Sunteți pe pagina 1din 24

CAPITOLUL IV

CONCENTRAREA PROPRIETATII FUNCIARE, DIMENSIUNEA SI MARIMEA EXPLOATATIILOR AGRICOLE Terenul agricol si alte resurse de productie din agricultura sunt repartizate pe exploatatii de diferite tipuri si forme. Ele se diferentiaza si prin marimea resurselor detinute, cu referire speciala la suprafata si/sau la numarul de animale. Rezultatele de productie depind, desigur, si de volumul resurselor, ca si de modul n care sunt puse n valoare, desi gradul redus de concentrare a lor, n cazul exploatatiilor familiale, ngreuneaza procesul de exploatare. n aprecierea exploatatiilor vor interveni, deci, pe de o parte, elemente de ordin cantitativ (exprimate n marimi fizice), iar pe de alta parte, cele privind rezultatele obtinute (redate n unitati monetare, valorice). Ierarhizarea exploatatiilor agricole se poate face dupa suprafata sau dupa numarul de animale, reflectnd gradul de concentrare, prin metode specifice tipului de economie existent, a proprietatii funciare, respectiv, a efectivelor. n acest domeniu, cele mai multe pareri converg spre realizarea procesului de ierarhizare a exploatatiilor, surprinznd forta lor economica si aportul la dezvoltare generala, numai n functie de rezultatele obtinute (cifra de afaceri, valoarea productiei, profit, etc.). Modul de abordare, din ambele unghiuri de vedere, conduce la utilizarea a doua concepte: dimensiunea si marimea (dimensiunea economica) exploatatiilor agricole. Cel de al doilea concept tinde sa devina dominant n conditiile intensif icarii agriculturii si ale realizarii integrarii la nivelul unor exploatatii agricole, cu toate ca abordarea conditiilor dimensionale ale acestora, din diverse tari, este ntlnita n literatura de specialitate.

4.1. Dimensiunea exploatatiilor agricole 4.1.1. Dimensiunea - concept, evolutie Dimensiunea unei exploatatii agricole este reprezentata n principal, de suprafata de teren sau de numarul de animale detinute . Se exprima n marimi fizice (hectare, capete de animale). n sens mai larg, dimensiunea este redata si prin aparatul tehnic de productie si forta de munca utilizata . Din punct de vedere economic, intereseaza o anume dimensiune, n masura sa ofere conditii pentru punerea n valoare a celorlalte resurse existente si un anumit nivel al venitului. Este un lucru unanim acceptat ca, o dimensiune mai mare, favorizeaza cresterea gradului de folosire a fortei de munca, a capitalului fix si circulant etc., avnd, n conditiile practicarii unei agriculturi comerciale, consecinte directe si benefice asupra viabilitatii economice si sociale a exploatatiilor agricole. n Uniunea Europeana se utilizeaza conceptul de exploatatie profesionala. O exploatatie profesionala se defineste ca o exploatatie destul de mare pentru a furniza o activitate principala exploatatorului si un nivel de venit suficient pentru a satisface nevoile familiei sale. Problema dimensiunii unitatilor agricole constituie un element al "politicii structurilor", urmnd sa retina atentia si preocuparile celor care elaboreaza politica agrara, ale producatorilor, ale diferitilor ntreprinzatori, care investesc n afaceri agricole, si are legatura cu trecerea la practicarea unei agriculturi orientate, tot mai mult, catre piata. Chiar si n situatia n care apreciem unitatile dupa indicatori de rezultate, nu poate fi, totusi, neglijat "cmpul de productie" al fiecareia, avnd n vedere influenta exercitata de acesta asupra marimii lor absolute. Este adevarat nsa, ca n conditiile amintite - intensificare si integrare la nivelul unitatii -, marimea rezultatelor devine, n cea mai mare parte, efectul unor astfel de procese. Tinnd seama de acest lucru, apare ca firesc punctul de vedere potrivit caruia dimensiunea trebuie privita ca fiind specifica exploatatiei direct producatoare de produse

agricole (nu agroalimentare) sau, dupa caz, subdiviziunilor dintro ntreprindere(93). Evolutia agriculturii din tarile dezvoltate evidentiaza, existenta preocuparilor de sporire a dimensiunii exploatatiilor, statisticile surprinznd evolutia ei n timp, concomitent cu reducerea numarului exploatatiilor. Astfel, n agricultura Frantei, dimensiunea medie a exploatatiilor s-a dublat ntre 1970 si 1995, ajungnd la 40 de hectare. n acelasi interval de timp numarul exploatatiilor care detin mai mult de 50 de hectare a crescut cu 65%, detinnd 72% din suprafata agricola utilizata (40). Pentru agricultura romneasca devine cu att mai necesara abordarea acestei probleme, cu ct aplicarea Legii fondului funciar a generat o serie de consecinte referitoare la dimensiunea unitatilor care s-au constituit (exploatatii familiale, societati agricole, societati comerciale pe actiuni etc.), ca urmare a noului tip de proprietate si a altor prevederi legale . Structurile dimensionale din agricultura noastra variaza n functie de tipul de exploatatie si chiar de forma acesteia. Dupa aplicarea legii amintite, au avut loc modificari nu numai n ceea ce priveste tipul exploatatiilor, dar si dimensiunea celor care au continuat sa existe, sub o forma sau alta, iar cele nou constituite prezinta diverse caracteristici dimensionale. Daca ne referim la societatile comerciale agricole pe actiuni, conditiile cunoscute n care au aparut si au functionat foste ntreprinde agricole de stat (a se vedea proprietatea ), care permiteau dese arondari si dezarondari si, implicit, modificari ale dimensiunii, au dus la formarea unor unitati si subunitati cu suprafete si, respectiv, efective de animale diferite, nsa, de mare amploare, cu toate ca exista ntre ele, din acest punct de vedere, deosebiri mai mult sau mai putin semnificative. Dintre factorii care au actionat, n perioada respectiva, asupra dimensiunii lor, amintim: profilul si specializare; zona natural-economica; tehnologia de productie practicata; nivelul de nzestrare tehnica si randamentul mijloacelor tehnice etc. Astfel, dimensiunea ntreprinderilor si a fermelor n care se practica

