Logica Matematica

Logica matematica
George Georgescu
Catedra de Fundamentele Informaticii
Universitatea din Bucuresti
Afrodita Iorgulescu
Catedra de Informatica Economica
Academia de Studii Economice
2
3
4
5
Prefat a
Aceasta carte a avut ca punct de plecare cursurile de logica matematica t inute
de autori la Facultatea de Matematica si Informatica a Universitat ii din Bucuresti si
respectiv la Facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica, sect ia
Informatica Economica, din Academia de Studii Economice din Bucuresti.
Scopul sau principal este de a prezenta unele teme de baza ale logicii matematice
clasice, cu doua valori de adevar, dar si ale algebrei acestei logici. Textul acopera
programa analitica a cursurilor ment ionate, nsa trateaza si cateva subiecte mai
dicile.
In aceasta lucrare sunt prezentate calculul propozit ional si calculul cu predicate

clasic, si algebrele Boole (care modeleaza calculul propozit ional), cu cateva referiri
doar la algebrele Boole monadice, poliadice si cilindrice (care modeleaza calculul
cu predicate).
Cartea are zece capitole, mpart ite n cinci part i:
Partea I: Logica matematica clasica (prezentare neformalizata)
1. Calculul propozit iilor (prezentare neformalizata)
2. Calculul predicatelor (prezentare neformalizata)
Partea a II-a: Algebre Boole
3. Latici
4. Algebre Boole
Partea a III-a: Elemente de teoria mult imilor
5. Algebra Boole a mult imilor
6. Algebra relat ionala a relat iilor
Partea a IV-a: Logica matematica clasica (prezentare formalizata)
7. Sistemul formal al calculului propozit ional
8. Sistemul formal al calculului cu predicate
Partea a V-a: Logica matematica clasica si probabilitat i
9. Probabilitat i pe algebre Boole
10. Modele probabiliste ale calculului cu predicate
Capitolele nu se leaga ntre ele secvent ial, asa cum sunt prezentate; adesea
ntr-un capitol se folosesc not iuni care sunt descrise ntr-un capitol care urmeaza.
Legaturile dintre capitole sunt aratate n gura 1.
Dupa cum se vede, cartea ncepe cu o prezentare neformalizata a calculului
propozit ional si a calculului cu predicate clasic; este logica matematica cu care ne
ntalnim n mod curent. Aceasta parte introduce cititorul n problematica logicii
matematice si constituie o treapta spre tratarea ei formalizata mai tarziu.
Partea a doua se ocupa de algebrele Boole, structuri algebrice ce intervin n
studiul celor doua sisteme logice. Algebrele Boole modeleaza algebric calculul
propozit ional clasic. Se face legatura cu mult imile fuzzy. Algebrele Boole monadice,
6
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
4
`
`
`
`
10
Figura 1: Legaturile dintre capitole

poliadice si cilindrice, care modeleaza algebric calculul cu predicate clasic, sunt
ment ionate put in n capitolul 8.
Partea a treia deschide o fereastran cadrul teoriei mult imilor, pentru a prezenta
n detaliu doua exemple importante de algebre Boole, algebra Boole a mult imilor
si algebra Boole (chiar algebra relat ionala) a relat iilor. Se urmareste aici exem-
plicarea folosirii logicii clasice neformalizate n denit ii si demonstrat ii pedante,
complete. Se face si legatura cu bazele de date relat ionale, ce apar n informatica.
Partea a patra este consacrata prezentarii formalizate a calculului propozit ional
si a calculului cu predicate clasic. Cele doua sisteme logice sunt studiate din per-
spectiva interdependent ei dintre sintaxa, semantica si algebra.
Relat ia dintre logica matematica clasica si probabilitat i este subiectul ultimei
part i. Sunt expuse cateva rezultate asupra probabilitat ilor denite pe algebre
Boole, iar apoi acestea sunt folosite n dezvoltarea unei teorii a modelelor pro-
babiliste pentru calculul cu predicate clasic.
Contribut iile autorilor: primul autor - capitolele 3, 4, 7, 8, 9, 10; al doilea autor
- capitolele 1,2,3,4,5,6,7.
Cartea se adreseaza student ilor de la facultat ile de matematica si informatica,
de informatica economica, de losoe, de la facultat ile cu prol tehnic etc., precum
si cititorilor interesat i de logica matematica.
Aducem mult umirele noastre si pe aceasta cale domnilor profesori Sergiu Rudeanu
si Dragos Vaida de la Universitatea din Bucuresti pentru observat iile si sugestiile
facute pe marginea manuscrisului, de care am t inut cont n limita posibilitat ilor
momentului.
Bucuresti, Aprilie 2010
Autorii
Cuprinsul
I Logica matematica clasica (prezentare neformalizata) 11
1 Calculul propozit iilor (neformalizat) 15
1.1 Propozit iile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.2 Valoarea de adevar a unei propozit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.2.1 Propozit ii adevarate sau false . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.2.2 Tautologiile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.2.3 Algebra Lindenbaum-Tarski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.2.4 Observat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2 Calculul predicatelor (neformalizat) 29
2.1 Predicatele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.1.1 Domeniul unui predicat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.1.2 Propozit ii (enunt uri) complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.2 Valoarea de adevar a unui predicat . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.2.1 Tautologii. Tautologii cuanticate . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.2.2 Observat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
II Algebre Boole 41
3 Latici 45
3.1 Mult imi (pre)ordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
3.1.1 Denit ii. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
3.1.2 Principiul dualitat ii. Diagrama Hasse . . . . . . . . . . . . . 46
3.1.3 Prim (ultim) element, minorant (majorant), inmum (supre-
mum). Axioma lui Zorn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
3.2 Latici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
3.2.1 Latici Ore si latici Dedekind. Echivalent a lor . . . . . . . . . 50
3.2.2 Principiul dualitat ii pentru latici . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3.2.3 Exemple de latici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3.2.4 Latici distributive. Latici marginite complementate . . . . . . 57
3.2.5 Morsme de latici marginite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
7
8 CUPRINSUL
4 Algebre Boole 61
4.1 Algebre Boole: denit ie, exemple, proprietat i . . . . . . . . . . . . . 62
4.1.1 Denit ia 1 a algebrelor Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
4.1.2 Proprietat i ale algebrelor Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
4.1.3 Implicat ia si echivalent a booleana. Dualele lor . . . . . . . . 63
4.1.4 Exemple de algebre Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
4.2 O denit ie echivalenta a algebrelor Boole . . . . . . . . . . . . . . . 67
4.2.1 Denit ia 2 a algebrelor Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
4.2.2 Axiomele (B1) - (B7) implica (A1) - (A4) . . . . . . . . . . . 69
4.2.3 Axiomele (A1) - (A4) implica (B1) - (B7) . . . . . . . . . . . 69
4.2.4 Aplicat iile si sunt mutual inverse . . . . . . . . . . . . . 74
4.2.5 Principiul dualitat ii pentru algebre Boole . . . . . . . . . . . 75
4.3 Inele Boole. Echivalent a cu algebrele Boole . . . . . . . . . . . . . . 76
4.3.1 Inele Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
4.3.2 Echivalent a algebre Boole - inele Boole . . . . . . . . . . . . . 77
4.4 Subalgebre, homomorsme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
4.4.1 Subalgebre. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
4.4.2 Homomorsme. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
4.5 Algebre Boole cat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
4.5.1 Filtre (ideale) si sisteme deductive . . . . . . . . . . . . . . . 81
4.5.2 Congruent e. Corespondent a ltre - congruent e . . . . . . . . 83
4.5.3 Algebre Boole cat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
4.5.4 Filtre generate de o mult ime . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
4.6 Teorema de reprezentare a lui Stone . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
4.6.1 Ultraltre (= ltre maximale) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
4.6.2 Teorema de reprezentare a lui Stone . . . . . . . . . . . . . . 91
4.7 Algebre Boole atomice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
4.8 Dualitatea algebrelor Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4.9 Algebre Boole injective . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
4.10 Filtre fuzzy ale unei algebre Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
4.10.1 Mult imi fuzzy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
4.10.2 Filtre fuzzy ale unei algebre Boole . . . . . . . . . . . . . . . 106
III Elemente de teoria mult imilor 109
5 Algebra Boole a mult imilor 115
5.1 Mult imea si apartenent a: concepte fundamentale . . . . . . . . . . . 115
5.2 Relat ia de incluziune si relat ia de egalitate . . . . . . . . . . . . . . 116
5.2.1 Relat ia de incluziune ntre mult imi (clase) . . . . . . . . . . . 116
5.2.2 Relat ia de egalitate ntre mult imi . . . . . . . . . . . . . . . . 117
5.3 Operat ii cu mult imi. Algebra Boole a mult imilor . . . . . . . . . . . 118
5.3.1 Reuniunea si intersect ia a doua mult imi. Complementara
unei mult imi. Algebra Boole a mult imilor . . . . . . . . . . . 118
CUPRINSUL 9
5.3.2 Funct ia caracteristica a unei mult imi . . . . . . . . . . . . . . 121
5.3.3 Generalizare: reuniunea si intersect ia a n mult imi . . . . . . 121
5.3.4 Generalizare: reuniunea si intersect ia unei familii de mult imi 122
6 Algebra relat ionala
a relat iilor 123
6.1 Produs cartezian a doua mult imi. Relat ii binare . . . . . . . . . . . 123
6.1.1 Produs cartezian a doua mult imi . . . . . . . . . . . . . . . . 123
6.1.2 Relat ii binare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
6.2 Produsul cartezian a n mult imi. Relat ii n-are . . . . . . . . . . . . . 125
6.2.1 Produs cartezian a n mult imi (n 2) . . . . . . . . . . . . . 125
6.2.2 Relat ii n-are (n 2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
6.3 Operat ii cu relat ii. Algebra Boole a relat iilor . . . . . . . . . . . . . 127
6.3.1 Disjunct ia, conjunct ia si negat ia unei relat ii binare . . . . . . 127
6.3.2 Implicat ia si echivalent a relat iilor binare . . . . . . . . . . . . 128
6.3.3 Algebra Boole a relat iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
6.3.4 Matricea booleana (caracteristica) a unei relat ii binare pe o
mult ime nita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
6.4 Algebra relat ionala a relat iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
6.4.1 Compunerea si inversarea relat iilor binare . . . . . . . . . . . 131
6.4.2 Algebra relat ionala a relat iilor binare . . . . . . . . . . . . . . 134
6.5 Baze de date relat ionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
6.5.1 Reprezentarea relat iilor. Denit ii . . . . . . . . . . . . . . . . 136
6.5.2 Limbaje de prelucrare a datelor . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
IV Logica matematica clasica (prezentare formalizata) 139
7 Sistemul formal al calculului propozit ional 141
7.1 Introducere. Exemple de reprezentari simbolice . . . . . . . . . . . . 142
7.2 Sintaxa si algebra calculului propozit ional . . . . . . . . . . . . . . . 145
7.2.1 Axiome, teoreme si demonstrat ii formale . . . . . . . . . . . . 147
7.2.2 Deduct ia formala din ipoteze si -demonstrat ia formala . . . 148
7.2.3 Proprietat i sintactice ale lui L. Teorema deduct iei . . . . . . 149
7.2.4 Sistem deductiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
7.2.5 Mult imi consistente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
7.2.6 Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului propozit ional . . . . 164
7.2.7 Algebrele Boole ca algebre tip Lindenbaum-Tarski . . . . . 172
7.3 Exemple de deduct ii formale din ipoteze . . . . . . . . . . . . . . . . 178
7.4 Semantica calculului propozit ional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
7.4.1 Interpretare. Modele. Deduct ia semantica din ipoteze . . . . 186
7.4.2 Teorema de completitudine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
7.4.3 Teorema de completitudine extinsa . . . . . . . . . . . . . . . 190
7.5 T. de completitudine extinsa versus t. lui Stone . . . . . . . . . . . . 192
10 CUPRINSUL
8 Sistemul formal al calculului cu predicate 195
8.1 Structuri si limbaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197
8.1.1 Structuri de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197
8.1.2 Limbajul de ordinul I, L
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
8.2 Sintaxa si algebra calculului cu predicate . . . . . . . . . . . . . . . . 203
8.2.1 Axiome, teoreme si demonstrat ii formale . . . . . . . . . . . . 203
8.2.2 Deduct ia din ipoteze si -demonstrat ia formala.
Teorema deduct iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 210
8.2.3 Mult imi (teorii) consistente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212
8.2.4 Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului cu predicate . . . . 213
8.2.5 Algebre Boole monadice, poliadice si cilindrice . . . . . . . . 216
8.3 Semantica calculului cu predicate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219
8.3.1 Interpretare. Modele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219
8.3.2 Constante noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224
8.3.3 Enunt uri. Formule universal adevarate . . . . . . . . . . . . . 226
8.3.4 Deduct ia semantica din ipoteze . . . . . . . . . . . . . . . . . 228
8.3.5 Exemple de enunt uri universal adevarate . . . . . . . . . . . 230
8.4 Teorema de completitudine extinsa. Modele Henkin . . . . . . . . . 235
8.5 Cum se stabileste daca o formula este teorema formala . . . . . . . . 244
V Logica matematica clasica si probabilitat i 247
9 Probabilitat i pe algebre Boole 251
9.1 Evenimente si probabilitat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251
9.2 Proprietat i ale probabilitat ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253
9.3 -algebre si -probabilitat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256
9.3.1 -algebre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256
9.3.2 -probabilitat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258
9.4 Teorema lui Caratheodory . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259
9.5 Teorema Horn-Tarski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 265
10 Modele probabiliste ale calc. cu predicate 269
10.1 Structuri probabiliste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269
10.2 Teorema de completitudine a lui Gaifman . . . . . . . . . . . . . . . 274
10.3 Catre o teorie a modelelor probabiliste . . . . . . . . . . . . . . . . . 276
10.3.1 Pereche consistenta cu o probabilitate . . . . . . . . . . . . . 277
10.3.2 Substructuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277
10.3.3 Teorema lant ului elementar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 278
10.3.4 Pastrarea probabilitat ilor la substructuri . . . . . . . . . . . . 281
10.3.5 O varianta probabilista a teoremei lui Robinson . . . . . . . . 284
Bibliograe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 287
Index . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
Lista gurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299
Partea I
Logica matematica clasica
(prezentare neformalizata)
11
13
Logica, ramura a losoei, a aparut n Grecia antica, din necesitatea de a pro-
duce argumente n viat a de toate zilele, si Aristotel (384-322 .e.n.) este considerat
parintele ei [13].
Logica matematica a aparut mult mai tarziu, ca model matematic al unor pro-
cese de gandire si nu ca o fundamentare a logicii sau a matematicii; logica mate-
matica foloseste o logica si o matematica deja constituite. Parintele logicii mate-
matice este considerat George Boole (1815-1864). Pentru informat ii asupra logicii
dinainte de Boole a se vedea [20], [25], [67], conform [13].
Anul de nastere a logicii matematice este 1847, odata cu publicarea cart ii lui
Boole The Mathematical Analysis of Logic, republicata ntr-o forma revizuita si
extinsa n 1854, sub numele An Investigation of the Laws of Thought [9].
Au urmat cele trei volume The algebra of Logic ale lui Ernst Schroder [107],
apoi, n secolul XX, lucrarile lui Lowenheim si ale lui Skolem, cele trei volume ale lui
Whitehead si Russell Principia Mathematica [122], urmate de cartea Foundations
of Theoretical Logic, n 1928, a lui Hilbert si Ackerman [57], care a dat direct ia si
standardele pentru dezvoltarea logicii matematice moderne, conform [13].
Contribut iile lui K. Godel si A. Tarski au fost decisive n dezvoltarea logicii
matematice n secolul trecut.
In t ara noastra, cercetarile de logica matematica au fost init iate de Gr.C. Moisil.
Calculul propozit iilor si calculul predicatelor sunt capitole fundamentale ale
logicii matematice clasice. Ele pot expuse intuitiv (neformalizat) sau formalizat.
Urmatoarele doua capitole constituie o prezentare neformalizata, iar capitolele
7 si 8 fac prezentarea formalizata.
Bibliograe pentru capitolele 1 si 2: [94], [99], [100], [101], [102], [103], [104],
[97], [79].
14
Capitolul 1
Calculul propozit iilor
Vomncepe cu o prezentare neformalizata a calculului propozit iilor clasic (biva-
lent), prezentarea formalizata ind facuta mai tarziu. Se spune, echivalent, Calculul
propozit ional sau Logica propozit iilor.
In calculul propozit iilor se studiaza propozit iile (= propozit ii nchise) din punctul
de vedere al adevarului sau falsitat ii lor, neluandu-se n seama cont inutul lor.
In prima sect iune studiem propozit iile, n a doua sect iune studiem valoarea
de adevar a unei propozit ii.
1.1 Propozit iile
Denit ia 1.1.1 Un enunt este un text lingvistic care se refera la un anumit dome-
niu U, numit univers al discursului, si exprima o proprietate a unui obiect (sau a
unui grup de obiecte) din universul respectiv.
Subiectul (subiectele) enunt ului exprima obiectul (obiectele).
Partea predicativ a a enunt ului exprima proprietatea.
Denit ia 1.1.2 Propozit ia este enunt ul cu sens n care toate subiectele sunt de-
terminate.
Vom nota propozit iile cu p, q, r, s, t, . . ..
Vom nota cu P
0
mult imea propozit iilor init iale (date, primitive).
Din propozit iile din P
0
se construiesc propozit ii noi, compuse, cu ajutorul oper-
atorilor logici, propozi t ionali (= conectori logici, propozit ionali): , , , , .
Astfel, pentru p, q propozit ii, avem urmatoarele denit ii.
15
16 CAPITOLUL 1. CALCULUL PROPOZIT IILOR (NEFORMALIZAT)
Denit ia 1.1.3 Se numeste negat ia propozit iei p, si se noteaza : p (se citeste
non p), propozit ia care arma proprietatea contrara celei exprimate de p si care
se construieste lingvistic din p prin intercalarea particulei negative nu n fat a
part ii predicative a lui p.
Denit ia 1.1.4 Se numeste disjunct ia propozit iilor p, q (n aceasta ordine), si se
noteaza: p q (se citeste p sau q), propozit ia care arma ca cel put in una din
proprietat ile exprimate de p si q are loc si care se construieste lingvistic alaturand
textele celor doua propozit ii n ordinea (p, q) si intercaland ntre ele particula
disjunctiva sau.
Denit ia 1.1.5 Se numeste conjunct ia propozit iilor p, q (n aceasta ordine), si se
noteaza: pq (se citeste p si q), propozit ia care arma ca ecare din proprietat ile
exprimate de p si q are loc si care se construieste lingvistic alaturand textele celor
doua propozit ii n ordinea (p, q) si intercaland ntre ele particula conjunctiva
si.
Denit ia 1.1.6 Se numeste implicat ia propozit iilor p, q (n aceasta ordine), si se
noteaza: p q (se citeste p implica q sau daca p, atunci q), propozit ia: pq.
Denit ia 1.1.7 Se numeste echivalent a propozit iilor p, q (n aceasta ordine), si se
noteaza: p q (se citeste p echivalent cu q sau p daca si numai daca q),
propozit ia: (p q) (q p). Deci, echivalent a este conjunct ia a doua implicat ii
de sens contrar.
Vom nota cu P mult imea tuturor propozit iilor.
Observat iile 1.1.8
0) Operatorii propozit ionali , nu sunt independent i (vedet i Observat ia 1.2.11).
1) Implicat ia si echivalent a se denesc cu ajutorul operatorilor propozit ionali
, , .
2) Operatorii propozit ionali afecteaza partea predicativa a enunt urilor, nu si
subiectul (subiectele).
3) Obiectul de studiu al calculului propozit iilor este mult imea P a tuturor
propozit iilor, care se obt in plecand de la propozit iile din P
0
si aplicand repetat,
n toate modurile posibile, conectorii logici , , , , . Mai exact spus,
mult imea P se deneste prin recurent a astfel:
(R1) Daca p P
0
, atunci p P (adica P
0
P).
(R2) Daca p, q P, atunci p, p q, p q, p q, p q P.
(R3) Orice propozit ie p P se obt ine aplicand regulile (R1) si (R2) de un numar
nit de ori.
4) Daca p, q sunt propozit ii n sensul logicii matematice, atunci p q, p q etc.
sunt propozit ii n sensul logicii matematice, dar din punctul de vedere al gramaticii
nu sunt propozit ii, ci fraze. Deci, not iunea de propozit ie cu care lucreaza calculul
propozit iilor este diferita de not iunea de propozit ie din gramatica.
1.2. VALOAREA DE ADEV
AR A UNEI PROPOZIT II 17
Convent ii de scriere
Operatorii propozit ionali au prioritat ile urmatoare:
(I): ( leaga cel mai tare),
(II): ,
(III): ,
(IV): ,
(V): ( leaga cel mai slab).
1.2 Valoarea de adevar a unei propozit ii
Logica (clasica a) propozit iilor este bivalenta, adica studiaza doar propozit iile
care sunt e adevarate, e false, adica care au cele doua valori de adevar extreme:
adevarat si fals.
Observat iile 1.2.1 [99]
1) Ipoteza este ca ecare propozit ie are o valoare de adevar. Este clar
c a propozit iile interogative (Ce mai faci? etc.), cele exclamative (Ce frumos
este afara! etc.) precum si cele imperative (Fii atent! etc.) nu au valoare de
adevar. Deci, doar propozit iile declarative fac obiectul studiului logicii
matematice, sunt propozit ii n sensul calculului propozit iilor.
2) Problema determinarii valorilor de adevar ale propozit iilor din mult imea P
0
data la nceput nu apart ine logicii matematice. De exemplu, daca o propozit ie
p P
0
este din domeniul chimiei, atunci stabilirea valorii de adevar a propozit iei p
este o problema a chimiei.
Nu se presupune ca am cunoaste efectiv valorile de adevar ale tuturor propozit iilor
din P
0
.
1.2.1 Propozit ii adevarate sau false
Denit ia 1.2.2 O propozit ie din P
0
este adevarata daca starea de fapt descrisa de
propozit ie are loc.
Stabilirea adevarului unei propozit ii compuse se face n raport cu adevarul
propozit iilor componente. Sa denim acum valorile de adevar ale propozit iilor
compuse p, p q, p q, p q, p q n funct ie de valorile de adevar ale
propozit iilor componente, p si q.
Denit ia 1.2.3 Propozit ia p este adevarata daca propozit ia p este falsa. Rezulta
c a propozit ia p este falsa daca propozit ia p este adevarata.
Denit ia 1.2.4 Propozit ia pq este adevarata daca cel put in una din propozit iile
p, q este adevarata. Rezulta ca p q este falsa daca ambele propozit ii p, q sunt
false.
Denit ia 1.2.5 Propozit ia p q este adevarata daca ambele propozit ii p, q sunt
adevarate. Rezulta ca p q este falsa daca cel put in una din propozit iile p, q este
falsa.
Pentru orice propozit ie p P
0
, sa asociem 1 valorii de adevar adevarat si 0
valorii de adevar fals, adica sa denim funct ia de adevar (de evaluare)
v
0
: P
0
0, 1
astfel: pentru orice p P
0
,
v
0
(p) =
_
1, daca p este adevarata,
0, daca p este falsa.
Funct ia de adevar v
0
: P
0
0, 1 se extinde (prelungeste) n mod unic la
funct ia de adevar v : P 0, 1 astfel: pentru orice p, q P,
v(p) =
_
1, v(p) = 0,
0, v(p) = 1,
v(p q) =
_
1, v(p) = 1 sau v(q) = 1,
0, v(p) = 0 si v(q) = 0,
v(p q) =
_
1, v(p) = 1 si v(q) = 1,
0, v(p) = 0 sau v(q) = 0.
Deducem ca
v(p q) = v(p q) =
_
1, v(p) = 1 sau v(q) = 1,
0, v(p) = 0 si v(q) = 0
=
_
1, v(p) = 0 sau v(q) = 1,
0, v(p) = 1 si v(q) = 0
si
v(p q) = v((p q) (q p)) =
_
1, v(p q) = 1 si v(q p) = 1,
0, v(p q) = 0 sau v(q p) = 0
=
_
1, [v(p) = 0 si v(q) = 0] sau [v(p) = 1 si v(q) = 1],
0, [v(p) = 1 si v(q) = 0] sau [v(p) = 0 si v(q) = 1].
Obt inem atunci urmatoarele tabele de adevar:
(1)
v(p) v(p)
0 1
1 0
(2)
v(p) v(q) v(p q) v(p q) v(p q) v(p q)
0 0 0 0 1 1
0 1 1 0 1 0
1 0 1 0 0 0
1 1 1 1 1 1
sau, echivalent, urmatoarele matrice de adevar:
v(p q) v(q)=0 v(q)=1
v(p)=0 0 1
v(p)=1 1 1
v(p q) v(q)=0 v(q)=1
v(p)=0 0 0
v(p)=1 0 1
v(p q) v(q)=0 v(q)=1
v(p)=0 1 1
v(p)=1 0 1
v(p q) v(q)=0 v(q)=1
v(p)=0 1 0
v(p)=1 0 1
Observat ia 1.2.6 Dintr-o premisa (ipoteza) falsa se poate obt ine o concluzie adevarata
sau falsa, implicat ia ind adevarata. Deci, atent ie la ipoteze.
Rezulta ca ecarei propozit ii p P i asociem o valoare de adevar v(p) 0, 1
dupa urmatoarele reguli:
1) Daca p P
0
, atunci v(p) = v
0
(p),
2) Daca p, q P si am asociat propozit iilor p, q valorile de adevar v(p), v(q),
atunci asociem propozit iilor p, p q, p q, p q, p q valorile de adevar
v(p), v(pq), v(pq), v(p q), v(p q) date de tabelele sau matricele de mai
sus.
Sa denim pe mult imea L
2
= 0, 1 ' operat ia unara
L
2
si operat iile
binare
L
2
,
L
2
,
L
2
,
L
2
astfel: pentru orice x, y L
2
,
L
2
x
def.
= 1 x, x
L
2
y
def.
= max(x, y), x
L
2
y
def.
= min(x, y),
si
x
L
2
y
def.
= (
L
2
x)
L
2
y, x
L
2
y
def.
= (x
L
2
y)
L
2
(y
L
2
x).
Deducem urmatoarele tabele de valori:
(3)
x
L
2
x
0 1
1 0
(4)
x y x
L
2
y x
L
2
y x
L
2
y x
L
2
y
0 0 0 0 1 1
0 1 1 0 1 0
1 0 1 0 0 0
1 1 1 1 1 1
Din tabelele (1), (2) si (3), (4), se vede ca funct ia v : P L
2
este un homo-
morsm (adica pentru orice p, q P, v(p) =
L
2
v(p), v(p q) = v(p)
L
2
v(q),
si v(p q) = v(p)
L
2
v(q); rezulta ca v(p q) = v(p)
L
2
v(q) si v(p q) =
v(p)
L
2
v(q)). Se observa ca v este surjectiv, dar nu este injectiv.
Propozit ia 1.2.7 Structura L
2
= (L
2
= 0, 1,
L
2
,
L
2
,
L
2
, 0, 1) este o algebra
Boole cu doua elemente, numita algebra Boole canonica.
Demonstrat ie. Rutina. 2
1.2.2 Tautologiile
Denit iile 1.2.8
O propozit ie compusa p P care este adevarata independent de valorile de
adevar ale propozit iilor componente se numeste propozit ie universal adevarata sau
tautologie.
O propozit ie compusa p P care este falsa independent de valorile de adevar
ale propozit iilor componente se numeste contradict ie sau antilogie.
Se observa ca o propozit ie p P
0
nu poate tautologie sau antilogie, caci nu este
compusa. Deci P
0
P.
Exemplul 1.2.9 (Exemplu de antilogie) Pentru orice p P,
p p (Principiul contradict iei).
Exemplele 1.2.10 (Exemple de tautologii) Vom grupa unele exemple n grupe
sau sisteme de tautologii, notate /
1
, /
2
, /
3
, /
4
, /
5
, sisteme corespunzatoare celor
mai utilizate sisteme de axiome ale sistemului formal al calculului propozit iilor.
Sa notam cu O propozit ia p p si cu I propozit ia p p, pentru orice p P.
Atunci
Sistemul /
1
(, , , , O, I):
(P1) p p p, p p p (idempotent a lui , ),
(P2) p q q p, p q q p (comutativitatea lui , ),
(P3) p (q r) (p q) r, p (q r) (p q) r (asociativitatea lui
, ),
(P4) p (p q) p, p (p q) p (absorbt ia),
(P5) p(qr) (pq)(pr), p(qr) (pq)(pr) (distributivitatea
lui fat a de si invers),
(P6) p O p, p I p,
(P7) p p adica I (Principiul tert ului exclus), (p p) adica O.
Alte tautologii remarcabile sunt urmatoarele:
(P8) (p q) p q, (p q) p q (Legile De Morgan),
(P9) p p (Principiul dublei negat ii),
(P10) (p q) [(p q) (p p)], (p q) [(p q) (p p)],
(P11) p p,
(P12) [(p q) p] (p q), [(p q) q] (p q) (doua din
schemele reducerii la absurd),
(P13) (p q) (q p) (se foloseste n demonstrat ii),
(P14) (p q) p q (arata cum se neaga p q),
(P15) p (p q) p q,
(P16) [p (p q)] (p q),
(P17) [(p q) q] p q,
(P18) [p (q r)] [(p q) r] (sta la baza Teoremei deduct iei),
(P19) p (q p),
(P20) [(p q) r] [p (q r)],
(P21) [(p q) (p r)] [p (q r)],
(P22) (p q) [(r p) (r q)],
(P23) [p (p q)] q (Modus ponens).
Sistemul /
2
(, ):
(G1) p (q p),
(G2) [p (q r)] [(p q) (p r)],
(G3) (q p) (p q).
Sistemul /
3
(, , , ):
(G1) p (q p),
(G2) [p (q r)] [(p q) (p r)],
(G3) (q p) (p q),
(T4) p q p,
(T5) p q q,
(T6) p p q,
(T7) q p q,
(T8) (r p) [(r q) (r (p q))],
(T9) (p r) [(q r) ((p q) r)].
Sistemul /
4
(, ):
(S1) (p p) p,
(S2) p (p q),
(S3) (p q) (q p),
(S4) (p q) [(r p) (r q)].
Sistemul /
5
(, O):
(V1) p (q p),
(V2) [p (q r)] [(p q) (p r)],
(V3) [(p O) O] p.
Observat ia 1.2.11 Din (P8) si (P9) obt inem:
(p q) (p q),
(p q) (p q),
ceea ce arata ca si nu sunt independente, ci sunt dependente ( depinde de
si de ( se poate deni n funct ie de , ), depinde de si de ).
In general, aam daca o propozit ie compusa oarecare p P este tautologie
sau nu cu ajutorul urmatorului algoritm (daca propozit ia p P se descompune n
propozit iile componente p
1
, p
2
, . . . , p
n
P
0
, atunci vectorul (v(p
1
), v(p
2
), . . . , v(p
n
))
apart ine lui 0, 10, 1. . .0, 1 = 0, 1
n
; mult imea 0, 1
n
are 2
n
elemente):
Parcurgem un ciclu care genereaza cele 2
n
elemente (vectori) ale lui 0, 1
n
;
pentru ecare element (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) 0, 1
n
, calculam v(p) folosind valorile
v(p
i
) = a
i
, i = 1, . . . , n si:
- daca pentru un anumit element (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) 0, 1
n
obt inem v(p) = 0, atunci
ciclul se opreste, cu raspunsul p nu este tautologie;
- daca ciclul se termina, adica daca pentru toate cele 2
n
elemente din 0, 1
n
obt inem v(p) = 1, atunci raspunsul este p este tautologie.
Daca n algoritmul prezentat continuam sa calculam v(p) si dupa ce ntalnim
valoarea 0, deci daca ducem ciclul pana la capat, atunci realizam tabela de adevar
a propozit iei date p.
Legat de generarea elementelor lui 0, 1
n
, sa amintim urmatoarele denit ii
Denit iile 1.2.12 Fie I = I
1
I
2
. . . I
n
cu I
i
Z, i = 1, . . . , n si e a, b I,
deci
a = (a
1
, a
2
, . . . , a
n
), b = (b
1
, b
2
, . . . , b
n
).
(1) Spunem ca a < b n ordine direct lexicograc a daca exista k 1, 2, . . . , n
astfel ncat:
a
1
= b
1
, a
2
= b
2
, . . ., a
k1
= b
k1
si a
k
< b
k
.
(2) Spunem ca a < b n ordine invers lexicograc a daca exista k 1, 2, . . . , n
astfel ncat:
a
n
= b
n
, a
n1
= b
n1
, . . ., a
k+1
= b
k+1
si a
k
< b
k
.
(3) a b daca a = b sau a < b.
Observat ia 1.2.13 Generarea elementelor produsului cartezian 0, 1 0, 1
. . . 0, 1 = 0, 1
n
se poate face deci n patru moduri:
(a) n ordine direct lexicograca crescatoare (care corespunde ordonarii alfabetice),
(b) n ordine direct lexicograca descrescatoare,
(c) n ordine invers lexicograca crescatoare,
(d) n ordine invers lexicograca descrescatoare.
Pentru n = 2, aceasta nseamna respectiv:
(a) (b) (c) (d)
0 0 1 1 0 0 1 1
0 1 1 0 1 0 0 1
1 0 0 1 0 1 1 0
1 1 0 0 1 1 0 0
Exemplele 1.2.14
(1) Sa se foloseasca tabela de adevar pentru a demonstra prima tautologie din
(P1) a sistemului /
1
: (p p) p.
v(p) v(p p) v((p p) p)
0 0 1
1 1 1
(2) Sa se demonstreze ca daca p q r, atunci p r, adica ca propozit ia
a = [(p q) (q r)] (p r)
este adevarata (demonstrat ia prin implicat ii = rat ionamentul prin silogism ipotetic).
v(p) v(q) v(r) v(p q) v(q r) v[(p q) (q r)] v(p r) v(a)
0 0 0 1 1 1 1 1
0 0 1 1 1 1 1 1
0 1 0 1 0 0 1 1
0 1 1 1 1 1 1 1
1 0 0 0 1 0 0 1
1 0 1 0 1 0 1 1
1 1 0 1 0 0 0 1
1 1 1 1 1 1 1 1
(3) Sa se demonstreze ca daca p q r, atunci p r, adica ca propozit ia
b = [(p q) (q r)] (p r)
este adevarata (demonstrat ia prin echivalent e = rat ionamentul cu echivalent a).
v(p) v(q) v(r) v(p q) v(q r) v[(p q) (q r)] v(p r) v(b)
0 0 0 1 1 1 1 1
0 0 1 1 0 0 0 1
0 1 0 0 0 0 1 1
0 1 1 0 1 0 0 1
1 0 0 0 1 0 0 1
1 0 1 0 0 0 1 1
1 1 0 1 0 0 0 1
1 1 1 1 1 1 1 1
Exercit iile 1.2.15
1). Sa se scrie o procedura care genereaza toate valorile posibile a doua variabile
propozit ionale ntr-o matrice; sa se utilizeze procedura ntr-un program principal
pentru a genera tabela de adevar pentru o propozit ie compusa din doua propozit ii
componente legate cu operatorii propozit ionali , , , , si pentru a ver-
ica daca propozit ia compusa este tautologie sau nu. Generarea celor 4 valori
posibile pentru cele 2 variabile propozit ionale se va face n ordinea direct lexi-
cograca, crescatoare. Indicat ie: Propozit ia va tratata ca o funct ie de doua vari-
abile. O funct ie particulara va scrisa cu ajutorul funct iilor ajutatoare max(x, y),
min(x, y), sau(x, y), si(x, y), nu(x), implica(x, y), echiv(x, y), care trebuie denite
n program.
2). Pentru o propozit ie compusa din doua propozit ii p si q, sa se scrie un program
pentru asarea la terminal a tabelei de adevar si pentru vericarea daca propozit ia
este sau nu tautologie, folosind un vector n care se vor genera valorile de adevar
ale celor 2 variabile propozit ionale n ordinea direct lexicograca, crescatoare.
3). Pentru o propozit ie compusa din trei propozit ii p, q si r, sa se scrie
un program pentru asarea la terminal a tabelei de adevar si pentru vericarea
daca propozit ia este sau nu tautologie, folosind un vector n care se vor ge-
nera valorile de adevar ale celor 3 variabile propozit ionale n ordinea direct lex-
icograca, crescatoare. Care sunt modicarile necesare daca se considera celelalte
trei modalitat i de ordonare?
4). Sa se generalizeze exercit iul 2) sau 3) la mai multe variabile, pentru o
propozit ie considerata ca un sir de caractere.
Faptul ca se poate stabili algoritmic daca o propozit ie oarecare este tautologie
sau nu constituie o proprietate importanta, care se enunt a sub forma: calculul
propozit iilor este decidabil.
Tabelele de adevar, sau matricele de adevar, constituie deci o modalitate algo-
ritmica de a determina valoarea de adevar a unei propozit ii compuse. Mai exista
si alte modalitati, nealgoritmice, si anume bazate pe proprietat i deja stabilite ale
altor propozit ii.
1.2.3 Algebra Lindenbaum-Tarski
Sa denim pe mult imea P o relat ie binara astfel: pentru orice p, q P,
p q daca si numai daca p q este tautologie,
deci daca si numai daca v(p q) = 1 ntotdeauna. Vom nota astfel:
p q
def.
p q este tautologie sau
p q
def.
v(p q) = 1.
Atunci sunt adevarate urmatoarele
Propozit ia 1.2.16 Relat ia este o relat ie de echivalent a pe P.
Demonstrat ie.
(i) este reexiva, adica pentru orice p P, p p.

Intr-adevar, e p P;
p p
def.
p p este tautologie, ceea ce este adevarat, conform (P11). Deci (i) are
loc.
(ii) este simetrica, adica pentru orice p, q P, p q implica q p.

Intr-
adevar, e p, q P; p q
def.
v(p q) = 1; atunci v(q p) = 1, adica q p, deci
p q implica q p. Deci (ii) are loc.
(iii) este tranzitiva, adica pentru orice p, q, r P, p q si q r implica p r.
Intr-adevar, e p, q, r P; (p q si q r)
def.
(v(p q) = 1 si v(q r) = 1);
atunci
v(p) v(q) v(p q)
0 0 1
1 1 1
v(q) v(r) v(q r)
0 0 1
1 1 1
Obt inem:
v(p) v(r) v(p r)
0 0 1
1 1 1
deci v(p r) = 1, adica p r, deci p q si q r implica p r. Deci (iii) are loc.
2
Propozit ia 1.2.17 Pentru orice p, q, p
, q
P, avem proprietat ile:

1) daca p q, atunci p q,
2) daca p p
si q q
, atunci (p q) (p
) si (p q) (p
),
3) (p p) (q q) si (p p) (q q).
Demonstrat ie.
1) Fie p, q P; p q
def.
v(p q) = 1; atunci avem:
v(p) v(q) v(p q) v(p) v(q) v(p q)
0 0 1 1 1 1
1 1 1 0 0 1
adica p q.
2) Fie p, q, p
, q
P; (p p
si q q
)
def.
(v(p p
) = 1 si v(q q
) = 1),
adica:
v(p) v(p
) v(p p
)
0 0 1
1 1 1
si
v(q) v(q
) v(q q
)
0 0 1
1 1 1
de unde obt inem:
v(p) v(p
) v(q) v(q
) v(p q) v(p
) v((p q) (p
))
0 0 0 0 0 0 1
0 0 1 1 1 1 1
1 1 0 0 1 1 1
1 1 1 1 1 1 1
adica (p q) (p
). Analog se demonstreaza ca (p q) (p
).
3) Fie p, q P; p p q q
def.
v((p p) (q q)) = 1; atunci avem:
v(p) v(q) v(p) v(q) v(p p) v(q q) v((p p) (q q))
0 0 1 1 1 1 1
0 1 1 0 1 1 1
1 0 0 1 1 1 1
1 1 0 0 1 1 1
adica (p p) (q q). Restul se demonstreaza la fel. 2
Observat iile 1.2.18
1) Propozit ia 1.2.17 spune ca relat ia este o relat ie de congruent a pe structura
(P, , , ).
2)

In mod uzual, relat ia se mai noteaza .
Deoarece este o relat ie de echivalent a pe P, sa formam clasele de echivalent a;
vom nota cu

p
clasa lui p, pentru orice p P, adica
p
= q P [ q p;
p se numeste reprezentantul (ales al) clasei

p
.
Lema 1.2.19 Denit ia claselor nu depinde de reprezentant i (reprezentant ii alesi),
adica: pentru orice p, q P,
p
=
q
p q.
Demonstrat ie.
=:

p
=
q
implica p
q
, deci p q.
=: p q implica

p
q
si

q
p
, adica

p
=
q
.

Intr-adevar,

p
q
nseamna ca
pentru orice r, (r
p
) (r
q
). Fie r
p
; deci, r p; dar p q; rezulta r q,
adica r
q
. 2
Fie P/
p
[ p P. Atunci sa denim pe P/
doua operat ii binare,

_
si
_
, si o operat ie unara, NEG astfel: pentru orice

p
,
q
P/
,
NEG
p
def.
=

p,
q
def.
=

p q,
q
def.
=

p q .
Aceste trei operat ii sunt bine denite (adica nu depind de reprezentant ii alesi ai
claselor), conform Propozit iei 1.2.17(1),(2). Sa consideram, de asemenea, urmatoarele
elemente remarcabile din P/
(conform Propozit iei 1.2.17(3)):
I
def.
= p p [ p P
si
O
def.
= p p [ p P.
Obt inem, atunci
Teorema 1.2.20 Structura (P/
,
_
,
_
, NEG,
O,
I ) este o algebra Boole, numita

algebra Lindenbaum-Tarski a calculului propozit iilor.
Demonstrat ie. Trebuie sa demonstram ca, pentru orice

p
,
q
,

r P/
:
(B1)

p
_
p
=
p
,
p
_
p
=
p
,
(B2)

p
_
q
=
q
_
p
,
p
_
q
=
q
_
p
,
(B3)

p
_
(
q
_
r ) = (
p
_
q
)
_
r ,
p
_
(
q
_
r ) = (
p
_
q
)
_
r ,
(B4)

p
_
(
p
_
q
) =
p
,
p
_
(
p
_
q
) =
p
,
(B5)

p
_
(
q
_
r ) = (
p
_
q
)
_
(
p
_
r ),
p
_
(
q
_
r ) = (
p
_
q
)
_
(
p
_
r ),
(B6)

p
_
O=
p
,
p
_
I =
p
,
(B7)

p
_
NEG
p
=
I ,
p
_
NEG
p
=
O.
Vom demonstra prima egalitate din (B1):
p
=
p
def.

p p=
p
egal. claselor
(p p) p
def.
(p p) p este o tautologie,
ceea ce este adevarat, conform primei tautologii (P1) din sistemul /
1
de tautologii.
Restul proprietat ilor se demonstreaza similar, folosind corespunzator restul tau-
tologiilor din /
1
. 2
Dacan algebra Boole P/
consideram submult imea P

2
=
O,
I , atunci struc-
tura
(P
2
,
, NEG,
O,
I )
este o subalgebra a algebrei Boole P/
, deci este la randul ei o algebra Boole, si

anume o algebra Boole cu doua elemente (deci izomorfa cu algebra Boole canonica,
L
2
).
Daca facem asocierile:

O - FALSE,

I - TRUE,
_
- OR,
_
- AND, NEG -
NOT, atunci obt inem algebra Boole cu doua elemente
(P
2
= FALSE, TRUE, OR, AND, NOT, FALSE, TRUE),
care este implementata n limbajul PASCAL prin tipul de date BOOLEAN.
1.2.4 Observat ii [100]
1) Am facut o prezentare semantica, neformalizata, a calculului propozit iilor.
2) Orice limba este constituita dintr-un vocabular, o gramatica si totali-
tatea frazelor posibile ale limbii, construite pe baza vocabularului, cu respectarea
regulilor gramaticale. Prin analogie, vorbim de limbajul calculului propozit iilor,
al carui vocabular este format din elementele mult imii P
0
, din conectorii logici
, , , , si din parantezele rotunde stanga si dreapta (, ), gramatica ind
data de regulile (R1) - (R3) (din Observat iile 1.1.8), iar rolul frazelor este jucat
de propozit iile din P.
3) Semnul nu face parte din limbajul calculului propozit iilor, iar armat iile
de forma: p q, p (q r) sunt armat ii despre limbajul calculului propozit iilor;
spunem ca aceste armat ii fac parte din meta-limbajul calculului propozit iilor.
Armat iile de forma: daca p q, atunci p q, daca p p
si q q
, atunci
(p q) (p
) sunt armat ii despre meta-limbajul calculului propozit iilor;

spunem ca ele fac parte din meta-meta-limbajul calculului propozit iilor; deci, este
gresit sa notam cuvintele daca ..., atunci cu semnul din limbaj.
Capitolul 2
Calculul predicatelor
Calculul predicatelor (cu predicate) este o extensie a calculului propozit iilor.

