Sunteți pe pagina 1din 16

REMEDIILE HEPOTATROPE

I.

Preparatele ce influenţează secreţia şi eliminarea bilei

II.

Preparatele colilitoliticele

III.

Preparatele hepatoprotectoare

HEPATOPROTECTOARELE

I.

După apartenenţa de grupă:

1.

Flavonoide

7. Preparatele ce conţin analogi ai substanţelor endogene

-

Silimarină

- trofopar

-

Silibor

- ademetionină

-

Catergen

-

Hepabene

8. Preparate ce conţin fosfolipide

2.

Preparatele vitaminice

- esenţiale

-

Vitaminele gr. B

- fosfolip

-

Rutozidele (vit.P)

- lipostabil

-

Inozitol

9. Preparate cu proprietăţi detoxicante

-

Colină

- citrulină

3.

Predecesorii acizilor nucleici

- acid aspartic

-

Acid orotic

- acid glutamic

-

Inozină

10. Preparate combinate

4.

Preparatele aminoacizilor

- hepasteril A

-

Metionină

- hepasteril B

-

Triptofan

11. Preparate din diverse grupe

-

Arginină

- lactuloză

5.

Preparatele de origine vegetală

- neomicină

-

Liv-52

- acid lipoic

-

Hepaliv

- lipamidă

-

Valiliv

- tiazolidină

6.

Preparatele extracte din ficatul animalelor

- ornicetil

-

Vitogepat

-

Sirepar

MECANISMELE DE ACŢIUNE DE HEPATOPROTECTOARELOR

- 1. Fixarea radicalelor liberi şi inhibiţia peroxidării lipidelor – Silibinină,Hepabene,Esenţiale,Fosfolip Catergen

- 2. Donatori sau ce contribuie la sinteza grupelor metil – Ademetionină,Colină,Cianocobalamină,

Acid folic

-

. Predecesori sau donatori ai grupelor tiolice – Ademetionină,Tiazolidină, Acid lipoic, Lipamidă

-

. Restabilirea integrităţii structurale ale membranelor hepatocitelor – Trofopar, Ademetionină, Esenţiale, Fosfolip, Inozitol, Metionină

-

5. Inhibiţia sintezei prostaglandinelor şi colagenului – Silibinină, Catergen

-

6. Activarea sintezei acizilor nucleici şi proteinelor, fosfolipidelor - Acidul orotic Silibinină, Hepabene

-

7. Inhibiţia enzimelor microzomiale hepatice – Catergen

-

8. Inducţia enzimelor microzomiale hepatice - Zixorină

EFECTELE HEPATOPROTECTOARELOR

1.

Acţiune membranostabilizatoare datorită:

-

diminuării proceselor de peroxidare a lipidelor;

-

stimulării sintezei proteinelor, fosfolipidelor şi altor componente ale membranelor hepatocitelor;

-

restabilirii integrităţii structurale ale membranelor hepatocitelor şi lizozomilor.

2.

Acţiune detoxicantă datorită:

-

preîntâmpinării penetrării toxinelor în hepatocite fie prin stabilizarea membranelor, fie prin restabilirea structurii şi funcţiilor membranare;

-

prevenirii a cumulării metaboliţilor toxici în hepatocite;

-

restabilirii sau activării sistemelor enzimatice din ficat şi a proceselor metabolice;

-

fixării şi detoxicării amoniacului;

-

diminuării formării şi acumulării produselor intermediare în procesele metabolice (lactat, acetat etc.);

-

accelerarea proceselor deconjugare a metaboliţilor şi substanţelor, inclusiv a medicamentelor.

3.

Acţiune lipotropă cu preîntâmpinarea steatozei hepatice, datorită:

-

diminuării infiltrării lipidelor în hepatocite şi membranele lor;

1

-

aportului de fosfolipide şi acizi graşi nesaturaţi;

-

accelerării sintezei lipoproteinelor plasmatice şi transportului acizilor graşi în ţesutul adipos;

-

fosforilării grăsimelor,

-

asimilării grăsimelor;

-

diminuării nivelului colesterolului şi trigliceridelor.

4.

Acţiune metabolică datorită:

-

creşterii digestiei şi asimilării proteinelor, glucidelor, lipidelor cu creşterea masei corporale;

-

intensificării activităţii enzimatice cu ameliorarea proceselor de sinteză şi utilizare a produselor intermediare; ameliorării permeabilităţii membranare.

5.

Acţiune antiinflamatorie, datorită:

-

stabilizării mebranei hepatocitelor;

-

inhibiţia sintezei prostaglandinelor şi colagenului.

6.

Acţiune antioxidantă, datorită:

-

diminuării proceselor de peroxidare a lipidelor;

-

fixării radicalelor liberi ai oxigenului;

-

creşterii grupelor tiolice.

7.

Acţiune coleretică, datorită:

-

normalizării funcţiei excretorii a ficatului, precum şi a tonusului sfincterului Oddi;

-

inducţiei enzimelor hepatice cu diminuarea hiperbilirubinemiei.

8.

Acţiune hipoamoniantă, datorită:

-

stimulării proceselor metabolice;

-

fixării amoniacului în sînge şi intestin;

-

diminuării formării amoniacului în colon de flora intestinală;

-

interacţiune cu amoniacul şi formării glutaminei.

INDICAŢIILE HEPATOPROTECTOARELOR Steatoza hepatică de diferită origine (alimentară, alcoolică, toxică, endocrinopatică etc.). - Catergen, silibinină,

silibor, esenţiale, lipostabil, fosfolip, liv-52, hepaliv, sirepar, acidul lipoic, lipamida, colina, metionina, inozitol, acidul

folic.

Afecţiuni toxice ale ficatului, inclusiv cele produse de alcool, medicamente (antituberculoase, antidiabetice, anticoncepţionale, paracetamol, unele antibiotice etc.) sau profilaxia acestora. - Silibinină, silibor, hepabene, trofopar,

ademetionină, tiazolidină, esenţiale, lipostabil, fosfolip, liv-52, hepaliv, sirepar, acid lipoic, lipamida, colină, metionină,

ornicetil.

Afecţiuni hepatice (hepatite cronice) în diferite maladii (diabet zaharat, ulcer gastric şi duodenal, malnutriţie

etc.). - Silibinină, silibor, trofopar, ademetionină, esenţiale, lipostabil, fosfolip, liv-52, hepaliv, acidul lipoic, lipamidă,

metionină, inozitol.

. Hepatite cronice de diferită geneză (mai puţin cele virale). - Silibinină, silibor, trofopar, ademetionină,

esenţiale, lipostabil, fosfolip, liv-52, hepaliv, acidul lipoic, lipamidă, metionină, inozitol. Hepatocolangite, hepatice cu sindrom de colestază, dischinezii ale căilor biliare - Silibinină, hepabene, zixorină, ademetionină, liv-52, hepaliv, acid lipoic, lipamidă, acidul orotic. Hiperbilirubinemia funcţională de tip Jilber, icterul nou-născuţilor. – Zixorină Afecţiuni hepatice în toxicozele gravidelor. - Esenţiale, fosfolip, liv-52, hepaliv. Esenţiale, fosfolip, liv-52, hepaliv. - Esenţiale, fosfolip, liv-52, hepaliv. Come şi stări precomatoase hepatice (cu insuficienţă hepatică). - Hepasteril A şi B, esenţiale, fosfolip, arginină,

ornicetil.

Hepatitele acute ( de regulă, cel mai frecvent de origine virală), cirozele hepatice. - Deşi la multe preparate este aşa o indicaţie, utilizarea lor este discutabilă, iar uneori chiar nedorită. Reacţiile adverse ale hepatoprotectoarelor . Reacţii alergice (erupţii cutanate, prurit) - Hepasteril A şi B, hepabene, ademetionină, tiazolidonă, liv-52, hepaliv, sirapar, acidul lipoic, lipamidă, metionină

.

. Sindrom astenic (slăbiciune) , Poliurie – Hepabene

Reacţiile adverse

majoritatea hepatoprotectoarelor se suportă bine şi doar în puţine cazuri vor fi responsabile de un şir de reacţii adverse.

