Sunteți pe pagina 1din 3

Romanul "Maitreyi", aparut n 1933, face parte din literatura interbelica si ilust reaza epicul pur, n care Mircea

Eliade (1907 -1986) creeaza, n spiritul lui Andre Gide, eroul lucid, dominat de dorinta cunoasterii de sine, care-si ordoneaza epi c experiente traite."Mircea Eliade este cea mai integrala si servila intrupare a gideismului in literatura noastra" - George Calinescu. "Maitreyi" este un roman exotic si un roman al autenticitatii, in care se imbina mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul. Principala coordonata a romanului "Maitreyi" este erosul, care se manifesta ca d imensiune esentiala a experientei omenesti, acel prea plin al sufletului, vazut ca traire limita. Romanul este scris la persoana I, naratorul-personaj identificandu-se cu autorul , prin jurnalul intim care constituie temelia realizarii romanului. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin prezenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese apropierea acestuia de evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj, definind viziunea narativa "impreuna cu". Romanul are valente autobio grafice, intrucat Mircea Eliade a fost in India ca sa studieze sanscrita si filo zofia hindusa si a locuit o vreme in casa profesorului Dasgupta, unde o cunoaste pe fiica acestuia, Maitreyi. Perspectiva temporala este cronologica, iar relatiile spatiale reflecta un spati u real, deschis - India, muntii Himalaya -, dar mai ales un spatiu imaginar inch is, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din sufletul personajelor. Allan este personajul principal al romanului si intruchipeaza indragostitul luci d si analitic, reprezentativ pentru mitul iubirii si motivul cuplului ilustrat i n romanul romanesc modern. Romanul debuteaza cu starea de incertitudine a person ajului masculin, Allan, un englez de 24 de ani si este scris la persoana I, pe b aza insemnarilor facute de Mircea Eliade in cei trei ani petrecuti in India, pri lej cu care a consemnat in jurnalul intim propria poveste de iubire si pe baza c aruia a realizat romanul: "Am sovait atata in fata acestui caiet, pentru ca n-am izbutit sa aflu inca ziua precisa cand am intalnit-o pe Maitreyi". Venit in Ind ia sa lucreze si imbolnavindu-se de friguri, inginerul englez Allan se muta in c asa profesorului Narendra Sen, dar -isi aminteste el - "eu o intalnisem pe Maitr eyi cu cel putin zece luni mai inainte", marturisindu-si neputinta de a retrai a ievea acum, cand scrie romanul, "mirarea mea, nesiguranta si tulburarea celor di ntai intalniri". Autorul, Mircea Eliade, in ipostaza personajului european, Alla n, readuce adesea in subiectul romanului jurnalul, care devine un pretext litera r si o modalitate de confesiune si rememorare: "Totusi n-am scris nimic in jurna lul meu, si astazi, cand caut in acele caiete orice urma care sa mi-o poata evoc a pe Maitreyi, nu gasesc nimic. E ciudat cat de incapabil sunt sa prind evenimen tele esentiale, sa ghicesc oamenii care schimba mai tarziu firul vietii mele". Autointrospectia constiintei si a sufletului, retrospectia, dialogul si monologu l interior scot in evidenta zbuciumul interior al personajului, cauzat de incert itudinea iubirii, aceste tehnici de analiza psihologica fiind proprii construiri i personajului modern. Allan este intr-o permanenta deruta interioara: cand este un observator reee, ca nd exaltat, cand coplesit de fericire deplina. Insa principala dominanta a eroul ui ramane luciditatea, perceptia rationala a propriilor trairi si a celor din ju r. Inceputul relatiei dintre Allan si Maitreyi este total lipsit fie si de intui tia erosului, de acea iluminare spontana a "dragostei la prima vedere". "Nicioda ta nu m-am gandit la dragoste in primele cinci luni" - marturiseste Allan cercet and jurnalul si cautand cu infrigurare momentul exact in care s-a aprins flacara iubirii. Sentimentul se instaleaza lent, se infiltreaza in sufletul tanarului pe nesimtit e, intamplarile consemnate urmand a fi reconsiderate cu alti ochi atunci cand sc rie romanul. Allan este un personaj analitic, despica firul in patru, cauta expl icatii, intoarce pe toate fetele starile prin care trece, fapt ce argumenteaza t rasatura de autenticitate a romanului, gidismul evidentiat de critica literara. Asemenea personajelor lui Camil Petrescu, Allan este un pasionat lucid, observan d si observandu-se cu febrilitate, formuland ipoteze, un erou in cautare de cert itudini. Dominat asadar de incertitudini, Allan construieste situatii pe baza un or argumente lucide, apoi tot el le respinge, pentru a le inlocui cu altele care

