Sunteți pe pagina 1din 3

Caracterizare personaje principale, Harap- Alb, Maitreyi, Moara cu noroc si Ion

Harap-Alb
Harap-Alb, asemenea oricarui Fat-Frumos din basmul popular este personaj principal, fiind prezent in toate momentele subiectului, pozitiv, protagonist, real si nu fabulos, neavand calitati supranaturale. Este de asemenea un personaj rotund, nu este doar fiul de imparat si mezinul mai inzestrat decat ceilalti, ci o fiinta complexa, cu defecte si calitati. Desi este atat de mult ajutat de ceilalti si poate fi considerat chiar o simpla marioneta, totusi calitatile ii sunt relevate in frazele: inteligent, intelept, bun, sociabil, vesel. Invata din greseli, progreseaza si cu fiecare secventa este mai aproape de finalul initierii. Daca personajul de basm are firea turnata, Harap-Alb se transforma, evolueaza; eroul de basm colinda lumea in cautarea de fapte vitejesti, pe cand Harap-Alb are ca scop desavarsirea sa spirituala. Spre deosebire de eroul de basm care este atotstiutor, intelept, urmeaza intocmai sfaturile, Harap-Alb se caracterizeaza prin instabilitate, nerespectand porunca tatalui, si nu are experienta, luandu-se dupa aparente. De asemenea este un personaj tridimensional, care iese din tipar, te surprinde. Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o initiere a flacaului in vederea formarii lui pentru a deveni conducatorul unei familii, pe care urmeaza sa si-o intemeieze. El parcurge o perioada de a deprinde si alte lucruri decat cele obisnuite, de a invata si alte aspecte ale unei lumi necunoscute pana atunci, experienta necesara noului adult. Desi inzestrat cu importante calitati, are si slabiciuni omenesti , momente de tristete si disperare, de satisfactii ale invingatorului, toate conducand la desavarsirea lui ca om. Faptele eroului se desfasoara in limita umanului, probele care depasesc sfera realului sunt trecute cu ajutorul celorlalte personaje inzestrate cu puteri supranaturale.

Maitreyi
Maitreyi este considerat cel mai exotic personaj feminin din literatura romn. Portretul ei este realizat n ntregime din perspectiva subiectiv a naratorului-personaj. Adolescent bengalez, copil i femeie n acelai timp, poet, preocupat de filozofie i apreciat n cercurile intelectuale bengaleze, care confereniaz la 16 ani despre esena frumosului, Maitreyi simbolizeaz misterul feminin. Prin caracterizare direct, naratorul realizeaz, n diferite etape ale iubirii lor, mai multe portrete, care i surprind vestimentaia, chipul, detalii fizice senzuale sau inocente, gesturi, caliti, n ncercarea de a surprinde n transformare miracolul acestei femei indiene. Cnd o vede pentru ntia oar, Allan nu este impresionat, ba dimpotriv, adolescenta i se pare chiar dizratioasa, nefireasca. Aceast prim impresie se modific ntr-o oarecare msur cnd merge mpreun cu un prieten ziarist francez la o cin n casa familiei Sen, unde il intriga. Ba mai mult, rsul ei, l fascineaz pe Allan. Caracterizarea indirect a fetei se constituie treptat, din faptele, gesturile i cuvintele ei, pe msur ce Allan se ndrgostete. Dup ce o privete ca pe o curiozitate, Allan o observ pe Maitreyi ntr-o alt postur, aceea a unei persoane distante, protocolare, chiar dispreuitoare. La nceput, Allan reine mai puin detaliile fizice, fiind

impresionat de o vraj greu de definit. Pe erou l uimete privirea ei, un gest anume, pentru ca s alctuiasc un portret complet femeii iubite, aceasta fiind vzut ca un amestec de frumusee fizic, senzualitate, candoare i spirit de sacrificiu. Tnra de numai 16 ani dovedete largi disponibiliti afective. Sufletul ei pur a fost permanent nsetat de iubire. Prima sa pasiune a fost un copac numit apte frunze, asupra cruia i-a revrsat toat afeciunea. Apoi, a iubit ani n ir un tnr care i-a druit o coroan de flori ntr-un templu, pentru ca n final s se lege cu jurmnt de Tagore, modelul ei spiritual i guru-ul ei, pentru care i dorea s fie btrn, pentru a fi mai aproape de el. Apropierea ei de Allan este fireasc, iar dragostea este plin de devotament i naturalee. Ca s oficializeze ntr-n fel logodna lor, tnra naiv imagineaz o logodn mistic, svrete un jurmnt sacru, avnd ca martor apa, pdurea i cerul. ntr-una din nopile urmtoare i se druiete lui Allan, pentru c Unirea noastr a fost poruncit de Cer. Dup desprirea brutal de tnrul englez, fata d dovad de trie n aprarea iubirii ei, astfel explicndu-se i gestul final cnd se ofer unui vnztor de flori cu sperana c va fi alungat de acas.