. Reacţii alergice (erupţii cutanate, prurit) - Hepasteril A şi B, hepabene, ademetionină, tiazolidonă, liv-52, hepaliv, sirapar, acidul lipoic, lipamidă, metionină Sindrom astenic (slăbiciune) – Hepabene Poliurie – Hepabene, Colestază cu icter – Catergen, Anemie hemolitică – Catergen .Osteoporoză (la utilizarea îndelungată, îndeosebi la bătrîni) cu fracturi patologice – Zixorină Pirozitate, discomfort în epigastriu (prin hipersecreţie) - Zixorină, ademetionină, acidul lipoic, lipamidă, sirepar Dereglări dispeptice (greaţă, hipersalivaţie etc.) - Tiazolidină, esenţiale, fosfolip, acid lipoic, lipamidă

. Hiperemia feţii şi bufeuri de căldură – Sirepar

2

Leucopenie, agranulocitoză – Metionina

CONTRAINDICAŢIILE ŞI PRECAUŢIILE UTILIZĂRII HEPATOPROTECTOARELOR

. Maladii hepatice inflamatorii acute şi subacute (virale) - Hepabene, sirepar, metionină Maladii ale căilor biliare acute şi subacute – Hepabene GRAVIDITATE - HEPABENE, ADEMETIONINĂ (PRIMELE 6 LUNI), TIAZOLIDINĂ LACTAŢIE - HEPABENE, TIAZOLIDINĂ

. COPIIILOR (PÎNĂ LA 15 ANI) - TIAZOLIDINĂ, ADEMETIONINĂ (NUMAI DUPĂ INDICAŢII STRICTE) ACIDOZĂ HIPERCLOREMICĂ – ARGININĂ

. INSUFICIENŢA RENALĂ ACUTĂ ŞI CRONICĂ – HEPASTERILUL

PRECAUŢIILE

. EXCLUDEREA ALCOOLULUI - PENTRU MAJORITATEA HEPATOPROTECTOARELOR (DEŞI NU SUNT LA TOATE ACESTE RESTRICŢII, ÎNSĂ EFICACITATEA VA FI CU MULT REDUSĂ) Suspendarea treptată apreparatului – Catergen . Reducerea efectului altor preparate utilizate concomitent – Zixorină Utilizarea înainte de somn – Ademetionină Controlul creatininei şi ureei în sânge – Ademetionină Maladii acute ale stomacului şi intestinului - liv-52, hepaliv Controlul caliului în ser - Hepasteril A, asparcam, panangin.

REGIMUL DE DOZARE ALE HEPATOPROTECTOARELOR Silibinina -

a) - în cazuri garve – 140 mg de 3 ori/zi;

b) în cazuri uşoare – 70-140 mg de 2-3 ori/zi;

c) dozele de întreţinere – 35-70 mg de 2-4 ori/zi timp de câteva luni.

La copii:

a) în cazuri grave – câte o lingiră soluţie buvabilă de 3 ori/zi;

b) în cazuri uşoare – ½ lingiră de 2-3 ori/zi.

Comprimatele, drajee, capsule se administrează fără a fi rugumate cu o cantitate mică de apă Silibor - Câte 40-120 mg de 3-4 ori/zi. Hepabene - Câte o capsulă de 3 ori/zi, la necisitate 2 capsule de 3 ori/zi şi una înainte de somn.

Catergen - Doza este proporţională gravităţii maladiei şi constituie de la 2 la 8 drajee pe zi (500 mg).

a) Zixorina - în sindromul Jilber şi pregătirea către colegrafie câte o capsulă la 10 kg corp unimomentan odată în

săptămînă; în icterile parenchimatoase moderate – o capsulă la 10 kg corp zilnic.

Trofopar - La adulţi câte 2 ml i/m zilnic (conţinutul flaconuli se dezolvă în 4 ml apă purificată, restul se păstrează în frigider timp de 24 ore). Durata curei depinde de evoluţia maladiei (10-30 zile). La copii dozele – 1 ml până la un an; 1,5 ml – 4-10 ani şi 2 ml – 10-15 ani.

a) Ademeteonina (heptral) - în tratamentul intensiv i/m sau i/v câte 5-10 ml în primele 2-3 săptămîni;

terapia de întreţinere 2-4 comprimate pe zi între mese făr a fi strivite (sunt enterosolubile). Tiazolidina (hepargen) - Câte 2 comprimate a 0,1 de 2-3 ori/zi înaintea de mese timp de 4-8 săptămîni. Terapia de întreţinere câte 1 compromat înainte de dejun şi masă. Esenţiale - Se recomandă concomitent cu soluţii şi capsule, că după ameliorare să se treacă la capsule. Se pot administra 10-20 ml pe zi i/v sau i/m. Capsulele cu esenţiale forte câte 2 de 2-3 ori/zi în timpul mesei cu cantităţi mici de apă. Tratamentul se efectuează minim 3 luni, iar la necesitatea se repetă sau se prelungeşte. Fosfolipul - Câte 1-2 capsule de 3 ori/zi în timpul mesei. liv-52 - La adulţi câte 2-3 comprimate de 3-4 ori/zi sau 1-2 linguţe soluţia buvabilă de 3 ori/zi sau 7,5 ml sirop de 2 ori/zi. La copii 1-2 comprimate 3-4 ori/zi sau 10-20 picături de 3 ori/zi sau 2,5 ml sirop de 2 ori/zi. Hepaliv - La adulţi câte 2-3 comprimate 3-4 ori/zi, iar la copii 1-2 comprimate de 3-4 ori/zi. Hepasterilul A şi B - Câte 500 ml cu viteză de 40 picături/min cu repetarea la necesitate la 12 ore. Sireparul - La adulţi 2-3 ml i/m sau i/v zilnic, iar la copii 1-14 ani – 1-3 ml, timp de 2-6 săptămîni. E necesar să se înceapă cu doze mici (0,5 ml). La utilizarea i/v se dizolvă cu sângele bolnavului sau ser fiziologic. Acidul lipoic,Lipamida - La adulţi intern câte 25 mg de 2-4 ori/zi, iar la copii până la 7 ani – 12 mg, 7-12 ani – 12-25 mg. Se poate administra i/m câte 2 ml soluţie 0,5% odată pe zi. Lipamida în aceleaşi doze se suportă mai bine, e lipsit de mirosul şi gustul neplăcut Colina - Câte 1 g de 2-6 ori/zi. Meteonina - Câte 1-4 g/zi fracţionat. Orotatul de potasiu - Câte 0,25-0,5 de 2-3 ori/zi cu o oră înainte sau 4 ore după masă timp de 20-40 zile. Arginină - Câte 10-20 ml/kg/24 ore (0,5-1 l/24 ore) perfuzii i/v. Ornicetil - I/m câte 2-6 g sau i/v bolus 2-4 g în 1-2 prize. La necesitate i/v perfuzie 25-50 g în 500-1500 ml ser fiziologic cu viteză 40 picături/min. Acidul aspartic - Panangina – 2 drajee de 3 ori/zi sau 5-10 ml în 50-100 ml 5% glucoză lent sau perfuzie i/v. În scop profilactic câte 1 drajee de 3 ori/zi.

3

Clasificarea

Clasificarea După aparenţa de grup Antagoniştii dopaminergici derivaţi de benzamidă şi benzimidazol -

După aparenţa de grup

Antagoniştii dopaminergici derivaţi de benzamidă şi benzimidazol - metoclopramidă - domperidonă -

Antagoniştii dopaminergici derivaţi de benzamidă şi benzimidazol

- metoclopramidă

- domperidonă

- bromopridă

Antagoniştii

- granisetron

- andansetron

- tropisetron

serotoninergiciAntagoniştii - granisetron - andansetron - tropisetron - nabilonă - dronobinol Canabinoidele

- nabilonă

- dronobinol

CanabinoideleAntagoniştii - granisetron - andansetron - tropisetron serotoninergici - nabilonă - dronobinol

- granisetron - andansetron - tropisetron serotoninergici - nabilonă - dronobinol Canabinoidele

Neurolepticele

- haloperidolul

 

- metofenazatul

- perfenazina

 

- trifluoperazina

 

- trifluperidolul

- clorpramazina

- tioridazina

 

- d

id

l

l

t

- tioridazina   - d id l l t Spasmoliticele - atropina - platifilina -

Spasmoliticele

- atropina

- platifilina

- papaverina

- drotaverina etc.

Anestezicele locale

- benzocaina

- procaina etc.

H1- antihistamiicele

H1- antihistamiicele

-

prometazina

-

difenhidramina

-

cloropiramină

-

mebhidrolina

-

feniramina

-

ciclizina etc.

 

M-colinoblocantele

  M-colinoblocantele

-

scopolamină

I.Cu

acţiune preponderent

 

centrală

A.

