunere.

In cadrul &ocurilor de rol$ participantilor li se dau roluri, reale sau inventate, in grup sau in situatii de unu la unu, care trebuie interpretate in mod cat mai real. Are ca scop intarirea unor deprinderi prin intermediul autoconstientizarii si vizeaza de cele mai multe ori sc imbarea atitudinala. Simularile reprezinta dublarea unei situatii reale ca o problema complexa sau ca !oc in care participantii isi iau roluri diverse si adopta diverse pozitii. *unt utile deoarece permit simularea unor activitati care nu pot fi realizate direct si exerseaza rezolvarea de probleme. %rezentarile video reprezinta o unealta eficienta ce presupune vizionarea de catre participanti a unor materiale video, urmate de discutii si analize.

Toate aceste metode trebuie combinate astfel incat participantii sa fie constant antrenati, sa fie acoperite toate cele patru stiluri de invatare si, in principal, sa fie atinse obiectivele de formare. "xista insa si o serie de variabile ale sesiunii de formare, variabile independente de pregatirea meticuloasa a trainingului si dependente mai degraba de factori externi) momentul zilei, nivelul de pregatire si de interes al participantilor, durata sesiunii, oboseala cursantilor etc. 2.' (a finalul trainingului C)estionarele &ustificative Pentru ca sunt solicitate din partea participantilor !ustificari pentru afirmatiile facute, acest gen de c estionare trebuie minutios planificate. *implele c estionare despre care s-a discutat pot fi modificate cu usurinta, de exemplu prin adaugarea unui extra-spatiu dupa fiecare dintre intrebari. =ulti traineri se plang ca ei primesc rareori comentarii, dar aceasta situatie se poate datora faptului ca in locul in care au mentionat cuvantul comentarii, nu se adauga si alte instructiuni. Participantii trebuie sa raspunda intrebarii din c estionar si sa adauge comentariul relevant, iar trainerul poate returna un c estionar spre a fi completat in intregime, daca lui i se pare ca participantul nu a raspuns pe de-a-ntregul. Anexa 1 $ estionar de evaluare 2.' Etapa '! Evaluarea "valuarea sesiunii de formare reprezinta o operatiune de comparare. Prin evaluare se compara obiectivele initiale ale formarii, respectiv insusirea unor cunostinte si deprinderi, cu rezultatul final obtinut in urma sesiunii de formare. Intre metodele de evaluare cel mai frecvent intalnite, $amelia $risan prezinta trei tipuri) testele, evaluarile si auto-evaluarile&''(. Acestea pot lua diferite forme precum discutiile, observatia, analiza sau recapitularea. *estele de cunostinte Testele de cunostinte sunt o metoda rar utilizata si foarte riscanta. Asemanarea cu lucrarile de control poate determina frustrarea participantilor, mai ales daca acestia nu poseda cunostinte despre tema trainingului. Acestea sunt utile insa pentru pre-testare, atunci cand cursantii poseda un anumit nivel de cunostinte, insa formatorul nu stie exact care sunt acestea. Discutiile

9na dintre modalitatile prin care formatorul poate realiza evaluarea cunostintelor este initierea unei discutii cu participantii, invitandu-i sa prezinte nivelului lor de cunostinte sau experienta in domeniul in care urmeaza sa fie instruiti. Trebuie sa fie luata in considerare posibilitatea ca unii dintre ei au citit in prealabil informatii in diverse manuale sau vor imita spusele altor colegi pentru a-si crea o anume imagine. Insa, aceasta discutie va aduce aproape intotdeauna indicii interesante despre nivelul abilitatilor grupului. =odalitatea in care participantii exerseaza abilitatile la debutul cursului de training este o operatiune de mare importanta pentru evaluare. Totusi, trebuie ca formatorul sa se asigure ca participantii pot, macar partial, realiza respectiva operatie, altfel actiunea se va transforma intr-o incercare de a-i pune intr-o situatie ridicola. "valuarea abilitatilor participantilor se va realiza prin observarea demonstratiei lor si prin pozitionarea lor intr-o lista-matrice avand toate calitatile urmarite. +bservarea realizarii sarcinii =etoda de observare va depinde de tipul activitatii in care subiectul este implicat. *e impune ca activitatea sa fie relevanta pentru specificul acelei sesiuni de training si nu trebuie perceputa ca un test desi trainerii vor observa aceasta activitate cu mai multa atentie decat cele care vor urma in program. Abordarea de baza presupune constatarea existentei unor abilitati, care vor fi consemnate intr-o lista matrice sau in alt instrument de analiza. #e exemplu, la inceputul unui curs de te nici de negocieri, grupul poate fi impartit in perec i de negociatori pentru a demonstra care sunt abilitatile de negociere pe care le poseda de!a. Totusi, trebuie sa se tina cont de faptul ca aceasta evaluare nu poate avea un caracter absolut, si aceasta intrucat noutatea situatiei ii poate in iba pe unii participanti in a-si demonstra abilitatile. Analize similare pot fi realizate pentru observarea membrilor grupului in auto-evaluari de tip post activitate sau in c estionarele realizate de liderii de seminar. *copul acestei etape este de a-i facilita trainerului o evaluare practica a abilitatilor si capacitatilor grupului de participanti. ,uto!evaluari Participantii pot fi rugati la inceputul sesiunii de training sa-si evalueze propriile abilitati, atat ca unica modalitate de evaluare, dar mai ales ca o suplimentare a evaluarii realizate de trainer. "valuarile uzuale din cursurile de training sunt cele pre- si posteveniment. #iferenta dintre cele doua teste da masura sc imbarilor rezultate in procesul de invatare. Acest tip de testare este eficient numai in aplicatii practice care sunt cuantificabile si masurabile. *ituatiile de training care implica abilitati mai generale si comportamente sunt susceptibile de contaminare prin masurarea cu aceste metode simple, mai ales daca este implicata auto-evaluarea. Incertitudinea provine din faptul ca, la inceputul acestor evenimente, participantii nu stiu exact unde au deficiente. "i pot realiza abia la sfarsitul evenimentelor de invatare care sunt limitarile pe care le-au avut initial. ,naliza comportamentala Aceasta vizeaza o serie de observatii, un rezumat si o recapitulare a datelor ce le-au fost prezentate participantilor pentru a le demonstra modul in care ei au reactionat de-a lungul programului. $a urmare a acestor prezentari, participantii pot planifica sa-si modifice diverse aspecte ale comportamentului, analiza trainerului urmand a produce date pentru un stadiu ulterior. *este practice si demonstratii

Acestea au fost descrise si ca instrumente initiale de evaluare, determinand relevarea prezentei unei anumite abilitati in randul participantilor, prin activitati sau teste special create in acest scop. Testele sunt administrate participantilor dupa fiecare etapa importanta de invatare, fiind %deg izate% in practici care evidentiaza abilitatile invatate. Testele practice sunt relevante mai ales in programele de training pe calculator. #upa introducerea unui nou program, este necesara exersarea pe etape a noilor informatii predate. -ecapitulari zilnice In cazul programelor care dureaza mai multe zile, este necesara realizarea unor evaluari zilnice care servesc urmatoarelor scopuri) . *unt o analiza intermediara pentru eficienta trainingului; . Ii dau posibilitatea participantului sa isi fixeze noile cunostinte prin reflectarea necesara unei astfel de recapitulari; . Ii permite participantului sa-si impartaseasca cunostintele cu alti membri ai grupului si poate, sa-si reaminteasca unele aspecte, care ar fi putut sa-i scape. "xista cateva forme posibile in care pot fi facute recapitularile zilnice) . Recapitulari la finalul zilei; . Recapitularea de dimineata; . Audituri scrise; . Audituri orale; ,naliza &urnalelor / materialelor din programele de training =ulte dintre programele de training au un numar de materiale - manuale, aplicatii, foi, file artii de flipc art s.a. Insa, un !urnal al cursului este un instrument in care participantii scriu, marc eaza in timpul si dupa cursul de training acele puncte care au fost semnificative si pe care doresc sa si le reaminteasca. Pentru un eveniment de training, !urnalul consta intr-o sectiune introductiva, urmata de un set de trei foi -sau mai multe., cate una pentru fiecare zi de training. Acest !urnal al invatarii trebuie sa faca parte din manualul program, pentru a putea fi consultat cu usurinta de catre participanti. Tinerea unui !urnal al programului / evenimentului de training prezinta avanta!e precum) . 6fera participantilor sansa de a nota ideile care apar pe parcursul desfasurarii unui eveniment; . A!uta la scara larga aducerea aminte a informatiilor invatate si experimentate, mai ales cateva idei c eie; . 3aciliteaza la terminarea programului o apreciere realista a ceea ce participantul doreste sa implementeze si cum; . "ste un factor de reamintire in momentul in care cursantul va fi pus in situatii reale de implementare a informatiilor asimilate, dupa terminarea cursului de training;

. "ste un reper permanent in ceea ce priveste progresele facute si dezvoltarea a ceea ce s-a invatat de!a. Aurnalul programului de training poate fi folosit ca un instrument atat in timpul cursului, dar si ca un reper si carte desc isa, mai ales avand in vedere ca invatarea este un proces continuu. *ermometrul Aceasta este o metoda prin care se poate incerca %luarea temperaturii% grupului. "a reflecta modul in care se simt participantii la respectivul eveniment, cum decurg procesul si progresul invatarii de la inceput si pana la ultima analiza. Poate fi desenat pe o artie de flipc art si postat in sala de curs de la inceput si pana la sfarsitul evenimentului. @ariatiile pot fi notate de catre participanti dar si monitorizate de catre toata lumea, astfel incat aparitia oricaror probleme poate fi discutata desc is. -ecapitularea "ste o metoda utila de evaluare a participantilor dupa fiecare prezentare a blocurilor de teorie sau imediat dupa intoarcerea participantilor din pauza. "ste indicat ca fiecare dintre participanti sa rosteasca o informatie pe care a retinut-o pana in acel moment.

&'(,9

APAR" A9T6R, Conceptul C>c11/>f'd1d''f0e0'e88'8'd?b<a7bd

de

training, ttp)//BBB.training.ro/content.p p2pagC1DPEP*"**I#

&1( Apud Camelia Crisan, Formarea personalului si training, Suport de curs, SNSPA, Bucuresti, 2006, &4( Irina Barbieru, Dorinta reprezinta un cost, nevoia o investitie, http: &7( Camelia Crisan, op.cit., p. 9 &8( (#ru Curteanu, #p.cit., p. 1)0 &<( Camelia Crisan, op.cit., pp.10$11 &0( (#ru Curteanu, Iulia Chi%u, I#an P#pa, op.cit., p.1)1 &>( (#ru Curteanu, Iulia Chi%u, I#n P#pa, op.cit., p.1*6 &/( Camelia Crisan, op.cit., p. )6 &'?( Idem, p. )6 &''( Ibidem, p. **

p.19

!!!.trainin".r# artic#le$trainin".php, data ultimei %i&itari: 20 mai 200'

Programare neuro-lingvistica -,5P.

Autor: Camelia Airinei %rogramarea neuro!lingvistica sau .(% -eng. Neuro-Lingvistic Programming. cerceteaza structura e#perientei umane subiective si este o stiinta orientata spre modalitatea in care oamenii gandesc si functioneaza - solutie si proces, mai putin spre cauza comportamentului acestora. #enumirea acestei discipline provine de la cele trei stiinte care ii stau la baza) programarea computerelor -aici programare in sensul de invatare prin intermediul experientei umane., neurologia si lingvistica. Programarea neuro-lingvistica a luat nastere in anii F0? in *9A, datorita efortului lingvistului /o)n 0inder si psi ologului -ic)ard "andler de a reuni punctele comune ale marilor psi oterapeuti ai secolului GG, respectiv ale terapiilor dezvoltate de catre acestia) Fritz Perls - terapia gestalt, Virginia Satir - psihoterapia de familiesi ilton !ric"son - hipnoterapia ericksoniana. %si)oterapia neuro!lingvistica -,5P. este bazata pe principiul conform caruia fiecare dintre noi reactioneaza mai degraba la lumea pe care si-o construieste din propriile experiente si perceptii, decat la lumea reala, iar fiecare are un model sau o )arta unica a lumii. "xperientele senzoriale -neurologie. - vaz, auz, simt tactil, gust, miros - trec printr-o serie de filtre interne care eliminao parte a experientei si o distorsioneaza pentru a se conforma asteptarilor artii lumii, sau cateodata generalizeaza experienta pentru a deduce reguli si tipare ce mai apoi sunt adaugate artii. Aceasta arta este stocata in minte si trup ca set de experiente - imagini, sunete, sentimente, trairi, arome, gusturi - ce pot fi conectate in tipare -programare.. 3iecare experienta este codata pentru a fi categorisita drept placuta sau neplacuta, imaginara sau reala. $odul se realizeaza sc imband forma reprezentarii interne - spre exemplu experientele placute sunt amintite in imagini viu colorate si detaliate, iar cele neplacute in imagini mici alb-negru. Tipare utilizate pot afecta ec ilibrul vietii. 5imba!ul -comportamentul verbal si nonverbal. determina modul in care o persoana ii influenteaza si comunica cu ceilalti si cu sine -lingvistica.; este o modalitate de a etic eta o experienta. Psi oterapia ,5P este o forma scurta de terapie orientata spre indeplinirea obiectivelor si evolutia personala - dezvoltare si sc imbare in gandire, comportament si afect, avand o abordare practica a problemelor. In plan terapeutic programarea neuro-lingvistica nu este limitata la anumite simptome sau afectiuni; este eficienta in probleme de relatii interumane, dependente, fobii, tulburari depresive si de anxietate, abuz si traume, probleme de invatare, controlul greutatii corporale, psi ologie sportiva, mediul de afaceri -eficienta in comunicare, dezvoltare personala.. Programarea neuro-lingvistica nu inseamna doar rezolvarea problemelor, ci si obtinerea performantei in toate aspectele vietii. ,5P studiaza descoperirea tiparelor eficientei in diferite domenii, precum si implementarea si ac izitionarea acestor tipare si aptitudini. $riteriile eficientei personale sunt stabilirea unor obiective sau a unor rezultate asteptate, acuitatea senzoriala si flexibilitatea in comportament. Psi oterapeutul ,5P analizeaza modalitatea in care pacientul si-a construit propria arta a lumii. =odelul de sc imbare este constituit de incercarea pacientului de a gasi resurse din propriile experiente pentru a le adauga starii sale prezente, pentru a o sc imba in bine. #olul terapeutului este de a facilita acest proces in mod activ. "l il a!uta pe pacient sa sa identifice starea la care doreste sa a!unga, sa fie sigur ca aceasta stare este potrivita, apoi sa identifice si sa aplice resursele interne corespunzatoare. #esi procesul de constientizare a starii din prezent poate fi indelungat, procesul de sc imbare este mai scurt decat in alte forme de psi oterapie.