In
calculul predicatelor (logica predicatelor) se studiaza, n afara propozit iilor, predi-
catele (= funct ii propozit ionale = propozit ii variabile = propozit ii deschise).
In prima sect iune studiem predicatele, n a doua sect iune studiem valoarea
de adevar a unui predicat.
Bibliograe: [97], [101], [102], [104].
2.1 Predicatele
Denit ia 2.1.1 Se numeste predicat un enunt cu sens care are printre subiectele
sale cel put in unul care este nedeterminat. Un subiect nedeterminat se numeste
variabila libera.
Predicatele se noteaza astfel:
- cu P(x), daca este un predicat unar (monadic) (= cu un loc liber); x se zice
c a este variabila libera.
- cu P(x, y), daca este binar (= cu 2 locuri libere), cu P(x, y, z), daca este
ternar (= cu 3 locuri libere), ..., cu P(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), daca este n-ar (= cu n locuri
libere); daca un predicat nu este monadic, se zice ca este poliadic. x
1
, x
2
, . . . , x
n
sunt variabile libere.
Exemplele 2.1.2
1) Enunt urile Socrate este muritor, Platon este muritor sunt propozit ii,
adevarate, iar enunt ul x este muritor este un predicat unar, pe care-l vom nota
cu muritor(x) sau cu P(x).
29
30 CAPITOLUL 2. CALCULUL PREDICATELOR (NEFORMALIZAT)
2) Enunt urile 3 < 5, 10 < 5 sunt propozit ii, prima adevarata, a doua falsa,
iar enunt ul n < 5 este un predicat unar, pe care-l vom nota Q(n).
3) Enunt urile 2 3, 5 1 sunt propozit ii, prima adevarata, a doua falsa,
iar enunt ul x y este un predicat binar, pe care-l vom nota cu F(x, y).
Observat iile 2.1.3
1) Daca P este un predicat care cont ine, de exemplu, trei variabile libere, atunci
n funct ie de situat ie, putem pune n evident a una, doua sau toate trei variabilele,
sau chiar niciuna, n care caz se scrie respectiv:
P(x), P(x, y), P(x, y, z), P.
2) Propozit iile pot considerate cazuri particulare (limita) de predicate si
anume: predicate cu 0 locuri.
3) Daca ntr-un predicat n-ar (n 1) nlocuim toate cele n variabile libere
(= subiecte nedeterminate) cu subiecte determinate (= obiecte), atunci obt inem o
propozit ie. Deci, nlocuirea (= substitut ia, xarea) tuturor variabilelor libere ale
unui predicat este o modalitate de trecere de la predicate la propozit ii. Vom vedea
c a mai exista o modalitate: cuanticarea.
4) Locul variabilelor libere nu este indiferent. De exemplu, daca P(x, y) x >
y, atunci P(x, y) ,P(y, x).
2.1.1 Domeniul unui predicat
Vom deni domeniul unui predicat, adica mult imea (mult imile) de obiecte a
(ale) unui predicat.
Denit ia 2.1.4 Fie P(x) un predicat unar. Vom spune ca variabila libera x ia
valori n mult imea D de obiecte din universul de discurs U, si vom nota x D,
daca pentru orice obiect a D, P(a) este o propozit ie cu sens, adevarata sau falsa.
Exemplele 2.1.5
(1) Daca P(x) x este muritor, atunci propozit ia Socrate este muritor are
sens si este adevarata, iar propozit ia Numarul 5 este muritor nu are sens. Deci,
D este mult imea oamenilor sau mult imea animalelor.
(2) Daca Q(x) n < 5, atunci propozit ia 10 < 5 are sens si este falsa, iar
propozit ia Socrate < 5 nu are sens. Deci, D este N sau Q sau '.
Observat ia 2.1.6 Semnul din scrierea: P(x) x este muritor nseamna ca
P(x) este o notat ie pentru x este muritor.
Denit ia 2.1.7 Fie P(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) un predicat n-ar (n > 1).
(i) Vom spune ca variabilele libere x
1
, x
2
, . . . , x
n
iau valori n mult imea de
obiecte D din universul de discurs U
(sau, echivalent, ca tuplul de variabile libere (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ia valori n produsul
2.1. PREDICATELE 31
cartezian D D . . . D = D
n
, generat de mult imea de obiecte D)
si vom nota aceasta cu: x
i
D, i = 1, n
(sau, echivalent, cu (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) D
n
)
daca pentru orice obiecte a
i
D, i = 1, n
(sau, echivalent, pentru orice tuplu de obiecte (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) D
n
)
avem ca P(a
1
, a
2
, . . . , a
n
) este o propozit ie cu sens, adevarata sau falsa. Vom spune
n acest caz ca predicatul P este unisort (cu un singur sort).
(ii) Vom spune ca variabilele libere x
1
, x
2
, . . . , x
n
iau valori respectiv n
mult imile de obiecte D
1
, D
2
, . . . , D
n
din universul de discurs U
(sau, echivalent, ca tuplul de variabile libere (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ia valori n produsul
cartezian D
1
D
2
. . .D
n
=
n
i=1
D
i
, generat de mult imile de obiecte D
1
, D
2
, . . . , D
n
)
si vom nota aceasta cu: x
i
D
i
, i = 1, n
(sau, echivalent, cu (x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
n
i=1
D
i
)
daca pentru orice obiecte a
i
D
i
, i = 1, n
(sau, echivalent, pentru orice tuplu de obiecte (a
1
, a
2
, . . . , a
n
)
n
i=1
D
i
)
avem ca P(a
1
, a
2
, . . . , a
n
) este o propozit ie cu sens, adevarata sau falsa. Vom spune
n acest caz ca predicatul P este plurisort (cu mai multe sorturi).
Observat ia 2.1.8 Mult imea de obiecte D (mult imile de obiecte D
1
, D
2
, . . . , D
n
)
depinde (depind) de P:
D = D
P
(D
1
= D
P
1
, . . . D
n
= D
P
n
).
2.1.2 Propozit ii (enunt uri) complexe
Din predicate (sau din predicate si propozit ii) date se construiesc propozit ii
complexe cu ajutorul operatorilor propozit ionali (, , , , ) si al cuanticato-
rilor (, ), si anume:
(1) Fie, pentru nceput, predicatele unare P(x) si Q(x).
Enunt urile P(x), P(x) Q(x), P(x) Q(x), P(x) Q(x), P(x) Q(x)
se construiesc lingvistic ca n cazul propozit iilor, operatorii propozit ionali
afectand part ile predicative, nu si subiectele. Aceste enunt uri sunt de aseme-
nea predicate.
Enunt urile (x)P(x) si (x)P(x) se construiesc lingvistic astfel: se scrientreg
textul predicatului (enunt ului) P(x) si se adauga n fat a lui textul: Oricare
ar x, , respectiv textul exista (cel put in un) x, astfel ncat. Deci, enunt ul
(x)P(x) se citeste: Oricare ar x, P(x), iar enunt ul (x)P(x) se citeste:
exista x, astfel ncat P(x).
Enunt urile (x)P(x) si (x)P(x) nu se mai refera la obiectul nedeterminat
x, ci la mult imea de obiecte D n care variabila x ia valori, exprimand o
proprietate a lui D, si anume:
Toate obiectele din D au proprietatea P,
respectiv
exista cel put in un obiect n D care are proprietatea P.
(2) Fie acum P(x, y) si Q(x, y) doua predicate binare (sau unul unar si celalalt
binar).
Construct iile lingvistice ale enunt urilor: P(x, y), P(x, y)Q(x, y), P(x, y)
Q(x, y), P(x, y) Q(x, y), P(x, y) Q(x, y) sunt evidente. Toate aceste
enunt uri sunt predicate.
Construct iile lingvistice ale enunt urilor:
(a) (x)P(x, y), (y)P(x, y), (x)P(x, y), (y)P(x, y),
(b) (x)(y)P(x, y), (x)(y)P(x, y), (x)(y)P(x, y), (x)(y)P(x, y),
(y)(x)P(x, y), (y)(x)P(x, y), (y)(x)P(x, y), (y)(x)P(x, y)
sunt evidente, cele grupate n (a) ind predicate, cele grupate n (b) ind
propozit ii.
(3) Construct iile propozit iilor complexe n cazul predicatelor ternare, . . ., n-are se
generalizeaza ntr-un mod evident.
Observat iile 2.1.9
(i) Cuanticatorii lucreaza asupra subiectului (subiectelor) unui enunt .
(ii) Prin cuanticarea predicatului unar P(x), numarul locurilor libere din
enunt ul astfel obt inut s-a redus la 0. Deci, enunt urile (x)P(x) si (x)P(x)
sunt propozit ii, n care x se numeste variabila legat a. Deci, cuanticarea este a
doua modalitate de trecere de la predicate la propozit ii.
(iii) Cuanticatorii si nu sunt independent i - vedet i Exemplele 2.2.7(I)1., 2.
(dupa cum nici operatorii si nu sunt independent i - vedet i Observat ia 1.2.11).
(1) Fie P(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) un predicat n-ar (n > 1). Prin o cuaticare, numarul
locurilor libere din predicat scade cu o unitate; prin doua cuanticari, scade cu
doua unitat i, etc. Deci,
- enunt urile:
(x
1
)P(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), (x
1
)P(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), (x
2
)P(x
1
, x
2
, . . . , x
n
),
(x
2
)P(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) s.a.m.d. sunt predicate (n 1)-are;
- enunt urile:
(x
1
)(x
2
)P(x
1
, x
2
, . . . , x
n
),
(x
1
)(x
2
)P(x
1
, x
2
, . . . , x
n
),
(x
1
)(x
2
)P(x
1
, x
2
, . . . , x
n
),
(x
1
)(x
2
)P(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
s.a.m.d. sunt predicate (n 2)-are;
s.a.m.d., iar
- enunt urile:
(x
1
)(x
2
) . . . (x
n
)P(x
1
, x
2
, . . . , x
n
),
2.1. PREDICATELE 33
(x
1
)(x
2
) . . . (x
n
)P(x
1
, x
2
, . . . , x
n
),
.............................................................
(x
1
)(x
2
) . . . (x
n
)P(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
s.a.m.d. sunt predicate 0-are, adica sunt propozit ii.
Variabila care apare langa un cuanticator (= aatan aria de cuprindere a unui
cuanticator) dispare din predicat, nu mai este libera, ci legata. Evident, aceeasi
variabila nu poate legata de mai multe ori ntr-un predicat.
(2) Avem deci doua modalitat i de trecere de la predicate (= propozit ii deschise)
la propozit ii (= propozit ii nchise), numite si modalitat i de nchidere a unui predi-
cat:
MOD1 - prin nlocuirea tuturor variabilelor libere cu obiecte,
MOD2 - prin cuanticarea (legarea) tuturor variabilelor libere.
(3) Daca D, mult imea de obiecte a unui predicat unar P(x), este nita:
D = a
1
, a
2
, . . . , a
n
,
atunci
(x)P(x) (P(a
1
) P(a
2
) . . . P(a
n
)),
(x)P(x) (P(a
1
) P(a
2
) . . . P(a
n
)),
adica cuanticatorul universal coincide cu o conjunct ie, iar cuanticatorul
existent ial coincide cu o disjunct ie.
(4) Rezultatul unei cuanticari nu depinde de notat ia (numele) variabilei n
raport cu care se face cuanticarea, adica, de exemplu:
(x)P(x) (y)P(y) si (y)P(x, y, z) (u)P(x, u, z),
dar
(x)P(x, y) ,(y)P(x, y) si (u)P(x, u, z) ,(x)P(x, x, z).
(5)

In cazul unei cuanticari repetate nu putem nlocui variabila unei cuan-
ticari cu o variabila care intervine n alta cuanticare. Deci,
(x)(y)P(x, y, z) (x)(u)P(x, u, z),
(x)(y)P(x, y, z) ,(x)(x)P(x, x, z).
Convent ii de scriere
(1) Vom scrie: (x)P(x) n loc de: xP(x) si vom scrie: (x)P(x) n loc de:
xP(x), n acest capitol. Dar scrierea: ()xP(x) este gresita, ca si scrierea:
()xP(x).
(2) Pentru a usura scrierea unei propozit ii complexe, vom presupune urmatoarele:
(i) cuanticatorii (, ) au prioritate n fat a operatorilor propozit ionali (leaga mai
tare), ei avand aceeasi prioritate (leaga la fel de tare);
(ii) operatorii propozit ionali au prioritat ile urmatoare: (I): ( leaga cel mai tare),
(II): , (III): , (IV): , (V): ( leaga cel mai slab).
2.2 Valoarea de adevar a unui predicat
Fie P(x) un predicat unar oarecare; el poate adevarat, fals, sau ambivalent.
Denit iile 2.2.1 Fie P(x) un predicat unar si D mult imea sa de obiecte.
Spunem ca P(x) este adevarat daca pentru orice a D, propozit ia P(a) este
adevarata.
Spunem ca P(x) este fals daca pentru orice a D, propozit ia P(a) este falsa.
Spunem ca P(x) este ambivalent daca exista a D, astfel ncat propozit ia
P(a) este adevarata si exista b D, astfel ncat propozit ia P(b) este falsa.
Exemplele 2.2.2 Fie D = N si e predicatele unare urmatoare care au pe D ca
domeniu:
(1) P(n) n 0 - este un predicat adevarat;
(2) P(n) n < 0 - este un predicat fals;
(3) P(n) n 5 - este un predicat ambivalent.
Enunt urile (x)P(x) si (x)P(x) sunt propozit ii, a caror valoare de adevar se
deneste astfel:
Denit iile 2.2.3
(i) Propozit ia (x)P(x) este adevarata daca predicatul P(x) este adevarat;
propozit ia (x)P(x) este falsa daca predicatul P(x) este fals sau ambivalent.
(ii) Propozit ia (x)P(x) este adevarata daca predicatul P(x) este adevarat sau
ambivalent; propozit ia (x)P(x) este falsa daca predicatul P(x) este fals.
Fie P(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) un predicat n-ar (n > 1) oarecare; el poate adevarat,
fals sau ambivalent, denit iile ind evidente.
2.2.1 Tautologii. Tautologii cuanticate
Denit iile 2.2.4
(1) Se numeste lege logica orice enunt complex (adica format cu ajutorul o-
peratorilor propozit ionali (, , , , ) si al cuanticatorilor (, ) din alte
enunt uri, numite enunt uri componente) care are proprietatea ca este adevarat in-
dependent de valorile de adevar ale enunt urilor componente. O lege logica care se
construieste fara cuaticatori va numita tautologie. O lege logica n construct ia
c areia intervin si cuanticatorii nu are un nume special n literatura de specialitate;
noi o vom numi tautologie cuanticata.
(2) Un enunt complex care este fals, oricare ar valorile de adevar ale enunt urilor
componente, va numit antilogie - daca nu cont ine cuanticatorii, si antilogie cuan-
ticata - daca cont ine cuanticatori.
AR A UNUI PREDICAT 35
Vom da acum o formulare a Principiului generalizarii (P.G. pe scurt):
- pentru un predicat unar P(x): daca o propozit ie P(a) este adevarata pentru
un obiect a xat, altfel arbitrar (oarecare), din domeniul lui P, atunci propozit ia
P(a) este adevarata pentru orice obiect a din domeniul lui P.
- pentru un predicat binar P(x, y): daca o propozit ie P(a, b) este adevarata
pentru un obiect (a, b) xat, altfel arbitrar (oarecare), din domeniul lui P, atunci
propozit ia P(a, b) este adevarata pentru orice obiect (a, b) din domeniul lui P.
- pentru un predicat n-ar P(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) (n > 2): analog.
Exemplele 2.2.5 (Exemple de tautologii) (A se vedea Exemplele 1.2.10)
Sistemul /
1
(, , , , O, I) pentru predicate unare:
(Px1) P(x) P(x) P(x), P(x) P(x) P(x),
(Px2) P(x) Q(x) Q(x) P(x), P(x) Q(x) Q(x) P(x),
(Px3) P(x) (Q(x) R(x)) (P(x) Q(x)) R(x), P(x) (Q(x) R(x))
(P(x) Q(x)) R(x),
(Px4) P(x) (P(x) Q(x)) P(x), P(x) (P(x) Q(x)) P(x),
(Px5) P(x) (Q(x) R(x)) (P(x) Q(x)) (P(x) R(x)), P(x) (Q(x)
R(x)) (P(x) Q(x)) (P(x) R(x)),
(Px6) P(x) O P(x), P(x) I P(x),
(Px7) P(x) P(x) (Principiul tert ului exclus), (P(x) P(x)).
Alte tautologii remarcabile sunt de exemplu (pentru predicate unare):
(Px8) (P(x) Q(x)) P(x) Q(x), (P(x) Q(x)) P(x) Q(x)
(Legile De Morgan),
(Px9) P(x) P(x) (Principiul dublei negat ii),
s.a.m.d.
(Px23) [P(x) (P(x) Q(x))] Q(x) (Modus ponens),
s.a.m.d.
Sistemul /
1
(, , , , O, I) pentru predicate binare:
(Pxy1) P(x, y) P(x, y) P(x, y), P(x, y) P(x, y) P(x, y),
(Pxy2) P(x, y) Q(x, y) Q(x, y) P(x, y), P(x, y) Q(x, y) Q(x, y)
P(x, y),
s.a.m.d.
(Pxy23) [P(x, y) (P(x, y) Q(x, y))] Q(x, y) (Modus ponens),
s.a.m.d.
Exemplele 2.2.6 (Exemple de antilogii cuanticate)
1. (x)P(x) (x)[P(x)],
2. (x)P(x) (x)[P(x)].
Exemplele 2.2.7 (Exemple de tautologii cuanticate)
Vom grupa exemplele mai folosite de tautologii cuanticate n opt grupe:
(I) echivalent ele cuanticatorilor:
1. [(x)P(x)] [(x)(P(x))],
2. [(x)P(x)] [(x)(P(x))],
3. [(x)P(x)] (x)[P(x)] (vedet i Exercit iul 1),
4. [(x)P(x)] (x)[P(x)].
(II):
1. (x)P(x) (x)[P(x)],
2. (x)P(x) (x)[P(x)].
(III):
1. [(x)P(x) (x)(P(x))],
2. [(x)P(x) (x)(P(x))].
(IV):
1. (x)P(x) P(y) (vedet i Exercit iul 2),
2. P(y) (x)P(x).
(V) (o consecint a a (IV)):
(x)P(x) (x)P(x).
(VI) Fie p o propozit ie si Q(x) un predicat unar:
1. [(x)(p Q(x))] [p (x)Q(x)], Regula ( ) (vedet i Exercit iul 3)
2. [(x)(Q(x) p)] [(x)Q(x) p], Regula ( ).
(VII):
1. (x)[P(x) Q(x)] [(x)P(x) (x)Q(x)],
2. (x)[P(x) Q(x)] [(x)P(x) (x)Q(x)],
3. (x)[P(x) Q(x)] [(x)P(x) (x)Q(x)],
4. (x)[P(x) Q(x)] [(x)P(x) (x)Q(x)].
(VIII):
1. (x)(y)P(x, y) (y)(x)P(x, y),
2. (x)(y)P(x, y) (y)(x)P(x, y),
3. (x)(y)P(x, y) (y)(x)P(x, y).
Exercit iile 2.2.8
(1) [97] Fie P(x) un predicat unar. Sa se demonstreze ca urmatoarea propozit ie
este ntotdeauna adevarata (tautologia cuanticata (I)3.):
h [(x)P(x)] (x)[P(x)].
Demonstrat ie.
h ([(x)P(x)] (x)[P(x)]) ([(x)[P(x)]] [(x)P(x)]) .
Sa notam cei doi termeni ai conjunct iei astfel:
h
1
[(x)P(x)] (x)[P(x)] (x)P(x) (x)[P(x)],
deoarece p p si
h
2
[(x)[P(x)]] [(x)P(x)].
Atunci h este adevarata daca h
1
este adevarata si h
2
este adevarata. Sa notam
p (x)P(x).
Sa aratam ca propozit ia h
1
este adevarata:
- daca propozit ia p este adevarata, atunci h
1
este adevarata;
- daca propozit ia p este falsa, atunci predicatul P(x) este fals sau ambivalent;
rezulta ca predicatul P(x) este adevarat sau ambivalent; deci propozit ia (x)[P(x)]
este adevarata; rezulta ca h
1
este adevarata.
Sa aratam ca propozit ia h
2
este adevarata:
- daca propozit ia p este adevarata, atunci predicatul P(x) este adevarat; atunci
predicatul P(x) este fals; deci propozit ia (x)[P(x)] este falsa; rezulta ca propozit ia
[(x)[P(x)]] este adevarata si, deci, h
2
este adevarata;
- daca propozit ia p este falsa, atunci propozit ia p este adevarata si deci h
2
este
adevarata.
Deci, h este ntotdeauna adevarata.
(2) [97] Fie P(x) un predicat unar oarecare. Sa se demonstreze ca predicatul
urmator este adevarat (tautologia cuanticata (IV)1.):
H(y) (x)P(x) P(y).
Demonstrat ie.
Conform denit iei, predicatul H(y) este adevarat daca pentru orice obiect a
D
H
(D
H
este domeniul lui H), H(a) este o propozit ie adevarata. Fie a D
H
un
obiect xat, altfel arbitrar; sa aratam ca H(a) este o propozit ie adevarata:
H(a) (x)P(x) P(a) [(x)P(x)] P(a).
Sa notam p (x)P(x); atunci
- daca propozit ia p este adevarata, atunci P(x) este un predicat adevarat, deci
P(a) este o propozit ie adevarata si, prin urmare, H(a) este o propozit ie adevarata;
- daca propozit ia p este falsa, atunci propozit ia p este adevarata si, deci, propozit ia
H(a) este adevarata.
Deci, n ambele cazuri posibile, H(a) este o propozit ie adevarata. Rezulta, conform
(P.G.), ca pentru orice obiect a D
H
, propozit ia H(a) este adevarata, deci H(y)
este un predicat adevarat.
(3) Fie p o propozit ie si Q(x) un predicat unar oarecare. Sa se demonstreze ca
urmatoarea propozit ie este ntotdeauna adevarata (tautologia cuanticata (VI)1.):
h [(x)(p Q(x))] [p (x)Q(x)].
Demonstrat ie.
h [(x)(p Q(x))] [p (x)Q(x)]
(x)[(p Q(x))] [p (x)Q(x)]
(x)[p Q(x)] [p (x)Q(x)],
conform primului exercit iu, faptului ca p p si conform legilor De Morgan.
- Daca p este falsa, atunci p este adevarata si deci h este adevarata.
- Daca p este adevarata, atunci sa notam:
h
1
(x)[p Q(x)], h
2
[p (x)Q(x)].
- daca predicatul Q(x) este adevarat, atunci propozit ia (x)Q(x) este adevarata,
deci h
2
este adevarata; rezulta h adevarata;
- daca predicatul Q(x) este fals, atunci predicatul Q(x) este adevarat; rezulta ca
p Q(x) este un predicat adevarat, de unde obt inem ca h
1
este adevarata, deci h
este adevarata;
- daca predicatul Q(x) este ambivalent, atunci predicatul Q(x) este ambivalent;
rezulta ca p Q(x) este un predicat ambivalent, de unde obt inem ca h
1
este
adevarata, deci h este adevarata.
Deci, h este ntotdeauna o propozit ie adevarata.
Observat ia 2.2.9 Toate regulile de deduct ie, exceptand (P.G.), sunt consecint e
a trei reguli fundamentale: modus ponens, , . Se poate arata ca
pentru nevoile unei teorii deductive ne putem rezuma doar la doua reguli: modus
ponens si una din celelalte doua.
Observat ia 2.2.10
Semnicat ia scrierilor din matematica: x > 0, P(x) si x > 0, P(x) este
respectiv urmatoarea:
x > 0, P(x) (x)(x > 0 P(x)), x > 0, P(x) (x)(x > 0 P(x)).
In consecint a, daca le negam, obt inem respectiv:
(x > 0, P(x)) ((x)(x > 0 P(x)))
(x)(x > 0 P(x))
(x)((x > 0) P(x))
(x)(x > 0 P(x))
x > 0, P(x).
(x > 0, P(x)) ((x)(x > 0 P(x)))
(x)(x > 0 P(x))
(x)((x > 0) P(x))
(x)(x > 0 P(x))
x > 0, P(x).
2.2.2 Observat ii
Calculul predicatelor prezentat se mai numeste calculul predicatelor de ordinul I.
Daca variabilele libere x, y, z, . . . din predicate sunt mult imi, atunci calculul predi-
catelor corespunzator se zice de ordinul II; daca ele sunt mult imi de mult imi, cal-
culul se zice de ordinul III s.a.m.d.
Partea II
Algebre Boole
41
43
Teoria algebrelor Boole s-a nascut ca urmare a descoperirii analogiei perfecte
care exista ntre legile logicii si anumite reguli ale calculului algebric. Aceasta
descoperire este unanim atribuita lui George Boole [9].
Dintre matematicienii care au adus contribut ii mari la dezvoltarea teoriei al-
gebrelor Boole trebuie ment ionat i: M.H. Stone, pentru celebra sa teorema de
reprezentare si pentru teoria dualitat ii algebrelor Boole, si A. Tarski, care a obt inut
rezultate remarcabile atat pe linia algebrica a acestui domeniu, cat mai ales pe linia
legaturilor sale cu logica.
Algebrele Boole constituie reectarea algebrica a calculului propozit iilor, ind
modele algebrice ale calculului propozit iilor. Algebrele Boole monadice, poliadice
[50] si cilindrice sunt modele algebrice ale calculului predicatelor; acestea sunt dis-
cutate put in n capitolul 8.
Astazi, teoria algebrelor Boole se prezinta ca un capitol important al algebrei, de
sine statator, care are puternice conexiuni cu logica si care are aplicat ii n analiza,
topologie, calculul probabilitat ilor etc., cele mai spectaculoase aplicat ii ind nsa
n domeniul informaticii.
Algebrele Boole sunt n mod tradit ional studiate n contextul laticilor, deoarece
sunt cazuri particulare de latici. Laticile reprezinta un suport algebric pentru ma-
joritatea sistemelor logice. De aceea am considerat necesara existent a unui scurt
capitol consacrat laticilor.
Bibliograe pentru latici: [2], [7], [48], [88].
Bibliograe pentru algebre Boole: [9], [45], [51], [58], [88], [111], [114], [120].
Bibliograe pentru mult imi fuzzy: [92], [123].
44
Capitolul 3
Latici
Teoria laticilor ncepe cu cercetarile lui R. Dedekind asupra structurii mult imii
subgrupurilor unui grup abelian [24]. Contribut iile unor matematicieni important i
ca G. Birkho, O. Ore, A. Tarski, G. Gratzer etc. au facut din teoria laticilor un
domeniu al matematicii de sine statator (vedet i [2], [7], [48]).
Prima sect iune prezinta mult imile ordonate, iar a doua sect iune cont ine
cele doua denit ii echivalente ale laticilor si multe exemple.
3.1 Mult imi (pre)ordonate
3.1.1 Denit ii. Exemple
Denit iile 3.1.1 Fie A o mult ime nevida.
O relat ie binara R pe A se numeste relat ie de ordine (part iala) daca sunt ve-
ricate urmatoarele axiome: pentru orice x, y, z A,
(O
1
) xRx (reexivitatea),
(O
2
) daca xRy si yRx, atunci x = y (antisimetria),
(O
3
) daca xRy si yRz, atunci xRz (tranzitivitatea).
Daca R mai verica si axioma:
(O
4
) pentru orice x, y A, xRy sau yRx (x si y sunt compatibile),
atunci R se numeste relat ie de ordine totala.
O relat ie binara R pe A se numeste relat ie de preordine daca verica (O
1
) si
(O
3
).
O pereche (A, R) se numeste
- mult ime (part ial) ordonat a, daca R este o relat ie de ordine (part iala) pe A,
- mult ime total ordonata sau mult ime liniara (liniar ordonata) sau lant , daca R
este o relat ie de ordine totala pe A,
- mult ime preordonata, daca R este o relat ie de preordine pe A.
45
46 CAPITOLUL 3. LATICI
Exemplele 3.1.2
(1) Perechile (R, ), (Q, ), (Z, ), (N, ) sunt lant uri.
(2) Daca X este o mult ime nevida, atunci (T(X), ) este o mult ime ordonata;
ea este total ordonata daca si numai daca X este formata dintr-un singur element.
(3) Daca X este o mult ime nevida, atunci (X, =) este o mult ime ordonata (n
acest caz R este = (x, x) [ x X).
(4) Daca pe mult imea N
= N0 denim, pentru orice x, y, x _ y x [ y (x

este divizibil cu y), atunci (N
, _) este o mult ime ordonata, dar nu total ordonata.

(5) Relat ia x _ y x [ y, denita pe Z, este o relat ie de preordine, care nu
este relat ie de ordine.
(6) Daca pe mult imea C a numerelor complexe denim relat ia binara _ astfel:
pentru orice z
1
= a
1
+ib
1
, z
2
= a
2
+ib
2
C,
z
1
_ z
2
def.
(a
1
a
2
, b
1
b
2
),
atunci (C, _) este o mult ime ordonata, dar nu total ordonata.
(7) Fie A mult imea ot erilor dintr-o unitate militara. Pentru x, y A, spunem
c a x y daca gradul lui x este mai mic sau egal cu gradul lui y. Atunci (A, )
este o mult ime preordonata, care nu este ordonata.
Convent ie. O relat ie de (pre)ordine arbitrara pe o mult ime A va notata de
acum nainte prin .
Denit ia 3.1.3 Fie (A, ), (B, ) doua mult imi ordonate.
O funct ie f : A B se numeste izotona daca x y implica f(x) f(y), pentru
orice x, y A.
3.1.2 Principiul dualitat ii. Diagrama Hasse
Daca este o relat ie de (pre)ordine pe A, atunci relat ia denita pe A astfel:
pentru orice x, y A,
x y
def.
y x,
se numeste relat ia inversa sau relat ia duala a relat iei .
Principiul dualitat ii pentru mult imi (pre)ordonate este urmatorul:
orice enunt (denit ia unei not iuni, propozit ie, teorema etc.) cu privire la mult imea
(pre)ordonata (A, ) ramane valabil daca peste tot n cuprinsul sau schimbam
relat ia de (pre)ordine cu relat ia de (pre)ordine inversa, .
Structura (A, ) astfel obt inuta este tot o mult ime (pre) ordonata, numita duala
lui (L, ). Enunt ul astfel obt inut (denit ia unei not iuni, propozit ie, teorema etc.)
este dualul primului enunt (denit ie a unei not iuni, propozit ie, teorema etc.). Mai
spunem ca cele doua structuri (enunt uri) sunt duale una alteia sau simplu duale.
3.1. MULT IMI (PRE)ORDONATE 47
Diagrama Hasse
O relat ie binara pe o mult ime nita A se va reprezenta grac prin diagrama
Hasse astfel: elementele mult imii sunt reprezentate prin puncte, iar faptul ca x < y
(adica x y si x ,= y) si nu exista z cu x < z < y se reprezinta printr-o linie care
leaga cele doua puncte, y ind situat mai sus ca x:
x
y
Diagrama Hasse este utila pentru recunoasterea proprietat ilor relat iei binare.
Exemplu de diagrama Hasse.
Dac a A = a, b, c, d si R = (a, a), (b, b), (c, c), (d, d), (a, b), (a, c), (a, d), (b, c), (b, d)
atunci (A, R) este o mult ime ordonata ce va reprezentata grac de diagrama Hasse
din gura 3.1.
`
`

b
c
d
Figura 3.1: Diagrama Hasse a mult imii ordonate (A, R)
3.1.3 Prim (ultim) element, minorant (majorant), inmum
(supremum). Axioma lui Zorn
Denit iile 3.1.4 Fie (A, ) o mult ime ordonata.
Un element u A se numeste prim element sau cel mai mic element (ultim
element sau cel mai mare element) daca u x (respectiv u x) pentru orice
x A.
Deci, not iunile de prim element si ultim element sunt duale una alteia.
Atat primul element, cat si ultimul element, al unei mult imi ordonate sunt unici
(atunci cand exista). Primul element va notat de obicei cu 0, iar ultimul element
cu 1. O mult ime ordonata cu 0 si 1 se numeste marginita.
Exemplele 3.1.5 Consideram mult imile ordonate din gura 3.2.

In cazul a) e-
xista prim si ultim element (mult imea ordonata este marginita), n cazul b) exista
numai ultim element, iar n cazul c) exista numai prim element.
`
`
`
`
0
a)
x y
z
1

`
`
x y
z
1
b)
`
`

z
x y
0
c)
Figura 3.2: Exemple de mult imi ordonate cu prim si/sau ultim element
Denit iile 3.1.6
Fie (A, ) o mult ime part ial ordonata si e X o submult ime a lui A. Un element
a A este un minorant (majorant) al lui X daca a x (respectiv a x) pentru
orice x X.
Echivalent, e (x
i
)
iI
o familie oarecare de elemente din A indexata de I, I o
mult ime oarecare, eventual innita. Un element a A este un minorant (majorant)
al familiei (x
i
)
iI
, daca a x
i
(respectiv a x
i
), pentru orice i I.
Deci, not iunile de minorant si majorant sunt duale una alteia.
Exemplul 3.1.7 Consideram mult imea ordonata (A = a, b, c, d, e, f, ) din gura
3.3, fara prim si ultim element. Daca X = c, d, atunci mult imea minorant ilor lui
X este a, b, c, iar mult imea majorant ilor lui X este d, e, f.
`
`
`
`

a
b
d
e
f
Figura 3.3: Mult ime ordonata
Atat mult imea minorant ilor, cat si mult imea majorant ilor, pot vide.
3.1. MULT IMI (PRE)ORDONATE 49
Denit ia 3.1.8
Fie (A, ) o mult ime part ial ordonata si e X o submult ime a lui A. Inmumul
lui X este cel mai mare minorant al lui X si se noteaza inf X.
Echivalent, e (x
i
)
iI
o familie oarecare de elemente din A, indexata de I (I o
mult ime oarecare, eventual innita). Inmumul familiei (x
i
)
iI
este cel mai mare
minorant al ei si se noteaza inf
iI
x
i
.
Deci, relat ia a = inf X (a A, X A) este caracterizata de proprietat ile:
(i) a este un minorant al lui X (adica a x pentru orice x X),
(ii) a este cel mai mare minorant al lui X, adica, daca b este un minorant al lui X
(dac a b x pentru orice x X), atunci b a.
Echivalent, un element a A este inmumul familiei (x
i
)
iI
daca verica pro-
prietat ile:
(j) a este un minorant al familiei (x
i
)
iI
(adica a x
i
, pentru orice i I);
(jj) a este cel mai mare minorant al familiei (x
i
)
iI
, adica daca b este un minorant
al familiei (x
i
)
iI
(daca b x
i
pentru orice i I), atunci b a.
Dual, avem urmatoarea denit ie a supremumului:
Denit ia 3.1.9
Fie (A, ) o mult ime part ial ordonata si e X o submult ime a lui A. Supremu-
mul lui X este cel mai mic majorant al lui X si se noteaza sup X.
Echivalent, e (x
i
)
iI
o familie oarecare de elemente din A, indexata de I, I o
mult ime oarecare, eventual innita. Supremumul familiei (x
i
)
iI
este cel mai mic
majorant al ei si se noteaza sup
iI
x
i
.
Deci, relat ia a = sup X (a A, X A) este caracterizata de proprietat ile:
(i) a este un majorant al lui X (adica x a pentru orice x X),
(ii) a este cel mai mic majorant al lui X, adica, daca b este un majorant al lui X
(dac a x b pentru orice x X), atunci a b.
Echivalent, un element a A este supremumul familiei (x
i
)
iI
daca verica
proprietat ile:
(j) a este un majorant al familiei (x
i
)
iI
(adica x
i
a, pentru orice i I);
(jj) a este cel mai mic majorant al familiei (x
i
)
iI
, adica daca b este un majorant
al familiei (x
i
)
iI
(daca x
i
b pentru orice i I), atunci a b.
Deci, not iunile de inmum si supremum sunt duale una alteia.
1) Deci, elementul inf
iI
x
i
al lui A este caracterizat de:
(i) inf
iI
x
i
x
i
, pentru orice i I si
(ii) pentru orice b A care verica b x
i
pentru orice i I, avem b inf
iI
x
i
.
1) Elementul dual, sup
iI
x
i
al lui A este caracterizat de:
(i) x
i
sup
iI
x
i
, pentru orice i I si
(ii) pentru orice b A care verica x
i
b pentru orice i I, avem
sup
iI
x
i
b.
2) Inmumul mult imii nite (familiei nite) x
1
, x
2
, . . . , x
n
= (x
i
)
i{1,2,...,n}
va
notat inf(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) sau inf
i=1,n
x
i
, iar supremumul ei va notat
sup(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) sau sup
i=1,n
x
i
. Daca n = 2, inmumul familiei (mult imii)
x, y va notat inf(x, y), iar supremumul ei va notat sup(x, y).
Denit iile 3.1.11 Fie (A, ) o mult ime ordonata si X A. Un element maximal
(minimal) al lui X este un element m al lui X cu proprietatea ca m a (respectiv
m a), a X, implica a = m.
Deci, not iunile de element maximal si element minimal sunt duale una alteia.
O mult ime ordonat a poate avea mai multe elemente maximale si/sau mai multe
elemente minimale.
Exemplele 3.1.12
1) (R, ) nu are niciun element maximal si niciun element minimal.
2)

In (T(X), ) elementele minimale sunt de forma x, x X, iar X este
element maximal.
3) Ultimul element al unei mult imi ordonate este si element maximal, iar primul
element este si element minimal. Reciproca nu este adevarata.
Denit ia 3.1.13 O mult ime ordonata (A, ) se numeste inductiva daca orice parte
total ordonata a sa admite un majorant.
Axioma lui Zorn: Orice mult ime ordonat a inductiva admite un element maximal.
3.2 Latici
3.2.1 Latici Ore si latici Dedekind. Echivalent a lor
Denit ia 3.2.1
O mult ime ordonata L = (L, ) se numeste latice Ore daca pentru orice doua
elemente x, y din L exista inf(x, y) si sup(x, y).
Propozit ia 3.2.2

Intr-o latice Ore L, urmatoarele armat ii sunt echivalente: pen-
tru orice x, y L,
(i) x y,
(ii) sup(x, y) = y,
(iii) inf(x, y) = x.
Demonstrat ie.
(i) (ii):

Intr-adevar, presupunand ca x y, atunci deoarece avem si y y,
conform reexivitat ii lui , rezulta ca y este majorant al x, y. Fie z un majorant
3.2. LATICI 51
oarecare al x, y, deci x z si y z. Deci y z, adica y este cel mai mic
majorant al x, y, deci sup(x, y) = y.
(ii) (i):

Intr-adevar, sup(x, y) = y nseamna printre altele ca x y si y y;
deci x y.
Similar se demonstreaza ca (i) (iii). 2
Propozit ia 3.2.3 Fie L o latice Ore. Urmatoarele propriet at i sunt vericate: pen-
tru orice x, y, z L,
(O1) inf(x, x) = x, sup(x, x) = x (idempotent a lui inf, sup)
(O2) inf(x, y) = inf(y, x), sup(x, y) = sup(y, x) (comutativitatea lui inf, sup)
(O3) inf(x, y, z) = inf(x, inf(y, z)) = inf(inf(x, y), z) (asociativitatea lui inf),
sup(x, y, z) = sup(x, sup(y, z)) = sup(sup(x, y), z) (asociativitatea lui sup),
(O4) inf(x, sup(x, y)) = x, sup(x, inf(x, y)) = x (proprietat ile de absorbt ie).
Demonstrat ie.
(O1): Sa demonstram ca sup(x, x) = x. Fie a = sup(x, x); deci x y si pentru
orice b L care verica x b avem a b. Dar, x L verica x x, conform
reexivitat ii; luam b = x; rezulta a x. Deci, a = x, adica sup(x, x) = x. La fel
se demonstreaza ca inf(x, x) = x.
(O2): Sa demonstram ca sup(x, y) = sup(y, x). Fie u = sup(x, y) si
v = sup(y, x); deci avem: x u, y u si y v, x v si, pentru orice z care verica
x, y z, avem u z si v z. Se observa ca u, v sunt un astfel de z, deci u v si
v u, de unde obt inem u = v. La fel se demonstreaza ca inf(x, y) = inf(y, x).
(O3) Sa demonstram ca sup(x, y, z) = sup(x, sup(y, z)). Sa notam t = sup(y, z),
u = sup(x, y, z), v = sup(x, t); atunci avem:
(i) y, z t si pentru orice Z L cu y, z Z, avem t Z,
(ii) x, y, z u si pentru orice Z
L cu x, y, z Z
, avem u Z
,
(iii) x, t v si pentru orice Z
L cu x, t Z
, avem v Z
.
Sa aratam ca u = v:
Din y, z t si t v obt inem ca y, z v; dar avem si x v. Rezulta ca x, y, z v;
lu am Z
= v n (ii) si obt inem ca u v.

Din y, z u, luand Z = u n (i), obt inem ca t u. Dar avem si ca x u;
deci, x, t u; luand Z
= u n (iii), obt inem ca v u. Astfel, u = v. Restul se

demonstreaza similar. 2
Denit ia 3.2.4 Fie L = (L, , ) o structura formata dintr-o mult ime L si doua
operat ii binare denite pe L. L se numeste latice Dedekind daca urmatoarele pro-
prietat i (axiome) sunt vericate: pentru orice x, y, z L,
(L1) x x = x, x x = x (idempotent a lui , )
(L2) x y = y x, x y = y x (comutativitatea lui , )
(L3) x(y z) = (xy) z, x(y z) = (xy) z) (asociativitatea lui , )
(L4) x (x y) = x, x (x y) = x (cele doua proprietat i de absorbt ie).
Propozit ia 3.2.5

Intr-o latice Dedekind L, urmatoarele armat ii sunt echivalente:
pentru orice x, y L,
(i) x y = x,
(ii) x y = y.
Demonstrat ie. Daca xy = x, atunci xy = (xy) y
(L2)
= y (y x)
(L4)
= y.
Daca x y = y, atunci x y = x (x y)
(L4)
= x. 2
Vom arata acum ca cele doua denit ii, Ore si Dedekind, ale laticilor sunt echiva-
lente.
Teorema 3.2.6
(1) Fie L = (L, ) o latice Ore. Sa denim
(L)
def.
= (L, , ),
unde pentru orice x, y L,
(3.1) x y
def.
= inf(x, y), x y
def.
= sup(x, y).
Atunci structura (L) este o latice Dedekind.
(1) Fie L = (L, , ) o latice Dedekind. Sa denim
(L)
def.
= (L, ),
unde pentru orice x, y L,
(3.2) x y daca si numai daca x y = y.
Atunci relat ia este de ordine, iar structura (L) este o latice Ore, unde pentru
orice x, y L,
(3.3) inf(x, y) = x y, sup(x, y) = x y.
(2) Cele doua aplicat ii, si , sunt inverse una alteia.
Demonstrat ie.
(1): Cele doua operat ii sunt bine denite (adica exista x y si x y pentru
orice x, y L, conform denit iei laticii Ore). Trebuie sa demonstram ca cele
doua operat ii verica axiomele (L1)-(L4).

Intr-adevar, x x = inf(x, x) = x si
x x = sup(x, x) = x, conform (O1) din Propozit ia 3.2.3, deci (L1) este vericata.
Similar, (L2)-(L4) rezulta respectiv din (O2)-(O4).
(1):
Trebuie sa aratam ca relat ia este reexiva, antisimetrica si tranzitiva.
este reexiva, adica pentru orice x L, x x: e x L xat, altfel arbitrar;
x x
def
x x = x, ceea ce este adevarat, conform (L1). Rezulta, conform
3.2. LATICI 53
Principiului Generalizarii, ca pentru orice x L, x x. Restul se demonstreaza
similar. Deci, (L, ) este o mult ime part ial ordonata.
Trebuie sa demonstram acum ca pentru orice x, y L, sup(x, y) = x y.
Fie x, y L, obiecte (elemente) xate, altfel arbitrare; pentru a demonstra ca
sup(x, y) = x y, trebuie sa aratam doua lucruri:
(i) x y este majorant al x, y, adica x, y x y; ntr-adevar, x (x y)
(L3)
=
(xx) y
(L1)
= xy, deci x xy, conform (3.2), si y (xy)
(L2)
= (xy) y
(L3)
=
x (y y)
(L1)
= x y, deci y x y.
(ii) Fie Z L astfel ncat x, y Z, adica xZ = Z si yZ = Z, conform (3.2);
trebuie sa demonstram ca xy Z.

Intr-adevar, (xy)Z = (xy)(xZ)
(L3)
=
x (y x) Z
(L2)
= x (x y) Z
(L3)
= (x x) (y Z)
(L1)
= x Z = Z, deci
x y Z, conform (3.2).
Rezulta, conform Principiului Generalizarii, ca pentru orice x, y L,
sup(x, y) = x y.
Similar se demonstreaza ca inf(x, y) = x y.
(2): Rutina. 2
Observat ia 3.2.7 Relat ia de ordine din Teorema 3.2.6 poate denita, echivalent,
prin
(3.4) x y daca si numai daca x y = x,
conform Propozit iei 3.2.5.
Teorema precedenta arata ca cele doua denit ii ale laticilor sunt echivalente.

In
continuare, vom lucra n general cu denit ia Dedekind a laticii, pe care o vom
numi pe scurt latice.
Denit ia 3.2.8 Fie L = (L, ) o latice Ore (sau L = (L, , ) o latice Dedekind)
si e S L o submult ime nevida a lui L. S se numeste sublatice Ore (respectiv
Dedekind) a lui L daca este nchisa la operat iile inf, sup (respectiv , ) din L.
Denit ia 3.2.9 Fie I o mult ime oarecare de indici, eventual innita.
O latice Ore L = (L, ) se numeste completa daca orice familie de elemente
din L indexata de I (submult ime a lui L, echivalent) admite inmum (inf
iI
x
i
) si
supremum (sup
iI
x
i
).
O latice Dedekind L = (L, , ) se numeste completa daca pentru orice familie
de elemente din L indexata de I (submult ime a lui L, echivalent), exista
_
iI
x
i
si
_
iI
x
i
.
Intr-o latice completa L, daca (x

i
)
iI
este o familie de elemente din L, avem
iI
x
i
= inf
iI
x
i
,
iI
x
i
= sup
iI
x
i
.
Orice latice nita este completa.
3.2.2 Principiul dualitat ii pentru latici
Principiul dualitat ii pentru latici se formuleaza n funct ie de denit ia
folosita a laticii:
- Daca se foloseste denit ia ca latice Ore, atunci Principiul dualitat ii rezulta
din principiul dualitat ii pentru mult imi ordonate:
orice enunt cu privire la laticea Ore (L, ) ramane valabil daca peste tot n
cuprinsul sau schimbam pe cu (deci pe inf(x, y) cu sup(x, y) si pe sup(x, y)
cu inf(x, y)).
Structura (L, ) astfel obt inuta este tot o latice Ore, numita laticea Ore duala
a lui (L, ). Enunt ul astfel obt inut (denit ie, propozit ie, teorema etc.) se numeste
dualul primului enunt . Mai spunem ca cele doua structuri (enunt uri) sunt duale
una alteia.
- Daca se foloseste denit ia ca latice Dedekind, atunci Principiul dualitat ii este:
orice enunt cu privire la laticea Dedekind (L, , ) ramane valabil daca peste
tot n cuprinsul sau schimbam pe cu si pe cu .
Structura (L, , ) astfel obt inuta este tot o latice Dedekind, numita laticea
Dedekind duala a lui (L, , ). Enunt ul astfel obt inut (denit ie, propozit ie, teo-
rema etc.) se numeste dualul primului enunt . Mai spunem ca cele doua structuri
(enunt uri) sunt duale una alteia.
Deci, operat iile inf si sup, respectiv si , sunt duale una alteia.
Diagrama Hasse a unei latici
Diagrama Hasse permite o reprezentare graca a unei mult imi ordonate, deci si
a unei latici.
3.2.3 Exemple de latici
Exemplele 3.2.10 (Exemple de latici marginite (cu 0 si 1))
1) Mult imea cu 2 elemente L
2
= 0, 1 si mult imea cu 3 elemente L
3
= 0, a, 1
genereaza laticile liniare (adica total ordonate) L
2
(vom vedea ca ea este algebra
Boole) si respectiv L
3
din gura 3.4.
2) Mult imea cu 4 elemente L = 0, a, b, 1 genereaza urmatoarele doua latici:
- laticea liniar ordonata (total ordonata) L
4
, a carei diagrama Hasse este prezentata
n gura 3.5;
- laticea L
22
, ordonata neliniar ca n diagrama Hasse din gura 3.5 (vom vedea
ca ea este o algebra Boole):
sau, echivalent, cu operat iile , denite astfel:
3.2. LATICI 55
0
1
L
2
0
a
L
3
1
Figura 3.4: Laticile liniar ordonate L
2
si L
3
0
a
b
1
L
4
`
`
`
`
0
a
b
1
L
22
Figura 3.5: Laticea liniara L
4
si laticea neliniara L
22
L
22
0 a b 1
0 0 0 0 0
a 0 a 0 a
b 0 0 b b
1 0 a b 1
0 a b 1
0 0 a b 1
a a a 1 1
b b 1 b 1
1 1 1 1 1
3) Mult imea cu 5 elemente L = 0, a, b, c, 1 genereaza cele 5 latici din
gura 3.6, prima liniar ordonata, celelalte patru ordonate neliniar.
Exemplele 3.2.11 (Exemple de latici nemarginite)
1) Mult imea ordonata (N, ) este o latice numai cu prim element, numarul 0.
2) Daca notam cu Z
mult imea numerelor ntregi care sunt mai mici sau egale
cu 0, atunci mult imea ordonata (Z
, ) este o latice numai cu ultim element,

numarul 0.
3) Mult imea ordonata (Z, ) este o latice fara prim si ultim element.
0
a
b
1
L
5
`
`
`
`
a
b
c
1
L
2,22
`
`
`
`
0
a
b
c
1
L
22,2
`
`
`
`
0
a c
b
1
L
`
`
`
`
`
`
0
c
b
a
1
L
pentagon
Figura 3.6: Laticile generate de 5 elemente
Exemplele 3.2.12 (Exemple de mult imi ordonate care nu sunt latici).
Mult imile L6
0,1
, L5
1
si L5
0
, ordonate ca n diagramele Hasse din gura 3.7, nu
sunt latici, pentru ca nu exista infc, d si sup(a, b). L6
0,1
este o mult ime ordonata
marginita, L5
1
este o mult ime ordonata numai cu ultim element, iar L5
0
este o
mult ime ordonata numai cu prim element.
`
`
`
`
`
`
`
`
0
a
b
c
d
1
L6
0,1
`
`
`
`
`
`
a
b
c
d
1
L5
1
`
`
`
`
`
`

0
a
b
c
d
L5
0
Figura 3.7: Mult imi ordonate care nu sunt latici
Propozit ia 3.2.13 Orice latice nita are 0 si 1 (adica este marginita).
Exista mult imi ordonate nite care sunt marginite, dar nu sunt latici. De
exemplu, mult imea ordonata L6
0,1
din gura 3.7.
3.2. LATICI 57
3.2.4 Latici distributive. Latici marginite complementate
Propozit ia 3.2.14 Daca L = (L, , ) este o latice, atunci pentru orice x, y, a, b
L avem:
(i) x y x, x y y si x x y, y x y,
(ii) x y implica x a y a si x a y a,
(iii) x y, a b implica x a y b si x a y b.
Propozit ia 3.2.15

Intr-o latice L cu 0 si 1 urmatoarele armat ii sunt echivalente,
pentru orice x L:
(1) x 0 = 0,
(2) x 0 = x
si, dual, urmatoarele armat ii sunt echivalente, pentru orice x L:
(1) x 1 = 1,
(2) x 1 = x.
Demonstrat ie.

Intr-adevar, (1) si (2) sunt echivalente cu 0 x, iar (1) si (2)
sunt echivalente cu x 1, pentru orice x L. 2
Notat ie. Conform asociativitat ii operat iilor , dintr-o latice, vom putea
nota:
n
i=1
x
i
= x
1
x
2
. . . x
n
= x
1
(x
2
. . . (x
n1
x
n
) . . .) = inf(x
1
, . . . , x
n
),
n
i=1
x
i
= x
1
x
2
. . . x
n
= x
1
(x
2
. . . (x
n1
x
n
) . . .) = sup(x
1
, . . . , x
n
).
Propozit ia 3.2.16

Intr-o latice L, urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) x (y z) = (x y) (x z), pentru orice x, y, z L,
(ii) x (y z) = (x y) (x z), pentru orice x, y, z L,
(iii) (x y) z x (y z), pentru orice x, y, z L.
Demonstrat ie.
(i) = (ii):
(a b) (a c)
(i)
= [(a b) a] [(a b) c]
(L2)
= [a (a b)] [(a b) c]
(L4)
=
a[(ab) c]
(L2)
= a[c(ab)]
(i)
= a[(ca) (cb)]
(L3)
= [a(ca)] (cb)
(L2)
=
[a (a c)] (c b)
(L4)
= a (c b)
(L2)
= a (b c).
(ii) = (iii):
Deoarece z x z, rezulta (x y) z (x y) (x z)
(ii)
= x (y z).
(iii) = (i):
Sa demonstram mai ntai ca:
(3.5) a (b c) (a b) (a c).
Pe de o parte, avem ca:
(3.6) (a b) (a c)
(L2)
= (a b) (c a)
(iii)
[(a b) c] a.
Pe de alta parte, din (a b) c
(L2)
= c (b a)
(iii)
(c b) a rezulta ca:
[(a b) c] a [(c b) a] a
(L3)
= (c b) (a a)
(L1)
= (c b) a
(L2)
= a (b c),
adica avem:
(3.7) [(a b) c] a a (b c).
Din (3.2.2) si (3.7) rezulta (3.5).
Sa demonstram acum ca:
(3.8) a (b c) (a b) (a c).
Deoarece a b b si a c c, rezulta ca (a b) (a c) b c si de aici obt inem
ca:
(3.9) a [(a b) (a c)] a (b c).
Pe de alta parte, deoarece ab a si ac a, rezulta ca (ab)(ac) aa
(L1)
= a
si de aici obt inem ca:
(3.10) a [(a b) (a c)] = (a b) (a c).
Din (3.9) si (3.10) rezulta (3.8). 2
Denit ia 3.2.17 O latice L este distributiva daca una din condit iile echivalente
(i) - (iii) din Propozit ia 3.2.16 are loc.
Exemplele 3.2.18 (Exemple de latici distributive)
(1) Orice lant (L, ) este o latice distributiva, n care:
x y =
_
x, daca x y
y, daca y x
si x y =
_
y, daca x y
x, daca y x.
(2) Daca X este o mult ime, atunci (T(X), ) este o latice marginita, distribu-
tiva.
(3) Fie n un numar natural, n 2, si D
n
mult imea divizorilor naturali ai lui n.
Denim o relat ie binara _ pe D
n
astfel:
x _ y
def.
x [ y
(x divide pe y). Atunci (D
n
, _) este o latice marginita (cu prim element 1 si ultim
element n), distributiva, n care:
x y = (x, y) (cel mai mare divizor comun al lui x si y),
x y = [x, y] (cel mai mic multiplu comun al lui x si y).
(4) (Z, ) este o latice distributiva, fara prim si ultim element.
(5) Laticea marginita L
22
din gura 3.5 si laticile marginite din gura 3.8 sunt
distributive.
3.2. LATICI 59
`
`
`
`
0
d
a
b
c
1
L
2,22,2
`
`
`
`
` `
`
`
`` `
`
L8
Figura 3.8: Latici distributive
Denit iile 3.2.19
(i) Fie L = (L, , , 0, 1) o latice marginita. Un element a L se numeste
complementat daca exista cel put in un element b L, numit complementul lui a,
astfel ncat a b = 0 si a b = 1.
(ii) O latice marginita este complementata daca orice element al sau este com-
plementat (admite un complement).
Lema 3.2.20

Intr-o latice marginita, distributiva, orice element poate avea cel
mult un complement (altfel spus, complementul unui element, daca exista, este
unic).
Demonstrat ie. Fie a L si sa presupunem ca are doua complemente, b si c,
adica:
a b = 0, a b = 1 si a c = 0, a c = 1.
Atunci b = b 1 = b (a c) = (b a) (b c) = 0 (b c) = b c, si analog,
c = c b, deci b = c. 2
Intr-o latice distributiva cu 0 si 1, vom nota cu a
sau cu a complementul lui

a, atunci cand exista.
Exemplele 3.2.21 (Exemple de latici marginite care nu sunt distributive)
(1) Consideram laticea marginita pentagon L
pentagon
din gura 3.6. Se observa
c a a si b sunt complementele lui c, deci laticea nu este distributiva, conform Lemei
3.2.20.
(2) Consideram laticea marginita diamant L
din gura 3.6. Se observa ca:

- a, b sunt complementele lui c,
- a, c sunt complementele lui b,
- b, c sunt complementele lui a,
deci laticea nu este distributiva, conform Lemei 3.2.20.
Propozit ia 3.2.22 Orice latice care cont ine L
pentagon
si/sau L
ca sublatici nu
este distributiva.
Notat ia 3.2.23 Fie L o latice marginita, distributiva.
Notam cu C(L) mult imea elementelor sale complementate.
Evident, 0, 1 C(L).
Propozit ia 3.2.24 Daca a, b C(L), atunci a b, a b C(L) si:
(a b)
= a
, (a b)
= a
.
Demonstrat ie. Pentru a demonstra prima egalitate, este sucient sa demonstram
c a:
(a b) (a
) = 0, (a b) (a
) = 1.
Intr-adevar, (a b) (a
) = [(a b) a
] [(a b) b
] = 0 0 = 0 si
(a b) (a
) = [a (a
)] [b (a
)] = 1 1 = 1.
A doua egalitate se demonstreaza similar. 2
3.2.5 Morsme de latici marginite
Denit iile 3.2.25
Fie L si L
doua latici marginite, distincte sau nu. O funct ie f : L L
se
numeste morsm de latici marginite daca urmatoarele proprietat i sunt vericate:
pentru orice x, y L,
(a) f(x y) = f(x) f(y),
(b) f(x y) = f(x) f(y),
(c) f(0) = 0, f(1) = 1.
Un morsm de latici marginite se numeste izomorsm daca este o funct ie
bijectiva.
Un morsm de forma f : L L se numeste endomorsm al lui L.
Un izomorsm de forma f : L L se numeste automorsm al lui L.
Vom nota cu Ld(0,1) categoria laticilor distributive marginite si a morsmelor
de astfel de latici.
Observat ia 3.2.26 Orice morsm din Ld(0,1) este o funct ie izotona.