Ce inhibă centrul vomei şi zona declanşatoare

-

neurolepticele

-

canabinoidele

-

B.

ce inhibă centru vomei

-

H1-antihistaminicele

-

Colinoliticele

Preparatele vegetale din:

- mentă

- melisă

- anason

- fenicul etc.

Benzodiazepinele

- diazepam

- lorazepam etc.

CLASIFICAREA DUPĂ LOCUL ACŢIUNII

II.Cu acţiune periferice

- anestezicele locale

- spasmoliticele

- colinoliticele

- preparatele vegetale

4

Glucocorticoizii

- prednisolon

- dexametazonă etc.

III. Cu acţiune mixtă

- antagoniştii

dopaminergici

- antagoniştii

serotoninergici.

CARACTERIZAREA ANTIVOMITIVELOR

Neurolepticele ca antivomitive

- Mecanismul de acţiune Blochează receptorii dopaminergici din zona declanşatoare a centrului vomei. poate avea un rol secundar şi acţiunea alfa-adrenolitică şi M-colinolitică periferică şi centrală, care determină inclusiv şi efectul sedativ.

- INDICAŢIILE voma postoperatorie şi postoperatorie

- voma în boala de iradiere

- voma în gastroduodenite

- voma produsă de medicamente (anticanceroase, morfină, digoxină, estrogeni, tetracicline, disulfiram etc);

- greaţa şi voma din răul de mişcare (efectul este slab);

- voma şi eructaţia în pilorospasm la copiii mici (1-2 luni)

- voma gravidelor (mai frecvent nu sunt recomandate) în asociere cu canabioidele pentru reducerea toxicităţii acestora. Regimul de dozare. Haloperidol Oral – 1 mg/zi; i/m – 0,5-2 mg/zi. Cloropramazină - Oral – 10-50 mg de 3 ori/zi Rectal – 25-100 mg de 2 ori/zi

I/m – 25-50 mg. Triflupromazină - Oral – 10-30 mg/zi fracţionat

I/m – 15-20 mg cu repetare în caz de necesitate la 4 ore până la 60 mg/zi. Perfenazină - Oral – 4 mg de 3 ori/zi, I/m – 1 ml sol 0,5% la fiecare 6 ore Tietilperozină - Oral – 10 de 3 ori/zi, Rectal – 10 mg de 1-3 ori/zi, I/m – 10-20 mg de 1-3 ori/zi Proclapramazină - Oral – 5-10 mg de 3-4 ori/zi.Rectal – 2-5 mg de 2 ori/zi.I/m – 5-10 mg la fiecare 3-4 ore. Trifluoperazină - Oral – 2-4 mg de 2 ori/zi, la necesitate nână la 6 mg I/m – în cazuri de urgenţe câte 1 mg de 1-3 ori/zi Metofenazat - Oral – 5-10 mg de 2-3 ori/zi după masă. I/m – la necesitate 1-2 ml de 3 ori/zi.

COLINOLITICELE

- Mecanismul de acţiune blochează colinoreceptorii din centrul vomei (efectul centrol);

- blochează colinoreceptorii periferici (intestinului) cu relaxarea musculaturii netede (efect spasmolitic benefic în creşterea peristaltismului);la unele din preparate se constată o acţiune psihosedativă (scopolamina).

- Indicaţiile răul de mişcare (îndeosebi pentru profilaxie)

- boala Menier, labirintite

voma în iritarea organelor tubului digestiv cu hipermotilitate. Regimul de dozare. Scopolamină Oral – câte 0,1-0,6 mg înainte de expunere la mişcări intense pentru profilaxia de scrtă durată. Apoi după necesitate la fiecare 6 ore.Topic – emplastre ce conţin 0,5 mg ce asigură un efect timp de 3 zile. I/m - 0,2 mg o dată cu scop curativ.

H 1 -antihistaminicele

- Mecanismul de acţiune blochează H 1 -receptorii din centrul vomei şi nucleii vestibulari poate avea importanţă şi acţiunea parasimpatolitică centrală şi periferică

- Indicaţiile profilaxia răului de mişcare;

- boala Menier

- voma gravidelor

- voma produsă de medicamente (mai ales de opioide şi anestezice generale) în asociere cu dopamiliticele pentru reducerea efectelor adverse ale acestora. Regimul de dozare. Difenhidramină - Oral – câte 25-50 mg de 3-4 ori/zi. Prometazină - Oral - 25-50 mg la adulţi şi 10-20 mg la copii cu 60 min înainte de călătorie cu scop profilactic. În alte situaţii câte 10-25 mg de 3 ori/zi Rectal – în diferite situaţiicâte 10-25 mg de 2-3 ori/zi I/m – la necesitate – 12,5-25 mg la fiecare 6 ore Feniramina - Oral – câte 25 mg de 2-3 ori/zi Dimenhidrinat - Oral – câte 1-2 comprimate (50-100 mg) cu 30 min înainte în scop profilactic în alte situaţii (vome de diferită origie) câte 50-100 mg de 4-6 ori/zi.

5

Meclizină - Oral – câte 50 mg o dată în răul de mişcare Ciclizină - Oral – 50 mg de 3 ori /zi

Antagoniştii dopaminergici

- Mecanismul de acţiune antagonismul cu receptorii D2 din zona declanşatoare a centrului vomei

- mai puţin importantă este acţiunea parasimpatomimetică şi dopaminoblocantă la nivelul tubului digestiv cu reglarea motilităţii intestinale (vezi medicamentele prokinetice).Doze mari au o acţiune antiserotoninică.

- Indicaţiile voma în uremie, gastrită, ulcer, cancer gastric sau intestinal

- vomă în boala acţiunea

- voma postoperatorie (pentru profilaxia ei) şi postanestezică

- voma produsă de medicamente (pentru reducerea sau suprimarea ei

răul de mişcare (puţin eficace). Regimul de dozare. Domperidona - Oral – câte 10-20 mg la 4-8 ore Rectal – câte 30-60 mg la 4-8 ore. I/m – la nevoie câte 10 mg cu repetarea nu mai mult de 5 doze/zi. I/v – în voma prin citostatice prin perfuzie – 2 mg/kg timp de 6-8 ore. Metoclopramida - Oral – 5-10 mg de 3 ori/zi cu 30 minute înainte de efectul dorit I/m sau s/c – la necesitate câte 10 mg I/v – în cazuri grave de vom în doze de 1-2 mg/kg, repetat de 2 ore până la 3-5 doze.

Canabinoinele (derivaţii de Marijuană) Mecanismul de acţiune acţiunea se realizează la nivelul zonei declanşatoare a centrului vomei din bulb (blocarea acestorea).

- Indicaţiile voma produsă de citostatice,

voma la pacienţii ce alte entiemetice n-a fost efective. Regimul de dozare Nabilonă - Oral – 1-2 mg de 2 ori/zi, prima doză în noaptea ce precede indicarea chimioterapicului anticanceros iar cea de a 2-a priză cu 1-3ore înainte, apoi pe tot parcursul tratamentului cu antitumoral şi încă 24 ore după terminarea acestuia.

Benzodiazepinele şi sedativele Mecanismul de acţiune acţiunea sedativă şi anxiolitică sunt transponsabile de un efect antiemetic nespecific.

- Indicaţiile Profilaxia greţei şi vomei În asociere cu metoclopramida în reducerea riscului toxic

Anestezicele locale Mecanismul de acţiune prin acţiunea anestezică locală (veze mecanismul anestezicelor locale) micşorează iritarea mucoasei tubului digestiv. Indicaţiile Vome determinate de iritarea mucoasei.

Spasmoliticele Mecanismul de acţiune - prin blocada receptorilor colinergici şi efect miotrop direct înlătură spasmul intestinal şi hiperperistaltismul. Indicaţiile Vomele, produse de colicele intestinale, biliare, nefrotice, etc.