%resupozitii sau principii de baza in programarea neuro!lingvistica H 1arta nu inseamna teritoriu. $u alte cuvinte, imaginea pe care noi o construim despre lumea incon!uratoare nu este acelasi lucru cu realitatea din !ur. ,e raportam la lume prin simturi si o serie intreaga de constructii subiective) idei, presupuneri, amintiri, experiente anterioare, mosteniri educationale, sociale sau familiale. 5a fel cum o arta nu este insasi teritoriul pe care il reprezinta, imaginea noastra despre lume nu este identica cu realitatea. Pentru o persoana depresiva lumea din !ur este impovaratoare si descura!anta, in timp ce o persoana optimista se bucura de tot ce ii ofera viata. H Intelesul comunicarii este raspunsul primit. $omunicarea in programarea neuro-lingvistica este un proces dinamic si complex, desfasurat pe canale si planuri multiple. 3iecare persoana -receptor. decodifica mesa!ul primit prin propriile filtre interne, de acestea depinzand si raspunsul oferit. Raspunsul nu se refera la mesa!, ci la ceea ce receptorul a inteles din acel mesa!. 5a randul sau emitatorul ofera un mesa! ce depinde de filtrele sale interne si nu coincide intotdeauna cu intentia avuta. #in acest motiv intelesul comunicarii nu este mesa!ul aflat in intentie, ci raspunsul primit de la celalalt. #aca privim astfel lucrurile, ne putem considera responsabili de reactiile produse de mesa!ul comunicat si vom incerca sa ne corectam si sa imbunatatim aptitudinea de a exprima conform cu intentia - totodata trebuie sa luam in considerare limba$ul paraverbal -tonul vocii. si nonverbal -gesturi, mimica.. H Comportamentul prezent reprezinta cea mai buna alegere pe care o persoana o are la dispozitie si in spatele oricarui comportament uman e#ista o intentie buna inconstienta . $omportamentul reflecta experientele si optiunile cunoscute pe care o persoana le are la dispozitie; pentru a sc imba un comportament este necesar sa ii punem la dispozitie respectivei persoane mai multe optiuni. Acest principiu porneste de la premisa ca orice persoana dispune de resurse si intentii pozitive. H .u e#ista esec$ e#ista doar feedbac2. 3iecare experienta trebuie vazuta ca o oportunitate de invatare si autocorectie. "secul doar denumeste un rezultat nedorit sau inacceptabil. Persoanele pozitive sunt capabile sa invete din aproape toate situatiile intalnite si rezultatele obtinute, aceasta fiind o caracteristica a oamenilor de succes. Pentru a obtine rezultate pozitive trebuie sa modificam comportamentul. H Daca o fiinta umana poate face un lucru$ si eu pot face acel lucru. "ste vorba de increderea in fortele proprii, dar si de realismul obiectivelor propuse. Pentru a avea succes este esential sa crezi ca poti realiza ce ti-ai propus, apoi sa afli modul in care trebuie sa procedezi. H 3intea si corpul fac parte din acelasi sistem cibernetic si se afecteaza unul pe celalalt . ,u se poate face separatie intre minte si trup - modul in care o persoana gandeste afecteaza sentimentele si modul in care o persoana se simte fizic afecteaza gandirea. Perceptiile, gandirea, procesele emotionale, raspunsurile fiziologice si ocmportamentul, toate au loc in acelasi timp. 6 persoana poate sc imba modul in care gandeste sc imbandu-si fiziologia sau sentimentele, si invers. $u alte cuvinte, sc%imband filtrele& sc%imbam lumea in care traim. H +amenii beneficiaza de toate resursele pentru a face sc)imbarile dorite. #ificultatea consta in alegerea resurselor si utilizarea lor in contextul adecvat. 5imitele exista doar in mintea noastra. H Intrebarea 4Cum?4 este mai utila decat 4De ce?4. %$um2% duce la aflarea si intelegerea structurii problemei, in sc imb %#e ce2% scoate la iveala doar !ustificari si motive, fara a sc imba

ceva. H (egea varietatii necesare. $onform acestei legi din cibernetica, elementul care dispune de cea mai variata gama de optiuni va domina intregul sistem. $u alte cuvinte persoana cu cea mai mare flexibilitate in comportament va avea succes. Fle'ibilitatea reprezinta c%eia eficientei. Pentru a gasi o solutie trebuie sa incerci mereu variante noi de rezolvare a problemei.

Psi oterapie Iestalt Autor: Camelia Airinei %si)oterapia 0estalt este un tip de terapie axat peconstientizarea si integrarea gandirii, a sentimentelor si a comportamentului din prezent - aici si acum. "ste o forma de psi%oterapie e'istentiala si e'perientiala ce pune accent pe alegerea si responsabilitatea personala. Potrivit viziunii nedeterministe, fiinta umana este vazuta ca avand capacitatea de a-si da seama cum influentele din trecut genereaza probleme in prezent. Psi oterapia Iestalt a fost intemeiata la !umatatea secolului GG, de Fritz Perls& Laura Perls si Paul (oodman, ca alternativa la psi oterapia analitica, practicata in prima !umatate a secolului. $uvantul %(estalt% provine din limba germana si are un inteles principal - ceea ce este aparent, perceput, constient - si unul secundar - ceea ce provine din adanc, din mediul incon!urator, din inconstient. $eea ce diferentiaza terapia Iestalt de alte psi oterapii este faptul ca pacientul se concentreaza sentimentele si senzatiile corporale din prezent, pentru a se armoniza cu c estiunile importante in momentul respectiv. 6biectivul psi oterapiei Iestalt este integrarea si nu analiza. Procesul scoate la iveala credintele, tiparele si experientele trecute ce stau in calea succesului si a starii de bine. Acest tip de constientizare ofera oportunitatea unor noi alegeri si a sc imbarilor sanatoase. Terapia Iestalt inseamna mai degraba o explorare decat o modificare directa a comportamentului. *c imbarea are loc in urma acceptarii a ceea ce exista si nu in urma efortului de a deveni altcineva. In ceea ce priveste relatia dintre terapeut si pacient, psi oterapia Iestalt acorda o importanta ridicata calitatii prezentei terapeutului - atitudinea si comportamentul acestuia sunt mai importante decat te nicile utilizate. Terapeutul nu interpreteaza, ci il asista pe pacient in dezvoltarea mi!loacelor proprii de interpretare. Asumandu-si responsabilitatea de a avea gri!a de el insusi, pacientul identifica si lucreaza asupra aspectelor din trecut lasate neterminate si care influenteaza functionarea din prezent. H Dialogul e#istential este o parte esentiala a metodologiei psi oterapiei Iestalt. Relatia intre terapeut si pacient se dezvolta din contact, iar contactul reprezinta experimentarea granitelor intre %eu% si %non-eu%. Pacientul isi formeaza si isi pastreaza identitatea prin comparatie cu celalalt si prin interactiunea cu acesta. Terapeutul antreneaza pacientul in dialog si nu il manipuleaza spre indeplinirea obiectivelor terapeutice. Pacientul trebuie sa ramana autentic, fidel siesi. H 3etoda fenomenologica 3enomenologia este utilizata pentru a face distinctia intre ceea ce percepem si simtim in prezent si sentimentele si perceptiile rezultate din experientele trecute. =etoda fenomenologica reprezinta unul dintre principiile fundamentale ale psi oterapiei Iestalt si are ca obiectiv constientizarea, utilizand trei reguli) regula epoc)e - presupune eliminarea

pre!udecatilor initiale, cu scopul de a dezactiva presupunerile si asteptarile, regula descrierii explicatia este inlocuita de descriere, ceea ce implica observatii imediate si specifice, fara interpretare - si regula orizontalizarii - fiecare descriere are o valoare egala cu a celorlalte descrieri, evitandu-se ierar izarea. H Strategiile teoretice ale campului 9n alt principiu al Iestalt terapiei se refera la realitatea obiectiva ce ne caracterizeaza existenta -dimensiunea ontologica., precum si la mediul incon!urator in care ne desfasuram viata -dimensiunea fenomenologica. - este vorba de anumite caracteristici fizice sau mentale ce contribuie la experientele noastre subiective, respectiv de biroul de la serviciu& casa& orasul& sau tara in care locuim. Aspectele fenomenologice si cele ontologice se afla in stransa relatie, fiind influentate unele de celelalte. H (ibertatea e#perientiala Acest principiu se refera la adoptarea actiunii in defavoarea terapiei prin simpla discutie. In loc sa vorbeasca despre ceva nou, prin experimente, pacientul poate avea experiente noi. Prin aceste experimente terapeutul se concentreaza mai degraba pe proces sau %cum%, decat pe continut sau %ce%. Psi oterapia Iestalt utilizeaza de o gama foarte larga de stiluri teraputice, fiind practicata in cadrul terapiei individuale, psi oterapiei de grup, consilierii maritale si de familie, terapiei copiilor si training-ului profesional. 3iecare stil variaza in privinta profunzimii, structurii sedintelor, calitatii si cantitatii te nicilor utilizate, frecventei sedintelor, temelor psi odinamice folosite, concentrarii pe trup, cognitie, sentimente, relatii interpersonale, etc. Toate acestea insa au aceleasi principii la baza) accentul pus pe experienta si experimentarea directa, utilizarea contactului direct si a prezentei personale, precum si importanta acordata conceptelor de camp %ce% si %cum%, aici si acum.

Psi oterapie 3reudiana Autor: Camelia Airinei %si)oterapia 5reudiana saupsi)analiza traditionala / clasicarespecta normele si regulile impuse de 3reud in aplicarea terapeutica apsi analizei. Te nicile utilizate in psi oterapia freudiana includ metoda asociatiilor libere& analiza transferului si a rezistentelor& interpretarea viselor si a simbolurilor& precum siinterpretarea actelor ratate. $eea ce deosebeste terapia psi analitica de celelalte psi oterapii este lipsa scopului, cu alte cuvinte a intentiei si actiunii de vindecare a personalitatii subiectului analizat. Potrivit lui 3reud, efectul benefic nu trebuie sa fie urmarit in mod constient sau sa constituie motivul terapiei. Psi%analistultrebuie doar sa urmareasca analiza si descompunerea aparatului psi ic si a fenomenelor din cadrul acestuia, pacientul avand misiunea de a recompune elementele si asi restructura personalitatea. Procesul psi oterapeutic dinamic este marcat de momente de catharsis-descarcare. si insight -constientizare sau iluminare.. .orme in psi)oterapia freudiana Cadrul psi)analitic si aran&amentele formale

3reud a stabilit reguli precise pentru in ceea ce priveste locul, ora, pretul si frecventa sedintelor de psi analiza. "l considera ca aceste amanunte trebuiesc stabilite impreuna cu pacientul, inca de la inceputul tratamentului. Astfel, de comun acord, sedinta avea loc la aceeasi ora in fiecare zi -cinci sau sase zile pe saptamana. "xceptie faceau cazurile mai usoare, cand erau suficiente trei sedinte pe saptamana. 6 sedinta dureaza 67 ! 87 de minute. Pacientul are datoria ca, odata ce a platit sedinta, sa sa prezinte la cabinet, sedintele absentate nefiindu-i rambursate. Psi oterapia psi analitica trebuie urmata fara intrerupere, tratamentul fiind unul de durata, de ordinul anilor. "xceptie fac cazurile de imbolnavire fizica grava. $abinetul lui 3reud oferea pacientului un mediu rela#ant, bine incalzit si fara zgomote neprevazute, iluminat normal si fara exagerari in niciun sens. Pacientul trebuia sa stea intins pedivan, fara sa-l poata vedea pe terapeut, iar 3reud statea pe un fotoliu, la capataiul subiectului. Psi analistul insusi spunea ca %nu suporta sa fie privit in fata timp de opt ore pe zi% si mimica faciala a terapeutului ar putea influenta pacientul. 3reud nu recomanda luarea de notite in timpul psi analizei, pentru a nu influenta interpretarea - atentia liber flotanta stipuleaza faptul ca terapeutul trebuie sa asculte tot ce ii spune pacientul, fara a selecta informatiile. -enuntarea la )ipnoza 5a inceput 3reud a utilizat ipnoza in etapa de anamneza, pentru a afla amanuntele pe care pacientul nu si le putea aminti. Treptat si-a dat seama ca, daca le permitea pacientilor sa isi exprime liber gandurile, intr-un cadru relaxant, acestia intrau intr-o stare psi ica ce le permitea sa inteleaa propriile conflicte inconstiente. Astfel s-a nascut te)nica asociatiilor libere, prin care subiectul analizat este incura!at sa spuna orice ii trece prin minte, fara a omite sau distorsiona ceva. =ai tarziu 3reud a numit te nica asociatiilor libere "regula fundamentala" sau "regula sfanta" a psi analizei. 9n alt motiv pentru care 3reud renunta la ipnoza este faptul ca in vremea sa psi analiza era deseori confundata cu terapia ipnotica. #iferenta fundamentala este ca cea de-a doua impunesugestia ca mi!loc de a impiedica manifestarea simptomelor patologice, in timp ce psi analiza nu doreste sa impuna nimic, ci sa scoata la iveala geneza patologicului si sa elimine contextul psi ic al ideii patogene. In psi analiza freudiana si psi analitica in general, asociatiile libere sunt preferate ipnozei deoarece %ofera economie de timp si efort, elibereaza analiza de constrangeri, pastreaza contactul cu realitatea prezentului, da cele mai mari garantii ca niciun factor din structura nevrozei nu va fi omis si elimina influenta factorilor externi%. Aceasta te nica este utilizata si in prezent de catre psi analisti, pentru a analiza actele ratate si visele. ,tentia flotanta Atentia flotanta sau atentia liber flotanta se refera la atitudinea terapeutului in timpul sedintei de psi analiza. Aceasta trebuie sa fie relaxata, fara implicatii emotionale. 3reud recomanda psi analistilor sa asculte asociatiile libere ale pacientilor fara a incerca sa retina toate amanuntele, fara sa se concentreze in mod special, eliminand influentele constiente din ascultarea si observarea subiectului. Acest tip de atitudine - atentia flotanta - se pliaza perfect pe te nica utilizata de pacient - asocierea libera. 5a fel cum subiectul comunica totul, nefiltrand sirul gandurilor prin ratiuni emotionale sau logice, psi analistul trebuie sa recepteze tot ce i se spune, fara a face o diferentiere intre informatii.

.eutralitatea si abstinenta psi)analistului #esi astazi abstinenta si neutralitatea sunt considerate ca desemnand aceeasi notiune, 3reud le privea ca fiind separate. Abstinenta terapeutului nu are sensul de abtinere de la placeri si satisfactii, ci abtinerea de la actiune. Altfel spus, psi analistul trebuie doar sa comunice verbal, fara a actiona comportamental in niciun fel. ,eutralitatea terapeutului se refera la atitudinea dedetasare afectiva. Terapeutul trebuie sa evite cu orice pret sa se implice emotional in problemele pacientului, iar acestuia trebuie sa-i fie imposibil sa observe defectele si conflictele psi ice ale analistului. *e)nici utilizate in psi)oterapia freudiana ,namneza 6 prima etapa in terapia psi analitica este aflarea impre$urarilor in care s-a instalat boala, adica momentul aparitiei primelor simptome, precum si sc itarea personalitatii psi opatologice. 5a inceput 3reud a utilizat )ipnoza pentru a dezvalui evenimentele traumatizante pe care pacientii nu si le puteau aminti, apoi a renuntat la ipnoza si a adoptat in exclusivitate metoda asociatiilor libere. 6rice amintire si simptom din biografia pacientului, oricat de banale, pot fi de a!utor pentru psi analist, deoarece pot contribui la refacerea contextului nevrotic. Acest lucru insa depinde de capacitatea psi oterapeutului de a identifica prezenta inconstientului in fapte aparent banale. 3etoda asociatiilor libere Asociatiile libere produse de pacient reprezinta esenta psi)oterapiei freudiene. $onditiile realizarii acestei metode este instalarea unei stari de relaxare pentru pacient - acesta sta intins pe o canapea -in decubitus dorsal., cu spatele la psi oterapeut si vorbeste liber despre orice ii trece prin minte, fara a avea un subiect anume si fara a alege sau omite ceva. Tema discursului este lasata in intregime la latitudinea pacientului. "ste important ca exprimarea gandurilor, amintirilor si emotiilor sa aiba un flux liber, neintrerupt de ratiunea critica - acest lucru nu este simplu, deoarece suntem obisnuiti ca in exprimarea verbala sa ne cenzuram gandurile, din ratiuni morale, culturale, sau motive care de imaginea pozitiva pe care ne-o dorim. =etoda asociatiilor libere este o cale de acces al psi oterapeutului catre trairile si conflictele psi ice ale pacientului, cu conditia ca acesta din urma sa dispuna de o atitudine de cooperare nelimitata, iar medicul sa nu intervina decat prin intrebari punctuale, ce pot declansa noi asociatii. 9n aspect asumat al acestei metode este faptul ca o persoana nu poate spune tot timpul absolut tot ce-i trece prin minte. Aici intervin rezistentele la analiza. Psi analistul trebuie sa identifice aceste rezistente, sa le analizeze si sa le aduca la cunostinta pacientului, pentru ca acesta sa poata depasi obstacolele in calea asocierii libere. Terapia este un proces progresiv, in care pacientul afla sau isi reaminteste treptat lucruri care erau reprimate in inconstientul sau. Interventiile terapeutului se rezuma la procesul analitic in sine - clarificari si interpretari. ,naliza rezistentelor 6rice lucru care perturba desfasurarea normala a psi oterapiei semnalizeaza pentru terapeut existenta continuturilor refulate. Pacientul fie sc imba subiectul, tace, sau decide sa intrerupa terapia. Constiente sau inconstiente, rezistentele intervin pentru a prote!a eul de dezvaluiri dureroase, %ingropate% in inconstient. Pe masura ce terapia progreseaza, pacientul devine mai