Intr-adevar,
pentru orice x, y L, x y x y = x f(x) f(y) = f(x) f(x) f(y).
Exemplul 3.2.27 (Exemplu de automorsm)
Fie laticea marginita L = L
2,22,2
din gura 3.8. Ea are doua automorsme,
f
1
si f
2
: f
1
este morsmul identic 1
L
, iar f
2
este dat de: f
2
(0) = 0, f
2
(d) = d,
f
2
(a) = b, f
2
(b) = a, f
2
(c) = c, f
2
(1) = 1. Argumentul are la baza observat ia ca
dac a A este o latice distributiva cu 0 si 1 si f : A A este un automorsm, atunci
pentru orice x, y A, x < y daca si numai daca f(x) < f(y).
Exercit iul 3.2.28 Sa se determine toate endomorsmele pentru laticea din exem-
plul precedent.
Capitolul 4
Algebre Boole
In prima sect iune, o algebra Boole este denita ca o latice distributiva,
marginita si complementata. Sunt trecute n revista unele proprietat i elementare
si unele exemple de algebre Boole. Apar si doua operat ii noi (implicat ia booleana
si echivalent a booleana ), denite n termenii operat iilor primare , si

.
Sect iunea a doua prezinta o denit ie echivalenta a not iunii de algebra Boole, n
care implicat ia si negat ia sunt operat ii de baza. Aceasta denit ie este inspirata n
mod direct de axiomatizarea calculului propozit ional (vedet i Capitolul 7).
Sect iunea 3 pune algebrele Boole ntr-o corespondent a bijectiva cu inelele
Boole, iar n sect iunea 4 sunt studiate subalgebrele unei algebre Boole si mor-
smele booleene. Filtrele si congruent ele ntr-o algebra Boole sunt prezentate n
sect iunea 5. Intre ltre si congruent e este stabilita o corespondent a bijectiva,
ceea ce conduce la not iunea de algebra Boole cat asociata unui ltru.
Teorema de reprezentare a lui Stone este demonstrata n sect iunea 6. Acest
rezultat ocupa un rol central n teoria algebrelor Boole. Prin el, calculul boolean
este redus la algebra Boole standard (canonica) 0, 1. Demonstrat ia sa se bazeaza
pe proprietat ile ultraltrelor.
Algebrele Boole atomice si structura algebrelor Boole nite fac obiectul sect iunii
7. Sect iunea 8 este consacrata teoriei dualitat ii algebrelor Boole. Mult imea
Spec(B) a ultraltrelor unei algebre Boole B este nzestrata cu o structura canonica
de spat iu topologic. Spec(B) este un spat iu Hausdor compact, zero-dimensional
(= spat iu Boolean). Teorema de dualitate a lui Stone [114] arata ca spat iile Boole
si aplicat iile continue sunt duale algebrelor Boole si morsmelor booleene. Acest
rezultat are un impact considerabil asupra unor teme fundamentale ale matematicii
(vedet i [65]).
In sect iunea 9, este demonstrata teorema lui Sikorski-Halmos [110]: algebrele
Boole complete coincid cu algebrele Boole injective.
In sect iunea 10, este nceput studiul not iunilor fuzzy ntr-o algebra Boole cu
studierea ltrelor fuzzy.
61
62 CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE
4.1 Algebre Boole: denit ie, exemple, proprietat i
4.1.1 Denit ia 1 a algebrelor Boole
Urmatoarea denit ie a algebrelor Boole este cel mai des ntalnita.
Denit ia 4.1.1 O algebra Boole este o latice distributiva, cu primsi ultim element,
complementata, adica este o structura
B = (B, , ,
, 0, 1)
care verica urmatoarele proprietat i (axiome): oricare ar x, y, z B,
(B1) x x = x, x x = x (idempotent a lui , ),
(B2) x y = y x, x y = y x (comutativitatea lui , ),
(B3) x (y z) = (x y) z, x (y z) = (x y) z (asociativitatea lui
, ),
(B4) x (x y) = x, x (x y) = x (absorbt ia),
(B5) x(yz) = (xy)(xz), x(yz) = (xy)(xz) (distributivitatea
lui fat a de si invers),
(B6) x 0 = x, x 1 = x (adica 0 x 1),
(B7) x x
= 1, x x
= 0.
Observat ia 4.1.2 Exista si alte denit ii ale algebrei Boole, echivalente cu aceasta.
Se observa ca n denit ia data, setul de axiome (B1)-(B7) corespunde celor 7 tau-
tologii din sistemul /
1
de tautologii din Capitolul Calculul propozit iilor (prezentare
neformalizata). Denit ii echivalente se obt in, de exemplu, daca se considera ax-
iomele corespunzatoare sistemelor /
2
- /
5
de tautologii; denit ia echivalenta core-
spunzatoare sistemului /
2
de tautologii este prezentata ntr-o sect iune urmatoare
n acest capitol. Alte denit ii echivalente pot gasite n [88].
4.1.2 Proprietat i ale algebrelor Boole
Propozit ia 4.1.3

In orice algebra Boole B = (B, , ,
, 0, 1) avem urmatoarele
proprietat i: pentru orice x, y, x
, y
B,
(B8) (x y)
= x
, (x y)
= x
(legile De Morgan),
(B9) (x
= x (Principiul contradict iei) (proprietatea de dubla negat ie

(DN)),
(B10) x y y
,
(B11) x y x y
= 0,
(B12) x y si x
implica x x
y y
si x x
y y
,
(B13) x y x y
= 0 x
y = 1.
Demonstrat ie.
(B8): Pentru a demonstra prima lege De Morgan, trebuie sa demonstram ca:
(x y) (x
) = 1 si (x y) (x
) = 0.
4.1. ALGEBRE BOOLE: DEFINIT IE, EXEMPLE, PROPRIET
AT I 63
Intr-adevar,
(x y) (x
) = (x y x
) (x y y
) = 1 1 = 1 si
(xy)(x
) = (xx
)(yx
) = 00 = 0. La fel se demonstreaza
partea a doua a lui (B8).
(B9) este o alta interpretare a lui (B7).
(B10): x y x y = y (x y)
= y
= y
,
conform (B9), (B8).
(B11) : x y x y = y (x y)
= y
= y
; rezulta ca
x y
= x (x
) = 0; deci x y x y
= 0.
: daca x y
= 0, atunci x = x 1 = x (y y
) = (x y) (x y
) =
(x y) 0 = x y, deci x y.
(B12): (x y si x
) (x y = y si x
= y
) (x x
) (y y
) =
(x y) (x
) = y y
, adica x x
y y
. La fel se demonstreaza partea a

doua a lui (B12).
(B13): x y x y
y y
= 0 x y
= 0.
xy
= 0 y = y0 = y(xy
) = (xy)(yy
) = (xy)1 = xy x y.
A doua parte se demonstreaza similar. 2
Observat ia 4.1.4 Din (B8) si (B9) rezulta urmatoarea legatura foarte importanta
ntre si :
(4.1) x y = (x
, x y = (x
.
Lema 4.1.5 Pentru orice x, y B,
x y = 1 (x = 1 si y = 1).
Demonstrat ie. Daca x y = 1, atunci deoarece x y x, y, rezulta ca 1 x, y,
deci x = 1 = y. Daca x = y = 1, atunci evident, x y = 1. 2
4.1.3 Implicat ia si echivalent a booleana. Dualele lor
Denit iile 4.1.6 Fie B = (B, , ,
, 0, 1) o algebra Boole.
Se deneste operat ia ca implicat ia asociata lui , numita implicat ia booleana,
astfel: pentru orice x, y B,
x y = x
L
y
def.
= (x y
= x
y.
Se deneste operat ia , numita echivalent a booleana, astfel: pentru orice
x, y B,
x y = x
L
y
def.
= (x y) (y x).
Algebra Boole, ind o structura care are proprietatea dublei negat ii (DN) (pro-
prietatea (B9)), mai are o implicat ie,
R
, numita duala implicat iei , care este
asociata lui , si deci mai are si o alta echivalent a,
R
, denite astfel:
Se deneste operat ia
R
ca implicat ia asociata lui , astfel: pentru orice
x, y B,
x
R
y
def.
= (x y
= x
y.
Se deneste operat ia
R
x
R
y
def.
= (x
R
y) (y
R
x).
In notat iile facute,

L
vine de la left, iar
R
vine de la right; despre algebre
(si operat ii) ale logicii de stanga (left algebras) si de dreapta (right algebras) vedet i
[60] si [62].
Am vazut ca si sunt legate prin (4.1). Vom demonstra ca si cele doua
implicat ii (echivalent e) asociate sunt legate prin acelasi tip de legatura, si anume:
Cele doua implicat ii =
L
si
R
sunt legate una de cealalta astfel:
(4.2) x
R
y = (x
, x y = (x

R
y
Intr-adevar,
(x
= [(x
(y
= x
y = x
R
y si
(x

R
y
= [(x
(y
= x
y = x y.
Cele doua echivalent e =
L
si
R
sunt legate una de cealalta prin:
(4.3) x
R
y = (x
, x y = (x

R
y
Intr-adevar,
(x
= [(x
) (y
)]
= (x
(y
= (x
R
y) (y
R
x) = x
R
y si
(x

R
y
= [(x

R
y
)(y

R
x
)]
= (x

R
y
(y

R
x
=
(x y) (y x) = x y.
Avem, pentru orice x B,
x
= x 0 = x
R
1,
adica negat ia asociata lui coincide cu negat ia asociata lui
R
(x
= x
L
=
x 0 = x
L
0 si x
R
= x
R
1 si x
= x
R
).
Intr-adevar, x 0 = x
0 = x
si x
R
1 = x
1 = x
.
In consecint a, spunem ca implicat iile si
R
sunt duale una alteia, ca echivalent ele
si
R
sunt duale una alteia si ca negat ia

este autoduala.
Urmatoarele proprietat i ale implicat iei si echivalent ei booleene vor folosite
mai departe:
4.1. ALGEBRE BOOLE: DEFINIT IE, EXEMPLE, PROPRIET
AT I 65
Propozit ia 4.1.8 x y = 1 daca si numai daca x y, pentru orice x, y B.
Demonstrat ie. Daca x y = 1, adica x
y = 1, atunci y = y 0 =
y (x x
) = (y x) (y x
) = (y x) 1 = y x, adica x y. Invers, daca

x y, atunci 1 = x
x x
y = x y; rezulta ca x y = 1. 2
Propozit ia 4.1.9 x y = 1 daca si numai daca x = y, pentru orice x, y B.
Demonstrat ie. x y = 1 (x y) (y x) = 1 (x y = 1 si y x =
1) (x y si y x) x = y, conform Lemei 4.1.5. 2
Exercit iile 4.1.10
(1) Sa se transcrie toate tautologiile din sistemele /
2
- /
5
de tautologii n
proprietat i ale algebrei booleene B si sa se demonstreze ca, de exemplu, (G1) devine:
x (y x) = 1, pentru orice x, y B.
(2) De asemenea, sa se demonstreze urmatoarele proprietat i: pentru orice
x, y, z B,
(a) (x (x y)) (x y) = 1,
(b) (x y) ((y z) (x z)) = 1,
(c) (x y) (x y) = 1,
(d) (x y) ((y x) (x y)) = 1,
(e) x
= x y,
(f) (x y) z = x (y z).
De exemplu, (b) se demonstreaza astfel: este sucient sa demonstram ca x
y (y z) (x z). Un calcul simplu arata ca: (y z) (x z) =
(y
z)
z = (y z
) x
z = y x
z, de unde x y = x
y
y x
z = (y z) (x z).
(3) Sa se transcrie de asemenea tautologiile (P10) - (P24) n proprietat i ale
algebrei Boole B si sa se demonstreze; de exemplu, (P11) devine: x x = 1 sau,
echivalent, conform Propozit iei 4.1.8, x = x, pentru orice x B.
4.1.4 Exemple de algebre Boole
Exemplele 4.1.11
Exemplul 1.
Dac a X este o mult ime, atunci (T(X), , , C
X
, , X) este o algebra Boole (vedet i
detalii n capitolul 5).
Exemplul 2. (Algebra Boole standard)
Algebra L
2
= (L
2
= 0, 1 R, = min, = max,
, 0, 1), cu x
= 1 x, pentru
x L
2
, este o algebra Boole, numita algebra Boole standard (canonica).
Examplul 3. (Rombul)
Mult imea
L
22
= 0, a, b, 1
= L
2
L
2
= L
2
2
= 0, 1 0, 1 = (0, 0), (0, 1), (1, 0), (1, 1),
organizata ca latice ca n diagrama Hasse din gura 4.1 si cu negat ia

denita pe
`
`
`
`
0
a
b
1
Figura 4.1: Algebra Boole L
22
(rombul)
prima coloana a tabelei implicat iei booleene (x
= x 0, pentru orice x), este o

algebra Boole, notata L
22
, numita si romb.
L
22
0 a b 1
0 1 1 1 1
a b 1 b 1
b a a 1 1
1 0 a b 1
Exemplul 4. (Cubul)
Mult imea
L
222
= 0, a, b, c, d, e, f, 1
= L
2
L
2
L
2
= L
3
2
= 0, 1 0, 1 0, 1 =
(0, 0, 0), (0, 0, 1), (0, 1, 0), (0, 1, 1), (1, 0, 0), (1, 0, 1), (1, 1, 0), (1, 1, 1),
organizata ca latice ca n diagrama Hasse din gura 4.2 si cu negat ia denita ca n
prima coloana a tabelei urmatoare a implicat iei booleene, , este o algebra Boole,
notat a L
222
, numita si cub.
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`

0
1
a
d b
c
f
e
Figura 4.2: Algebra Boole L
222
(cubul)
4.2. O DEFINIT IE ECHIVALENT
A A ALGEBRELOR BOOLE 67
L
222
0 a b c d e f 1
0 0 a b c d e f 1
a a a c c e e 1 1
b b c b c f 1 f 1
c c c c c 1 1 1 1
d d e f 1 d e f 1
e e e 1 1 e e 1 1
f f 1 f 1 f 1 f 1
1 1 1 1 1 1 1 1 1
0 a b c d e f 1
0 0 0 0 0 0 0 0 0
a 0 a 0 a 0 a 0 a
b 0 0 b b 0 0 b b
c 0 a b c 0 a b c
d 0 0 0 0 d d d d
e 0 a 0 a d e d e
f 0 0 b b d d f f
1 0 a b c d e f 1
L
222
0 a b c d e f 1
0 1 1 1 1 1 1 1 1
a f 1 f 1 f 1 f 1
b e e 1 1 e e 1 1
c d e f 1 d e f 1
d c c c c 1 1 1 1
e b c b c f 1 f 1
f a a c c e e 1 1
1 0 a b c d e f 1
Exemplul 5.
Alte exemple de algebre Boole sunt L
2222
etc.
Exemplul 6.
Mult imea evenimentelor asociate unei experient e aleatoare este o algebra Boole.
Exemplul 7.
Dac a X este un spat iu topologic, atunci familia B(X) a part ilor simultan nchise
si deschise ale lui X formeaza o algebra Boole.
Exemplul 8.
Dac a (L, , , 0, 1) este o latice distributiva cu primsi ultim element, atunci mult imea
C(L) a elementelor complementate ale lui L este o algebra Boole.
Exemplul 9.
Orice produs direct de algebre Boole are o structura canonica de algebra Boole
(operat iile se denesc pe componente). In particular, daca X este o mult ime nevida,
atunci L
X
2
= f : X 0, 1 este o algebra Boole.
4.2 O denit ie echivalenta a algebrelor Boole
Cont inutul acestei sect iuni este preluat din [63].
In mod uzual, am vazut ca algebrele Boole sunt denite ca algebre (B, , ,
, 0, 1)
vericand axiomele (B1) - (B7).
Prezentam o denit ie echivalenta, a doua, a algebrelor Boole, motivata de sis-
temul de axiome al sistemului formal al calculului clasic al propozit iilor folosit n
aceasta lucrare, capitolul 7 (vedet i, de asemenea, sistemul /
2
de tautologii din
prezentarea neformalizata, capitolul 1):
(G1) ( ),
(G2) ( ( )) (( ) ( )),
(G3) ( ) ( ).
4.2.1 Denit ia 2 a algebrelor Boole
Denit ia 4.2.1 O algebra Boole este o structura (B, ,
, 1) , unde este o
operat ie binara,

este o operat ie unara, 1 B, vericand urmatoarele axiome:
pentru orice x, y, z B,
(A1) x (y x) = 1,
(A2) [x (y z)] [(x y) (x z)] = 1,
(A3) (y
) (x y) = 1,
(A4) daca x y = 1 si y x = 1, atunci x = y.
Vom demonstra n aceasta subsect iune ca cele doua denit ii sunt echivalente,
deci ca urmatoarea teorema are loc:
Teorema 4.2.2
(1) Fie B = (B, , ,
, 0, 1) o algebra vericand axiomele (B1) - (B7). Sa

denim
(B)
def.
= (B, ,
, 1)
x y
def.
= (x y
= x
y.
Atunci (B) verica (A1) - (A4).
(1) Invers, e B = (B, ,
, 1) o algebra vericand axiomele (A1) - (A4). Sa

denim
(B)
def.
= (B, , ,
, 0, 1)
(4.4) x y = (x y
, x y = (x
= x
y,
(4.5) 0 = 1
.
Atunci (B) verica (B1) - (B7).
(2) Aplicat iile si sunt mutual inverse.
Demonstrat ia va facuta n trei subsect iuni:
2. Axiomele (B1) - (B7) implica (A1) - (A4)
3. Axiomele (A1) - (A4) implica (B1) - (B7)
4. Aplicat iile si sunt mutual inverse.
4.2.2 Axiomele (B1) - (B7) implica (A1) - (A4)
In aceasta subsect iune, consideram structura de algebra Boole (B, , ,
, 0, 1)
cu axiomele (B1) - (B7) si vom demonstra ca (A1) - (A4) au loc.
Demonstrat ie.
(A1): x (y x) = x
(y
x) = (x
x) y
= 1.
(A2): [x (y z)] [(x y) (x z)] =
[x
(y
z)]
[(x
y)
(x
z)] =
[x y z
] [(x y
) x
z] = [x y z
] [(x x
z) (y
z)] =
[x y z
] [1 (y
z)] = [x y z
] [y
z] =
[x y z
] [y x z
= 1.
(A3) (y
) (x y) = (y x
(x
y) = (y
x) x
y =
(y
y) (x x
y) = 1 1 = 1.
(A4) daca x y = 1 si y x = 1, adica x y si y x, atunci x = y, conform
antisimetriei lui . 2
4.2.3 Axiomele (A1) - (A4) implica (B1) - (B7)
In aceasta subsect iune, consideram structura (B, ,
, 1) cu axiomele
(A1) - (A4) si vom demonstra ca (B1) - (B7) au loc. Pentru aceasta, vom demonstra
mai multe proprietat i intermediare.
Lema 4.2.3
(MP) x = 1 si x y = 1 implica y = 1.
Demonstrat ie. x = 1 si x y = 1 implica 1 y = 1.
Pe de alta parte, din (A1), avem ca y (1 y) = 1, prin urmare y 1 = 1.
Apoi, din (A4), obt inem ca y = 1. 2
Propozit ia 4.2.4 Urmatoarele proprietat i au loc, pentru orice x, y, z B:
(A5) x 1 = 1,
(A6) x x = 1 (reexivitatea),
(A7) daca x y = 1 si y z = 1, atunci x z = 1 (tranzitivitatea).
Demonstrat ie. (A se vedea [26], [87]):
(A5): Deoarece din (A1) avem 1 (x 1) = 1, rezulta, din (MP), ca x
1 = 1.
(A6): Conform (A1), x ((x x) x) = 1;
conform (A2), [x ((x x) x)] [(x (x x)) (x x)] = 1.
Atunci din (MP), (x (x x)) (x x) = 1.
Dar, conform (A1) din nou, x (x x) = 1. Rezulta, din (MP) din nou, ca
x x = 1.
(A7): Fie x y = 1 si y z = 1.
Deoarece y z = 1, rezulta, conform (A5), ca x (y z) = 1.
Dar, conform (A2), [x (y z)] [(x y) (x z)] = 1.
Rezulta, aplicand (MP), ca (x y) (x z) = 1.
Deoarece x y = 1, rezulta, prin (MP) din nou, ca x z = 1. 2
Denit ia 4.2.5 Sa denim pe B o relat ie binara astfel: pentru orice x, y B,
(4.6) x y
def.
x y = 1.
Atunci din (A6), (A4) si (A7) obt inem:
(A6) x x, pentru orice x B, adica este reexiva,
(A4) daca x y si y x, atunci x = y, pentru orice x, y B, adica este
antisimetrica,
(A7) daca x y si y z, atunci x z, pentru orice x, y, z B, adica este
tranzitiva.
Observat iile 4.2.6
1) Din (A6), (A4), (A7), rezulta ca relat ia binara pe B este o relat ie de
ordine part iala.
2) Proprietatea (A5) spune ca:
(A5) x 1, pentru orice x B,
adica 1 este cel mai mare element (ultimul element) al lui B.
Propozit ia 4.2.7 Urmatoarele propriet at i au loc, pentru orice x, y, z B:
(A8) daca x y z, atunci x y x z,
(A9) x y x,
(A10) x y z y x z,
(A11) y z (x y) (x z),
(A12) x y (y z) (x z),
(A13) daca x y, atunci y z x z,
(A14) x (y z) = y (x z),
(A15) daca x y, atunci z x z y.
Demonstrat ie. (A se vedea [26] si [87])
(A8): Conform (A2), [x (y z)] [(x y) (x z)] = 1;
daca x y z, adica x (y z) = 1, atunci aplicand (MP), obt inem
(x y) (x z) = 1, adica x y x z.
(A9): rezulta direct din (A1).
(A10): =: daca x y z, atunci din (A8), avem x y x z; dar din
(A9), y x y; atunci din (A7) obt inem y x z.
=: rezulta prin simetrie.
(A11): Din (A2), avem x (y z) (x y) (x z).
Pe de alta parte, din (A9), avem y z x (y z).
Rezulta, aplicand (A7), ca y z (x y) (x z), adica (A11) are loc.
(A12) rezulta din (A11), aplicand (A10).
(A13): Din (A12), x y (y z) (x z). Daca x y, adica x y = 1,
atunci din (A5), obt inem ca (y z) (x z) = 1, adica y z x z.
(A14) Din (A2), avem ca x (y z) (x y) (x z).
Pe de alta parte, deoarece din (A9) avem y x y, rezulta, din (A13), ca avem
(x y (x z) y (x z).
Prin urmare, din (A7), obt inem ca x (y z) y (x z). Prin simetrie,
obt inem de asemenea ca y (x z) x (y z). Prin urmare, conform
(A4), (A14) are loc.
(A15): Daca x y, adica x y = 1, atunci din (A5), avem ca z (x y) =
1.
Pe de alta parte, din (A2), avem ca [z (x y)] [(z x) (z y)] = 1.
Prin urmare, aplicand (MP), obt inem (z x) (z y) = 1, adica
z x z y. 2
Propozit ia 4.2.8 Urmatoarele proprietat i au loc, pentru orice x, y B:
(A16) y
x y,
(A17) (a) x
x y, (b) x x
y,
(A18) (x
x,
(A19) x (x
,
(A20) (x
= x.
Demonstrat ie.
(A16): Urmeaza direct din (A3).
(A17) (a): Din (A9), x
si, din (A16), y
x y; prin
urmare, aplicand (A7), obt inem x
x y. (A17) (b) este echivalent cu (A17)

(a), prin (A10).
(A18): Din (A9) si (A16) avem:
(x
(((x
(x
((x
(x
x.
Prin urmare, prin (A7), obt inem (x
(x
x, care prin (A8) ne da

(x
(x
(x
x. Dar, prin (A6), (x
(x
= 1, prin urmare,
prin (A5), obt inem (x
x = 1, adica (x
x.
(A19): Din (A18), ((x
, adica ((x
= 1.
Pe de alta parte, din (A3), [((x
] [x (x
] = 1.
Prin urmare, aplicand (MP), x (x
= 1, adica x (x
.
(A20): Din (A18), (x
x si din (A19), x (x
; prin urmare, prin (A4),

(x
= x. 2
Propozit ia 4.2.9 Urmatoarele proprietat i au loc, pentru tot i x, y B:
(A21) x (x y) y,
(A22) 1 x = x.
Demonstrat ie.
(A21): Din (A6), x y x y este adevarata. Prin urmare, din (A10),
x (x y) y.
(A22): Conform (A4), trebuie sa demonstram ca:
(a) x (1 x) = 1 si (b) (1 x) x = 1.
Intr-adevar, (a) este adevarata conform (A1). Pentru a demonstra (b), sa ob-
servam ca, din (A21), avem 1 (1 x) x, prin urmare, din (A5), avem
(1 x) x = 1, adica (b) este adevarata de asemenea. 2
Sa denim un nou element, 0, al lui B prin (4.5) si sa denim doua noi operat ii
pe B, , , prin (4.4).
(A23) x y y
,
(A24) y
= x y,
(A25) 0
= 1,
(A26) x y y
,
(A27) 0 x,
(A28) x
= x 0,
(A29) x x
= x
sau, echivalent, x
x = x,
(A30) x
y = y
x,
(A31) x y
= y x
,
(A32) (x y) x = x (implicativa),
(A33) x (y z) = (x y) z,
(A34) x y
(x y)
.
Demonstrat ie.
(A23): Din (A20) si (A16), x y = (x
(y
.
(A24): Din (A16), y
x y si din (A23), x y y
; prin
urmare, prin (A4), y
= x y.
(A25): 0
= (1
= 1, din (A20).
(A26): Din (A3), (y
) (x y) = 1 si din (A23), (x y) (y
) = 1.
Prin urmare, aplicand (MP), daca y
, adica y
= 1, atunci x y = 1,
adica x y; daca x y, adica x y = 1, atunci y
= 1, adica y
.
(A27): Din (A26), (A25), 0 x x
1. Dar, din (A5),

x
1 este adevarata, prin urmare 0 x.

(A28): Din (A24), (A25), (A22), avem x 0 = 0
= 1 x
= x
.
(A29): Din (A9), avem x
x x
; din (A28), (A2), (A6), (A28), (A22),

avem
x x
= x (x 0) (x x) (x 0) = 1 x
= x
, adica
x x
, conform (A7). Rezulta ca x x
= x
, prin (A4). Atunci sa

nlocuim x cu x
.
(A30): Din (A20), (A24), avem x
y = x
(y
= y
x.
(A31): Din (A20), (A24), obt inem x y
= (x
= y x
.
(A32): Conform (A4), trebuie sa demonstram:
(a) x [(x y) x] = 1 si (b) [(x y) x] x = 1.
Intr-adevar, (a) rezulta din (A1). Pentru a demonstra (b), ntai sa observam ca
(x y) x = x
(x y)
, din (A24). Dar, prin (A17)(a), avem x
x y;
din (A26), (A20), avem x
x y (x y)
(x
(x y)
x.
Acum, prin (A15), obt inem x
(x y)
x
(A29)
= x. Prin urmare,
(x y) x x.
(A33): (x y) z = (x y
z = z
(x y
) = x (z
) =
x (y z), prin (A24), (A20), (A14), (A24).
(A34): Din (A21), (A16), avem x (x y) y = y
(x y)
. 2
(A35) (x y)
= x
(lege De Morgan),
(A36) (x y)
= x
(lege De Morgan).
Demonstrat ie.
(A35): (x y)
= ((x y
= x y
si x
= (x
= x
y
, din (A20).
(A36): (x y)
= (x
y)
si x
= (x
(y
= (x
y)
, din
(A20). 2
Suntem acum n masura sa demonstram ca (B1) - (B7) sunt ndeplinite.
Demonstrat ie.
(B1): x x = x x
x = x, conform (A29).
x x = x (x x
= x si din (A29), (A20), (x x
= (x
= x.
(B2): x y = y x x
y = y
y, conform (A30).
x y = y x (x y
= (y x
, conform (A31).
(B3): x (y z) = x (y
z) = x
(y
z).
(x y) z = z (x y) = z
(x y) = z
(x
y), din (B2), (A30).

Dar, x
(y
z) = x
(z
y) = z
(x
y), din (A30), (A14).

x (y z) = x (y z
= (x (y z
))
, din (A20).
(xy) z = z (x y
= (z (x y
))
= (x (z y
))
= (x (y
z
))
, prin (B2), (A20), (A14), (A31).

(B4): x (x y) = (x y) x = (x y
) x = x, din (B2), (A20), (A32).

x (x y) = (x y) x = (x
y) x = ((x
y) x
= (x
= x, din
(B2), (A32).
Sa observam ca din (B1) - (B4) rezulta ca (B, ) este o latice; prin urmare,
x y x x y, iar a b si a
implica a a
b b
, a a
b b
.
(B5): Conform (A4), trebuie sa demonstram:
(a) (x z) (y z) (x y) z si (b) (x y) z (x z) (y z).
Intr-adevar, pentru a demonstra (a): deoarece x z z si y z z, atunci

(xz) (y z) z si deoarece xz x si y z y, atunci (xz) (y z) xy;
astfel, (a) are loc.
Pentru a demonstra (b), mai ntai sa demonstram
(4.7) x y z [(x z) (y z)].
Intr-adevar, deoarece z [(x z) (y z)] = z [(z x
) (y z
]
(A14)
=
(z x
) [z (y z
], atunci (4.7) este echivalent cu

(4.8) x y (z x
) [z (y z
].
Din (A34), avem
(4.9) y z (y z
.
Din (4.9), prin (A15), obt inem ca (z x
) y (z x
) [z (y z
]
si din (A9) avem y (z x
) y; rezulta, prin (A7), ca

(4.10) y (z x
) [z (y z
].
Din (A11), avem
x
(y z
(z x
) [z (y z
] si din (A9), (A16), avem

x (y z
) x = x
(y z
.
Rezulta, prin (A7), ca
(4.11) x (z x
) [z (y z
].
Din (4.10) si (4.11), obt inem (4.8), deci (4.7).
Acum, deoarece (4.7) nseamna ca (x y) (z [(x z) (y z)]) = 1, rezulta,
prin (A33), ca
[(x y) z] [(x z) (y z)] = 1, adica (b) are loc.
(B6): x 0 = x
0 = (x
= x si x 1 = (x 1
= (x 0)
=
(x
= x.
(B7): x x
= x
= 1 si x x
= (x x)
= 1
= 0. 2
4.2.4 Aplicat iile si sunt mutual inverse
Fie
(B, , ,
, 0, 1)

(B, ,
, 1)

(B,
, 0, 1)
Atunci pentru orice x, y B, avem:
x
_
y = (x y
= (x
= x y,
x
_
y = x
y = (x
y = x y,
0 = 1
= 0,
deci = 1
(B,,,
,0,1)
.
Invers, e
(B,
, 1)

(B, , ,
, 0, 1)

(B, ,
, 1)
Atunci pentru orice x, y B, avem:
x y = x
y = (x
y = x y,
deci = 1
(B,,
,1)
.
Cu aceasta, demonstrat ia Teoremei 4.2.2 s-a terminat. 2
(i) Aceasta a fost o demonstrat ie directa ca o algebra (A, ,
, 1) cu axiomele
(A1) - (A4) este o algebra Boole. Dar exista si demonstrat iile urmatoare:
(ii) Din (A1), (A2), (A3), (B, , 1) este o algebra Hilbert [26]; din (4.5), (A27),
(A20), ea este o algebra Hilbert marginita care satisface proprietatea dublei negat ii
((x
= x), prin urmare este o algebra Boole, conform [14].

(iii) Din (A12), (A21), (A6), (A5), (A4), (4.6), (B, , , 1) este o algebra
BCK-de stanga, rasturnata [60], [61], [62]; din (A32), ea este implicativa (vedet i
[64]); prin urmare, din (4.5), (A27), (B, , , 0, 1) este o algebra BCK-de stanga,
r asturnata, implicativa, marginita, deci este o algebra Boole, conform [64].
4.2.5 Principiul dualitat ii pentru algebre Boole
Principiul dualitat ii pentru algebre Boole se formuleaza n funct ie de denit ia
folosita a algebrelor Boole.
- Daca se foloseste Denit ia 1 (ca structura (B, , ,
, 0, 1) vericand axiomele
(B1) - (B7)), atunci Principiul dualitat ii pentru algebre Boole rezulta din principiul
dualitat ii pentru latici:
orice enunt cu privire la algebra Boole (B, , ,
, 0, 1) ram ane valabil daca

peste tot n cuprinsul sau schimbam pe cu , pe cu , pe 0 cu 1 si pe 1 cu 0.
Structura (B, , ,
, 1, 0) astfel obt inuta este tot o algebra Boole, numita al-

gebra Boole duala a lui (B, , ,
, 0, 1). Enunt ul (denit ie, propozit ie, teorema

etc.) astfel obt inut se numeste enunt ul (denit ie, propozit ie, teorema etc.) dual al
enunt ului init ial.
- Daca se foloseste Denit ia 2 (ca structura (B, ,
, 1) vericand axiomele
(A1) - (A4)), atunci Principiul dualitat ii pentru algebre Boole este:
orice enunt cu privire la algebra Boole (B, ,
, 1) ramane valabil daca peste

tot n cuprinsul sau schimbam pe cu
R
(vedet i (4.2)) si pe 1 cu 0 (0 = 1
).
Structura (B,
R
,
, 0) astfel obt inuta este tot o algebra Boole, numita algebra

Boole duala a lui (B,

, 1). Enunt ul (denit ie, propozit ie, teorema etc.) astfel
obt inut se numeste enunt ul (denit ie, propozit ie, teorema etc.) dual al enunt ului
init ial.
Avem deci urmatoarea denit ie 2 duala:
Denit ia 4.2.13 [63], [62]
O algebra Boole este o structura
B = (B,
R
,
, 0)
vericand urmatoarele axiome: pentru tot i x, y, z B,
(A1-R) x
R
(y
R
x) = 0,
(A2-R) [x
R
(y
R
z)]
R
[(x
R
y)
R
(x
R
z)] = 0,
(A3-R) (y

R
x
)
R
(x
R
y) = 0,
(A4-R) x
R
y = 0 si y
R
x = 0 implica x = y.
Teorema duala Teoremei 4.2.2 are loc.
4.3 Inele Boole. Echivalent a cu algebrele Boole
Sa amintim urmatoarele denit ii:
Denit iile 4.3.1
Se numeste semigrup sau monoid o algebra / = (A, ) de tip (2), unde A ,=
si operat ia este asociativa.
(A, ) se numeste semigrup comutativ sau abelian sau monoid comutativ sau
abelian daca operat ia este comutativa.
Se numeste semigrup unitar sau monoid unitar o algebra / = (A, , e) de
tip (2,0), unde (A, ) este semigrup si e este element neutru al operat iei , adica
x e = e x = x, pentru orice x A.
Exemplele 4.3.2 (Z, +, 0), (Z, , 1), (N, +, 0), (N, , 1) sunt semigrupuri comuta-
tive, unitare.
Denit ia 4.3.3 Se numeste grup o algebra ( = (G, +, , 0) - n notat ie aditiva - de
tip (2, 1, 0), astfel ca urmatoarele axiome sunt satisfacute: pentru tot i x, y, z G,
(g1) x + (y +z) = (x +y) +z,
(g2) x + 0 = x = 0 +x,
(g3) x + (x) = 0 = (x) +x.
In notat ie multiplicativa, un grup este o algebra ( = (G, ,
1
, 1).
Sa observam ca n unele materiale grupul este denit, echivalent, ca o algebra
(G, +, 0) - n notat ia aditiva - sau o algebra (G, , 1) - n notat ia multiplicativa.
Grupul se zice comutativ sau abelian daca:
(g0) x +y = y +x, pentru tot i x, y G.
Propozit ia 4.3.4 Fie (G, +, , 0) un grup. Atunci
(g4) (x) = x, pentru tot i x G,
(g5) 0 = 0.
Denit ia 4.3.5 Se numeste inel o algebra (A, +, , , 0) de tip (2, 2, 1, 0), unde
A ,= si:
(a) (A, +, , 0) este grup abelian,
(b) (A, ) este semigrup,
(c) operat ia este distributiva fat a de operat ia +, adica pentru orice x, y, z A,
x (y +z) = x y +x z, (y +z) x = y x +z x.
4.3. INELE BOOLE. ECHIVALENT A CU ALGEBRELE BOOLE 77
Sa observam ca n unele materiale inelul este denit, echivalent, ca o algebra
(A, +, , 0), deoarece se considera denit ia echivalenta a grupului ca o algebra
(A, +, 0).
Un inel se numeste comutativ, daca si operat ia de nmult ire este comutativa.
Un inel se numeste unitar, daca semigrupul (A, ) este unitar; deci, un inel unitar
este o algebra (A, +, , , 0, 1).
4.3.1 Inele Boole
Denit ia 4.3.6 Se numeste inel boolean sau inel Boole orice inel unitar / =
(A, +, , , 0, 1) cu proprietatea ca x
2
= x pentru orice x A, unde x
2
notat ie
= x x.
Lema 4.3.7 Fie / un inel Boole. Atunci pentru orice doua elemente x, y A,
avem x +x = 0 si x y = y x.
Demonstrat ie. Din x+y = (x+y)
2
= x
2
+x y +y x+y
2
= x+x y +y x+y
rezulta x y +y x = 0. Luand y = x, se obt ine x +x = x
2
+x
2
= 0.
Pentru orice z A, vom avea z + z = 0, adica z = z. Luand z = x y, rezulta
x y = (x y) = y x. 2
4.3.2 Echivalent a algebre Boole - inele Boole
Teorema 4.3.8
1) Fie / = (A, +, , , 0, 1) un inel Boole. Sa denim
(/)
def.
= (A, , ,
, 0, 1),
unde:
x y
def.
= x +y +x y, x y
def.
= x y, x
def.
= x + 1.
Atunci (/) este o algebra Boole.
1) Invers, e / = (A, , ,
, 0, 1) o algebra Boole. Sa denim:

(/)
def.
= (A, +, , , 0, 1),
unde:
x +y
def.
= (x y
) (x
y), x y
def.
= x y, x
def.
= x.
Atunci (/) este un inel Boole.
2) Aplicat iile si sunt mutual inverse.
Demonstrat ie.
(1): Sa demonstram, de exemplu, asociativitatea operat iei :
(xy)z = (x+y+xy)+z+(x+y+xy)z = x+y+z+xy+yx+zx+xyz =
. . . = x (y z).
Vom mai demonstra ca x + 1 verica proprietat ile complementului:
x(x+1) = x+x+1 +x (x+1) = 2x+1 +x
2
+x = 0 +1 +(x+x) = 1 +0 = 1,
unde 2x
notat ie
= x +x, si
x (x + 1) = x (x + 1) = x
2
+x = x +x = 0.
(1): Sa vericam asociativitatea operat iei +:
(a +b) +c = [((a b
) (a
b)) c
] [((a b
) (a
b))
c];
calculam separat:
((a b
) (a
b)) c
= (a b
) (a
b c
) si
((a b
) (a
b))
c = ((a
b) (a b
)) c =
[(a a
) (a
) (a b) (b b
)] c =
((a b) (a
)) c = (a b c) (a
c).
Inlocuind mai sus, se obt ine:
(a +b) +c = (a
c) (a
b c
) (a b
) (a b c).
Expresia obt inuta este simetrica n a, b, c, deci (a +b) +c = a + (b +c).
Vericarea celorlalte axiome ale inelului Boole se face similar.
(2): Prin calcule. 2
Caz particular. Fie algebra Boole T(X) a part ilor unei mult imi X. Adunarea
+ a inelului Boole asociat (T(X)) este chiar diferent a simetrica: AB =
(AB) (B A), iar nmult irea este intersect ia: A B.
Exercit iul 4.3.9 Fie / = (A, +, , , 0, 1) un inel comutativ si unitar. Un element
e A se numeste idempotent daca e
2
= e. Sa notam cu B(A) mult imea elementelor
idempotente ale lui /. Pe B(A), sa denim operat ia urmatoare: pentru orice
e, f B(A),
e f
def.
= e +f 2(e f).
Sa se arate ca (B(A), , , 0, 1) este inel Boole.
4.4 Subalgebre, homomorsme
4.4.1 Subalgebre. Exemple
Denit ia 4.4.1 Fie B = (B, , ,
, 0, 1) o algebra Boole. O submult ime nevida

S a lui B se numeste subalgebra Boole (pe scurt, subalgebra) a lui B daca S este
nchisa la operat iile din B, adica daca sunt vericate axiomele urmatoare: pentru
orice x, y A,
(a) x, y S implica x y S,
(b) x, y S implica x y S,
(c) x S implica x
S,
(d) 0 S, 1 S.
4.4. SUBALGEBRE, HOMOMORFISME 79
Observat iile 4.4.2
(1) Fiecare din axiomele (a), (b), (d) rezulta din celelalte trei. Axioma (c) nu
rezulta din celelalte.

Intr-adevar, consideram algebra Boole L
2
2
si S = (0, 0), (1, 0),
(1, 1). S verica axiomele (a), (b), (d), dar nu este nchisa la negat ie.
(2) Daca S este subalgebra Boole a lui (B, , ,
, 0, 1), atunci (S, , ,
, 0, 1)
este algebra Boole, unde am notat tot cu , ,
restrict iile operat iilor din B la S.

Exemplele 4.4.3
(1) Daca B = (B, , ,
, 0, 1) este o algebra Boole, atunci L

2
= 0, 1 B este
subalgebra a lui B.
(2) Daca B este o algebra Boole, atunci L
N
2
este subalgebra a lui B
N
.
(3) Daca X este un spat iu topologic, atunci algebra Boole B(X) a part ilor lui
X care sunt simultan nchise si deschise este subalgebra a lui T(X).
(4) L
3
2
= L
2
L
2
L
2
= 0, a, b, c, d, e, f, 1 are ur matoarele subalgebre:
S
1
= 0, 1, S
2
= 0, c, d, 1, S
3
= 0, b, e, 1, S
4
= 0, a, f, 1, S
5
= L
3
2
.
Exercit iul 4.4.4 Sa se scrie un program pentru determinarea tuturor subalge-
brelor lui L
n
2
, n 2.
4.4.2 Homomorsme. Exemple
Denit iile 4.4.5 Fie / = (A,
A
,
A
,
A
, 0
A
, 1
A
) si B = (B,
B
,
B
,
B
, 0
B
, 1
B
)
doua algebre Boole.
Un homomorsm, sau morsm, de algebre Boole sau boolean, de la / la B,
este o funct ie f : A B care satisface proprietat ile urmatoare: pentru orice
x, y A,
(H1) f(x
A
y) = f(x)
B
f(y),
(H2) f(x
A
y) = f(x)
B
f(y),
(H3) f(x
A
) = f(x)
B
,
(H4) f(0
A
) = 0
B
, f(1
A
) = 1
B
.
Un izomorsm de algebre Boole este un homomorsm de algebre Boole care
este bijectiv. Daca algebrele Boole / si B sunt izomorfe, atunci vom nota /
= B.
Un endomorsm al algebrei Boole / este un homomorsm f : A A.
Un automorsm al algebrei Boole / este un izomorsm f : A A.
Observat iile 4.4.6
(i) Fiecare din cele patru axiome (H1) - (H4) este implicata de celelalte trei.
De exemplu, (H4) este implicata de (H1) - (H3): ntr-adevar, S ,= nseamna ca
exista x S, deci x
S si deci x x
= 0 S si x x
= 1 S.
(ii) Un morsm boolean f : A B verica urmatoarele proprietat i legate de
implicat ia si echivalent a booleana: pentru orice x, y A,
f(x
A
y) = f(x)
B
f(y), f(x
A
y) = f(x)
B
f(y).
(iii) Orice morsm de algebre Boole este o aplicat ie izotona (pastreaza ordinea),
adica,
x
A
y f(x)
B
f(y).
Intr-adevar, x
A
y x
A
y = y implica f(x
A
y) = f(y) = f(x)
B
f(y), adica
f(x)
B
f(y).
Propozit ia 4.4.7 Daca f : A B este un homomorsm de algebre Boole si S
este o subalgebra Boole a lui /, atunci f(S) este o subalgebra Boole a lui B.

In
particular, imaginea, f(A), a lui A prin f este o subalgebr a Boole a lui B.
Demonstrat ie. Imediat. 2
Vom nota cu Boole categoria algebrelor Boole si a morsmelor booleene.
Exemplele 4.4.8 (Exemple de morsme booleene)
(1) Fie X, Y doua mult imi nevide si f : X Y o funct ie oarecare. Funct ia
: T(Y ) T(X), denita de (C) = f
1
(C), pentru orice C Y , este un
morsm boolean.
(2) Fie T(X) algebra Boole a part ilor lui X. Consideram funct ia
: T(X) L
X
2
, denita de (A) =
A
, pentru orice A X (unde
A
este
funct ia caracteristica a lui A, vedet i capitolul 5). Atunci este un izomorsm
boolean.
(3) Rombul este izomorf cu L
2
2
.
(4) Cubul este izomorf cu L
3
2
.
(5) Ne propunem sa determinam automorsmele cubului.
Intai, vom observa ca daca f : A B este un izomorsm boolean, atunci: pentru
orice x, y A,
x < y f(x) < f(y).
Atunci, daca f este un automorsm al cubului, vom avea f(a, b, c) = a, b, c.
Rezulta ca numarul de automorsme ale cubului este 8 (= numarul de permutari
ale unei mult imi cu 3 elemente). Morsmul identic este unul din cele 8. Sa vedem
cum se determina unul din celelalte. Presupunem ca f(a) = b, f(b) = c, f(c) = a.
Atunci:
f(x) = f(a b) = f(a) f(b) = b c = z,
f(y) = f(a c) = f(a) f(c) = b a = x,
f(z) = f(b c) = f(b) f(c) = c a = y.
Binent eles ca f(0) = 0 si f(1) = 1.
Exercit iile 4.4.9
(1) Sa se determine (eventual printr-un program) toate automorsmele lui L
n
2
,
n 2.
(2) Sa se determine toate morsmele booleene de tipul: (a) f : L
3
2
L
2
, (b)
f : L
3
2
L
2
2
, (c) f : L
2
2
L
3
2
, (d) f : L
3
2
L
3
2
.
Observat ia 4.4.10 Fie f : L L
un morsm din Ld(0, 1) (latici distributive

cu prim si ultim element). Daca x C(L), atunci f(x) C(L
), deci putem deni

C(f) = f [
C(L)
: C(L) C(L
). Atunci C(f) este un morsm boolean. Asocierea

L ;C(L), f ;C(f) deneste un functor contravariant C : Ld(0, 1) Boole.
4.5. ALGEBRE BOOLE C
AT 81
Lema 4.4.11 Fie f : A B un morsm boolean. Sunt echivalente armat iile:
(1) f este injectiv,
(2) Pentru orice x, y A, avem: x y f(x) f(y).
Demonstrat ie.
(1) (2): Daca f(x) f(y), atunci f(x y) = f(x) f(y) = f(x), deci
x y = x, de unde x y. Este evident ca x y f(x) f(y).
(2) (1): Daca F(x) = f(y), atunci f(x) f(y) si f(y) f(x), de unde x y
si y x; rezulta x = y. 2
Lema 4.4.12 Fie f : A B un morsm boolean. Sunt echivalente armat iile:
(1) f este injectiv,
(2) f
1
(0) = 0,
(3) f
1
(1) = 1.
Demonstrat ie.
(1) (3): f(x) = 1 = f(1) implica x = 1.
(3) (1): f(x) f(y) implica f(x y) = f(x) f(y) = 1 implica x y = 1
implica x y. Aplicand Lema 4.4.11, rezulta ca f este injectiv.
(1) (2) se demonstreaza analog. 2
(i) Fie /, B doua inele Boole si (/), (B) algebrele Boole asociate. Daca
f : A B este un morsm de inele unitare, atunci
(f) = f : (/) (B)
este un morsm boolean.
(i) Fie /, B doua algebre Boole si (/), (B) inelele Boole asociate. Daca
g : A B este un morsm boolean, atunci
(g) = g : (/) (B)
este un morsm de inele unitare.
poate privit ca un functor de la categoria algebrelor Boole la categoria
inelelor Boole, iar un functor de la categoria inelelor Boole la categoria algebrelor
Boole. Functorii si stabilesc un izomorsm ntre categoria algebrelor Boole si
categoria inelelor Boole.
4.5 Algebre Boole cat
4.5.1 Filtre (ideale) si sisteme deductive
Am vazut ca si sunt operat ii duale si ca implicat iile si
R
sunt operat ii
duale ntr-o algebra Boole. Corespunzator lor, n aceasta subsect iune, vom studia
not iunile duale de ltru si ideal si not iunile duale de -sistem deductiv si
R
-sistem deductiv.
, 0, 1) o algebra Boole oarecare.

