Sunteți pe pagina 1din 20

Universitatea Danubius, Galati Master- Stiinte penale

Infractiuni contra vietii Omorul calificat

Prof.univ.dr.Alexandru Boroi

Student:Condrea Gabriela-Elena Master-Stiinte Penale, an I


1

Infractiuni contra vietii Omorul calificat Conceptul de omor calificat si caracterizare

Fapta de omor, privita schematic prezinta in cele mai multe cazuri aceleasi caracteristici, si anume: actiunea de a ucide cu intentie o fiinta, actiune ce are ca rezultat moartea acesteia- in realizarea concreta poate prezenta diverse

particularitati dupa cum, n jurul faptei tipice (omorul simplu) se grupeaza si diferite elemente care, fara a schimba substanta faptei, i dau acesteia o coloratura diferita, sporindu-i vadit gradul de pericol social.1 Imprejurarile ce constituie elemente circumstantiale in continutul infractiunii de omor sunt prevazute de lege, astfel fiind necesare anumite modalitati normative agravate ale acestia. Aceste elemente circumstantiale reprezinta de fapt cerinte esentiale, fie pentru latura obiectiva, fie pentru cea subiectiva. In alte cazuri imprejurarile agravante privesc subiectul activ sau pasiv al infractiunii ori relatia care exista ntre cei doi subiecti. Codul penal prevede gruparea acestor mprejurari care schimba ntotdeauna gradul generic de pericol social al infractiunii de omor n doua categorii distincte sub denumirile de ,,omor calificat si ,,omor deosebit de grav. Omorul calificat consta in uciderea unei persoane in una din imprejurarile prevazute in art.175 C.pen. Aceasta fapta prezinta un grad de pericol social mai ridicat dect infractiunea de omor simplu, ceea ce explica incriminarea sa prin dispozitii separate si sanctionarea ei mai severa.

1 Alexandru Boroi, Infractiuni contra vietii, Editura National, Bucuresti, 1996, p.119.

Conditiile preexistente si continutul constitutiv n cazul infractiunilor contra persoanei

Infractiunile contra persoanei constituie continutul celui al primului titlu al Partii Speciale a Noului Cod penal si are ca obiect juridic comun relatiile sociale referitoare la drepturile indisolubil legate de existenta fizica si de personalitatea omului. Obiectul juridic generic l constituie relatiile sociale care privesc apararea persoanei, privita sub totalitatea atributelor sale. Obiectul juridic special l constituie relatiile sociale referitoare la fiecare dintre atributele esentiale ale persoanei privite ca drepturi absolute ale acesteia, opozabile tuturor (erga omnes). Aceste drepturi, denumite si drepturi personale nepatrimoniale, sunt inseparabil si indisolubil legate de persoana omului, prin ele este garantata si se ocroteste personalitatea omului, att sub aspect fizic, material, mpotriva faptelor care aduc atingere existentei fiintei umane ori integritatii sale corporale, ct si sub aspectul drepturilor persoanei de a se manifesta n mod liber n societate cu respectarea atributelor personalitatii sale (libertatea de a actiona, demnitatea, inviolabilitatea sexuala, inviolabilitatea secretului, etc.). n doctrina penala se recunoaste ca n sfera protectiei penale sunt cuprinse acele drepturi absolute, legate intim de persoana umana, denumite si drepturi ale personalitatii, care sunt garantate prin normele instituite de stat pentru a apara diferitele atribute fundamentale ale omului. Unele dintre infractiunile contra persoanei (toate, in cazul omuciderii), au si un obiect material, constnd n corpul victimei infractiunii, iar altele sunt lipsite de un asemenea obiect (cum sunt infractiunile contra libertatii persoanei, contra demnitatii).