cultura mare (cereale, plante tehnice etc.) era superioara celei ntlnite n cazul acelorasi unitati si subunitati din pomicultura, viticultura sau legumicultura, ca urmare, n principal, a nivelului diferit de intensivitate care, n ultimul caz, amplifica mult proportiile activitatii de productie, cuprinderea ei n procesul managerial fiind mai dificila sau imposibila n conditiile unor dimensiuni mari, dar si influentei altor factori, cum ar fi, de exemplu, gradul mai redus de mecanizare, si, implicit, consumul mai ridicat de forta de munca manuala n ramurile mentionate. n fermele zootehnice din combinatele de crestere industriala a animalelor - bazata pe mecanizarea si automatizarea unor procese de munca - efectivele erau mai mari dect n cele care utilizau tehnologii clasice, cu grad diferit de modernizare. Transformarea fostelor ntreprinderi agricole de stat n societati comerciale agricole pe actiuni a fost nsotita si de unele masuri de redimensionare a lor si , n special, a fermelor. Oricum, societatile comerciale agricole pe actiuni continua sa fie de mari dimensiuni, suprafata lor variind ntre 2000-5000 de hectare (90). Fermele de cereale au ntre 500 si 1000 de hectare, cele legumicole, pomicole si viticole fiind mai mici: 100-250 de ha, 120-170 de ha. si, respectiv, 100 -150 de ha. n cazul societatilor de crestere industriala a animalelor si a pasarilor, care functioneaza, efectivele cunosc un grad ridicat de concentrare. Aplicarea programului de restructurare si de privatizare a societatilor comerciale agricole pe actiuni va determina, n continuare, modificari n structura lor dimensionala. n ceea ce priveste exploatatiile familiale dimensiunea lor se formeaza potrivit prevederilor Legii fondului funciar, care permiteau, n forma initiala, reconstituirea proprietatii pentru cel mult 10 ha, iar, conform Legii nr.1/2000, pna la 50 de hectare. Preponderente sunt persoanele care au beneficiat de lege n prima sa forma, ceea ce a dus la un grad ridicat de parcelare a proprietatii funciare. De altfel, dimensiunea medie a exploatatiilor agricole familiale este de 2,47 ha., ponderea cea

mai mare (32,69%) revine celor care detin 1-3 hectare, iar cele care au n proprietate 7-10 hectare reprezinta numai 3,55% (7) . Marea farmitare a proprietatii funciare este relevata de faptul ca exploatatiile familiale, care detin pna la 3 ha reprezinta 71,52% din numarul total al acestora. Este adevarat nsa, ca legea fondului funciar, prin unele dintre prevederile sale, actioneaza n directia creari unor exploatatii de dimensiune ridicata, cum ar fi: permite constituirea unor exploatatii de pna la 200 de hectare (prin cumparare); asigura libera circulatie a terenurilor, fara nici un fel de restrictii, cu exceptia noilor mproprietariti care nu au avut pamnt si nici drept de mostenire; remproprietarirea fostilor proprietari sau a mostenitorilor pe grupe de mostenitori si pe sole, ceea ce permite folosirea avantajului comasarii proprietatii funciare, acordarea dreptului de preemtiune, la nstrainarea oricaror terenuri agricole din extravilan, coproprietarilor (daca este cazul) si apoi proprietarilor vecini, concentrndu-se proprietate pe exploatatii. Asociatiile familiale si societatile agricole constituite de catre proprietarii de terenuri au suprafete, desigur, mult mai mari, revenind, n medie, 122 de hectare n cazul primelor si 422 de hectare n cel al celor din a doua categorie (60), dar nici aici nu se realizeaza o comasare a suprafetelor, ca urmare a faptului ca asociatii au parcelele dispersate pe teritoriu. Modul n care se abordeaza asigurarea dimensiunii unei exploatatii agricole, care sa conduca la rezultate economice ct mai bune, este diferit n functie de tipul si chiar de forma acesteia. n cazul exploatatiilor agricole familiale dimensiunile existente apar, deci, n conditiile actuale, ca ceva dat, fiind, asa dupa cum s -a aratat, rodul prevederilor Legii fondului funciar. Miscarea lor spre dimensiuni superioare depinde de un complex de factori, un rol aparte avnd: disponibilitatile de capital al celor care vor sa cumpere pamnt, o eventuala politica de sprijin n acest domeniu, maniera de functionare a pietei funciare, extinderea arendarii etc.

Daca avem n vedere exploatatiile care se nfiinteaza, cei care demareaza afaceri agricole, indiferent de domeniu (cultura plantelor sau cresterea animalelor) trebuie sa -si puna ntrebari ce vizeaza dimensiunea afacerii (de exemplu, cte animale sa fie crescute?), pentru a fi respectate cerintele rationalitatii economice. Planul afacerii va contine, deci, fundamentarea economica a proportiilor afacerii. Vom avea de-a face, de fapt, cu o activitate de productie astfel dimensionata, nct, n conditiile date, sa fie profitabila. Desigur ca, n functie de modificarea mediului economic, afacerea se poate dezvolta, avnd loc un proces treptat de constructie, adica sa creasca dimensiunea societatii nou nfiintate, cu ceva timp n urma. Chiar si n cazul asocierii, initiatorii urmeaza sa gndeasca asupra numarului de membrii si, mai ales, a suprafetelor aduse n folosinta, asigurndu-se o dimensiune care sa permita exploatarea rationala a resurselor funciare si sa influenteze pozitiv rezultatele economice obtinute. Un aport suplimentar, n acest sens, l are faptul daca exista posibilitatea de comasare a suprafetelor cu care au venit n asociatie membrii acesteia. Este un lucru mai greu de realizat avnd n vedere dispersarea pe teritoriu a proprietatilor. 4.1.2. Modalitati de crestere a dimensiunii exploatatiilor agricole n cazul exploatatiilor agricole familiale s-a putut observa ca dimensiunea lor este redusa, existnd, totodata tendinta de farmitare a proprietatilor n functie de numarul de mostenitori, fenomen accentuat si de cresterea populatiei ocupate n agricultura. Este necesar ca, n interesul consolidarii exploatatiilor agricole, sa fie initiate masuri, care sa actioneze n sensul contracararii parcelarii excesive a proprietatii funciare. Modalitatile de avut n vedere sunt variate, cu referire, n special, la: vnzarea cumpararea de terenuri si arendare . Vnzarea-cumpararea reprezinta o cale de concentrare a proprietatii funciare, specifica noului tip de economie. Pentru a