(1) O submult ime nevida F a lui B se numeste ltru daca pentru orice x, y B,
(F1) x, y F implica x y F,
(F2) x F, x y implica y F.
(1) Dual, o submult ime nevida I a lui B se numeste ideal daca pentru orice
x, y B,
(F1) x, y I implica x y I,
(F2) x I, x y implica y I.
Observat iile 4.5.2
(i) Din (F2) rezulta ca 1 F, deoarece orice x F verica x 1.
(ii) Pentru orice elemente x, y B, x, y F daca si numai daca x y F.
(i) Din (F2) rezulta ca 0 I, deoarece orice x I verica x 0.
(ii) Pentru orice elemente x, y B, x, y I daca si numai daca x y I.
Unui ltru F i se asociaza idealul I
F
= x
[ x F, iar unui ideal I i se

asociaza ltrul F
I
= x
[ x I.

In acest fel, ltrele lui B sunt n corespondent a
biunivoca cu idealele lui B. Conform acestei observat ii, vom studia numai ltrele
unei algebre Boole; proprietat ile idealelor se vor obt ine prin dualizare.

(1) Un -sistem deductiv, sau simplu un sistem deductiv cand nu este pericol
de confuzie, al lui B este o submult ime S B care satisface proprietat ile:
(sd1) 1 S,
(sd2) x S si x y S implica y S.
(1) Dual, un
R
-sistem deductiv al lui B este o submult ime S B care satisface
proprietat ile:
(sd1) 0 S,
(sd2) x S si x
R
y S implica y S.
Propozit ia 4.5.4
(1) Filtrele lui B coincid cu -sistemele deductive ale lui B.
(1) Idealele lui B coincid cu
R
-sistemele deductive ale lui B.
Demonstrat ie.
(1): Fie F un ltru al lui B. Deci ,= F B. Fie x F; avem x 1, prin
urmare 1 F, conform (F2). Fie acum x, x y F. Atunci x (x y) F,
conform (F1); dar x (x y) = x (x
y) = 0 (x y) = x y si x y y.
Rezulta, aplicand (F2), ca y F. Deci, F este un -sistem deductiv.
Invers, e S un -sistem deductiv al lui B. Din (sd1), avem ca 1 S, deci
S este nevida. Fie x, y S. Avem ca y (x (x y)) = 1.

Intr-adevar,
y (x (xy)) = y
(xy) = (y
x) (y
y) = 1 1 = 1.
Dar 1 S, prin urmare y (x (x y)) S. Rezulta ca x (x y) S, din
(sd2). De aici rezulta ca x y S; deci (F1) are loc. Fie acum x S si x y.
AT 83
Atunci x y = 1, conform Propozit iei 4.1.8. Dar 1 S, din (sd1), deci x y S.
Rezulta ca y S, din (sd2). Astfel, (F2) are loc de asemenea, deci S este un ltru.
(1): prin dualizare. 2
4.5.2 Congruent e. Corespondent a ltre - congruent e
Denit ia 4.5.5 Fie B = (B, , ,
, 0, 1) o algebra Boole. O relat ie de echivalent a

pe B se numeste congruent a a lui B daca este compatibila cu , ,

, adica
daca pentru orice x, y, x
, y
B,
(C1) x y, x
implica (x x
) (y y
),
(C2) x y, x
implica (x x
) (y y
),
(C3) x y implica x
.
Observat iile 4.5.6
(i) Condit ia (C1) (sau (C2)) rezulta din celelalte doua.
(ii) Daca este o congruent a a lui B, atunci:
(C4) x y, x
implica (x x
) (y y
),
(C5) x y, x
implica (x x
) (y y
),
(C4) x y, x
implica (x
R
x
) (y
R
y
),
(C5) x y, x
implica (x
R
x
) (y
R
y
).
Daca algebra Boole este denita echivalent ca o structura (B, ,
, 1), atunci
congruent a se deneste echivalent ca o relat ie de echivalent a compatibila cu ,

.
Daca algebra Boole este denita echivalent ca o structura (B,
R
,
, 0), atunci
congruent a se deneste echivalent ca o relat ie de echivalent a compatibila
cu
R
,

.
Propozit ia 4.5.7 Filtrele unei algebre Boole B sunt n corespondent a bijectiva cu
congruent ele lui B.
Demonstrat ie.
Fiecarui ltru F al lui B = (B, , ,
, 0, 1) i asociem urmatoarea relat ie

binara,
F
, denita astfel: pentru orice x, y B,
x
F
y
def.
x y F.
Sa observam ca x y F (x y F si y x F).
- Sa demonstram ca
F
este o relat ie de echivalent a pe B si ca este o congruent a
a lui B.
Aratam ntai ca
F
este o relat ie de echivalent a pe B:
Pentru orice x B, x
F
x rezulta din x x = 1 F.
Pentru orice x, y B, x
F
y implica y
F
x, deoarece x y = y x.
Pentru orice x, y, z B care verica x
F
y si y
F
z, deci x y F,
y x F, y z F, z y F, trebuie sa aratam ca x
F
z.
Sa stabilim inegalitatea
(4.12) (x y) (y z) x z,
care va implica x z F.

Intr-adevar,
(x y) (y z) = (x
y) (y
z) = (x
) (y y
) (xz) (y z)
x
z = x z. Deci (4.12) are loc.

Analog, rezulta z x F; deci x
F
z. Deci,
F
este o relat ie de echivalent a pe
B.
- Sa demonstram (C1): e x
F
y si x

F
y
, deci x y F, y x F,
x
F, y
F; se observa ca:
(x y) (x
) = (x
y) (x
) (x
y y
) (x
y y
) =
(x
) y y
= (x x
) (y y
).
Folosind aceasta inegalitate, se obt ine (x x
) (y y
) F si analog, (y y
)
(x x
) F, deci (x x
)
F
(y y
); astfel, (C1) este adevarata.

- (C2) se demonstreaza similar.
- Sa demonstram (C3): deoarece x y = x
, vom avea: x
F
y implica
x

F
y
; astfel, (C3) este adevarata. Deci,

F
este o congruent a a lui B.
Invers, ecarei congruent e a lui B i asociem submult imea lui B denita
astfel:
F
def.
= x B [ x 1.
Sa aratam ca F
este un ltru al lui B.

- F
este nevida, deorece 1 1 implica 1 F.

- Sa demonstram (F1): x, y F
, adica x 1, y 1 implica (xy) (1 1 = 1),

adica x y F
;
- Sa demonstram (F2): e x F
, x y; deci x 1 si x y = y, care implica

(y = x y) (1 y = 1), adica y F
. Deci, F
este un ltru al lui B.

Daca T
B
este mult imea ltrelor lui B si (
B
este mult imea congruent elor lui
B, atunci consideram aplicat iile:
: T
B
(
B
si : (
B
T
B
,
denite astfel: (F)
def.
=
F
, pentru orice F T
B
si ()
def.
= F
, pentru orice
(
B
.
Trebuie aratat ca si sunt inverse una alteia, adica
((F)) = F si (()) = .
Sa observam ca F
F
F
F
si F

F
.
Atunci
F
F
= x [ x
F
1 = x [ x 1 F = x [ x F = F.
Vom demonstra ca =
F
, unde pentru x, y B,
x
F
y este echivalent cu x y F
si y x F
.
- daca x y, atunci (x y) (y 1), deci (x y) 1 si, analog, (y x) 1.
Rezulta x y F
si y x F
, deci x
F
y.
- daca x y F
si y x F
, deci (x y) 1 si (y x) 1, rezulta ca
(x y = x (x y)) (x 1 = x) si, analog, (x y) y, deci x y. 2
AT 85
Din Propozit iile 4.5.4 si 4.5.7, obt inem urmatorul corolar:
Corolarul 4.5.8 -sistemele deductive ale lui B sunt n corespondent a bijectiva
cu congruent ele lui B.
Exercit iul 4.5.9 Fie algebra Boole T(X), cu X innita. Sa se arate ca part ile
conite (= part ile ce au complementarele nite) formeaza un ltru si sa se determine
congruent a asociata.
4.5.3 Algebre Boole cat
Fie F un ltru al algebrei Boole B = (B, , ,
, 0, 1) si
F
relat ia de congruent a
asociata lui F prin Propozit ia precedenta. Deoarece
F
este o relat ie de echivalent a
pe B, sa formam clasele de echivalent a: e x/
F
clasa de echivalent a a lui x B,
adica
x/
F
def.
= y B [ y
F
x.
Fie B/
F
= B/
F
mult imea cat, adica mult imea tuturor claselor de echivalent a:
B/
F
def.
= x/
F
[ x B.
Dac a x/
F
B/
F
si y/
F
B/
F
, atunci x/
F
= y/
F
x
F
y.
Sa denim pe mult imea cat, B/
F
, urmatoarele operat ii, notate tot cu , ,
:
pentru orice x/
F
, y/
F
B/
F
,
x/
F
y/
F
def.
= (x y)/
F
, x/
F
y/
F
def.
= (x y)/
F
, (x/
F
)
def.
= (x
)/
F
.
Conform proprietat ilor congruent ei
F
, cele trei operat ii sunt bine denite (adica
nu depind de reprezentant ii claselor).
Sa denim de asemenea elementele:
0/
F
def.
= x B [ x
F
0 B/
F
,
1/
F
def.
= x B [ x
F
1 = x B [ x 1 F = x B [ x F = F B/
F
.
Atunci avem urmatorul rezultat:
Propozit ia 4.5.10 Structura (B/
F
, , ,
, 0/
F
, 1/
F
) este o algebra Boole, nu-
mita algebra Boole cat a lui B prin ltrul F.
Demonstrat ie. Trebuie demonstrat ca (B1) - (B7) au loc.
Sa demonstram, de exemplu, prima egalitate din (B1):
Pentru orice x/
F
B/
F
, x/
F
x/
F
= x/
F
.
Fie x/
F
B/
F
, element xat, altfel arbitrar; sa demonstram ca x/
F
x/
F
=
x/
F
.

Intr-adevar, x/
F
x/
F
= x/
F
(x x)/
F
= x/
F
(x x)
F
x
(x x) x F; dar x x = x, conform (B1) din denit ia algebrei Boole B; deci
x x F 1 F, ceea ce este ntotdeauna adevarat. Rezulta, conform (P.G.)
(Principiului Generalizarii), ca pentru orice x/
F
B/
F
, x/
F
x/
F
= x/
F
este
adevarata.
La fel se demonstreaza restul proprietat ilor. 2
Sa observam ca daca F = B, atunci B/
F
= B/
B
= B este o algebra Boole
cu un singur element.
Corolarul 4.5.11 Surject ia canonica p = p
F
: B B/
F
, denita astfel: pentru
orice x B,
p(x)
def.
= x/
F
,
este un homomorsm de algebre Boole.
Propozit ia 4.5.12 Fie F un ltru al algebrei Boole B si e B/
F
algebra Boole
cat. Fie

U un ltru al algebrei Boole cat si e
U = p
1
(
U) = x B [ p(x)
U.
Atunci U este ltru al algebrei Boole B si F U.
Demonstrat ie.
U ,= :

U este ltru, deci

U,= . Atunci exista x = p(x)
U, deci x U si deci
U ,= .
(F1): Fie x, y U. Atunci p(x), p(y)
U. Cum

U este ltru, rezulta ca
p(x) p(y) = p(x y)
U, conform (F1). Deci, x y U.

(F2): Fie x U si x y. Atunci p(x)
U si p(x) p(y). Cum

U este ltru,
rezulta ca p(y)
U, din (F2). Atunci y U.

F U: Fie x F, deci x 1 F, pentru ca x 1 = (x 1) (1 x) =
1 x = x. Rezulta ca x
F
1, deci p(x) = x =
U. Atunci x U. 2
Observat ia 4.5.13
U = F
U=
1 = F.
Invers, avem urmatorul rezultat.
Propozit ia 4.5.14 Fie F, U ltre ale algebrei Boole B astfel ncat F U. Fie
U= p(U), unde p : B B/
F
. Atunci

U este ltru al algebrei Boole cat B/
F
.
Demonstrat ie.
U,= : U este ltru, deci U ,= ; deci exista x U si x = p(x) p(U) =
U.
Rezulta ca

U,= .
(F1): Fie x = p(x), y = p(y)
U. Deci x, y U si U ind ltru, rezulta din

(F1) ca x y U. Atunci x y = p(x) p(y) = p(x y)
U.
AT 87
(F2): Fie x = p(x)
U si p(x) = x y = p(y). Deci x U si x y. Cum U

este ltru, rezulta din (F2) ca y U. Atunci y = p(y)
U. 2
Acum putem enunt a urmatoarea teorema.
Teorema 4.5.15 Fie F, U ltre ale algebrei Boole B cu F U si e
U= p
F
(U) = p
F
(x) [ x U,
unde p
F
: B B/
F
este surject ia canonica, denita astfel: p
F
(x) = x/
F
.
Fie algebra Boole cat (B/
F
)
U
si algebra Boole cat B/
U
cu p
U
: B B/
U
,
denita astfel: p
U
(x) = x/
U
.
Atunci
(B/
F
)/
U
izo.
= B/
U
.
Demonstrat ie. Fie f, g doua aplicat ii denite astfel:
(x/
F
)/
U
f
g
x/
U
.
Avem
x/
F
= y B [ y
F
x = y B [ y x F,
(x/
F
)/
U
= y/
F
[ y/
F

U
x/
F
= y/
F
[ y/
F
x/
F

U =
y/
F
[ (y x)/
F

U= p
F
(U).
x/
U
= y B [ y
U
x = y B [ y x U.
f este injectiva: Presupunem ca x/
U
= y/
U
. Sa demonstram ca
(4.13) (x/
F
)/
U
= (y/
F
)/
U
.
Dar x/
U
= y/
U
x
U
y y x U F. Atunci:
- daca y x F, atunci y
F
x, deci y/
F
= x/
F
si, atunci (4.13) are loc.
- daca y x U F, atunci (y x)/
F
= p
F
(y x) = p
F
(y) p
F
(x) = y/
F

x/
F

U. Rezulta ca y/
F

U
x/
F
, deci (4.13) are loc.
f este surjectiva: Fie x/
U
B/
U
. Exista x B, astfel ncat p
U
(x) = x/
U
. Deci
x/
F
B/
F
, prin urmare exista y = (x/
F
)/
U
(B/
F
)/
U
si f(y) = f((x/
F
)/
U
) =
x/
U
. 2
Propozit ia 4.5.16 Fie f : B B
un morsm boolean.
(1) f
1
(1) = x B [ f(x) = 1 este un ltru al lui B;
(2) f(B) este o subalgebra a lui B
, izomorfa cu B/f
1
(1).
Demonstrat ie.
(1): Imediat.
(2): Notam F = f
1
(1) si denim funct ia g : B/
F
f(B), pentru orice
x B, prin:
g(x/
F
)
def.
= f(x).
Denit ia lui g nu depinde de reprezentant i: x/
F
= y/
F
implica x y F implica
f(x) f(y) = f(x y) = 1 implica f(x) = f(y).
O vericare simpla arata ca g este morsm boolean. Conform implicat iilor:
g(x/
F
) = 1 implica f(x) = 1 implica x F implica x/
F
= 1/
F
,
rezulta ca g este injectiva. Surjectivitatea lui g este evidenta. 2
Exercit iul 4.5.17 Fie f : B B
un morsm boolean surjectiv. Daca F este

un ltru al lui B, atunci f(F) este un ltru al lui B
; daca G este un ltru al lui B
,
atunci f
1
(G) este un ltru al lui B. Filtrele lui B
sunt n corespondent a bijectiva

cu ltrele lui B ce includ pe f
1
(1).
Exercit iul 4.5.18 Fie F, G doua ltre ale lui B astfel ncat F G. Atunci G/
F
=
x/
F
[ x G este un ltru al lui B/
F
si algebrele Boole (B/
F
)/(G/
F
) si B/G
sunt izomorfe.
4.5.4 Filtre generate de o mult ime
Fie B = (B, , ,
Lema 4.5.19 Orice intersect ie de ltre ale lui B este un ltru.
Denit ia 4.5.20 Daca X este o submult ime a lui B, atunci ltrul generat de X
este intersect ia ltrelor ce includ pe X.
Cu alte cuvinte, ltrul generat de X este cel mai mic ltru (n sensul incluziunii)
ce include pe X.
Vom nota cu [X) ltrul generat de X. Vom nota cu [x) ltrul generat de x;
[x) se va numi ltrul principal generat de x.
Observat ia 4.5.21 Un ltru F este ltrul generat de X daca el verica :
(a) X F,
(b) G ltru, X G = F G.
Este evident ca ltrul generat de mult imea vida este 1.
Propozit ia 4.5.22 Daca X ,= , atunci
[X) = a B [ exista n N
si x
1
, . . . , x
n
X, x
1
. . . x
n
a.
4.6. TEOREMA DE REPREZENTARE A LUI STONE 89
Demonstrat ie. Fie F mult imea din dreapta. Aratam ca F este ltru. Daca
a, b F, atunci exista x
1
, . . . , x
n
, y
1
, . . . , y
m
X astfel ncat x
1
. . . x
n
a,
y
1
. . . y
m
b.
Rezulta x
1
. . . x
n
y
1
. . . y
m
ab, deci ab F. Axioma (F2) este evident
vericata. Se observa ca X F. Presupunem ca G este un ltru ce include pe X.
Daca a F, atunci exista x
1
, . . . , x
n
X astfel ncat x
1
. . . x
n
a. Atunci
x
1
, . . . , x
n
G, deci x
1
. . . x
n
G, de unde a G. A rezultat F G. Deci,
[X) = F. 2
Corolarul 4.5.23 [x) = a [ x a.
Corolarul 4.5.24 [x
1
, . . . , x
n
) = [x
1
. . . x
n
).
Corolarul 4.5.25 Daca F este un ltru si x B, atunci
[F x) = a [ exista e F, e x a.
Lema 4.5.26

Intr-o algebra Boole nita orice ltru este principal.
Observat ia 4.5.27 Sa determinam congruent a asociata unui ltru principal [x):
a
[x)
b a b [x), b a [x)
x a b, x b a
x a b, x b a
a x = b x.
Exercit iul 4.5.28 Sa se determine toate ltrele cubului, congruent ele si algebrele
Boole cat corespunzatoare.
Observat ia 4.5.29

Intr-o algebra Boole denita echivalent ca o structura
B = (B, ,
, 1),
not iunea naturala este de -sistem deductiv, nu de ltru. Daca S este un -sistem
deductiv al lui B, atunci algebra Boole cat este denita echivalent astfel:
(B/
S
, ,
, 1/
S
= S),
unde
x/
S
y/
S
def.
= (x y)/
S
, (x/
S
)
def.
= (x
)/
S
,
1/
S
def.
= x B [ x
S
1 = 1/
S
= S.
4.6 Teorema de reprezentare a lui Stone
Scopul acestei sect iuni este de a demonstra ca orice algebra Boole este izomorfa
cu o algebra Boole ale carei elemente sunt part i ale unei mult imi. Acest rezul-
tat ocupa un loc central n teoria algebrelor Boole si are numeroase aplicat ii n
logica, topologie, calculul probabilitat ilor etc. Instrumentul principal folosit n
demonstrat ie este conceptul de ultraltru (= ltru maximal).
4.6.1 Ultraltre (= ltre maximale)
Fie B = (B, , ,
Denit ia 4.6.1 Un ltru F al lui B este propriu daca F ,= B.
Observat ia 4.6.2 F este propriu daca si numai daca 0 , F.

Intr-adevar, daca
prin absurd 0 F, atunci deoarece orice element x B verica 0 x, ar rezulta
ca x F, deci B F; cum avem si F B, am avea F = B: contradict ie.
Mult imea ltrelor proprii ale lui B este ordonata n raport cu incluziunea.
Denit ia 4.6.3 Un ultraltru sau ltru maximal este un element maximal al mult imii
ltrelor proprii, adica este un ltru propriu U al lui B cu proprietatea ca pentru
orice ltru propriu F, daca U F, atunci U = F.
Vom nota cu Spec(B) mult imea ultraltrelor lui B.
Exemplele 4.6.4
(1) Daca X este o mult ime nevida si x X, atunci U
x
= A X [ x A este
un ultraltru al T(X).
(2) Daca B = L
n
2
si e
1
= (1, 0, . . . , 0), e
2
= (0, 1, . . . , 0), . . . , e
n
= (0, . . . , 0, 1),
atunci ltrele principale [e
1
), [e
2
), . . . , [e
n
) sunt ultraltrele lui B.
In cazul algebrelor Boole innite, demonstrarea existent ei ultraltrelor (al-
tele decat cele din exemplul (1) precedent) impune invocarea axiomei lui Zorn.
Urmatorul rezultat poarta numele de Teorema de existent a a ultraltrului.
Teorema 4.6.5 (Teorema de existent a a ultraltrului)
Pentru orice ltru propriu F, exista un ultraltru U, astfel ncat F U.
Demonstrat ie. Fie
mult imea ltrelor proprii ale lui B ce includ pe F. Evident,

F
. Vom arata ca (
, ) este inductiv ordonata. Fie (F

i
)
iI
o familie total
ordonata de ltre din

: pentru orice i, j I, F
i
F
j
sau F
j
F
i
. Notam
G =
iI
F
i
. Vom demonstra ca G este un ltru propriu. Daca x, y G, atunci
exista i, j I, astfel ncat x F
i
si y F
j
. Putem presupune, de exemplu, ca
F
i
F
j
. Atunci x, y F
j
, deci x y F
j
G. A doua proprietate din denit ia
ltrului se verica imediat. Atunci G este un majorant al familiei (F
i
)
iI
si (
, )
este inductiva. Aplicand axioma lui Zorn, rezulta existent a unui ultraltru U ce
include pe F. 2
Corolarul 4.6.6 Daca x ,= 0, atunci exista un ultraltru U astfel nc at x U.
Demonstrat ie. Se aplica Teorema 4.6.5 ltrului F = [x). 2
Denit ia 4.6.7 Un ltru propriu F al lui B se numeste ltru prim daca pentru
orice x, y B,
x y F implica x F sau y F.
4.6. TEOREMA DE REPREZENTARE A LUI STONE 91
Propozit ia 4.6.8 Fie F un ltru propriu al lui B. Urmatoarele armat ii sunt
echivalente:
(i) F este ultraltru,
(ii) F este ltru prim,
(iii) Pentru orice x B, avem x F sau x
F,
(iv) Algebra Boole cat, B/
F
, este izomorfa cu algebra Boole canonica, L
2
= 0, 1.
Demonstrat ie.
(i) = (ii): Presupunem prin absurd ca F nu este prim, deci exista x, y B
astfel ncat x y F, dar x, y , F. Atunci incluziunile stricte:
F [F x) si F [F y)
arata ca ltrele [F x), [F y) nu sunt proprii, deci cont in pe 0. Folosind
Corolarul 4.5.25, din 0 [F x) rezulta existent a unui element a F astfel ncat
a x = 0. Analog, exista b F cu b y = 0. Atunci
0 = (a x) (b y) = (a b) (a y) (x b) (x y).
Cum a b, a y, x b F (din a, b F) si x y F (prin ipoteza), rezulta ca
0 F: contradict ie. Deci, F este prim.
(ii) = (iii): Din x x
= 1 F.
(iii) = (i): Presupunem prin absurd ca exista un ltru propriu G astfel ncat
F G. Atunci exista x G si x , F. Folosind ipoteza (iii), x
F G, deci
0 = x x
G: contradict ie. Deci, F este ultraltru.

Echivalent a (i) (iv) este lasata ca exercit iu. 2
Exercit iul 4.6.9 Un ltru propriu F este ultraltru daca si numai daca pentru
orice x, y B, avem x y F sau y x F.
Observat ia 4.6.10 Fie B o algebra Boole si F, U ltre ale lui B, cu F U. Atunci
- B/
F
este algebra Boole cat cu p
F
: B B/
F
si

U= p
F
(U),
- (B/
F
)/
U
este algebra Boole cat diferita de 0, 1 U nu este ultraltru.
4.6.2 Teorema de reprezentare a lui Stone
Suntem acum n masura sa demonstram Teorema de reprezentare a lui Stone.
Teorema 4.6.11 (Teorema de reprezentare a lui Stone)
Pentru orice algebra Boole B, exista o mult ime nevida X si un homomorsm
de algebre Boole injectiv, d : B T(X).
Demonstrat ie. Vom lua X = Spec(B), mult imea tuturor ultraltrelor lui B,
iar d : B T(X) funct ia denita astfel: pentru orice x B,
d(x)
def.
= U X [ x U.
Pentru orice x, y B si pentru orice ultraltru U, avem echivalent ele:
U d(x y) x y U
x U sau y U (U este prim)
U d(x) sau U d(y)
U d(x) d(y).
U d(x y) x y U
x U si y U (U este ltru)
U d(x) si U d(y)
U d(x) d(y).
U d(x
) x
U
x , U (Propozit ia 4.6.8 (iii))
U , d(x)
U C
d(x)
.
Am demonstrat ca:
d(x y) = d(x) d(y); d(x y) = d(x) d(y); d(x
) = C
d(x)
,
ceea ce arata ca d este un morsm boolean. Daca x ,= 0, atunci exista un ultraltru
U astfel ncat x U (Corolarul 4.6.6), deci U d(x) si d(x) ,= . Am aratat ca
d(x) = implica x = 0, deci d
1
() = 0. Aplicand Lema 4.4.12, d este injectiv.
2
Cum T(X) si L
X
2
sunt algebre Boole izomorfe, Teorema de reprezentare a lui
Stone capata si urmatoarea forma:
Teorema 4.6.12 Pentru orice algebra Boole B, exista o mult ime nevida si un
morsm boolean injectiv d : B L
X
2
.
Observat ia 4.6.13 Deoarece d : B d(B) T(X) este o biject ie (era inject ie si
acum este si surject ie), rezulta ca Teorema lui Stone se poate enunt a si astfel: Orice
algebra Boole este izomorfa cu o subalgebra a unei algebre Boole de mult imi.
(1) Teorema 4.6.11 reduce calculul boolean ntr-o algebra Boole oarecare la
calculul cu mult imi.
(2) Teorema 4.6.12 reduce calculul boolean ntr-o algebra Boole oarecare la:
(a) ntai, la calculul n L
X
2
,
(b) apoi, calculul n L
X
2
se reduce la calculul n L
2
(operat iile se fac pe componente).
4.7 Algebre Boole atomice
Fie B = (B, , ,
4.7. ALGEBRE BOOLE ATOMICE 93
Denit iile 4.7.1
Un element nenul a al lui B se numeste atom daca 0 x a implica x = 0
sau x = a.
Algebra Boole B se numeste atomica daca pentru orice element x ,= 0, exista
un atom a, astfel ncat a x.
Exemplele 4.7.2
(1)

In algebra Boole T(X), atomii sunt x, x X. Evident, T(X) este
atomica.
(2)
In L
n
2
, atomii sunt e
1
= (1, 0, . . . , 0), e
2
= (0, 1, . . . , 0), . . . , e
n
= (0, . . . , 0, 1).
Lema 4.7.3 Orice algebra Boole nita este atomica.
Demonstrat ie. Orice sir strict descrescator a
0
> a
1
> . . . > a
n
> . . . > 0 este
nit. 2
Propozit ia 4.7.4 Daca B este o algebra Boole atomica si (a
i
)
iI
este mult imea
atomilor sai, atunci
iI
a
i
= 1.
Demonstrat ie. Presupunem prin absurd ca exista un majorant b al familiei (a
i
)
iI
diferit de 1: a
i
b < 1 pentru orice i I. Atunci b
,= 0 si cum B este atomica,

exista un atom a
j
(j I) astfel ncat a
j
b
. Cum a
j
b, rezulta a
j
bb
= 0:
contradict ie. 2
Denit ia 4.7.5 O familie (e
i
)
iI
de elemente din B se numeste partit ie daca:
(1) e
i
e
j
= 0, pentru orice i ,= j,
(2)
iI
e
i
= 1.
Exemplul 4.7.6 Daca B este atomica, atunci mult imea a
i
iI
a atomilor lui B
formeaza o partit ie. Condit ia (2) este data de Propozit ia 4.7.4, iar (1) rezulta direct
din denit ia atomului.
Fie a ,= 0 n B. Denim
B(a)
def.
= x B [ x a.
Observam ca B(a) este nchisa la si .
Pentru orice x B(a), denim
x
a
def.
= x
a,
introducand astfel o operat ie unara

=

a
pe B(a).
Lema 4.7.7 (B(a), , ,
, 0, a) este o algebra Boole.

Demonstrat ie. Daca x B(a), atunci x x
= 0 si x x
= a. 2
Propozit ia 4.7.8 Fie a
1
, . . . , a
n
B si f : B B(a
1
) . . . B(a
n
) funct ia
denita, pentru orice x B, de:
f(x)
def.
= (x a
1
, . . . , x a
n
).
Atunci
(a) f este injectiva
n
i=1
a
i
= 1,
(b) f este surjectiva a
i
a
j
= 0, pentru orice i ,= j,
(c) f este bijectiva a
1
, . . . , a
n
este o partit ie,
(d) f este morsm boolean.
Demonstrat ie.
(a) =: Din f(
n
i=1
a
i
) = (a
1
, . . . , a
n
) = f(1) rezulta
n
i=1
a
i
= 1.
=: Presupunem
n
i=1
a
i
= 1. Atunci
f(x) = f(y) implica x a
i
= y a
i
, i = 1, . . . , n, implica
x = x (
n
i=1
a
i
) =
n
i=1
(x a
i
) =
n
i=1
(y a
i
) = y (
n
i=1
a
i
) = y,
deci f este injectiva.
(b) =: Fie i, j I distinct i; notam c = a
i
a
j
si denim
x
k
def.
=
_
_
_
c, daca k = i
c
a
j
, daca k = j
0, daca k ,= i, j.
Atunci (x
1
, . . . , x
n
) B(a
1
) . . . B(a
n
), deci exista x B astfel ncat f(x) =
(x
1
, . . . , x
n
). Pe componentele i si j vom avea a
i
x = c si a
j
x = c
a
j
. Atunci
c x si c a
j
, de unde c x a
j
= c
a
j
c
. Rezulta c = 0, deci a
i
a
j
= 0
pentru orice i ,= j.
=: Presupunem a
i
a
j
= 0, pentru i ,= j. Fie (x
1
, . . . , x
n
) B(a
1
). . . B(a
n
),
deci x
i
a
i
, i = 1, . . . , n.
Not am x = x
1
. . . x
n
. Pentru orice i = 1, . . . , n, avem:
x a
i
= (
n
j=1
x
j
) a
i
=
n
j=1
(x
j
a
i
) = x
i
,
pentru ca x
j
a
i
= 0 pentru j ,= i (pentru ca x
j
a
i
a
j
a
i
= 0) si x
i
a
i
= x
i
.
Se deduce ca f(x) = (x a
1
, . . . , x a
n
) = (x
1
, . . . , x
n
), deci f este surjectiva.
(c): Din (a) si (b).
(d): Exercit iu. 2
Corolarul 4.7.9 Daca a
1
, . . . , a
n
este o partit ie, atunci morsmul f din Propo-
zit ia 4.7.8 este un izomorsm boolean.
Propozit ia 4.7.10 Daca B este o algebra Boole nita, atunci exista un numar
natural n, astfel ncat B si L
n
2
sunt izomorfe.
Demonstrat ie. Daca B este nita, atunci B este atomica. Fie a
1
, . . . , a
n
atomii
lui B. Cum a
1
, . . . , a
n
este o partit ie, avem B

=

n
i=1
B(a
i
). Daca a este un
atom, atunci B(a
i
) = 0, a, deci B(a
i
)

= L
2
, pentru orice i = 1, . . . , n. Am
obt inut B

= L
n
2
. 2
4.8. DUALITATEA ALGEBRELOR BOOLE 95
Corolarul 4.7.11 Doua algebre Boole nite, de acelasi ordinal, sunt izomorfe.
Demonstrat ie. Daca B
1

= B
2
si B
1

= L
n
2
, B
2

= L
m
2
, atunci n = m si B
1

= B
2
.
2
Propozit ia 4.7.12 Fie B o algebra Boole complet a si (a
i
)
iI
o partit ie n B.
Atunci funct ia f : B

iI
B(a
i
), denita de f(x)
def.
= (x a
i
)
iI
, este un
izomorsm boolean.
Demonstrat ie. Analog cu demonstrat ia Propozit iei 4.7.8 si a Corolarului 4.7.9.
2
Propozit ia 4.7.13 Armat iile urmatoare sunt echivalente:
(1) B este o algebra Boole completa si atomica,
(2) B este izomorfa cu o algebra Boole de forma T(X).
Demonstrat ie.
(1) = (2): Analog cu demonstrat ia Propozit iei 4.7.10, aplicandu-se Propozit ia
4.7.12.
(2) = (1): T(X) este completa si atomica. 2
4.8 Dualitatea algebrelor Boole
Fie B o algebra Boole, Spec(B) mult imea ultraltrelor sale si
d : B T(Spec(B)) morsmul lui Stone: d(x) = P Spec(B) [ x P.
Lema 4.8.1 Pentru orice x, y B, avem:
(i) d(x y) = d(x) d(y),
(ii) d(x y) = d(x) d(y),
(iii) d(x
) = C
d(x)
,
(iv) d(0) = , d(1) = Spec(B).
Demonstrat ie. Vedet i demonstrat ia Teoremei de reprezentare a lui Stone. 2
Fie T(B) mult imea ltrelor lui B. Pentru orice F T(B), notam
d(F) = P Spec(B) [ F P.
Este evident ca d(x) = d([x)), pentru orice x B.
Propozit ia 4.8.2 d(F) [ F T(B) este familia mult imilor nchise ale unei
topologii pe B.
Demonstrat ie. Fie (F
i
)
iI
T(B) si F
1
, F
2
T(B). Atunci
(1)
iI
d(F
i
) = d(
_
iI
F
i
), unde
_
iI
F
i
este ltrul lui B generat de
iI
F
i
;
(2) d(F
1
) d(F
2
) = d(F
1
F
2
);
(3) d(0) = , d(1) = Spec(B).
Fie P Spec(B). (1) rezulta din echivalent a
(1
) F
i
P, i I
iI
F
i
P,
iar (2) rezulta din echivalent a
(2
) F
1
F
2
P (F
1
P sau F
2
P).
Vom demonstra (2). Daca F
1
, F
2
, P, atunci exista x F
1
P si y F
2
P, deci
x y , P (P ind ltru prim). Dar x y F
1
F
2
, deci F
1
F
2
, P.
Implicat ia cealalta este evidenta.
Egalitat ile (3) sunt evidente. Proprietat ile (1) - (3) nu exprima altceva decat ca
d(F) [ F T(B) sunt nchise la topologia pe Spec(B). 2
Observat ia 4.8.3 Topologia denita de Propozit ia 4.8.2 poarta numele de topolo-
gia lui Stone.
Propozit ia 4.8.4
(1) Pentru orice x B, d(x) este o mult ime nchisa si deschisa a lui Spec(B).
(2) d(x) [ x B este baza de deschisi (sau de nchisi).
Demonstrat ie.
(1): Din C
d(x)
= d(x
).
(2): Pentru orice ltru F, avem F =
_
[x) [ x F, de unde
d(F) = d(
[x) [ x F) =
xF
d(x).
2
Propozit ia 4.8.5 Pentru orice x B, d(x) este o mult ime compacta.
Demonstrat ie. Consideram o acoperire deschisa a lui d(x): d(x)
iI
d(x
i
).
Asadar, pentru orice P Spec(B), x P implica existent a unui i I astfel ncat
x
i
P.
Fie X = x x
i
[ i I si F = [X), ltrul generat de X. Presupunem, prin
absurd, ca F este propriu, deci exista U Spec(B), F U (Propozit ia 4.6.5).
Atunci x
i
U pentru orice i I si x U implica existent a unui j I astfel ncat
x
j
U: contradict ie, deci 0 F. Tinand seama de Propozit ia 4.5.22, exista J I
nita, astfel ncat
0 = x
j
[ j J.
De aici se deduce ca x
_
jJ
x
j
, de unde
d(x) d(
jJ
x
j
) =
_
jJ
d(x
j
).
Rezulta ca d(x) este compacta. 2
4.8. DUALITATEA ALGEBRELOR BOOLE 97
Propozit ia 4.8.6 Spec(B) este spat iu compact si separat.
Demonstrat ie. Fie P
1
, P
2
Spec(B), P
1
,= P
2
, deci exista x P
1
si x , P
2
. Con-
form Propozit iei 4.6.8, x
P, de unde P
1
d(x), P
2
d(x
) si d(x) d(x
) = .
Am demonstrat ca Spec(B) este separat.
Compacitatea rezulta din Propozit ia 4.8.5 (Spec(B) = d(1)). 2
Un spat iu topologic este zero-dimensional daca part ile sale nchise si deschise
formeaza o baza.
Un spat iu compact, separat si zero-dimensional se numeste spat iu boolean.
Propozit ia 4.8.7 Pentru orice algebra Boole B, Spec(B) este un spat iu boolean.
Fie f : A B un morsm boolean, d
A
: A T(Spec(A)),
d
B
: B T(Spec(B)) si Spec(f) : Spec(B) Spec(A) denita astfel: pentru
orice P Spec(B),
Spec(f)(P)
def.
= f
1
(P).
Propozit ia 4.8.8 Spec(f) este o funct ie continua.
Demonstrat ie. Pentru orice y A, avem:
(Spec(f))
1
(d
A
(y)) = P Spec(B) [ f
1
(P) d
A
(y)
= P Spec(B) [ y f
1
(P)
= P Spec(B) [ f(y) P
= d
B
(f(y)). 2
Daca Boole este categoria algebrelor Boole si SBoole este categoria spat iilor
booleene si a funct iilor continue, atunci asocierea B Spec(B), f Spec(f)
deneste un functor contravariant Spec : Boole SBoole.
Fie acum A un spat iu boolean si T (A) algebra Boole a part ilor nchise si
deschise ale lui A. Daca g : X Y este un morsm din SBoole (= aplicat ie
continua), atunci consideram funct ia T(g) : T(Y ) T(X), denita de
T(g)(D)
def.
= g
1
(D),
pentru orice D T(Y ). Asocierea A T (A), g T(g) deneste un functor
contravariant T : SBoole Boole.
Propozit ia 4.8.9 Pentru orice B Boole, algebrele Boole B si T (Spec(B)) sunt
izomorfe.
Demonstrat ie. Consideram morsmul lui Stone d
B
: B T(Spec(B)) (x
d
B
(x)). d
B
este un morsm boolean injectiv. A ramas de aratat surjectivitatea lui
d
B
.
Fie D T(Spec(B)), deci D este o parte a lui Spec(B) nchisa si deschisa. Cum
D este nchisa n spat iul Spec(B) compact si separat, rezulta ca D este compacta.
D ind deschisa si d
B
(x) [ x B ind baza a lui Spec(B), exista o familie (x
i
)
iI
n B astfel ncat D =
iI
d
A
(x
i
). Atunci exista J I nita, astfel ncat
D =
_
iJ
d
A
(x
i
) = d
B
(
iJ
x
i
)
si d
B
este surjectiv. 2
Propozit ia 4.8.10 Pentru orice A SBoole, spat iile booleene A si Spec(T(X))
sunt homeomorfe.
Demonstrat ie. Pentru orice x X, U
x
= D T(X) [ x D este un ultraltru
al lui T (A). Consideram funct ia
X
: X Spec(T(X)) denita de
X
(x)
def.
= U
x
,
pentru orice x X. Pentru a arata ca
X
este homeomorphism, parcurgem
urmatorii pasi:
a)
X
este injectiva.
Daca x, y X, x ,= y, atunci exista D
1
, D
2
T(X), x D
1
, y D
2
si D
1
D
2
= .
Atunci D
1
U
x
, D
2
U
y
si D
2
, U
x
, deci
X
(x) = U
x
,= U
y
=
X
(y).
b)
X
este surjectiva.
Fie | Spec(T(X)). Daca D
1
, . . . , D
n
|, atunci
n
i=1
D
i
|, deci
n
i=1
D
i
,=
(pentru ca | este ltru propriu n T (A)). Atunci | are proprietatea intersect iei
nite, deci
D [ D | ,= , deoarece A este compact.

Fie x, y
D [ D |, x ,= y, deci exista D
1
, D
2
T(X), x D
1
, y D
2
,
D
1
D
2
= . Dar C
D
1
C
D
2
= X |, deci C
D
1
| sau C
D
2
|, pentru ca
| este un ltru prim n T (A). S-a obt inut x , D
1
sau y , D
2
: contradict ie, deci
mult imea

D [ D | are un singur element x. Atunci avem x D daca si
numai daca D |, de unde U
x
= |. Am demonstrat ca
X
(x) = |, deci
X
este
injectiva.
c)
X
este continua.
Pentru orice D T(X) avem:
1
X
(d(D)) = x [ U
x
d(D) = x [ D U
x
= x [ x D = D.
d)
X
este aplicat ie deschisa.
Pentru orice D T(X), vom demonstra ca
U
x
[ x D = | Spec(T(X)) [ D |.
Daca D | Spec(T(X)), atunci | = U
x
, cu

D
[ D
| = x. Rezulta
D U
x
si deci x D. Implicat ia cealalta este evidenta. Am demonstrat ca
X
(D) = U
x
[ x D = d(D),
deci
X
este aplicat ie deschisa. 2
4.9. ALGEBRE BOOLE INJECTIVE 99
Propozit ia 4.8.11 Daca f : A B este un morsm boolean, atunci urmatoarea
diagrama este comutativa:
A
f T(Spec(f))
B
= d
A
T(Spec(A))
T(Spec(B))
= d
B
Demonstrat ie. Pentru orice x A, au loc urmatoarele egalitat i:
T(Spec(f))(d
A
(x)) = P Spec(B) [ Spec(f)(P) d
A
(x)
= P Spec(B) [ f
1
(P) d
A
(x)
= P Spec(B) [ x f
1
(P)
= d
B
(f(x)). 2
Propozit ia 4.8.11 spune ca D : id
Boole
T Spec este izomorsm functorial.
Propozit ia 4.8.12 Daca g : X Y este un morsm din SBoole, atunci
urmatoarea diagrama este comutativa:
X
g Spec(T(g))
Y
=
X
Spec(T(X))
Spec(T(Y ))
=
Y
Demonstrat ie. Pentru orice x X, urmatoarele egalitat i sunt adevarate:
Spec(T(g))(
X
(x)) = (T(g))
1
(
X
(x))
= D T(Y ) [ T(g)(D)
X
(x)
= D T(Y ) [ g
1
(D) U
x
= D T(Y ) [ x g
1
(D)
=
Y
(g(x)). 2
Propozit ia 4.8.12 spune ca : id
SBoole
Spec T este izomorsm functorial.
Insumand toate rezultatele din acest paragraf, putem formula urmatoarea teo-
rema:
Teorema 4.8.13 (Dualitatea Stone)
Categoriile Boole si SBoole sunt duale.
4.9 Algebre Boole injective
Fie B = (B, , ,

Lema 4.9.1 Intersect ia unei familii de subalgebre ale lui B este o subalgebra a lui
B.
Demonstrat ie. Direct din denit ia subalgebrei. 2
Daca X B, atunci subalgebra generata de X este intersect ia tuturor subalge-
brelor lui B ce includ pe X.
Lema 4.9.2 Fie / o subalgebra a lui B si b , A. Atunci
A(b) = (a
1
b) (a
2
b
) [ a
1
, a
2
A
este subalgebra lui B generata de A b.
Demonstrat ie. Fie x = (a
1
b) (a
2
b
) si y = (a
1
b) (a
2
b
). Atunci
x y = [(a
1
a
1
) b] [(a
2
a
2
) b
] A(b).
Daca a A, atunci
a x = [a (b b
)] x = (a b) (a b
) (a
1
b) (a
2
b
) =
[(a
1
a
2
) b] [(a
2
a) b
] A(b).
Conform acestei observat ii,
x
= (a
1
b
) (a
2
b) = (a
1
a
2
) [(a
1
b) (a
2
b
)] A(b),
deoarece a
1
a
2
A si (a
1
b)(a
2
b
) A(b). Rezulta ca A(b) este subalgebra

si restul demonstrat iei este evident. 2
Propozit ia 4.9.3 (Sikorski)
Fie / o subalgebra a lui B, b , A, ( o algebra Boole completa si h : A C un
morsm boolean. Atunci exista un morsm boolean h
: A(b) C care extinde

pe h. h
(b) poate orice element c C cu proprietatea urmatoare:

(4.14)
h(a) [ a A, a b c
h(a) [ a A, b a
Demonstrat ie. Se stabileste imediat inegalitatea
h(a) [ a A, a b
h(a) [ a A, b a,
deci exista un element c cu proprietatea (4.14).
Daca x = (a
1
b) (a
2
b
), atunci vom pune

(4.15) h
(x) = [h(a
1
) c] [h(a
2
) c
],
c ind un element ce verica (4.14). Aratam ca h
: A(b) C este bine denita.

Anume, vom arata ca
x = (a
1
b) (a
2
b
) = (a
1
b) (a
2
b
)
implica
(4.16) [h(a
1
) c] [h(a
2
) c
] = [h(a
1
c] [h(a
2
) c
].
Intr-adevar, inegalitatea:
(4.17) (a
1
b) (a
2
b
) (a
1
b) (a
2
b
) = (a
1
a
2
) (a
1
b
) (a
2
b)
implica inegalitat ile:
(4.18) a
1
b a
1
a
2
, a
1
b
, a
2
b
a
2
b
1
a
2
, a
1
b
, a
2
b.
De aici rezulta:
(4.19) h(a
1
) c h(a
1
) h(a
2
), h(a
1
) c
, h(a
2
) c
h(a
2
) c
h(a
1
) h(a
2
), h(a
1
) c
, h(a
2
) c.
De exemplu,
a
1
b a
1
b
=(a
1
b) (a
1
b
= 0
=a
1
a
1
b = 0
=b (a
1
a
1
)
=c h((a
1
a
1
)
) = (h(a
1
) h(a
1
))
=h(a
1
) h(a
1
) c = 0
=h(a
1
) c (h(a
1
) c
= 0
=h(a
1
) c h(a
1
) c
.
Inegalitat ile (4.19) implica
[h(a
1
) c] [h(a
2
) c
] [h(a
1
) c] [h(a
2
) c
].
Inegalitatea inversa rezulta analog. Deci (4.16) are loc.
Aratam acum ca h
este morsm boolean.