rezistent la suferinta si invata sa invinga aceste rezistente - cu a!utorul psi oterapeutului. ,naliza transferului Transferul poate fi considerat drept cel mai important mecanism inconstient de rezistenta la analiza. Acest fenomen se manifesta in conditiile in care terapeutul ramane in totalitate neutru; din acest motiv medicul isi limiteaza interventiile strict la clarificarile si interpretarile legate de procesul de analiza. =ecanismul de transfer presupune proiectarea asupra terapeutului si repetarea unor sentimente si relatii din trecut. Aceste relatii se refera de obicei la persoane importante - parinti, frati, partener de viata. 9n e'emplu de transfer este cel al unei doamne care izbucneste in plans atunci cand este rugata sa astepte cateva minute pentru a intra in cabinetul psi oterapeutului. Reactia se datoreaza faptului ca femeia isi imagineaza ca terapeutul prefera sa prelungeasca sedinta cu o pacienta preferata. Aceasta reactie este evident exagerata pentru situatia respectiva. #e fapt pacienta a retrait relatia din copilarie cu tatal sau, cand in fiecare seara era nevoita sa astepte sa fie sarutata de noapte buna, deoarece tatal o saruta intai pe surioara mai mica. 9n alt e'emplu este cel al unei tinere femei care se simte atrasa si cucerita de un barbat in varsta, imediat dupa moartea tatalui sau. Transferul se instaleaza in cadrul sedintelor de psi analiza, dar nu numai. Transferul poate fi intalnit si in viata de zi cu zi, motiv pentru apar relatiile interpersonale disfunctionale. Acest fenomen ne poate impiedica sa privim lucrurile in mod obiectiv, datorita faptului ca investim persoana cu care avem o relatie in prezent cu calitati sau defecte ce apartin de fapt persoanei care a avut un rol important in trecut. 3reud a introdus si notiunea de contratransfer, ce desemneaza reactia inconstienta emotionala a terapeutului in fata mecanismului de transfer realizat de pacient. Privitor la acest aspect, terapeutul psi analist este instruit sa deosebeasca sentimentele proprii de afectele provocate de reactia pacientului si sa nu le lase pe acestea din urma sa intervina in procesul de psi oterapie. 6 provocare pentru terapeut este ca, in timp ce afiseaza o atitudine neutra, sa pastreze empatia si receptivitatea fata de pacient. 6 regula a psi analizei stabileste faptul ca transferul nu trebuie interpretat inainte ca el sa se fi stabilit. Psi analistul trebuie sa-i explice pacientului ca retraieste sentimente din trecut si sa-l a!ute sa-si dea seama cum acest fenomen ii afecteaza relatiile din prezent. 6data ce sunt constientizate sursele reale ale comportamentului, se produc sc imbari la nivelul personalitatii. Interpretarea actelor ratate Actele ratate - Freudian slip - sunt erorile in vorbire$ scris sau citit$ lapsusurile$ ticurile, etc. Pornind de la principiul determinismului, 3reud a fost primul care si-a dat seama ca aceste acte involuntare au insemnatate si de multe ori dezvaluie lucruri pe care autorii le ascund - ganduri, credinte, dorinte, etc. Pe langa aceste erori, 3reud a mai analizat si actele simptomatice, cum ar fi !oaca cu verig eta pe deget, acestea putand dezvalui intentii inconstiente. 9n e'emplu de eroare de vorbire cu care suntem familiari este greseala lui ,. @acaroiu in cadrul discursului de investitura din '//1) %@reau sa va spun ca ec ipa guvernamentala pe care ati aprobat-o azi are o sarcina foarte grea, dar nici un efort nu este prea mic pentru Romania.% *au campania electorala, cand presedintele I. Iliescu i s-a adresat candidatului ". $onstantinescu spunandu-i) %#omnule $eausescu%. (apsusurile reprezinta uitarea unui cuvant sau unui nume, iar 3reud credea ca numele sau

cuvantul uitat este asociat cu un continut refulat in inconstient si pe care dorim sa-l pastram uitat. 9n e'emplu este ce pe care 3reud il da despre el insusi) in timpul unei discutiicu un prieten italian, 3reud nu-si poate aminti numele unui pictor - *ignorelli. In timpul aceleiasi discutii, medicul comenteaza despre stilul de viata al turcilor din :osnia, care puneau mare pret pe placerea sexuala. Acestia obisnuiau sa-i spuna lui 3reud) #omnule -signor in limba italiana., odata ce viata sexuala nu mai merge, viata nu mai are valoare.% "xplicatia uitarii numelui pictorului -*ignorelli. este urmatoarea) in timpul unei perioade de boala 3reud a trecut prin episoade de impotenta, iar numele *ignorelli - asemanator cu segnor - ii aducea aminte de acele episoade nefaste, pe care le dorea date uitarii sau nestiute de nimeni. 3reud a clasificat actele ratate in trei categorii, in functie de diferite criterii) H In functie de raportul dintre tendinta perturbata -modul corect in care trebuia sa se inc eie situatia. si tendinta perturbatoare -eroarea in sine., acesta se poate inclina in favoarea tendintei perturbatoare, care inlocuieste complet tendinta perturbata, sau poate fi un raport de ec ilibru. H In functie de activitatea perturbata, actele ratate constau in rostire gresita, scriere gresita, lectura gresita, uitarea unui nume, uitarea unei intentii, sau pierderea unui obiect. H Potrivit comple'itatii actelor ratate, acestea pot fi simple -o singura eroare. sau complexe -mai multe erori succesive, ce au aceeasi motivatie.. Interpretarea viselor In acelasi mod ca asociatiile libere, visele pot fi privite ca o reactie la experientele cotidiene si continuturile inconstientului - prea dureroase sau culpabilizatoare pentru a fi acceptate in mod constient. #e fapt, 3reud punea atata importanta pe analiza viselor, incat ii considera adevarati psi analisti doar pe psi oterapeutii care utilizau interpretarea viselor in analiza pacientilor. Potrivit lui 3reud, visul incorporeaza factorii excitanti din exterior - senzatii corporale sau zgomote de mica intensitate, ceea ce inseamna ca rolul de evitare a perturbarii starii de somn - )gardianul somnului) cum l-a numit 3reud. Pe de alta parte, s-a facut diferenta intre continutul manifest sau vizibil al visului - ceea ce ne amintim la trezire - si continutul latent, adica afectele, dorintele si instinctele inconstiente care sunt exprimate prin continutul manifest. Acest proces de transformare -incifrare. a continutului inconstient in imaginile din vis -transformarea ideilor in imagini. utilizeaza simboluri si este numit travaliu oniric. Visele tulburatoare si cosmarurile dovedesc un travaliu oniric incomplet sau nereusit, prin care o parte a continutului inconstient apare eului - mai mult sau mai putin - in forma sa adevarata. Potrivit lui 3reud, starile de anxietate si trezirea brusca asociate cu cosmarurile au rolul de a anunta pericolul patrunderii continuturilor refulate in constient, respectiv de a intrerupe acest proces periculos. Teoria lui 3reud mai include mecanismele onirice din cadrul travaliului oniric. Transformarea dorintelor, gandurilor si pulsiunilor in imagini implica o condensare a continuturilor inconstiente - adica o imagine simbolizeaza mai multe continuturi latente, precum si inversarea importantei - adica detaliile visului sunt cele mai importante in analiza visului, acestea fiind cele mai revelatoare pentru semnificatia visului. Interpretarea simbolurilor - In psi oterapia freudiana, analiza viselor consta in relatarea pacientului a continutului manifest, apoi asocierea libera pe marginea visului. Astfel psi oterapeutul incearca sa a!unga la continuturile inconstiente. 3oarte important in acest scop este cunoasterea personalitatii si patologiei pacientului, precum si constientizarea faptului ca simbolurile din vise nu sunt universale, ci au o interpretare unica pentru fiecare pacient. 9isul ca dorinta - 3reud spune ca visul reprezinta de fapt satisfacerea unei dorinte ale se!

ului-numit si sine sau id.. Aceste dorinte pot fi de mai multe tipuri) dorinte care din anumite motive n-au putut fi satisfacute in timpul zilei, dorinte fiziologice activate in somn -sete, foame, apetit sexual., dorintele de pe parcursul zilei care nu sunt acceptabile din punct de vedere social si moral, dorinte inconstiente - acele impulsuri si necesitati refulate in inconstient. @isele negative, contrare celor in care se satisface o dorinta, vin din partea supraeului si reprezinta dorinta acestuia de pedepsire a dorintelor neacceptate din punctul de vedere al valorilor morale superioare.

Psi oterapie psi analitica Autor: Camelia Airinei %si)oterapia psi)analitica saupsi)analiza ca terapie in zilele noastre este rezultatul unui proces complex de transformare si interpretare a psi%analizei clasice freudiene, aflat inca in desfasurare si care a produs aparitia mai multor scoli si curente, toate insa avand in comun obiectivul de activare si dezvoltare a resurselor personale ale pacientului, in scopul unei adaptari si integrari mai eficiente in mediul sau de viata. In prezent putem observa o tendinta generala de trecere de la neutralitatea absoluta -psi analiza pura. la un caracter interactiv al terapiei psi analitice. *igmund 3reud numea interpretarea neutra - "aurul" psihanalizei, iar psi)oterapia psi)analitica- "cuprul" sugestiei directe. Pe de o parte recunostea necesitatea amestecarii celor doua, in scopul utilizarii psi analizei ca terapie psi ologica, pe de alta parte se arata intolerant fata de compromisuri si abateri de la teorie. In anii '/8?, :urt Eissler a publicat prima lucrare de specialitate care a adus precizarile necesare pentru desprinderea psi oterapiei psi analitice de celelalte tipuri de psi oterapii, dar mai ales apracticii terapeutice de teoria psihanalizei. #e fapt "issler a dat voce parerilor psi oterapeutilor, si anume ca practicarea psi analizei pure, bazate doar pe interpretare, este un deziderat si nu o regula. "l a precizat o serie de abateri de la te nica psi analizei pure, pe care le-a numit parametri ai te)nicii - %abateri cantitative sau calitative de la modelul te nicii de baza, adica de la interpretarea neutra%. Acesti parametri pot interveni temporar si doar in anumite conditii) atunci cand te nica clasica nu este suficienta, trebuie sa aiba un caracter minim necesar si sa determine in cele din urma propria eliminare, adica faza terminala a psi oterapiei psi analitice nu trebuie sa includa vreun parametru. E#emple de parametri sunt scaderea frecventei sedintelor de psi oterapie psi analitica la mai putin de patru pe saptamana, desfasurarea sedintei fata in fata cu pacientul, renuntarea partiala la neutralitatea terapeutului, directionarea terapiei spre anumite obiective -aspecte ale vietii personale sau simptome ale pacientului., etc. De ce sa apelez la psi)oterapie psi)analitica?Psi analiza este o psi)oterapie dinamica, bazata pe conceptul conform caruia orice perturbare a comportamentului si reactiei este rezultatul interactiunii unor forte intrapsi ice aflate in conflict. Totodata pune accent pe demersul pacientului, a!utat de psi oterapeut, de a descoperi procesele inconstiente ce stau la baza personalitatii sale si a formarii proceselor de adaptare. Aceasta descoperire sau iluminare il va a!uta pe subiect sa isi modifice stilul perturbat de a reactiona si a se comporta. Psi oterapia psi analitica se adreseaza mai multor categorii de persoane, avand ca finalitate)

H confortul moral si o mai buna sanatate pentru persoanele normale, aflate in dificultate; H o mai buna integrare a persoanelor cu dificultati relationale; H alinarea persoanelor cu suferinte somatice; H dezvoltarea capacitatii de orientare in viata si de resocializare a persoanelor alienate. Aceste obiective pot fi realizate avand in vedere aspecte precum) - ameliorarea sau eliminarea simptomelor; - modificarea parerilor gresite pe care pacientul le are despre sine si cei din !ur; - neutralizarea crizei existentiale si reducerea stresului psi ic; - minimalizarea sau eliminarea factorilor de mediu care duc la un comportament inadaptiv; - rezolvarea sau restructurarea conflictelor intrapsi ice; - intarirea eului si a aptitudinilor de integrare; - dezvoltarea unui sistem de identitate personala; - modificarea structurii personalitatii, pentru o functionare mai matura si o capacitate de adaptare mai eficienta. Psi oterapia psi analitica are o adresabilitate larga, legata de necesitati de autoactualizare, dezvoltare si optimizare a potentialului personal. 3ie ca este vorba de stare generala de tristete, sentimente de inutilitate, neliniste, dificultati de concentrare si alte manifestari nevrotice, insatisfactii profesionale sau dificultati in relatiile interumane, dificultati de relationare cu sexul opus sau cu acelasi sex, tulburari psi osexuale, psi analiza poate fi o solutie de normalizare a situatiei. E#perienta pacientului psi)analizat "volutia terapiei nu poate fi anticipata, deoarece pot aparea elemente surpriza sau reactii inconstiente de sabotare a tratamentului. $ iar daca subiectul isi doreste sa se sc imbe, descoperirea unor experiente dureroase din trecut si retrairea unor traume il inspaimanta. #iscutarea lucrurilor care te deran!eaza lasa in urma o senzatie de iritabilitate, nervozitate sau tristete. Acest stres terapeutic este inevitabil, insa in acelasi timp indispensabil pentru un progres real. =ulti dintre noi suntem obisnuit sa innabusim trairile si experientele neplacute, iar iesirea acestora la iveala poate fi insotita de o adevarata explozie emotionala. Terapeutul va fi alaturi de pacient pe parcursul momentelor grele si il va a!uta sa fie rezistent, pentru ca in final sa se simta eliberat. Psi analiza are rolul de a a!uta pacientul sa reia legatura cu propriul inconstient, amintirile si trairile ascunse. Astfel acesta va intelege cum aceste sentimente innabusite le afecteaza comportamentul si gandirea din prezent. Putem spune ca psi)analiza inseamna autocunoastere. Terapia evolueaza in functie de ritmul fiecarei persoane analizate, iar aceasta are dreptul de a opri analiza in momentul in care s-a a!uns intr-un punct prea dureros sau sinceritatea nu mai exista. %rincipii te)nice si etice in psi)oterapia psi)analiticaH 3recventa sedintelor de psi oterapie variaza intre una si cinci pe saptamana, iar pacientul va sta fie fata in fata cu terapeutul, fie intins pe canapea, fara a-l avea pe terapeut in campul vizual. H 6rarul si plata sedintelor de tratament vor fi stabilite de la inceputul terapiei. H *edinta se va inc eia la ora stabilita, indiferent daca pacientul intarzie, iar in caz de absenta neanuntata costul sedintei nu se inapoiaza. H Pe cat este posibil, este indicata coordonarea vacantelor psi oterapeutului si a pacientului, pentru a se putea respecta cadrul terapeutic. H Confidentialitatea informatiilor legate de terapie este asigurata prin codul etic al psi analistului si prin contractul cu pacientul. $azul poate fi publicat in comunitatea stiintifica doar cu acordul pacientului si cu mascarea identitatii sale.