deveni operanta este nevoie, pe de o parte, sa existe potentiali vnzatori de pamnt (eventual, cei carora li s-a reconstituit proprietatea, dar nu lucreaza n agricultura, persoane n vrsta, etc.), iar, pe de alta parte, potentiali cumparatori. n lipsa unor politici de sprijinire a celor care vor sa cumpere pamnt, este posibil ca procesul sa se deruleze lent. Astfel, potrivit unui studiu (35), n baza Legii 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor, pna la finele anului 2000, s-a cumparat, n extravilan, o suprafata de 65 723 hectare, de catre 51 539 cumparatori, revenind, n medie, 1,28 ha pe cumparator. Ca urmare, este vorba de un plus de 1,28 ha la suprafata medie pe o gospodarie individuala, care era, n acel an, de 2,36 ha, media crescnd, n cazul celor care au cumparat pamnt, la 3,64 ha., ei reprezentnd numai 1,2% din cele peste 4 milioane de gospodarii. Pe baza aceste situatii, se apreciaza ca pentru a ajunge la 100 ha pe o gospodarie este nevoie de o perioada foarte lunga (cca.100 de ani). Relevanta este, n sensul celor de mai sus, si experienta tarilor cu agricultura dezvoltata, n care proprietatea s-a concentrat n ritmuri scazute, de exemplu n ex. RFG, suprafata pe o exploatatie s -a dublat n aproape 30 de ani (1949 -1979), ajungnd la 15 ha, pentru ca, pna la 1993, sa se mai mareasca cu numai 2,2 ha. Riscurile productiei agricole devin inhibante pentru apetitul investitional n agricultura. n plus, exista o lipsa de capital n lumea rurala. Pretul pamntului, n actuala conjunctura economica , este mic, ceea ce face sa existe reticenta din partea celor care intentioneaza sa recurga la vnzarea acestuia. n domeniul vnzarii pamntului actioneaza si factorii psihologici, proprie tarii recurgnd, cu greutate la nstrainarea lui, manifestndu-se un puternic atasament fata de acest factor de productie, care conditioneaza nsasi existenta lor. De asemenea, trebuie avut n vedere faptul ca persoanele n vrsta care detin pamnt nu recurg la vnzarea lui neavnd, de

regula, alte surse de venituri si, ca urmare, prefera sa-l lucreze, dupa posibilitatile proprii, pentru a -si asigura existenta. Din punct de vedere economic, cei care doresc sa dezvolte afaceri agricole prefera sa arendeze pamntul dect sa -l cumpere, n ultima situatie avnd loc o imobilizare a capitalului. n cazul arendarii, capitalul poate fi folosit pentru a-l investi n mijloace tehnice sau pentru cumpararea altor factori de productie necesari pentru aplicarea unor tehnologii performante n cultivarea plantelor si n cresterea animalelor. n sensul sporirii dimensiunii exploatatiei agricole, care sa contribuie la mbunatatirea rezultatelor sale economice actioneaza si arendarea terenurilor. n ceea ce priveste ro lul arendarii n punerea n valoare a pamntului, este de remarcat faptul ca n tarile Uniunii Europene cca. 33% din suprafata agricola se exploateaza recurgndu -se la aceasta cale. Sunt tari n care procentul detinut de arenda este mult mai mare: Belgia 66%, Franta 54%, Luxemburg 49%, iar n Marea Britanie 38%. n cazul n care suprafata aflata n proprietate este redusa, arenda nu poate sa asigure traiul arendatorilor. De aceea, persoanele n vrsta vor continua sa lucreze micile suprafete pentru a-si sigura existenta. Mai mult, daca tinerii detin suprafete mici si le vor arenda, obtinnd, deci, venituri reduse, se vor orienta catre alte preocupari. Care poate fi alternativa la locurile de munca din agricultura ? Se vorbeste de agroturism, turism montan, servicii si alte activitati nonagricole. Acestea presupun, nsa, investitii, formare profesionala, ndrumare si consultanta. n acest fel se ajunge, de fapt, la problema folosirii fortei de munca din agricultura si a productivitatii muncii din aceasta ramura. O anumita contributie la concentrarea proprietatii n exploatare o poate avea si cedarea dreptului de folosinta asupra terenului detinut de unii mostenitori catre rude apropiate. Mai cu seama cnd aceste terenuri se afla pe aceeasi aliniamente, cresc dimensiunile solei pe care se practica o cultura sau alta, ceea ce are efecte benefice pentru organizarea productiei si a