Dac a x = (a
1
b) (a
2
b
) si y = (a
1
b) (a
2
b
), atunci
x y = [(a
1
a
1
) b] [(a
2
a
2
) b
],
deci
h
(x y) = [h(a
1
a
1
) c] [h(a
2
a
2
) c
]
= [(h(a
1
) h(a
1
)) c] [(h(a
2
) h(a
2
)) c
]
= [(h(a
1
) c) (h(a
2
) c
)] [(h(a
1
) c) (h(a
2
) c
)]
= h
(x) h
(y).
Rezulta ca h
(x
1
. . . x
n
) = h
(x
1
). . . h
(x
n
) pentru orice x
1
, . . . , x
n
A(b).
Observand ca
x
= (a
1
a
2
) (a
1
b) (a
2
b
),
vom avea
h
(x
) = h
(a
1
a
2
) h
(a
1
b) h
(a
2
b
)
= ((h(a
1
))
(h(a
2
))
) (h(a
1
) c) (h(a
2
) c
)
= [(h(a
1
) h(a
2
)) (h(a
1
) c
) (h(a
1
) c)]
= [(h(a
1
) c) (h(a
2
) c
)]
= (h
(x))
.
Am demonstrat ca h
este morsm boolean si restul este evident. 2

Denit ia 4.9.4 O algebra Boole ( se numeste injectiv a daca pentru orice algebra
Boole B, pentru orice subalgebra / a lui B si pentru orice morsm boolean f :
A C, exista un morsm boolean g : B C care extinde pe f:
A B
`
`
`
`
`-
/
/
/
/
/-
C
f g
Propozit ia 4.9.5 (Sikorski)
Orice algebra Boole completa ( este injectiva.
Demonstrat ie. Consideram diagrama n Boole:
A B
`
`
`
`
`-
C
f
Fie

mult imea perechilor (D, h) astfel ncat D este subalgebra a lui B care
include pe / si h : D C este un morsm boolean care extinde pe f:
A B D
h
`
`
`
`
f
C
Daca (D, h), (E, u)

, denim (D, h) _ (E, u) daca urmatoarea diagrama
este comutativa:
A E B D
h
`
`
`
`
.
f u
C
Se demonstreaza usor ca (
, _) este inductiv ordonata, deci, conform axiomei

lui Zorn, admite un element maximal (D, h). Presupunem ca D ,= B, deci exista
a BD. Consideram D(a) si aplicam Propozit ia 4.9.3: exista un morsm boolean
h
: D(a) C care extinde pe h. Aceasta contrazice maximalitatea lui (D, h),

ceea ce arata ca D = B. 2
Lema 4.9.6 Fie n Boole diagrama comutativa:
C B
f
`
`
`
`
.
1
C
g
C
Daca B este algebra Boole complet a, atunci si ( este completa.
Demonstrat ie. Pentru o familie de elemente (x
i
)
iI
de elemente din C vom arata
c a

C
x
i
= g(
B
f(x
i
)).
Este evident ca x
i
= g(f(x
i
)) g(
_
B
f(x
i
)) pentru orice i I. Daca y C si
x
i
y, pentru orice i I, atunci f(x
i
) f(y), i I n B, deci
_
B
f(x
i
) f(y).
Se obt ine
g(
B
f(x
i
)) g(f(y)) = y.
2
Propozit ia 4.9.7 (Halmos)
Orice algebra Boole injectiva ( este completa.
Demonstrat ie. Fie d : C L
X
2
morsmul lui Stone. C se identica cu o
subalgebra a lui L
X
2
. Conform injectivitat ii, rezulta un morsm boolean g : L
X
2

C astfel ncat g d = 1
C
. L
X
2
este completa si se plica apoi Lema 4.9.6. 2
Teorema 4.9.8 (Sikorski-Halmos)
O algebra Boole este injectiva daca si numai daca este completa.
Demonstrat ie. Din Propozit iile 4.9.5 si 4.9.7. 2
4.10 Filtre fuzzy ale unei algebre Boole
Incepem n aceasta sect iune discut ia asupra unui domeniu extrem de cercetat
n ultimii ani: mult imi fuzzy, structuri fuzzy, logici fuzzy. Totul a pornit de la Lot
Zadeh prin anii 60 [123]. A se vedea de asemenea [92].
4.10.1 Mult imi fuzzy
Observat iile 4.10.1 Sa amintim ca:
(1) Structura (0, 1, = min, = max, x
= 1 x, 0, 1) este o algebra Boole,

anume este algebra Boole canonica (vedet i detalii n capitolul 5).
(2) Structura ([0, 1], = min, = max, 0, 1) este o latice completa.
(3) 0, 1 [0, 1].
Fie E ,= o mult ime oarecare. Stim ca (T(E), , , C
E
, , E) este o algebra
Boole.
Exista o biject ie ntre T(E) si 0, 1
E
= 2
E
= f [ f : E 0, 1, care
asociaza ecarei submult imi A E (A T(E)) funct ia caracteristica
A
: E
0, 1, denita astfel: pentru orice x E,
A
(x) =
_
1, if x A,
0, if x , A.
Vom identica A cu
A
, deci T(E) cu 2
E
.
Observat ia 4.10.2 (x) = 0, E(x) = 1 pentru orice x E.
Denit ia 4.10.3 Se numeste submult ime fuzzy sau mult ime fuzzy a lui E orice
funct ie : E [0, 1].
Vom nota submult imile fuzzy ale lui E cu

A,

B, ... si vom nota cu

T (E)
mult imea lor, adica

T (E) = [0, 1]
E
.
Exemplul 4.10.4
A
este o submult ime fuzzy a lui E, deci
A

T (E).
Prin identicarea A
A
, rezulta ca
0, 1
E
= T(E)
T (E) = [0, 1]
E
,
deoarece 0, 1 [0, 1].
Sa denim o relat ie de incluziune _ pe

T (E) prin: pentru orice

A,
T (E),
A_
B
def.
A (x)
B (x), pentru orice x E.

4.10. FILTRE FUZZY ALE UNEI ALGEBRE BOOLE 105
Este usor de vericat ca aceasta relat ie este o relat ie de ordine pe

T (E) si ca
ea generalizeaza relat ia de incluziune pe T(E), adica:
pentru orice A, B T(E), A _ B A B.
Sa denim operat iile

,
pe

T (E) prin: pentru orice

A,
T (E) si orice
x E,
(
A
_

B)(x)
def.
= max(
A (x),
B (x)),
(

B)(x)
def.
= min(
A (x),
B (x)).
Se observa ca
generalizeaza pe , denite pe T(E), adica:

pentru orice A, B T(E), A
_
B = A B, A
B = A B.
(i) Structura (
T (E),
, , E) este latice distributiva, marginita, unde pentru

orice

A,
T (E),

B=
A_
B .
(ii) Laticea (
T (E),
, , E) are laticea (T(E), , , , E) ca sublatice.

Denit ia 4.10.6 Caracteristica este o funct ie
: T(E)
T (E),
denita astfel: pentru orice A T(E),
(A) =
A
: E 0, 1,
care este tocmai funct ia caracteristica a lui A.
Invers, avem urmatoarea denit ie:
Denit ia 4.10.7 Pentru orice t [0, 1], nivelul de fuzicare de grad t este o funct ie
U
t
:
T (E) T(E),
denita astfel: pentru orice

A
T (E),
U
t
(
A)
def.
= x E [
A (x) t,
care se numeste submult imea nivel a lui

A.
4.10.2 Filtre fuzzy ale unei algebre Boole
Fie B = (B, , ,
, 0, 1) o algebra Boole n aceasta subsect iune.

Denit ia 4.10.8 O submult ime fuzzy a lui B ( : B [0, 1]) se numeste
ltru fuzzy al lui B daca verica:
(FF1) min((x), (y)) (x y), pentru orice x, y B,
(FF2) pastreaza ordinea, adica: pentru orice x, y B,
x y =(x) (y).
Legatura ntre ltrele lui B si ltrele fuzzy ale lui B este data de urmatoarele
doua teoreme.
Teorema 4.10.9 Fie ,= F B o submult ime a lui B. Atunci F este un ltru al
lui B daca si numai daca funct ia sa caracteristica
F
este un ltru fuzzy al lui B.
Demonstrat ie.
=: Presupunem ca F este ltru al lui B, deci satisface (F1), (F2). Sa demon-
stram ca
F
este ltru fuzzy al lui B, deci ca satisface (FF1) si (FF2).
(FF1): Fie x, y B:
- daca x, y F, atunci din (F1) rezulta ca xy F, deci
F
(xy) = 1; dar x, y F
implica
F
(x) = 1 =
F
(y). Rezulta ca min(
F
(x),
F
(y)) = 1
F
(x y) = 1.
- daca x , F sau y , F, atunci
F
(x) = 0 sau
F
(y) = 0, si prin urmare
min(
F
(x),
F
(y)) = 0
F
(x y).
Deci, condit ia (FF1) este ndeplinita.
(FF2): Presupunem x y:
- daca y F, atunci
F
(y) = 1, deci
F
(x)
F
(y) = 1.
- daca y , F, atunci din (F2) rezulta ca x , F (caci daca x F, din x y rezulta
conform (F2) ca y F). Deci,
F
(x) = 0 =
F
(y) si prin urmare
F
(x) = 0
F
(y) = 0.
Deci, condit ia (FF2) este ndeplinita.
=: Presupunem ca
F
este ltru fuzzy al lui B, deci satisface (FF1) si (FF2).
Sa demonstram ca F este ltru al lui B, adica ca satisface (F1) si (F2).
(F1): Presupunem x, y F; rezulta ca
F
(x) = 1 =
F
(y), si deci conform
(FF1), avem min(
F
(x),
F
(y)) = 1
F
(x y). Rezulta ca
F
(x y) = 1 adica
x y F. Deci, condit ia (F1) este ndeplinita.
(F2): Presupunem x F (adica
F
(x) = 1) si x y. Conform (FF2), obt inem
c a
F
(x) = 1
F
(y), deci
F
(y) = 1 adica y F. Astfel, condit ia (F2) este
ndeplinita. 2
Teorema 4.10.10 Fie : B [0, 1] o submult ime fuzzy a lui B. Atunci este
un ltru fuzzy al lui B daca si numai daca submult imea sa de nivel U
t
() este un
ltru al lui B sau este vida, pentru orice t [0, 1].
4.10. FILTRE FUZZY ALE UNEI ALGEBRE BOOLE 107
Demonstrat ie.
=: Fie un ltru fuzzy al lui B, adica (FF1) si (FF2) au loc. Fie t [0, 1]
astfel ncat U
t
() ,= . Sa aratam ca U
t
() este ltru al lui B, adica (F1) si (F2)
sunt ndeplinite.
(F1): Fie x, y U
t
(); deci (x), (y) t. Din (FF1) rezulta ca
t min((x), (y)) (x y), deci (x y) t; prin urmare x y U
t
(). Deci
(F1) este ndeplinita.
(F2): Fie x U
t
() si x y. Deci (x) t. Rezulta din (FF2) ca t (x)
(y), si de aici avem (y) t, adica y U
t
(). Astfel, (F2) are loc.
=: Presupunem ca pentru orice t [0, 1], U
t
() este ltru al lui B, adica (F1),
(F2) au loc, sau U
t
() = . Sa aratam ca este ltru fuzzy al lui B, adica ca (FF1)
si (FF2) au loc.
(FF1): Sa presupunem prin absurd ca exista x, y B astfel ncat
min((x), (y)) > (x y). Sa luam, atunci
t
0
=
(x y) + min((x), (y))
2
[0, 1].
Deci (x y) < t
0
< min((x), (y)) (x), (y). Rezulta ca x, y U
t
0
() si
x y , U
t
0
(), de unde din (F1) rezulta ca U
t
0
() nu este ltru: contradict ie.
Deci, (FF1) are loc.
(FF2): Sa presupunem prin absurd ca exista x, y B astfel ncat x y si
(x) > (y). Sa luam, atunci
t
1
=
(y) +(x)
2
[0, 1].
Deci (y) < t
1
< (x). Rezulta x U
t
1
() si y , U
t
1
(), de unde conform (F2)
obt inem ca U
t
1
() nu este ltru: contradict ie. Deci (FF2) are loc. 2
Partea III
Elemente de teoria
mult imilor
109
111
Logica matematica si teoria mult imilor sunt cele doua teorii de baza care con-
stituie fundamentele matematicii (logica este cea care precede teoria mult imilor).
Teoria mult imilor, ca si logica matematica, poate prezentata neformalizat (asa
numita teorie naiva (intuitiva) a mult imilor) sau formalizat (teoria axiomatica a
mult imilor).
Teoria (naiva a) mult imilor, asa cum o utilizam astazi, a fost creata de mate-
maticianul german Georg Cantor (1845 - 1918), de la universitatea din Halle, n pe-
rioada 1879-1897. Dupa Cantor [17], se numeste mult ime o colect ie de obiecte
bine determinate, distincte, ale intuit iei sau gandirii noastre, conside-
rate ca un tot. Obiectele considerate se numesc elementele mult imii.
1
Natura lor este cu totul arbitrara, termenul obiect desemnand orice fel de entitate
concreta sau abstracta. Obiectele au doar calitatea de a apart ine sau nu mult imii.
In continuare, vom nota cu litere mari mult imile si cu litere mici elementele lor.
Daca A este o mult ime si x un element al sau, vom scrie (nota) x A si
vom citi x apart ine lui A. Daca x nu se gaseste n mult imea A, atunci vom scrie
x , A si vom citi x nu apart ine lui A. Simbolul (,) este simbolul
apartenent ei (respectiv neapartenent ei).
Pentru o mult ime se mai foloseste notat ia a, b, c, . . ., unde a, b, c etc. sunt ele-
mentele mult imii.

In particular, putem considera mult imi formate dintr-un singur
element, a: trebuie facuta deosebirea ntre elementul a si mult imea cu un singur
element (singleton-ul), a.
O mult ime este deci determinata de elementele sale. Rezulta ca doua mult imi
sunt egale (adica coincid) daca si numai daca ele sunt formate din aceleasi elemente
(Principiul (axioma) extensiei (extensionalitat ii)
2
).
In denit ia lui Cantor a mult imii se cere ca obiectele mult imii sa e determinate.
Se pune atunci problema modului de determinare a acestora.
Un mijloc este acela de a enumera toate elementele mult imii. De exemplu,
mult imile abstracte: A = 1, 2, 3, 4, B = a, b, c si mult imea concreta de
culori: C = alb, rosu, verde.
Aceasta este nsa complicat n cazul mult imilor nite cu un numar mare de
elemente sau n cazul mult imilor innite. De aceea, n teoria lui Cantor se accepta
Principiul (axioma) abstract iei
3
, care spune ca ecare proprietate deneste o
mult ime; mai precis, data o proprietate P, exista o (unica) mult ime ce cont ine toate
obiectele ce satisfac P, si numai pe acestea. Mult imile denite n acest mod se vor
nota astfel:
A = x [ P(x),
1
In original: Unter eine Menge verstehen wir jede Zusammenfassung M von bestimmten
wohlunterschiedenen Objekten in unserer Anschauung oder unseres Denkens (welche die Elemente
von M genannt werden) zu einem ganzen. [118]
In engleza: A set is a collection into a whole of denite distinct objects of our intuition or of
our thought. The objects are called the elements (members) of the set. [35]
2
Axiom of extensionality for sets
3
Axiom of comprehension
112
adica A este mult imea obiectelor cu proprietatea P. De exemplu, consideram pro-
prietatea P(x) x este numar natural mai mic sau egal cu 5.

In acest caz,
mult imea este 0, 1, 2, 3, 4, 5.
Teoria init iata de Cantor nu a fost bazata pe nicio axioma, nsa din analiza
demonstrat iilor date de el se poate observa ca, implicit, n marea majoritate a
cazurilor, s-au considerat 3 axiome [118]: Axioma extensionalitat ii, Axioma
abstract iei si Axioma alegerii. Prima formulare explicita a Axiomei abstract iei,
sursa tuturor disputelor, apare n [36], ca ind axioma a V-a, conform [118].
Libertatea fara margini de a concepe mult imi - data de Principiul abstract iei
- poate sa conduca la niste totalitat i abstracte extrem de mari. Putem astfel
concepe, de exemplu, mult imea / a tuturor mult imilor posibile. Aceasta mult ime
prezinta extravagant a [97] (proprietatea) ca se cont ine si pe sine ca element,
adica / /, deoarece / este o mult ime.
Pe de alta parte, mult imile cu care n mod curent avem de-a face nu prezinta
asemenea extravagant a.
Exemplu [97] Mult imea ^ a nat iunilor Europei nu se cont ine ca element:
^ , ^, deoarece ^ nu este o nat iune.
Folosirea fara restrict ii a Principiului abstract iei a dus la aparit ia n jurul
anului 1900 a unor rezultate contradictorii, asa-numitele paradoxuri sau paradoxe
4
(sau antinomii) din teoria mult imilor, care au subminat teoria lui Cantor.
Cel mai simplu si mai cunoscut este paradoxul lui Bertrand Russell, publicat n
1903 [105]. Acelasi paradox a fost simultan si independent discutat la Gottingen de
c atre Zermelo si cercul sau, fara a se ajunge a publicat (conform [35]). Paradoxul
lui Russell (numit si paradoxul mult imilor) se obt ine facand urmatorul rat ionament:
Principiul abstract iei ne permite sa consideram urmatoarea mult ime
1 = A [ A mult ime, A , A,
adica 1 este mult imea formata din toate mult imile ne-extravagante (care nu se
cont in pe sine ca element).
Daca acceptam ca 1 (mult imea lui Russell) este un obiect logic [97], atunci n
mod obligatoriu 1, la randul ei, trebuie sa e extravaganta sau ne-extravaganta,
adica avem alternativa:
a) 1 1 sau b) 1 , 1;
- daca se realizeaza (a), atunci, conform denit iei lui 1, avem 1 , 1; deci am
demonstrat implicat ia: daca 1 1 atunci 1 , 1;
- daca se realizeaza (b), nseamna ca 1 este o clasa ne-extravaganta si, prin
urmare, conform denit iei clasei 1, avem 1 1; deci am demonstrat implicat ia:
daca 1 , 1 atunci 1 1.
Deci,
1 1 1 , 1.
4
Exista mai multe denit ii ale not iunii de paradox; vedet i de exemplu [30], p. 105.
113
Aceasta echivalent a constituie antinomia lui Russell. Antinomia lui Russell a fost
un adevarat soc atat pentru teoria lui Cantor, cat si pentru alt i matematicieni, care
folosisera deja teoria lui Cantor.
Ulterior, multe alte antinomii au fost construite. Ele au fost clasicate n doua
categorii: antinomii logice (antinomia lui Russell, antinomia lui Cantor (1899,
publicata n 1932), antinomia lui Burali-Forti (1897), etc.) si antinomii semantice
(antinomia lui Richard (1905), etc.).
Teoria mult imilor conceputa de Cantor a fost deci subminata de descoperirea
paradoxurilor. Criza paradoxurilor - a treia n istoria fundamentelor matematicii
- declansata la nceputul secolului 20 de not iunile de mult ime si apartenent a a
declansat marea criza a fundamentelor matematicii, ale carei probleme nu sunt
rezolvate complet nici n zilele noastre.
5
Pentru a salva teoria mult imilor (si implicit fundamentarea matematicii pe
aceasta baza), au fost introduse anumite restrict ii. Astfel, au aparut diversele
sisteme axiomatice ale teoriei mult imilor, menite sa confere teoriei create de
Cantor o baza logica corespunzatoare exigent elor moderne si sa solut ioneze, ntre
altele, problema paradoxurilor.
6
Printre cele mai cunoscute sisteme axiomatice se numara:
- sistemul Zermelo-Fraenkel (ZF) (sau sistemul Zermelo-Fraenkel cu Axioma Alegerii
(ZFC)), construit de E. Zermelo n anul 1908 [124], [125] si modernizat de
A. Fraenkel n anii 1921-1926 [34]; este sistemul axiomatic cel mai apropiat de spir-
itul originar al teoriei lui Cantor si cel mai utilizat; mai poate ntalnit si sub de-
numirea de sistemul Zermelo-Fraenkel-Skolem, datorita modernizarilor facute si de
Skolem [112], [113];
- sistemul von Neumann - Godel - Bernays (cunoscut si ca sistemul von Neumann -
Bernays (VNB) sau ca sistemul Godel - Bernays (GB)), elaborat esent ialmente de
P. Bernays ntre 1937 - 1954, dupa sistemul propus n 1925 de John von Neumann
si perfect ionat n 1940 de Kurt Godel;
- sistemul lui Quine [95].
Sistemul axiomatic ZF a eliminat antinomiile folosind doar mult imi, dar ex-
cluzand de la nceput totalitat ile (mult imile) prea mari (clasele propriu-zise).
Sistemul von Neumann - Godel - Bernays este unul din sistemele axiomatice
care admite, pe langa mult imi, si existent a claselor; un astfel de sistem se numeste
teorie a mult imilor cu clase (set theory with classes), fat a de sistemul ZF de
exemplu, care este o teorie a mult imilor numai cu mult imi (set theory with sets
only), conform [35]). Un exemplu extrem de clasa este clasa care cont ine toate
mult imile: totalitatea mult imilor formeaza o clasa, notata / si numita univers
(= clasa tuturor mult imilor), care nu este mult ime. Orice mult ime A verica
A /. O clasa A este mult ime daca exista o alta clasa B, astfel ncat A B.
5
Cercetarile matematice au condus la construirea unor teorii care elimina paradoxurile cunos-
cute, dar nu s-a putut demonstra necontradict ia lor, adica daca nu cumva n cadrul acestor teorii
apar alte paradoxuri. [84]
6
Dezvoltarea unei teorii axiomatice (formale) se face n cadrul unui sistem formal, bazat pe
logica cu predicate de ordinul I cu egalitate.
114
Prin urmare, orice mult ime este o clasa, dar nu orice clasa este mult ime, deoarece
nu despre orice clasa se poate arata ca este element al unei clase. Fiecare clasa este
formata din mult imi (elementele sale), dar clasa nsasi nu este obligatoriu mult ime.
Aceasta distinct ie simpla, dar decisiva, ntre clase si mult imi asigura eliminarea
tuturor paradoxurilor cunoscute.

In particular, despre clasa 1 a lui Russell se
arat a ca nu este mult ime, ci o clasa propriu-zisa, si ca urmare posibilitatea (a):
1 1 este eliminata.
Daca comparam sistemele VNB si ZF, observam mai ntai [35] ca limbajul lui
VNB este mai bogat. Tot ce putem exprima si demonstra n ZF putem exprima si
demonstra, respectiv, n VNB, dar exista enunt uri care pot exprimate n VNB
dar nu n ZF [35]. Daca ne intereseaza doar mult imile, atunci ZF si VNB sunt
esent ial aceeasi teorie [35].
Mai multe despre metamatematica si semantica teoriei mult imilor gasit i n [35],
de exemplu.
Bibliograe pentru teoria mult imilor: [16], [17], [18], [21], [22], [23], [27], [31],
[33], [35] (recomandata si pentru bibliograe suplimentara), [47], [52], [68], [69],
[79], [82], [84], [97], [118], [124], [49], [115], [70].
In aceasta parte, n capitolul 1, vom aminti cateva not iuni din teoria naiva a
mult imilor, pentru a ajunge sa prezentam algebra Boole a mult imilor, cu demonstrat ii
complete, care folosesc logica clasica (prezentata neformalizat) - esent ial, predi-
catele unare.
In capitolul 2, vom continua cu prezentarea relat iilor binare si a algebrei Boole
a relat iilor binare, unde se folosesc, esent ial, predicatele binare. Urmeaza algebra
relat ionala a relat iilor binare; facem legatura cu bazele de date relat ionale, folosite
n informatica.
Capitolul 5
Algebra Boole a mult imilor
Timp de secole matematica s-a descurcat fara teoria mult imilor, dar astazi, n
majoritatea textelor, teoria mult imilor este indispensabila. Chiar textele pentru
scoala ncep cu mult imi, reuniuni, intersect ii etc.
Vom relua si noi aceste not iuni n scopul de a accentua rolul calculului cu
predicate neformalizat n denit ii. Vom prezenta apoi algebra Boole a part ilor unei
mult imi date, cu demonstrat ii pedante, complete, care folosesc calculul cu predicate
(neformalizat) de ordinul I (predicatele unare) si de ordinul II.
In sect iunea 1, discutam despre cele doua concepte fundamentale ale teoriei
mult imilor: mult imea si apartenent a.

In sect iunea a doua, discutam despre
relat iile de incluziune si de egalitate, iar n sect iunea a 3-a discutam despre
operat ii cu mult imi, pentru a ajunge la scopul acestui capitol, algebra Boole a
mult imilor.
Ne situam ntr-o teorie naiva a mult imilor care accepta clase.
5.1 Mult imea si apartenent a: concepte fundamen-
tale
In considerat iile matematice, ca si n viat a de toate zilele, intervin frecvent
diverse colect ii (ansmbluri) de obiecte grupate la un loc pe baza anumitor pro-
prietat i comune.

In matematica, asemenea colect ii (ansambluri, grupuri, totalitat i)
de obiecte sunt numite mult imi [97].
Obiectele care compun o mult ime se numesc elementele mult imii respective.
Daca obiectul x este un element al mult imii A, spunem ca x apart ine lui A (sau
c a A cont ine pe x) si notam:
x A (sau, dual, A x, respectiv).
115
116 CAPITOLUL 5. ALGEBRA BOOLE A MULT IMILOR
In caz contrar, spunem ca x nu apart ine lui A (sau, dual, ca A nu cont ine pe x) si
notam:
x , A (sau A , x, respectiv),
sau, folosind simbolul negat iei logice:
(x A) (sau (A x), respectiv).
Semnul a fost introdus n matematica de matematicianul si logicianul
Giuseppe Peano (1858 - 1932), ca scriere stilizata a primei litere (epsilon)
din cuvantul grecesc (este) si se numeste simbolul relat iei de apartenent a
(conform [97]).
Elementele unei mult imi se gasesc deci n relat ie de apartenent a cu mult imea
respectiva.
Not iunile de mult ime si de apartenent a au devenit conceptele fundamentale ale
matematicii contemporane.
Vom accepta ca exista o mult ime, si numai una, care prin denit ie nu cont ine
nici un element. Aceasta mult ime se numeste mult imea vida si se noteaza cu .
Mult imea este deci unica mult ime caracterizata de proprietatea:
x , , oricare ar x
sau, n limbaj simbolic,
(x)[(x )].
5.2 Relat ia de incluziune si relat ia de egalitate
Pornind de la obiectul primitiv (init ial): mult imea si de la relat ia primitiva ntre
mult imi: relat ia de apartenent a, se obt in si alte relat ii ntre mult imi, numite relat ii
derivate:
- relat ia de incluziune,
- relat ia de egalitate.
5.2.1 Relat ia de incluziune ntre mult imi (clase)
Denit ia 5.2.1 Daca A si B sunt doua mult imi (clase) cu proprietatea ca orice
element al mult imii (clasei) A este si element al mult imii (clasei) B, vom spune:
mult imea (clasa) A este inclusa n mult imea (clasa) B sau, dual, mult imea (clasa)
B include mult imea (clasa) A, si vom nota:
A B sau B A.
Prin urmare,
A B
def.
(x)[(x A) (x B)].
Daca A B, spunem ca A este o submult ime (subclasa) sau parte a lui B sau,
dual, ca B este o supramult ime (supraclasa) a lui A.
5.2. RELAT IA DE INCLUZIUNE SI RELAT IA DE EGALITATE 117
Observat iile 5.2.2
1. Relat ia a fost denita cu ajutorul relat iei si al operatorilor logici
si .
2. Mult imea vida, , este parte a oricarei mult imi: oricare ar mult imea A,
avem A.
3. Oricare ar mult imea A, avem A /si A /, unde /este clasa tuturor
mult imilor.
4. Incluziunea nu este singura relat ie matematica reductibila la apartenent a.
In matematica, exista o varietate innita de relat ii: egalitatea obiectelor matema-
tice, diversele relat ii de echivalent a, ordonarea numerelor, divizibilitatea numerelor
ntregi, ordonarile obiectelor nenumerice, morsmele, izomorsmele etc. Contribut ia
revolut ionara a lui Cantor n dezvoltarea matematicii moderne consta tocmai n
descoperirea faptului ca toate relat iile matematice sunt reductibile la relat ia de
apartenent a.
5.2.2 Relat ia de egalitate ntre mult imi
Relat ia de egalitate ntre mult imi (clase) se deneste pornind de la not iunea
generala de egalitate n matematica. Relat ia de egalitate se noteaza cu semnul =
si intervine n aproape toate teoriile matematice.
Denit ia 5.2.3 Spunem ca doua obiecte matematice x si y, apart inand unei teorii
matematice date, sunt egale (si scriem x = y) daca n cadrul teoriei respective nu
putem face nici o distinct ie ntre obiectele x si y, adica din punctul de vedere al
acelei teorii ele coincid.
Fiecare teorie matematica dispune de propria sa relat ie de egalitate:
- egalitatea numerelor ntregi, reale etc.
- egalitatea polinoamelor,
- egalitatea funct iilor,
- egalitatea punctelor geometrice etc.
Toate aceste egalitat i au proprietatea de a :
- reexive (orice x, x = x),
- simetrice (orice x,y, daca x = y, atunci y = x),
- tranzitive (orice x,y,z, daca x = y si y = z, atunci x = z),
adica sunt relat ii de echivalent a. Deci, n ecare teorie matematica, egalitatea apare
ca cea mai na relat ie de echivalent a a teoriei respective (adica relat ia de egalitate
implica orice alta relat ie de echivalent a).
Sa denim egalitatea mult imilor. (Se deneste similar egalitatea claselor.)
Denit ia 5.2.4 Daca A si B sunt doua mult imi cu proprietatea:
(i) un element oarecare x apart ine lui A daca si numai daca el apart ine lui B
atunci spunem ca ele sunt egale si notam aceasta
A = B.
Deci,
A = B
def.
(i),
unde:
(i) (x)[(x A) (x B)].
Condit ia (i) spune ca cele doua mult imi trebuie sa e formate din aceleasi ele-
mente, adica cele doua mult imi trebuie sa aiba aceeasi extensiune.
Observat iile 5.2.5
1) Relat ia de egalitate este denita cu ajutorul relat iei de apartenent a si cu
ajutorul operatorilor logici si .
2) A = B [(A B) (B A)].
Intr-adevar,
A = B (x)[(x A) (x B)]
(x)[((x A) (x B)) ((x B) (x A))]
[(x)[((x A) (x B))] [(x)((x B) (x A))]
[(A B) (B A)],
conform tautologiei cuanticate VII (1).
3) este o relat ie de ordine (part iala).
Din acest punct se poate trece la construirea treptata a teoriei mult imilor, in-
troducand mult imea cu un element, a (singleton-ul), mult imea cu doua elemente,
a, b, perechea ordonata (a, b), reuniunea si intersect ia claselor (mult imilor), com-
plementara unei clase (mult imi), produsul cartezian, relat iile binare, funct iile etc.
5.3 Operat ii cu mult imi. Algebra Boole a mult imilor
Denit ia 5.3.1 Vom numi mult ime totala mult imea tuturor obiectelor cu care
avem de-a face la un moment dat. Vom nota cu E mult imea totala.
Deci E /.
Fie acum A si B doua submult imi (part i) ale lui E.
Denit ia 5.3.2 A este inclusa strict n B daca si numai daca A este inclusa n B
si A ,= B. Deci, daca notam incluziunea stricta: A B, atunci avem:
A B
def.
[(A B) (A ,= B)].
5.3.1 Reuniunea si intersect ia a doua mult imi. Complemen-
tara unei mult imi. Algebra Boole a mult imilor
Denit ia 5.3.3 Se numeste reuniunea mult imilor A, B, si se noteaza: A B,
mult imea elementelor care apart in cel put in uneia din mult imile A, B:
A B
def.
= x E [ (x A) (x B) E.
Deci x A B (x A) (x B).
5.3. OPERAT II CU MULT IMI. ALGEBRA BOOLE A MULT IMILOR 119
Denit ia 5.3.4 Se numeste intersect ia mult imilor A, B, si se noteaza: A B,
mult imea elementelor comune lui A si B (care apart in atat lui A cat si lui B):
A B
def.
= x E [ (x A) (x B) E.
Deci x A B (x A) (x B).
Doua mult imi se zic disjuncte daca A B = .
Denit ia 5.3.5 Se numeste complementara mult imii An raport cu E, si se noteaza:
C
E
A, mult imea elementelor lui E care nu apart in lui A:
C
E
A
def.
= x E [ x , A = x E [ (x A).
Sa notam cu T(E) mult imea tuturor submult imilor (part ilor) mult imii E:
T(E) = A [ A E.
Observat iile 5.3.6
(1) A E A T(E).
(2) T(E).
(3) E T(E).
Teorema 5.3.7 Structura
(T(E), , , C
E
, , E)
este o algebra Boole, numita algebra Boole a mult imilor.
Demonstrat ie. Trebuie sa demonstram ca pentru orice A, B, C T(E), avem:
(M1) A A = A, A A = A (idempotent a lui , ),
(M2) A B = B A, A B = B A (comutativitatea lui , ),
(M3) A (B C) = (A B) C, A (B C) = (A B) C (asociativitatea lui
, ),
(M4) A (A B) = A, A (A B) = A (absorbt ia),
(M5) A (B C) = (A b) (A C), A (B C) = (A b) (A C) (distribu-
tivitatea),
(M6) A = A, A E = A,
(M7) A C
E
A = E, A C
E
A = .
Sa demonstram de exemplu prima egalitate din (M1): pentru orice A T(E),
A A = A.
Fie A T(E) mult ime xata, altfel arbitrara (oarecare). Sa notam Q(A)
AA = A (am notat cu Q(A) propozit ia AA = A) si sa aratam ca propozit ia
Q(A) este adevarata.
Dar A A = A
def.=
(x)[x A A x A].
Sa notam cu R(x) predicatul x AA x A: R(x) x AA x A.
Deci
A A = A
def.=
(x)R(x).
Propozit ia Q(A) (din calculul propozit iilor de ordinul II) este adevarata daca si nu-
mai daca propozit ia (x)R(x) (din calculul propozit iilor de ordinul I) este adevarata
daca si numai daca predicatul R(x) este adevarat daca si numai daca pentru orice
obiect a D
R
= E, propozit ia R(a) (din calculul propozit iilor de ordinul I) este
adevarata.
Fie a D
R
element xat, altfel arbitrar. Sa demonstram ca R(a) este o
propozit ie adevarata:
R(a) a AA a A [(a A) (a A)] (a A) (pp) p,
conform denit iei lui , unde p a A (am notat cu p propozit ia a A).
Dar (pp) p este prima tautologie din (P1) a sistemului de tautologii
/
1
a calculului propozit iilor, deci este adevarata. Rezulta ca propozit ia R(a) este
adevarata, conform Exercit iilor 1.2.14(3).
Conform P.G. (Principiul generalizarii), rezulta ca pentru orice a D
R
,
propozit ia R(a) este adevarata, adica propozit ia Q(A) este adevarata.
Aplicand nca odata P.G., rezulta ca pentru orice A T(E), propozit ia Q(A)
este adevarata, adica pentru orice A T(A), A A = A.
La fel se demonstreaza (M2) - (M7), folosind respectiv tautologiile (P2) - (P7)
din sistemul de tautologii /
1
. 2
Sa observam ca am facut o demonstrat ie detaliata (pedanta) a primei egalitat i
din (M1), folosind calculul propozit iilor si calculul predicatelor.

In mod uzual nsa,
se face o demonstrat ie mult simplicata.
Corolarul 5.3.8 Submult imea T
2
= , E T(E) este nchisa la , , C
E
, deci
structura
(T
2
, , , C
E
, , E)
este o subalgebra Boole a algebrei Boole T(E), deci este o algebra Boole (cu doua
elemente) izomorfa cu algebra Boole canonica, L
2
.
Urmatoarele proprietat i sunt de asemenea vericate n T(E), printre altele:
(M8) C
E
(A B) = C
E
A C
E
B, C
E
(A B) = C
E
A C
E
B (legile De Morgan),
(M9) C
E
(C
E
A) = A,
(M10) C
E
= E, C
E
E = ,
(M11) A B (C
E
A) B = E, A B A (C
E
B) = .
Exercit iul 5.3.9 Sa se scrie echivalentele celorlalte tautologii din sistemele
/
3
- /
5
.
5.3. OPERAT II CU MULT IMI. ALGEBRA BOOLE A MULT IMILOR 121
Mai general, avem urmatoarea denit ie:
Denit ia 5.3.10 Se numeste camp de mult imi orice mult ime nevida ( de submult imi
ale unei mult imi xate E (mult imea totala), astfel ncat ( este nchisa fat a de re-
uniunea, intersect ia si complementara de mult imi, adica:
a) daca A, B (, atunci A B (,
b) daca A, B (, atunci A B (,
c) daca A (, atunci C
E
A (.
Observat ia 5.3.11 Din regulile de Morgan pentru mult imi, rezulta ca (a) si (c)
implica (b), si ca (b) si (c) implica (a). De aceea, n denit ia unui camp de mult imi
este sucient sa luam condit ia (c) mpreuna cu una din condit iile (a), (b).
Exemplele 5.3.12
(1) T(E) este un camp de mult imi, pentru orice E.
(2) Pentru orice mult ime E, clasa compusa din toate submult imile nite ale lui
E si din complementarele acestora este un camp de mult imi.
Propozit ia 5.3.13 Orice camp de mult imi ( este o algebra Boole, anume
((, , , C
E
, , E).
Sa remarcam ca algebra Boole ( este o subalgebra a algebrei Boole T(E).
5.3.2 Funct ia caracteristica a unei mult imi
Fie A E o mult ime oarecare. Se numeste funct ia caracteristica a lui A, si se
noteaza
A
, funct ia
A
: E 0, 1denita astfel: pentru orice x E,
A
(x)
def.
=
_
1, daca x A,
0, daca x , A.
Exista o biject ie ntre T(E) si 0, 1
E
= 2
E
= f [ f : E 0, 1, care
asociaza ecarei submult imi A E (A T(E)) funct ia caracteristica
A
.
Funct ia caracteristica este folosita mult n teoria mult imilor fuzzy si a struc-
turilor fuzzy.
5.3.3 Generalizare: reuniunea si intersect ia a n mult imi
Daca A
1
, A
2
, . . . , A
n
E, atunci prin denit ie:
Reuniunea lor este:
n
i=1
A
i
= A
1
. . .A
n
def.
= x E [ (x A
1
). . .(x A
n
) = x E [ (i)x A
i
.
Intersect ia lor este:
n
i=1
A
i
= A
1
. . .A
n
def.
= x E [ (x A
1
). . .(x A
n
) = x E [ (i)x A
i
.
Propozit ia 5.3.14 Reuniunea si intersect ia nita au urmatoarele proprietat i:
(1) (
n
i=1
A
i
) B =
n
i=1
(A
i
B), (
n
i=1
A
i
) B =
n
i=1
(A
i
B) (distributivitatea
generalizata (nita)),
(2) C
E
(
n
i=1
A
i
) =
n
i=1
C
E
A
i
, C
E
(
n
i=1
A
i
) =
n
i=1
C
E
A
i
(legile De Morgan ge-
neralizate (nite)).
5.3.4 Generalizare: reuniunea si intersect ia unei familii de
mult imi
Denit ia 5.3.15 Fie A E si I o mult ime nevida, eventual innita. Daca ecarui
i I i este asociat un singur element x
i
A, atunci spunem ca avem o familie de
elemente ale lui A (din A) indexata de (dupa) mult imea I si notam cu: (x
i
)
iI
.
Sa remarcam ca familia de elemente ale lui A, (x
i
)
iI
, este de fapt o funct ie
f : I A, adica un element al lui A
I
.
Se stie ca familiei (x
i
)
iI
i corespunde submult imea x
i
A [ i I a lui A, iar
submult imii X a lui A i corespunde familia particulara (x = x
x
)
xX
de elemente
din A indexata dupa ea nsasi (1
X
: X X A).
Denit ia 5.3.16 Daca ecarui i I i este asociata o singura mult ime A
i
E
(A
i
T(E)), atunci spunem ca avem o familie de mult imi (submult imi ale lui E)
indexata de mult imea I si notam: (A
i
)
iI
.
Sa remarcam ca familia de mult imi (A
i
)
iI
, este de fapt o funct ie f : I
T(E), adica un element al lui T(E)
I
.
Daca (A
i
)
iI
este o familie de mult imi, atunci prin denit ie:
Reuniunea familiei este:
iI
A
i
def.
= x E [ exista i I, astfel ncat x A
i
= x E [ (i)x A
i
.
Intersect ia familiei este:
iI
A
i
def.
= x E [ pentru orice i I, x A
i
= x E [ (i)x A
i
.
Propozit ia 5.3.17 Reuniunea si intersect ia oarecare au urmatoarele proprietat i:
(1) (
iI
A
i
) B =
iI
(A
i
B), (
iI
A
i
) B =
iI
(A
i
B) (distributivitatea
generalizata (oarecare)),
(2) C
E
(
iI
A
i
) =
iI
C
E
A
i
, C
E
(
iI
A
i
) =
iI
C
E
A
i
(legile De Morgan gene-
ralizate (oarecare)).
Demonstrat ie. Vom demonstra pe scurt, pentru exemplicare, ultima
proprietate:
x C
E
(
iI
A
i
) x ,
iI
A
i
(x
iI
A
i
) ((i)x A
i
) (i)(x
A
i
) (i)(x , A
i
) (i)(x C
E
A
i
) x
iI
C
E
A
i
,
conform tautologiei cuanticate I (3).
Similar se demonstreaza restul proprietat ilor. 2
Capitolul 6
Algebra relat ionala
a relat iilor
In matematica, o anumita categorie de enunt uri joaca un rol important; aceste
enunt uri se numesc relat ii, cele mai utilizate ind relat iile binare. Vom ncepe cu
o categorie de relat ii particulare, cu o structura foarte simpla si care se numesc
produse carteziene (sau produse directe). Apoi vom deni relat iile, operat ii cu
relat ii, algebra Boole a relat iilor.

In nal vom deni algebra relat ionala a relat iilor,
pentru a face legatura cu bazele de date relat ionale.
In sect iunea 1, discutam despre produsul cartezian a 2 mult imi si despre
relat iile binare; n sect iunea 2, discutam despre produsul cartezian a n mult imi
si despre relat iile n-are; n sect iunea 3, discutam despre operat ii cu relat ii binare
si despre algebra Boole a relat iilor binare; n sect iunea 4, discutam despre alge-
bra relat ionala a relat iilor binare; n sect iunea 5, discutam despre bazele de date
relat ionale.
Vom utiliza aici calculul cu predicate binare, ternare, ..., n-are.
6.1 Produs cartezian a doua mult imi. Relat ii binare
6.1.1 Produs cartezian a doua mult imi
Denit ia 6.1.1
(i) Fie D
1
, D
2
doua mult imi, distincte sau nu. Se numeste produs cartezian
al mult imilor D
1
, D
2
mult imea, notata D
1
D
2
, care are drept elemente toate
perechile ordonate (x, y), cu x D
1
si y D
2
, si numai pe acestea:
D
1
D
2
def.
= (x, y) [ (x D
1
) (y D
2
).
(i) Daca D
1
= D
2
= D, atunci D D se mai noteaza D
2
.
123
124 CAPITOLUL 6. ALGEBRA RELAT IONAL
A A RELAT IILOR
Denit ia 6.1.2
(i) Se numeste diagonala produsului cartezian D
1
D
2
mult imea notata
D
1
D
2
denita astfel:
D
1
D
2
def.
= (x, y) [ (x D
1
) (y D
2
) (x = y)
= (x, x) [ (x D
1
) (x D
2
) = (x, x) [ x D
1
D
2
D
1
D
2
.
(i) Se numeste diagonala produsului cartezian D D (sau relat ia identica din
D) mult imea, notata
D
, denita astfel:
D
def.
= (x, x) [ x D D D.
Propozit ia 6.1.3 Daca Card(D
1
) si Card(D
2
) sunt nite, atunci
Card(D
1
D
2
) = Card(D
1
) Card(D
2
),
unde Card(D) este numarul elementelor mult imii D (cardinalul lui D).
Produsul cartezian a doua mult imi are proprietat ile urmatoare, printre altele:
1. Daca D
1
= sau D
2
= , atunci D
1
D
2
= .
2. Daca D
1
, D
1
, D
2
, D
2
sunt nevide, atunci
D
1
D
2
= D
1
D
2
(D
1
= D
1
) (D
2
= D
2
).
3. (D
1
D
1
) D
2
= (D
1
D
2
) (D
1
D
2
),
D
1
(D
2
D
2
) = (D
1
D
2
) (D
1
D
2
).
4. (D
1
D
1
) D
2
= (D
1
D
2
) (D
1
D
2
),
D
1
(D
2
D
2
) = (D
1
D
2
) (D
1
D
2
).
5. (D
1
D
1
) (D
2
D
2
) = (D
1
D
2
) (D
1
D
2
) (D
1
D
2
) (D
1
D
2
).
6. (D
1
D
1
) (D
2
D
2
) = (D
1
D
2
) (D
1
D
2
) (D
1
D
2
) (D
1
D
2
).
6.1.2 Relat ii binare
Denit ia 6.1.4
(i) Fie D
1
si D
2
doua mult imi oarecare, distincte sau nu. Se numeste relat ie
binara (sau simplu relat ie) ntre D
1
si D
2
orice submult ime R a produsului cartezian
D
1
D
2
. D
1
si D
2
se numesc domeniile lui R.
(i) Daca D
1
= D
2
= D, se numeste relat ie binara (sau relat ie) ntre elementele
mult imii D (sau pe mult imea D) orice submult ime R a produsului cartezian D
2
.
Observat iile 6.1.5
1. Diagonala
D
1
D
2
este o relat ie binara ntre D
1
si D
2
, iar
D
este o relat ie
binara pe D.
2. Daca x, y sunt n relat ia binara R, atunci vom scrie echivalent:
xRy, (x, y) R, R(x, y) predicat binar
6.2. PRODUSUL CARTEZIAN A N MULT IMI. RELAT II N-ARE 125
3. Toate elementele unei mult imi A au o proprietate comuna, P, si anume aceea
de a apart ine acelei mult imi; propozit ia a A arma proprietatea P a lui a (a
are proprietatea P). Scriem, echivalent: (a A) P(a)
Funct ii (aplicat ii) unare (de o variabila)
Denit iile 6.1.6 Fie A, B doua mult imi oarecare.
(i) O funct ie denita pe A cu valori n B este o relat ie binara ntre A si B
(adica AB), cu proprietatea ca pentru orice x A, exista un element y B
si numai unul, astfel ncat (x, y) .
O funct ie A B se noteaza prin f : A B (x f(x)), simbolul
f avand semnicat ia urmatoare: ecarui element x A i corespunde un singur
element, f(x) B, astfel ncat (x, f(x)) .
A se numeste domeniul de denit ie al funct iei f : A B, B se numeste
domeniul valorilor lui f.
(i) Daca A = B si f : A A, atunci f se numeste operat ie unara pe A.
6.2 Produsul cartezian a n mult imi. Relat ii n-are
6.2.1 Produs cartezian a n mult imi (n 2)
Produsul cartezian a n mult imi se poate deni n doua moduri:
Denit ia 6.2.1 (Denit ia 1 a produsului cartezian)
(i) Fie D
1
, D
2
, . . ., D
n
n mult imi, distincte sau nu (n 2). Se numeste produs
cartezian al mult imilor D
i
, i = 1, n mult imea, notata D
1
D
2
. . . D
n
sau
nca

n
i=1
D
i
, care are drept elemente toate n-uplele ordonate (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) cu
proprietatea x
i
D
i
, i = 1, n:
n
i=1
D
i
= D
1
D
2
. . . D
n
def.
= (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) [ (x
1
D
1
) . . . (x
n
D
n
)
= (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) [ i 1, 2, . . . , n, x
i
D
i
. .
P(i)
.
(i) Daca D
1
= D
2
= . . . = D
n
= D, atunci D D . . . D se mai noteaza D
n
,
numindu-se puterea naturala a mult imii D.
Produsul cartezian a n mult imi (nit) mai poate denit astfel:
Denit ia 6.2.2 (Denit ia 2 a produsului cartezian)
Fie D
1
, D
2
, . . ., D
n
n mult imi, distincte sau nu (n 2). Se numeste produs
cartezian al mult imilor D
i
, i = 1, n mult imea, notata D
1
D
2
. . . D
n
sau nca
A A RELAT IILOR
n
i=1
D
i
, care are drept elemente toate funct iile f : 1, 2, . . . , n

n
i=1
D
i
, cu
proprietatea ca f(i) D
i
, pentru orice i 1, 2, . . . , n:
n
i=1
D
i
def.
= f : 1, 2, . . . , n
n
_
i=1
D
i
[ i 1, 2, . . . , n, f(i) D
i
.
Observat iile 6.2.3
1.