De regula, infractiunile contra persoanei nu sunt conditionate de o calitate speciala a faptuitorului, astfel ca subiectul activ nemijlocit al infractiunilor contra persoanelor, de regula, poate fi orice persoana. Sunt si cazuri nsa, n care legea cere o astfel de calitate, fie pentru existenta infractiunii n forma simpla, fie pentru existenta unor forme mai grave: calitatea de sot sau de ruda apropiata, n cazul omorului calificat. Infractiunile contra persoanei se pot comite si n participatie, fie ca este vorba de participatie proprie, fie improprie. Subiectul pasiv este persoana fizica ale carei valori (viata, integritate fizica, sanatate, libertate sau demnitate) au fost lezate prin savrsirea faptelor incriminate. Sub aspectul laturii lor obiective, infractiunile contra persoanei constau n fapte de o destul de mare varietate. La unele dintre aceste infractiuni (omor, ucidere din culpa), elementul material poate fi prezent, fie sub forma unei actiuni, sau sub forma unei inactiuni, pe cnd la altele (amenintare, santaj, calomnie), fapta nu se poate realiza dect prin actiune. n unele cazuri, legea cere si producerea unui anumit rezultat, ca de exemplu moartea persoanei, n cazul infractiunilor contra vietii. Daca mijloacele de savrsire a faptei sunt n general, indiferente pentru existenta infractiunii contra persoanei, totusi, n unele cazuri, folosirea anumitor mijloace conditioneaza fie existenta infractiunii n forma simpla, fie existenta unor forme mai grave (mijloace care pun n pericol viata mai multor persoane, n cazul omorului). De asemenea, locul sau timpul savrsirii faptei intereseaza n unele cazuri existenta infractiunii n forma simpla, iar n altele, existenta unor forme mai grave (de pilda, savrsirea omorului n public face ca fapta sa se ncadreze n prevederile art.175 din Codul penal).

Atunci cnd legea conditioneaza incriminarea de existenta unei urmari materiale (cum este cazul omorului calificat), va trebui sa se stabileasca raportul de cauzalitate ntre fapta si rezultat. n privinta laturii subiective, cele mai multe infractiuni contra persoanei se savrsesc cu intentie directa sau indirecta. Insa, unele dintre acestea se savrsesc , si din culpa. Exista infractiuni contra persoanei care se savrsesc si

cu praeterintentie sau numai cu praeterintentie. Stabilirea formei de vinovatie cu care a actionat faptuitorul si a modalitatilor corespunzatoare fiecarei forme, prezinta importanta pentru ncadrarea juridica a faptei si uneori pentru individualizarea pedepsei. De cele mai multe ori mobilul cu care a actionat infractorul sau scopul urmarit de acesta, nu prezinta relevanta pentru existenta infractiunii, ci doar pentru dozarea pedepsei. Ele sunt cuprinse, fie ca cerinta a continutului incriminarii, fie ca circumstanta agravanta. O exceptie de la aceasta regula exista n cazul omorului calificat, cnd att scopul, ct si mobilul sunt prevazute ca cerinte n continutul incriminarii.

Conditiile preexistente si continutul constitutiv n cazul infractiunilor contra vietii. Relatii sociale fundamentale

Infractiunile contra vietii, reunite n Codul penal ntr-o sectiune diferitaomuciderea, constituie cele mai grave infractiuni contra persoanei. Asa cum se prezint si din denumirea data lor, acestea au

ca obiect juridic, relatiile sociale referitoare la atributul fundamental al fiintei umane, si anume dreptul la viata. n cadrul acestor relatii sociale, fiecare persoana, luata n consideratie n mod individual, apare ca titulara a dreptului absolut la viata, iar toti ceilalti membri ai societatii au obligatia de a se abtine de la savrsirea oricarei fapte prin care s-ar aduce atingere dreptului la viata al titularului.
5

Ceea ce caracterizeaza subgrupa infractiunilor contra vietii, constituie valorile sociale ocrotite, care privesc existenta si securitatea fizica a persoanei. Infractiunile care alcatuiesc aceasta subdiviziune, se caracterizeaza apoi prin elementul lor material, care consta ntr-o activitate (actiune sau inactiune) prin care se aduce o atingere valorilor sociale ocrotite. Aceasta atingere poate avea ca urmare consecinta cea mai grava: stingerea vietii si desfiintarea fizica a persoanei-dar poate avea si consecinte mai putin grave (n ipoteza faptei ramasa n forma de tentativa): vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii. Aceste fapte pun n primejdie nu numai securitatea fiecarei persoane, ci implicit, a ntregii colectivitati, avnd n vedere ca fara respectarea vietii si a celorlalte drepturi ale persoanelor nu este posibila o linistita convietuire sociala.2 Desi toate faptele de omucidere aduc atingere acelorasi relatii sociale si au ori sunt susceptibile de a avea ca rezultat moartea unei persoane, gradul de pericol social pe care l prezinta fiecare fapta difera dupa mai multe criterii: forma de vinovatie, modul savrsirii, relatiile ntre faptuitor si victima. Aceste deosebiri se rasfrng nu numai asupra sanctiunii, ct si asupra continutului incriminarilor.