i se par mai potrivite, analizeaza cu meticulozitate fiecare gest, fiecare atit udine si fiecare cuvant si mereu este surprins de imprevizibila Maitreyi si de o spitaliera sa familie. De altfel, tanara femeie indianca este construita exclusi v prin ochii barbatului, ai europeanului care analizeaza, lucid si minutios, rea ctii, priviri, atitudini care o defmesc, insa ea nu are nicio sansa, niciun pril ej de a se explica ori de a dezvalui eventuate explicatii. Tulburarile si framantarile permanente ilustreaza firea dilematica a eroului, ca re analizeaza in mod obiectiv evenimentele realitdtii traite, desi acestea il ne dumeresc, il descumpanesc, pentru ca nu poate intelege atitudinea ingineruiui Se n, care il trateaza ca facand parte din familie. Caldura cu care este primit in casa acestuia, grija afectuoasa si onoarea cu care este tratat de catre toti mem brii familiei par sa incurajeze pana la complicitate apropierea dintre cei doi t ineri, prin crearea de ocazii prielnice (de exemplu, lectiile de franceza-bengal eza au loc in camera lui Allan, nu in biblioteca; inginerul Sen incearca sa scuz e atitudinea distanta a Maitreyiei de la inceput etc.), prin consimtiri subintel ese, prin insinuari transparente privind eventuala lor unire. Mentalitatea de eu ropean a lui Allan il face sa interpreteze atitudinea lor ocrotitoare ca pe un i mbold spre mariaj, cand - in fond - ei il adoptasera altfel, spiritual, dar fara sa treaca totusi granitele impuse de religia lor, dovada fiind respingerea tota la a dorintei lui Allan de a trece la hinduism. Si atunci, cum poate intelege er oul izbucnirea furibunda si izgonirea sa din casa familiei Sen, ce parea sa fie si a lui? Maitreyi insasi are un comportament ambiguu, pe care el il percepe ca fiind altc eva decat o strategic feminina de a flirta, fapt ce-l contrariaza pe Allan, deoa rece nu poate intelege sinuozitatile subtile ale atitudinii sale, nu o poate cun oaste ca pe o europeana. Lucid si analitic, Allan o vede uneori "rece si dispret uitoare": "Adesea, la masa, ii surprindeam un zambet distant si putin rautacios. .. Ma intrebam, mai ales, daca e stupida ca toate celelalte fete sau daca e, int r-adevar, simpla ca o primitiva". Alteori, dominat de natura sa pasionala, este exaltat, intrebandu-se cum "am sa pot eu sugera privirile ei, niciodata aceleasi , niciodata". Allan parcurge un drum al suferintei, meandrele trairilor sale ilustrand un adev arat proces launtric dominat de o constiinta mereu in alerta, atenta, analitica. De la primele perceptii, cand "nu o iubesc", la emotia provocata de intimitatea cu o indianca ce "ma tulbura, ma fascineaza, dar nu sunt indragostit", apoi rec unoasterea efectului bulversant caruia nu i se poate impotrivi -"Nicio femeie nu m-a tulburat atata. Suferinta mea senzuaia e un blestem."-, considerandu-se vra jit, nu indragostit. Dupa ce i se daruieste, Maitreyi ii starneste suspiciunea, alte intrebari vin sa tulbure sufletui indragostitului in cautare de certitudini , in incercarea lui de a afla sensul exact al acestei contopiri: "Oare Maitreyi n-a activat ca o hipnotizata, ca un automat, de cand m-a sarutat intaia oara? Si spontaneitatea, vastitatea dragostei ei fata de mine nu sunt oare simple caderi , acte determinate de constiinta ei barbara, superstitioasa?" Aceeasi luciditate devoratoare il face pe erou sa intrevada, in plina fascinatie a iubirii, eventual itatea efemeritatii sentimentului: "Strangand-o in brate, a m simtit pentru intaia data teama ca dragostea Maitreyiei ar putea candva sa ma oboseasca. [...] Cand aveam nevoie de singuratate, de ce nu mi-o ghicea? De ce n ici dragostea cea mai mare nu poate ghici dorinta celuilalt?". Despartirea brutaia si naucitoare de Maitreyi ii provoaca lui Allan o nesfarsita suferinta, 6 puternica si profunda durere, devine patetic, plange, are ganduri negre de sinucidere. Reactia lui este impetuoasa, cu gesturi nestapanite, impres ionante, chinuitoare: "am avut o noapte salbateca"; "zadarnic muscam perna, zadarnic ma muscam sa nu t ip"; "Sa ma inec in Gange si sa afle Sen cat de curat o iubeam pe Maitreyi". De altfel, drama intregii familii este cutremuratoare: "Pe Maitreyi au vrut s-o mar ite, dar ea a tipat ca va marturisi sotiriui, in noaptea nuntii, ca s-a culcat c u mine si va compromite intreaga familie, caci va fi data afara cu scandal, si t ot orasul va afla de rusinea ei. Inginerul, auzind-o, a lovit-o o data peste fat a, de a trantit-o la pamant in sange. Dar a avut si el imediat un atac si a fost dus la spital. Nu mai vede deloc. I se va face operatia intr-o zi sau doua, dac