H "ste indicat ca pacientul sa discute deciziile importate mai intai cu psi oterapeutul, pentru a putea fi analizate. H #ecizia intreruperii sau inc eierii psi oterapiei psi analitice se ia de comun acord, analizand starea reala a subiectului. H Pentru pacientii copii, terapia prin !oc si importanta relatiei cu parintii impun proceduri speciale. H @or exista intrevederi speciale ale psi analistului cu parintii, in care se vor clarifica c estiuni diverse. $opiii vor fi instiintati daca intrevederea este ceruta de parinti, iar parintii sunt obligati sa raspunda solicitarii terapeutului. H ,dolescentii vor fi instiintati atat de intrevederile solicitate de parinti, cat si de cele solicitate de terapeut. H Terapeutul comunica anumite continuturi, in scopul de a cataliza si facilita comunicarea adolescentului cu familia sa, de a calma angoasa parentala si de a crea o atmosfera care sa nu intensifice rezistenta la terapie si sc imbare. H "ste indicata restrangerea la maximum a relatiilor personale din afara relatiei terapeutice. Calificarea in psi)oterapie psi)analitica. =edicul psi analist este absolventul unei facultati - medicina, psi ologie, sociologie, asistenta sociala sau filosofie - si a urmat cursuri teoretice si practice de specialitate. Terapeutul psi analist este singura categorie pentru care este obligatorie analiza personala, pe o durata de mai multi ani. 5a inceputul carierei terapeutul lucreaza sub supraveg ere, timp de cativa ani. Cat dureaza terapia psi)analitica? Psi analiza este o psi oterapie de lunga durata si tratamentul poate fi necesar de la cateva luni la cativa ani. "ste nevoie de mai mult timp pentru a explora si analiza complexitatea trairilor afective si evenimentelor din trecutul unei persoane, iar durata necesara nu este niciodata prestabilita. 3recventa sedintelor - a cate '7!67 de minute fiecare - variaza in functie de profunzimea necesara analizei pacientului respectiv si poate varia intre una si cinci pe saptamana. Cat costa psi)oterapia psi)analitica? Terapia incepe cu cateva sedinte preliminare, in care se stabileste orarul sedintelor - de comun acord, precum si onorariul. 6 sedinta de psi oterapie psi analitica nu are un pret mai ridicat decat alte tipuri de psi oterapii, insa frecventa ridicata a sedintelor face ca tratamentul sa fie cateodata o investitie financiara. 6norariul difera in functie de mai multe variabile, insa in general o sedinta in capitala se poate ridica pana la ;7 lei, in vreme ce in provincie pretul este de aproximativ 67 lei. Cand se inc)eie psi)oterapia? ,u se poate considera ca exista un moment anume pentru finalizarea psi analizei. Terapia se inc eie de comun acord intre pacient si terapeut, in momentul in care comportamentul si reactiile nedorite ale pacientului au fost eliminate. A!unsi in acest punct, se poate stabili un nou obiectiv terapeutic, sau se poate inc eia tratamentul. 6 finalitate simtita de cei doi ca fiind naturala poate avea loc doar dupa mai multi ani de terapie. Dezavanta&e ale psi)oterapiei psi)analitice#ezavanta!ele terapiei psi analitice clasice sunt durata mare a tratamentului - cativa ani - sicosturile ridicate. =odelul terapeutic de baza pune accent pe factorii biologici si instinctuali, negli!and aspectele legate de factorii sociali,

culturali si interpersonali. *unt multe persoane care nu beneficiaza de un Eu suficient de puternic pentru un succes al terapiei regresive si reconstructive. =etodele psi analizei nu sunt adecvate pentru rezolvarea unor probleme specifice de zi cu zi, precum si pentru unele grupuri etnice sau culturale. In acelasi timp, cadrul terapiei psi analitice nu este adecvat pentru sedinte de consiliere tipice.

Psi oterapie comportamentala Autor: Camelia Airinei %si)oterapia comportamentala s-a dezvoltat in urma activitatii experimentale pe copii si animale, ce includea recompense pozitive sau negative pentru a obtine un anumit tip de raspuns. Astfel, psi ologia comportamentala se bazeaza pe teoriile invatarii, conform carora personalitatea umana se formeaza sub influenta e'clusiva a stimulilor e'teriori& a situatiilor& rolurilor si interactiunilor sociale. *erapia comportamentala se bazeaza pe principiile conditionarii clasice dezvoltata de Pavlov siconditionarii operante dezvoltata de *;inner. Astfel, o persoana va alege un anumit tip de comportament bazandu-se pe experientele si consecintele anterioare. @a alege mai degraba comportamentul asociat cu recompensare, decat pe cel asociat cu pedepsire. Afectiunile psi ologice se datoreaza unei invatari gresite. 3ie pacientul nu a dobandit abilitatile si comportamentele necesare pentru a face fata problemelor vietii, fie a dobandit abilitati si comportamente inadecvate. *erapeutul are rol de educator si incearca sa-l a!ute pe pacient sa inteleaga modul in caresc%imbarea comportamentului va duce la sc%imbarea starii psi%ice. Terapiile comportamentale sunt constituite dintr-un set de procedee menite sa elimine o gama larga de reactii emotionale cu caracter dezadaptativ, de comportamente nedorite si sa elaboreze modele de comportament mai eficiente, care sa permita pacientului sa faca fata sarcinilor cotidiene si sa beneficieze de relatii interpersonale adecvate. Psi oterapia comportamentala se axeaza cu preponderenta pe modificarea comportamentului vizibil din prezent, omitand gandurile, afectul si motivatia pacientului. Criticile acestor terapii argumenteaza faptul ca sunt negli!ate cauzele din trecut ale comportamentului din prezent, ca terapeutul are posibilitatea de a controla si manipula pacientul, si totodata psi ologia comportamentala are o capacitate limitata de a se adresa anumitor probleme. *e)nici in psi)oterapia comportamentala Te nicile comportamentale includ tratamentul conditionat; terapia aversiva; antrenamentul de relaxare; terapia de expunere - expunere in practica si expunere in imaginatie, gradata -desensibilizare. sau brusca -imersie.; antrenamentul aptitudinilor sociale; antrenamentul asertiv; autocontrolul; modelarea si biofeedback-ul. Psi oterapia comportamentala are ca obiectiv modificarea unor comportamente specifice, numite comportamente-tinta. 5a inceputul tratamentului terapeutul il a!uta pe pacient sa defineasca cu precizie problema comportamentala de care sufera, apoi se identifica obiectivele terapeutice dorite si se aleg te nicile adecvate. In cazul in care exista mai multe comportamentetinta, acestea se trateaza pe rand, nu simultan. 9n principiu dupa care functioneaza psi oterapia comportamentala este pastrarea in timpul sedintelor a factorilor sau a conditiilor care provoaca sau mentin comportamentul!tinta.

Totodata, acest tip de terapie implica pacientul in mod activ - acesta primeste teme pentru acasa, isi observa propriul comportament, exerseaza comportamentul pe care si-l doreste si isi adapteaza viata pentru a mentine rezultatele obtinute prin terapie. < Desensibilizarea sistematica progresiva. Aceasta te nica terapeutica este utilizata pentru a trata fobiile si alte tulburari de anxietate. *copul terapiei este ca pacientul sa reuseasca sa-si invinga treptat temerile, prin expunere graduala la obiectul ce provoaca anxietate. Te nica presupune respectarea a trei pasi) invatarea unor te)nici de rela#are - acestea ofera pacientului posibilitatea de a-si controla anxietatea, stabilirea ierar)iilor situatiilor ce provoaca an#ietate-de exemplu, pentru un pacient caruia ii este frica de serpi, o fotografie cu un sarpe ii provoaca un nivel minim de anxietate, in timp ce un sarpe viu provoaca cel mai puternic sentiment de frica.,desensibilizarea propriu!zisa - pacientul isi imagineaza fiecare situatie de care se teme, in ordine crescatoare, incercand sa ramana relaxat; in momentul in care apare anxietatea procedura inceteaza. Tratamentul include pana la 1? de sedinte a cate 4? de minute, de 1 - 4 ori pe saptamana, si se inc eie in momentul in care pacientul isi poate imagina in detaliu situatia de care se temea cel mai mult, ramanand in acelasi timp relaxat. < *e)nica imersiunii ! flooding. 5a fel ca desensibilizarea sistematica, imersiunea este o varianta a te nicii expunerii, doar ca in acest caz pacientul este e#pus in mod brutal si direct-prin vizualizare sau prin contact real. in fata situatiei care ii provoaca anxietate, fara a avea posibilitatea de a iesi din aceasta situatie - te nica se mai numeste si e#punere 4in vivo4. Pacientul este invatat sa exerseze te nici de relaxare, apoi, pentru a demonstra ca temerile sale sunt irationale, terapeutul il implica in situatia cea mai anxiogena, incercand sa inlocuiasca anxietatea cu relaxarea. "xperienta poate fi traumatica pentru pacient, insa este necesara in cazurile de fobii puternice. Avanta!ele acestei te nici sunt timpul scurt de realizare si rata ridicata de eficienta. < *e)nica imploziei. "ste o varianta a metodei imersiunii, care insa se desfasoara in imaginatia pacientului. Terapeutul ii descrie acestuia situatia cu cel mai mare potential anxiogen si il roaga sa isi imagineze ca se afla in mi!locul situatiei descrise. *tarea de anxietate la pacient va creste, apoi va scadea. Acest exercitiu de imaginatie trebuie sa dureze intre 78 de minute si trei ore. < 3odelarea. Te nica modelarii in psi oterapia comportamentala presupune a oferi pacientului un exemplu personal, al terapeutului sau parintelui. =odelarea se bazeaza pe principiul invatarii prin observare. Te nica este utilizata pentru a-i invata pe pacientii cu deficienta mintala sa se descurce singuri in anumite situatii, si de asemenea pentru a le demonstra pacientilor cu anxietati ca expunerea la situatiile anxiogene nu este periculoasa. < *erapia aversiva. Aceasta te nica presupune inlaturarea comportamentului-tinta prinsanctionarea acestuia, sau prin asocierea cu un lucru negativ. $ea mai utilizata metoda este aplicarea socurilor electrice. 9n exemplu de terapie aversiva este asocierea senzatiei de dezgust cu alcoolul -prin adaugarea unei substante., in cazul alcoolicilor. In prezent utilizarea socurilor electrice a scazut mult, terapia aversiva fiind considerata ca metoda de a elimina temporar comportamentul nedorit. < ,ntrenamentul asertiv. Prin aceasta te nica, pacientii care nu reusesc sa isi sustina punctul de vedere si le este teama sau rusine sa se exprime liber si sa isi manifeste sentimentele sunt invatati sa se exprime direct, cu cura! si fermitate, insa fara agresivitate. Acest tip de pacient nu are cura!ul sa ceara ceea ce doreste, sa negocieze, sa se lupte pentru drepturile sale, nu poate spune %nu% si este in general considerat %moale% si usor de manipulat. Acestor persoane le este frica sa riposteze, in sc imb acumuleaza in sine resentimente. Antrenamentul asertiv se desfasoara pe etape, prin !ocul de rol impreuna cu terapeutul - pacientul !oaca intai propriul rol, apoi pe cel al

interlocutorului, pentru a se identifica cu starile emotionale ale persona!ului care il intimideaza. Terapia continua si in viata reala.

Psi oterapie cognitiv - comportamentala Autor: Camelia Airinei %si)oterapia cognitiv!comportamentala imbina te nicile terapiei cognitive -restructurare cognitiva. cu cele ale terapiei comportamentale -te%nici de e'punere. si pune accent pe rolul gandirii, al luarii deciziilor, al indoielii si al actionarii, dupa modelul psi)oeducational in care terapia este un proces de invatare - ac izitionarea si practicarea de noi aptitudini de a face fata problemelor si moduri de gandire. Psi oterapia cognitiv-comportamentala porneste de la ideea ca modul in care gandim determina modul in care ne simtim si comportamentul pe care il adoptam. #istorsionarile gandirii produc tulburari comportamentale si emotionale. Pacientul trebuie sa se axeze pe identificarea elementelor eronate din cadrul sistemului de valori si atitudini, inlocuirea acestora cu credinte si actiuni utile, adaptive. Terapeutul va prezenta dovezi pentru a confrunta gandirea distorsionata a pacientului. In cadrul terapiei cognitiv-comportamentale terapeutul are rol de educator ce il invata pe pacient elementele de baza ale unui model de gandire sanatos. Relatia dintre cei doi este una decolaborare. Pacientii trebuie sa constientizeze problemele pe care le au si sa participe activ la sc imbarea gandirii si a comportamentului lor. #ovezile empirice arata ca psi oterapia cognitiv-comportamentala este eficienta in tratarea uneimultitudini de afectiuni psi)ice) atacuri de panica, tulburari specifice copilului si adolescentului, fobie sociala si alte tipuri de fobii, tulburare de anxietate generalizata, tulburari depresive, tulburare obsesiv-compulsiva, tulburari alimentare, dificultati legate de furie si agresivitate, abuz de substante, tulburare de stres posttraumatic, tulburari de somn. Acest tip de terapie este utilizata pe larg pentru copii si adolescenti. Etape in psi)oterapia cognitiv!comportamentala Acest tip de terapie este considerata a fi de scurta durata, cu 6 ! 27 de sedinte pentru un tratament. 6 sedinta dureaza aproximativ '6 ! 67 minute. In cazurile mai complexe insa pot fi necesare si cateva sute de sedinte. Terapia cognitiv-comportamentala se bazeaza pe urmatoarele principii) starile emotionale si comportamentul sunt determinate de modul de gandire; tulburarile emotionale si de comportament sunt produse de o gandire negativista si neconforma cu realitatea; iar ameliorarea si eliminarea acestor tulburari se poate realiza prin modificarea gandirii. %rimul pas in psi)oterapia cognitiv!comportamentala il reprezinta constientizareaconvingerilor, credintelor, gandurilor, motivelor, dorintelor, perceptiilor, reprezentarilor si evaluarilor distorsionate care produc un comportament dezadaptiv. 6data identificate, terapeutul dezvaluie modul in care gandirea distorsionata produce probleme emotionale si comportamentale; gandurile negative trebuie sa fie evaluate si restructurate, pentru a fi mai rationale. Te nicile utilizate sunt dialogul socratic si contraargumentarea, cu a!utorul carora pacientul va testa veridicitatea gandurilor si a convingerilor sale. #aca acestea se dovedesc a fi reale si !ustificate trebuie sa fie acceptate si pacientul trebuie sa invete sa faca fata situatiei, insa in caz contrar acestea sunt respinse. Trebuie sa se faca diferenta intre starile normale si cele patologice -

spre exemplu, tristetea sau ingri$orarea sunt stari normale, insa disperarea sau panica nu. , doua componenta a psi)oterapiei cognitiv!comportamentale consta in modificarea comportamentelor nedorite. Pentru a realiza acest lucru se actioneaza la nivelul situatiilor declansatoare sau prin manipularea consecintelor ce intaresc comportamentul. Prin te nici cognitive si/sau comportamentale, terapeutul il invata pe pacient sa isi sc imbe gandirea si sa ac izitioneze aptitudini eficiente pentru a-si organiza viata. Te nicile si strategiile terapiei cognitiv-comportamentale il a!uta pe terapeut sa il g ideze pe pacient pentru a-si rezolva singur problemele. $ei doi colaboreaza in depasirea dificultatilor, insa pacientii sunt invatati intr-un fel sa devina proprii lor terapeuti si sa aplice ei insisi principiile acestei psi oterapii. Tocmai din acest motiv psi oterapeutii ofera teme pentru acasa. #eprinderile invatate in timpul terapiei trebuie sa fie pastrate si c iar imbunatatite dupa inc eierea tratamentului.