Obiectul si subiectii infractiunii Obiectul infractiunii Obiectul juridic al infractiunii

Obiectul juridic generic al infractiunii de omor calificat l formeaza ansamblul relatiilor sociale ce constituie obiectul juridic comun al tuturor infractiunilor contra persoanei.

2 V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stanoiu, V. Rosca, Explicatii teoretice ale Codului
penal romn, vol III., partea speciala, p.186.

Asemanator faptei de omor simplu (art.174 C.p.), obiectul juridic special al infractiunii de omor calificat, l constituie relatiile sociale a caror formare, desfasurare si dezvoltare, nu sunt posibile fara respectarea n prealabil a vietii persoanelor. Avnd ca moment initial pe cel n care, terminndu-se procesul fiziologic al nasterii, copilul este expulzat, dreptul la viata (ca o componenta a capacitatii de folosinta a persoanei) nceteaza odata cu producerea fenomenului natural al mortii. Desi s-ar parea ca determinarea acestui moment este simpla, n realitate nu este deloc asa. Dreptul la viata se naste n momentul cnd copilul, separat de corpul mamei, si ncepe existenta sa proprie. Sub reglementarea Codului penal anterior si chiar dupa intrarea n vigoare a actualului Cod penal, s-a sustinut ca dreptul la viata exista din momentul cnd copilul se angajeaza n procesul nasterii, nu neaparat din momentul respiratiei acestuia. Acest punct de vedere nu poate fi mpartasit, deoarece legiuitorul, prevaznd n art.177 C.p., pruncuciderea ca forma (ce-i drept, atenuata) a omuciderii, deci ca infractiune contra vietii, arata ca aceasta consta n "uciderea copilului nou-nascut savrsita imediat dupa nastere", ceea ce nseamna ca, potrivit conceptiei sale, dreptul la viata nu se naste n momentul conceptiei si nici n momentul cnd copilul se angajeaza n procesul nasterii, ci abia cnd acesta, fiind expulzat, si ncepe propria sa existenta. Dreptul la viata implica existenta vietii. ntruct dreptul la viata este recunoscut n egala masura tuturor persoanelor, nu este important daca victima infractiunii a fost o persoana tnara sau batrna, sanatoasa sau bolnava, barbat sau femeie etc. Importanta vietii individului pentru societate a determinat din totdeauna interesul grupului social pentru ocrotirea vietii n cadrul relatiilor sociale, viata devenind astfel, o valoare sociala-un "bun" care intereseaza ntreaga colectivitate.
7

Concepnd viata ca o relatie sociala (relatio ad alteros), se explica de ce nu este posibila incriminarea si sanctionarea ncercarii de sinucidere. Aceasta nu este de conceput, nu pentru ca o persoana nu ar avea dreptul sa si ridice viata, ori pentru ca sinuciderea ar fi n contradictie cu interesele persoanei sau ca fapta nu ar fi de natura sa alarmeze societatea, ci pentru ca n aceasta situatie nu poate fi vorba de o relatie sociala cu privire la viata. O persoana nu poate stabili relatii sociale cu sine nsasi, deci lipseste obiectul juridic special al ocrotirii penale, adica relatia sociala care se creeaza n jurul acesteia si confera semnificatie acestei valori devenita astfel, o valoare sociala.3

Obiectul material al infractiunii

Obiectul material al omorului calificat, ca si n cazul omorului simplu-fiind vorba, asa cum am mai aratat, de o varianta agravata a faptei prevazute la art.174 si de faptul ca ambele infractiuni au acelasi obiect juridic, este corpul omenesc n complexitatea sa, in mod concret corpul persoanei-subiect pasiv. Avnd nsa n vedere ca unele modalitati normative din cuprinsul textului de lege impun o anumita calificare a subiectului pasiv, sintagma "corpul victimei" se poate limita, n cazul acelor modalitati, la a enunta unele categorii de persoane al caror corp poate constitui element material al infractiunii prevazute la art.175 din Codul penal. Astfel, actiunea sau inactiunea distructiva a faptuitorului se poate ndrepta mpotriva corpului sotului sau unei a rude apropiate (lit.c), mpotriva corpului persoanei aflate n neputinta de a se apara (lit.d), al persoanei care si ndeplineste ndatoririle de serviciu sau publice (lit.f) sau al persoanelor prin a caror ucidere, faptuitorul si asigura sau asigura altuia sustragerea de la urmarire sau

