Sunteți pe pagina 1din 6

O scrisoare pierduta de I. L.

Caragiale

Nascuta inca din Antichitate, pentru a sanctiona scenic vicii ale naturii umane, comedia este o specie a genului dramatic in care sunt zugravite intr-o maniera satirica tipuri umane, carente de caracter, morale ale societatii, situatii hazlii, intotdeauna cu un final fericit. Principala categorie estetica pe care o dezvolta acest tip de teatru este comicul generat, de regula, de un contrast intre aparenta si esenta. Cea mai cunoscuta si, totodata, cea mai jucata piesa a lui Caragiale, O scrisoare pierduta, este o comedie de moravuri. Tema degradarii vietii politice, sociale si private se concretizeaza prin surprinderea unui episor din campania electorala pentru desemnarea unui candidat pentru viitoarele alegeri parlamentare. Actiunea este amplasata intrun orasel din provincie, capital unui judet de munte ( pe care contemporanii au asociat-o cu Piatra Neamt ), in anul 1883. Sursa de inspiratie a fost, asadar, viata politica din acel an, cand problema revizuirii constitutiei a scindat partidul liberal in doua grupari : cea moderna ( condusa de I. C. Bratianu ) sic ea radical ( reprezentata de C. A. Rosetti ). Titlul piesei reliefeaza intrica, sugerand prin substantivul cu articol nehotarat faptul ca acea scrisoare pierduta este doar unul din multele mijloace de santaj in lupta politica. Prin repetarea situatiei scenice ( aparitia unei scrisori similare, care determina numirea de la centru a lui Dandanache ), scrisoarea de dragoste trecuta prin mai multe maini devine un adevarat sinbol al coruptiei si compromisului. Compozitional este alcatuita din patru acte ( cu 9,14,7 si , respectiv 14 scene ). Ormula dramatic se bazeaza pe structure traditionale: succesiune cronologica, tehnica acumularii situatiilor ( tehnica bulgarelui de zapada ) si pe structuri dramatice moderne, precum simetria situatiei scenice ( repetarea istoriei scrisorii pierdute ) sau intriga care s-a consumat inainte de ridicarea cortinei si este reconstituita din replicile personajelor pe un traseu invers cronologic ( relatarea lui Pristanda, a lui Trahanache si a lui Zoe, si , in finalul primului act, realatara Cetateanului turmentat, cel care gasise scrisoarea ). Cinflictul derizoriu al jocului de interese imbraca aparenta unui conflict politic, dar confruntara nu se produce intre idei politice, fiinca opozantii fac parte din

grupari diferite ale aceluiasi pardit de guvernamant. Aripa conservatoire ( reprezentata de Trahanache, Tipatescu,Farfuridi si de Branzovenescu ) este cea care detube puterea,iar aripa reformatoare (Catavebcu su dascalimea) nazuieste sa acceda la putere. Actiunea se petrece intr-o durata limitata si anume ceea a desemnarii candidatului. Actul final muta actiunea peste doua zile,in momentu incheierii alegerilor,al desemnarii castigatorului si al sarbatoririi publice a acestuia.Precizarea initiala a dramaturgului *..+ in zilele noastre - ingaduie regizorilor care au pus in scena piesa de-a lungul timpului sa actualizeze in modurile cele mai neasteptate lumea pe dos a eroilor lui Caragiale. In primele doua acte , anticamera bine mobilata din casa prefectului sugereaza faptul ca deciziile politice nu se iau in spatiu public ci in culise,asa cum se intampla in acltul al III-lea.Desi intrunirea publica are loc in sala mare a primariei,hotararea definitiva ca Dandanache sa fie desemnat candidat se ia in cabinetul primarului , intre Trahanache,Tipatescu si Zoe.Ultimul act, singurul in care se zareste,in fundal,oraselul de munte(dupa anii,Piatra-Neamt ),are ca decor spatiul deschis gradina casei lui Trahanache,loc care da in gradina publica. Actul I ,care il are ca personaj de referinta pe Stefan Tipatescu ,prefectul judetului,debuteaza cu evidentierea situatiei conflictuale.Lectura articolului pe care Catavencu l-a publicat in ziarul sau Racnetul Carpatilor,pune in evidenta lupta pentru putere,in care sunt antrenati cei care conduc judetul ( gruapa lui Tipatescu si Trahanache ) si cei care ravnesc sa acceda in sfera puterii (catavencu,Ionescu,Popescu,dascalmea).Schimbul de replici dintre Tipatescu si Ghita continua cu instoria steagurilor,Ghita relatand apoi cum sa strecurat sub fereastra casei lui Catavencu,se configureaza situatia-intriga,instalata definitif in scena a IV-a prin vocea lui Trahanache.Acesta ii dezvaluie prietenlui sau,Fanica,santajul pe care il exercita Catavencu asupra sa,avand ca arma o scrisoare de amor trimisa lui Zoe de prefect,pe care venerabilui nea Zagariao considera pastografia .Aparitia Cetateanului turmentat,in ultimile scene ale actului I,lumineaza deplin circumstantele in care scrisoare compromitatoare a ajuns in poseseia onorabiluiluidomn Catavencu.

