Autori:

-2011-


' Mi-am slufit tara cu armele mele. pana, vioara si
bagheta.`
( George Enescu)












uprins:

I. VIATA MARELUI MPITR RMAN GERGE ENESU
1. DESPERIREA GENIULUI MUIAL
2. PERIADA STUDIILR


II. APAITATILE IN DMENIUL MUIAL
1. INTERPRET (VILNIST)
2. MPITR
3. DIRIJR
4. PEDAGG

III. IMPLIAREA IN DIVERSE ATIVITATI MUIALE





I. VIATA MARELUI MPITR GERGE ENESU
1. Descoperirea geniului musical

S-a nascut la 19 august 1881 in nordul Moldovei, satul Liveni-Varnav, langa
Dorohoi, imaginile si traditiile acestor locuri il vor inIluenta pe Enescu in toata creatia sa
servindui drept un Iundament, un punct de plecare in muzica. Provine dintr-o Iamilie
unde muzica avea loc de cinste: strabunicul Enea Galin era cantaret la strana inzestrat cu
o voce deosebita. Bunicul, Gheorghe Enescu, preot, deci si el inzestrat cu o voce
uimitoare. Tatal, ostache Enescu mostenise talentul vocal al stramosilor sai dar nu a
dorit sa practice Iiind invatator apoi agricultor.
George Enescu era singurul copil al lui ostache si Maria deoarece doi Irati mai
mari murisera de mici iar alti cinci in urma molimii din 1878. Primele ndrumri
muzicale le-a primit de la printii si si de la un vestit lutar, Nicolae hioru. opil Iiind
indragea muzica lautarilor din sat executand si el acasa aproape cu exactitate, pe un
instrument creeat de el melodiile ascultate, astIel incat parintii sunt indrumati sa il duca la
Iasi pentru a Ii ascultat de proIesorul si compozitorul Eduard audella, dascal ce il va
invata notele si ii va aprecia inclinatiile deosebite catre muzica.


2. Perioada studiilor

La numai cinci ani, Enescu va compune prima sa lucrare 'Tara Romaneasca,
opera de doisprezece masuri pentru pian si vioara. Indemnat de audell va pleca la Viena
in 1888 unde va avea parte de educatie muzicala vasta studiind alaturi de marii
comopozitri ai vremii. La Viena va locui la Joseph Hellmesberger-Jr., Iiul directorului
onservatorului, de asemenea un interpret al acelor timpuri.
La 24 iulie 1889 apare pentru prima oara in public la Slanic, ca interpret
demonstrand veleitati de virtuos violinist.
In doi ani termina studiul obligatoriu de trei ani al viorii si va incepe studiul
superior avandul ca proIesor pe Joseph Hellmesberger-Jr iar armonia, contrapunctul si
compozitia Iiindu-i predate de proIesorul Robert Fuchs. In capitala Iranceza a gasit un
mediu artistic si intelectual care avea sa ii stimulze Iacultatile muzicale native. Printesa
Bibescu l-a introdus in cercurile muzicale, l-a prezentat lui Saint-Saens, ca si lui Edouard
olonne, care a dirijat in 1898 prima auditie a 'Poemei romane.
Isi va Iinaliza studiile obtinand caliIicativul 'excelent, caliIicativ obtinut Ioarte
greu.
II. APAITATILE IN DMENIUL MUIAL
2. Interpret (violinist)