Preparatele vegetale Mecanismul de acţiune favorizează eliminarea gazelor din intestin. Indicaţiile Greaşa şi voma determinate de meteorism Glucocorticoizii ca antivomitive

- Mecanismul de acţiune nu este cunoscut, posibil, este cauzat de împiedicarea sintezei prostaglandinelor

posedă un efect permitiv de potenţiere a altor antivomitive (antiserotoninice, antidopaminice, canabinoide). Indicaţiile În asociere cu antiserotoninicele, antidopaminicele, canabinoidele pentru creşterea eficacităţii şi

micşorarea efectelor toxice. Regimul de dozare . Dexametazona (I/v – 20 mg) şi metilprednisolon (I/v – 125-375 mg ) intensitate medie produsă de citostatice

în voma de

Antagoniştii serotoninergici

- Mecanismul de acţiune blochează receptorii 5-HT 3 serotoninergici din zona declanşatoare a centrului vomei (acţiunea centrală) şi intestinului (acţiunea periferică) poate fi importantă acţiunea anxiolitică şi antipsihotică. Indicaţiile voma produsă de anticanceroase sau radioterapie. Ondanserton. Regimul de dozare. - I/v – iniţial înaintea citostaticului 8-10 mg, apoi prin perfuzie câte 0,1-0,5 mg/kg până la 32 mg în 24 ore.Oral – pentru profilaxia vomei produsă de citostatice sau postoperator câte 8 g cu 2 ore

6

înainte, apoi încă câte 8 mg la 8 ore timp de 5 zile. La copii peste 4 ani iv înainte de citostatic cu 15 min în doza de 5 mg la 1 m 2 suprafaţă corporală, aopi oral câte 4 mg la fiecare oră. Contraindicaţiile şi precauţiile. Sensibilitate la preparat. nu se recomandă la gravide, deşi în experienţa nu a influeţat asupra embrionului şi fătului. Dacă preparatul se utiliza în timpul lactaţiei, aceasta se întrerupe, deoarece preparatul se elimina la animale prin lapte.

- Reacţiile adverse cefalee

- rar- dereglări tranzistorii ale văzului, ameţeli la i/v rapid, convulsii, tulburări motorii

- creşterea asimptomatică a transaminazelor în ser

- constipaţie

- manifestări alergice de tip imediat până la anafilaxie

- rar-cardialgii, aritmii, bradicardie, hipotensiune arterială

- senzaţie de căldură, sughiţ

uneori reacţii în locul înjectării

- Interacţiuni medicamentoase. se poate dizolva doar cu sol.izotonică, 5% glucoză, Ringher, manitol. nu se recomandă de administrat într-o seringăsau flacon cu alte medicamente. Farmacocinetica Biodisponibilitatea constituie 60%(se metabolizează la primul pasaj hepatic). Cuplarea cu proteinele 70-76%, Timpul maxim al concentraţiei peste 1,5 ore. T 0,5 – 3 ore (5 ore la vârstnici). Se metabolizează în ficat. Se elimină prin urină sub formă de metaboliţi şi doar 5% nemodificat.

Granisetron Regimul de douâzare - oral – doza iniţiale 1 mg cu 60 min, înainte de iniţierea terapiei cu citostatice, apoi cîte 1 mg de 2 ori/zi.

În scop profilactic se indică o dată pe zi câte 1 mg pe o durată de 5 zile

I/v – 3 mg dizolvate în 20-50 ml sol izotonică 10 5% glucoză timp de 5 min. Tropisetron - Oral – în scop profilactic câte 5 mg/zi cure de 6 zile. În prima zi înainte de iniţierea terapiei cu citostatice preparatul se indică i/v lent sau prin perfuzie (5 ml), apoi intern. Capsulele se utilizează dimineaţa, îndată după trezire sau nu mai puţin cu o oră înainte de dejun. Contraindicaţiile şi precauţiile - sensibilitate la preparat şi medicamentele înrudite. la gravide numai în cazuri vitale. La bolnavii cu simptome de obstrucţie intestinală parţială după indicaţii stricte în timpul lactaţiei cu întreruperea alaptării Reacţiile adverse creşterea transitorie a transaminazelor în ser, constipaţie, cefalee, erupţii cutanate

- Interacţiuni medicamentoase se poate dizolva doar cu sol.izotonică, 5% glucoză, Ringher, manitol, - cimetidina, lorazepamul nu influenează nivelul preparatului în ser. Farmacocinetica. Se cuplează 65% cu proteinele plasmatice. Rapidă prin demetilare şi oxidare. Se elimină prin urină şi scaun sub formă de conjugaţi Tropisetron. Regimul de dozare. Oral – în scop profilactic câte 5 mg/zi cure de 6 zile. În prima zi înainte de iniţierea terapiei cu citostatice preparatul se indică i/v lent sau prin perfuzie (5 ml), apoi intern. Capsulele se utilizează dimineaţa, îndată după trezire sau nu mai puţin cu o oră înainte de dejun. Contrindicaţiile şi precauţiile. sensibilitate la preparat, graviditatea. la pacienţii cu hipertensiune arterială evitaţi alaptarea dacă folosiţi tropisetronul. Reacţiile adverse. cefalee, ameţeli, slăbiciune, constipaţie,diaree, dureri , în abdomen, creşterea tranzistorie a transaminazelor în ser, sunt posibile-colaps, stop cardiac, halucinaţii vizuale, carcinogenitate experimentală, care nu a fost dovedită clinic.

- Interacţiuni medicamentoase. inductori enzimatici (fenobarbitalul, rifampicina) micşorează concentraţia preparatului. Inhibitorii enzimatici (cimetidina) nu influenţează nivelul tropisetronului în ser. Farmacocinetica. Absorbţia este rapidă şi completă (95%); hrana încetineşte dar nu micşorează biodisponibilitatea. Se cuplează 71% cu proteinele plasmatice, Volumul de distribuţie este de 7,9 l/kg, iar timpul concentraţiei maxime se atinge este 3 ore. În ficat cu metaboliţi neactivi. Preponderent prin urină (70% ca metaboliţi şi 85 neschimbat) şi 15% prin scaun sub formă de metaboliţi.

CLASIFICAREA

ANTIDIAREICELOR

I. MEDICAMENTE ETIOTROPE:

antibiotice, chimioterapice sintetice, antiprotozoice

II.MEDICAMENTE DE SUBSTITUŢIE:

soluţii pentru rehidratare III. MEDICAMENTE SIMPTOMAICE ŞI PATOGENETICE:

1. astringente - tanină, tanaform, tanacomp, decocturi din plante (mentă, pojarni- ţă etc.), produse alimentare (ceai, orez, griş, etc.)

2. adsorbante şi protectoare – cărbunele medicinal, Medicas E, polifepan, caolină, pectină, polividon, diosmectină, coelstira-

preparate enzimatice,

mină, enterosediv etc.

7

3.

M-colinoblocante: atropină, butilscopolamină etc.

4. opioide şi înrudite : codeină, loperamidă, difenoxilat etc.

5. preparate biologice : enterol, bactisubtil, bifidumbacterin, colibacterin, bificol, lactobacterin, bifiform, hilac-forte etc.

6. preparate combinate: reasec, lomotil etc.