a se va linisti. [...] Pe Maitreyi au inchis-o intr-o odaie, dupa ce doamna Sen a chemat soferul s-o bata cu vergile in fata ei, pana cand a cazut in nesimtire. [...] Chabu a incercat sa se sinucida cu creolina." Finalul romanului descrie incercarile eroului de a se consola, "gandul sirtucide rii mi-a aparut deodata in toata lasitatea si ridicolul lui". Retras in muntii H imalaya, o cunoaste pe Jenia Isaac, o "tanara fara expresie", dintr-o familie de evrei fmlandezi si venita aici in cautarea absolutului prin manastirile acestor locuri. Allan are cu ea o scurta reiatie amoroasa, continuand sa-si analizeze s tarile, gandurile, reactiile in raport cu alte femei. O alta reiatie, de data ac easta din interese materiale, o stabileste cu Geurtie, "o fata buna, admirabila" , dar persista gandurile la Maitreyi cu aceeasi iubire tulburatoare, incercand s a desluseasca motivele pentru care tanara se daduse unui vanzator de fructe. Ras foind niste hartii vechi, Allan gaseste o scrisoare a unui barbat necunoscut cat re Maitreyi, din care reiese ca fata mai avusese o iubire, pe care n-o marturisi se nimanui, nici lui, macar aluziv. Contrarietatea lui Allan sporeste, el inmarm ureste surprins de aceasta noua enigma, adaugata misterioasei Maitreyi. Ultimul gand al lui Allan, cu care se si termina romanul, este sugestiv pentru natura er oului dominat de incertitudini: "Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei m ele? De ce sa cred? De unde stiu? As vrea sa privesc ochii Maitreyiei." "Nimeni n-a iesit nevatamat din jocurile Maitreyiei. Sa fie pierderea mintilor s au moartea singura iesire din toate marile pasiuni? Chiar de-ar fi asa cum ne in vata cazul lui Tristan si al Isoldei, al lui Romeo si al Julietei, putem fi oare absolut siguri ca, Allan, care la sfarsit doreste din tot sufletul sa mai prive asca o data in ochii Maitreyiei, ca sa inteleaga, n-a pierit el insusi, in nesig uranta si durere? Ce mai stim noi despre el, o data manuscrisul romanului inchei at?" (Nicolae Manolescu, "Arca lui Noe") Originalitatea moderna a eroului masculin e data de subtilitatea analitica a pro priei constiinte, de trairea dramei suferite din iubire, de identificarea deplin a a timpului subiectiv (al iubirii) cu cel obiectiv (al jurnalului), de faptul c a autorul este in acelasi timp personaj si narator.

S-ar putea să vă placă și