a violonist, arta sa interpretativ s-a caracterizat prin naturalete, sensibilitate,
bogtia coloritului, varietatea nuantelor si mbinarea atentiei acordate substantei muzicale
cu virtuozitatea. Repertoriul su a cuprins ntreaga literatur a instrumentului. n
Iormatiile de camer, Enescu a colaborat cu P. asals, J. Thibaud, A. ortot, A. asella,
D. istrah si alti artisti de seam. a pianist, arta sa se distingea printr-o bogat si
raIinat palet si prin sonoritatea orchestral a executiei.
Din momentul aparitiei 'Ienomenului Enescu, s-a produs inevitabil o reactie
pozitiva in evolotia activitatii violonistice si muzicale romanesti. Primul sau recital la
Ateneul Roman din 20 martie 1894, acompaniat la pian de insusi proIesorul sau din
Viena, Hellmesberger, recital urmat de acea abundenta de cronici elogioase la adresa
'copilului minune, nu putea sa nu produca o rezonanta deosebita in lumea muzicala din
tara noasra si sa nu stimuleze interesul general pentru vioara si muzica in tara noastra.
Apoi a urmat consacrarea lui George Enescu ca violinist de valoare internationala, prin
obtinerea pentru prima oara de catre un violinist roman a Premiului I al onservatorului
din Paris, cu interpretarea oncertului nr.3 de Saint-Saens in cadrul oncertelor Edouard
olonne.
Insasi regina armen Sylva a Iost o mare admiratoare a lui Enescu, i-a acordat
sprijin si protectie, daruindu-i intreaga colectie originala a operelor lui Johann Sebastian
Bach, la care Enescu tinea atat de mult si pe care, cu memoria lui Ienomenala si pasiunea
pentru aceasta muzica divina, avea sa si le insuseasca si sa le reproduca in concert
totdeauna din memorie.
La 11 Iebruarie 1890, dupa un an de al absolvirea onservatorului unde obtinuse
Premiul Grand Prix, Enescu are primul sau concert de viaora cu rchestra olonne, solist
in concertul de vioara de Beethoven. Acesta a Iost inceputul carierei de solist, cuprinzand
in mod deosebit turnee in Statele Unite ale Americii, incepand din 1923, cariera care nu i-
a intrerupt insa activitatea de compozitor, pentru care una din datele esentiale este anul
1931.
In timpul Primului Razboi Mondial cat si in al Doilea Enescu va ramane in tara,
dorind ca perioada grea din intreaga lume sa o treaca alaturi de poporul sau. In acest timp
colaboreaza cu interpreti romani, avandu-l colaborator la pian pe AlIred Alessandrescu,
si pune pe picioare spectacole de opera intre anii 1914 1919, cu contribuita orchestrei
simIonice 'George Enescu din Iasi, toate aceste activitati aducandu-si aportul la
Iormarea gustului muzical al romanilor. In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial va
sustine concerte si turnee si in Rusia colaborand cu interpreti de origine rusa.
Dupa al Doilea Razboi Mondial a participat la Bucuresti la interpretarea integralei
cvartetelor de Beethoven si a lucrat la ultimele sale creatii: varteul de coarde numarul 2
(1950-1953), Simfonia de camera pentru 12 instrumente soliste (1954) si poemul
simfonic Jox si Maris (1950).
George Enescu admira Ioarte mult creatia lui Paganini, de aceea in concertele lui
creatiile acestuia vor avea un loc de cinste. In cursul stagiunii de concerte a anilor 1915-
1916, el sustine celebrul ciclu istoric de 16 concerte de vioara. In programul sau au
Iigurat si lucrari din creatia lui Paganini. La 19 decembrie 1915 Enescu a interpretat Le
Streghe; la 12 ianuarie 1916 a cantat 3 apricii : no. 6 in sol minor, no. 16 in sol minor,
si no. 24 in la minor; la 2 Iebruarie 1916, programul a curpins Introducere si Variatiuni pe
tema Nel cor piu non mi sento si Moto pepetuo, iar la 6 Iebruarie 1916 a cantat oncertul
nr. 2 in si minor.
El recomanda violonistilor sa nu se desparta toata viata de cele 24 de apricii ale
lui Paganini. Personal le studia nu numai pentru tehnica lor solida si novatoare, ci si din
punct de vedere al continutului lor muzical, ceea ce trece dincolo de placerea sonora a
urechii si se adreseaza suIletului si mintii. dovada concreta asupra modului cum a tratat
Enescu lucrarile lui Paganini este Iaptul ca inainte de a interpreta Le Streghe si
apriciile no.6, 16 si 24, el a scris pentru aceste piese, pe cand se aIla la Paris,
acompaniamentul la pian cu multa minutiozitate, ceea ce i-a cerut doi ani. Intrucat acest
eIort nu avea in vedere un editor- Enescu nu le-a publicat niciodata-, rezulta ca motivatia
acestei intreprinderi a Iost numai vointa de a cunoaste ratiunea tehnica si muzicala a
acestei creatii paganiniene, precum si de a-si interioriza continutul proIund uman al
acestor lucrari.