OPIOIDELE ŞI PREPARATELE ÎNRUDITE CA ANTIDIAREICE Mecanismul de acţiune. Se consideră că preparatele influenţează asupra receptorilor opioizi de la nivelul mienteric şi musculaturii netede. Sunt implicate şi alte mecanisme de tip colinergic (inhibă eliberarea de acetilcolină) sau necolinergic (mediate prin serotonină, prostaglandine, endorfine). Efectul antidiareic este atribuit următoarelor acţiuni: diminuie motilitatea gastrică; creşte tonusul antrului şi duodenului proximal; întârzie evacuarea conţinutului gastric; constrictă sfincterele intestinului şi musculatura circulară cu segmentarea intestinului; tonizează musculatura netedă cu diminuarea sau inhibarea mişcărilor peristaltice propulsive; micşorează secreţia gladelor tubului digestiv; intensifică absorbţia apei din tubul digestiv. Aceste efecte survin la doze mici, inferioare celor analgezice, ce contribuie la formarea şi întârzierea scaunului. Indicaţiile şi particularităţile de acţiune. Diareea acută nespecifică; diareea cronică (funcţională, lezională, consecutivă rezecţiei intestinale); reducerea eliminărilor la bolnavii cu ileostomie sau calostomie. Opioidele (codeina, morfina) nu sunt recomandate în diareea cronică. Loperamida are un efect mai intens şi mai prelungit, precum şi o acţiune mai selectivă asupra tractului gastrointestinal. Contraindicaţiile şi precauţiile. Preaparatele sunt contraindicate în: colita ulceroasă nespecifică; ocluziile intestinale; dizenteria acută şi alte diarei de origine infecţioasă; copii până la 2 ani. Remediile din grupa dată se utilizează cu precauţie la gravide şi mamele ce alaptează, la pacienţii cu afecţiuni hepatice, în asociere cu colinoliticele. Capsulele cu loperamidă nu se recomandă la copiii sub 5 ani. Reacţiile adverse. Una din cele mai peoblematice este dependenţa medicamentoasă care este de un risc major pentru morfină, mai redus pentru codeină şi practic absent la loperamidă şi difenoxilat. Codeina mai frecvent produce greaţă şi somnolenţă. Difenoxilatul poate produce greaţă somnolenţă, meteorism, urticarie, nelinişte, inhibiţia respiraţiei. Loperamida este responsabilă de distensii şi dureri abdominale, greaţă, vomă, erupţii cutanate, uscăciune în gură, somnolenţă, ameţeli, cefalee, mahifestări alergice. Toate preparatele pot provoca constipaţie. Regimul de dozare. Codeina se indică în doze de 15-20 mg de 4 ori pe zi, iar difenoxilatul câte 5 mg de 4 ori pe zi. Mai frecvent din grupa dată se recurge la loperamidă. Doza iniţială în diareea acută este de 4 mg urmând apoi câte 2 mg după fiecare scaun diareic. La copii se recomandă câte 2 mg după diecare scaun diareic. În diareea cronică iniţial câte 2 mg de 2 ori pe zi, iar la copii 2mg/zi până la reducerea scaunului de 1-2 pe zi. După normalizarea scaunului sau absenţă lui timp de 12 ore loperamida se suspendează. Farmacocinetica. Loperamida se absoarbe uşor din intestin cu o biodisponibilitate de 40%. Concentraţia maximă se atinge peste 5 ore după utilizarea capsulelor şi peste 2,5 ore după folosirea formelor lichide. Preparatul nu penetrează bariera hematoencefalică. Metabolizarea are loc în ficat prin conjugare. Loperamida se elimină prin bilă şi 90% apoi prin scaun şi doar 10% prin urină. Perioada de înjumătăţire constituie 10,8 ore pentru o singură doză şi 16,2 ore la administrarea repetată.

ANTICOLINERGICELE CA ANTIDIAREICE Mecanismul de acţiune. Preparatele blochează M 1 , M 2 , M 3 colinoreceptorii la nivelul musculaturii netede şi glandelor tubului digestiv

Efectul antidiareic este atribuit inhibării motilităţii gatsrointestinale la doze terapeutice mari cu diminuarea tonusului şi mişcărilor peristltice, micşorării secreţiei glandelor şi intensificării absorbţiei apei , constricţiei sfincterelor care în cele din urmă duc la consolidarea conţinutului intestinal. Însă efectul nu este selectiv şi deseori este însoţit de efecte nedorite. Indicaţiile. Preparatele sunt utilizate preponderent în: diareea acută şi cronică formele uşoare şi medii; diareea

în dizenteria uşoară; diareea şi durerile abdominale în colonul iritabil, diverticulite.

Regimul de dozare. Atropina se indică câte 0,5 mg de 3-4 ori pe zi, extractul de beladonă câte 30 mg de 3-4 pori pe zi, tinctura de Beladonă – 30-60 picături de 3-4 ori pe zi, platifilina câte 0,5 –1 ml subcutanat de 2-3 ori pe zi

sau câte 3 mg de 3 ori pe zi intern, butilscopolamina câte 10-20 mg sau o lingură de suspensie (15 mg) de 3-5 ori pe zi. PREPARATELE CU ACŢIUNE ADSORBANTĂ ŞI PROTECTOARE CA ANTIDIAREICE. Din această grupă fac parte: enterosorbenţii ( cărbunele medicinal, Medicas E, polifepan etc.); răşinile anionice (colestiramina etc.); sărurile de bismut (bismutul subsalicilat, bismutul nitrat bazic etc.); preparatele ce conţin aluminiu (caolina, atapulgita etc.) substanţe naturale (pectinele, diosmectita etc.); preparatele combinate (kanect etc.) Enterosorbenţii (cărbunii activi). Mecanismul lor de acţiune se datorează unei reţeli bine dezvoltate de pori cu capacitatea de a fixa pe suprafaţa sa diferite substanţe de origine endo sau exogenă responsabile de accelerarea tranzitului intestinal, diminuarea absorbţiei apei şi electroliţilor, dereglării proceselor de digestie şi fermentare. Preparatele sunt folosite în diaree de diferită origine câte 2-8 g/zi fracţionat (câte 250-750 mg de 3-4 ori pe zi).

E necesar de menţionat că adsorbantele pot diminua absorbţia şi efectele altor preparate utilizate concomitent din care

cauză ele se vor indica cu câtva timp inainte sau după remediile adsorbante. Răşinile anionice. Colestiramina formează complexe neabsorbabile cu acizii biliari, endotoxinele microbiene etc. cu diminuarea secreţiei şi dereglării absorbţiei intestinale.

Sărurile de bismut. Mecanismulde acţiune este cauzat de fixarea hidrogenului sulfurat care este un stimulator

al peristaltismului intestinal şi contribuie la propulsarea conţinutului intestinal prin formarea sulfurii de bismut.

8

Remediile din această grupă sunt indicate în diareea de putrefacţie, iar bismutul subsalicilat în diareea de oric origine. Bismutul subsalicilat se va administra la adulţi câte 2 linguri sau 2 comprimate la fiecare 0,5-1 oră dar nu mai mult de 8 ori pe zi. La copii cu acelaşi interval în dependenţă de vârstă: 3-6 ani – o linguriţă sau 1/3 comprimat; 6-9 ani – 2 linguriţe sau 2/3 comprimat; 9-12 ani – o lingură sau un comprimat. La copiii sub 3 ani se va indica numai după consultarea cu medicul. Preparatele de bismurt se utilizează limitat din cauza reacţiior adverse, uneori chiar destul de severe. Folosirea bismutului subsalicilat impune prudenţă la gravide şi mamele care alaptează, la pacienţii ce administrează concomitent anticoagulante, antidiabetice şi antigutoase. Dacă diareea durează mai mult de 48 ore cu febră e necesară consultaţia medicului. Preparatul poate contribui la înegrirea limbii şi întunecarea scaunului. Preparatele de aluminiu. Silicatul şi salicilatul de aluminiu produc adsorbţia toxinelor bacteriene, bacteriilor, produselor de fermentaţie şi putrefacţie cu ctreşterea consistenţei conşinutului intestinal şi normalizarea florei intestinale. Atapulgita exercită deasemenea efect astringent cu diminuarea inflamaţiei mucoasei intestinale şi combate spasmele musculaturii netede care contribuie şi ele la micşorarea numărului scaunelor. Caolina şi atapulgita sunt indicate în diareea acută de diferită origine (dereglări dietetice şi ale microflorei, afecţiuni inflamatorii etc.). Caolina se administrează câte 15-60 g la un interval de 6 ore, însă cel mai frecvent dozele sunt de 5-18 g pe zi cu o cură de 5 – 10 zile. Doza iniţială a atapulgitei este de 4 comprimate, apoi câte 2 comprimate după fiecare scaun. Doza maximă în 24 ore – 14 comprimate. La copii între 6-12 ani se indică iniţial 2 comprimate, apoi câte o comprimată, maxim 7 pastile. Tabletele se beau cu apă fără a fi strivite. Atapulgita nu se administrează în diareea provocată de paraziţi. Dacă este nevoie de rehidratare orală acesta se efectuează mai întâi, deoarece preparatul n-o substituie. Folosirea în timpul gravidităţii şi lactaţiei poat fi permisă deoarece nu se absoarbe, necătând că nu sunt date. Copiii sub 6 ani se vor trata numai sub contralul medicului. Dacă după 2 zile de tratament efectul este absent se concretizează diagnosticul. Substanţele naturale. Pectinele ce se găsesc în cantităţi mari în gutui, mere, morcovi, citruşi formează cu apa soluţii mucilaginoase care manifestă proprietăţi adsorbante şi mecanic protectoare. Diosmectita, preparat de origine naturală ce manifestă proprietăţi mucilaginoase marcate, adsorbante şi stabilizatoare ale barierei mucoase. Influenţează asupra nucusului prin consolidarea parametrilor cantitativi şi calitativi, formând cu glicoproteinele un strat de gel ce apără mucoasa de acţiune anedorită a ionilor de hidrogen şi alţi agenţi. Preparatul fixează de asemenea acizii biliari, bacteriile, toxinele bacteriene ce amplifică proprietăţile protectoare. Diosmectita se utilizează la adulţi şi copii în diareea acută; diareea cronică de diferită origine. Doza preparatului pentru adulţi în mediu 3 pachete pe zi, iar la copii : sub 1 an – 1 pachet, 1-2 ani – 2 pachete, peste 2 ani 2-3 pachete pe zi. Pulberea se dizolvă şi treptat se adaugă în 50 ml până se capătă a suspensie omogenă. Se subdivizează în câteva prize. Se poate amesteca bine cu un produs semilichid – pireu etc. Capectul se indică la adulţi şi copiii peste 12 ani câte 2 linguri, iar la copii între 3-12 ani câte ½-1 lingură după fiecare scaun şi înainte de masă. PREPARATELE ASTRINGENTE ŞI MUCILAGINOASE. Mecanismul de acţiune Preparatele ce conţin acid tanic sau alţi acizi organici (tanina, tanalbina, tanoform etc.) precipitează proteinele, pătrund în spaţiile intercelulare cu micşorarea permeabilităţii capilarelor şi a membranelor celulare şi respectiv a secreţiilor mucoaselor. Acţiunea este reversibilă la concentraţii mici şi ireversibilă la cele mari. Ca rezultat se manifestă un efect antiinflamator. Acţiunea mucilaginoasă se manifestă prin formarea unei pelicule (gel) protectoare pe suprafaţa mucoasei cu dezvoltarea unui efect antiinflamator şi protector mecanic. Infuziile şi decocturile din plante exercită un mecanism complex, preponderent efect mucilaginos şi astringent, dependent de componenţii lor. Preparatele sunt efective în diareile nespecifice uşoare, uneori persistente. Cel mai frecvent infuziile şi decocturile din plante, ceaiurile, precum şi din e produse alimentare (orez, griş etc.) sunt considerate ca remedii antidiareice de rutină (prezente în “farmacia de casă”) mai ales la copii şi persoanele de vârstă înaintată deoarece sunt puţin inofensive.