In actul al doilea, la ridicare cortinei,Trahanache,Farfuridi si Branzovenescu studiaza listele elecotrale,calculand probabilitatea voturilor.Arestat ilegal din porunca prefectului,Catavencu este eliberat la decizia lui Zoe si invitat sa negocieze.El refuza orice oferta a lui Tipatescu (mosia Zaviul,postul de primar,funcia de avocat al satului etc.).In cele din urma, la instantele lui Zoe,care uzeaza de toate armele persoasiuii/convingerii feminine,prefectul accepta sa sprijine canditatura lui Catavencu.Numai ca ,printr-o rasturnare de situatie,conflictul,care pare a fi transat in favoarea lui Catavencu ,se actualizeaza brusc prin aparitia depesei de la centru in care se solicita desemnare lui Agamita Dandanache.In actul al treilea ,aplaudati de-o tabara si fluierati de cealalta, iau cuvantul Farfuridii si apoi Catavencu. Discursurile lor sunt stralucite ilustratii ale demagogiei, ale gandirii incorecte ori incremenite in formule false, in clisee care nu comunica idei, ci falsa realitate. Punctul culminant al actului ( si al piesei ) este anuntarea candidatului propus de la Bucuresti Dandanache. Incaierarea provocata de Pristanda din ordinul prefectului este o metafora scenica, definind o lume haotica, absurd, violenta prin prostia agresiva, prin incapacitatea de a deosebi adevarul de fals, esenta de aparenta, inocentul de cel vinovat. In actul al treilea si actul final, se aseaza cele doua zile ale votului. Tensiunea dramatica este mentinuta prin prezenta scenica a lui Zoe, care asteapta, inspaimantata,ca,din clipa in clipa, sa fie publicata scrisoarea. Dispararea ei creste cand afla de la Agamita Dandanache sosit pentru festivitatile electorale ca si el s-a folosit in alegeri de o scrisoare de emor gasita, pe care n-a inapoiat-o insa, asa cum a promis. Aparitia lui Catavencu ii reda speranta, dar acesta marturiseste ca a pierdut, in timpul incaierarii de la primarie, palaria in captusala careia ascunsese scrisoarea. O noua aparitie, cea a Cetateanului turmentat, aduce deznodamantul situatiei. Acesta gasise palaria lui Catavencu si, descoperind scrisoarea, o inapoiaza andrisantului. Bucuria nemasurata a lui Zoe aduce si salvarea lui Catavencu, acum gata sa conduca festivitatile prin care se sarbatoreste alegerea lui Dandanache. Banchetul dat in cinstea candidatului ales in unanimitate reuneste, in scena finala e piesei, toate personajele. Capodopera O scrisoare pierduta aduce in scena o lume de antieroi, de marionete, cu actiuni, cu miscari si rostiri dezarticulate. Caragiale este un critic al omului oricarei societati.Desi reprezinta tipuri sociale (in ultima instant,toate

personajele Scrisorii pierdute sunt :homo politicus,politicianul corrupt si demagog),eroii lui Caragiale sunt construiti sip e un defect general-uman. Intre toate personajele piesei,Agamemnon Dandanache joaca un rol aparte.El intruchipeaza viciile celorlalti in grad maxim.CU toate ca aparitia lui scenic este redusa (numai in actul IV) ,personajul prinde viata datorita indicatiilor schenice ale autorului,care utilizeaza in constructia sa toate resursele comicului.Astfel ,in lista de personaje,este asezat mediat dupa utilizearea in construtia sa toate resursele comicului.Astfel,in lista de personaje,este asezat imediat dupa Tipatescu si definit ironic ca vechi luptator de la 48 .Epitetul vechi reliefeaza nu doar varsta remarcabila,ci si faptul ca intrat in politica cu patru decenii in urma, este deposit de eveimente,de realitate.Faptul ca vorbeste peltic si sasaitsugereaza senilitatea ,ramolismentul intellectual,ca si numele,care face aluzia la incurcaturile pe ca re le provoaca memoria sa in derivaa.Prenumele care aminteste de un erou de epopee (Agamemnon,regale care a condus razboiul impotriva Troiei ) este diminutive comic.Cel numit si Gagamita este astfel coborat in ridicol si derizoriu.In sfera relatiilor publice,el actionaza cu abilitate si perfidie.Gasind scrisoarea de amor a becherului ,persoana impotriva in care conducerea partidului,Dandanache o transforma in arma a santajului politic.Lipsit de scrupule (mai canalie decat Catavencu),el isi incalca promisiunea de a o inapoia dup ace este desemnat candidat pentru Camera : Cum se poate ,conita mea , s-o dau inapoi? S-ar putea sa fac asa prostie ? mai trebuie s-aldata..La un caz iar pac ! la Rasboiul. Profilul Psihologic si intellectual al personajului este marcat de senilitate,de fixatii si de stereotipii de gandire si vorbire .Astfel ,el este obsedat de rolul pe care l-a jucat si trebuie sa l mai joace familia sa in viata politica a tarii:*+familia mea de la patruzsoptlupta si da-i si da-I,si lupta .Lipsit de principia politice,Agamita Dandanache este un opportunist care trece dintr-un partid in altul ca tot rumanul impartial, numai spre a beneficia un loc in parlament.Contrastul dintre pretentiile sale politice si personalitatealui marcata de gandirea incoerenta,de memoria in deriva,de limbajul dezarticulat este comic.Toate replicile lui Dandanache ilustreaza comical de limbaj prin stalcirea peltica a cuvintelor, prin greselile de logica si de exprimare (anaacolut,pleonasme,dezacorduri etc.),prin ticurile verbale (neicusorule, puicusorule) prin prezenta interjetiilor onomatopeice (bozar..hodoronctronc,zdronca-zdroncasi clopoteii..).Finalul piesei,in care tine discursulde