In aceasta sect iune, scrierea i = 1, n este echivalenta cu scrierea i 1, 2, . . . , n.
2. Cele doua denit ii 6.2.1 si 6.2.2 ale produsului cartezian sunt echivalente,
pentru ca tuplurile (n-uplele) (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), cu x
i
D
i
, i = 1, n, sunt n
corespondent a bijectiva cu funct iile f : 1, 2, . . . , n

n
i=1
D
i
, cu f(i) = x
i

D
i
, i = 1, n.
3. (D
1
D
2
) D
3
D
1
(D
2
D
3
) D
1
D
2
D
3
, unde nseamna ca
ntre mult imile respective exista o biject ie.
Propozit ia 6.2.4 Pentru orice j 1, 2, . . . , n, funct ia
j
:

n
i=1
D
i
D
j
,
denita de:
j
((x
1
, x
2
, . . . , x
n
))
def.
= x
j
este surjectiva si se numeste proiect ia canonica a lui

n
i=1
D
i
.
6.2.2 Relat ii n-are (n 2)
Denit ia 6.2.5
(i) Fie D
1
, D
2
, . . . , D
n
o lista nita de mult imi oarecare, distincte sau nu,
n 2. Se numeste relat ie n-ara ntre mult imile D
1
, . . . , D
n
orice submult ime R a
produsului cartezian

n
i=1
D
i
. Mult imile D
1
, . . ., D
n
se numesc domeniile lui R.
n se numeste aritatea lui R.
(i) Daca D
1
= D
2
= . . . = D
n
= D, se numeste relat ie n-ara ntre elementele
mult imii D (sau pe mult imea D) orice submult ime R a produsului cartezian D
n
.
Observat iile 6.2.6
1. Elementele unei relat ii n-are sunt tupluri (n-upluri) sau, echivalent, sunt
funct ii.
2. Daca x, y, z sunt n relat ia ternara R, vom scrie echivalent:
(x, y, z) R, R(x, y, z) predicat ternar
Exemple de relat ii ternare
1) S(x, y, z) x +y = z
2) P(x, y, z) x y = z
6.3. OPERAT II CU RELAT II. ALGEBRA BOOLE A RELAT IILOR 127
Funct ii de n variabile (n 1)
Denit iile 6.2.7 Fie D
1
, D
2
, . . . , D
n
si B n+1 mult imi, distincte sau nu, n 1.
(i) O funct ie de n variabile este o funct ie unara f :
n
i=1
D
i
B, adica este
o relat ie binara , (D
1
D
2
. . . D
n
) B cu proprietatea ca pentru orice
X = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
)

n
i=1
D
i
, exista un element y = f(X) B si numai unul
astfel ncat
(X, y) = ((x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y) .
(i) Daca D
1
= D
2
= . . . = D
n
= B = D, atunci o funct ie f : D
n
D se
numeste operat ie n-ara pe D.
(i) O operat ie zero-ara sau nulara pe D , = se deneste ca ind un element
al mult imii D.
Observat ia 6.2.8 Din Observat iile 6.2.3 (3), rezulta ca, echivalent, o funct ie de n
variabile este o relat ie (n+1)-ara , D
1
D
2
. . . D
n
B, cu proprietatea ca
pentru orice (x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
n
i=1
D
i
, exista un element y = f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
B si numai unul astfel ncat (x
1
, x
2
, . . . , x
n
, y) .
6.3 Operat ii cu relat ii. Algebra Boole a relat iilor
In cele ce urmeaza, vom lucra numai cu relat ii binare pe E, generalizarea la alte
relat ii binare sau la relat ii n-are ind evidenta.
6.3.1 Disjunct ia, conjunct ia si negat ia unei relat ii binare
Fie R si S doua relat ii binare pe E (adica R, S E E).
Denit ia 6.3.1 Numim disjunct ia (reuniunea) relat iilor R, S, si notam R
_
S,
relat ia care corespunde reuniunii lor luate ca mult imi:
R
S
def.
= (x, y) E E [ (x, y) R (x, y) S.
Denit ia 6.3.2 Numim conjunct ia (intersect ia) relat iilor R, S, si notam R
_
S,
relat ia care corespunde intersect iei lor luate ca mult imi:
R
S
def.
= (x, y) E E [ (x, y) R (x, y) S.
Denit ia 6.3.3 Numim negat ia (complementara) relat iei R, si notam R, relat ia
care corespunde complementarei ei n raport cu E E luata ca mult ime:
R
def.
= (x, y) E E [ (x, y) , R = (x, y) E E [ ((x, y) R).
A A RELAT IILOR
6.3.2 Implicat ia si echivalent a relat iilor binare
Fie R si S doua relat ii binare pe E.
Denit ia 6.3.4 Spunem ca relat ia R implica relat ia S, si notam R = S, daca
ori de cate ori avem xRy, avem si xSy, deci daca R S ca mult imi.
Denit ia 6.3.5 Spunem ca relat ia R este echivalenta cu relat ia S, si notam R
S, daca R =S si S =R, deci daca R = S ca mult imi.
Observat iile 6.3.6
1. Implicat ia relat iilor este o relat ie de ordine part iala pe mult imea relat iilor
binare pe E.
2. Echivalent a relat iilor este o relat ie de echivalent a pe mult imea relat iilor
binare pe E.
Exemplele 6.3.7
Pentru numere:
<
_
= ,
>
_
= ,
_
=,
_
,= >,
_
,= <.
< (negat ia relat iei < este ),
> (negat ia relat iei > este ),
= ,= (negat ia relat iei = este ,=).
= = ,
= = ,
< = ,
> = ,
< = ,=,
> = ,=.
Pentru mult imi:
_
=.
, (negat ia lui este ,),
, (negat ia lui , este ),
= ,= (negat ia lui = este ,=).
= = .
6.3. OPERAT II CU RELAT II. ALGEBRA BOOLE A RELAT IILOR 129
6.3.3 Algebra Boole a relat iilor
Denit ia 6.3.8 Se numeste relat ia vida, si o vom nota V , relat ia care corespunde
mult imii vide, E E, adica relat ia cu proprietatea ca oricare x, y din E, nu
avem xV y.
Denit ia 6.3.9 Se numeste relat ia totala, si o vom nota T, relat ia care corespunde
mult imii totale, E E E E, adica este relat ia cu proprietatea ca oricare x, y
din E, avem xTy.
Teorema 6.3.10 Fie 1
E
mult imea tuturor relat iilor binare pe E (adica 1
E
=
T(E E)). Atunci structura (1
E
,
_
,
_
,
, V, T) este o algebra Boole, numita al-

gebra Boole a relat iilor.
Demonstrat ie. Trebuie sa demonstram ca pentru orice R, S, Q 1
E
, avem:
(R1) R
_
R R, R
_
R R (idempotent a lui
_
,
_
),
(R2) R
_
S S
_
R, R
_
S S
_
R (comutativitatea lui
_
,
_
),
(R3) R
_
(S
_
Q) (R
_
S)
_
Q, R
_
(S
_
Q) (R
_
S)
_
Q (asociativitatea
lui
_
,
_
),
(R4) R
_
(R
_
S) R, R
_
(R
_
S) R (absorbt ia),
(R5) R
_
(S
_
Q) (R
_
S)
_
(R
_
Q),
R
_
(S
_
Q) (R
_
S)
_
(R
_
Q) (distributivitatea),
(R6) R
_
V R, R
_
T R (V este prim element, T este ultim element:
V =R =T),
(R7) R
_
R T, R
_
R V (R este complementul lui R ),
ceea ce se demonstreaza similar cu modul cum am demonstrat ca (T(E), , , C
E
, , E)
este o algebra Boole (algebra Boole a mult imilor), de data aceasta folosind predicate
binare, nu unare. 2
Urmatoarele proprietat i sunt de asemenea adevarate, pe langa multe altele:
pentru orice doua relat ii binare R, S pe E,
(R8) R
_
S R
_
S, R
_
S R
_
S (legile De Morgan),
(R9) R R (legea dublei negat ii).
Observat ia 6.3.11 Echivalent a relat iilor joaca, n algebra Boole a relat iilor, acelasi
rol pe care-l joaca egalitatea mult imilor n algebra Boole a mult imilor.
6.3.4 Matricea booleana (caracteristica) a unei relat ii binare
pe o mult ime nita
Sa observam ca oricarei mult imi nite, concrete x
1
, x
2
, . . . , x
n
i putem
asocia o singura mult ime nita, abstracta 1, 2, . . . , n, abstract ie facand de o
biject ie, si ca oricarei mult imi nite abstracte 1, 2, . . . , n i putem asocia o
A A RELAT IILOR
innitate de mult imi nite concrete x
1
, x
2
, . . . , x
n
. De exemplu, mult imii cu-
lorilor (mult ime concreta) alb, rosu, albastru i asociem mult imea abstracta
1, 2, 3 (sau n, n + 1, n + 2), iar mult imii abstracte 1, 2 i putem asocia
mult imile concrete alb, verde, Dacia, Volvo, Ion, Alina etc.
Fie o mult ime nita concreta A = x
1
, x
2
, . . . , x
n
(abstracta
A = 1, 2, . . . , n) si R o relat ie binara pe A (R A A). Se numeste matrice
booleana sau matrice caracteristica asociata lui R matricea M
R
= (m
ij
)
i,j{1,2,...,n}
,
denita astfel:
m
ij
=
_
1, daca (x
i
, x
j
) R ((i, j) R)
0, daca (x
i
, x
j
) , R ((i, j) , R).
Se observa ca mult imea relat iilor binare pe o mult ime nita cu n elemente este
n corespondent a bijectiva cu mult imea matricelor booleene de ordinul n. Deci, o
relat ie binara pe o mult ime nita cu n elemente poate data, alternativ, printr-o
matrice booleana de ordin n. Deci, se poate identica R cu M
R
.
De exemplu, relat ia R, denita pe mult imea A = a, b, c, d, are urmatoarea
matrice booleana asociata:
M
R
=
_
_
_
_
1 1 1 1
0 1 1 1
0 0 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
Condit iile (O
1
) - (O
4
) din Denit iile 3.1.1, vericate de o relat ie binara R pe
o mult ime A nita cu n elemente, pot reformulate echivalent pentru matricea
booleana asociata, M
R
, astfel:
(O
1
) pentru orice i 1, 2, . . . , n, m
ii
= 1,
(O
2
) pentru orice i, j 1, 2, . . . , n, i ,= j, m
ij
= 1 implica m
ji
= 0 (M
R
este o
matrice antisimetrica),
(O
3
) pentru orice i, j, k 1, 2, . . . , n, i ,= j, k ,= i, k ,= j, m
ij
= 1 si m
jk
= 1
implica m
ik
= 1,
(O
4
) pentru orice i, j 1, 2, . . . , n, m
ij
= 1 sau m
ji
= 1.
Exercit iile 6.3.12
1. Sa se scrie un program pentru determinarea tuturor relat iilor de ordine pe o
mult ime nita.
2. Se da o relat ie binara pe o mult ime nita prin matricea booleana asociata. Sa se
scrie un program pentru a verica daca relat ia este de ordine, part ial a sau totala,
sau daca relat ia este de preordine.
3. Se da o relat ie binara R pe mult imea E = 1, 2, . . . , n prin matricea sa booleana
(caracteristica). Sa se scrie un program care sa verice daca relat ia R este de
echivalent a si n caz armativ sa determine elementele ecarei clase de echivalent a.
Exemplicare cu matricea:
6.4. ALGEBRA RELAT IONAL
A A RELAT IILOR 131

M
R
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1 0 0 0
1 1 1 0 0 0
1 1 1 0 0 0
0 0 0 1 1 0
0 0 0 1 1 0
0 0 0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
6.4 Algebra relat ionala a relat iilor
Not iunea de algebra relat ionala s-a nascut din proprietat iile relat iilor si relat iile
formeaza primul exemplu de algebra relat ionala. Exista mai multe denit ii echiva-
lente ale acestei not iuni; noi vom prezenta o varianta.
6.4.1 Compunerea si inversarea relat iilor binare
Fie R si S doua relat ii binare pe E.
Denit ia 6.4.1 Se numeste compusa (produsul) relat iilor R, S, si se noteaza RS,
relat ia binara care are drept elemente toate acele (si numai acele) perechi ordonate
(x, y) pentru care exista cel put in un t, astfel ncat (x, t) R si (t, y) S:
R S
def.
= (x, y) E E [ (t)[(x, t) R (t, y) S].
Denit ia 6.4.2 Se numeste inversa (transpusa) (simetrica) relat iei R, si se noteaza
R
1
, relat ia binara care are drept elemente toate perechile ordonate obt inute prin
inversarea perechilor din R, adica (x, y) R
1
(y, x) R:
R
1
def.
= (x, y) E E [ (y, x) R.
Exemplele 6.4.3
Pentru numere:
= ,
= ,
= ,
< < <.
Pentru mult imi:
= ,
= ,
= = =,
,
A A RELAT IILOR
= ,
= .
Sa demonstram, de exemplu, ca = pentru mult imi:
(X, Y ) = (T)[X = TT Y ] (T)[X Y ] X Y (X, Y )
.
Propozit ia 6.4.4 Produsul are urmatoarele proprietat i: pentru orice R, S, Q
relat ii binare pe E,
0) R
E
R
E
R (
E
este element neutru pentru compunerea
relat iilor),
1) (R S) Q R (S Q) (asociativitatea compunerii),
2) R (S
_
Q) (R S)
_
(R Q),
3) R (S
_
Q) (R S)
_
(R Q),
4) (R
_
S) Q (R Q)
_
(S Q),
5) (R
_
S) Q (R Q)
_
(S Q).
Demonstrat ie. 0):
Fie R o relat ie binara pe E, xata, altfel arbitrara (oarecare); sa demonstram ca
propozit ia: P(R) R
E
R este adevarataa.
R
E
Rnseamna, conform denit iei lui , ca R
E
= R ca mult imi,
iar
R
E
= R
def.=
(x)(y)[(x, y) R
E
(x, y) R] (x)(y)P(x, y),
unde am facut notat ia P(x, y) (x, y) R
E
(x, y) R.
Dar propozit ia (x)(y)P(x, y) este adevarata daca si numai daca predicatul P(x, y)
este adevarat, iar P(x, y) este un predicat adevarat daca si numai daca pentru orice
pereche de obiecte (a, b) D
P
, propozit ia P(a, b) este adevarata.
Dar P(a, b) (a, b) R
E
(a, b) R.
Fie perechea de obiecte (a, b) D
P
, xata, altfel arbitrara; sa demonstram ca
P(a, b) este o propozit ie adevarata: ntr-adevar,
(a, b) R
E

(t)[(a, t) R (t, b)
E
]
[(a, b) R (b, b)
E
]
(a, b) R,
pentru ca din denit ia lui
E
rezulta ca t = b, pentru ca propozit ia (b, b)
E
este adevarata (este I) si deoarece p I p, unde p (a, b) R, conform (P6)

din sistemul /
1
de tautologii.
Rezulta ca (a, b) R
E
(a, b) R, deoarece daca p q si q r, atunci
p r, pentru orice p, q, r propozit ii. Deci, P(a, b) este propozit ie adevarata.
Rezulta, conform Principiului Generalizarii, ca pentru orice obiecte a, b,
P(a, b) este propozit ie adevarata. Deci, R
E
R este adevarata, adica
propozit ia P(R) este adevarata.
Rezulta, aplicand din nou P.G., ca pentru orice R relat ie binara pe E, P(R) este
propozit ie adevarata, adica R
E
R.
A A RELAT IILOR 133

Remarca. O demonstrat ie mai scurta este urmatoarea (lucram doar cu predi-
cate):
(x, y) R
E
(t)[(x, t) R (t, y)
E
] (x, y) R.
La fel se demonstreaza ca
E
R R este adevarata. Deci, 0) este adevarata.
1): (R S) Q R (S Q) nseamna (R S) Q = R (S Q) ca mult imi si
(R S) Q = R (S Q)
(x)(y)[(x, y) (R S) Q
(x, y) R (S Q)] (x)(y)P(x, y),
unde am facut notat ia P(x, y (x, y) (R S) Q (x, y) R (S Q).
Propozit ia (x)(y)P(x, y) este adevarata daca si numai daca pentru orice obiecte
a, b, propozit ia P(a, b) este adevarata.
Fie a, b obiecte xate, altfel arbitrare; sa demonstram ca propozit ia P(a, b) este
adevarata, adica ca propozit ia (a, b) (R S) Q (a, b) R (S Q) este
adevarata:
ntr-adevar, (a, b) (R S) Q (din denit ia lui )
(t)[(a, t) R S (t, b) Q] (din denit ia lui )
(t)[(z)[(a, z) R (z, t) S] (t, b) Q] (pentru ca (t, b) nu depinde de z)
(t)(z)[[(a, z) R (z, t) S] (t, b) Q] (din tautologia cuanticata VIII.2
si (P3), asociativitatea lui )
(z)(t)[(a, z) R [(z, t) S (t, b) Q]] (pentru ca (a, z) nu depinde de t)
(z)[(a, z) R (t)[(z, t) S (t, b) Q]] (din denit ia lui )
(z)[(a, z) R (z, b) S Q] (din denit ia lui )
(a, b) R (S Q).
Deci, P(a, b) este propozit ie adevarata. Rezulta, conform Principiului Genera-
lizarii, ca pentru orice a, b, propozit ia P(a, b) este adevarata, deci (R S) Q
R (S Q).
Remarca. O demonstrat ie mai scurta este urmatoarea (lucram doar cu predicate):
(x, y) (R S) Q (t)[(x, t) R S (t, y) Q] . . . (x, y) R (S Q).
La fel se demonstreaza (2) - (3).
4): (x, y) (R
_
S) Q (din denit ia lui si
_
)
(t)[(x, t) R S (t, y) Q] (din denit ia lui )
(t)[[(x, t) R (x, t) S] (t, y) Q] (din distributivitate)
(t)[[(x, t) R(t, y) Q] [(x, t) S(t, y) Q]] (din tautologia cuanticata
VII.2)
(t)[(x, t) R (t, y) Q] (t)[(x, t) S (t, y) Q] (din denit ia lui )
[(x, y) R Q] [(x, y) S Q] (din denit ia lui )
(x, y) (R Q) (S Q) (din denit ia lui
_
)
(x, y) (R Q)
_
(S Q).
(5) se demonstreaza similar. 2
A A RELAT IILOR
Corolarul 6.4.5 Fie 1
E
mult imea tuturor relat iilor binare pe E. Atunci structura
(1
E
, ,
E
)
este semigrup cu unitate (monoid), adica:
- este asociativa si
- R
E

E
R R, pentru orice R 1
E
.
Demonstrat ie. Evident, conform Propozit iei 6.4.4,(0), (1). 2
Propozit ia 6.4.6 Inversa are urmatoarele proprietat i: pentru orice R, S relat ii
binare pe E,
0) (R
1
) (R)
1
,
1) (R
1
)
1
R,
2) (R
_
S)
1
R
1
_
S
1
,
3) (R
_
S)
1
R
1
_
S
1
,
4) Daca R S, atunci R
1
S
1
,
5) (R S)
1
S
1
R
1
.
Demonstrat ie.
0): (x, y) (R
1
) (din denit ia lui

)
[(x, y) R
1
] (din denit ia lui
1
)
[(y, x) R] (din denit ia lui

)
(y, x) R (din denit ia lui
1
(x, y) (R)
1
.
1): (x, y) (R
1
)
1
(y, x) R
1
(x, y) R.
2): (x, y) (R
_
S)
1
(y, x) R
_
S (y, x) R S
(y, x) R (y, x) S (x, y) R
1
(x, y) S
1
(x, y) R
1
S
1
(x, y) R
1
_
S
1
.
3), 4) se demonstreaza similar.
5): (x, y) (R S)
1
(y, x) R S (t)[(y, t) R (t, x) S]
(t)[(t, y) R
1
(x, t) S
1
] (t)[(x, t) S
1
(t, y) R
1
] (x, y)
S
1
R
1
. 2
6.4.2 Algebra relat ionala a relat iilor binare
Urmeaza un rezultat care cont ine n el denit ia algebrei relat ionale.
Teorema 6.4.7 Fie 1
E
mult imea tuturor relat iilor binare pe E. Atunci structura
Relb
E
= (1
E
,
, V, T, ,
1
,
E
)
A A RELAT IILOR 135

este o algebra relat ionala, adica:
(rel1) (1
E
,
_
,
_
,
, V, T) este o algebra Boole,

(rel2) (1
E
, ,
E
) este semigrup cu unitate (monoid),
(rel3) (R
_
S) Q (R Q)
_
(S Q), pentru orice R, S, Q 1
E
,
(rel4) (R
_
S)
1
R
1
_
S
1
, pentru orice R, S 1
E
,
(rel5) (R S)
1
S
1
R
1
, pentru orice R, S 1
E
,
(rel6) (R
1
)
1
R, pentru orice R 1
E
,
(rel7) R (R
1
S) =S, pentru orice R, S 1
E
.
Demonstrat ie.
(rel1): rezulta din Teorema 6.3.10;
(rel2): rezulta din Corolarul 6.4.5;
(rel3): rezulta din Propozit ia 6.4.4 (4);
(rel7): (x, y) R (R
1
S) (prin denit ia lui )
(t)[(x, t) R (t, y) (R
1
S)] (prin denit ia lui

)
(t)[(x, t) R [(t, y) R
1
S]] (prin denit ia lui )
(t)[(x, t) R [(z)((t, z) R
1
(z, y) S)]] (prin tautologia cuanticata
I.4)
(t)[(x, t) R (z)([(t, z) R
1
((z, y) S)])] (prin legile De Morgan)
(t)[(x, t) R (z)[(t, z) (R
1
) (z, y) S]]
(t)(z)[(x, t) R [(t, z) (R
1
) (z, y) S]] (prin tautologia cuanticata
VIII.3)
(z)(t)[(x, t) R [(t, z) (R
1
) (z, y) S]] (conform distributivitat ii lui
, )
(z)(t)[[(x, t) R (t, z) (R
1
)] [(x, t) R (z, y) S]] (conform (G4):
p q p)
(z)(t)[[(x, t) R (t, z) (R
1
)] (z, y) S]
(z)[(t)[(x, t) R (t, z) (R
1
)] (z, y) S] (prin denit ia lui )
(z)[(x, z) R (R
1
) (z, y) S].
Dar, (x, z) R (R
1
) (m)[(x, m) R (m, z) R
1
]
(m)[(x, m) R ((m, z) R
1
)]
(m)[(x, m) R ((z, m) R)]
(m)[(x, m) R (z, m) R].
Atunci daca z = x, rezulta ca [(x, m) R(x, m) R] [(x, m) R
_
R = V ] si
(x, m) V este un predicat ntotdeauna fals, adica (x, z) nu apart ine lui R(R
1
).
Rezulta ca (z)[(x, z) R (R
1
) (z, y) S], ceea ce implica (x, y) S, deci am
demonstrat ca:
(x, y) R (R
1
S) (x, y) S, adica (rel7) este adevarata. 2
A A RELAT IILOR
6.5 Baze de date relat ionale
Am folosit n aceasta sect iune [4].
6.5.1 Reprezentarea relat iilor. Denit ii
Uneori (n teoria bazelor de date relat ionale), relat iile sunt reprezentate sub
forma unor tabele, n care ecare rand (linie) reprezinta un n-uplu, iar ecare
coloana reprezinta un domeniu din cele n ale produsului cartezian (denit ia 1 (6.2.1)
a produsului cartezian nit).

In acest caz, coloanelor 1, 2, . . . , n, respectiv domeni-
ilor corespunzatoare D
1
, D
2
, . . . , D
n
, li se asociaza nume: A
1
, A
2
, . . . , A
n
, numite
atribute:
A
1
A
2
. . . A
j
. . . A
n
i
x
11
x
12
. . . x
1j
. . . x
1n
.
.
.
.
.
. . . .
.
.
. . . .
.
.
.
x
i1
x
i2
. . . x
ij
. . . x
in
.
.
.
.
.
. . . .
.
.
. . . .
.
.
.
x
m1
x
m2
. . . x
mj
. . . x
mn
j
Denit iile 6.5.1
O relat ie Rmpreuna cu mult imea atributelor sale se numeste schema relat io-
nala.
Mult imea tuturor schemelor relat ionale corespunzatoare unei aplicat ii se numeste
schema bazei de date relat ionale.
Cont inutul curent al relat iilor la un moment dat se numeste baza de date
relat ionala.
Daca relat ia n-ara este R, cu atributele A
1
, A
2
, . . . , A
n
, atunci schema relat ionala
se noteaza: R(A
1
, A
2
, . . . , A
n
).
Exemplul 6.5.2 Schema relat ionala R(A, B, C), unde R = (a, b, c), (d, a, f) se
reprezinta astfel:
A B C
i
a b c
d a f
j
6.5. BAZE DE DATE RELAT IONALE 137
Alteori, relat iile sunt reprezentate, echivalent, printr-o mult ime de funct ii de-
nite pe mult imea atributelor, cu valori n reuniunea domeniilor, cu proprietatea ca
valoarea corespunzatoare ecarui atribut apart ine domeniului asociat acelui atribut
(denit ia a 2-a (6.2.2) a produsului cartezian nit):
R = f : A
1
, A
2
, . . . , A
n

n
_
j=1
D
j
[ j 1, 2, . . . , n, f(A
j
) D
j
.
Exemplul 6.5.3 Pentru relat ia R din Exemplul precedent, avem, echivalent:
R = f
1
, f
2
, cu f
1
: A, B, C
3
_
j=1
D
j
, f
2
: A, B, C
3
_
j=1
D
j
,
f
1
(A) = a, f
1
(B) = b, f
1
(C) = c,
f
2
(A) = d, f
2
(B) = a, f
2
(C) = f.
Trecerea de la un mod de denire a relat iei la celalalt se face relativ simplu:
- O relat ie n sensul mult ime de tupluri se transforma ntr-o relat ie n sensul
mult ime de funct ii asociind ecarui domeniu D
1
, D
2
, . . . , D
n
al produsului cartezian
n
j=1
D
j
cate un nume (= atribut): A
1
, A
2
, . . . , A
n
respectiv si denind pentru
ecare tuplu:
t
i
= (x
i1
, x
i2
, . . . , x
ij
, . . . , x
in
)
n
j=1
D
j
funct ia
f
i
: A
1
, A
2
, . . . , A
j
, . . . , A
n

n
_
j=1
D
j
care verica:
f
i
(A
j
) = x
ij
D
j
, pentru orice j 1, 2, . . . , n, i 1, 2, . . . , m,
unde m este numarul tuplurilor (n-uplelor).
- O relat ie n sensul mult ime de funct ii se transformantr-o relat ie n sensul mult ime
de tupluri impunand o relat ie de ordine totala pe mult imea atributelor
(printr-o corespondent a cu mult imea 1, 2, . . . , n) si asociind apoi ecarei funct ii
tuplul obt inut din valorile funct iei respectiven ordinea A
1
, A
2
, . . . , A
n
a atributelor.
Din punctul de vedere al bazelor de date, cea de-a doua denit ie, ca mult ime de
funct ii, este de preferat, deoarece permite prelucrarea informat iilor corespunzatoare
unui atribut far a a cunoaste pozit ia acelui atribut n relat ie, aceasta permit and o
mai mare independent a de reprezentare a datelor.
A A RELAT IILOR
6.5.2 Limbaje de prelucrare a datelor
Pentru acest model de baza de date, relat ional, limbajele de prelucrare a datelor
se pot mpart i n doua mari categorii:
I - limbaje algebrice, n care cererile sunt exprimate prin operat iile ce trebuie aplicate
relat iilor existente n baza de date pentru a obt ine raspunsul;
II - limbaje cu calculul predicatelor, n care cererile sunt exprimate sub forma unor
mult imi de tupluri - sau de funct ii - pentru care se specica proprietat ile pe care
trebuie sa le ndeplineasca sub forma unor predicate. Aceasta categorie de limbaje
se divide n doua subcategorii, n funct ie de obiectele cu care lucreaza predicatele,
si anume:
- limbaje cu calcul pe tupluri, adica obiectele sunt tupluri (Calcul de ordinul I);
- limbaje cu calcul pe domenii, adica obiectele sunt domeniile diferitelor atribute
ale relat iilor (Calcul de ordinul II).
Partea IV
(prezentare formalizata)
139
Capitolul 7
Sistemul formal al calculului
propozit ional
In acest capitol este studiat calculul propozit ional (calculul propozit iilor) clasic
(L) prin trei dintre dimensiunile sale: sintaxa, semantica si algebra. Fiecare dintre
cele trei componente este analizata atat n sine cat si n relat ie cu celelalte doua.
La nivelul acestui material, cunoasterea logicii propozit ionale este realizata prin
relat ia ternara stabilita ntre sintaxa, semantica si algebra.
Prima sect iune a capitolului cont ine cateva exemple de descompunere ale unor
texte n propozit ii elementare si reprezentarea lor simbolica cu ajutorul conectorilor
propozit ionali si, sau, non si implica. Acest exercit iu de reprezentare
simbolica este o prima sugestie asupra trecerii de la limbajul natural la limbajul
formal al logicii propozit ionale.
Sect iunea 2 cont ine sintaxa si algebra calculului propozit ional. Ea ncepe
cu denirea limbajului lui L. Construct ia noastra are la baza un alfabet n care
apar numai doi conectori primari: implicat ia () si negat ia (). Exista si alte
construct ii care au la baza alt i conectori (a se vedea Exemplele 1.2.10). Prin
induct ie, sunt denite enunt urile lui L: ele sunt format iuni de simboluri ce tra-
duc propozit ii din limbajul natural. Conjunct ia (), disjunct ia () si echivalent a
logica () sunt conectori derivat i, denit i cu ajutorul implicat iei si negat iei. Pasul
urmator este mbogat irea limbajului L cu o structura logica.

In subsect iunea 1,
pornind de la trei axiome si o singura regula de deduct ie (modus ponens), se de-
nesc demonstrat iile formale; n subsect iunea 2 se deneste deduct ia din ipoteze. La
capatul demonstrat iilor formale stau teoremele formale. Subsect iunea 3 cuprinde
unele proprietat i sintactice ale lui L. Teorema deduct iei este folosita ca instrument
principal n stabilirea celor mai importante teoreme formale. In subsect iunea 4
sunt studiate sistemele deductive, iar n subsect iunea 5, mult imile consistente de
enunt uri. In subsectiunea 6, este descris modul cum se realizeaza trecerea de la
sintaxa lui L la algebra Boole. Factorizand mult imea enunt urilor lui L printr-o
141
142CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIT IONAL
relat ie de echivalent a canonica (denita n termenii echivalent ei logice), se obt ine
o algebra Boole, numita algebra Lindenbaum-Tarski asociata lui L. Prin aceasta
construct ie, conectorii propozit ionali sunt convertit i n operat ii booleene, iar sta-
bilirea teoremelor formale se reduce la un calcul algebric. Din acest moment, se
poate urmari cum, pas cu pas, se traseaza o paralela algebrica la sintaxa lui L.
In subsect iunea 7, se denesc prealgebrele Boole si se considera algebrele Boole ca

algebre tip Lindenbaum-Tarski obt inute din prealgebre Boole.
Sect iunea 3 cont ine exemple de deduct ii formale din ipoteze.
Semantica lui L este tratata n Sect iunea 4.

In subsect iunea 1 se deneste
not iunea de interpretare, valoarea de adevar a unui enunt ntr-o interpretare,
not iunea de model si deduct ia semantica din ipoteze.

In subsect iunea 2, prin Teo-
rema de completitudine, enunt urile universal adevarate (= enunt urile adevarate
n orice interpretare) sunt puse fat a n fat a cu teoremele formale. Demonstrat ia
Teoremei de completitudine este de natura algebrica. Ideea acestei demonstrat ii
este folosirea Teoremei de reprezentare a lui Stone pentru a obt ine interpretari.

In
subsect iunea 3, este prezentata Teorema de completitudine extinsa, care stabileste
echivalent a dintre deduct ia formala si deduct ia semantica. Demonstrat ia Teore-
mei de completitudine extinsa se bazeaza pe proprietat ile mult imilor consistente
maximale de enunt uri.
Sect iunea 5 cont ine o demonstrat ie a Teoremei de reprezentare a lui Stone pe
baza Teoremei de completitudine extinsa.
Bibliograe: n principal [5]; apoi [49], [20], [8], [106], [72], [3], [20], [28], [29],
[30], [39], [41], [42], [43], [50], [117], [53], [66], [75], [76], [78], [79], [80], [90], [91],
[94], [106], [109], [116], [121].
7.1 Introducere. Exemple de reprezentari simbo-
lice
Calculul propozit ional studiaza urmatorii conectori:
- conjunct ia (si), notata ,
- disjunct ia (sau), notata ,
- negat ia (non), notata ,
- implicat ia (daca ..., atunci ...), notata ,
- echivalent a logica (daca si numai daca), notata .
In exemplele urmatoare, vom prezenta descompunerea unor texte n unitat i logi-
ce si reprezentarea lor simbolica cu ajutorul acestori conectori.
Exemplul 7.1.1
De te-ating, sa feri n laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
7.1. INTRODUCERE. EXEMPLE DE REPREZENT
ARI SIMBOLICE 143

(M. Eminescu, Glossa)
Daca notam:
p
1
te-ating
p
2
sa feri n laturi
q
1
hulesc
q
2
sa taci din gura
r
1
ce mai vrei cu-a tale sfaturi
r
2
stii a lor masura
atunci textul de mai sus se va scrie simbolic:
(p
1
p
2
) (q
1
q
2
) (r
2
r
1
).
Exemplul 7.1.2
Imbraca-te n doliu, frumoasa Bucovina,
Cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta;
C-acuma din pleiada-t i auroasa si senina
Se stinse un luceafar, se stinse o lumina,
Se stinse-o dalba stea !
(M. Eminescu, La mormantul lui Aron Pumnul)
Daca notam:
p
1
mbraca-te n doliu, frumoasa Bucovina
p
2
cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta
q
1
acuma din pleiada-t i auroasa si senina se stinse un luceafar
q
2
(acuma din pleiada-t i auroasa si senina) se stinse o lumina
q
3
(acuma din pleiada-t i auroasa si senina) se stinse-o dalba stea
atunci se obt ine scrierea simbolica a textului precedent:
(q
1
q
2
q
3
) (p
1
p
2
).
Exemplul 7.1.3
Nu era azi, nici maine, nici ieri, nici totdeauna,
Caci unul erau toate si totul era una;
(M. Eminescu, Rugaciunea unui dac)
Cu notat iile:
p
1
era azi
p
2
(era) maine
p
3
(era) ieri
p
4
(era) dintotdeauna
q
1
unul erau toate
q
2
totul era una
textul capata forma simbolica:
(q
1
q
2
) (p
1
p
2
p
3
p
4
).
Exemplul 7.1.4
Ca de-i vreme rea sau buna,
Vantu-mi bate, frunza-mi suna;
Si de-i vreamea buna, rea,
Mie-mi curge Dunarea.
(M. Eminescu, Revedere)
Notam:
p vremea era rea
q (vremea) era buna
p
1
vantu-mi bate
q
1
frunza-mi suna
r mie-mi curge Dunarea
Atunci textul se reprezinta simbolic prin:
((p q) (p
1
q
1
)) ((q p) r).
Exemplul 7.1.5
Timpul mort si-ntinde trupul si devine vesnicie,
Caci nimic nu se ntampla n ntinderea pustie,
Si n noaptea neint ei totul cade, totul tace
Caci n sine mpacata rencep-eterna pace...
(M. Eminescu, Scrisoarea I)
In acest caz, vom nota:

p
1
timpul mort si-ntinde trupul
p
2
devine vesnicie
p
3
se ntampla n ntinderea pustie
q
1
n noaptea neint ei totul cade
q
2
(n noaptea neint ei) totul tace
q
3
n sine mpacata rencep-eterna pace
Rezulta urmatoarea scriere simbolica a textului:
(p
3
(p
1
p
2
)) (q
3
(q
1
q
2
)).
Exemplele de mai sus ne dau o idee despre modul n care un text scris n limbaj
natural poate capata o nfat isare simbolica n calculul propozit ional.
Teza fundamentala a calculului propozit ional este existent a a doua valori de
adevar: 1 (= adevarul) si 0 (= falsul). Conectorilor , , , , le corespund
7.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 145
operat iile algebrice pe mult imea L
2
= 0, 1, notate tot , , , , si denite
prin tabele.
Se observa ca am considerat pe L
2
structura canonica de algebra Boole.
Atunci teza bivalent ei valorilor de adevar este completata prin ipoteza ca act iunea
conectorilor calculului propozit ional se face conform regulilor calculului boolean.
De aici se poate ncepe formalizarea calculului propozit ional. Limbajul sau
formal trebuie sa cont ina simboluri pentru cei cinci conectori, iar enunt urile vor
construite prin aplicarea unor reguli de combinare a simbolurilor n raport cu
conectorii.
Unii conectori vor alesi ca simboluri primare si vor inclusi n alfabetul
sistemului formal. Ceilalt i conectori vor denit i cu ajutorul primilor.
Alegerea axiomelor si regulilor de deduct ie este un act capital.

In primul rand,
ele trebuie sa asigure corectitudinea sistemului formal si, daca este posibil, com-
pletitudinea sa. Pentru calculul propozit ional, aceste deziderate vor ndeplinite.
In sect iunea urmatoare, vom construi limbajul calculului propozit ional cu impli-
cat ia si negat ia drept conectori primari. Axiomatizarea aleasa va pune n evident a
rolul implicat iei n denirea mecanismului inferent ial al sintaxei calculului propozi-
t ional.
7.2 Sintaxa si algebra calculului propozit ional
In aceasta sect iune, vom studia sintaxa si algebra calculului propozit ional L.
Intai este prezentata construct ia limbajului lui L: pornind de la o lista de sim-
boluri primitive (= alfabet), sunt denite prin recurent a enunt urile. Acestea sunt
reprezentari formalizate ale propozit iilor din limbajul natural. Urmeaza introduc-
erea structurii logice a limbajului lui L. Trei axiome si o regula de deduct ie (modus
ponens) asigura denirea prin induct ie a teoremelor formale si a deduct iei formale.
Axiomele si teoremele formale reprezinta comportarea propozit iilor adevarate, iar
deduct ia din ipoteze modeleaza demonstrat iile matematice, care pleaca de la cate
un sistem specic de axiome. Cu aceasta este pus la punct mecanismul inferent ial
al lui L.
In subsect iunea 1, sunt demonstrate unele proprietat i sintactice. Teorema
deduct iei este folositan stabilirea unor teoreme formale si a unor reguli de deduct ie
derivate.
Subsect iunea 2 cont ine construct ia unei algebre Boole asociate sistemului formal
L (algebra Lindenbaum-Tarski). Algebra Lindenbaum-Tarski este denita pornind
de la structura logica a lui L. Proprietat ile sintaxei lui L sunt traduse n ter-
meni booleeni, ceea ce permite prelucrarea lor algebrica. Cititorul este ndemnat
sa urmareasca paralelismul perfect ntre not iunile si rezultatele din sintaxa si cores-
pondent ii lor algebrici (obtinut i prin trecerea la algebra Lindenbaum-Tarski). Aceas-
ta relat ie ntre cele doua dimensiuni ale lui L (sintaxa si algebra) va completata
n sect iunile urmatoare prin adaugarea componentei semantice.
Denit ia 7.2.1 Alfabetul sistemului formal al calculului propozit ional este format
din urmatoarele simboluri:
1) variabile propozit ionale, notate: u, v, w, ... (eventual cu indici); mult imea lor,
notata V , este presupusa a innita,
2) simboluri logice (conectori):
: simbolul de negat ie (va citit non),
: simbolul de implicat ie (va citit implica),
3) parantezele (, ), [, ].
Pornind de la aceste simboluri primitive, vom construi cuvintele (asamblajele):
Denit ia 7.2.2 Un cuvant este un sir nit de simboluri primitive, scrise unul dupa
altul.
Exemplele 7.2.3 u v, (u v) w, u uv.
Intuit ia ne spune ca primele doua cuvinte au sens, pe cand cel de-al treilea
nu. Din mult imea cuvintelor le vom selecta pe acelea care au sens, sunt bine
formate, not iune precizata astfel:
Denit ia 7.2.4 Se numeste enunt orice cuvant care verica una din condit iile
urmatoare:
(i) este o variabila propozit ionala,
(ii) exista un enunt astfel ncat = ,
(iii) exista enunt urile , astfel ncat = .
Variabilele propozit ionale se vor numi enunt uri atomice sau elementare.
Vom nota cu E mult imea enunt urilor.
Observat ia 7.2.5 Denit ia conceptului de enunt este data prin induct ie. Momen-
tul init ial al denit iei prin induct ie este dat de condit ia (i), iar trecerea de la k la
k + 1 este asigurata de (ii) si (iii).
Pentru , E, introducem abrevierile:
= (disjunct ia lui si ),
= ( ) (conjunct ia lui si ),
= ( ) ( ) (echivalent a logica a lui si ).
Observat iile 7.2.6
(1)

In prezentarea sistemului formal al calculului propozit ional am considerat
negat ia si implicat ia drept conectori primitivi (init iali). Conectorii derivat i (sau),
(si), (echivalent) au fost introdusi prin prezentarile de mai sus.
(2) Exista prezentari ale sistemului formal al calculului propozit ional (echiva-
lente cu cea de mai sus) care folosesc alt i conectori primitivi (a se vedea Exemplele
1.2.10).
In continuare, vom mbogat i limbajul calculului formal cu o structura logica:
teoremele formale si deduct ia formala. Aceste doua componente ale structurii logice
a lui L sunt denite pe baza axiomelor lui L si a unei reguli de deduct ie (modus
ponens).
7.2.1 Axiome, teoreme si demonstrat ii formale
Denit ia 7.2.7 O axioma a sistemului formal al calculului propozit ional este un
enunt care are una din formele urmatoare:
(G1) ( )
(G2) ( ( )) (( ) ( ))
(G3) ( ) ( ),
unde , , sunt enunt uri arbitrare.
Denit ia 7.2.8 Fie un enunt ( E).
Vom spune ca enunt ul este o teorema formala sau pe scurt teorema, si vom
nota
,
daca este vericata una din condit iile urmatoare:
(T1) este o axioma,
(T2) exista un enunt astfel ncat si sunt teoreme.
Conditia (T2) se scrie prescurtat:
,
si se numeste regula de deduct ie modus ponens (m.p.).

Vom nota cu T mult imea teoremelor.
Observat iile 7.2.9
(i) Deci, T E.
(ii) Deci, mult imea T a teoremelor este obt inuta din axiome, prin aplicarea
regulii de deduct ie m.p..
(iii) Deci, avem:
(G1), (G2), (G3).
Denit ia conceptului de teorema formala fost data prin induct ie: axiomele (G1)
- (G3) corespund momentului zero al induct iei, iar trecerea de la k la k + 1 este
realizata prin modus ponens.
Denit ia 7.2.10 O demonstrat ie formala a unui enunt este un sir nit de
enunt uri
1
, . . . ,
n
astfel ncat
n
= si pentru orice 1 i n se verica
una din condit iile urmatoare:
(1)
i
este o axioma,
(2) exista doi indici k, j < i astfel ncat
k
=
j

i
.
Condit ia (2) se mai scrie:
j
,
k
=
j

i
i
si se numeste tot modus ponens.
Se observa ca proprietat ile (1), (2) nu exprima altceva decat condit iile (T1),
(T2), deci
daca si numai daca exista o demonstrat ie formala
1
, . . . ,
n
a lui .
n se numeste lungimea demonstrat iei formale. O teorema poate avea demonstrat ii
formale de lungimi diferite.
7.2.2 Deduct ia formala din ipoteze si -demonstrat ia for-
mala
Denit ia 7.2.11 Fie o mult ime de enunt uri ( E) si un enunt ( E).
Vom spune ca enunt ul este dedus din ipotezele , si vom nota
,
daca una din condit iile urmatoare este vericata:
(D1) este o axioma,
(D2) ,
(D3) exista un enunt astfel ncat si sunt deduse din ipotezele .
Condit ia (D3) se mai scrie:
,

si se numeste tot modus ponens.
Denit ia de mai sus este tot de tip inductiv: (D1) si (D2) constituie pasul zero
al induct iei, iar (D3) constituie trecerea de la pasul k la k + 1.
Denit ia 7.2.12 O -demonstrat ie formala a lui este un sir nit de enunt uri
1
, . . . ,
n
astfel ncat
n
= si pentru orice 1 i n este vericata una din
condit iile:
(1)
i
este o axioma,
(2)
i
,
(3) exista doi indici k, j < i astfel ncat
k
=
j

i
.
Prin compararea condit iilor (D1) - (D3) din Denit ia 7.2.11 cu conditiile (1) - (3)
din Denit ia 7.2.12, rezulta ca
daca si numai daca exista o -demonstrat ie formala a lui .
(i) Daca = , atunci .
(ii) Daca , atunci pentru orice E.
Cu aceasta, descrierea sintactica a sistemului formal al calculului propozit ional
este ncheiata. Vom nota cu L acest sistem logic.
Observam ca toata prezentarea s-a desfasurat la nivel simbolic: pornind de la o
mult ime de simboluri, am denit enunt urile, dupa care am introdus structura logica
a lui L: axiomele si teoremele si apoi deduct ia sintactica (inferent a sintactica).
7.2.3 Proprietat i sintactice ale lui L. Teorema deduct iei
In aceasta subsect iune, vom prezenta unele proprietat i sintactice ale lui L, cea
mai importanta dintre ele ind teorema deduct iei. Folosind acest rezultat, vom
stabili cele mai semnicative teoreme formale ale lui L.
Propozit ia 7.2.14 Fie , E si E.
(i) daca si , atunci ,
(ii) daca , atunci exista nita, astfel ncat ,
(iii) daca pentru orice si , atunci .
Demonstrat ie.
(i): Demonstrat ia se face prin induct ie asupra conceptului . Daca ,
atunci este vericata una din condit iile (D1) - (D3). Le vom lua pe rand:
- daca este o axioma, atunci ,
- daca , atunci , deci ,
- daca si ( ), atunci conform ipotezei induct iei, si (
), deci .
(ii): Demonstrat ia se face tot prin induct ie:
- daca este axioma, atunci si este nita,
- daca , atunci luam = ,
- daca si ( ), atunci conform ipotezei induct iei, exista
1
,
2

nite, astfel ncat
1
,
2
( ); luam =
1

2
si aplicam (i).
(iii): Exercit iu. 2
Propozit ia 7.2.15 (Principiul identitat ii)
Pentru orice enunt E,
( ).
Demonstrat ie. Urmatoarea lista de enunt uri este o demonstrat ie formala a lui
( ):
(( ) ) (G1)
[ (( ) )] [( ( )) ( )] (G2)
( ( )) ( ) m.p.
( ) (G1)
m.p.
2
Propozit ia 7.2.16 (Principiul tert ului exclus)
Pentru orice E,
( ).
Demonstrat ie. = si ( ), conform Principiului
identitat ii. 2
Teorema 7.2.17 (Teorema deduct iei)
Daca E si , E, atunci:
( ) .
Demonstrat ie.
(=): Se aplica Propozit ia 7.2.14, (i) si modus ponens.
(=): Prin induct ie, dupa modul cum este denit . Consideram
urmatoarele cazuri:
- (1) este o axioma.
Cum si ( ), conform (G1), atunci ( ) prin m.p., deci
( ).
- (2) , cu doua subcazuri:
(a) : din , ( ) se deduce ,
(b) : se aplica Principiul identitat ii: .
- (3) Exista E astfel ncat si . Aplicand ipoteza
induct iei, rezulta ( ) si ( ( )). De asemenea,
( ( )) (( ) ( )) (G2)
Aplicand de doua ori m.p., se obt ine ( ). 2
In demonstrat ia de mai sus a implicat iei (=), cazurile (1) si (2) reprezinta
momentul zero al induct iei, iar cazul (3) constituie trecerea de la k la k + 1.
Observat ia 7.2.18

In demonstrarea Principiului identitat ii si a Teoremei deduct iei,
nu au intervenit decat axiomele (G1), (G2) si m.p.. Aceasta arata ca cele doua
rezultate sunt valabile n orice sistem logic n care apar (G1), (G2) si modus po-
nens.
Teorema deduct iei este un instrument ecace n stabilirea teoremelor formale.
Aceasta armat ie va probata prin demonstrat iile propozit iilor urmatoare.
Propozit ia 7.2.19
( ) (( ) ( )).
Demonstrat ie. Vom aplica succesiv m.p. si apoi Teorema deduct iei:
, ,
, ,
, , m.p.
, ,
, , m.p.
, Teorema deduct iei
( ) ( ) Teorema deduct iei
( )
(( ) ( )) Teorema deduct iei.
2
Privind ultimele cinci randuri ale demonstrat iei precedente, ideea ei devine
transparenta. Prin aplicarea repetata a Teoremei deduct iei, totul se reduce la a
stabili deduct ia formala
, , ,
ceea ce este foarte usor. Aceasta observat ie este utila si n obt inerea demonstrat iilor
propozit iilor urmatoare.
Corolarul 7.2.20
, implica .
Demonstrat ie. Din Propozit ia 7.2.19, aplicand de doua ori modus ponens. 2
Observat ia 7.2.21 Din Corolarul 7.2.20, se deduce urmatoarea regula de deduct ie
derivata:
,
(R1)

In stabilirea teoremelor formale, este mai ecient sa aplicam (R1) n loc de
Propozit ia 7.2.19. Acelasi lucru este valabil si n cazul regulilor de deduct ie derivate
din alte teoreme formale, ce vor prezentate n continuare.
Propozit ia 7.2.22
( ( )) ( ( )).
Demonstrat ie. Aplicam m.p. si apoi Teorema deduct iei:
, , ( )
, , ( ) ( )
, , ( ) m.p.
, , ( )
, , ( ) m.p.
, ( ) Teorema deduct iei
( ) ( ) Teorema deduct iei
( ( ))
( ( )) Teorema deduct iei.
2
Observat ia 7.2.23 Propozit ia 7.2.22 corespunde urmatoarei reguli de deduct ie
derivata:
( )
(R2)
( )
Propozit ia 7.2.24
( ).
, ( ) (G1)
,
, m.p.
, ( ) ( ) (G3)
, m.p.
,
, m.p.
Teorema deduct iei
( ) Teorema deduct iei.
2
Propozit ia 7.2.25
( ).
Demonstrat ie. Din Propozit ia 7.2.24, conform (R2). 2
Exercit iul 7.2.26 Sa se demonstreze Propozit ia 7.2.25n acelasi mod ca Propozit ia
7.2.24, folosind Teorema deduct iei.
Propozit ia 7.2.27
.
( ) (G1)

m.p.
( ) ( ) (G3)
m.p.
( ) ( ) (G3)
m.p.
m.p.
Teorema deduct iei.
2
Propozit ia 7.2.28
( ) ( ).
Demonstrat ie. Aplicam m.p. si Teorema deduct iei:
, , Propozit ia 7.2.27
, ,
, , m.p.
, ,
, , m.p.
, ,
, , ( ) Propozit ia 7.2.25
, , m.p. de doua ori
, Teorema deduct iei
, ( ) ( ) (G3)
, m.p.
,
, m.p.
Teorema deduct iei
( ) ( ) Teorema deduct iei.
2
Propozit ia 7.2.29
.
Demonstrat ie.
, Propozit ia 7.2.27
,
, m.p.
Teorema deduct iei
( ) ( ) (G3)
m.p.

m.p.
Teorema deduct iei.
2
Propozit ia 7.2.30
( ) .
Demonstrat ie.
,
, m.p.
,
, m.p.
, ( ( )) Propozit ia 7.2.24
, ( ) m.p. de doua ori
( ) Teorema deduct iei
( ( ))
(( ) ) (G3)
( ) m.p.
Propozit ia 7.2.14
m.p.
2
Propozit ia 7.2.31
( ( )).
Demonstrat ie.
, m.p.
( ) Teorema deduct iei
(( ) ) ( ( )) Propozit ia 7.2.28
( ) m.p.
( ( )) Teorema deduct iei.
2
Propozit ia 7.2.32
( ).
Demonstrat ie. Este transcrierea Propozit iei 7.2.24. 2
Propozit ia 7.2.33
( ).
Demonstrat ie. ( ) se scrie echivalent ( ), pentru care
avem demonstrat ia formala:
,
Teorema deduct iei
2
Propozit ia 7.2.34
( ) [( ) (( ) )].
Demonstrat ie.
, ,
, ,
, , (R1)
, , Prop. 7.2.28
, , Prop. 7.2.27
, , (R1)
, ,
, , (R1)
, , ( ) ( ) Prop. 7.2.28
, , m.p.
, , ( ) Prop. 7.2.30
, , m.p.
, , Prop. 7.2.27
, , m.p.
, ( ) T. deduct iei
( ) (( ) ) T. deduct iei
( )
[( ) (( ) )] T. deduct iei.
2
Observat ia 7.2.35 Propozit ia 7.2.34 implica regula deduct iei derivata:
,
(R3)
( )
Propozit ia 7.2.36
( ) .
Demonstrat ie.
( Propozit ia 7.2.24
( ) (R2)
( ( )) (( ) ) Propozit ia 7.2.28
( ) m.p.
Propozit ia 7.2.27
( ) (R1).
Am obt inut exact ( ) . 2
Propozit ia 7.2.37
( ) .
Demonstrat ie.
( ) (G1)
( ( )) (( ) ) Propozit ia 7.2.28
( ) ) m.p.
Propozit ia 7.2.27
( ) (R1).
Ultima teorema formala este chiar ( ) . 2
Propozit ia 7.2.38
( ) [( ) ( ( ))].
Demonstrat ie.
, ,
, ,
, , m.p.
, , analog
, , Prop. 7.2.29
, , m.p.
, , ( ( )) Prop. 7.2.25
, , ( ) m.p. de doua ori
, ( ) T. deduct iei
( ) ( ( )) T. deduct iei
( )
[( ) ( ( ))] T. deduct iei.
2
Observat ia 7.2.39 Propozit iei 7.2.38i este asociata urmatoarea regula de deduct ie
derivata:
,
(R4)
( )
Propozit ia 7.2.40
( ) ( ).
Demonstrat ie.
( ) Propozit ia 7.2.37
( ) ( ) (R4).
2
Propozit ia 7.2.41
( ( )).
Demonstrat ie.
,
,
, m.p.
, ( ( )) Propozit ia 7.2.31
, ( ) m.p. de doua ori
( ( )) Teorema deduct iei de doua ori.
2
Propozit ia 7.2.42
[( ) ( )] (( ) ).
Demonstrat ie.
( ) ( )
( ) (R1)
( ) ( ) (R4)
( ) ( ) analog
[( ) ( )] (( ) ) (R3).
2
Propozit ia 7.2.43
( ) [( ( )) ( ( ))].
Demonstrat ie.
, ( ), , ( )
, ( ), ,
, ( ), , m.p.
, ( ), ,
, ( ), , m.p.
, ( ), ,
, ( ), , m.p.
Se aplica apoi Teorema deduct iei de patru ori. 2
Propozit ia 7.2.44
( ( )) (( ) ).
Demonstrat ie.
( ),
( ), ( )
( ), m.p.
( ), analog
( ), ( )
( ), m.p. de doua ori.
Se aplica apoi Teorema deduct iei de doua ori. 2
Propozit ia 7.2.45
[( ) ] [ ( )].
Demonstrat ie.
( ) , ,
( ) , ,
( ) , , ( ( )) Propozit ia 7.2.41
( ) , , m.p. de doua ori
( ) , , ( )
( ) , , m.p.
Se aplica apoi Teorema deduct iei de trei ori. 2
Propozit ia 7.2.46
( ) ( [( ) ( )]).
Demonstrat ie. Conform Teoremei deduct iei, se reduce la a demonstra:
, ( ) ( ),
ceea ce este totuna cu
, ( ) ( ).
Aplicand Teorema deduct iei, se reduce la a demonstra:
, , ( ) ( ).
, , ( ) ( )
, , ( ) Prop. 7.2.27, m.p.
, , ( ) (G3), m.p.
, , ( )
, , ( ) (R1)
, , ( )
, , ( ) m.p.
, , ( ) ( ( )) Prop. 7.2.31
, , ( ) ( ) m.p. de doua ori.
2
Propozit ia 7.2.47
[( ) ] [( ) ( )].
Demonstrat ie. Din Propozit ia 7.2.46, cu ajutorul Propozit iilor 7.2.44 si 7.2.45.
2
Propozit ia 7.2.48 Pentru orice enunt uri si , avem:
(1) ( ) si (2) ( )
Demonstrat ie. Pentru (1) avem urmatoarea demonstrat ie formala:
( ( )) (( ) ) Propozit ia 7.2.44
( ) m.p.
Conform Principiului identitatii, , de unde, prin Teorema deduct iei,
( ), adica (2). 2
Propozit ia 7.2.49
( ) ( ).
Propozit ia 7.2.50
(
) [(
) ((
) (
))].
Demonstrat ie.