3 A. Boroi, Infractiuni contra vietii, op. cit., p.15

arestare ori de la executarea unei pedepse (lit.g) sau nlesneste ori ascunde savrsirea altei infractiuni (lit.h). Prin urmare, obiectul material al infractiunii consta n corpul unui om n viata, indiferent de vrsta (copil, tnar, adult, batrn), sex (barbat sau femeie), starea sanatatii (sanatos, bolnav sau muribund) sau a normalitatii bio-antropologice (normal, anormal, viabil sau neviabil, cu malformatii sau monstruozitati anatomice sau antropologice). Viata este un fenomen complex ca forma de miscare, ea avnd la baza procese biologice si psihice care subordoneaza procesele inferioare (chimice, fizice, mecanice). Daca nceteaza viata n sens biologic, nceteaza si viata ca valoare sociala, ca relatie sociala, si implicit, nceteaza relatiile legate de ea. Obiectul material nu se confunda cu subiectul pasiv. Dupa consumarea omorului, persoana pierde calitatea de subiect pasiv si devine o victima; din subiect pasiv devine obiect material al infractiunii. n acest caz, obiect material este corpul lipsit de viata al persoanei ucise. n caz de tentativa nsa, persoana continund sa traiasca, trasaturile sale ca subiect pasiv, se confunda ntru totul cu cele ale obiectului material. n problematica definirii obiectului material al infractiunii de omor, doctrina si practica judiciara au relevat un aspect care este din ce n ce mai mult dezbatut n tot mai multe state: considerarea ca tentativa de omor a unei situatii care, cel putin n dreptul nostru penal de pna acum, era considerata fapt putativ. Altfel spus, n analiza valorii concrete protejate de legiuitor (obiectul material al infractiunii de omor), s-a ridicat chestiunea daca reprezinta sau nu o conditiesine qua non, faptul ca subiectul pasiv sa fi fost n viata n momentul n care s-a comis asupra lui elementul material al faptei.4
4 A. Filipas, n Despre convertirea faptului putativ n tentativa n materia infractiunii de omor , n RDP nr.2/1994, p.54

Subiectii infractiunii Subiectul activ al infractiunii

Subiectul activ (autor) al infractiunii de omor calificat, poate fi orice persoana care savrseste un omor n vreuna din mprejurarile enumerate de art.175 din Codul penal. n raport cu una dintre aceste mprejurari, subiect activ nu poate fi dect o persoana care are o anumita calitate (art.175 lit.c.): sot sau ruda apropiata cu subiectul pasiv. De asemenea, subiectul activ, fara a fi calificat, trebuie sa ndeplineasca anumite conditii pentru ca fapta savrsita de el sa mbrace elementele constitutive ale infractiunii de omor calificat. Subiectul activ trebuie sa fi premeditat fapta, sa urmareasca un interes material, sa foloseasca mijloace care pun n pericol viata mai multor persoane, sa aiba interesul de a se sustrage sau de a sustrage pe altul de la urmarire, arestare sau de la executarea pedepsei, sa urmareasca nlesnirea sau ascunderea unei alte infractiuni sau sa comita fapta n public. Aceste conditii fiind ndeplinite, infractiunea poate fi savrsita de orice persoana care ndeplineste conditiile generale psihofizice ale raspunderii penale. La savrsirea faptei pot contribui si alti subiecti activi (coautori, instigatori, complici). n cazul coautoratului, n literatura juridica se subliniaza necesitatea unei contributii nemijlocite la fapta a coautorului (fapta consumata sau tentativa). Exista o asemenea contributie nemijlocita a coautorului, cnd acesta savrseste acte care apartin actiunii tipice, specifice laturii obiective a infractiunii date, descrise sau indicate de verbum regens din norma incriminatoare.