multumire,intregeste imaginea caricaturala a celui care a castigat lupta politica: In sanatatea legatorilorcaci au probat partriotism si mi-au acordatasta..cum sa zic de!..a ! ..sufradzele lor,eu care familia mea de patuzopt in Camera,si eu ,care rumanul impartial,care vas a zica .. cum am zute..in sfarsit sa traiasca ! (urarile si ciocniri ) . Zoe Trahanache este o femeie voluntara si ambitioasa, care apeleaza la toate armele feminine pentru a-i manevra pe cei din jur. Intre personajele feminine din comediile sau schitele lui Caragiale, ea este cea mai cultivata, mai inteligenta si mai abila. Singura intr-o lume a barbatilor ( viata politica nu era accesibila femeilor in vremea aceea ), Zoe e cea care ia deciziile si contrastul dintre o asemenea femeie energica si personajele masculine reduse la rolul de marionete este o sursa a comicului. Prin valorificarea maxima a reurselor acestei categorii estetice, Caragiale este, incontestabil, maestrul comediei romanesti. Si in aceasta comedie, sub invelisul rasului, se ascunde satira, dramaturgul sanctionand defectele oamenilor si ale societatii. Precum in comedia clasica, sursa comicului este contradictia dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce vor sa para personajele si ceea ce sunt ele in realitate. Aparenta este de cinste, corectitudine, amabilitate, dar realitatea este una deprimanta : coruptie, parvenitism, demagogie. Astfel, Tipatescu, Trahanache, Pristanda, Catavencu, Dandanache si Zoe sunt surprinsi in renuntarea lor de la conditia exemplar ape care ar trebuii sa o reprezinte in comunitate. Se sanctioneaza astfel, prin comicul de moravuri, o societate in care imoralitatea ia proportii patrunzand pana si in comunitatile mai izolate si mai conservatoare. Valorificand si comical de character,I.L. Caragiale deplasaeaza accentual de pe diformitatea exterioara a personajelor comice pe diformitatea interioara,intelectuala :prostia ,ticalosia,ipocriziea.Din acesc punct de vedere,cu exceptia lui Tipatescu si ,partial , a lui Zoe ,toate persoanajele sunt comice prin ceea ce fac si ceea ce spun.Cu putine exceptii,personajele se exprima gresit,intr-un limbaj pleonastic,presarat cu contradictii in termini ori nonsensuri *pronuntarea gresita a unor cuvinte curat (murdar)./Trahanache Stimabile; Ai putintica rabdare;contradictia in termini :Dupa lupte secundare ,care au durat aproape 30 de ani ; Un popor care nu merge inainte sta pe loc ; O societate fara printipuri care vas a zica ca nu le are +.Toate aceste greseli de limba sunt o inepuizabila sursa de ras,punand in lumina vidul intellectual si sufletesc al acestor personaje.Comicul numelor ocupa un loc

important,astfel , aluziile culinare (Farfuridi,Branzovenescu),diminutivele ridicule (Agamita/Gagamita Dandanache), derivatele semnificateive (Catavencu) sugereaza trasaturi ale marionetelorcare le poarta : prostia ,senilitatea,demagogia.Piesa este remarcabila insa si prin arta compozitiei.Surprinzator pentru paradigm comediaei,in care conflictul este derizoriu,in teatru lui Caragiale,o situatie conflictuala initial se amplifica imprevizibil,devine arborescenta prin conflicte secundare ,iesind din sfera conventionalului.Prin aceasta tehnicaa bulgarelui de zapadasi prin scheme dramatice de tip classic de-constituite si re-configurate surprizelor,Caragiale se defineste ca precursor al teatrulu absurdului,ramanand neegalat in ca in spatial comediei romanesti.