) [(
) ( )] P. 7.2.19

) ( ) m.p.

m.p.

( ) [(
) (
)] P. 7.2.19

) (
) m.p.

m.p.

) (
) T.d.

) ((
) (
)) T.d.
(
)
[(
) ((
) (
))] T.d.
2
Corolarul 7.2.51
(
), (
) implica (
) (
).
Demonstrat ie. Din Propozit ia 7.2.50, aplicand de doua ori modus ponens. 2
Observat ia 7.2.52 Din Corolarul 7.2.51, se deduce urmatoarea regula de deduct ie
derivata:

(RX)
(
) (
)
Propozit ia 7.2.53 Fie E si E. Atunci
daca si numai daca exista
1
, . . .
n
, astfel ncat
(7.1)
n
i=1
i
.
Demonstrat ie.
=: Daca , atunci conform Propozit iei 7.2.14 (ii), exista
1
, . . . ,
n
,
astfel ncat
(7.2)
1
, . . . ,
n
.
Aplicand de n ori Teorema deduct iei, obt inem:
(7.3)
1
(
2
. . . (
n
) . . .).
Tinand cont de Propozit ia 7.2.44, obt inem (7.1).
=: Daca (7.1) are loc, cu
1
, . . . ,
n
, atunci conform Propozit iei 7.2.45,
deducem (7.3). Din Teorema deduct iei aplicata n sens invers obt inem (7.2), deci
. 2
Propozit ia precedenta arata cum deduct ia formala poate exprimata n ter-
menii unor teoreme formale.

In cazul unor sisteme logice (de exemplu logica
modala), este convenabil ca not iunea de deduct ie sa e introdusa prin condit ia
din Propozit ia 7.2.53.
Lema 7.2.54 Fie E si , E. Atunci:
( ) si .
Demonstrat ie. Prezentam demonstrat ia pentru cazul particular = .
=: Presupunem si . Conform Propozit iei 7.2.41, avem (
( )), de unde rezulta, aplicand m.p. de doua ori, ca ( ).
=: Rezulta din Propozit iile 7.2.36 si 7.2.40. 2
7.2.4 Sistem deductiv
Denit ia 7.2.55 O mult ime nevida de enunt uri se numeste sistem deductiv daca
pentru orice enunt , implica .
Cu alte cuvinte, un sistem deductiv este o mult ime de enunt uri nchisa la
deduct ii.
Lema 7.2.56 Daca este o mult ime de enunt uri, atunci sunt echivalente urmatoa-
rele:
(a) este un sistem deductiv,
(b) cont ine mult imea teoremelor formale si , implica .
Demonstrat ie.
(a) =(b): Daca , atunci , deci . Presupunem ca , ,
deci , , de unde , conform m.p. Rezulta .
(b) =(a): este o mult ime nevida. Presupunem . Conform Propozit iei
7.2.14 (ii), exista
1
, . . . ,
n
astfel ncat
1
, . . . ,
n
. Aplicand Teorema
deduct iei, obt inem:

1
(. . . (
n
) . . .).
Cum
1
, . . . ,
n
, rezulta . 2
Vom nota cu D() sistemul deductiv generat de , adica intersect ia sistemelor
deductive ce includ pe . Se poate arata ca
D() = [ .
Exercit iul 7.2.57 Fie ,
1
,
2
E. Sa se arate ca:
(a) D() = E [ exista
1
, . . . ,
n
,
_
n
i=1
i
.
(b) D().
(c)
1

2
implica D(
1
) D(
2
).
(d) D(D()) = D().
(e) D() =
D() [ E, nita.
Consideram funct ia D() : T(E) T(E), denita de asocierea D().
Conform proprietat ilor (b) - (d) din Exercit iul 7.2.57, D() este un operator de
nchidere. Pentru orice familie (
i
)
iI
de part i ale lui E, notam
iI
i
=
iI
i
,
iI
i
= D(
_
iI
i
).
Familia sistemelor deductive ale lui L este o latice completa n raport cu operat iile
innite
si
introduse mai sus.

7.2.5 Mult imi consistente
Studiul mult imilor consistente are un interes n sine. Ele sunt acele mult imi
de enunt uri din care nu se pot deduce contradict ii. Mult imile consistente maxi-
male sunt contrapartea sintactica a ultraltrelor (= ltre maximale) din algebra
Boole. Ele au proprietat i sintactice remarcabile, ceea ce permite construct ia unor
interpretari prin care se demonstreaza Teorema de completitudine extinsa.
Denit ia 7.2.58
O mult ime de enunt uri este inconsistenta daca , pentru orice enunt
al lui L.
O mult ime de enunt uri este consistenta daca nu este inconsistenta.
Propozit ia urmatoare arata ca mult imile consistente sunt acele mult imi de
enunt uri din care nu se deduc formal contradict ii.
Propozit ia 7.2.59 Fie o mult ime de enunt uri ( E). Sunt echivalente
urmatoarele:
(1) este inconsistenta,
(2) exista E, astfel ncat ( ),
(3) exista E, astfel ncat ( si ),
(4) pentru orice E, ( ),
(5) exista E, astfel ncat ( ).
Demonstrat ie.
(1) = (2): Evident.
(2) (3): Prin Lema 7.2.54.
(3) =(4): Conform Propozit iei 7.2.31, avem ( ( )) pentru
orice E. Presupunand si , rezulta ( ), prin aplicarea
de doua ori a m.p..
(4) = (5): Evident.
(5) = (1): Fie E cu ( ) si E. Conform (G1),
( ) ( ( )).
Dar , deci ( ). Conform Propozit iei 7.2.28,
( ( )) (( ) ).
Aplicand de doua ori m.p., .

Insa (Propozit ia 7.2.27), deci
pentru orice E. Atunci este inconsistenta. 2
Propozit ia 7.2.60 Fie E si E.
este inconsistenta daca si numai daca .
Demonstrat ie.
Daca este inconsistenta, atunci , deci prin Teorema
deduct iei, . Aplicand Propozit ia 7.2.30 si m.p., rezulta .
Reciproc, presupunem ca , de unde si .
Conform Propozit iei 7.2.27, avem ( ), de unde prin m.p.
obt inem , pentru orice E. 2
Corolarul 7.2.61 este inconsistenta .
Demonstrat ie. Se foloseste faptul ca . 2
Corolarul precedent caracterizeaza deduct ia formala din ipoteze n termeni de
mult imi inconsistente.
Exemplul 7.2.62 este o mult ime consistenta (conform Corolarului 7.4.9), iar E
este inconsistenta.
Observat ia 7.2.63 Daca este consistenta, atunci sistemul deductiv D() ge-
nerat de este consistent.
Denit ia 7.2.64 O mult ime consistenta este maximala daca pentru orice mult ime
consistenta avem: implica = .
Cu alte cuvinte, mult imile consistente maximale sunt elementele maximale ale fa-
miliei mult imilor consistente.
Propozit ia 7.2.65 Pentru orice mult ime consistenta , exista o mult ime consis-
tenta maximala , astfel ncat .
Demonstrat ie. Fie familia de mult imi / = E [ consistenta si .
Evident ca /. Vom arata ca (/, ) este inductiv ordonata.
Fie (
i
)
iI
o familie total ordonata de mult imi din /: pentru orice i, j I,
i

j
sau
j

i
. Vom arata ca
0
=
iI

i
este un majorant al familiei (
i
)
iI
.

In
primul rand trebuie demonstrat ca
0
/.
Presupunem prin absurd ca
0
este inconsistenta, deci exista E astfel ncat
0

( ). Conform Propozit iei 7.2.14 (ii), exista o mult ime nita
1
, . . . ,
n

0
, astfel ncat
1
, . . . ,
n
.
Observam ca exista indicii i
1
, . . . , i
n
I, astfel ncat
1

i
1
, . . . ,
n

i
n
. Cum
(
i
)
iI
este total ordonata, va exista k i
1
, . . . , i
n
, astfel ncat tot i
i
1
, . . . ,
i
n
sunt inclusi n
k
. Atunci
1
, . . . ,
n

k
, deci
k
( ): aceasta
contrazice consistent a lui
k
, deci
0
este consistenta. Cum
0
, rezulta ca
0
/. Este evident ca
0
este majorant al familiei (
i
)
iI
.
Aplicarea axiomei lui Zorn asigura existent a unui element maximal al lui (/, ),
deci a unei mult imi consistente maximale ce include pe . 2
Observat ia 7.2.66 Se va observa o asemanarentre demonstrat ia propozit iei prece-
dente si demonstrat ia urmatorului rezultat de la algebre Boole: orice ltru propriu
se scufunda ntr-un ultraltru (= ltru maximal). Ambele demonstrat ii fac apel
la axioma lui Zorn.
Propozit ia 7.2.67 Orice mult ime consistent a maximala are urmatoarele pro-
prietat i:
(i) este sistem deductiv ( = ),
(ii) daca , atunci sau ,
(iii) pentru orice E, sau ,
(iv) pentru orice , E, are loc echivalent a:
( sau ).
Demonstrat ie.
(i): Presupunem prin absurd ca exista E astfel ncat ( si , ).
Atunci , de unde, conform maximalitat ii lui , rezulta ca
este inconsistenta. Aplicand Propozit ia 7.2.60, rezulta , ceea ce contrazice
consistent a lui .
(ii) Presupunem prin absurd ca exista , , astfel ncat , ,
si , . Ca mai sus, se deduce ca , sunt inconsistente, deci
si (conform Propozit iei 7.2.60). Conform Propozit iei 7.2.31, avem
( ( )),
de unde prin m.p. obt inem ca ( ). Aceasta ultima proprietate spune
c a ( ), ceea ce contrazice consistent a lui .
(iii) Rezulta din (ii) si din .
(iv) Rezulta din (iii) si din: . 2
Propozit ia precedenta pune n evident a proprietat i remarcabile ale mult imilor
consistente maximale (analoage cu cele ale ultraltrelor (= ltrele maximale) din
algebra Boole). Aceste proprietat i vor folosite n construct ia modelului din
propozit ia 7.4.11.
7.2.6 Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului propozit ional
Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului propozit ional L este o algebra Boole
asociata n mod canonic lui L. Ca mult ime, ea se obt ine prin factorizarea lui E la o
relat ie de echivalent a denita prin conectorul . Conectorii denesc pe mult imea
cat operat ii booleene. Proprietat ile sintactice ale lui L se reecta n proprietat i
ale algebrei Lindenbaum-Tarski, realizandu-se trecerea de la sintaxa la algebra.
Urmand aceasta cale, o problema de sintaxa poate convertita ntr-o problema
de algebra; pe drumul invers, o solut ie a problemei algebrice poate transportata
ntr-o solut ie a problemei sintactice.
Vom folosi cele doua denit ii echivalente ale algebrelor Boole:
- ca structura (B, , , , 0, 1) cu axiomele (B1) - (B7) (adica latice distributiva,
cu 0 si 1, complementata) si
- ca structura (B, , , 1) cu axiomele (A1) - (A4).
Sa observam ca a doua denit ie este adecvata sistemului de axiome ales, (G1)
- (G3).
Sa denim, pe mult imea E a enunt urilor lui L, o relat ie binara astfel:

def.
.
Observat ia 7.2.68 Conform Lemei 7.2.54, daca si numai daca (
si ).
Lema 7.2.69 Relat ia este o relat ie de echivalent a pe E.
Demonstrat ie. Vor trebui vericate urmatoarele condit ii:
(1) , pentru orice E,
(2) , pentru orice , E,
(3) , = , pentru orice , , E.
(1) rezulta din Principiul identitat ii si observat ia precedenta;
(2) rezulta din observat ia precedenta;
(3) rezulta din (R1) si observat ia precedenta. 2
Clasa de echivalent a a lui E va notata :
= E [ .
Consideram mult imea cat E/
:
E/
= [ E.
Fie si doua enunt uri ale lui L. Daca , atunci spunem ca si sunt
echivalente logic. Echivalent a logica a doua enunt uri este traducerea n limbajul
formal a ideii de echivalent a a doua propozit ii din limbajul natural.

In alt i termeni,
conectorul este corespondentul formal al lui (daca si numai daca).
Denit ia relat iei de echivalent a porneste tocmai de la aceasta observat ie:
doua enunt uri echivalente logic vor identicate prin . O clasa de echivalent a
strange la un loc toate enunt urile echivalente logic.
Denim relat ia binara pe E/
def.
.
Este necesar sa vericam independent a de reprezentant i:
(
) =(
).
=: Presupunem ca . Din
, si
rezulta,
aplicand (R1), ca
.
=: Similar.
Lema 7.2.70 Relat ia este o relat ie de ordine pe E/
.
Demonstrat ie. Este necesar sa vericam condit iile urmatoare:
(1) , oricare E,
(2) , = , pentru orice , E,
(3) , = , pentru orice , , E.
Ele rezulta din Principiul identitat ii si din (R1). 2
Chiar prin denit ie, relat ia de ordine din Lema 7.2.70 este o reectare al-
gebrica a conectorului .

In acest fel, stabilirea unor teoreme formale ale lui L
revine la vericarea unor inegalitat i booleene.
Folosind Denit ia 1 a algebrei Boole:
Propozit ia 7.2.71 (E/
, ) este o latice distributiva, n care pentru orice ,

E:
(1) inf( ,
) =
, (2) sup( ,
) =
.
Demonstrat ie.
Demonstram ntai (1), ceea ce revine la a verica condit iile urmatoare:
(i) ( ) , ( ) ,
(ii) daca si , atunci ( ).
Condit ia (i) rezulta din Propozit iile 7.2.36, 7.2.37, iar (ii) din (R4).
Demonstram acum (2), ceea ce revine la a verica condit iile urmatoare:
(iii) ( ), ( ),
(iv) daca si , atunci ( ) .
Se folosesc Propozit iile 7.2.32, 7.2.33 si (R3). Rezulta ca (E/
, ) este o latice, n
care

=
,

=
.
Distributivitatea rezulta din Propozit iile 7.2.42, 7.2.46. 2
(1) Sa punem

def.
= .
Atunci denit ia operat iei nu depinde de reprezentant i.
(2) Conform Propozit iei 7.2.48, avem

,
pentru orice , E. Atunci este primul element al laticii E/
, iar
este ultimul element. Vom nota
0 = , 1 =
(este evident ca denit iile nu depind de reprezentant i).
Teorema 7.2.73 Structura (E/
, , , , 0, 1) este o algebra Boole, numita alge-

bra Lindenbaum-Tarski asociata sistemului formal L.
Demonstrat ie. Conform Propozit iei 7.2.71, (E/
, , ) este o latice distributiva.

Conform observat iilor precedente, = 0 si = 1, deci orice element
al lui E/
admite pe drept complement. 2

Observat ia 7.2.74 Daca notam p : E E/
surject ia canonica (p() = , pen-

tru orice E), atunci pentru orice , E, sunt vericate condit iile urmatoare:
(a) p( ) = p() p(),
(b) p( ) = p() p(),
(c) p() = p(),
(d) p( ) = p() p(),
(e) p( ) = p() p(),
unde

def.
=
def.
=
.
Egalitat ile (a) - (c) sunt chiar denit iile operat iilor din E/
. (d) revine la a arata ca

( ) () (exercit iu), iar (e) rezulta din (b) si (d). Cele cinci egalitat i
de mai sus arata modul n care conectorii sunt convertit i n operat ii booleene.
Lema 7.2.75 Pentru orice E,
= 1.
Demonstrat ie. Trebuie sa demonstram:
( ).
=: Presupunem ca . Cum (( ) ), conform (G1), rezulta
( ) ; totodata, are loc ( ), deci ( ).
=: Presupunem ca (). Conform (Principiul tert ului exclus),
rezulta, aplicand m.p., ca . 2
Observat ia 7.2.76 Lema 7.2.75 ofera o metoda algebrica pentru a verica daca
un enunt este teorema formala.
Exercit iul 7.2.77 Sa se arate ca:
[ ( )] [( ( )) ( ( ))].
Notand a = , b =

, c = , d =
, conform Lemei 7.2.75, este sucient sa stabilim

identitatea booleana:
[a (b c)] [(a (c d)) (a (b d))] = 1,
ceea ce este echivalent cu
a (b c) (a (c d)) (a (b d)).
Dar, un calcul boolean n algebra Lindenbaum-Tarski E/
ne da:
(a (c d)) (a (b d)) = (a
d)
d =
(a c d
) a
d = a
c = a (b c),
ceea ce termina vericarea.
Generalizare la .
Vom generaliza construct ia de mai sus, pornind cu o mult ime de enunt uri si
denind algebra Lindenbaum-Tarski asociata lui .
Fie o mult ime de enunt uri ale lui L ( E). Sa denim pe E urmatoarea
relat ie binara

def.

( si ).
Procedand analog ca mai sus, se poate arata ca

pe E si ca E/
are o structura canonica de algebra Boole (= algebra Lindenbaum-

Tarski a lui ).
Notam cu / clasa de echivalent a a lui E si cu
E/
= / [ E.
Daca denim urmatoarele operat ii pe E/
:
/ /
def.
= ( )/, / /
def.
= )/,
(/)
def.
= ()/,
0
def.
= ( )/, 1
def.
= ( )/,
Atunci obt inem
, , , , 0, 1) este o algebra Boole, numita al-

gebra Lindenbaum-Tarski asociata lui .
Avem:
/ = 1 .
Daca = , atunci
= si obt inem algebra Lindenbaum-Tarski E/
a lui L.
Folosind Denit ia 2 a algebrei Boole:
Prezentam construct ia unei algebre Boole echivalente asociate canonic sistemu-
lui formal L. Construct ia n aceasta varianta este preluata din [63].
Am denit pe multimea E a enunt urilor lui L relat ia binara astfel:

def.
.
Lema 7.2.79
( si ) = .
Demonstrat ie.

def.
( ) ( )
Lema 7.2.54
si .
Prin ipoteza, avem si, conform (G1), avem ( ); atunci aplicand
modus ponens, rezulta .
Prin ipoteza avem si, conform (G1), avem ( ); atunci aplicand
modus ponens, rezulta .
Deci, rezulta . 2
(i) Conform Lemei 7.2.54,
daca si numai daca ( si ),
deoarece ( )( ) ( si ).
(ii) Avem ( ) ( ).
Amintim ca relat ia este o relat ie de echivalent a pe E, conform Propozit iei
7.2.69. Clasa de echivalent a a lui E va notata , deci = E [ .
Fie mult imea cat E/ , adica: E/ = [ E.
Propozit ia 7.2.81 Clasele nu depind de reprezentant i, adica:
=

.
Demonstrat ie.
=: Deoarece si =

, rezulta ca

, deci .
=: Fie , adica ; dar, prin ipoteza, ; rezulta, prin tranzi-
tivitatea lui , ca , adica

. Deci,

. Similar se demonstreaza ca
. Deci, =

. 2
Propozit ia 7.2.82 Pentru orice , ,
E,
(i) daca
si
, atunci ( ) (
),
(ii) daca , atunci ,
(iii) ( ) ( ).
Demonstrat ie.
(i): Ipoteza este urmatoarea: (
si
)
def.
si
)
def.
( (
) (
) si (
) (
)
Lema 7.2.54
si
) si (
si
), iar concluzia ce trebuie

demonstrata este urmatoarea:
( ) (
)
def.
( ) (
)
def.
[( ) (
)] [(
) ( )]
Lema 7.2.54
(a) ( ) (
) si (b) (
) ( ).
Conform ipotezei, din
si
, rezulta, aplicand regula (RX), ca

( ) (
), adica (a).
Similar, conform restului ipotezei, adica din
si
, rezulta,
aplic and (RX), ca (
) ( ), adica (b).
Rezulta ca ( ) (
).
(ii):
def.

def.
( ) ( )
Lema 7.2.54
si
si

def.

def.
( ) ( )
Lema 7.2.54

si .
Conform Propozit iei 7.2.49, avem ( ) ( ); deoarece avem prin
ipoteza , rezulta, aplicand modus ponens, ca .
Similar, conform Propozit iei 7.2.49, avem ( ) ( ); deoarece
avem prin ipoteza , rezulta, aplicand modus ponens, ca .
Rezulta ca .
(iii): Conform Propozit iei 7.2.15, avem si . De aici, aplicand
Lema 7.2.79, rezulta ( ) ( ) adica ( ) ( ), conform
denit iei lui . 2
Denim pe E/
operat ia binara , operat ia unara si constanta 1 astfel:

def.
=
,
def.
= , 1
def.
= .
Atunci conform Lemei 7.2.82, denit iile nu depind de reprezentant i (adica daca
, atunci si deci

= , etc.).
Amintim urmatorul rezultat cu o alta demonstrat ie.
Lema 7.2.83
= 1.
Demonstrat ie. Avem:
= 1
=
( )
( )
Def.
( ( )) (( ) )
Lema 7.2.54
(a) ( ) si (b) ( ) .
=: Deoarece, prin ipoteza, avem si, conform Propozit iei 7.2.15, avem
, rezulta, aplicand Lema 7.2.79, ca ( ), adica = 1.
=: Prin ipoteza, avem = 1; dar, conform Propozit iei 7.2.15, avem (c)
; aplicand modus ponens lui (b) si (c), rezulta . 2
Corolarul 7.2.84
= 1.
Demonstrat ie. Din Propozit ia 7.2.16 si Lema 7.2.83. 2
Teorema 7.2.85 Structura (E/ , , , 1) este o algebra Boole, numita algebra
Lindenbaum-Tarski asociata sistemului formal L.
Demonstrat ie. Trebuie sa vericam: pentru orice ,
, E/ ,
(A1) (
) = 1,
(A2) ( (
)) ((

) ( )) = 1,
(A3) (
) (
) = 1,
(A4)

= 1 =

implica =

.
(A1): (
) = 1

( ) = 1
Lema 7.2.83
( ),
ceea ce este adevarat, conform Observat iei 7.2.9 referitoare la (G1).
(A2), (A3): se demonstreaza similar, folosind respectiv axiomele (G2), (G3).
(A4):

= 1 =

= 1 =

Lema 7.2.83
si
Lema 7.2.54
( ) ( )

Prop. 7.2.81
= (dar de fapt sunt echivalente)
=

. 2
Observat ia 7.2.86 Daca notam p : E E/ surject ia canonica (p() = ,
pentru orice E), atunci pentru orice , E, sunt vericate condit iile
urmatoare:
(a) p( ) = p() p(),
(b) p( ) = p() p(),
(c) p() = p(),
(d) p( ) = p() p(),
(e) p( ) = p() p(),
(f) p(0) = 0, p(1) = 1,
unde

def.
=
def.
=
def.
=
, 0
def.
= 1 = .
Generalizare la
Fie o mult ime de enunt uri ale lui L ( E). Sa denim pe E urmatoarea relat ie
binara

def.

( si ).
Procedand analog ca mai sus, se poate arata ca

pe E. Daca notam cu / clasa de echivalent a a lui E si cu E/
= / [
E si daca denim urmatoarele operat ii pe E/
:
/ /
def.
= ( )/, (/)
def.
= ()/, 1
def.
= ( )/,
atunci obt inem:
, , , 1) este o algebra Boole, numita algebra

Lindenbaum-Tarski a lui .
Daca = , atunci
= si obt inem algebra Lindenbaum-Tarski E/ a lui L.

Generalizarea Lemei 7.2.83 este:
/ = 1.
7.2.7 Algebrele Boole ca algebre tip Lindenbaum-Tarski
Cont inutul acestei subsect iuni este preluat din [63].
Studiul mult imilor prebooleene (preboolean sets) [90], [93], al prealgebrelor
Nelson si Lukasiewicz [81], al o-prealgebrelor [59] si al prealgebrelor Hilbert [26] a
condus la introducerea [63] not iunii de prealgebra Boole, asociata denit iei echiva-
lente a algebrei Boole cu axiomele (A1) - (A4), si la factorizarea prealgebrei Boole
pentru a obt ine algebra Boole, urmand ndeaproape lucrarea [26].
Prealgebre Boole
Denit ia 7.2.88 Structura A = (X, ,
, D) este numita o prealgebra Boole daca

,= D X si este o operat ie binara pe X,

este o operat ie unara pe X, astfel
ncat pentru orice x, y, z X avem:
(1) x (y x) D,
(2) [x (y z)] [(x y) (x z)] D,
(3) (y
) (x y) D,
(4) daca x D si x y D, atunci y D.
1) Structura (X, , D) cu axiomele (1), (2), (4) este o prealgebra Hilbert (a se
vedea [26]).
2) Axioma (4) este corespondentul algebric al regulii de deduct ie logica modus
ponens.
3) Calculul propozit ional clasic L = (E, , , T) este un exemplu de prealgebra
Boole, unde E este mult imea enunt urilor, T este mult imea teoremelor formale.
4) Algebrele Boole, denite ca algebre (B, ,
, 1) satisfacand axiomele
(A1) - (A4), denesc prealgebra Boole (B, ,
, D), unde luam D = 1, conform

(MP).
5) Data o algebra Boole B = (B, ,
, 1) si un sistem deductiv (= ltru) F al

lui B, atunci (B, ,
, F) este o prealgebra Boole (a se vedea [59]).

Fie (X, ,
, D) o prealgebra Boole n aceasta sect iune.

Propozit ia 7.2.90 Urmatoarele proprietat i au loc, pentru tot i x, y, z X:
(5) daca y D, atunci x y D,
(6) x x D (reexivitatea),
(7) daca x y D si y z D, atunci x z D (tranzitivitatea).
Demonstrat ie. (A se vedea [26], [87]):
(5): Fie y D; deoarece din (1) y (x y) D, rezulta din (4) ca x y D.
(6): Din (1), x ((x x) x) D; din (2), [x ((x x) x)] [(x
(x x)) (x x)] D.
Atunci din (4), (x (x x)) (x x) D.
Dar, din (1) din nou, x (x x) D. Rezulta, din (4) ca x x D.
(7): Fie x y D si y z D.
Deoarece y z D, atunci din (5) obt inem x (y z) D.
Dar, din (2), [x (y z)] [(x y) (x z)] D.
Rezulta, din (4), ca (x y) (x z) D.
Deoarece x y D, atunci din (4) din nou, obt inem ca x z D. 2
Denit ia 7.2.91 Sa denim pe X o relat ie binara astfel: pentru tot i x, y X,
x y
def.
x y D.
Atunci din (6) si (7) obt inem:
(6) x x, pentru orice x, adica este reexiva,
(7) daca x y si y z, atunci x z, adica este tranzitiva.
1) Din (6), (7), rezulta ca relat ia binara pe X este o cvasi-ordine (preordine).
2) Proprietatea (5) spune:
(5) Daca y D, atunci x y, pentru tot i x X,
adica ecare element al lui X precede toate elementele lui D.
Propozit ia 7.2.93 Urmatoarele proprietati au loc, pentru tot i x, y, z X:
(8) daca x y z, atunci x y x z,
(9) x y x,
(10) x y z y x z,
(11) y z (x y) (x z),
(12) x y (y z) (x z),
(13) daca x y, atunci y z x z,
(14) x (y z) y (x z),
(15) daca x y, atunci z x z y.
Demonstrat ie. (A se vedea [26] si [87])
(8): Din (2), [x (y z)] [(x y) (x z)] D;
daca x y z, adica x (y z) D, atunci din (4), obt inem (x y) (x
z) D, adica x y x z.
(9): Rezulta direct din (1).
(10): =: daca x y z, atunci din (8), avem x y x z; dar din (9),
y x y; atunci aplicand (7), obt inem y x z.
=: rezulta prin simetrie.
(11): Din (2), avem [x (y z)] [(x y) (x z)].
Pe de alta parte, din (9), avem y z x (y z).
Prin urmare, aplicand (7), obt inem y z (x y) (x z), adica (11) are
loc.
(12): rezulta din (11), aplicand (10).
(13): Din (12), x y [(y z) (x z)], adica (x y) [(y
z) (x z)] D. Daca x y, adica x y D, atunci din (4), obt inem ca
(y z) (x z) D, adica y z x z.
(14): Din (2), avem [x (y z)] [(x y) (x z)].
Pe de alta parte, deoarece conform (9), y x y, atunci din (13), avem (x
y (x z) y (x z).
Prin urmare, aplicand (7), obt inem ca [x (y z)] y (x z).
(15): Daca x y, adica x y D, atunci din (5), avem z (x y) D. Pe
de alta parte, din (2), avem [z (x y)] [(z x) (z y)] D.
Prin urmare, aplicand (4), obt inem (z x) (z y) D, adica z x z y.
2
Propozit ia 7.2.94 Urmatoarele proprietat i au loc, pentru tot i x, y X:
(16) y
x y,
(17) (a) x x
y, (b) x
x y,
(18) (x
x,
(19) x (x
,
(20) x y y
.
Demonstrat ie.
(16): Rezulta direct din (3).
(17) (a): Din (9), x
si, din (16), y
x y; prin urmare,
aplicand (7), obt inem x
x y.
(17) (b) este echivalent cu (17) (a), din (10).
(18): Din (9) si (16), avem:
(x
(((x
(x
((x
(x
x.
Prin urmare, aplicand (7), obt inem (x
(x
x care, aplicand (8), ne da

[(x
(x
] [(x
x], adica [(x
(x
] [(x
x] D.
Dar, din (6), (x
(x
D, prin urmare, aplicand (4), obt inem (x

x D, adica (x
x.
(19): Din (18), ((x
, adica ((x
D.
Pe de alta parte, din (3), [((x
] [x (x
] D.
Prin urmare, aplicand (4), x (x
D, adica x (x
.
(20): Deoarece, din (19), y (y
, atunci din (13), avem x y x (y
.
Pe de alta parte, deoarece, din (18), (x
x, atunci din (11), avem x (y

(x
(y
.
Prin urmare, aplicand (7), obt inem x y (x
(y
.
Dar, din (16), (x
(y
.
Prin urmare, aplicand (7) din nou, obt inem x y y
. 2
Algebrele Boole ca prealgebre Boole cat,
adica ca algebre tip Lindenbaum-Tarski
Denit ia 7.2.95 Fie A = (X, ,
, D) o prealgebra Boole.
Sa denim o relat ie binara pe X astfel: pentru tot i x, y X,
x y
def.
x y si y x x y D si y x D.
Propozit ia 7.2.96 Relat ia binara pe X este o relat ie de echivalent a.
Demonstrat ie.
reexivitatea: pentru tot i x X, x x x x, care este adevarata
din (6).
simetria: pentru tot i x, y X, x y implica y x; este evident.
tranzitivitatea: e x, y, z X astfel ncat x y si y z, adica
(x y D si y x D) si (y z D si z y D), sau, echivalent,
(x y D si y z D) si (z y D si y x D), care implica, conform
(7), ca x z D si z x D, adica x z. 2
Lema 7.2.97 Relat ia verica proprietat ile: pentru orice x, y, x
, y
X,
(a) x x
si y y
implica (x y) (x
),
(b) x y implica x
,
(c) D este o clasa de echivalent a.
Demonstrat ie.
(a): Fie x x
si y y
, adica (x x
si x
x) si (y y
si y
y).
Dar, y y
implica, prin (13), x y x y
si x
x implica, prin (11),

x y
. Prin urmare, aplicand (7), x y x
. Similar,
x
x y. Prin urmare, (x y) (x
).
(b): Fie x y, adica x y D si y x D.
Deoarece x y D si, din (20), (x y) (y
) D, rezulta, din (4), ca

y
D.
Similar, y x D si (y x) (x
) D implica, prin (4), ca x

D. Prin urmare, x
.
(c): Este sucient sa demonstram ca x, y D implica x y.

Intr-adevar,
x D implica, prin (5), ca y x D si similar, y D implica x y D. Prin
urmare, x y. 2
Deoarece este o relat ie de echivalent a pe X, e [ x [ clasa de echivalent a a lui
x X:
[ x [
def.
= y X [ y x
si e B = X/ mult imea cat, adica mult imea tuturor claselor de echivalent a:
B = X/
def.
= [ x [ [ x X.
Lema 7.2.98 Clasele de echivalent a nu depind de reprezentant ii alesi, adica pentru
tot i x, y X,
[ x [=[ y [ x y.
Demonstrat ie.
=: Deoarece x [ x [ si [ x [=[ y [, rezulta ca x [ y [, adica x y.
=: Fie z [ x [, adica z x; deoarece x y, din tranzitivitate obt inem ca
z y, adica z [ y [. Prin urmare, [ x [[ y [. Similar, [ y [[ x [. Prin urmare,
[ x [=[ y [. 2
Denit ia 7.2.99 Sa denim pe mult imea cat B = X/ de mai sus o relat ie
binara astfel: pentru tot i [ x [, [ y [ B,
[ x [ [ y [
def.
x y x y D.
Lema 7.2.100 Relat ia binara pe mult imea cat B = X/ este o relat ie de
ordine.
Demonstrat ie.
reexivitatea: pentru tot i [ x [ B, [ x [ [ x [x x, care are loc conform
(6).
antisimetria: e [ x [, [ y [ A astfel ncat [ x [ [ y [ si [ y [ [ x [, adica
x y D si y x D, adica x y; prin urmare, din Lema 7.2.98, [ x [ = [ y [.
tranzitivitatea: e [ x [, [ y [, [ z [ B astfel ncat [ x [ [ y [ si [ y [ [ z [,
adica x y si y z. Atunci aplicand (7), x z, adica [ x [ [ z [. 2
Sa denim pe mult imea cat B = X/ operat ia binara , operat ia unara

si
constanta 1 astfel: pentru orice [ x [, [ y [ B,
[ x [ [ y [
def.
= [ x y [, [ x [
def.
= [ x
[, 1
def.
= D.
Din Lema 7.2.97, denit iile sunt bune (adica nu depind de reprezentant i).
Lema 7.2.101
[ x [ = 1 [ x [ = D x D.
Demonstrat ie. Sa observam ca [ x [ = D nseamna x y for all y D, adica
(x y D si y x D), pentru tot i y D.
=: y D si y x D implica, prin (4), ca x D.
=: Fie x D; trebuie sa demonstram ca [ x [= D.
[ x [ D: e y [ x [, adica y x, adica (y x D si x y D). Deoarece
x D, rezulta, din (4), ca y D.
D [ x [: e y D; atunci din (5), x y D. Dar, x D implica, prin (5), ca
y x D de asemenea. Prin urmare, x y, care implica y [ x [. 2
Teorema 7.2.102 Prealgebra cat (B = X/ , ,
, 1) este o algebra Boole, pe

care o numim algebra tip Lindenbaum-Tarski a lui A.
Demonstrat ie. Trebuie sa vericam ca pentru tot i [ x [, [ y [, [ z [ B,
(A1) [ x [([ y [[ x [) = 1,
(A2) [[ x [ ([ y [[ z [)] [([ x [[ y [) ([ x [[ z)] = 1,
(A3) ([ y [
[ x [
) ([ x [[ y [) = 1,
(A4) daca [ x [[ y [= 1 =[ y [[ x [, atunci [ x [=[ y [.
Intr-adevar,
(A1): [ x [([ y [[ x [) =[ x (y x) [= 1, din (1) si din Lema 7.2.101.
(A2): rezulta similar din (2) si Lema 7.2.101.
(A3): rezulta similar din (3) si Lema 7.2.101.
(A4): Fie [ x [[ y [= 1 =[ y [[ x [, adica [ x y [= D si [ y x [= D,
sau, equivalent, prin Lema 7.2.101, x y D si y x D, adica x y, care
nseamna, prin Lema 7.2.98, [ x [=[ y [. 2
(i) La nivel de logica algebrica, avem calculul propozit ional clasic L, din care,
prin factorizarea Fac1, obt inem algebra Lindenbaum-Tarski, care este o algebra
Boole. O alta factorizare, Fac2, printr-un sistem deductiv (ltru) de data aceasta,
a algebrei Lindenbaum-Tarski, ne conduce la o alta algebra Boole, algebra Boole
c at.
La nivel de algebra logicii, avem prealgebra Boole, care modeleaza calculul
propozit ional clasic L, din care, prin factorizarea Fac1
, obt inem algebra tip

Lindenbaum-Tarki, care este o algebra Boole. Prin alta factorizare, sa o numim
Fac2
, a acestei algebre Boole printr-un sistem deductiv (ltru), obt inem o algebra
Boole cat. Prin urmare, putem scrie:
Logica algebrica: L
Fac1
= alg. Lind. Tarski
Fac2
= alg. Lind. Tarski cat
Algebra logicii: prealgebra Boole
Fac1
= algebra Boole
Fac2
= algebra Boole cat

(ii) Urmatoarele probleme deschise apar:
a) Sa se studieze factorizarea Fac1
similar cu Fac1.
b) Sa se studieze n paralel compunerea celor doua factorizari la cele doua nivele:
Fac2 Fac1 si Fac2
Fac1
.
c) Sa se deneasca si sa se studieze pe prealgebra Boole not iunile corespunzatoare
not iunilor din calculul propozit ional clasic L.
d) Sa se deneasca not iunea analoaga de prealgebra Boole pentru calculul cu predi-
cate clasic.
7.3 Exemple de deduct ii formale din ipoteze
Exemplele prezentate n aceasta sect iune vor avea ca punct de plecare propozit ii
formulate n limbajul natural. Acestea vor trecute n limbajul formal si apoi vor
prelucrate conform mecanismului inferent ial al lui L.
Exemplul 7.3.1 Se considera propozit iile:
(a) Cuget, deci exist.
(b) Cuget, deci daca exist, nu ma duc la cursul de logica.
(c) Cuget, deci nu ma duc la cursul de logica.
Vrem sa aratam ca din primele doua propozit ii se deduce a treia.
Vom nota:
p cuget
q exist
r nu ma duc la cursul de logica.
Atunci cele trei propozit ii (a) - (c) se vor scrie simbolic astfel:
(a): p q
(b): p (q r)
(c): p r
Daca = p q, p (q r), atunci trebuie sa aratam ca p r.
Prezentam mai jos demonstrat ia formala a lui p r:
7.3. EXEMPLE DE DEDUCT II FORMALE DIN IPOTEZE 179
(1) p (q r)
(2) (p (q r)) ((p q) (p r)) (G2)
(3) (p q) (p r) m.p., (1), (2)
(4) p q
(5) p r m.p., (3), (4).
(a) Daca are mintea limpede, atunci studentul Tica va ajunge un informatician
bun, prin urmare el merge des la plimbare.
(b) Daca studentul Tica nu va ajunge un informatician bun, atunci el nu are mintea
limpede.
(c) El merge des la plimbare.
Aratam ca din (a) si (b) se deduce (c).
Sa notam:
p el merge des la plimbare
q are mintea limpede
r studentul Tica va ajunge un informatician bun.
Cele trei propozit ii (a) - (c) se reprezinta, atunci simbolic astfel:
(a): (q r) p
(b): r q
(c): p
Dac a = (q r) p, r q, atunci trebuie sa aratam ca p. Aceasta
decurge din -demonstrat ia urmatoare:
(1) r q
(2) (r q) (q r) (G2)
(3) q r m.p., (1), (2)
(4) (q r) p
(5) p m.p., (3), (4).
(a) Iar n lumea cea comuna a visa e un pericul
Caci de ai cumva iluzii, esti pierdut si esti ridicul.
(M. Eminescu, Scrisoarea a II-a)
(b) Daca nu esti pierdut, atunci nu ai iluzii.
(c) Daca nu esti ridicul, atunci nu ai iluzii.
(d)

In lumea cea comuna a visa e un pericul.
Vrem sa aratam ca din propozit iile (a) - (c) se deduce (d).
Notam:
q n lumea cea comuna a visa e un pericul
r ai (cumva) iluzii
s
1
esti pierdut
s
2
esti ridicul.
Atunci (a) - (d) au scrierea simbolica:
(a): (r (s
1
s
2
)) q
(b): s
1
r
(c): s
2
r
(d): q
Daca = (r (s
1
s
2
)) q, s
1
r, s
2
r, atunci -demonstrat ia
urmatoare va stabili ca q:
(1) (r (s
1
s
2
)) q
(2) (r s
1
) ((r s
2
) (r (s
1
s
2
))) lista
(3) s
1
r
(4) (s
1
r) (r s
1
) (G3)
(5) r s
1
m.p., (3), (4)
(6) s
2
r
(7) (s
2
r) (r s
2
) (G3)
(8) r s
2
m.p., (6), (7)
(9) (r s
2
) (r (s
1
s
2
)) m.p., (2), (5)
(10) r (s
1
s
2
) m.p., (8), (9)
(11) q m.p., (1), (10).
(a) Daca nu dau pe la curs, deoarece explicat iile nu ma conving, atunci nu stiu ce
s-a predat ora trecuta.
(b) Sunt sigur pe ce stiu, caci dau pe la curs si explicat iile profesorului nu ma
conving.
(c) Daca stiu ce s-a predat ora trecuta, atunci sunt sigur pe ce stiu.
Vrem sa aratam ca ultima propozit ie se deduce din primele doua.
Notam:
p stiu ce s-a predat ora trecuta
q dau pe la curs
r explicat iile profesorului ma conving
s sunt sigur pe ce stiu.
Atunci propozit iile (a) - (c) se scriu astfel:
(a): (r q) p
(b): (q r) s
(c): p s.
Vom nota = (r q) r, (q r) s si vom demonstra ca p s.
( 1) (r q) p
( 2) ((r q) p) (p (r q)) lista
( 3) p (r q) m.p., (1), (2)
( 4) p p lista
( 5) p (r q) (3), (4)
( 6) p (r q) idem (5)
( 7) (r q) (q r) lista
( 8) p (q r) (6), (7)
( 9) (q r) s
(10) p s (8), (9)
(a) Daca nu ploua, atunci n cazul cand ies la plimbare, nu trec pe la cafenea.
(b) Daca nu ploua, atunci ies la plimbare.
(c) Trec pe la cafenea.
(d) Ploua.
Vom demonstra ca din primele trei propozit ii se deduce (d).
Notam:
ploua
ies la plimbare
trec pe la cafenea.
Atunci propozit iile (a) - (d) se scriu astfel:
(a): ( )
(b):
(c):
(d):
si mult imea de ipoteze este = ( ), , . Prezentam o
-demonstrat ie ca .
(1) ( )
(2)
(3)
(4) ( ( )) (( ) ( )) (G2)
(5) ( ) ( ) m.p., (1), (4)
(6) m.p., (2), (5)
(7) ( ) ( ) (A3)
(8) m.p., (6), (7)
(9) m.p., (3), (8)
Exemplul 7.3.6 Fie X atacantul echipei de fotbal U ce joaca n Cupa U.E.F.A.
si Y nant atorul lui U.
Se considera propozit iile urmatoare:
(a) X si va cumpara un castel n Scot ia, pentru ca Y i va da un milion de dolari,
deoarece U va castiga Cupa U.E.F.A..
(b) Daca U va castiga Cupa U.E.F.A., atunci X va locui n Scot ia, deoarece si va
cumpara un castel n Scot ia.
(c) Daca Y nu i va da un milion de dolari, atunci U nu va castiga Cupa U.E.F.A..
(d) X nu va locui n Scot ia.
Vrem sa demonstram ca propozit iile (a) - (d) constituie o mult ime de premise din
care poate dedusa propozit ia U nu va castiga Cupa U.E.F.A..
Notam:
p U va castiga Cupa U.E.F.A.
q Y i va da un milion de dolari
r X si va cumpara un castel n Scot ia
s X va locui n Scot ia.
Atunci cele patru propozit ii (a) - (d) se reprezinta simbolic astfel:
(a): p (q r)
(b): p (r s)
(c): q p
(d): s.
Notand = p (q r), p (r s), q p, s, rezolvarea problemei
revine la a stabili ca p. Pentru aceasta, avem nevoie de urmatoarea lema:
Lema 7.3.7 Daca , , , sunt enunt uri oarecare ale lui L, atunci
( ( )) [( ( )) ( ( ))].
Demonstrat ie. Aplicand de mai multe ori Teorema deduct iei, aceasta este echiva-
lent cu a arata ca
= ( ), ( ), , .
Prezentam mai jos o demonstrat ie a lui :

( )
m.p.

m.p.
( )
m.p.
m.p..
2
Demonstrat ia lemei ind terminata, trecem la a stabili ca p. Prezentam
mai jos o -demonstrat ie:
( 1) p (q r)
( 2) p (r s)
( 3) (p (q r))
[(p (r s)) (p (q s))] Lema
( 4) (p (r s)) (p (q s)) m.p., (1), (3)
( 5) p (q s) m.p., (2), (4)
( 6) (p (q s)) ((p q) (p s)) (G2)
( 7) (p q) (p s) m.p., (5), (6)
( 8) q p
( 9) (q p) (p q) (G3)
(10) p q m.p., (8), (9)
(11) p s m.p., (7), (10)
(12) (p s) (s p) lista
(13) s p m.p., (11), (12)
(14) s
(15) p m.p., (13), (14).
Exemplul 7.3.8 Se considera propozit iile urmatoare:
(a)

In cazul ca iau examenul de logica, ma voi duce la munte, indca merit.
(b) Daca iau examenul de logica si merit, atunci voi fericit.
(c) Daca nu merit, atunci nu iau examenul sau nu ma duc la munte.
(d) Ma voi duce la munte.
Fie mult imea de premise formata din propozit iile (a) - (d). Vom demonstra ca
Daca iau examenul, atunci voi fericit.
Pentru aceasta, vom nota:
p iau examenul
q merit
r ma voi duce la munte
s voi fericit
si obt inem urmatoarea reprezentare simbolica:
(a): p (q r)
(b): (p q) s
(c): q (p r)
(d): r
Va trebui sa aratam ca p s. Pentru aceasta, avem nevoie de urmatorul
rezultat.
Lema 7.3.9 Pentru orice enunt uri , , avem
( ) ( )
Prezentam o -demonstrat ie pentru p s.
( 1) p (q r)
( 2) (p (q r)) ((p q) (p r)) (G2)
( 3) (p q) (p r) m.p., (1), (2)
( 4) q (p r)
( 5) (p r) (p r) Lema
( 6) q (p r) (R1), (4), (5)
( 7) (q (p r)) ((p r) q) (G3)
( 8) (p r) q m.p., (6), (7)
( 9) ((p r) q) (r (p q)) lista
(10) r (p q) m.p., (8), (9)
(11) r
(12) p q m.p., (10), (11)
(13) (p q) s
(14) ((p q) s) (p (q s)) lista
(15) p (q s) m.p., (13), (14)
(16) (p (q s)) ((p q) (p s)) (G2)
(17) (p q) (p s) m.p., (15), (16)
(18) p s m.p., (12), (17)
Exemplul 7.3.10 Consideram propozit iile urmatoare:
(a) Daca nu am chef si mi displace materia predata, atunci nu ma duc la curs.
(b) Nu mi displace materia predata, pentru ca am chef.
(c) Ma duc la curs, daca ni se dau subiectele de examen.
(d) Daca nu ma duc la curs, atunci ni se dau subiectele de examen.
(e) Imi displace materia predata.
Vrem sa aratam ca textul format din aceste cinci propozit ii este inconsistent.
Vom nota:
p mi displace materia predata
q am chef
r ma duc la curs
s ni se dau subiectele de examen.
Atunci propozit iile (a) - (e) se reprezinta simbolic astfel:
(a): (q p) r
(b): q p
(c): s r
(d): r s
(e): p.
Vrem sa aratam ca urmatoarea mult ime de enunt uri este inconsistenta:
(q p) r, q p, s r, r s, p.
Acest lucru este echivalent cu a arata ca p, unde:
= (q p) r, q p, s r, r s.
Prezentam mai jos o -demonstrat ie pentru p:
( 1) (q p) r
( 2) ((q p) r) (p (q r)) lista
( 3) p (q r) m.p., (1), (2)
( 4) q p
( 5) (q p) (p q) lista
( 6) p q m.p., (4), (5)
( 7) (p (q r)) [(p q) (p r)] (G2)
( 8) (p q) (p r) m.p., (3), (7)
( 9) p r m.p., (6), (8)
(10) (p r) (r p) lista
(11) r p m.p., (9), (10)
(12) s r
(13) s p (R1), (11), (12)
(14) (r p) [(s p) ((r s) p)] lista
(15) (s p) ((r s) p) m.p., (13), (14)
(16) (r s) p m.p., (13), (15)
(17) r s
(18) r s este chiar (17)
(19) p m.p., (16), (18)
Exemplul 7.3.11 U si V sunt doua echipe de fotbal din campionatul intern, iar
X este antrenorul lui U.
Sa se arate ca textul format din urmatoarele propozit ii este inconsistent.
(a) Daca U bate V, atunci merge n cupele europene pentru ca va avea mai multe
puncte.
(b) Daca U bate V, atunci X va bucuros, pentru ca U va merge n cupele eu-
ropene.
(c) Daca portarul lui U se va nsanatosi, atunci U va bate V.
(d) Daca portarul se va nsanatosi, atunci U va avea mai multe puncte.
(e) Portarul lui U se va nsanatosi.
(f) X nu va bucuros.
Notam:
U bate V
U va merge n cupele europene
U va avea mai multe puncte
X va bucuros
Portarul lui U se va nsanatosi
Atunci propozit iile date au urmatoarea reprezentare simbolica:
(a): ( )
(b): ( )
(c):
(d):
(e):
(f): .
Fie
= ( ), ( ), , , .
Daca demonstram ca , atunci propozit iile (a) - (f) sunt contradictorii. Prezentam
mai jos o demonstrat ie pentru :
( 1)
( 2)
( 3)
( 4) m.p., (1), (2)
( 5) m.p., (1), (3)
( 6) ( )
( 7) m.p., (4), (6)
( 8) ( )
( 9) m.p., (4), (8)
(10) (R1), (7), (9)
(11) m.p., (5), (10).
7.4 Semantica calculului propozit ional
Pana acum am dezvoltat sistemul L la nivel sintactic, fara a atribui enunt urilor
valori de adevar. Acest lucru va realizat n sect iunea de fat a prin not iunea de
interpretare.
7.4.1 Interpretare. Modele. Deduct ia semantica din ipoteze
Fie V mult imea innita a variabilelor propozit ionale si (L
2
= 0, 1, , , 1)
algebra Boole canonica.
Denit ia 7.4.1 O interpretare a lui L este o funct ie oarecare h : V L
2
.
Propozit ia 7.4.2 Pentru orice interpretare h : V L
2
, exista o funct ie unica
h
: E L
2
, care satisface proprietat ile urmatoare:
(a) h
(x) = h(x), pentru orice x V ,

(b) h
() = h
(), pentru orice E,

(c) h
( ) = h
() h
(), pentru orice , E.