10

Subiectul pasiv al infractiunii

Subiectul pasiv special si imediat este persoana a carei viata a fost suprimata, n una din mprejurarile prevazute de art.175 din Codul penal (n cazul faptei consumate) sau a carei viata a fost pusa n pericol de catre cel ce a avut intentia de a ucide (n caz de tentativa). Aceeasi persoana nu poate fi si subiect activ si subiect pasiv al infractiunii de omor calificat. Pentru existenta subiectului pasiv al infractiunii de omor calificat este suficient sa fie constat faptul ca: - persoana titulara a valorii ocrotite penal a suferit raul produs prin savrsirea infractiunii, adica moartea sau punerea n pericol a vietii; - sa ndeplineasca cerintele speciale cerute de lege pentru ncadrarea faptei n art.175 Cod pen., si anume: sa fie o persoana prin a carei ucidere faptuitorul sa fi urmarit un interes material (lit.b), sa fie sot sau ruda apropiata cu persoana asupra careia se ndreapta actiunea distructiva (lit.c), sa fie o persoana n stare de neputinta de a se apara (lit.d), sa fie o persoana ucisa n legatura cu ndeplinirea ndatoririlor sale publice sau de serviciu (lit.f) ori n legatura cu sustragerea de la urmarire, arestare sau de la executarea unei pedepse, a faptuitorului sau a unei alte persoane (lit.g). Dupa consumarea omorului, subiectul pasiv nu mai este o persoana, ci o victima. n literatura de specialitate s-a subliniat faptul ca nu trebuie confundat subiectul pasiv al infractiunii, persoana vatamata, cu subiectul pasiv de drept civil al infractiunii, persoana care a suferit paguba prin infractiune. Deosebirea este importanta deoarece, daca de cele mai multe ori persoana vatamata este totodata si persoana pagubita prin infractiune, exista cazuri n care o peroana poate fi subiect pasiv, si anume persoana vatamata, fara a fi nsa si persoana pagubita (de exemplu,
11

copiii victimei unei infractiuni de omor au calitatea de persoane care au suferit o paguba prin infractiune, nsa nu au calitatea de persoane vatamate).

Latura obiectiva si latura subiectiva a infractiunii Latura obiectiva a infractiunii

In cazul tuturor infractiunilor, si n cazul celei de omor calificat, analiza laturii obiective implica analiza elementelor componente ale acesteia: elementul

material, urmarea imediata si legatura de cauzalitate.

Elementul material

Elementul material se realizeaza, din punct de vedere obiectiv, prin uciderea unei persoane, adica prin orice actiune materiala care are ca si rezultat moartea unui om. Elementul material poate consta ntr-o actiune (comisiune) sau ntro inactiune (omisiune). In oricare dintre ipotezele mentionate, aceasta se refera la incriminare, si nu la fapta concreta, fiind vorba de un act care sa posede o anumita forta distructiva, respectiv, sa fie apt obiectiv sa provoace moartea persoanei n conditiile date. O asemenea forta distructiva exercitata asupra victimei se poate manifesta sub forma unor actiuni fizico-mecanice (sugrumare, lovire, taiere, mpuscare, ntepare, electrocutare, etc.), actiuni chimice (otravire), actiuni psihice (socuri psihice), etc. Aceeasi forta distructiva este prezenta si n cazul inactiunii, atunci cnd faptuitorul avea obligatia (legala, contractuala, sociala) de a face sau de a ndeplini actiunea prin care s-ar fi putut mpiedica sau nlatura desfasurarea unor procese de natura sa
12

provoace moartea victimei.5 De exemplu, prin omisiunea intentionata de hranire a copilului, a unui bolnav sau neputincios, prin lasarea lor n frig, prin neadministrarea medicamentelor, prin neaplicarea tratamentului necesar unui bolnav, s-a dat posibilitatea sa actioneze procesele naturale care au condus la moartea victimei. Actiunea ucigatoare poate fi savrsita n mod direct sau nemijlocit asupra victimei, dar si n mod indirect, mijlocit, prin folosirea sau antrenarea unor forte sau energii neanimate sau animate (asmutirea unui cine, folosirea unui animal salbatic, a unei reptile veninoase) sau chiar prin folosirea energiei fizice a victimei, constrnsa fizic sau moral la aceasta (de exemplu, prin constrngerea acesteia sa se mpuste sau sa se arunce de la naltime).6 Fapta ucigatoare poate fi savrsita prin orice mijloace sau instrumente (iar n cazul prevazut la lit.e, "prin mijloace care pun n pericol viata mai multor persoane"). Acestea pot fi clasificate n: - mijloace fizice: corpuri contondente, arme albe, arme de foc, materiale explozive, instrumente taietoare, ntepatoare, taietor-ntepatoare, etc. - mijloace chimice: substante chimice care exercita o actiune toxica sau coroziva cauzatoare de moarte asupra organismului uman. - mijloace psihice prin care se provoaca un soc psihic sau stari emotive intense care produc moartea victimei: amenintarea grava, surpriza, sperierea, intimidarea, durerea psihica profunda, stresul psihic, etc.7 Infractiunea de omor implica ntotdeauna aceleasi caracteristici, si anume, existenta unei actiuni (inactiuni) comise cu intentia de a suprima viata unei persoane, actiune care are ca rezultat moartea victimei. In realizarea sa concreta, actiunea sau inactiunea poate prezenta nsa unele particularitati, dupa
5 R. Pannain, Manuale di dritto penale, Parte generale, vol. I, Torino 1967, p.296, citat de V. Dobrinoiu, Drept penal, partea
speciala, p.27. 6 V. Dongoroz si colab., Explicatii teoretice...Vol. III, p.204 si C.S.J., sect. pen., dec. 156/1992, n Dreptul nr.5/1993, p.80. 7 Gh. Scripcaru, M. Terbancea, Patologia medico-legala, p.33.