Laxativele şi purgativele Substanţe care grăbesc tranzitul intestinal şi/sau măresc conţinutul în apă al
Laxativele şi purgativele
Substanţe care grăbesc tranzitul intestinal şi/sau măresc conţinutul în apă al materialelor
Laxativele fecale de volum
- seminţele de Plantago
Purgativele osmatice sau
saline
- semintele de in
- sulfatul de magneziu
- metilceluloza şi carboximetilceluloza
de sodiu
- hidroxidul şi oxidul
de magneziu
- agarul sau geloza
Laxativele prin înmuierea
scaunului (emolienţe şi
lutrificate)
- sulfatul de sodiu
- gelatina
- fosfatul de sodiu
- varza de mare (laminarodul)
- produsele alimentare pînia integrală;
mămăliga de mălai necernut;
legumele (varza, morcovul, sfecla,
castraveţii, dovleceii, ridichea, soia,
fasolele, ovăsul, mazărea); fructele
(prunele, smochinele, nucile, fructele
uscat etc).
- docusatul de sodiu
- tartratul de sodiu şi
potasiu
- lactuloza
- sarea carlovară
- uleiul de parafină
- sarea marşin
- uleiurile vegetale (de
floarea soarelui, măsline,
soie, mindul, grăsimea de
- substanţele osmatic
active (sarbitul,
xilitul)
9
peşte etc.).
- lactuloza
- macrogolul

Laxativele de uz rectal

- glicerolul

- fosfatul de sodiu

- docusatul de sodiu

- lactatul de calciu şi fier

- bisocarbidul

- bicarbonatul de sodiu

- sucuri sau infuzii din plante medicinale (calendulă, pojarniţă, romaniţă, urzică,calanhoie tei etc)

- săpunul.

romaniţă, urzică,calanhoie tei etc) - săpunul. Purgativele iritante sau de contact Cu acţiune asupra

Purgativele iritante sau de contact

Cu acţiune asupra intestinului subţire – oleul de ricin Cu acţiune asupra intestinului gros

A.

Preparate ce conţin antraglicozide

-

preparatele din frangulă sau creşin – extract lichid, uscat, ramnil, cofranil,

-

preparatele din revent sau rubordă – exract solid;

-

preparatele din seminţe – infuzie, extract solid, pursemid, sonalida A+ B.

B.

Preparate sintetice.

-

bisacodilul

-

picosulfatul de sodiu

-

fenolftaleina

-

izafenina

-

acetfenolisatina

Purgativele osmotice

Mecanismul de acţiune Datorită cationilor şi anionilor ce practic nu se absorb din tubul digestiv cu creşterea presiunii osmotice şi respectiv micşorarea reabsorbţiei apei. În aşa fel creşte conţinutul lichid al intestinului care secundar stimulează peritaltismul tuturor segmentelor. Sulfatul de sodiu excită direct receptorii. Aceste preparate stimulează deasemenea secreţia sucurilor digestive, relaxează sfincterul Oddi. Farmacodinamia În dependenţă de doză poate provoca efect laxativ şi/sau purgativ. În doze mici acţionează laxativ cu dezvoltarea efectului peste 4-7 ore. Dozele mai mari acţionează purgativ cu scaune lichide ce survin la 1-3 ore după administrare. Indicaţiile DE REGULĂ SUNT FOLOSITE ÎN CAZ DE NECESITATE EVACUĂRII RAPIDE A INTREGULUI CONŢINUT INTESTINAL:

1)

pentru examenul radiologic, endoscopic;

2)

înaintea investigaţiilor chirurgicale;

3)

în unele cazuri de intoxicaţie medicamentoase sau alimentare.

În constipaţiile cronice, funcţionale ele nu sunt preferabile. Pot fi utile doar profilactic în doze laxative la bătrâni, în timpul călătoriilor, deplasărilor. Sorbitul, datorită efectului mai moale şi eliberării din el a fructozei, se preferă la copii, deoarece poate ameliora procesele metabolice şi regeneratoare ale mucoasei. Regimul de dozare DE OBICEI SE INDICĂ DIMINEAŢA PE NEMÂNCATE SUB FORMĂ DE SOLUŢII IZOTONE, ÎNDEOSEBI LA ASOCIEREA CU 2-3 PAHARE apă caldă. Sulfatul de magneziu – 10-30g ca purgativ; 5g – ca laxativ; Hidroxidul şi oxidul de magneziu – 2-4 g ca laxativ; Citratul de magneziu – 200 ml soluţie standardă; Sulfatul de sodiu – 10-15 g ca laxativ; 20-30 g – ca purgativ; Fosfatul de sodiu – 4-8 g ca laxativ; Sarea morşin – 10 g; Lactuloza – 15-30 ml sirop; Sorbitul şi xilitul -

10

- Reacţiile adverse greaţă, vomă, dureri cu caracteri de colici (datorită acţiunii iritante),

- deshidratare, în deosebi la administrarea repetată şi/sau a soluţiilor concentrate;

- un şir de efecte sistemice, datorită absorbţiei (a ionilor de sodiu, ce pot fi periculoase la bolnavii cu insuficienţă cardiacă, precum şi hipokaliemie cu consecinţe respective);

- absorbţia ionilor de magneziu, deşi limitată, poate fi cauza de inhibiţie a SNC, transmisiei neuromusculare, activităţii cordului; absorbţia fosfaţilor poate cauza hipocalciemie, până la comă;

- Contraindicaţiile enterocolite;

- colecistite calculoase; copii până la un an.

PURGATIVELE IRITANTE SAU DE CONTACT

Cu acţiune asupra intestinului subţire

Mecanismul de acţiune În mediul alcalin al duodenului sub acţiunea bilei şi lipazei uleiul de ricin acid ricinolic şi glicerină. Acidul ricinolic: a) excită chemoreceptorii cu creşterea peristaltismului, precum şi reţine absorbţia apei şi electroliţilor; b) posedă proprietăţi detergente, crescând permeabilitatea mucoasei intestinale. Uleiul neschimbat şi glicerina manifestă proprietăţi mucilaginoase cu propulsarea conţinutului intestinal. Efectul purgativ Se dezvoltă peste 2-6 ore de la administrare Reacţiile adverse uneori: - greaţă;

- dureri şi colici intestinale

- Regimul de dozare La adulţi – 15-30 ml (1-2 lingure de masă) într-o priză sau 15-20 capsul a 1g timp de 30 min cu apă caldă dulcie. La copii – 1-5 ml până la 2 ani şi 5-15 ml peste 2 ani. E preferabil de administrat pe nemâncate cu suc de lămâie sau emulsii aromatizate. Cu acţiune asupra intestinului gros Mecanismul de acţiune Antrachinonele – în mediul alcalin sub influenţa enzimelor digestive şi bacteriene se schindează cu formarea antruchinonelor – emodinei, acidului crizofanic, reinei. Aceastea se eliberează în intestinul gros cu excitarea receptrilor colonului şi accelerarea pasajului intestinal.