muncii, folosirea tehnici agricole, rationalizarea cheltuielilor de productie etc. Este vorba de un sistem de relatii, mai aparte, ntre persoanele implicate, cheltuielile si rezultatele obtinute facnd obiectul unor ntelegeri speciale, fara forma juridica, cum ar fi, de exemplu, un contract de arendare . Vorbind de concentrarea pamntului n exploatare, este necesar sa se ia n considerare si cooperarea ntre proprietarii vecini pentru a practica aceleasi culturi pe parcele alaturate. Se poate forma, n acest fel, o sola de dimensiune mai mare, ceea ce conduce la efecte pozitive de felul celor amintite mai sus. Printre modalitatile de concentrare a pamntului n exploatare se regaseste si asocierea proprietarilor. n agricultura noastra, asa dupa cum s-a aratat, proprietarii liberi au constituit un numar nsemnat de asociatii familiale si societati agricole. Politica agrara, ndrumarea, consultanta si instruirea producatorilor agricoli este necesar sa contribuie la sprijinirea diferitelor posibilitati de concentrare a pamntului n proprietate sau n exploatare, avnd n vedere importanta ei economica, reflectata si de faptul ca reprezinta un element de baza al strategiei pe termen mediu privind agricultura. 4.2. Marimea (dimensiunea economica) a exploatatiilor agricole n sens economic, marimea (dimensiunea economica ) a unei explotatii agricole reprezinta capacitatea sa de productie, ca premisa a obtinerii rezultatelor economico-financiare, determinata de resursele materiale, umane si banesti utilizate n procesele de productie. Marimea se exprima prin indicatori valorici, spre deosebire de dimensiune, careia i sunt specifice marimile fizice. De fapt, acesti indicatori valorici reflecta nivelul rezultatelor economico-financiare, fiind evidenta legatura dintre marime si performanta de natura economica a exploatatiilor agricole. n aceste conditii, marimea poate fi redata prin cifra de afaceri (n cazul unitatilor care o calculeaza) sau prin valoarea

productiei totale, indiferent de destinatia acesteia (vnzare sau consum intern), n situatia exploatatiilor familiale, dar, aici apar dificultati din cauza lipsei evidentelor statistice si contabile ( se poate recurge la cercetari pe baza de esantioane de exploatatii). Cifrei de afaceri i se asociaza, pentru a reflecta mai amplu marimea, profitul obtinut si alti indicatori, care contribuie la surprinderea nivelului performantei economice a unei exploatatii. n UE, pentru a reda marimea exploatatiilor agricole se utilizeaza marja bruta standard (MBS). Aceasta se calculeaza ca diferenta ntre venitul brut al activitatii agricole si costurile variabile (operationale). n agricultura UE sunt calificate ca profesionale(106) exploatatiile a caror dimensiune economica (masurata n termeni de marja bruta standard) este superioara sau egala celei rezultate de la 12 ha echivalent gru si care folosesc mai mult de 0,75 unitati de munca pe an (sau 1650 ore). n Franta, de exemplu, existau, n anul 1999, 404 000 exploatatii profesionale, care utilizau 26,2 milioane ha teren agricol. Suprafata medie pe exploatatie era, n acelasi an, de 64,7 ha . Rezultatele de productie si economice pe care le obtine o exploatatie agricola depind de foarte multi factori (numai cei naturali sunt n numar de cca.30). Volumul si calitatea acestor factori redau potentialul de productie al exploatatiei. Pastrnd celelalte conditii neschimbate si, n special, preturile produselor agricole si ale factorilor achizitionate pentru a fi utilizati n procesele de productie, rezultatele economice si, deci, marimea unei exploatatii se vor diferentia n functie de aceste potentialitati. Deosebirile ntre exploatatii vor fi accentuate, iar n unele cazuri estompate, de capitalul investit. Cheltuielile de capital contribuie la o buna punere n valoare si, desigur, la ridicarea potentialului de productie al diverselor exploatatii. Marimea include relatia fata de o serie de elemente: suprafata sau numarul de animale crescute (adica dimensiunea fizica a exploatatiei);

nivelul de intensivitate al productiei (unele ramuri si culturi sunt mai intensive prin specificul lor, dnd productii mai mari la hectar; intensivitatea poate fi amplificata prin investitii de capital); managementul exercitat n fiecare exploatatie, avnd n vedere, efectele sale propagate asupra performantelor economice ale oricarei unitati; modul de gestionare a factorilor de productie, cu referire, mai ales , la alocarea si combinarea lor; nivelul preturilor produselor agricole si agroalimentare, care determina marimea cifrei de afaceri; integrarea activitatilor agricole cu cele de prelucrare; prin procesarea unor produse agricole, se adauga valoare, ceea ce sporeste proportiile marimii. Suprafata si, respectiv, efectivul de animale de productie intervin cu rol de multiplicare a rezultatelor obtinute de o exploatatie. n relatia dintre marime si dimensiune, trebuie observat faptul ca o exploatatie poate fi mare din punctul de vedere al suprafetei sau al numarului de animale si mica, din cel al volumului productiei, al cifrei de afaceri si al profitului (74). Explicatia se regaseste n nivelul diferit de intensivitate al ramurilor (de exemplu, legumicultura, viticultura, pomicultura privite n raport cu cerealele paioase) sau al tehnologiilor practicate n cresterea animalelor (traditionale ori industriale) . S-a aratat, de exemplu, ca fermele pomicole si viticole din societatile comerciale agricole pe actiuni au suprafete mai mici dect cele cerealiere, dar valoarea productiei si, deci, cifra de afaceri sunt mai mari. Interventia capitalului alocat, n sensul sporirii sale, conduce la aceleasi consecinte. O exploata tie care dispune de o suprafata mai mica, dar este puternic capitalizata, obtine rezultate valorice (cifra de afaceri) mai mari dect alta care are o dimensiune teritoriala mai mare, dar utilizeaza cantitati mai mici