13

cum, n jurul faptei tipice (omorul simplu) se grupeaza diferite elemente care, fara a schimba substanta faptei, i dau acesteia o coloratura diferita, sporindu-i vadit gradul de pericol social. Aceste mprejurari sunt valorificate de legiuitor si prevazute caelemente circumstantiale n continutul infractiunii de omor, reprezentnd o modalitate normativa agravata a acesteia.8 Potrivit art.175 din Codul penal, omorul calificat consta n uciderea unei persoane n una din urmatoarele mprejurari: a.Omorul savrsit cu premeditare (art.175, lit.a, Cod pen.): aceasta

circumstanta, desi exista sub o forma sau alta n majoritatea legislatiilor, nu are o definitie n lege; in conceptia clasica, premeditarea nsemna comiterea infractiunii cu snge rece, spre deosebire de fapta comisa ntr-o stare de excitatie. b.Omorul savrsit din interes material (art.175, lit.b, Cod pen.): interesul

material consta in orice folos, avantaj sau beneficiu de natura patrimoniala: dobandirea unei succesiuni, incasarea unei asigurari, neplata unei datorii, obtinerea unui spatiu locativ etc.; legea nu cere realizarea interesului material, fiind suficient ca acesta sa fi existat in momentul savarsirii omorului. c.Omorul savrsit asupra sotului sau unei rude apropiate (art.175, lit.c, Cod pen.): omorul savrsit asupra sotului sau unei rude apropiate constituie o mprejurare agravanta si totodata un element circumstantial n continutul omorului calificat. d. Omorul savrsit profitnd de starea de neputinta a victimei de a se apara (art.175, lit.d, Cod pen.): potrivit acestei prevederi se considera calificat , omorul pe care faptuitorul l-a savrsit asupra unei persoane care nu avea posibilitatea fizica,
8 V. Dongoroz si colaboratorii, Explic teoretice..., vol III, op. cit., p.186 citat de A. Boroi n Infractiuni contra vietii...p.119.

14

psihica ori datorita altor imprejurari de a se apara sau reactiona impotriva agresorului, iar faptuitorul a profitat de aceasta stare pentru a comite omorul. e. Omorul savrsit prin mijloace care pun n pericol viata mai multor persoane (art.175, lit.e, Cod pen.): circumstanta agravanta se refera la mijloacele de savarsire a omorului; acestea trebuie sa fie mijloace care atat prin natura lor, dar si datorita modului de folosire, fac ca pe langa moartea victimei, sa creeze o stare de pericol si pentru viata altor persoane. f. Omorul savrsit n legatura cu ndeplinirea ndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei (art.175, lit.f, Cod pen.): este suficient sa se stabileasca o legatura intre omorul savarsit si indatoririle de serviciu sau publice ale victimei pentru aplicarea acestei circumstante agravante. g. Omorul savrsit pentru a se sustrage sau pentru a sustrage pe altul de la urmarire, arestare sau de la executarea unei pedepse (art.175, lit.g, Cod pen.): imprejurarea agravanta consta n aceea ca faptuitorul a savrsit omorul pentru a se pune la adapost pe el sau pe altul (legea neprevaznd vreo limitare n aceasta privinta), de o urmarire penala, de masura preventiva a arestarii sau a executarii unei pedepse; pericolul social sporit al omorului comis n acest fel decurge din scopul pe care faptuitorul l urmareste prin savrsirea omorului, astfel nct, pe lnga atingerea adusa relatiilor sociale care formeaza obiectul juridic al infractiunii de omor, se mai aduce atingere si relatiilor sociale privitoare la nfaptuirea justitiei, acestea din urma fiind periclitate prin orice fapt care zdruncina, stirbeste ncrederea n aceste organe si implicit, aduce prejudicii prestigiului justitiei; are acest caracter, orice act prin care o persoana se opune masurilor luate de organele justitiei. h. Omorul savrsit pentru a nlesni sau a ascunde savrsirea altei infractiuni (art.175, lit.h, Cod pen.): imprejurarea agravanta consta n aceea ca faptuitorul
15