Preparatele sintetice – fenolftaleina, bisacodilul – au proprietăţi asemănătoare antraglicozidelor. Inhibă activitatea Na + ,

K + , ATP-aza mucoasei intestinului gros, dereglând absorbţia apei şi electroliţilor, stimulează sinteza prostaglandinelor

E 1 .

Reacţiile adverse Antrachinonele – tolerannţa şi colita atrofică cu constipaţie cronică perisistentă la administrarea

repetată.

- MELONOZA COLONULUI – O CULOARE CAFENIE INCHISĂ CAUZATĂ DE ACUMULAREA MACROFAGOR PIGMENTAŢI

- hepatotoxicitate

- colorarea sudoraţiei, urinei şi laptelui în culoarea galbenă la reacţia acidă şi roşie la cea alcalină. Preparatele sintetice – îndeosebi fenolftaleina

- hipokaliemie

- reacţii alergice grave (de la erupţii la şoc amafilactic

- colici intestinale

- tahicardie, colaps

- hepato – şi nefrocitate

- colorarea urinei şi fecalelor în roşu dacă reacţia acestora este alcalină

- rar sindromul lupoid

Picosulfatul de sodiu – e posibilă diareea. Regimul de dozare Extractul lichid de frangulă (creşin) – 20-40 pic; extractul solid (ramnie) 1-2 comprimate a 0,2g ; cofranie 0,05-0,1; extractul de revent (pulbere) 0,5-1; extractul solid de senă 0,3-0,6; tisasenul – 0,01-0,04. Fenolftaleina – 60-200 mg de 1-3 ori/zi la adulţi şi 15-30 la copii, de obicei seara; Bisacodilul – 5-15 mg (1-3 comprimate sau dragee) pe noapte la adulţi şi 5-10 ml la copii sau sub formă de supozitoare 1-2 (10-20 mg) pe noapte sau în caz de necesitate. Izofenina – 10-20 mg seara pe nemâncate Izamanul – conţine 5 mg izafenină şi 150 mg manit; câte 1-2 comprimate seara pe nemâncate Oxifensatina – câte 1-3 comprimate a 7 mg seara înainte de masă. Picosulfatul de sodiu – câte 10 pic înainte de somn la adulţi şi câte 5-8 pic. la copii peste 4 ani. Indicaţiile În situaţiile ce necesită evacuarea rapidă a intestinului:

- pregătirea pentru examenul radiologic, endoscopic

- pregătirea pentru intervenţiile chirurgicale

în cazuri excepţionale de constipţie cronică, funcţională reflectară la măsurile igieno-proflactice şi la laxativele de

volum şi prin înmuierea scaunului. Uneori pot fi utilizate în situaţii de constipaţii hipotone (după intervenţii chirurgicale, naşteri, la bătrâni). Contraindicaţiile Apenndicita acută sau orice altă situaţie care poate evolua spre abdomen acut

11

- în timpul gravidităţii (poate stimula travaliu)

- hemoragii ntestinale şi uterine

- glomerulonefrite acute şi cronice

- nefrozonefrite

- intoxicaţii cu toxine liposolubile

- cistite constipaţie spastică, obstrucţie mecanică.

Antispasticele musculaturii netede (spasmoliticele) Substanţe medicamentoase capabile să împiedice spasmele
Antispasticele musculaturii netede (spasmoliticele)
Substanţe medicamentoase capabile să împiedice spasmele musculaturii netede a
organelor interne, vaselor fie prin influenţa asupra aparatului nervos, fie prinacţiune
directă asupra mecanismelor de contracţie şi relaxare sau prin ambele mecanisme
concomitent.
Neurotrope
Miotrope
Mixte
I. M-colinoliticele
I.
Der.izochinolinei
I.
- atropina
-
papaverina
Cu efect spasmolitic şi
analgezic
- scopolamina
-
drotaverina
-
baralgina
- butilscopolamina
-
mebeverina
-
maxiganul
- platifilina
-
rociverina
-
triganul
- metociniul
-
alverina
-
spasganul
- prifiniul
II.
Metilxantinele
-
spasmolgonul
- metilscopolamina
-
aminofilina
-
spasmolginu
- propantelina
-
xantinolul nicotinat
-
zologanul
III.
Diverse
-
minalgonul
-
benciclanul
-
veralgamul
-
fenicaberanul
II.
-
otiloniul
cu efect spasmolitic şi
antiinflamator
-
pipoolanul
-
besalolul
-
pinaveriul
-
bevisalul
III.
Diverse efecte
-
spasmoveralgina
-
nicoşpanul
Diverse mecanisme
-
belalgina
-
belastezina
- nitraţii (nitroglicerina, izosorbidul
mono- şi dinitrat)
-
becarbonul
- blocantele canalelorcalciului
(verapamilul, nifedipina)

12

Indicaţiile spasmoliticelor miotrope şi combinate

Indicaţiile spasmoliticelor miotrope şi combinate I. Spasmele musculaturii netede ale tubului digestiv II. Spasmele
I. Spasmele musculaturii netede ale tubului digestiv II. Spasmele musculaturii netede ale tractului genito-urinar -
I. Spasmele musculaturii netede
ale tubului digestiv
II. Spasmele musculaturii netede
ale tractului genito-urinar
- spasmele porţiunii centrale
şi cardiace a stomacului
-
colicele renale
-
spasmele ureterelor
- colicele biliare
-
dureri în dismenoree
- diskineziie hipermotorii ale
căilor şi viziculei biliare
-
iminenţa avortului spontan şi
naşterii premature
- colica intestinală
-
- colici postoperatorii cu
metabolism
micşorarea excitabilităţii
uterului în timpul naşterii
-
- colita spastică
- colecistite
în spasmul colului uterin în
naşteri sau întârzierea
deschiderii lui
- constipaţii spastice
-
contracţii uterine după naşteri.
- proctită, tenesme
- ulcer duodenal şi gastric
(tratament complex)
- pregătirea pentru
Baralgină
Veralgan
Papaverină
Trigon
Drotaverină
Maxigan
Mebiverină
Spasgon
Pipoxolan
Spasmalgon
Actiloniu
Spasmoveralgină
Fenicaberon
Bişpan
Benciclan
Minalgon
Roaverina
Zologan
Spasvin

III. Spasmele musculaturi netede vasculare

- tratamentul complex al crizei hipertensive

- spasmele vaselor periferice şi cerebrale

- accese de angină pectorală (în caz de neeficacitate a nitroglicerinei

- adjuvant ca premedicaţie, în l

indr m

l d

r

- adjuvant ca premedicaţie, în l indr m l d r Papaverină Drotaverină Benciclon Fenicaberon 13

Papaverină

Drotaverină

Benciclon

Fenicaberon

13

Antispasticele musculaturii netede Neurotrope Manifestă antagonism cu acetilcolina la nivelul receptorilor colinergici postsinergici muscarinici (M3). Efectul mai manifest în cazul când spasmele sunt produse de vag şi redus în caz de maladii antiinflamatorii şi alergice. M- colinoliticele diminuează tonusul şi peristaltismul stomacului şi intestinului cu constricţia sfincterelor şi micşorarea secreţiei glandelor. Este influenţată deasemenea tractul biliar şi urinar. Ele sunt utile pentru combateria

- spasmelor gastrice (ulcer, diskinezii antrale);

- spasmelor duodenale;

- hipermotilităţii intestinului subţire şi colonului;

- spasmelor căilor biliare; spasmelor musculaturii tractuluiurinar. CARACTERIZAREA ANTISPASTICELOR NEUROTROPE

Preparatul

Calea de

 

Durata

INDICAŢIILE

 

Regimul de dozare

administrare

efectului

 
 

S/c

3-5 ore

- colicele biliare

În stările acute s/c câte 0,5-1 ml sol.