Ion
Ion este caracterizat in mod direct de catre narator beneficiind de un portret marcat de calitati: iute, harnic si iubitor de munca. Elementul fundamental al conflictului, pamantul ii subordoneaza toate trasaturile , iar lipsa acestuia apare ca o nedreptate ceea ce justifica dorinta patimoasa de-al avea. Celelalte personaje ii evidentiaza caracterul cu lumini si umbre in functie de conflictele in care sunt implicati. Astfel invatatorul Herdelea il aprecia ca "unul dintre cei mai iubiti elevi, iar doamna Herdelea il considera un baiat cumsecade, muncitor, harnic, saritor si istet". Optica lor se va schimba cand Ion va trece in conflictul dintre invatator si preot, Ion fiind de partea celui din urma. Autocaracterizarea evidentieaza framantarile sufletesti prin intermediul monologului interior "Ma molesesc ca o baba". Definitoru pentru personajul principal este conflictul interior intre glasul pamantului si glasul iubirii. Desi o iubeste pe Florica, fata frumoasa dar saraca, dorinta de posesie a pamantului il determina sa o aleaga pe Ana, fata cea inzestrata. Cele mai multe trasaturi reies din caracterizarea indirecta din faptele si atitudinea personajelor, din relatiile sale cu celelalte personaje. Astfel, Ion este impulsiv, chiar violent uneori, ceea ce atrage teama celorlalti flacai ai satului. Viclenia sa este evidentiata in relatia cu Ana pe care o seduce. Inteligenta dura, egoismul, cruzimea ii subordoneaza toate actiunile. In relatia cu Vasile Baciu este naiv, crezand ca nunta ii va aduce si pamanturile. De fapt destinul acestuia nu este marcat de conflictele exterioare, cat mai ales de cele interioare, generate de relatia sa cu pamanturile.

Ghita
Caracterizarea lui Ghi este realizat att direct ct i indirect. Caracterizarea direct este fcut nu doar de ctre narator: nalt i sptos, modest; ci i prin procedeul autocaracterizrii: s crpesc i mai departe cizmele oamenilor, care umbl toat sptmna n opinci ori desculi, iar dac dumineca e noroi i duc cizmele pn la biseric, i s ne punem pe prispa casei la soare, privind eu la Ana, Ana la mine, amndoi la copila, iar d-ta la tustrei. Iac linitea colibei., dovedind c este un om

harnic ce trudete pentru ntreinerea familiei sale, n incipitul nuvelei. Propriile afirmaii ale lui Ghi referitoare la sine subliniaz pe de o parte slbiciunile existente n sufletul su, iar pe de alt parte constituie un punct de sprijin n autoaprare. De asemenea, caracterizarea direct este fcut i de alte personaje. Tare om eti tu, Ghi, gri Pintea pe gnduri. i eu l ursc pe Lic; dar n-a fi putut s-mi arunc o nevast ca a ta drept momeal n cursa cu care vreau s-l prind. replica lui Pintea denot transformarea suferit de Ghi dup toate ntmplrile petrecute n preajma i din cauza lui Lic. Caracterizarea indirect este fcut prin faptele i comportamentul su. Faptele sale subliniaz trstura dominant a acestui personaj i anume dragostea de bani. Aceast iubire n sufletul lui Ghi devine, n mod treptat, patim, crciumarul ajungnd la scurt timp rob al acestei patimi. Faptul c a avut numeroase ocazii de a-l denuna pe Lic, ns lcomia i setea de bani l-au convins s nu o fac, denot un caracter slab, foarte mult modificat de cel din ncepulul nuvelei. Apropierea de Lic i caracterul dominant al acestuia fa de cel al lui Ghi, l transform pe acesta din urm din omul harnic i muncitor, devotat familiei sale, pe care nuvela ni-l prezint n incipit, ntr-un om nchis n sine, mcinat de gndurile i remucrile sale, din viaa cruia a disprut orice urm de veselie i fericire.

S-ar putea să vă placă și