savrseste omorul n scopul, fie de a nlesni savrsirea unei alte infractiuni, fie de a ascunde si mpiedica descoperirea acesteia; justificarea acestei agravante este similara cu aceea a agravantei de la lit.g. j. Omorul savrsit n public (art.175, lit.j, Cod pen.): circumstanta agravanta are in vedere gravitatea sporita a faptei care este data de locul savarsirii, un loc public in acceptiunea art.152 C.pen. Sanctiuni Consideratii generale asupra sanctiunilor de drept penal Sanctiunile de drept penal sunt consecintele pe care legea penala le impune n cazul ncalcarii preceptelor sale, masuri de constrngere pe care le atrage comiterea faptelor prevazute de legea penala si totodata, instrumente de realizare si de restabilire a ordinii de drept. Norma penala nu cuprinde numai descrierea conduitei interzise, incriminarea, ci si indicarea expresa si precisa a consecintelor coercitive pe care trebuie sa le suporte cel care nesocoteste norma penala. Aceste consecinte constau, n esenta, n anumite privatiuni si suferinte la care este supus faptuitorul si care trebuie, n acelasi timp, sa aiba aptitudinea de a exercita o functie inhibatorie, n masura sa-i determine pe aceia care ar fi nclinati sa ncalce legea penala, sa se abtina de la o astfel de conduita. Sanctiunile au menirea de a determina, prin aplicarea lor fata de cei care au comis fapte interzise, o schimbare a mentalitatii si atitudinii fata de valorile sociale fundamentale ocrotite de legea penala si fata de relatiile sociale care apar si se dezvolta n jurul acestor valori. Prezenta sanctiunilor n normele penale asigura functia preventiva a legii penale, prentmpina posibilitatea de a se comite din nou fapte asemanatoare celor care au servit ca sursa de inspiratie pentru legiuitor. Elemente fundamentale ale
16

reglementarii juridice penale, sanctiunile sunt necesare si pentru a exprima grevitatea abstracta a faptei interzise si intensitatea avertismentului pe care legea penala l adreseaza destinatarilor sai. Notiunea de "sanctiuni de drept penal" reprezinta sanctiunile pe care dreptul penal le reglementeaza n mod special si anume: pedepsele, masurile

educative si masurile de siguranta. Acestea formeaza cadrul special al sanctiunilor dreptului penal. Pedepsele sunt cele mai importante sanctiuni de drept penal, fiind totodata, sanctiunile specifice dreptului penal si obiectul prezentului capitol. Prin dispozitia prevazuta in art.52 C.p., legiuitorul a definit pedeapsa ca o masura de constrngere si, n acelasi timp, ca un mijloc de reeducare a celui condamnat. din aceasta definitie rezulta ca n dreptul nostru penal, pedeapsa are un dublu caracter: unul coercitiv si altul corectiv, fiecare dintre aceste doua caractere implicnd o finalitate distincta. Cadrul de pedepse prezente in Codul Penal, cuprinde trei categorii de pedepse diferentiate dupa modul de aplicare: a) pedepse principale: detentiunea pe viata, pedeapsa cu nchisoarea si amenda penala. b) pedepse complementare: interzicerea unor drepturi si degradarea militara. c) pedeapsa accesorie: interzicerea unor drepturi anume prevazute de lege.