Atropina

intern

- colicele intestinale

0,1%; în cazurile mai uşoare se poate indica intern câte 0,3-1 mg de 3-4 ori/zi sub formă de comprimate, pulbere, soluţii

 

S/c

 

- colicele biliare

S/c câte 1-2 ml sol.0,2%, iar în

Platifilina

intern

- clicele intestinale

cazurile uşoare. Câte 2-5 mg de 2-3 ori/zi intern sau 5-10 mg de 2 ori/zi rectal

rectal

Butilscopolam

intern

6-8 ore

- colicele renale

La

adulţi şi copii peste 6 ani câte 10-

ina

rectal

- spasmele ureterelor

20 mg cu puţină apă sau câte o

- colica biliară

lingură de masă soluţie (5 ml-15 mg)

- diskinezia hipermotorie a căilor şi veziculei biliare

- colecistite

- colicele intestinale

- pilorespasm

de

3-5 ori/zi. Rectal se administrează

câte 1-2 supozitoare de 3-5 ori/zi. La

copii 1-6 ani se indică câte 1-2

linguriţe de 3 ori/zi sau câte 1

supozitor pentru copii (0,0075) de 3

ori/zi. În cazurile grave se injectează

s/c, i/m sau i/v câte 1-2 ml până la 5

- boala ulceroasă în acutizare (tratament complex)

- dismenarea

ml

de 3 ori/zi la adulţi şi 0,25-0,5 ml

de

3 ori/zi la copii.

 

Propantelina

intern

6

ore

- stările spastice ale tubului digestiv

Câte 15 mg de 4 ori/zi

 

- spasme ale căilor biliare

- ulcer duodenal şi gastric

Metilscopolam

intern

8

ore

Analogic

Câte 2,5 mg de 3ori/zi

ina

 

butilscopolaminei

Miotrope Preparate ce influenţează direct asupra musculaturii netede fără a influenţa receptori specifici. Mecanismul la majoritatea se realizează prin inhibiţia fosfodiesterazei cu creşterea AMPc. Probabil, se vor deosebi prin influenţa preponderentă asupra diferitor tipuri de izoenzime (I-IV) ale fosfodiesterazei localizate în diferite organe cu musculatură netedă. Pentru derivaţii metilxantinei se presupune şi o influenţă blocată asupra receptorilor adenozinici, manifestată îndeosebi pentru musculatura netedă a bronhiilor. Acest mecanism, posibil, e mai puţin important în acţiunea asupra tubului digestiv. COMBINATE Preparate ce posedă efect spasmolitic prin blocada M-colinoreceptorilor şi influenţa miotropă directă. Concomitent majoritatea din acestea mai posedă efecte suplimentare ca: analgezic, sedativ, simpatomimetic, antiinflamator.

Se caracterizează printr-o acţiune mai durabilă 5-8 ore după administrarea parenterală şi 10-12 ore după cea enterală. În acelaşi timp injectarea i/v contribuie la dezvoltarea rapidă a efectului (peste câteva minute), iar după cea i/m – peste 20-30 min.

POSOLOGIA ŞI REGIMUL DE DOZARE AL SPASMOLITICELOR MIOTROPE ŞI COMBINATE

Preparatul

 

Calea de

 

administrare

Regimul de dozare

Papaverina

S/c

Doza pentru o priză pentru adulţi 10-20 mg (1-2 ml sol.1% sau 0,5-1 ml sol.2%) la un interval nu mai puţin de 4 ore.

I/m

I/v

 

14

 

Intern

Câte 40 mg de 2-4 ori/zi

 

Rectal

20-50 mg de 2-4 ori/zi

 

Drotaverina

S/c

Câte 2-4 ml sol.2% de 1-3 ori/zi pentru copii până la 6 ani câte 10-20 mg de 1-2 ori/zi 6-12 ani 20 mg de 1-2 ori/zi

I/m

I/v

Intern

40-80 mg de 3 ori/zi

 

Meleverina

Intern

Câte 0,1 de 4 ori sau 0,135 de 3 ori/zi

 

Pipoxolamul

Intern

Câte 20 mg de 3-6 ori/zi

 

Rectal

Câte 30 mg de 1-3 ori/zi

 

Octiloniul

Intern

Câte 1 drajeu (40 mg) de 2-3 ori/zi

 

Fenicoberonul

Intern

Câte 20 mg de 3-6 ori/zi în prima săptămână, apoi încă 2 săptămâni câte 20 mg de 3 ori/zi

I/m

În accese de angină pectorală câte 2 ml sol.0,25%

Benciclanul

Intern

Câte 0,1-0,2 de 1-2 ori/zi timp de 3-4 săptămâni

I/v

În cazuri acute sau grave câte 2-4 ml (50-100 mg) de 1-2 ori/zi

I/m

50 mg (2 ml) de 1-2 ori/zi

 

Rociverina

Intern

Câte 100 mg de 3-4 ori/zi, uneori câte 20 mg la priză în caz de necesitate

Rectal

Câte 25mg de 2-3 ori/zi

 

I/m

Câte 20-40 mg repetate în caz de necesitate la 2 ore

I/v lent

Baralgina

I/v lent

Câte 5 ml timp de 5-8 min la un interval de 6-8 ore

I/m

În caz de dureri moderate câte 2-5 ml de 2-3 ori/zi. La copii – 1-4 ani – 0,2 ml 5-7 ani – 0,4 ml 8-11 ani – 0,5 ml 12-14 ani – 0,8 ml

Intern

Câte 1-2 compriimate de 2-4 ori/zi La copii – 6-8 ani – ½ comprimat/zi 9-12 ani – ½ - 1 comprimat/zi 13-15 ani – 1-1 ½ comprimat/zi

 
 

CONTRAINDICAŢIILE, PRECAUŢIILE ŞI REACŢIILE ADVERSE ALE SPASMOLITICELOR MIOTROPE ŞI COMBINATE

Preparatul

 

Contraindicaţiile

Precauţiile

Reacţiile adverse

Papaverina

- stări comatoase

 

- pacienţii în vârstă

- greaţă

- inhibiţia respiraţiei

- pacienţii slăbiţi

- constipaţii

- dereglări ale conductibilităţii atrio-ventriculare

- bolnavii cu traume cerebrale

- somnolenţă

- dereglări hepatice şi renale

- sudoraţie excesivă

- copii până la un an

- hipotirează

- la doze mari sau i/v rapid- hiporemie, tahicardie, hipotensiune, colaps, asistolie, bloc AV.

- sensibilitate la preparat

- tahicardie supraventriculară

- asocierea în alcoolul

- stări de şoc

 

- graviditatea şi lactaţia

- asocierea cu inhibitoarele SNC, IMAO

Drotaverina

 

- gravidităţii

- ameţeli

- bolnavii cu ateroscleroză marcată a coronarelor

- palăitaţii

- sudoraţie

 

- senzaţie de căldură

- la administrarea i/v – micşorarea PA până la colaps, bloc AV, inhibiţia centrului respirator

Fenicobera

- nefrite cronice cu edeme

 

- controlul PA în infarctul acut de miocard

- ameţeli, cefalee

nul

- ulcer stomacal şi dudenal cu hemoragii

- slăbiciune

 

- micşorarea apetitului

- diabet zaharat

- graviditate

15

Benciclanul

- insuficienţă renală

- i/m şi i/v la pacienţii cu reducerea funcţiei cardio- respiratorii

- ameţeli, cefalee

- dereglări hepatice grave

- slăbiciuni

- insuficienţa respiratorie

- excitaţie, dereglări de somn

- tahiaritmii

- tendinţă la colaps

- adenomul de prostată cu dereglări ale urinării

- la vârstnici-tremor simptome epileptiforme, halucinaţii

- uscăciune în gură, greaţă, anorexie, diaree, creşterea tranzitorie a transaminazelor

tahicardie, leucopenie eczantemă, dereglări renale.

-

Rociverina

- glaucom

- hipertensiune arterială

- fenomene atropinice-

- hipertrofia prostatei

- maladii cardiovasculare

uscăciune în gură, midriază, tahicardie, constipaţie, tremor, hiperemia feţei

- enureză

- sensibilitate la preparat

Baralgina şi

- reacţiile alergice la deivaţii pirazolidinia

- infarctul acut de miocard

- reacţii alergice

preparatele

- graviditate

- granulocitopenii

înrudite

- granulocitopenii

- asocierea cu inhibitoarele SNC

- perfirie acută intermitentă

- la bolnavii cu astm bronşic

- colaps

- fome grave de insuficienţă cardiacă

- tahiaritmii

- insuficienţă coronariană

- glaucom

- hipertrofia prostatei

- abstrucţii mecanice ale tubului digestiv megacolon

- nou-născuţi şi sugarii până la 4 luni

16