de factori de productie, (domeniul de activitate si alte conditii ramnnd aceleasi). Acest lucru pune n termeni moderati problema dimensiunii si pe cea a multiplicarii rezultatelor prin marirea acesteia. Tehnologii performante, bazate pe alocari si combinari optime de factori, se aplica si n exploatatii de dimensiuni mai mici. Cu toate acestea, asa dupa cum s-a aratat, exista tendinta de crestere a dimensiunii exploatatiilor agricole din tarile cu economie dezvoltata. n cazul exploatatiilor care au aceeasi dimensiune, dar specializari diferite, marimea este mult superioara cnd este vorba de cele care practica culturi intensive. La aceeasi specializare, exploatatiile asemanndu-se din toate punctele de vedere, managementul practicat si maniera n care se gestioneaza factorii de productie conduc la deosebiri substantiale n nivelul marimii nregistrate de fiecare dintre ele. Studiile ntreprinse n UE evidentiaza contributia importanta a exploatatiilor foarte mari la productia totala obtinuta de diferite tari, desi ponderea lor n totalul exploatatiilor nu se regaseste n aceeasi masura. Se poate afirma ca, nu ntmplator, procesul de creare a unor exploatatii de dimensiuni mari si, mai cu seama, de marime economica apreciabila, este asigurat n UE prin politica structurilor. Aceasta experienta poate fi utila si pentru agricultura noastra, asigurndu-se evolutia, cel putin a unei parti din exploatatiile existente, spre conditii dimensionale si spre marimi economice mai mari. 4.3. Factori de influenta a dimensiunii si a marimii exploatatiilor agricole Dimensiunea si marimea depind de mai muti factori de natura diversa: economici, tehnici, tehnologici sau sociali, acestia bucurndu-se de o larga abordare (71,90). Actiunea lor se manifesta n sensuri si cu intensitati diferite si poarta amprenta tipului de proprietate funciara. Unii dintre ei favorizeaza cresterea dimensiunii, altii determina masuri de reducere a acesteia, fiind si factori cu actiunea n ambele sensuri.

Dintre factorii care influenteaza n directia cresterii dimensiunii pot fi amintiti: mecanizarea lucrarilor agricole si folosirea rationala a tehnicii agricole se apreciaza ca pentru a utiliza, n conditii de eficienta, un tractor de 65 CP, trebuie ca exploatatia agricola sa detina cel putin 50 de ha teren arabil (35); aplicarea unor tehnologii moderne, bazate pe mecanizarea si chiar automatizarea unor procese de munca; modernizarea mijloacelor si a cailor de transport; specializarea productiei, ridicarea gradului de calificare a fortei de munca; cresterea capacitatii manageriale a proprietarilor sau a ntreprinzatorilor pentru a se mari posibilitatile de cuprindere a unor activitati de mai mare amploare n procesele si actele manageriale; necesitatea de a practica o agricultura comerciala si de a profila si specializa n mod rational productia; asigurarea viabilitatii economice a exploatatiilor; cresterea fortei de concurenta a unitatilor etc. Influenta factorilor amintiti este recunoscuta ca atare, dar ca sa devina efectiva sunt necesare anumite mecanisme. n cazul exploatatiilor familiale, de exemplu, dimensiunea nu poate spori dect, asa dupa cum s-a aratat, n principal, prin cumparare, arendare sau nchiriere, ceea ce presupune crearea conditiilor care sa declanseze si sa amplifice aceste procese. Factorii care defavorizeaza cresterea dimensiunii , solicitnd rationalitate n forma sa de manifestare si, desigur, si n ceea ce priveste rezultatele economice pe care le genereaza, lund n considerare si implicatiile ei ecologice, sunt, ntre altii, urmatorii: cheltuielile de transport, care sporesc pe masura amplificarea dimensiunii exploatatiei; cerintele fitosanitare si zooveterinare, care sunt mai greu si mai costisitor de realizat n cazul concentrarii unor mari efective de animale ntr-o exploatatie ; necesitatea protectiei mediului, n cazul de exemplu al zootehniei intensive asociata cu efective mari de animale. n ceea ce priveste factorii care actioneaza n ambele sensuri , acestia reclama decizii diferentiate - o dimensiune mai mare sau mai mica - n functie de preponderenta influentei lor ntr-un sens sau altul. Dintre acestia sunt mentionati: sistemul de

productie practicat si gradul sau de intensivitate, proprietatea, tipul de organizare economico-sociala al exploatatiilor etc. Existenta factorilor de influenta, a unor exploatatii de specializari si dimensiuni diverse, cu grade diferite de intensificare a productiei, care practica tehnologii ncepnd cu cele traditionale pna la cele de tip industrial, constituite pe baza proprietatii private a unor persoane sau a statului, fac necesara recurgerea la anumite metode pentru a cerceta tendintele dimensionale, desi firesc ar fi sa se caute dimensiuni optime. Situatia din agricultura noastra arata ca unitatile nu pot fi privite, pentru un numar mai mare sau mai mic de ani, n functie si de evolutia economica si sociala generala, dect ca aflndu-se ntr-o "miscare" spre clase dimensionale superioare (problemele de optim fiind de perspectiva mai ndelungata vorbindu-se de dimensiuni optimale, care reprezinta trepte spre atingerea acestuia). 4.4. Metode de studiere a dimensiunii exploatatiilor agricole. A gasi limitele de concentrare a productiei, prin intermediul cresterii suprafetei unei unitati (marirea proprietatii prin cumparare de t eren, arendare, reconsiderarea suprafetelor fermelor din societatile comerciale agricole etc.) este o problema care prezinta un anumit grad de dificultate, cu att mai mult cu ct n agricultura, spre deosebire de alte ramuri, exista o mai mare varietate de factori care determina nivelul rezultatelor. Studiile elaborate cu privire la dimensionarea optima a unitatilor din diferite ramuri ale economiei, n special din industrie, evidentiaza caracterul complex al acestui proces, care reclama, ntre altele, metode moderne de clacul si utilizarea calculatorului electronic. n agricultura, abordarea structurilor dimensionale se poate face la nivelul unitatii, tinnd seama de specificul acesteia, sau al subdiviziunilor organizatorice (ferme, sectoare etc.), daca se au n vedere societatile comerciale agricole. Preocuparile, n acest