3ocusing Autor: Camelia Airinei 5ocusing este o te nica in psi)oterapia centrata pe persoana, caracterizata de procesul corporal de indreptare a atentiei spre interior sau de constientizare a senzatiilor fizice interioare acestea reprezinta un ecou al situatiilor prin care trecem si ne pot oferi semnificatiile problemelor pe care le avem. 3ocusing inseamna ascultarea acestei intelepciuni a corpului - denumita felt sense. %si)oterapia orientata spre focusing a fost initiata de filozoful si psi ologul american Eugene 0endlin, in colaborare cu $arl Rogers. Impreuna cu mai multi colegi, acestia au pornit de la intrebarea )*e ce este psi%oterapia mai eficienta pentru anumite persoane+) si au descoperit ca succesul terapiei nu este determinat de te nica psi oterapeutica sau de problemele pacientului, ci de procesele interne ale pacientului) acea constienta interioara a starii de fapt, o senzatie corporala a intelesului problemelor pe care le are - felt sense. Pacientii care au reusit sa obtina sc imbarea psi ologica au acordat atentie acestui felt sense. Ce inseamna 4felt sense4 in focusing 6 senzatie corporala plina de inteles) senzatia de %fluturi in stomac% atunci cand trebuie sa vorbesti in fata unui public, sau o apasare pe inima atunci cand te gandesti la o iubire vec e. Acest felt sense este de obicei simtit in partea centrala a corpului - abdomen, piept sau gat, este diferit de emotii, desi poate fi insotit de acestea. Aceste experiente corporale sunt diferite de senzatiile clare si definite, cum ar fi o durere de cap; pot fi subtile sau temporare, sunt ciudate, nedefinite, descumpanitoare, vagi si foarte dificil de descris in cuvinte. In timp ce mintea ne poate !uca feste, senzatiile corporale vor fi intotdeauna fidele adevarului despre ceea ce ni se intampla. In momentul in care ne aflam intr-o situatie dificila in viata, coplesiti de anxietate si depresie, este important ca pentru inceput sa aflam cu certitudine de ce ne aflam in aceasta situatie. Prin focusing putem intelege cum am a!uns in acest punct al vietii, sa devenim constienti de problemele si intrebarile care ne framanta, sa ne acceptam pe noi insine, sa ne eliberam de efectele traumelor mai vec i sau mai recente, sa aducem calmul in viata noastra, sa fim in stransa legatura cu viata si fiinta noastra, sa regasim posibilitatile interioare de care dispunem, sa luam decizii mai intelepte. Iendlin definea focusing-ul sau focusarea astfel) ),mi indrept atentia asupra senzatiei din corp si incerc sa o mentin mai multe minute& intrebandu-ma ce reprezinta acea senzatie). =inutele

petrecute astfel reprezinta focusarea, iar senzatia reprezinta felt sense. %rocesul de focusing Iendlin a reusit sa etapizeze procesul de focusing in sase pasi) H Intr-o prima etapa pacientul este rugat sa 4elibereze un spatiu4 imaginar in interiorul corpului, apoi sa identifice problemele ma!ore cu care se confrunta. Aceste probleme vor fi privite de la distanta si se vor observa senzatiile resimtite in acel spatiu liber. H In al doilea pas se va identifica acel felt sense. #intre toate problemele care il framanta, pacientul trebuie sa aleaga una singura asupra careia sa indrepte procesul de focusing - adica sa observe in totalitate lor gandurile, ideile, sentimentele si senzatiile resimtite in corp vis-a-vis de aceasta problema. H Al treilea pas duce la descoperirea calitatii acestui felt sense. Pacientul va incerca sa descrie in cuvinte, expresii sau imagini senzatia resimtita in corp. H In al patrulea pas pacientul va compara cuvintele sau expresia cu experienta simtita in corp -felt sense., pentrua vedea daca se potrivesc. $uvintele pot fi sc imbate pentru a reflecta mai bine experienta. H In pasul cinci pacientul intreaba care este semnificatia problemei si a senzatiilor simtite. *e face legatura intre felt sense, imaginea sau cuvantul care il descrie si problema pacientului. Pacientul este sfatuit sa pastreze atentia asupra acestui felt sense pana cand apare ceva ce produce o sc imbare sau o eliberare. H In ultimul pas din focusing pacientul trebuie sa primeasca %raspunsurile% oferite de propriul corp, avand o atitudine pasnica si desc isa si evitand orice critica. Audecatile si critica intrerupe comunicarea cu sinele. 6 sedinta obisnuita de focusing dureaza intre '? si <? minute, timp in care pacientul tine oc ii inc isi si isi indreapta atentia spre interior. Psi oterapia centrata pe focusing este o forma de terapie in sine, insa focusarea este o te nica ce poate fi utilizata in orice forma de psi oterapie, daca poate avea un aport pozitiv in rezolvarea problemelor pacientului.

$onsiliere maritala Autor: Camelia Airinei Consilierea maritala si premaritala este o forma de terapie psi%ologica prin care cei doi parteneri din cadrul unei casnicie sau a unui cuplu sunt a!utati sa dezvolte aptitudinile necesare pentru a rezolva cu succes conflictele maritale. $onsilierea maritala este asemanatoare cu terapia de familie sau cuplu prin faptul ca ii a!uta pe parteneri sa treaca peste probleme, insa se deosebeste de aceasta prin durata mai scurta silimitarea obiectivelor terapeutice. Totodata, consilierea se axeaza pe optimizarea relatiei - rezolvarea problemelor din prezent si adoptarea tacticilor de a face fata dificultatilor imediate, pe cand terapia rezolva conflictele intrapsi ice de-a lungul istoriei cuplului, emotiile fiind obiectivul si agentul sc imbarii. Consilierul marital are rol de terapeut si de educator si datoria de a oferi oportunitatea unuidialogul confidential, pentru normalizarea sentimentelor, sa acorde fiecarui partener sansa de a fi ascultat si sa il asculte pe celalalt, sa le dea celor doi o opinie avizata si neutra in legatura cu dificultatile din cuplu, potentialul celor doi si posibilitatile de redresare, sa a!ute la formarea unei autonomii a cuplului.

Pentru a calcula sansele unui cuplu aflat in criza de a-si rezolva problemele apeland la consiliere maritala, putem lua in considerare raportul de 6 la 1, astfel) daca la cinci interactiuni pozitive intre cei doi exista doar una conflictuala, atunci sansele de reconciliere sunt ridicate. 9n indiciu al faptului ca un cuplu are nevoie de a!utor este generalizarea reprosurilor si a criticilor - de exemplu )niciodata nu ai gri$a sa pastrezi curatenia) in loc de )as vrea sa cureti masa dupa ce mananci). E#perientele placute comune din trecut sunt esentiale pentru o perec e rememorarea acestora consolideaza relatia. Atunci cand cei doi nu isi amintesc detaliile din perioada in care inca se curtau, relatia este periclitata. 6biectivul consilierii maritale este ca cei doi sa invete arta comunicarii, astfel incat sa construiasca si sa intretina singuri o relatie pozitiva, bazata pe respect reciproc si egalitate. Introrelatie sanatoasa cei doi comunica direct si sincer, se sustin unul pe celalalt, isi accepta diferentele si greselile, necesitatile ambilor sunt respectate si fiecare partener se bucura de autonomie; cei doi au o reatie intima profunda si extinsa in aspectele importante ale vietii, iar conflictele ii a!uta sa devina mai intelepti si mai apropiati, in loc sa-i indeparteze.

Psi oterapie adleriana Autor: Camelia Airinei %si)oterapia adleriana a fost intemeiata de medicul si psi oterapeutul austriac ,lfred ,dler, cel care a pus bazele scolii de psi ologie individuala, ca rezultat al desprinderii de scoala psi analista. Adler a fost prima personalitate importanta ale carei idei au intrat in conflict cu cele ale lui 5reud si care a parasit cercul psi analistilor, pentru a forma o scoala independenta de psi oterapie, cu o noua teorie asupra personalitatii umane. $onceptia sa asupra omului este inclusa in psi)ologia individuala, care studiaza omul din punct de vedere)olistic. *pre deosebire de psi analiza, la Adler sexul nu mai reprezinta un factor esential in dezvoltare, iar in centrul personalitatii se situeaza constientul. 6amenii sunt considerati fiinte sociale si culturale, motivati deinterese sociale. %si)ologia adleriana vs. psi)analizaAtat Adler cat si 3reud si-au dezvoltat teoriile pe baza cazurilor clinice intalnite si a propriilor experiente din copilarie si in cadrul familiei. #eosebirea intre cei doi este ca pacientii lui 3reud proveneau din burg ezia vieneza, care avea in principal probleme de natura se#uala, iar pacientii lui Adler proveneau din paturi sociale marginase, ale caror probleme erau de natura sociala. In al doilea rand, 3reud a fost marcat de relatia cu parintii, iar pentru Adler cele mai importante relatii au fost cele cu fratii si cu prietenii de aceeasi varsta - %intelegerea omului prin prisma pozitiei sale fata de sarcinile sociale%. Teoriile lui 3reud s-au axat in special pe cauzalitate si trecut, in vreme ce Adler este interesat definalitatea vietii, scopurile umane si viitor. Abia psi ologia lui Aung va lua in considerare ambele aspecte. 6 alta deosebire intre psi ologia adleriana si psi analiza consta in continuturile inconstientului. #aca la 3reud inconstientul contine instincte si pulsiuni promordiale, la Adler continutul este format din dorinta de autoafirmare si sentimente de inferioritate. In privinta cauzei starilor de nevroza, Adler s-a pronuntat pentru esecul inlocuirii sentimentelor de inferioritate cu cele de superioritate, in timp ce 3reud argumenta pentru rezolvarea defectuoasa acomple#ului lui +edip.

Pe de alta parte, psi)ologia adleriana a dezvoltat unele teorii esentiale ale psi)analizei ) deosebirea intre starea patologica si cea de sanatate psi ica este doar de grad si nu de calitate -ca si 3reud, Adler va edifica o psi analiza a starii de sanatate pornind de la psi opatologie.; prima copilarie este decisiva pentru dezvoltarea personalitatii; teoria celor doua planuri - constient si inconstient; psi oterapia se bazeaza pe analiza inconstientului si a primei copilarii, cu scopul constientizarii continuturilor inconstientului. %ersonalitatea ! stilul de viata in viziune adleriana Adler privea personalitatea ca fiind stilul de viata pe care fiecare il alegem inca din copilarie in !urul varstei de 8 ani, adica modul in care traim, ne rezolvam problemele si dezvoltam relatiile interumane -%un tipar generalizat de raspunsuri in ma!oritatea situatiilor, unic fiecarui individ%.. Potrivit lui Adler, omul are patru convingeri despre stilul de viata) conceptul despre sine -cine sunt.; sinele ideal -cine ar trebui sa fiu pentru a-mi gasi locul in lume.;imaginea despre lume -convingerile despre ceilalti.; convingerile etice -codul personal de bine si rau.. Respingand incadrarea oamenilor in categorii cu caracter exclusiv, doar din ratiuni didactice, Adler a propus o tipologie formata din patru tipare ce pot domina stilul de viata in general) H *ipul dependent - cel care ia fara sa dea inapoi. Pentru a face fata dificultatilor in viata trebuie sa se spri!ine pe cei din !ur. $antitatea de energie sau interesul social este foarte scazut, iar in momentul in care se simte coplesit poate dezvolta tulburari psi ice precum fobii& obsesii& compulsii& an'ietate generalizata. H *ipul evitant - cel care evita contactul social, de teama esecului sau de a fi respins. Are cel mai scazut nivel de energie sau interes social si este predispus la psi%oza. H *ipul conducator - caracterizat inca din copilarie de tendinta de a fi dominant si agresiv. ,ivelul ridicat de energie il face sa urmareasca puterea personala cu orice pret. "ste predispus la comportament antisocial - sadic& alcoolic& dependent de droguri& sinucigas. H *ipul util social - cel sanatos, desc is si activ. Are un nivel optim de energie si interes social. "ste o persoana matura, pozitiva, adaptata, gri!ulie cu cei din !ur. ,u doreste sa fie superioara celorlalti, ci doreste sa-si rezolve problemele astfel incat sa fie de folos si celorlalti. *pre deosebire de 3reud, care considera ca omul este motivat de instincte ce trebuie sa fie controlate sau transformate pentru a avea un comportament acceptat de societate, in cadrul psi ologiei adleriane comportamentul este invatat si se afla sub control. Dinamica psi)ologiei umane este explicata prin existenta unor obiective si idealuri de perfectiune care ne motiveaza. 6mul este privit ca o fiinta sociala dominata mai degraba de constient decat de inconstient. $eea ce suntem si ceea ce facem depinde in totalitate de noi si nu de continutul inconstientului; ne controlam singuri soarta si nu suntem o victima a acesteia. 3iecare isi construieste realitatea din !urul sau, in functie de modul in care priveste lumea. #in perspectiva adleriana oamenii nu sunt fundamental buni sau rai, insa pot alege sa fie buni sau rai, in functie de evaluarea situatiei si a eventualelor beneficii. Interesul social este innascut si reprezinta capacitatea si vointa de a participa si contribui la societate. Pentru sanatatea psi ica este necesar suficient interes social - prea putin sau prea mult duce la deficiente si neadaptare. Apartenenta sociala este un obiectiv urmarit pe toata durata vietii si se reflecta in efortul de %a ne gasi locul in lume%. Concepte in psi)ologia adleriana < Comple#ul de inferioritate 3iecare fiinta umana isi incepe viata cu sentimente primare de inferioritate, deoarece este complet dependenta de cei din !ur. 6mul incepe sa devina constient de aceste sentimente inca foarte devreme, datorita relatiei cu parintii. Aceste sentimente devin o motivatie puternica

pentru fixarea unui obiectiv in viata si pentru atingerea acestuia. *e poate insa intampla ca diverse obstacole - deficienta sau %andicap fizic& apartenenta se'uala& situatie economico-sociala& educatie necorespunzatoare - sa duca la accentuarea sentimentului de inferioritate. Aceasta etapa se numeste comple# de inferioritate si se traduce prin senzatia de a esec adultului, rezultata in urma adoptarii unui obiectiv nerealist, adesea unul care duce spre perfectiune. ,utoestimatia reprezinta modul in care individul isi evalueaza propria valoare, raportandu-se la ceilalti, din punct de vedere afectiv, nu rational. Raspunsul adecvat la cerintele sociale poate avea loc doar in conditiile unui ec)ilibru autoestimativ, cu alte cuvinte un sentiment pozitiv al valorii proprii. #ereglarea ec ilibrului poate avea loc in conditiile aparitiei unor noi cerinte sociale. < Compensarea $ompensarile sunt modalitati prin care se indeparteaza se inlocuieste sentimentul de inferioritate cu un sentiment pozitiv al valorii proprii. Compensarile reale actioneaza asupra cauzelor ce au produs sentimentul de inferioritate, pentru a le corecta. $and acest lucru nu este posibil, se trece la dezvoltarea unei alte dimensiuni ale personalitatii, pentru a compensa deficienta. %seudocompensarea actioneaza la nivelul sentimentului si nu a cauzei, indepartandu-l din constiinta. "xista trei tipuri de pseudocompensare) protestul viril - denigrarea calitatilor feminine si promovarea celor masculine -)invidia penisului) la Freud., contraidealul sau dezidealizarea - raportarea la o realitate umana egala sau inferioara valorii, precum si resentimentul - dorinta de razbunare, ura, invidia. Supracompensarea duce la mai mult decat la ec ilibrarea autoestimatiei, la performanta deosebita. Adler credea ca geniile se nasc din procesul de supracompensare si avem multe exemple de acest gen) muzicieni cu deficiente de auz, scriitori orbi, oratori cu defecte de vorbire. 9rmarirea depasirii defectelor cu orice pret poate duce in acelasi timp la nevroza. < Sentimentul de comuniune sociala sau interesul social Reprezinta necesitatea fiecarei fiinte umane de a crea legaturi cu ceilalti, de a beneficia de identitate si recunoastere in cadrul societatii. Interesul social este vazut ca aptitudinea innascuta de empatie - identificare afectiva cu celelalte persoane. Atunci cand interesul social a fost dezvoltat in mod corespunzator, reusim sa gasim solutii la probleme si ne simtim confortabil in lume in general. $omuniunea sociala inseamna recunoasterea interdependentei indivizilor - bunastarea unei persoane depinde de bunastarea celorlalti. #ezinteresul in bunestarea celor din !ur este considerat a fi patogen. 9n stil de viata patologic este marcat de egocentrism, comportament exploatant, exigenta, lipsa compasiunii, agresivitate. "xista cativa factori ce pot interfera in dezvoltarea interesului social) inferioritatea fizica, rasfatarea si negli&area copilului. < Constelatia familiala Adler a utilizat acest termen pentru a descrie alcatuirea familiei sau pozitia subiectului in cadrul sistemului familial. $onstelatia familiala mediaza factorii genetici ai copilului si factorii culturali. $aracteristicile personalitatii fiecarui membru al familiei, sexul fratilor, dimensiunea familiei si ordinea nasterii sunt factori care influenteaza locul asumat de subiect in aceasta lume. 3iecare persoana interpreteaza in mod subiectiv locul detinut in familie si isi formeaza propria lume, in functie de perceptii. Comportamentul nostru este determinat de ceea ce credem ca suntem si nu de ceea ce suntem cu adevarat.