2. ompozitor

reatia sa componistic abordeaz aproape toate Iormele si genurile muzicale.
ReIlectnd dragostea pentru poporul din mijlocul cruia s-a ridicat si cu a crui
sensibilitate s-a identiIicat, Enescu a creat o muzic cu un vdit caracter popular, national
si realist. pera lui Enescu reprezint o pild de nsusire si dezvoltare creatoare a
cuceririlor artei muzicale europene, de mbinare a acestora cu traditiile muzicii Iolclorice
romnesti.
Printre lucrrile lui mai de seam se numr: 'Poema romn(1897), care
ntruchipeaz o serie de tablouri sugestive ale vietii rustice; dou 'Rapsodii
romne(1901; 1902), caracterizate printr-o linie melodic bogat, de autentic obrsie
Iolcloric si nvesmntare orchestral colorat; trei suite pentru orchestr (printre care
Suita a III-a 'Steasc, 1938), n care Iolclorul cunoaste o transIigurare subtil; trei
simIonii (1905; 1913; 1919, aceasta din urm reIcut n 1921), care, prin maturitatea
conceptiei, exceptionala miestrie armonic, poliIonic si orchestral, prin dimensiunile
lor, reprezint monumentale Iresce sonore; o SimIonie de camer pentru 12 instrumente
solistice (1945), n care Iolclorul atinge un grad nalt de raIinament; o SimIonie
concertant pentru violoncel si orchestr (1901). Enescu a scris si lucrri pentru Iormatii
de camer (dou cvartete de coarde, 1912, 1952; dou cvartete cu pian 1909-1911, 1944;
un octet pentru instrumente cu coarde, 1900; un dixtuor pentru instrumente de suIlat,
1906 s.a.) caracterizate printr-o melodic expresiv, prin constructii unitare, nchegate si
prin transparenta sonorittii de ansamblu; lucrri pentru pian, pentru violoncel si pian,
precum si pentru vioar si pian (printre care Sonata a III-a 'n caracter popular
romnesc, 1926; suita 'Impresii din copilrie, 1940), care se remarc prin echilibru
dintre libertatea inspiratiei si disciplinei Iormei; lieduri (printre care ciclul de lieduri pe
versuri de lement Marot); prelucrri si transcriptii. Pornind de la subiectul binecunoscut
al tragediei clasice grecesti, Enescu a scris, dup libretul lui Ed. Fleg, opera
'edip(dedicata Mariei Tescanu Rosetti Iosta antacuzino).
reatie capital a lui Enescu, ea este strbtut de un continut emotional generos
si intens si se distinge printr-un limbaj poetic evocator si dramatic. Ea cuprinde si
transpuneri ale unor elemente Iolclorice, pe planul unei nalte generalizri, cu mijloace de
expresie caracteristice artei contemporane occidentale. Sub nrurirea de mai trziu a
unor curente ale muzicii Iranceze si germane si ca urmare a preocuprilor pentru gsirea
unor noi modalitti de expresie, unele lucrri ale lui Enescu, de pild SimIonia de
camer, vdesc pe alocuri o mai accentuat interiorizare si redare mai abstract a
continutului emotional.

3.Dirijor

Enescu a Iost unul dintre cei mai de seam dirijori contemporani. Miestria sa
dirijoral se caracteriza prin proIunzimea redrii sensului operei artistice si prin
sobrietatea, supletea si expresivitatea gestului. A Iost un remarcabil tlmcitor al creatiei
lui Bach, Mozart, Beethoven, R. Strauss, Brahms, eaikovski, Wagner. Enescu a
propagat peste hotare, alturi de lucrrile sale care cptaser un incontestabil prestigiu
international, creatiile unor compatrioti ai si, atrgnd astIel atentia asupra tinerei scoli
muzicale romnesti.
In cariera sa de dirijor a uimit prin memoria exceptionala cu care era inzestrat
Iiind observat atat de interpreti cat si de public cum isi tinea partiturile pe pupitru dar nu
arunca privirea asupra lor in timpul concertelor.