sens, au n vedere aflarea suprafetei de cultivat sau a numarului de animale care trebuie crescute, pe diferite feluri de unitati, astfel nct acestea sa fie viabile din punct de vedere economic, dar si cu un profit ct mai mare. Atingerea acestor dimensiuni, fie ca este vorba de suprafata sau de numar de animale, constituie, nsa, o alta problema a carei rezolvare depinde de multi factori: dezvoltarea spiritului de initiativa, disponibilitati de capital, sustinere prin politici agricole etc. Sunt specialisti, cum ar fi J.M. Boussard , citat n literatura de specialitate (90) care sustin ca nu exista dimensiune optima n cazul exploatatiilor agricole. Aceasta poate exista n conditiile unor preturi stabile si a le unor structuri optime de factori de productie, ceea ce este greu de realizat n agricultura. Alte puncte de vedere, referitoare la aceleasi probleme, sunt diferite si sustin existenta economiei de scara n agricultu ra sau a economiilor dimensionale (78). Experienta noastra, anterioara anului 1990, cnd unitatile de stat erau arondate (unite), crescnd mult dimensiunea celor nou aparute, nseamna ca determina o nrautatire a rezultatelor economice si dificultati n exercitarea conducerii, din moment ce se revenea, dupa un anumit timp, la conditii dimensionale mai reduse. Deocamdata, structurile dimensionale din agricultura noastra pot conduce la abordarea dimensiunii, cel mult, ca tendinta de crestere, limitele optime, n masura n care acceptam existenta lor, sunt de perspectiva ceva mai ndepartata (se aminteste, uneori, de dimensiuni optimale, vazute ca trepte spre cea optima). Metodele care pot fi utilizate n studiile de dimensionare optima a unitatilor agr icole asigura: a) fie proiectarea unei dimensiuni a unitatii, a fermei, a sectorului, punnd n evidenta nivelul acesteia, astfel nct sa permita desfasurarea activitatii potrivit cerintelor rationalitatii economice;

b) fie gasirea din multitudinea de variante dimensionale existente, n activitatea practica sau proiectate, a celei optime (a intervalului de dimensiune optima). Dintre numeroasele metode cu utilizare n studierea dimensiunii, vom avea n vedere: 1) metoda variantelor si 2) metode statistice , care sunt: simple si analitice. 1. Metoda variantelor consta n elaborarea mai multor variante dimensionale, de exemplu, ale fermelor vegetale (ferme de 5,10,15,20, hectare) sau ale fermelor zootehnice (ferme de 5,10,15,20. capete de vaci de lapte), ori ale unui anumit tip de unitate agricola (numar variat de hectare sau de capete de animale). Variantele se supun unei analize comparative, pornind de la un lucru unanim acceptat, ca, pe masura cresterii dimensiunii, anumite cheltuieli sporesc (c heltuieli de transport, de valorificare a produselor etc.), n timp ce altele se reduc (amortismentul capitalului fix, cheltuieli cu salarizarea personalului de conducere, cheltuieli de administratie etc.). Primele au caracter variabil, iar cele din a doua categorie sunt relativ constante n raport cu dimensiunea unitatii. Raportul dintre cheltuielile de productie pe unitatea de produs care scad, odata cu extinderea dimensiunii si cele care cresc, ca urmare, a aceluiasi fapt, trebuie sa fie mereu supraunitar, sau n cel mai rau caz egal cu unu (93). Se alege varianta care se caracterizeaza prin cel mai scazut nivel al cheltuielilor totale pe unitatea de produs. Acest lucru se repercuteaza si asupra indicatorilor de eficienta economica (cheltuieli, venituri, costuri unitare, profit) care trebuie calculati pentru fiecare varianta. Varianta optima urmeaza sa asigure si cel mai mare profit. 2. Utilizarea metodelor statistice, pentru determinarea dimensiunii optime a exploatatiilor agricole, se bazeaza pe conceptul de corelatie statistica, atribuit legaturilor care exista ntre indicatorii de potential (variabile factoriale sau

independente) si indicatorii de rezultate si de eficienta economica (variabile rezultative sau dependente) ai unei unitati agricole. O asemenea legatura statistica unifactoriala se exprima prin relatia (68): Yi = f (x) + , unde: Y - un indicator de rezultate sau de eficienta; I=1,2,......., n unitati x - un indicator de potential (suprafata cultivata, efective de animale crescute) considerat drept factor hotartor sau principal, care determina nivelurile indicatorilor de rezultate sau de eficienta economica; - variabila aleatoare care evidentiaza ca marimile variabile Yi sunt influentate si de alti factori considerati drept factori ntmplatori, cu actiune nesemnificativa. Dintre metodele statistice simple fac parte (5): a) metoda seriilor paralele interdependente ; b) metoda rangurilor; c ) metoda distantelor normate. Aplicarea metodelor statistice presupune existenta unor banci de date (din activitatea practica sau proiectate) referitoare la: un anumit numar de exploatatii agricole, suprafata sau efectivul de animale pentru fiecare exploatatie, nivelurile indicatorilor de eficienta si de rezultate, care le caracterizeaza activitatea. Pentru efectuarea gruparii unitatilor, solicitata de aplicarea metodelor statistice, urmeaza sa fie satisfacute anumite cerinte: exploatatiile sa fie de aceeasi specializare si sa aiba aceleasi conditii de productie (naturale, de intensificare a productiei etc.); fiecare grupa sa cuprinda un anumit numar de exploatatii agricole, astfel nct rezultatele sa fie semnificative; intervalul de grupare sa asigure deosebiri n nivelul indicatorilor de rezultate si de eficienta. De altfel, pentru determinarea marimii intervalului de grupare se recomanda utilizarea relatiei lui H.D. Sturges:

x max x min x max x min = , unde: K 1 + 3,322 lg n h - marimea intervalului de grupare; K = 1+3,322 lg n - numarul de grupe n care se mpart cele n unitati agricole. a) Metoda seriilor paralele interdependente reprezinta o corespondenta ntre sirul ordonat al valorilor xi (suprafata, efectiv de animale) si valorile yij (indicatori de rezultate si de eficienta). Dupa efectuarea gruparii, pentru fiecare din cele K grupe de unitati se vor calcula mediile conditionate (partiale) ale fiecarui indicator de eficienta economica si de rezultate, dupa formula :
h=
y
yj

i=1

y ij , unde :
j

- media indicatorilor pentru grupa (clasa) de unitati j; j = 1,2,........,k; yij = nivelurile indicatorului aferente celor nj unitati din grupa j; nj = numarul unitatilor din fiecare grupa; n - numarul total al unitatilor; n =

j =1

Intervalul de dimensiune optima va fi acela caruia i corespund: cel mai mare nivel al mediilor partiale pentru indicatorii de rezultate si de eficienta directi si/sau nivelul minim pentru indicatorii indirecti (ex. nivelul cheltuielilor de productie pe hectar sau pe cap de animal). Limitele utilizarii acestei metode sunt generate de distributia neuniforma a nivelurilor maxime pentru indicatorii directi si a celor minime pentru cei indirecti, pe grupe de dimensiune. n aceasta situatie metoda devine inoperanta.

De asemenea, folosirea mediilor estompeaza tendinta manifestata n nivelul unor indicatori chiar n cadrul aceleiasi grupe de dimensiune. Cu toate acestea, metoda permite sa se formuleze concluzii cu privire la intervalul de dimensiune optima pentru unitatile studiate. b. Metoda rangurilor consta n acordarea de puncte (ranguri) grupelor de unitati agricole, n functie de marimile indicatorilor ( y j ), rangurile fiind numere naturale, rj = 1,2,.........,k. Acordarea rangurilor se va face lund n considerare sensul legaturilor dintre indicatorii de potential, pe de o parte, si cei de rezultate si de eficienta, pe de alta parte. Pentru indicatorii directi, rangul maxim se va acorda pentru nivelul maxim al fiecarui indicator, iar n cazul indicatorilor indirecti, el (rangul) va fi atribuit nivelului minim al lor, priviti, desigur, n mod individual. Cnd mai multe grupe de unitati au acelasi nivel al unui indicator, ele primesc un rang asemanator, calculat ca medie a rangurilor ordonate. Pentru fiecare grupa, se nsumeaza rangurile acordate indicatorilor de rezultate si de eficienta utilizati pentru a caracteriza activitatea si nivelul eficientei fiecarei unitati. Cu ajutorul acestei sume se calculeaza, tot pe grupe de unitati, media rangurilor ( r j), dupa formula:
rj=

r jl m

l=1

, unde:

l = 1,2,..............,m - numarul indicatorilor de eficienta si de rezultate n functie de care se stabileste dimensiunea optima; rjl - rangul acordat grupei j pentru indicatorul l. Grupa de unitati cu intervalul optim de dimensiune va fi cea care va nregistra cel mai mare nivel al mediei rangurilor (max. r j). c. Pentru aplicarea metodei distantelor normate se introduce, alaturi de cele k grupe de unitati , o grupa fictiva, k+1, ai carei indicatori de rezultate si de eficienta au nivelurile minime

(pentru indicatori directi) si nivelurile maxime (pentru indicatorii indirecti ) ale indicatorilor unitatilor din cele k grupe. n continuare, se calculeaza, pentru fiecare indicator diferentele dintre nivelul sau pe grupe (y jl) si cel al grupei fictive ( y k+1,l ) . Diferentele obtinute pentru fiecare grupa de unitati se mpart la nivelul indicatorului grupei fictive, obtinndu-se cantitatile ujl , care sunt numere abstracte (se preteaza la orice calcul matematic). Dispunnd de valorile ujl se determina, pe grupe de unitati , distantele d j, dupa formula: y jl y k + 1 ,l m dj = u 2jl , unde u jl sunt deci : . y k + 1, l l =1 Grupa de unitati care reprezinta intervalul optim de dimensiune este cea care are distanta normata cea mai mare (max. d j). 2. Metodele statistice analitice au n vedere utilizarea metodei regresiei pentru a construi functiile de productie si a le aplica la studiul dimensiunii si la stabilirea nivelului sau optim. Folosirea functiilor reprezinta o treapta superioara n abordarea problemelor de dimensionare a unitatilor. Cu ajutorul lor se surprinde corelatia dintre dimensiune (suprafata sau efectiv de animale) si nivelul unor indicatori de rezultate si de eficienta economica a produselor obtinute. Etapele principale, n utilizarea functiilor de productie pentru studierea dimensiunii unitatilor agricole, sunt: reprezentarea grafica a datelor empirice (suprafete sau efective de animale, pe de o parte, si nivelurile, corespunzatoare fiecarei dimensiuni, ale unui indicator de rezultate sau de eficienta, pe de alta parte) si alegerea, pe aceasta baza , a formei functiei care caracterizeaza cel mai bine legatura dintre cele doua marimi; determinarea, cu ajutorul metodei celor mai mici patrate, a coeficientilor functiei de productie (cnd calculele sunt de mare volum se recurge la calculatorul electronic);

aflarea punctului de maxim sau de minim admis de functie prin calcularea derivatei nti a acesteia si a valorii variabilei independente (prin rezolvarea ecuatiei care se formeaza n urma anularii derivatei functiei); determinarea valorii maxime sau minime a variabilei dependente, prin introducerea valorii variabilei independente n forma concreta a functiei. Dispunnd de valoarea variabilei independente (suprafata sau efective de animale) putem calcula si nivelurile altor indicatori de rezultate si de eficienta si, ca urmare, vom avea imaginea de ansamblul a rezultatelor de productie si economice pe care le ofera o anumita dimensiune, considerata a fi optima. Cuvinte si expresii cheie concentrarea proprietatii funciare dimensiunea exploatatiei exploatatie profesionala marimea (dimensiunea economica) a exploatatiei venit brut standard a. b. c. d. e. intesivitatea productiei limitele de concentrare a productiei proiectarea dimensiunii metode variantelor metode statistice

ntrebari de verificare Ce reprezinta dimensiunea si marimea unei exploatatii agricole si prin ce este redata fiecare dintre ele ? Care sunt tendintele dimensionale ale exploatatiilor din agricultura noastra ? Care sunt principalele modalitati de crestere a dimensiunii exploatatiilor agricole ? Care sunt elementele cu care se afla n relatie marimea unei exploatatii agricole ? Cum se exercita influenta diversilor factori asupra dimensiunii exploatatiilor agricole ?