< +rdinea nasterii In psi oterapia adleriana, ordinea nasterii sau locul ocupat in cadrul familiei influenteaza relatia subiectului cu parintii, interactiunile sale cu ceilalti membri ai familiei si sentimentele specifice de inferioritate experimentate in viata. Adler a identificat cinci pozitii pe care le poate ocupa o persoana in cadrul familiei) primul nascut, cel de-al doilea nascut, copilul mi&lociu, mezinul sicopilul unic. 3iecare pozitie poate avea consecinte favorabile si nevaforabile asupra dezvoltarii copilului. 6rdinea nasterii exercita o influenta ma!ora in formarea unui stil de viata, precum si asupra slabiciunilor si punctelor forte ale aparatului psi ic. - primul nascut - este rasfatat de multi parinti si prin urmare obtine un loc sigur in familie, asta pana se naste cel de-al doilea copil, care il detroneaza din pozitia sa -pierderea privilegiilor.. In acest caz primul copil devine plin de resentimente si incepe o lupta pentru a-si recastiga pozitia. $opiii care au fost rasfatati excesiv a!ung sa-si deteste fratele mai mic. $a adulti, primii nascuti autendinta de a fi nostalgici, conservatori, organizati, constiinciosi sau, dimpotriva, nesiguri si dependenti de ceilalti. - al doilea nascut - creste stiind ca trebuie sa imparta timpul si atentia parintilor. ,u este preocupat de pierderea puterii, ci este optimist, competitiv, ambitios. #aca este a!utat de fratele mai mare se dezvolta in mod pozitiv insa, daca este detastat de catre acesta, al doilea copil are tendinta sa-si stabileasca obiective in indeplinirea carora care va esua. #eznodamantul depinde de perceptia sa asupra locului pe care il ocupa in familie. - copilul mi&lociu - trebuie sa imparta totul inca de la inceput. *imte deseori ca se afla intr-o postura ingrata. #atorita pozitiei, invata aptitudini de negociere si manipulare. Pot fie sa dezvolte un interes social puternic, fie sa devina rebeli si invidiosi. - mezinul - are tendinta sa fie rasfatatul familiei. $eilalti frati au gri!a de el si risca sa devina %!ucaria% familiei. Avand atatea modele de urmat in familie, mezinul poate sa devina competitiv si se desprinda de ei pentru a-si ocupa locul in constelatia familiei, sau poate sa se simta inferior celorlalti. - copilul unic - poate fi rasfatat, asemeni mezinului. Adler spune ca acest copil nu este predispus sa adopte un spirit competitiv, ci mai degraba o parere exagerata despre propria importanta. Poate adopta un stil de viata caracterizat de timiditate si dependenta fata de altii. Adler nu a oferit un spri!in stiintific pentru teoriile sale in privinta ordinii nasterii iar cercetarile au rezultate neconcludente, insa ipotezele sale sunt recunoscute pentru includerea fratilor in psi ologia individului, depasind modelul freudian, ce includea doar parintii. %si)oterapia adleriana Pentru a avea acces la viata si psi icul subiectului, Adler analiza pozitia nasterii in familie,amintirile din prima copilarie si visurile. Terapia adleriana il va a!uta pe pacient sa aiba un stil de viata sanatos, depasind sentimentele de inferioritate. 9n stil de viata patologic este egocentrist si bazat pe obiective eronate. Psi oterapia adleriana are patru obiective esentiale) - stabilirea si mentinerea unei relatii bune -bazata pe reciprocitate. terapeut - paciet; - descoperirea dinamicii interioare a pacientului - stilul de viata, obiectivele, dinamica constelatiei familiale, afectiunile din copilarie, erorile de baza din stilul de viata; - dezvoltarea unor interpretari care sa culmineze cu iluminarea -insig%t. pacientului; - reorientarea pacientului. Etape in psi)oterapia adleriana Terapeutul trebuie sa-i ofere pacientului increderea ca sc imbarea este posibila si ce a fost

invatat se poate dezvata, iar primul principiu al terapiei adleriene este stabilirea si mentinerea unei relatii cu clientul caracterizata de cooperare, gri!a si acceptare. In acest scop, in timpul sedintelor cei doi sunt pozitionati fata in fata, la acelasi nivel. Totusi, atmosfera ramane una psi oeducationala. I Stabilirea relatiei terapeutice 5a inceputul psi oterapiei, utilizand umorul sau discutiile triviale, terapeutul stabileste o relatie pozitiva$ de colaborare cu pacientul. *pre deosebire de psi analistii freudieni, terapeutii adlerieni au un rol activ si discuta cu pacientul; deseori sunt considerati educatori, deoarece isi incura!eaza pacietii sa-si utilizeze talentul pentru a-i a!uta pe ceilalti. $ iar daca sunt gri!ulii si prietenosi, terapeutii nu evita sa-i confrunte pe pacienti cu greselile pe care le fac in viata. $a educatori si colaboratori, terapeutii ii a!uta sa gaseasca alternative pentru corectarea gandirii si a comportamentului. Rolul pacientului este sa devina mai increzator si sa creada ca problemele vietii pot avea solutii - solutii pe care le vor gasi in mod activ. II E#plorarea dinamicii pacientului= evaluare si diagnostic "valuarea functionarii aparatului psi ic cuprinde doua parti) evaluarea stilului de viata si evaluarea si interpretarea primelor amintiri. Terapeutul il roaga pe pacient sa-i relateze povestea vietii sale, incluzand evenimentele si persoanele cele mai importante. =edicul incearca sa identifice anumite teme, cum ar fi cea a succesului sau a esecului. Pentru a obtine informatii despre constelatia familiala si stilul de viata, se foloseste un c)estionar recomandat c iar de Adler. Acesta cuprinde intrebari despre ceea ce-l nemultumeste pe subiect, simptome, relatia cu parintii, educatia primita in copilarie, afectiuni in copilarie, temeri, atitudini fata de sexul opus, interese profesionale, temperament, vise. 9rmatorul pas este e#aminarea greselilor fundamentale ale pacientului. Acestea sunt dezvoltate inca din copilarie, cand ne construim motivele si principiile pe baza carora actionam. Potrivit lui Adler, atunci cand pacientul este rugat sa povesteasca primele amintiri din copilarie si sentimentele asociate acestora, alege acele evenimente care coincid cu viziunea despre sine si despre lume - aceste amintiri pot fi reale sau doar fantezii. Primele amintiri ofera terapeutului informatii despre credinte gresite, interese sociale si actiuni viitoare. Potrivit lui Adler, visele reprezinta o modalitate de a face fata temerilor; acestea ne a!uta sa supracompensam deficientele, sau pot fi o forma de indeplinire a dorintelor. $u cat cineva are mai multe probleme, cu atat viseaza mai mult. ,naliza viselor implica examinarea partilor sale si a problemelor de inferioritate pe care le reprezinta. #e exemplu, caderea in gol poate insemna frica de zbor sau inaltime, ori pierderea unui statut. Terapeutii adlerieni nu interpreteaza prea mult simbolurile obisnuite din vise, deoarece pot fi interpretate in mod diferit de la un pacient la altul. Adler a vorbit insa despre simboluri cum ar fi zborul, caderea, a fi urmarit si a fi dezbracat in public. Terapeutul strange si integreaza informatiile provenite din raspunsurile din c estionar, interviu, constelatia familiala, primele amintiri, atuuri personale, greseli fundamentale, strategii de a face fata dificultatilor, intr-un rezumat pe care il discuta cu pacientul. Acesta are dreptul sa modifice datele cu care nu este de acord. III ,utocunoastere si insig)t Insight-ul -iluminarea. reprezinta intelegerea naturii cauzelor propriului comportament si a greselilor. 5a iluminare se poate a!unge prin analiza discutiilor, viselor, fanteziilor, comportamentului, simptomelor sau a interactiunilor terapeut - pacient. In timpul interpretarilor se pune accentul mai degraba pe descopirirea scopurilor decat a cauzelor unei actiuni sau

comportament. Terapeutul prezinta pacientului interpretarea sa ca pe o posibilitate si nu ca pe un fapt sigur) %"ste posibil ca..%, %$rezi ca...2%. Pacientul poate accepta interpretarea, o poate nega sau poate oferi alternative. Adler credea ca simptomele -sentimente, actiuni, comportamente. au o finalitate precisa, iar o buna interpretare poate dezvalui aceste scopuri. #oar insig%t-ul nu este suficient pentru succesul unei terapii - pacientul trebuie sa participe activ, adica sa-si sc imbe comportamentul. I9 -eorientare si reeducare In aceasta etapa subiectul trebuie sa castige cura!ul de a infrunta provocarile vietii si sa utilizeze informatiile despre sine constientizate anterior pentru a-si sc imba comportamentul si obiectivele. $u a!utorul terapeutului va decide ce atitudini va pastra si ce va elimina. *e utilizeaza cu preponderenta te)nica incura&arii. *e)nici specifice de psi)oterapie adleriana 5ibertatea creativa proprie acestui tip de terapie presupune utilizarea unor strategii terapeutice variate, in functie de pacient si pentru a profita de oportunitati neprevazute. "tapele terapiei reprezinta un cadru conceptual, insa tratamentul este unic pentru fiecare pacient. *edinta cu copiii dureaza de obicei 4? de minute, iar cu adultii 78 - 8? de minute. *pre sfarsitul sedintei terapeutul nu mai ridica probleme noi, ci face un rezumat al discutiei. #e obicei pacientii primesc %teme pentru acasa%. H Incura&area Incura!area este atat un principiu, cat si o te nica terapeutica foarte mult utilizata, in special intratarea copiilor. Adler spunea despre copii ca devin ceea ce sunt incura!ati sa fie. Incura!area este expriata prin incredere in pacient, recunoasterea eforturilor sale, accentuarea punctelor pozitive, construirea increderii in sine, aprecierea pacientului pentru ceea ce este. H Intrebarea =area intrebare poate fi %#aca as avea o bag eta magica cu care as elimina toate simptomele, ce ar fi diferit2%, sau %$e ar fi diferit daca ai fi sanatos2%. Aceste intrebari - adresate la inceputul psi oterapiei - il a!uta pe pacient sa afle ce isi doreste sa sc)imbe cu adevarat. H 4Ca si cand4 Pacientii care afirma ca ar face diverse lucruri daca ar avea anumite calitati sunt rugati sa se comporte ca si cum ar avea acele calitati si sunt incura!ati sa %intre in pielea% persona!ului, adoptand noi comportamente. #e exemplu, un barbat care nu are cura! sa ceara unei femei o intalnire este rugat sa se comporte ca si cum ar avea suficienta incredere in sine pentru a vorbi cu o femeie. Aceasta te nica se bazeaza pe principiul conform caruia o persoana trebuie sa-si sc imbe comportamentul pentru a provoca raspunsuri diferite de la cei din !ur. H *e)nica apasarii butonului Terapeutul ii cere pacientului sa-si imagineze ca apasa pe un buton, apoi sa construiasca in minte o e#perienta placuta, cat mai detaliat posibil. Apoi pacientul trebuie sa rememoreze sentimentele din timpul experientei, in timp ce %apasa pe buton%. A doua parte a te nicii consta in repetarea exercitiului de imaginatie, dar inlocuind experienta placuta cu una neplacuta. #upa repetarea de mai multe ori a ciclului de experiente pozitive - negative, terapeutul ii spune pacientului ca poate controla starea de spirit in orice moment, gandindu-se la una dintre cele doua experiente.

H Interpretare de rol Interpretarea unor roluri diverse ofera pacientului sansa de a trai experiente noi si de a explora un comportament nou, in siguranta cabinetului psi oterapeutului. Pentru acest lucru este necesara o sedinta de terapie de grup, in care fiecare pacient va avea un rol - parinte, frate, etc. Terapeutul ofera g idare, incura!are si un feedbac; realist, totul pentru a intari increderea in sine si cura!ul. H Stabilirea sarcinilor Terapeutul ii da pacientului %teme% pentru acasa, pentru a-l familiariza cu situatiile care ii provoaca oroare. #e exemplu, unui depresiv i se cere sa faca ceva placut in fiecare zi, urmand un program zilnic; pentru a promova interesul social se solicita munca in interesul societatii sau voluntariat. H Surprinde!te Aceasta te nica reprezinta tot o sarcina pentru pacient. Acesta trebuie sa incerce sa se surprinda %in flagrant% atunci cand reia un comportament pe care trebuie sa-l evite. *copul este de a constientiza vec ile obiceiuri nedorite si de a le inlocui cu un comportament nou. Pacientul trebuie sa anticipeze o situatie inainte ca aceasta sa aiba loc. (imitarile psi)oterapiei adleriene*labiciunile psi oterapiei adleriene se reflecta in aspecte precum precizia, testabilitatea sivalidarea empirica. $oncepte ca ordinea nasterii, primele amintiri din copilarie si interesul social au fost foarte putin testate, pentru a le verifica eficacitatea in psi oterapie. $riticii afirma ca psi ologia adleriana are tendinta de a simplifica prea mult unele probleme umane complexe si ca se bazeaza prea mult pe bunul simt. In plus, Adler a omis sa isi sistematizeze gandurile si ideile, astfel incat sa fie intelese cu usurinta de ceilalti. "l a preferat sa se axeze pe predarea principiilor teoriei sale, decat pe sistematizarea lor.

Psi oterapie centrata pe persoana Autor: Camelia Airinei %si)oterapie centrata pe persoana este o abordare terapeutica umanista, dezvoltata deCarl -ogers in anii '/7? - '/8?. Avand in vedere rolul terapeutului de a spri!ini si asculta pacientul, acest tip de terapie s-a numit la inceput non!directiva, apoi psi)oterapie centrata pe client - datorita responsabilitatii pacientului pentru propria evolutie. Astazi este cunoscuta capsi)oterapie centrata pe persoana saupsi)oterapie rogersiana. $onform principiului umanist dupa care se g ideaza terapia centrata pe persoana, se pune foarte mare valoare pe importanta fiecarui individ si a valorilor umane. Accentul cade pe natura creativa, spontana si activa a omului, precum si pe capacitatea sa de a depasi greutatile si momentele de disperare. 5a fel ca psi)oterapia e#istentiala, terapia centrata pe persoana evidentiaza responsabilitatea fiecaruia pentru propria evolutie in viata. Teoria lui Rogers are la baza 4tendinta la actualizare4 a oamenilor, adica motivatia intrinseca prezenta in orice forma de viata de a-si dezvolta potentialul pana la cel mai inalt nivel posibil. $u alte cuvinte, fiinta umana are o natura esential constructiva - incearca tot timpul sa se descurce cat mai bine in viata, iar esecul nu se datoreaza lipsei vointei, ci conditiilor neprielnice sau nefavorabile care impiedica, distorsioneaza sau pervertesc acest potential. In psi oterapie centrata pe persoana terapeutul vine cu o atitudine pozitiva si are rolul de a oferi pacientului un mediu empatic, in care acesta sa se simta acceptat si respectat neconditionat.

Potrivit lui Rogers, intelegerea oferita de terapeut si mediul optimist sunt conditiile care vor conduce la sc imbarea pacientului. Acesta este a!utat sa se regaseasca pe sine cu adevarat -selfulreal., sa se elibereze de asteptarile si standardele impuse de cei din !ur -self-ul ideal.. #ezec ilibrul psi ic se naste din discrepanta dintre self-ul real si self-ul ideal. $u cat aceastaincongruenta este mai mare, cu atat suferinta individului este mai mare si vor interveni mecanismele de aparare) negarea -respingerea situatiei amenintatoare. si distorsiunea perceptiva -reinterpretarea unei situatii astfel incat sa para mai putin amenintatoare.. Rogers facea o analogie intre psi%oterapia centrata pe persoana si a invata pe cineva sa mearga pe bicicleta) nu poti invata pe cineva doar explicandu-i - trebuie sa incerce el insusi; in acelasi timp nu poti sa-l sustii permanent - la un moment dat trebuie sa iti tina singur ec ilibrul, iar daca va cadea, asta e. *i in terapie, pacientul trebuie sa dobandeasca autonomie - libertate si responsabilitati. Te nica utilizata de terapeut se numeste reflectarea; cu alte cuvinte, acesta va reflecta cu sinceritate emotiile pacientului. Potrivit lui Rogers, terapeutul trebuei sa aiba trei caracteristici esentiale) sinceritate -congruenta., empatie si respect fata de pacient. Rogers a dezvoltat psi oterapia centrata pe persoana in perioada in care lucra intr-o clinica pentru copii, insa terapia este destinata tuturor categoriilor de varsta -la copii se foloseste interpretarea de rol.. Terapia rogersiana a fost utilizata pe larg in sc%izofrenie& depresie& an'ietate& alcolism& disfunctii cognitive si tulburari de personalitate. 6 sedinta dureaza 78 - 8? de minute, pana in <? de minute. Poate fi aplicata in cadrul terapiei individuale, in grup sau in terapia de familie.