4.Pedagog

George Enescu era Ioarte atent la Iunctionrea si sprijinirea onservatoarelor
romanesti chemate sa aiba un rol activ in educarea si Iormarea gustului muzical al
poporului si in pregatirea unor muzicieni si instrumentisti valorosi.
In privinta inIluentei directe a lui in Iormarea unor violonisti romani, datorita
absorbirii sale Ioarte concentrate in activitatea concentristica si muzicala in strainatate,
doar un numar mic de violonisti romani au beneIiciat direct, ca elevi, de indrumarile lui
Enescu. Printre acestia se numara Vasile Filip, pe care Enescu l-a trimis la Paris, unde o
perioada a locuit chiar in casa acestuia, bucurandu-se in timpul celor patru ani de studii la
onservatorul din Paris si de indrumarile directe ale marelui maestru al viorii. Un alt
violinist roman care a lucrat cu Enescu este Maximilian ostin, Iostul director al
onservatorului din Targu Mures. ProIesorul George Manoliu a participat in 1937 la
cursurile de maiestrie tinute de George Enescu la Institutul de interpretare initiat de
Yvonne Astruc la Paris, captand idei si invataminte asupra modelului enescian de
interpretare, pe care le-a sintetizat mai tarziu in lucrarea sa bilingva, 'Enescu, poet si
ganditor al viorii, de mare utilitate in intelegerea si promovarea artei violonistice
enesciene. Violonistul Ion Voicu a Iost remarcat in 1945, de Enescu care i-a dat
indrumari pretioase ce au contribuit la modelarea continua a interpretarii sale violonistice.
Sandu Albu a Iost unul din violonistii romani care s-au dezvoltat in sIera unei colaborari
directe cu Enescu, iar Mihail onstantinescu s-a aIlat de Ioarte tanat sub inIluenta
beneIica a marelui maestru.
Modelul enescian in domeniul tehnicii si interpretarii la vioara a Iost implantat in
invatamantul viorii in tara noastra de catre cei mai buni pedagogi care au Iost indrumati
ori s-au aIlat sub inIluenta lui Enescu, determinand o opinie generala in Iavoarea
principiilor enesciene asupra modalitatilor practice de ordin tehnic si interpretativ,
Iormand astIel in acest spirit numerosi violonisti romani, apreciati in tara si peste hotare
nu numai ca talente native, ci si ca Iormatie teoretica si practica violonistica.

III. IMPLIAREA IN DIVERSE ATIVITATI MUIALE

George Enescu a Iost- prin intreaga sa activitate creatoare si munca titanica
desIasurata pe taramul artei, daruindu-si intreaga viata viorii, muzicii, slujirii Iara odihna
a inaltului titlu de violinist si muzucian roman- un stralucit exemplu, radiant si
insuIletitor pentru intregul tineret roman care aspira la bucuria actului creator violonistic,
un model uman devenit o legenda care da aripi si imbarbateaza pe toti acei tineri
pasionati de arta viorii, pentru acest domeniu extreme de raIinat al spiritului uman,
muzica.
Dorind sa stimuleze tinerele talente George Enescu inIiinteaza un concurs de
compozitite unde din banii proprii va oIeri premii participantilor. Acest concurs are
menirea de a icuraja si de a pune Iundamental unei gandirii muzicale romanesti, avand ca
sursa de insipartie Iolclorul autohton si pitorescul speciIic tarii noastre.
In memoria marelui maestru George Enescu satul natal ii va purta numele, de
asemenea si Filarmonica de Stat din Bucuresti, Muzeul 'George Enescu din capitala, iar
casa in care s-a nascut va Ii declarata casa memoriala.
Desi ajuns pe cele mai inalte culmi ale succesului, George Enescu un a uitat nicio
secunda unde ii sunt radacinile si a reusit sa Iaca Iiecare roman mandru in momentul in
care observa ca langa mari copodopere cunoscute la nivel mundial se aIla si melodii
preluate din Iolclorul autentic roman si prelucrate.
Nu stim cum se simt austriecii cu al lor Mozart, nemtii cu al lor Bach, ungurii cu
al lor Liszt, italienii cu al lor Paganini, polonezii cu al lor hopin, rusii cu al lor
eaicovski, dar noi cu al nostru Enescu ne simtim demni si mandrii; acordurile lui ne Iac
iubitori de tara si de neam.