Infractiunea de omor calificat este sanctionata (mai sever dect omorul simplu) cupedeapsa nchisorii de la 15 la 25 de ani (pedeapsa principala) si cu interzicerea unor drepturi (pedeapsa complementara ce poate fi dispusa pentru un termen de la 1 an la 10 ani). Dispozitia sanctionatorie este prevazuta n teza finala a alin.1, indiferent daca exista una singura sau mai multe mprejurari dintre cele aratate la lit. a-i.
17

n ceea ce priveste sanctionarea faptei ramase n forma de tentativa, se poate vorbi despre sanctionarea tentativei la infractiunea de omor calificat, n doua acceptiuni: prima se refera la nsasi prevederea sanctionarii acesteia n alin.2 al art.175 din Codul penal (deoarece tentativa se pedepseste numai cnd legea prevede expres aceasta-art.21 alin.1), iar cea de-a doua are n vedere sanctionarea concreta a acestei infractiuni. Astfel fiind, potrivit art.21 alin.2 din cod,tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa cuprinsa ntre jumatatea minimului si jumatatea maximului prevazute de lege pentru infractiunea consumata, fara ca minimul sa fie mai mic dect minimul general al pedepsei. Prin urmare, pedeapsa pentru tentativa este cuprinsa ntre 7 ani si 6 luni si 12 ani si 6 luni.

Prevederi ale omorului calificat in Noul Cod Penal Dupa cum am observat s-a realizat o imixtiune a imprejurarilor prevazute la art. 175 si art. 176 C.p. rezultand o singura infractiune, cea de omor calificat reglementata de art. 187 Noul Cod Penal. Imprejurarea prevazuta de art. 187 (1) lit. c) N.c.p. se aseamana cu actuala reglementare prevazuta de art. 175 (1) lit. g) C.p., diferentierea facandu-se la nivel de exprimare. In timp ce in actuala reglementare se prevede sustragerea pe sine sau a altuia de la urmarire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse, in N.c.p. se face referire la sustragerea pe sine sau pe altul de la tragerea la raspundere penala sau de la executarea unei pedepse. Esenta acestei imprejurari ramane totusi aceeasi deoarece urmarirea sau arestarea, ca aspecte ale procesului penal, se realizeaza in scopul de a trage la raspundere penala persoanele care se fac vinovate de savarsirea unei infractiuni. Astfel, s-a realizat o inlocuire a aspectelor de procedura penala cu raspunderea penala reglementata in Codul Penal, partea generala.
18

O alta noutate adusa infractiunii de omor calificat prevazuta in Noul Cod Penal o constituie inserarea imprejurarii de savarsire a omorului de ctre o persoan care a mai comis anterior o infraciune de omor n form consumat, imprejurare prevazuta in actuala reglementare la art. 176 (1) lit. (c) C.pen. Prin mentiunea expresa ca omorul comis anterior trebuie sa fie in forma consumata se inlatura opiniile diferite si practica juridica neunitara, potrivit carora antecedenta faptuitorului putea consta si intr-o tentativa de omor. Aceste opinii erau argumentate pe baza art. 44 C.pen. care prevede ca prin savarsirea unei infractiuni se intelege comiterea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa. La nivelul sanctiunii aplicabile in cazul savarsirii infractiunii de omor calificat potrivit N.c.p. se observa ca este cea prevazuta la infractiunea de omor deosebit de grav prevazuta de actualul C.pen. Aceasta poate fi detentiunea pe viata sau inchisoarea intre 15 si 25 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi. In Noul Cod Penal legiuitorul a ales sa incrimineze separat infractiunea de omor comisa in urmatoarele imprejurari prevazute de actualul Cod Penal: -omorul savarsit asupra sotului sau unei rude apropiate este reglementat ca infractiune autonoma in Titlul I, Cap. III Infractiuni savarsite asupra unui membru de familie (in acceptiunea art. 176 N.c.p.) - la art. 197 (1)Noul Cod Penal. (Violenta in familie); -omorul savarsit asupra unui magistrat, politist, jandarm, ori asupra unui miitar in timpul sau in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale acestora este reglementat ca infractiune autonoma in Titlul IV (Infractiuni contra infapturirii justitiei) la art. 278 Noul Cod Penal (Ultrajul Judiciar)

19

Bibliografie
1. Codul Penal Roman; 2. Noul Cod Penal Roman; 3. Alexandru Boroi, Infractiuni contra vietii, Editura National, Bucuresti, 1996; 4. V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stanoiu, V. Rosca, Explicatii teoretice ale Codului penal romn, vol III., partea speciala; 5. A. Filipas, n Despre convertirea faptului putativ n tentativa n materia infractiunii de omor, n RDP nr.2/1994; 6. R. Pannain, Manuale di dritto penale, Parte generale, vol. I, Torino 1967, p.296, citat de V. Dobrinoiu, Drept penal, partea speciala; 7. Gh. Scripcaru, M. Terbancea, Patologia medico-legala; 8. Gh.Ivan, Drept penal parte speciala, Editia a IIa, Ed.C.H.Beck.

20