f. n ce consta metoda variantelor aplicabila la studiul dimensiunii exploatatiilor agricole ? g. Care sunt metodele statistice de studiere a dimensiunii exploatatiilor agricole si care este continutul lor ?
Teste de autoevaluare 1. Sub aspect economic, prezinta interes o anume dimensiune a exploatatiei agricole, apta sa ofere (1 p): a. un subsistem informational performant b. conditii pentru punerea n valoare a celorlalte resurse existente si un anumit nivel al veniturilor c. un mediu favorabil cresterii calificarii fortei de munca d. solutii de raspuns la problemele ridicate de alocarea si combinarea factorilor de productie e. flexibilitatea componentelor programului de productie 2. Dimensiunea unei exploatatii agricole, indiferent de tipul si forma acesteia, este redata prin (0,5 p): a. volumul productiei obtinute b. suprafata de teren sau numarul de animale aflate n crestere si n exploatare c. aparatul tehnic de productie si forta de munca utilizata d. marimea profitului brut obtinut din activitatea de exploatare e. suprafata de teren sau numarul de animale detinute si, n sens larg, si prin aparatul tehnic de productie si forta de munca utilizata 3.Conditiile dimensionale ale exploatatiilor agricole familiale au fost generate de (0,5 p ): a. fertilitatea diferita a terenurilor arabile pe care le detin n proprietate sau n exploatare b. capitalizarea redusa a acestor exploatatii c. reconstituirea si constituirea proprietatii private asupra pamntului, n urma aplicarii Legii fondului funciar (18/1991) d. structura fondului funciar pe categorii de folosinta e. slaba nzestrare cu mijloace tehnice a acestor exploatatii 4.Structurile dimensionale ntlnite n cazul exploatatiilor agricole din tara noastra variaza n functie de (1 p): a. tipul de exploatatie b. nivelul cunostintelor generale si de specialitate ale producatorilor c. forma exploatatiei

d. randamentul echipamentelor tehnice utilizate pentru desfasurarea unor procese de munca e. tipul de exploatatii si chiar de forma acesteia 5.Dimensiunile existente apar ca fiind date, urmare a unor prevederi legale, n cazul (1 p): a. societatilor agricole b. asociatiilor familiale c. societatilor comerciale agricole pe actiuni d. exploatatiilor agricole familiale e. societatilor agricole si ale exploatatiilor de subzistenta 6.O modalitate prin care poate creste dimensiunea unei exploatatii agricole familiale, ceea ce contribuie la asigurarea viabilitatii ei din punct de vedere economic, o reprezinta (0,5 p): a. schimbarea proportiilor ntre categoriile de folosinta ale terenului agricol detinut de exploatatie b. mbunatatirea fertilitatii terenului arabil pe care l are n exploatare c. arendarea de noi terenuri, pornind de la prevederile reglementarilor legale n vigoare d. modificarea structurii factorilor de productie alocati si combinati n exploatatia agricola e. cresterea gradului de utilizare a mijloacelor tehnice de care dispune 7.Gruparea exploatatiilor agricole n vederea studierii dimensiunii lor, presupune ca acestea sa (1 p): a. utilizeze forta de munca cu aceeasi structura n functie de vrsta b. aiba aceeasi specializare c. se caracterizeze prin acelasi nivel al indicatorilor de rezultate d. fie constituite n acelasi timp e. dispuna de acelasi capital circulant 8. Intervalul de grupare ales rational, n cazul studiilor privind dimensiunea exploatatiilor agricole, trebuie sa asigure (1 p): a. ierarhizarea culturilor n functie de eficienta lor economica b. alocarea si combinarea optima a factorilor de productie administrati diferitelor culturi c. deosebiri n nivelul indicatorilor de rezultate si de eficienta economica, care caracterizeaza exploatatiile agricole supuse gruparii d. performante economice ridicate pentru toate exploatatiile agricole asupra carora se efectueaza studiul

e. respectarea principiilor de combinare a ramurilor n exploatatiile agricole 9.Intervalul de dimensiune optima este ales n functie de cel mai mare nivel al mediilor partiale pentru indicatorii de rezultate si de eficienta si/sau nivelul minim pentru indicatorii de eficienta indirecti, n cazul aplicarii urmatoarelor metode n studiul dimensiunii exploatatiilor agricole (1,5 p): a. metoda variantelor b. programarea liniara c. metoda rangurilor d. metoda seriilor paralele interdependente e. metoda distantelor normate 10.Marimea unei exploatatii agricole este influentata de o serie de elemente, precum (2 p): 1. suprafata pe care o are n exploatare sau numarul de animale crescute 2. durata ciclului de productie al diferitelor culturi 3. modalitatile prin care se determina necesitatile de forta de munca ale exploatatiei agricole 4. nivelul de intensivitate al ramurilor de productie si/sau al culturilor practicate n exploatatii 5. metodele utilizate pentru organizarea proceselor de munca 6. managementul exercitat n fiecare exploatatie si modul de gestionare a factorilor de productie 7. randamentele mijloacelor tehnice pe care le are n exploatare 8. organizarea structurala a exploatatiei agricole a 1,2,8; b 2,4,5; c 1,4,6; d 2,5,7; e 6,7,8.