Eipnoterapie - terapia prin ipnoza Autor: Camelia Airinei 1ipnoterapia sau terapia prin )ipnoza este utilizata astazi in practica psi oterapeutica pentru efectele benefice asupra sistemului cardiovascular si respirator, activitatii alfa a creierului, conductivitatii dermului, planului afectiv. Printre numeroasele aplicatii in )ipnoterapie se enumara eliminarea obiceiurilor nedorite si a dependentelor -fumat, alcool.,producerea analgeziei, tratamentul insomniilor, afectiuni dermatologice, tulburari de dinamica se'uala, controlul greutatii corporale,tulburari nevrotice. Eipnoterapia si fenomenul de ipnoza nu au nimic in comun cu magia sau supranaturalul, ci pur si simplu exploateaza capacitatea mintii umane de a se concentra si a se lasa absorbita de un scenariu. 5enomenele )ipnotice fac parte din viata cotidiana - de exemplu atunci cand citim cu interes o carte sau urmarim cu atentie un film si nici nu observam ca ne-a amortit mana intr-o pozitie incomoda, sau tresarim cand ne striga cineva. Astfel, ipnoza este doar o stare modificala de constiinta, asemanatoare cu relaxarea sau cu stariIe meditative specifice unor culturi orientale. Terapia prin ipnoza promoveaza sc imbarea si rezolvarea problemelor prin facilitarea raspunsului la sugestii si analizarea continului inconstientce provoaca stari patologice in constient. Eipnoterapia are trei forme esentiale) terapie centrata pe simptom - eliminarea simptomelor; psi oterapia analitica sau )ipnanaliza -o imbinare intre ipnoza si psi analiza.; sisteme care imbina )ipnoza cu psi)oterapii scurte de orientare comportamentala si experientala. Cum functioneaza )ipnoza?#e-a lungul timpului au aparut diverse teorii care au incercat sa explice fenomenul de ipnoza.

H 5luidul vital ! magnetismul animal. "ste cea mai vec e teorie si ii apartine lui 3ranz Anton =esmer, care credea in existenta unui fluid care circula dinspre corpul ipnotizatorului spre cel al pacientului - magnetismul animal. Ipoteza a fost infirmata, insa existenta fenomenului ipnotic nu a putut fi negata. H 1ipnoza ca fenomen psi)opatologic. *usceptibilitatea ipnotica a fost considerata a fi un simptom al isteriei, crezandu-se ca o persoana sanatoasa si ec ilibrata psi ic nu poate fi ipotizata. $ercetarile ulterioare au infirmat aceasta ipoteza. H 1ipnoza si somnul. #atorita asemanarilor aparente dintre cele doua stari, s-a presupus ca ipnoza face parte din aceeasi categorie de fenomene ca somnul. Totusi, o persoana ipnotizata poate fi in acelasi timp activa, si s-a demonstrat ca undele cerebrale din timpul ipnozei sunt specifice starii de veg e relaxata - unde alfa, in timp ce pentru somn sunt specifice unde mai lente. 6 persoana este cu atat mai ipnotizabila cu cat are unde alfa mai bine reprezentate. H Interpretarea unui rol. *-a considerat ca subiectul !oaca rolul persoanei ipnotizate, conformandu-se indicatiilor terapeutului si comportandu-se asa cum crede ca trebuie sa se comporte o persoana aflata in starea de ipnoza. Teoria se datoreaza legaturii intre susceptibilitatea ipnotica si talentul actoricesc. Totusi aceasta ipoteza nu poate explica efectul de anestezie al ipnozei - folosit in interventii c irurgicale ma!ore, sau fenomenele de auto ipnoza. H 1ipnoza si psi)analiza. Pentru explicarea fenomenului ipnotic s-au utilizat conceptele psi analizei si astfel ipnoza a fost definita ca o intoarcere asubiectului la trairile specifice varstelor copilariei. Relatia dintre terapeut si pacient este una de subordonare, subiectul identificand medicul cu figura paterna sau materna si adoptand o atitudine supunsa, respectiv protectoare. #aca practica terapeutica s-a dovedit a fi utila imbinarea intre ipnoza si a psi analiza, conceptele celei din urma nu pot explica insa fenomenele de auto ipnoza. H *eoria tridimensionala. Eipnoza este o stare alterata a constiintei, ce trebuie privita din trei perspective) tendinta de a !uca rolul unei persoane ipnotizate, profunzimea transei ipnotice si fenomenul de regresie ce aduce in prezent aspectele specifice copilariei. ,ici aceasta teorie nu explica diferentele individuale de profunzime a starii de ipnoza. H *eoria comportamentala. *e are in vedere rolul urmatorilor factori) motivatia si atitudineapacientului, precum si asteptarile in producerea reactiilor sugerate. Atunci cand acesti factori sunt pozitivi, favorizeaza susceptibilitatea si se produc fenomene asemanatoare ceor ipnotice - in speta analgezia moderata. "xtrapoland, s-a afirmat ca ipnoza este doar o manifestare mai accentuata a receptivitatii la sugestii. Totusi nu putem presupune ca obtinerea unor situatii asemanatoare celor din timpul ipnozei identifica sugestia cu starea de ipnoza. Sugestia in )ipnoterapie *ugestia reprezinta o incitatie - situatie sugestie sau stimul sugestiv - capabila sa obtina o reactie spontana, nemediata de instantele reflexive ale gandirii. #in punctul de vedere al adaptarii la mediu, sugestiile negative provoaca reactii neadecvate - confundari, distorsionari; sugestiile pozitive intaresc adaptarea la realitate prin actualizarea disponibilitatilor latente ale psi icului; iarsugestiile neutre provoaca reactii nerelevante pentru adaptare. Pentru a fi eficiente in terapia prin ipnoza, sugestiile trebuie sa fie acceptate de catre pacient, sa fie in acord cu sistemul de valori al acestuia, sa nu fie prea lungi, sa fie exprimate in termeni pozitivi, sa fie simple si realiste, sa fie convingatoare si sa serveasca obiectivului ipnoterapiei.

*ugestiile ipnotice pot fi verbale directe sau indirecte -insinuari, rugaminti., metafore,nonverbale - imagini mentale, tonalitatea vocii, manipulare fizica. In general sugestiile in ipnoterapie sunt de natura post!)ipnotica, destinate pentru a obtine o sc imbare a comportamentului pe o perioada de la cateva zile pana la intreaga viata. Pentru un maximum de eficienta, sugestiile sunt repetate in mai multe sedinte de terapie. Sugestibilitatea sau capacitatea subiectului de a reactiona la sugestii reprezinta premisa transformarii situatiei sugestie in comportamentul sugerat. *ugestibilitatea presupune existenta unor predispozitii ale subiectului) imaginatia; transpunerea - empatizare, imitare si invatare sociala; conformarea sociala; subordonarea - supunerea in fata incitatiei; captarea - orientarea selectiva spre sursa incitatiei. Inductia )ipnotica "ste procedeul prin care se realizeaza transa )ipnotica. Inductia ipnotica urmeaza mai multi pasi) etapa de pregatire, inductia hipnotica propriu-zisa si adancirea transei hipnotice, urmata de dehipnotizare. Inainte de a trece la etapa de inductie ipnotica propriu-zisa, terapeutul explica pacientului in ce consta ipnoza, ce se asteapta de la el si ce efecte poate avea terapia, apoi se testeaza gradul de sugestibilitate prin teste aplicate in stare de veg e - testul oscilatiei corpului& testul catalepsiei pleoapelor& testul inclestarii degetelor& testul rigiditatii bralului. Inductia ipnotica propriu-zisa are loc in modul urmator) pacientul omite stimulii perturbatori externi si se concentreaza pe un obiect de dimensiuni mici, plasat pe o zona a corpului sau, in acelasi timp ascultand sugestiile terapeutului ce indeamna la calm, relaxare si somnolenta. "xista mai multe variatii si te nici de inductie ipnotica, insa ma!oritatea presupun pozitia culcata,rela#area musculara si fi#area privirii intr-un punct, urmata de inc)iderea oc)ilor. 6data intrat in transa )ipnotica - cu a!utorul sugestiilor de relaxare verbalizate de terapeut, pacientul este caracterizat de imobilitatea posturala in absenta sugestiilor de miscare& pasivitate& lipsa dorintei de a comunica& un limba$ sarac& orientarea selectiva a atentiei& e'presia lipsita de efort& implicarea e'perientiala& disponibilitatea de a e'perimenta& fle'ibilitate& modificari ale perceptiei& distorsiunea timpului& amnezie. #upa instalarea transei ipnotice terapeutul va adanci aceasta stare - si implicit cea de relaxare, tot prin sugestii ipnotice. In momentul in care pacientul se afla intr-o stare profunda de transa )ipnotica, i se administreaza sugestiile terapeutice necesare vindecarii sau conforme cu scopul terapiei ipnotice -sa nu-si mai doreasca sa consume tutun sau alcool, etc... De)ipnotizarea se realizeaza la fel ca intrarea in transa) gradual, prin sugestii -sugestiile de trezire din transa trebuie sa le anuleze pe cele de relaxare.. In cazuri foarte rare pacientii prezinta dureri de cap, ameteli sau stari de voma dupa revenirea din ipnoza. Aceste efecte se datoreaza unei %ipnoze realizate prea rapid& unor sugestii formulate eronat& sau rezistentei inconstiente a subiectului la tratament, si se pot remedia prin repetarea ipnozei, de aceasta data terapeutul sugerandu-i pacientului ca se va simti bine dupa inc eierea tratamentului. Totodata este indicata o terapie mai profunda decat ipnoza centrata pe simptom, care sa analizeze rezistentele si conflictele inconstiente. Acest tip de terapie se numeste )ipnoanaliza. 1ipnanaliza imbina te)nicile de )ipnoza: te nici de inducere si adancire a transei ipnotice, cu unele metode specifice psi)analizei) te nica asociatiilor libere, interpretarea rezistentelor si a mecanismelor de aparare, analiza transferului, interpretarea viselor. Avanta!ul fata de psi analiza este faptul ca ipnanaliza este terapie de scurta durata.

Susceptibilitatea )ipnotica "ste vorba de usurinta cu care o persoana poate fi )ipnotizata. Acest lucru depinde si de atitudinea pacientului fata de tratament - cooperarea. #in acest punct de vedere subiectul trebuie sa creada ca tratamentul prin ipnoza ii va face bine. In plus, un mediul rela#ant este esential. Testeaza-ti capacitatea de a fi ipnotizat. #e obicei stima de sine scazuta ofera o susceptibilitatea ipnotica ridicata. $opiii cu varsta cuprinsa intre > si 16 ani sunt pacientii ideali, fiind foarte usor de ipnotizat. In ceea ce privesteinteligenta, persoanele cu retard mintal aproape ca nu pot fi ipnotizate. Totusi, pentru cei cu o inteligenta scazuta functioneaza mesa!ele sugestive simple, iar persoanele inteligente sunt stimulate de mesa!ele complexe. Pacientul trebuie sa inteleaga mesa!ul, sa fie stimulat de acesta si sa aiba capacitatea de a se concentra. Indicatii pentru terapie prin )ipnoza $el mai adesea ipnoterapia este utilizata pentru tratamentul afectiunilor nevrotice) fobii, atacuri de panica, obsesii, tulburari de anxietate, insomnie, tulburari de atentie si memorie. Terapia prin ipnoza este eficienta in eliminarea stresului, managementul relatiilor sociale si dezvoltarea unei gandiri pozitive. $u a!utorul ipnozei se pot realiza interventii c)irurgicale fara anestezie sau cu o cantitate mai mica de anestezic, aceasta terapie fiind utila si pentru reducerea anxietatii asociate cu aceste interventii. Efectul analgezic obtinut prin ipnoterapie este folosit in boli cronice, migrene, la nastere si in interventiile stomatologice. Eipnoterapia este indicata in tratamentul aparatului cardiovascular, respirator -astm. si endocrin -disfunctii sexuale si afectiuni ginecologice., in tratamentele dermatologice -alergii, prurit, eczeme, psoriazis. si in recuperarea motorie. Eipnoza are aplicatii si in afara sferei clinicii, si anume in domeniile care necesita optimizarea performantelor umane. Pentru obtinerea unui ec)ilibru emotional superior, pentru o mai buna capacitate de concentrare si pentru autoreglarea comportamentului, ipnoza este utilizata in pregatirea sportivilor si a cosmonautilor. Totodata ipnoza si auto ipnoza reprezinta o modalitate eficienta de a scapa de tracul sau emotiile excesive asociate cu reprezentatiile in fata publicului si examenele din educatie. ,uto)ipnoza Eipnoterapia moderna include si terapia prin ipnoza realizata de insusi pacient) auto)ipnoza, ca o continuare a tratamentului din cabinetul psi ologului - terapeutul il va invata pe pacient principiile si te nicile necesare. Auto ipnoza ofera o mai buna cunoastere de sine; rela'are dupa o zi stresanta; depistarea problemelor si gasirea solutiilor; eliberarea de ganduri negative& stari an'ioase si depresive& insomnii si dureri; imbunatatirea concentrarii si memoriei; eliberarea deobiceiuri nedorite - consum de tutun, alcool, medicamente, etc. Prin auto ipnoza se obtine un nivel de profunzime mai scazut decat in cazul ipnozei conduse de terapeut, in special in cazul incepatorilor; de asemenea, rezultatele nu sunt intotdeauna la fel de bune. #ificultatea vine din faptul ca subiectul trebuie sa fie in acelasi timp activ si pasiv, alert si relaxat. *ecretul stapanirii te nicii este practica repetata a auto ipnozei, utilizarea unorpropozitii simple si afirmative, evitarea negatiilor si tratarea uneia sau a doua probleme per sedinta. H ,utosugestiile reprezinta o te nica de autoprogramare a inconstientului si sunt afirmatii prin care pacientul isi spune in gand cum doreste sa fie sau ce doreste sa realizeze. Acestea se utilizeaza impreuna cu te)nica vizualizarii. Informatiile si mesa!ele se construiesc astfel incat sa se adreseze problemei pe care o avem. $ontinutul autosugestiilor trebuie sa fie unul pozitiv -

spre exemplu, nu vom spune )Nu voi dori sa ma sinucid), ci )Vreau sa traiesc si sa ma bucur de lucrurile frumoase din viata mea). "xemple de autosugestii pentru imbunatatirea stimei de sine -)Sunt o persoana ec%ilibrata& eficienta si merit sa am succes), )Am un corp sanatos si ec%ilibrat),)Sunt fericit si am incredere in fortele mele). H 9izualizarea reprezinta formarea unei imagini mentale a modului in care dorim sa fim sau a situatiei pe care ne-o dorim. Imaginea trebuie sa fie detaliata si sa completeze autosugestia. Pentru a fi eficienta, este necesar sa repetati zilnic sedintele de auto ipnoza, cel putin 4? de zile. H Inducerea auto)ipnozei incepe cu te nici simple de relaxare; pozitia trebuie sa fie foarte comoda, corpul sa fie destins - relaxati fiecare zona a corpului si grupa musculara in parte. Apoi, folosind autosugestii si vizualizarea, spuneti-va ca aveti corpul tot mai greu, ca de plumb. Imaginati-va un mediu foarte placut, plin de calm si liniste. Aceasta rela#are profunda reprezinta o prima parte a auto ipnozei. Revenirea se face tot treptat, fara a brusca organismul, vizualizand recapatarea tonusului. #upa ce stapaniti bine te nica de relaxare profunda puteti incerca te)nicile de auto)ipnoza. "xista numeroase te nici, bazate fie pe fixarea unui punc, fie pe relaxarea progresiva. 3iecare persoana trebuie sa gaseasca modalitatea care i se potriveste cel mai bine pentru a realiza acest lucru, in functie de imaginile, cuvintele, tonalitatea vocii, amintirile pe care le prefera, etc. In general trebuie sa folositi o modalitate prin care sa gradati intrarea in transa - numarati, spuneti alfabetul, sau vizualizati cum coborati sau urcati niste trepte sau terase; aveti libertatea sa va utilizati imaginatia. 3ixati prima treapta sau primul numar ca starea de veg e si pe ultima ca starea de ipnoza. Poate preferati sa va concentrati asupra unui ritm / zgomot - tic-tacul ceasului, valurile marii, propria respiratie. #upa ce va concentrati cateva minute pe modalitatea aleasa, imaginati-va ca intrati in starea de transa ipnotica. In starea de ipnoza puteti utiliza autosugestiile si te nicile de vizualizare pentru a va adresa problemei pe care o aveti. -evenirea din starea de )ipnoza se face treptat, in sens invers si in acelasi ritm fata de inducerea auto ipnozei. Psi oterapia de grup Autor: ,ulia -uzan Terapia de grup este o forma de psi oterapie Jn care 0 K > persoane se intLlnesc saptamLnal, sub Jndrumarea unui lider de grup, de obicei un psi olog cu pregatire Jn terapia de grup, pentru a discuta despre anumite probleme, comune tuturor participantilor -depresie, anorexie, divort, alcoolism, dependenta de droguri, dificultati interpersonale, abuz fizic si sexual, decesul partenerului, etc... #e ce ar alege cineva sa participe la o terapie de grup Jn locul unei psi oterapii individuale, Jn care se JntLlneste doar el/ea cu un psi oterapeut2 In primul rLnd pentru ca e mai ieftin, taxa de participare Jntr-un grup fiind Jn general pe !umatatea celei percepute pentru o terapie individuala. Apoi, pentru ca terapia de grup este o modalitate terapeutica de sine statatoare care are propriile avanta!e, unele dintre ele inaccesibile terapiei individuale. Cum reuseste terapia de grup sa a&ute? Care ar fi 4factorii terapeutici4 implicati ?n ameliorarea psi)ologica?Potrivit lui Irvin Malom, autorul celei mai populare carti despre terapia de grup -am numit aici %Teoria si practica psi oterapiei de grup%., acesti factori sunt Jn numar de unsprezece. Iata-i prezentati aici, nu neaparat Jn ordinea importantei lor. < Inducerea sperantei. 6amenii aleg sa participe la o terapie de grup pentru ca spera ca viata lor sa se Jmbunatateasca.

"i vin de-acasa cu un dram de speranta iar terapia de grup Ji a!uta sa tina Jn viata aceasta flacaruie si, mai mult, sa o faca sa creasca. $um2 Nn primul rLnd, pentru ca au facut ceva pentru ei Jnsisi) si-au luat inima Jn dinti si s-au inscris Jntr-un grup terapeutic. ,u poti sa faci ceva pentru tine fara ca speranta de mai bine sa nu prinda aripi. Nn al doilea rLnd, Jntr-un grup terapeutic, compus Jn general din oameni cu probleme similare, exista indivizi care de!a fac fata unei situatii mai bine decLt ceilalti, iar exemplul lor este datator de speranta pentru acestia din urma. %#aca altii au reusit, poate voi reusi si eu% rasuna Jn mintea celor care Jnvata sa spere. < @niversalitate. =ulti dintre cei care intra Jn terapie sunt covinsi ca sunt unici din punct de vedere al inadecvarii lor, ca numai ei au anumite probleme, gLnduri si sentimente care Ji tortureaza si le fac viata mizerabila. #ar, vorba unei reclame inteligente, %nu uita ca esti unic, la fel ca toti ceilalti.% *untem unici si totusi atLt de asemanatori. ,u exista sentiment, fie el cLt de greu de definit si de pus Jn cuvinte, pe care numai un singur om sa-l fi avut. $eea ce ne aseamana este mult mai consistent decLt ceea ce ne separa si ne diferentiaza. 5a urma urmei, suntem toti oameni. *i nicaieri nu se vede mai bine acest adevar decLt Jntr-un grup terapeutic. Atunci cLnd constatam ca si altii se confrunta cu aceleasi probleme, ne simtim parca mai usurati si mai capabili sa le facem fata caci, nu-i asa, %suntem cu totii Jn aceeasi barca%. < Informarea Informarea inlude instruirea didactiva referitoare la anumite conditii, sfaturi si sugestii din partea terapeutului sau a celorlalti membri ai grupului. 9neori procesul educational este implicit, membrii grupului JnvatLnd direct din activitatea grupului despre dinamica proceselor interpersonale, despre semnificatia unor simptome si metode de a le face fata, despre viata psi ica Jn general. #e exemplu, Jn cadrul unui grup pentru cei care sufera de atacuri de panica, se pot dispensa informatii despre aspectele fiziologice ale unui atac de panica, despre ciclul vicios indus de interpretarea catastrofica a simptomelor corporale, despre natura benigna a conditiei si despre modalitatile de a ameliora si apoi de a preveni astfel de atacuri de panica. < ,ltruismul. %#aca vrei sa a!uti un om, lasa-l sa te a!ute% a spus cLndva un celebru prizonier american. Prin partile noastre, se spune ca %daruind, vei dobLndi%. $ei care intra Jn terapia de grup se simt adesea demoralizati si simt ca nu au nimic valoros de daruit celorlalti. Atunci cLnd descopera ca pot fi totusi de a!utor, se simt revigorati si stima lor de sine creste. 6amenii se pot a!uta unii pe altii ascultLndu-se, oferind confort si sfaturi, Jncura!Lndu-se reciproc, Jmpartasind cu ceilalti experientele lor similare sau prin simpla lor prezenta lipsita de criticism si pre!udecati. < -ecapitularea corectiva a relatiilor din familia de origine. $ei mai importanti oameni Jn viata oricarui om sunt membrii familiei Jn care s-a nascut. =odul Jn care interactioneaza cu acestia va ramLne %sapat% Jn mintea viitorului adult pentru tot restul vieti sale ca un model de interactiune cu toti ceilalti oameni. Atunci cLnd fac parte dintr-un grup, oamenii au tendinta de a se raporta la ceilalti membri ai grupului Jntr-un mod oarecum asemanator cu modul Jn care se raportau la parinti si frati. $eea ce, Jn sine, nu e nimic deosebit care sa merite a fi subliniat. ,umai ca relatiile unora cu membrii familiei din care provin nu au fost tocmai Jn regula si atunci exista posibilitatea, sau c iar certitudinea, ca aceste relatii sa se repete cu actualul partener de viata, cu colegii de munca, cu copiii, prieteniii, etc. $e e de facut2 Irupul terapeutic este ca un mic laborator fotografic Jn care modul defectuos de a te raporta la ceilalti se developeaza Jn fata propriilor oc i. $Lnd devii constient de felul Jn care Ji tratezi pe ceilalti, de modul Jn care te raportezi la ei sau de modul Jn care te folosesti de ei, atunci Jntelegi de unde provin multe din necazurile prezente Jn relatiile cu acestia si, Jn consecinta, poti sc imba ceva.

< Ambunatatirea aptitudinilor de socializare. 9n grup terapeutic este, Jnainte de toate, un grup social, Jn care mai multi indivizi interactioneaza respectLnd niste norme. *pre deosebire Jnsa de alte grupuri sociale de care poate apartine cineva -de exemplu, grupul colegilor de munca., grupul terapeutic are niste reguli clare stabilite de la Jnceput, menite a facilita interactiunea onesta. $ea mai importanta dintre aceste reguli este oferirea de feedbac;, adica oferirea unei pareri oneste despre afirmatiile sau comportamentul celuilalt, ceea ce Jn alte grupuri se JntLmpla arareori. #e exemplu, daca cineva are tendinta de a-i privi de sus pe ceilalti, de a-i trata cu superioritate, e putin probabil ca vreunul dintre colegii de munca -mai ales daca Ji sunt subalterni., sa Ji spuna %@ezi ca ai tendinta sa ne privesti de sus.% Nn sc imb, Jntr-un grup terapeutic, e foarte posibil si c iar de dorit ca un astfel de feedbac; sa aiba loc. Astfel, %arogantul% are ocazia sa Jnvete ceva despre sine si eventual sa corecteze ceea ce este de corectat pentru a-si Jmbunatati aptitudinile de socializare. < Comportamentul imitativ. *e spune adesea despre copii ca Ji imita pe adulti. $eea ce se spune mai rar este ca si adultii Jnvata prin imitatie. 6bservLndu-i pe altii cum vorbesc, cum se comporta, cum Jsi rezolva anumite probleme, noi toti putem Jnvata de la ceilalti. Nnvatam de la cei care au mai mult succes Jn viata personala sau Jn interactiunile cu ceilalti, Jnvatam de la cei pe care Ji respectam, fie ei membri ai grupului sau psi oterapeutul care conduce grupul respectiv. ,u subestimati niciodata puterea exempluluiO < Anvatarea interpersonala. " un factor deosebit de complex si de aceea dificil de explicat Jn cLteva cuvinte. *-a spus ca omul este un animal social. Adica, ceea ce ne deosebeste esentialmente de animale este capacitatea de a avea relatii sociale. =ai mult, aceste relatii sociale, care le includ pe cele cu familia din care provenim, ne formeaza si ne transforma Jn permanenta. $azurile de copii crescuti de animale demonstreaza faptul ca fara o ambianta umana, fara contact cu alte fiinte umane, un copil nu poate deveni un om Jn sensul cel mai larg al cuvLntului si dezvoltarea acestuia se opreste la un nivel subuman. ,u realizam importanta relatiilor cu cei din !urul nostru, si Jn primul rLnd cu membrii familiei Jn care ne-am nascut, asa cum nu realizam cLt de multa nevoie avem de oxigenul pe care Jl respiram. *pecialistii spun ca !umatate din ceea ce suntem se datoreaza zestrei genetice si !umatate modului Jn care am fost crescuti. *i acesta componenta educativa se refera nu numai la aspectele evidente cum ar fi %cei sapte ani de acasa%, ci si la acelea mai subtile ale modului Jn care cei din !ur se raporteaza la noi si noi la ei. #e exemplu, orice copil are nevoie de un sentiment de securitate si obtine acest lucru prin cultivarea si accentuarea acelor trasaturi sau aspecte ale sinelui care sunt apreciate de ceilalti si prin negarea sau transformarea acelora care sunt dezaprobate de ceilalti. Nn cele din urma, individul Jsi va forma un concept de sine bazat foarte mult pe aprecierile celorlalti. Acest proces de Jnvatare interpersonala este un proces continuu, ale carui baze se pun Jn copilarie, dar care continua de-a lungul intregii vieti. Nn terapia de grup, oamenii descopera modul Jn care obisnuiesc sa se raporteze la ceilalti, constientizeaza asteptarile pe care le au de la ceilalti si Jnvata sa relationeze Jntr-un mod mai realist si mai ec ilibrat, Jn care avanta!ele si dezavanta!ele relationale sunt mai ec itabil distribuite. < Coeziunea grupului. =ulti oameni se simt izolati de semenii lor, incapabili sa stabileasca niste relatii cu adevarat semnificative, care sa treaca dincolo de o interactiune de suprafata. Asa cum spuneam mai sus, avem nevoie de ceilalti, sa ne simtim intelesi si apreciati si, Jn egala masura, sa Jnvatam de la ei. #ar acest lucru nu este posibil decLt Jn mica masura Jn cadrul unor relatii superficiale, cum ar fi discutiile de cinci minute la o cafea cu colegii de serviciu. Pentru multi, prietenii sunt cei care reusesc sa suplineasca aceasta nevoie de comunicare ceva mai profunda. #in pacate Jnsa, sunt mult prea multi oameni lipsiti de prieteni. *i mai avem nevoie de ceva, pe lLnga aceasta legatura

mai adLnca) avem nevoie de sentimentul de apartenenta, care Jnseamna sentimentul de bine si de siguranta pe care Jl avem atunci cLnd ne stim parte a unui grup care ne prote!eaza si ne valorizeaza. Aceasta nevoie sta la baza tuturor asociatiilor profesionale, sindicatelor, cluburilor, cercurilor sportive etc. si c iar la baza ideii de natiune si de tara. Pentru cei care se simt deprivati de o comunicare umana cu adevarat semnificativa si pentru cei lipsiti de sentimentul de apartenenta, grupul terapeutic poate suplini exact ceea ce le lipseste. $oeziunea grupului nu se refera numai la suportul si incura!arile pe care un membru al grupului le poate primi din partea celorlalti participanti, ci si la feedbac; -ul onest pe care Jl primeste si, Jn general, la toate acele aspecte care contribuie la sentimentul ca %celorlalti le pasa.% < Catarsisul. " bine stiut ca adesea confesarea necazurilor noastre catre prieteni, doctor sau preot, ne a!uta sa ne simtit mai bine. Acesta este catarsisul si despre asta este vorba, Jn principiu, si Jn terapia de grup. ,umai ca aceasta forma de terapie nu ne a!uta numai sa scapam de %piatra de pe suflet%, dLndu-ne un sentiment de eliberare momentana, ci ne mai Jnvata ceva, un ingredient crucial pentru un beneficiu de durata) ca a exprima ceea ce simtim ne apropie de ceilalti, ceea ce duce la cresterea sentimentului de coeziune si la Jmbogatirea relatiilor noastre interpersonale. $u alte cuvinte, a spune ceea ce avem pe suflet ne face sa ne simtim mai liberi dar si mai apropiati de ceilalti. *i asta numai Jntr-un grup se poate Jnvata. < 5actorii e#istentiali. *e refera la acceptarea de catre membrii grupului a unor adevaruri nu intotdeauna evidente, cum ar fi faptul ca durerea si moartea sunt inevitabile, ca indiferent cLt de mult as Jncerca sa ma apropii de ceilalti sunt practic singur, ca viata nu are un sens daca nu Ji dau eu un sens, ca am libertatea sa dau vietii mele orice sens doresc, ca eu si numai eu sunt responsabil pentru viata mea indiferent cLt de mult a!utor cer si primesc de la ceilalti, etc. Acesti factori existentiali !oaca un rol important Jn terapia de grup, ca si Jn cea individuala, JntrucLt reusesc, sau cel putin a!uta Jn acest sens, sa Jmpace omul cu datele inexorabile ale existentei sale. ,u toti avem nevoie de toti acesti factori pentru a ne bucura de beneficiile terapiei de grup. Pentru unii cele mai importante aspecte sunt Jnvatarea interpersonala, catarsisul si factorii existentiali, iar pentru altii altruismul, universalitatea si cultivarea sperantei. Probabil acesti factori curativi actioneaza Jn functie de nevoile fiecaruia. 9n lucru este Jnsa cert) ca terapia de grup, indiferent de factorii terapeutici pe care Ji pune Jn !oc, este benefica tuturor celor care considera ca mai au Jnca ceva de Jnvatat de la viata si de la oamenii din !urul lor. %si)oterapia de 0rup6fera un cadru neutru de lucru in care fiecare persoana sa poata lucra cu sine insasi in sensul de surprindere ad- oc a reactiilor, starilor, trairilor generate prin si in interactiunea cu ceilalti membri ai grupului. +biective: H Imbunatatirea modalitatilor de relationare interpersonala H imbunatatirea comunicarii interpersonale H experimentarea unor atitudini si roluri noi H experimentarea unor comportamente noi interpersonale H dobandirea capacitatii de exprimare directa, onesta si autentica a propriilor sentimente in relatie ci sine si in relatie cu ceilalti H cresterea increderii in propria persoana precum si cresterea increderii in ceilalti H intelegerea propriilor ganduri, trairi si atitudini interioare prin investigarea cu onestitate a tiparelor relationale evidentiate atat in cadrul relatiilor cu ceilalti membri ai grupului cat si din exteriorul grupului de lucru H intelegerea trairilor si atitudinilor interioare ale celorlalte persoane prin dezvoltarea capacitatii empatice si intuitive

H imbunatirea imaginii de sine H parcurgerea unei sc imbari personale in interiorul grupului care se observa, manifesta si intelege intai in cadrul grupului pentru ca ulterior, sc imbarile sa isi faca aparitia si sa poata fi aplicate si in viata de zi cu zi H accesarea spontaneitatii si creativitatii %si)oterapia de grup pentru adulti se adreseaza: H Persoanelor cu dificultati de relationare si inter-relationare in plan socio-profesional si personal H Persoanelor cu tendinta spre izolare H Persoanelor cu stari de anxietate generalizata H Persoanelor cu tendinte spre stari de tristete si deprimare H Persoanelor cu stari de sensibilizare emotionala excesiva in contexte publice H Persoanelor ce se confrunta cu timiditate manifestata accentuat H Persoanelor ce trec prin perioade existentiale dificile H Persoanelor ce vor sa inteleaga modul in care functioneaza dinamic in interactiunea cu ceilalti H Persoanelor ce vor sa imbunatateasca si / sau sa descopere noi modalitati de relationare cu sine si cu ceilalti %si)oterapia de grup pentru copii si adolescenti ! obiective principale: H dezvoltarea creativitatii H activarea si dezvoltarea spontaneitatii H cresterea capacitatii de relationare si inter-relationare H dobandirea unor conduite afective spontan - adecvate in relatiile familiale si social-scolare H dezvoltarea capacitatii empatice si de exprimare afectiva