Demonstrat ie. Denit ia lui h
se face prin induct ie, urmarind clauzele (a) - (c).

Demonstrarea unicitat ii lui h
se face tot prin induct ie. Fie g : E L

2
astfel
ncat:
(a) g(x) = h(x), pentru orice x V ,
7.4. SEMANTICA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 187
(b) g() = g(), pentru orice E,
(c) g( ) = g() g(), pentru orice , E.
Vom arata ca pentru orice E,
h
() = g().
Distingem trei cazuri pentru :
- V : g() = h() = h
().
- = : g() = g() = h
() = h
() = h
(), pentru ca g() = h
()
(ipoteza induct iei).
- = : g() = g() g() = h
() h
() = h
(), pentru ca
g() = h
() si g() = h
() (ipoteza induct iei). 2

Consecint e imediate. Pentru orice , E,
(d) h
( ) = h
() h
(),
(e) h
( ) = h
() h
(),
(f) h
( ) = h
() h
().
Observat ia 7.4.3 Daca h : V L
2
este o interpretare, atunci exista un unic
morsm boolean h : E/
L
2
care face comutativa diagrama urmatoare:
V E/
`
`
`
`
.
h h
p
L
2
h este denit de: h( ) = h
(), pentru orice E.

O interpretare asociaza variabilelor propozit ionale valori n algebra Boole
L
2
= 0, 1. Conform Propozit iei 7.4.2, o interpretare h se extinde n mod unic la
o funct ie h
denita pe E astfel ncat conectorii , , , , sunt pransportat i n

operat iile booleene corespunzatoare (n termeni algebrici, funct ia h din Observat ia
7.4.3 este un morsm boolean). Putem spune ca h
transforma structura logica a

lui L n structura logica a lui L
2
.
Denit iile 7.4.4
Enunt ul este adevarat n interpretarea h : V L
2
daca h
() = 1.
Enunt ul este fals n interpretarea h daca h
() = 0.
Un enunt este universal adevarat (tautologie) daca este adevarat n orice
interpretare; acest lucru se noteaza
[= .
Observat ia 7.4.5 Interpretarea unui enunt este valoarea 0 sau 1 obt inuta, atunci
cand tuturor variabilelor propozit ionale ce intran component a sa le atribuim valori
din L
2
. Un enunt universal adevarat va avea valoarea 1 pentru orice valori din
L
2
luate de variabilele propozit ionale ce apar n .
Denit ia 7.4.6 O interpretare h : V L
2
este un model al lui E daca
h
() = 1 pentru orice . Notam faptul ca h este un model al lui astfel:

h [= .
Denit ia 7.4.7 Fie E si E. Spunem ca se deduce semantic din ipotezele
daca h
() = 1, pentru orice model h al lui . Se noteaza acest lucru astfel:

[= .
Propozit ia 7.4.8 Pentru orice enunt al lui L, are loc urmatoarea proprietate:
= [= .
Demonstrat ie. Vom arata ca daca , atunci h
() = 1 pentru orice inter-

pretare h : V L
2
. Se procedeaza prin induct ie asupra modului n care a fost
denit .
Consideram ntai cazul axiomelor:
(G1): este de forma ( ).
h
() = h
() (h
() h
()) = h
() h
() h
() = 1.
(G2): este de forma ( ( )) (( ) ( )).
Daca notam a = h
(), b = h
(), c = h
(), atunci
h
() = (a (b c)) ((a b) (a c)) = 1,

dupa cum arata o simpla vericare n L
2
.
(G3): este de forma ( ) ( ).
Este sucient sa probam ca (a
) (b a) = 1 n L
2
.
Presupunem acum ca a fost obt inut prin m.p. din , . Ipoteza
induct iei conduce la h
() = 1 si h
( ) = 1. Atunci
1 = h
() h
() = 1 h
() = h
()
si demonstrat ia s-a ncheiat. 2
Corolarul 7.4.9 Pentru orice enunt , nu putem avea si .
Demonstrat ie. Daca ar exista un enunt astfel ncat si , atunci pentru
orice interpretare h am avea h
() = 1 si h
() = h
() = 1: contradict ie. 2
Conform Lemei 7.2.54 si Corolarului 7.4.9, pentru nici un enunt nu putem
avea . Deci Corolarul 7.4.9 exprima noncontradict ia sistemului formal L:
prin demonstrat ii formale nu se poate ajunge la contradict ii.
7.4.2 Teorema de completitudine
Teorema 7.4.10 (Teorema de completitudine a lui L)
Pentru orice enunt E, avem:
[= .
Demonstrat ie.
=: Conform Propozit iei 7.4.8.
=: Presupunem ca , ( nu este teorema formala). Trecand la algebra
Lindenbaum-Tarski E/
si aplicand Lemma 7.2.75, rezulta ,= 1. Aplicam Teo-

rema de reprezentare a lui Stone pentru algebra Boole E/
. Atunci exista o
mult ime nevida X si un morsm boolean injectiv d : E/
L
X
2
. Din injec-
tivitatea lui d rezulta ca d( ) ,= 1 n L
X
2
, deci exista x X astfel ncat d( )(x) ,= 1
n L
2
.
Consideram proiect ia
x
: L
X
2
L
2
denita prin
x
(f) = f(x), pentru orice
f L
X
2
.
x
este morsm boolean. Sa luam interpretarea h data de compunerea
urmatoarelor morsme booleene:
V E
p
E/
d
L
X
2
x
L
2
adica h =
x
d p.
Vom stabili ca pentru orice E:
(7.4) h
() = d( )(x).
Demonstram (7.4) prin induct ie asupra enunt ului :
- V :
h
() = h() =
x
(d(p()) = d( )(x).
- = :
Ipoteza induct iei funct ioneaza pentru , deci h
() = d(
)(x). Atunci
h
() = h
() = d(
)(x) = (d(
))(x) = d(
)(x) = d(
)(x) = d( )(x).
- = :
Ipoteza induct iei funct ioneaza pentru si , deci h
() = d(
)(x) si h
() =
d( )(x). Atunci
h
() = h
() h
() = d(
)(x) d( )(x) =
(d(
) d( ))(x) = d(
)(x) = d(
)(x) = d( )(x).
Proprietatea (7.4) a fost demonstrata.
Aplicand (7.4) pentru = , rezulta h
() = d( )(x) ,= 1, deci ,[= . 2

Comentarii
(i) De fapt, completitudinea lui L este exprimata numai prin implicat ia [=
= . In cele mai importante texte de logica, prin teorema de completitudine
a lui L este desemnata echivalent a din Teorema 7.4.10.
(ii) Studierea unei teorii stiint ice are ca scop determinarea propozit iilor va-
labile ale teoriei. La nivelul sistemului logic, propozit iile din teorie sunt reprezen-
tate de enunt uri. Pentru sistemul logic L, au fost denite doua clase remarca-
bile de enunt uri: teoremele formale (not iune sintactica) si enunt urile universal
adevarate (not iune semantica). Ambele not iuni candideaza la a reprezenta n sis-
temul logic propozit iile valabile (adevarate) din logica propozit ionala neformalizata.
Enunt urile universal adevarate sunt mai aproape de ceea ce nt elegem noi n mod
obisnuit prin propozit ie adevarata. Teorema formala este un concept mai sosti-
cat; ea traduce n plan formal ideea de propozit ie a carei valabilitate a fost stabilita
printr-o demonstrat ie.
Compararea teoremelor formale cu enunt urile universal adevarate apare ca o
problema naturala. Teorema de completitudine stabileste echivalent a celor doua
tipuri de enunt uri. Luate separat, ecare din cele doua implicat ii ce compun Teo-
rema de completitudine are o semnicat ie profunda.
Implicat ia =[= ne arata ca demonstrat iile formale produc enunt uri
universal adevarate.

In particular, de aici rezulta noncontradict ia lui L.
Implicat ia reciproca [= = ne arata ca structura logica a lui L (denita
de cele trei axiome si de regula de deduct ie m.p.) este capabila sa asigure demonstrat ii
formale pentru toate enunt urile universal adevarate.
De asemenea, Teorema de completitudine ne da un procedeu comod de vericare
a faptului ca un enunt este o teorema formala (procedeu ce poate programat).
(iii) Demonstrat ia prezentata mai sus este de natura algebrica. Ideea funda-
mentala este trecerea la algebra Lindenbaum-Tarski si invocarea Teoremei lui Stone
pentru gasirea interpretarii necesare n demonstrat ie. Aceasta trecere prin algebra
arunca o lumina mai completa asupra relat iei dintre sintaxa si semnatica, care are
de fapt si un substrat algebric. Pe scurt, sistemul formal L a fost analizat din
perspectiva relat iei tripartite:
sintaxa semantica
`
`
`
`
algebra
7.4.3 Teorema de completitudine extinsa
Teorema de completitudine, demonstrata n sect iunea precedenta, exprima o
relat ie profunda ntre sintaxa si semantica. Un al doilea mod de a pune fat a n
fat a sintaxa si semantica lui L l reprezinta problema compararii deduct iei formale
(sintactice) cu deduct ia semantica. Teorema de completitudine extinsa, prezen-
tata n aceasta sect iune, este un raspuns denitiv la aceasta problema. Stabilind
echivalent a dintre deduct ia sintactica si deduct ia semantica, ea ntareste conside-
rabil relat ia dintre cele doua dimensiuni ale lui L.
Teorema de completitudine extinsa poate obt inuta printr-o metoda algebrica
asemanatoare ce cea din cazul Teoremei 7.4.10. Ideea principala este aplicarea
Teoremei de reprezentare a lui Stone pentru algebra Lindenbaum-Tarski asociata
unei mult imi de enunt uri.
In subsect iunea de fat a, vom prezenta o demonstrat ie directa, bazata pe mult imile
consistente maximale. Mult imile consistente maximale sunt contrapartea sintactica
a ultraltrelor (= ltre maximale) din algebra Boole. Ele au proprietat i sintactice
remarcabile, ceea ce permite construct ia unor interpretari prin care se demonstreaza
Teorema de completitudine extinsa.
Propozit ia 7.4.11 Orice mult ime consistenta admite un model.
Demonstrat ie. Fie o mult ime maximal consistenta maximala astfel ncat
. Consideram interpretarea h denita, pentru orice x V , prin:
h(x) =
_
1, daca x ,
0, daca x , .
Pentru orice E, avem echivalent a
(7.5) h
() = 1 .
Demonstrarea lui (7.5) se face prin induct ie relativ la :
- daca V : (7.5) este chiar denit ia lui h.
- daca = : folosind ipoteza induct iei si Propozit ia 7.2.67 (iii),
h
() = 1 h
() = 0 , .
- daca = : din ipoteza induct iei si Propozit ia 7.2.67 (iii) si (iv), obt inem:
h
() = 1 h
() h
() = 1
h
() = 0 sau h
() = 0 (suntem n L
2
)
, sau
sau

.
Folosind (7.5) si , rezulta ca h
() = 1, pentru orice . 2
Teorema 7.4.12 (Teorema de completitudine extinsa (tare))
Fie E si E.
[= .
Demonstrat ie.
=: Prin induct ie asupra modului de denire a not iunii .
=: Daca , , atunci este consistenta (Corolarul 7.2.61). Aplicand
Propozit ia 7.2.67, admite un model h. Atunci h este un model al lui
si h
() = 0, deci ,[= . 2
(1) Teorema de completitudine extinsa stabileste echivalent a ntre inferent a sin-
tactica si cea semantica.
(2) Pentru = , se obt ine Teorema de completitudine
[= ,
demonstrata ntr-o subsect iune precedenta.
(3) Teorema de completitudine este un caz particular al Teoremei de completi-
tudine extinse, iar aceasta s-a obt inut aplicand Propozit ia 7.4.11. La randul ei,
Propozit ia 7.4.11 poate demonstrata plecand de la Teorema de completitudine.
Pentru a proba aceasta armat ie, sa consideram o mult ime consistenta . Fie
. Atunci este o mult ime consistenta, deci conform Propozitiei 7.2.60,
, . Aplicand Teorema de completitudine, rezulta ,[= , deci exista o structura
de ordinul I, /, astfel ncat / ,[= . Prin urmare, / [= , pentru orice ,
deci / [= .
7.5 Teorema de completitudine extinsa versus
teorema lui Stone
Am vazut ca Teorema de completitudine (extinsa) poate dedusa folosind Teo-
rema lui Stone.
Vom da acum o demonstrat ie a Teoremei de reprezentare a lui Stone folosind
Teorema de completitudine extinsa. Amintim ntai Teorema de reprezentare a lui
Stone n urmatoarea forma:
Teorema 7.5.1 (Teorema de reprezentare a lui Stone)
Pentru orice algebra Boole B, exista o mult ime nevida X si un morsm boolean
injectiv d : B L
X
2
.
Demonstrat ie.
(a) Consideram sistemul formal al calculului propozit ional L, n care mult imea
V a variabilelor este B:
V = B.
Cu notat ia uzuala, E este mult imea enunt urilor, E/
este algebra Lindenbaum-

Tarski asociata lui L si p : E E/
este surject ia canonica.

7.5. T. DE COMPLETITUDINE EXTINS
A VERSUS T. LUI STONE 193

Se poate arata, imitand demonstrat ia Propozit iei 7.4.2, ca exista un morsm
boolean surjectiv f : E/
B, astfel ncat urmatoarea diagrama este comuta-

tiva:
B E/
p [
B
`
`
`
`
.
1
B
f
B
Atunci
F = f
1
(1) = [ f( ) = 1
este un ltru propriu n E/
, deci putem considera algebra Boole cat (E/
)/
F
.
Pentru orice , E, are loc echivalent a urmatoare:
/
F
=

/
F
f( ) = f(
).
Atunci funct ia : (E/
)/
F
B denita de
( /
F
) = f( ), pentru orice E,
este un izomorsm boolean.
(b) Fie F un ltru propriu n E/
(eventual cel de la (a)) si e = p

1
(F).
este un sistem deductiv consistent n L si pentru orice , E au loc echivalent ele:
/
F
=

/
F

F
F
/ = /,
unde / este clasa de echivalent a a lui n raport cu
.
Daca E/
= E/
este algebra Lindenbaum-Tarski asociata lui , atunci echivalen-

t ele de mai sus spun ca funct ia : (E/
)/
F
E/
, denita prin ( /
F
) = /
pentru orice E, este un izomorsm boolean.
(c) Presupunem ca este o mult ime consistenta (eventual cea de la punctul
(b)) si X este mult imea modelelor lui :
X = h : V L
2
[ h [= .
Conform Teoremei de completitudine extinsa (presupusa anterior demonstrata),
X ,= . Pentru orice , E, avem echivalent ele:
/ = /
[=
h
( ) = 1, pentru orice h X,
h
() h
() = 1, pentru orice h X,
h() = h(), pentru orice h X.
Denim funct ia : E/
L
X
2
prin: (/)(h) = h
(), pentru orice E si

h X. Echivalent ele de mai sus arata ca funct ia este bine denita si ca ea este
injectiva. Este usor de vazut ca este morsm boolean.

In consecint a, este un
morsm boolean injectiv.
Asambland pasii (a), (b), (c), vom obt ine Teorema lui Stone.
Consideram compunerea morsmelor booleene (toate injective) de la acesti trei
pasi:
B
=
(E/
)/
F
E/
L
X
2
.
Am obt inut un morsm boolean injectiv d : B L
X
2
. 2
Observat ia 7.5.2

In demonstrat ia Teoremei lui Stone si cea a Teoremei de com-
pletitudine extinsa, s-a folosit axioma lui Zorn.

Intr-o axiomatizare a teoriei mult imi-
lor fara axioma lui Zorn, enunt urile celor doua teoreme apar ca proprietat i echiva-
lente.
Capitolul 8
Sistemul formal al calculului
cu predicate
Teoriile matematice studiaza proprietat i ale structurilor matematice.
O structura este denita ca o mult ime nevida (universul structurii), nzestrata
cu operat ii, relat ii si constante vericand anumite axiome. Elementele universului
structurii vor numite indivizi. Daca operat iile si relat iile act ioneaza asupra indi-
vizilor, iar constantele desemneaza anumit i indivizi privilegiat i, atunci este vorba
de o structura de ordinul I.
Atunci cand exista si operat ii si relat ii ce act ioneaza asupra mult imilor de in-
divizi, iar unele constante sunt mult imi de indivizi, avem de-a face cu structuri de
ordinul II. Analog, putem avea structuri de ordinul III, IV, etc. Exista cazuri cand
trebuie sa consideram structuri formate din mai multe universuri, cu operat ii si
relat ii ce opereaza cu indivizi din universuri diferite. Asemenea structuri, numite
multisortate, sunt folosite ndeosebi n informatica teoretica.
In acest capitol, sunt considerate numai structuri de ordinul I. Doua struc-

turi sunt de acelasi tip (= similare) (de aceeasi signatura ), daca exista o
corespondent a bijectiva ntre operat iile, relat iile si constantele lor, iar acestea o-
pereaza n acelasi mod asupra indivizilor celor doua structuri. Proprietat ile struc-
turilor (de ordinul I), ce se pot exprima n termeni de indivizi, de operat ii, de
relat ii si de constante, folosind conectorii propozit ionali si cuanticatorii exista
si oricare, se numesc proprietat i de ordinul I.
Unei clase formate din structuri de acelasi tip i vom asocia un limbaj formal
(L
= limbajul calculului cu predicate), n care proprietat ile de ordinul I sunt

traduse prin formule si enunt uri. O lista de axiome si de reguli de deduct ie deneste
structura logica a lui L
.
Teoremele formale si deduct ia formala sunt denite recursiv, plecand de la axi-
ome si aplicand, cu ecare pas, cate o regula de deduct ie.
Insiruirea acestor pasi deneste o construct ie simbolica numita demonstrat ie

195
196CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE
formala. Tot la nivel formal, se deneste si un concept de deduct ie din ipoteze.
Considerand la start axiomele si o mult ime de enunt uri (ipoteze formale) si aplicand
apoi succesiv cate o regula de deduct ie, obt inem niste enunt uri numite concluzii
formale. Procedeul recursiv de trecere de la ipoteze formale la concluzii formale
este tocmai deduct ia formala din ipoteze. Limbajul si structura logica constituie
sintaxa lui L
.
Intuitiv, o teorie este o mult ime de asert iuni ce pot valabile sau nu n struc-
turile considerate. La nivel formal, o teorie (de ordinul I) este o mult ime de enunt uri
ale lui L
.
Semantica lui L
ncepe cu not iunea de interpretare, pe baza careia este denita

validitatea enunt urilor lui L
ntr-o structura de ordinul I. Se ajunge la not iunile

tarskiene de model al unui enunt si de model al unei teorii. De aici se obt ine
conceptul de deduct ie semantica, introdus tot de Tarski. O teorema centrala asupra
calculului cu predicate arata ca orice teorie consistenta ntr-un limbaj numarabil
admite un model cel mult numarabil. Rezultatul, demonstrat de Henkin n [54],
are drept consecint a Teorema de completitudine extinsa: deduct ia sintactica este
echivalenta cu deduct ia semantica. Ca un caz particular, se obt ine Teorema de
completitudine a lui Godel [46]: teoremele formale ale lui L
coincid cu enunt urile

universal adevarate.
Echivalent ele exprimate prin cele doua teoreme de completitudine:
teoreme formale enunt uri universal adevarate
deduct ia formala deduct ia semantica
stabilesc o legatura puternica ntre sintaxa si semantica lui L
. Aceasta permite
un transfer de proprietat i ntre sintaxa si semantica, avand drept rezultat un plus
de cunoastere pentru ambele planuri. Aceasta idee ne da o sugestie sumara asupra
subiectelor de studiu n teoria modelelor, una din principalele ramuri ale logicii
matematice [3], [19].
Scopul acestui capitol este de a prezenta sintaxa si semantica lui L
si de a
demonstra cele doua teoreme de completitudine ment ionate mai sus.
In sect iunea 1, este denita not iunea de structura de ordinul I si este construit
limbajul formal L
asociat clasei structurilor de ordinul I ce au aceeasi signatura.

In sect iunea 2, este continuata construct ia sintaxei lui L
, prin precizarea a-
xiomelor si regulilor de deduct ie si prin denirea teoremelor formale si a deduct iei
formale. Sunt prezentate unele exemple de teoreme formale si unele proprietat i
sintactice ale lui L
si se face o analiza sumara a algebrei Lindenbaum-Tarski

asociata lui L
. Se introduc algebrele Boole monadice si algebrele Boole cilindrice.

Sect iunea 3 se ocupa cu semantica lui L
. Sunt denite interpretarile lui L
n structuri de ordinul I, valorile formulelor si enunt urilor lui L
relative la inter-
pretare, enunt urile universal adevarate, etc. si sunt demonstrate unele proprietat i
ale deduct iei semantice. Sunt prezentate exemple de enunt uri universal adevarate.
8.1. STRUCTURI SI LIMBAJ 197
Sect iunea 4 este consacrata celor doua rezultate principale ale capitolului:
Teorema de completitudine (Godel) si Teorema de completitudine extinsa (Henkin).
Este expusa n detaliu metoda constantelor, prin care Henkin a demonstrat n [54]
aceste doua teoreme.
Capitolul se ncheie cu o sect iune 5 asupra unor exemple.
Bibliograa acestui capitol: [41], [42], [5].
8.1 Structuri si limbaj
In aceasta sect iune, vom introduce structurile de ordinul I si vom construi un
limbaj formal L
asociat clasei structurilor de ordinul I ce au signatura xata.

Pornind de la un alfabet format din variabile, simboluri de operat ii, de relat ii si
de constante, simboluri logice (conectori si cuanticatori), simbolul de egalitate
si din paranteze, sunt denite prin induct ie termenii, formulele si enunt urile lui
L
. Alegerea simbolurilor de operat ii, de relat ii si de constante reecta signatura

structurilor xate.
8.1.1 Structuri de ordinul I
Incepem cu cateva exemple de structuri.
Exemplul 8.1.1 Not iunea de latice se poate deni n doua moduri:
(i) ca o structura part ial ordonata (L, ), n care exista sup(x, y) si inf(x, y) pentru
orice x, y L;
(ii) ca o structura algebrica (L, , ), n care , sunt doua operat ii binare pe L,
asociative, comutative, idempotente si care verica proprietatea de absorbt ie.
Exemplul 8.1.2 Laticea cu prim si ultim element este structura algebrica de
forma (L, , , 0, 1), unde (L, , ) este o latice, iar 0 si 1 sunt doua constante
din L desemnand primul, respectiv ultimul element.
Exemplul 8.1.3 Graful este o structura de forma G = (X, R), unde X este
mult imea nodurilor, iar R este o relat ie binara pe X ce deneste arcele: x y
daca xRy.
Exemplul 8.1.4 Inelul unitar este o structura de forma (A, +, , 0, 1), n care +,
sunt operat ii binare, 0, 1 sunt constante, ce verica anumite axiome.
Se observa ca la aceste structuri apare o mult ime de baza (= universul struc-
turii), mpreuna cu operat ii, relat ii sau constante. Pornind de la aceasta observat ie,
se degaja not iunea generala de structura de ordinul I.
Denit ia 8.1.5 O structura de ordinul I este de forma:
/ = (A, (f
i
)
iI
, (R
j
)
jJ
, (c
k
)
kK
),
unde:
- A este o mult ime nevida, numita universul structurii,
- f
i
: A
n
i
A este o operat ie n
i
-ara, pentru orice i I (n
i
1 este ordinul sau
aritatea lui f
i
),
- R
j
A
m
j
este o relat ie m
j
-ara pe A, pentru orice j J (m
j
1 este ordinul sau
aritatea lui R
j
),
- c
k
A este o constanta, pentru orice k K.
O structura de acelasi tip cu / are forma:
B = (B, (f
i
)
iI
, (R
j
)
jJ
, (c
k
)
kK
),
unde: - B este o mult ime nevida, numita universul structurii,
- f
i
: B
n
i
B este o operat ie n
i
-ara,
- R
j
B
m
j
este o relat ie m
j
-ara pe B,
- c
k
B este o constanta,
pentru orice i I, j J, k K.
Tipul sau signatura structurilor /, B este:
= ((n
i
)
iI
; (m
j
)
jJ
; (0)
kK
).
Structura / va notata de acum nainte
/ = (A, (f
A
i
)
iI
, (R
A
j
)
jJ
, (c
A
k
)
kK
).
Observat iile 8.1.6
(1)
In forma (i), laticile sunt structuri de tipul (; 2; ), iar n forma (ii), de tipul
(2, 2; ; ).
(2) Laticile cu prim si ultim element au tipul (2, 2; ; 0, 0).
(3) Grafurile sunt de tipul (; 2; ).
(4) Inelele unitare au tipul (2, 2; ; 0, 0).
(5)

In mod obisnuit, nu se mai scrie si se foloseste doar separatorul virgula.
Vom considera acum si alte exemple de structuri.
1
Exemplul 8.1.7 Spat iul vectorial peste un corp K este o structura de forma
(E, +, 0, ), unde + este o operat ie (interna) pe E, 0 este o constanta, iar este
o operat ie externa: : K E E ((, x) K E x E), vericand
axiomele cunoscute (nu amintim axiomele spat iului vectorial).
1
Vom folosi = si ca prescurtare pentru daca ..., atunci, respectiv pentru daca si
numai daca.
Exemplul 8.1.8 Spat iul metric este o pereche (X, d), unde X ,= si d : X
2
R
+
astfel ncat, pentru orice x, y, z X, urmatoarele condit ii sunt ndeplinite:
(i) d(x, y) = 0 x = y,
(ii) d(x, y) = d(y, x),
(iii) d(x, z) d(x, y) +d(y, z).
Exemplul 8.1.9 Spat iul topologic este o pereche (X, T), unde X ,= si T T(X),
astfel ncat:
(i) , X T,
(ii) (A
i
)
iI
T =
iI
A
i
T,
(iii) A, B T =A B T.
Structurile din Exemplele 8.1.1 - 8.1.4 se ncadreaza n denit ia structurilor de
ordinul I, n timp ce structurile din Exemplele 8.1.7, 8.1.8, 8.1.9 nu se ncadreaza
n aceasta denit ie.
In structurile din Exemplele 8.1.7, 8.1.8, avem operat ii externe, iar n structura
din Exemplul 8.1.9, T este o relat ie unara pe T(X).
Structurile din Exemplele 8.1.7, 8.1.8 conduc la ideea de structura multisortata,
iar cea din Exemplul 8.1.9 la ideea de structura de ordinul II.
Toate structurile considerate de noi n continuare vor de ordinul I.
8.1.2 Limbajul de ordinul I, L
Fiecarei clase de structuri de un tip xat i vom asocia un limbaj de ordinul I, n

care sa poata exprimate (la nivel simbolic) proprietat i ale structurilor considerate.
Sa consideram clasa structurilor de ordinul I, de o signatura xata
= ((n
i
)
iI
; (m
j
)
jJ
; (0)
kK
).
Alfabetul limbajului de ordin I, L
, asociat acestor structuri, este format din

urmatoarele simboluri primitive:
(1) o mult ime innita de variabile: x, y, z, v, w, . . . ; notam cu V mult imea vari-
abilelor,
(2) simboluri de operat ii: f
i
, pentru orice i I (ecarui f
i
i este atasat numarul
natural n
i
, numit ordinul lui f
i
),
(3) simboluri de relat ii (predicate): R
j
, pentru orice j J (ecarui R
j
i este atasat
numarul natural m
j
, numit ordinul lui R
j
),
(4) simboluri de constante: c
k
, pentru orice k K,
(5) simbolul de egalitate: =,
(6) conectorii: , ,
(7) cuanticatorul universal: ,
(8) paranteze: (,),[,].
Pentru comoditate, vom spune uneori:
- operat ii n loc de simboluri de operat ii,
- relat ii, n loc de simboluri de relat ii,
- constante, n loc de simboluri de constante.
Denit ia 8.1.11 Termenii lui L
se denesc prin induct ie astfel:

(t1) variabilele si simbolurile de constante sunt termeni,
(t2) daca f este un simbol de operat ie n-ara si t
1
, . . . , t
n
sunt termeni, atunci
f(t
1
, . . . , t
n
) este termen.
Denit ia 8.1.12 Formulele atomice ale lui L
se denesc prin urmatoarele doua

condit ii:
(fa1) daca t
1
, t
2
sunt termeni, atunci t
1
= t
2
este formula atomica,
(fa2) daca R este un predicat m-ar si t
1
, . . . , t
m
sunt termeni, atunci R(t
1
, . . . , t
m
)
este formula atomica.
Denit ia 8.1.13 Formulele lui L

(f1) formulele atomice sunt formule,
(f2) daca este formula, atunci este formula,
(f3) daca , sunt formule, atunci este formula,
(f4) daca este formula si x este variabila, atunci x este formula.
Fie Form(L
) mult imea formulelor lui L
.
Denit ia 8.1.14 O teorie este o mult ime de formule ale lui L
.
Pentru orice formule si , introducem abrevierile (formulele derivate) urmatoare:
: pentru ,
: pentru ( ),
: pentru ( ) ( ),
x: pentru x.
Convent ie de scriere: n acest capitol, vom scrie x n loc de (x) (vedet i
capitolul II) si x n loc de (x).
Notat ia 8.1.15
t L
: t este un termen al lui L
,
L
: este o formula a lui L
.
Exemplele 8.1.16
(i)

In cazul structurii din Exemplul 8.1.1 (i):
- limbajul asociat are un singur predicat binar, , iar o structura are forma
/ = (A,
A
),
- termenii sunt dat i numai de variabile, iar formulele atomice sunt de forma:
x = y, x y, . . .
(ii)

In cazul structurii din Exemplul 8.1.1 (ii):
- limbajul asociat are doua simboluri de operat ii binare,
_
,
_
, iar o structura este
de forma / = (A,
_
A
,
_
A
),
- termenii sunt de forma:
x, y, z, . . . (variabilele),
x
_
y, x
_
y, . . . , (x
_
y)
_
z, . . . , (x
_
y)
_
z, . . .,
(x
_
y)
_
z, . . . , (x
_
y)
_
z, . . .,
..................
- formulele atomice sunt de forma:
x = y,
x
_
y = z, x
_
y = z,
(x
_
y)
_
z = ((x
_
z)
_
z)
_
y, etc.
Vom deni acum prin induct ie mult imile:
V (t) = mult imea variabilelor termenului t,
FV () = mult imea variabilelor libere ale formulei .
Denit ia 8.1.17 V (t) se deneste prin induct ie astfel:
- daca t este
2
variabila x, atunci V (t) = x,
- daca t este constanta c, atunci V (t) = ,
- daca t este f(t
1
, . . . , t
n
), atunci V (t) =
n
i=1
V (t
i
).
Denit ia 8.1.18 FV () se deneste prin induct ie astfel:
- daca este t
1
= t
2
, atunci FV () = V (t
1
) V (t
2
),
- daca este R(t
1
, . . . , t
m
), atunci FV () =
m
j=1
V (t
j
),
- daca este , atunci FV () = FV (),
- daca este , atunci FV () = FV () FV (),
- daca este x, atunci FV () = FV () x.
Consecint e imediate.
- daca este , , , atunci FV () = FV () FV (),
- daca este x, atunci FV () = FV () x.
(1) Cand scriem V (t) = x, etc. a nu se confunda = cu simbolul de egalitate
(notat bolduit, =).
(2) V (t) V , FV () V .
2
In acest capitol, vom folosi este, sau :, sau = pentru notat ii, ca de exemplu
t este x, sau
t: x, sau
t = x.
Denit iile 8.1.20
Daca x FV (), atunci x se va numi variabila libera a lui ; n caz contrar, x
se va numi variabila legata.
O formula fara variabile libere se va numi enunt .
Observat ia 8.1.21 Exista cazuri cand o variabila are unele aparit ii libere, iar
altele legate. Fie (x, y, u) formula (x(x y = y +u)) (y(x y y +u)). Vom
nlatura excesul de paranteze, scriind aceasta formula astfel:
x(x y=y +u) y(x y y +u).
Prima subformula, x(x y = y + u), cont ine pe x ca variabila legata, n timp ce
a doua subformula, y(x y y + u), cont ine pe x ca variabila libera. Deci, n
formula (x, y, u), x este variabila libera.
Notat ia 8.1.22 Daca FV () x
1
, . . . , x
n
, atunci vom nota (x
1
, . . . , x
n
).
Denit ia 8.1.23 Fie o formula, x o variabila, astfel ncat (x), si t un termen.
Formula (t), obt inuta din prin substitut ia lui x cu t, se deneste astfel:
- daca y este o variabila a lui t, se nlocuieste y cu o variabila v ce nu apare n (x)
sau n t n toate aparit iile legate ale lui y n ,
- se nlocuieste apoi x cu t.
Exemplul 8.1.24 Fie formula (x): y(x = y) si termenul t: y + z, unde :
nseamna notat ie pentru. Atunci:
- y(x = y) v(x = v),
- (t): v(y +z = v).
Proprietat ile structurilor ce se pot exprima n limbajul L
se numesc proprietat i
de ordinul I.
Exemplele 8.1.25 Fie L
un limbaj cu un singur predicat binar R. Structurile

sunt de forma / = (A, R
A
), cu R
A
relat ie binara pe A. Urmatoarele proprietat i
sunt de ordinul I:
(a) R este reexiva: xR(x, x)
(b) R este simetrica: xy(R(x, y) R(y, x))
(c) R este antisimetrica: xy(R(x, y) R(y, x) x = y)
(d) R este tranzitiv a: xyz(R(x, y) R(y, z) R(x, z))
(e) R este relat ie de echivalent a:
xR(x, x) xy(R(x, y) R(y, x)) xyz(R(x, y) R(y, z) R(x, z))
(f) R este relat ie de ordine part iala:
: xR(x, x) xy(R(x, y) R(y, x) x = y) xyz(R(x, y) R(y, z)
R(x, z))
(g) R este relat ie de ordine totala (= / este lant ) (notand cu enunt ul de la (f)):
8.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI CU PREDICATE 203
xy(R(x, y) R(y, x))
(h) / este o latice:
Consideram enunt urile:
1
: xyz[(R(x, z) R(y, z)) u[(R(x, u) R(y, u)) R(z, u)]],
2
: xyz[(R(z, x) R(z, y)) u[(R(u, x) R(u, y)) R(u, z)]].
1
exprima faptul ca orice pereche de elemente admite supremum, iar
2
exprima
faptul ca orice pereche de elemente admite inmum.
Atunci proprietatea de a latice este data de enunt ul:
1

2
(i) / este o latice cu prim element:

1

2
xyR(x, y)
(j) / este o latice cu ultim element:

1

2
xyR(y, x)
(k) Orice lant este o latice:
xy(R(x, y) R(y, x)) (
1

2
)
(l)

Intr-o latice cu 0, 1, orice element este complementat (proprietate de ordinul I
falsa):
(
1

2
) xy[(x
_
y = 1) (x
_
y = 0)]
Intrebare: Ce este n neregula la exemplul (l)?

8.2 Sintaxa si algebra calculului cu predicate
In prima sect iune a acestui capitol a fost denit limbajul formal al lui L
(asociat
structurilor de ordinul I avand o signatura xata). Formulele si enunt urile lui L
sunt expresia simbolica a proprietat ilor de ordinul I. Aceasta sect iune continua
construct ia sintaxei lui L
: sunt precizate axiomele si regulile sale de deduct ie si

apoi se denesc teoremele formale si deduct ia formala din ipoteze. Sunt prezentate
mai multe exemple de demonstrat ii formale n L
si cateva proprietat i sintactice.

8.2.1 Axiome, teoreme si demonstrat ii formale
Axiomele calculului cu predicate sunt, de exemplu:
(G1) - (G3): axiomele calculului propozit ional,
(G4): [x( )] ( x), daca x , FV () (Regula (),
(G5): x(x, y
1
, . . . , y
n
) (t, y
1
, . . . , y
n
), unde t este un termen oarecare,
(G6): x = x,
(G7): x = y (t(v
1
. . . x. . . v
n
) = t(v
1
. . . y . . . v
n
)),
(G8): x = y ((v
1
. . . x. . . v
n
) (v
1
. . . y . . . v
n
)).
(G6) - (G8) se numesc axiomele egalitat ii.
Calculul cu predicate are doua reguli de deduct ie:
,
: Modus ponens (m.p.)
: Principiul generalizarii (P.G.)

x
Denit ia 8.2.1 Teoremele formale ale lui L

axiomele sunt teoreme formale,
daca , sunt teoreme formale, atunci este teorema formala (m.p.),
daca este teorema formala, atunci x este teorema formala (P.G.).
Momentul zero al acestei denit ii prin induct ie este precizat de axiome, iar pa-
sul induct iei este asigurat de cele doua reguli de deduct ie (m.p. si P.G.).
Faptul ca este o teorema formala va notat astfel:
.
Asadar, teoremele formale se obt in plecand de la axiome si aplicand de un numar
nit de ori m.p. sau P.G..
Pentru comoditate, vom spune teorema n loc de teorema formala.
Denit iile 8.2.2
O demonstrat ie formala a lui este un sir nit de formule
1
, . . . ,
n
, astfel
ncat
n
= si, pentru orice 1 i n, avem una din situat iile:

i
este axioma,
exista j, k < i, astfel ncat
k
=
j

i
,
exista j < i si x V , astfel ncat
i
= x
j
.
Numarul n se numeste lungimea demonstrat iei formale.
Comparand denit iile teoremelor formale si ale demonstrat iilor formale, se ob-
serva ca:
( admite o demonstrat ie formala).
Observat ia 8.2.3 Axiomele calculului propozit ional si regula de deduct ie modus
ponens sunt prezente si la calculul cu predicate. Atunci orice teorema formala a
calculului propozit ional va si teorema formala a calculului cu predicate.
Urmeaza exemple de demonstrat ii formale.
Propozit ia 8.2.4
xy(x, y) yx(x, y).
Demonstrat ie. Scriem demonstrat ia formala a formulei de mai sus:
xy(x, y) y(x, y) (G5)
y(x, y) (x, y) (G5)
xy(x, y) (x, y) calc. prop.
x(xy(x, y) (x, y)) P.G.
x(xy(x, y) (x, y)) (xy(x, y) x(x, y)) (G4)
xy(x, y) x(x, y) m.p.
y(xy(x, y) x(x, y)) P.G.
y(xy(x, y) x(x, y)) (xy(x, y) yx(x, y)) (G4)
xy(x, y) yx(x, y) m.p.
2
Propozit ia 8.2.5
x( ) (x x).
Demonstrat ie.
( 1) x x( ) x calc. prop.
( 2) x (G5)
( 3) x x( ) calc. prop.
( 4) x x( ) ( ) analog cu (3)
( 5) x x( ) (3), (4) + calc. prop.
( 6) x[x x( ) ] P.G.
( 7) x[x x( ) ]
[x x( ) x] (G4)
( 8) x x( ) x m.p., (6), (7)
( 9) [x x( ) x]
[x( ) (x x)] calc. prop.
(10) x( ) (x x) m.p., (8), (9).
2
Propozit ia 8.2.6
x x.
Demonstrat ie.
calc. prop.
x( ) P.G.
x( ) (x x) Propozit ia 8.2.5
x x m.p.
x x analog
x x din ultimele doua
x x calc. prop.
x x din ultimele doua.
Prin denit ie, x este chiar x. 2
Propozit ia 8.2.7
x( ) (x x).
Demonstrat ie.
( ) ( ) calc. prop.
x[( ) ( )] P.G.
x[( ) ( )] [x( ) x( )] Propozit ia 8.2.5
x( ) x( ) m.p.
x( ) (x x) Propozit ia 8.2.5
x( ) (x x) m.p.
x( ) (x x) analog
x( ) [(x x) (x x)] din ultimele doua,
care este exact ceea ce trebuia demonstrat. 2
Propozit ia 8.2.8
( x) x( ), daca x , FV ().
Demonstrat ie.
( x) x calc. prop.
x (G5)
( x) m.p.
( x) ( ) calc. prop.
x[( x) ( )] P.G.
x[( x) ( )] [( x) x( )] (G4)
( x) x( ) m.p..
2
Propozit ia 8.2.9
x( ) (x ), daca x , FV ().
Demonstrat ie.
( 1) ( ) ( ) calc. prop.
( 2) x[( ) ( )] P.G.
( 3) x[( ) ( )]
[x( ) x( )] Propozit ia 8.2.5
( 4) x( ) x( ) m.p.
( 5) x( ) ( x) (G4)
( 6) x( ) ( x) din (4), (5), calc. prop.
( 7) ( x) (x ) calc. prop.
( 8) x( ) (x ) din (6), (7)
( 9) x( ) x din (8)
(10)
(11) x( ) x din (10)
(12) x( ) (x ) din (11)
(13) (x ) ( x) calc. prop. + def. lui x
(14) (x ) x calc. prop.
(15) x (G5)
(16) (x ) calc. prop.
(17) (x ) ( ) calc. prop.
(18) ( ) ( )
(19) (x ) ( ) din (17), (18)
(20) x[(x ) ( )]
[(x ) x( )] (G4)
(21) x[(x ) ( )] din (19), prin P.G.
(22) (x ) x( ) m.p..
Din (12) si (22), rezulta Propozit ia 8.2.9. 2
Corolarul 8.2.10
x( x) (x x),
x( x) (x x).
Demonstrat ie. Din Propozit ia 8.2.9, pentru ca x nu apare libera n x si x.
2
Propozit ia 8.2.11
x( ) (x x).
Demonstrat ie.
( 1) x x x calc. prop.
( 2) x (G5)
( 3) x x (1) si (2)
( 4) x x analog
( 5) x x calc. prop.
( 6) x[x x ] P.G.
( 7) x[x x ] [x x x( )] (G4)
( 8) x x x( ) m.p.
( 9) x( ) ( ) calc. prop.
(10) ( )
(11) x( ) din (9), (10)
(12) x[x( ) ] P.G.
(13) x[x( ) ] [x( ) x] (G4)
(14) x( ) x m.p.
(15) x( ) x analog
(16) x( ) (x x) din (14), (15).
Din (8), (16), rezulta Propozit ia 8.2.11. 2
Propozit ia 8.2.12
(t) x(x).
Demonstrat ie.
x(x) (t) (G5)
(t) x(x) calc. prop.
(t) (t) calc. prop.
(t) x(x) calc. prop..
2
Propozit ia 8.2.13
(i) x = y y = x,
(ii) (x = y) (y = z) (x = z),
(iii) (x = y) ((x) (y)).
Demonstrat ie.
(i):
x = y (x = z y = z) (G8)
x = z (x = y y = z) calc. prop.
x = x (x = y y = x) luand mai sus z = x
x = x (G6)
x = y y = x m.p..
(ii):
x = y y = x (i)
y = x (y = z x = z) (G6)
x = y (y = z x = z) calc. prop.
(x = y) (y = z) x = z calc. prop..
(iii):
x = y y = x (i)
y = x ((y) (x)) (G8)
x = y ((y) (x)) calc. prop.
x = y ((x) (y)) (G8)
x = y [((x) (y)) ((y) (x))] calc. prop..
2
Propozit ia 8.2.14
x(x) x(x).
Demonstrat ie.
x(x) (x) (G6)
(x) x(x) Propozit ia 8.2.12
x(x) x(x) calc. prop..
2
Propozit ia 8.2.15
xy(x=y).
Demonstrat ie.
x = y y(x = y) Propozit ia 8.2.12
x = x y(x = y) punand termenul x n loc de y
x = x (G6)
y(x = y) m.p..
2
Propozit ia 8.2.16
xyz [(x=z) (z=y)].
Demonstrat ie.
(x = z) (z = y) z [(x = z) (z = y)] Propozit ia 8.2.12
(x = z) (z = z) z [(x = z) (z = y)] luam termenul z
(x = z) (z = z)
z [(x = z) (z = y)] m.p..
2
Propozit ia 8.2.17

x x
Demonstrat ie. Din Propozit ia 8.2.5. 2
Propozit ia 8.2.18

x x
Demonstrat ie.
ipoteza
calc. prop.
x x Propozit ia 8.2.17
x x calc. prop.
Ultima formula este chiar x x. 2
8.2.2 Deduct ia din ipoteze si -demonstrat ia formala.
Teorema deduct iei
Denit ia 8.2.19 Fie o mult ime de formule si o formula. Spunem ca formula
se deduce (formal) din ipotezele , si notam astfel:
,
daca una din urmatoarele are loc:
(a) este axioma,
(b) ,
(c) exista o formula , astfel ncat , , adica:
,
(m.p.)

(d) exista si x, astfel ncat si este x, adica:

(P.G.)
x
Not iunea a fost denita prin induct ie:
- momentul zero al induct iei este precizat de (a) si (b),
- pasul induct iei (trecerea de la k la k + 1) este realizat prin aplicarea condit iilor
(c) si (d).
Observat ia 8.2.20
.
Denit iile 8.2.21
O -demonstrat ie formala a lui este un sir nit de formule
1
, . . . ,
n
, astfel
ncat
n
= si, pentru orice 1 i n, avem una din situat iile:

i
este axioma,

i
,
exista j, k < i, astfel ncat
k
=
j

i
,
exista j < i si x V , astfel ncat
i
= x
j
.
Numarul n se numeste lungimea -demonstrat iei formale.
Comparand denit iile deduct iilor formale si ale -demonstrat iilor formale, se
observa ca:
( admite o demonstrat ie formala).
Denit ia 8.2.22 Daca (
1
, . . . , x
n
) este o formula, atunci x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
)
se numeste nchiderea sa universala.
Propozit ia 8.2.23
(x
1
, . . . , x
n
) x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
).
Demonstrat ie.
=: Se aplica P.G. de n ori.
=:
x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
) x
2
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
)
x
2
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
) x
3
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
)
. . .
x
n
(x
1
, . . . , x
n
) (x
1
, . . . , x
n
).
Conform calculului propozit iilor, rezulta:
x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
) (x
1
, . . . , x
n
).
Atunci
x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
) prin ipoteza
x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
) (x
1
, . . . , x
n
) mai sus
(x
1
, . . . , x
n
) m.p..
2
Conform propozit iei precedente, studiul deduct iei formale din ipoteze poate
redus la enunt uri.
Propozit ia 8.2.24
(a) , = ,
(b) exista
0
,
0
nita,
0
.
Demonstrat ie. Prin induct ie dupa . 2
Teorema 8.2.25 (Teorema deduct iei)
Fie o mult ime de formule, un enunt si o fomula. Atunci
.
Demonstrat ie.
=: Aplicand Propozit ia 8.2.24, (a) si m.p..
=: Prin induct ie asupra modului cum este denit . Totul decurge ca
n cazul calculului propozit ional, adaugandu-se situat ia: = x, :
= ipoteza induct iei
= x( ) P.G.
= x( ) ( x) (G4), ind enunt
= x m.p.
= conform notat iei.
2
8.2.3 Mult imi (teorii) consistente
Denit ia 8.2.26 O mult ime de formule (teorie) se numeste inconsistent a, daca
, pentru orice formula .

In caz contrar, se numeste consistent a.
Urmatoarele rezultate asupra teoriilor consistente si teoriilor consistente maxi-
male se demonstreaza la fel ca analoagele lor din cazul calculului propozit ional.
Propozit ia 8.2.27 Pentru orice teorie , sunt echivalente urmatoarele armat ii:
(1) este inconsistenta,
(2) exista o formula , astfel ncat ,
(3) exista o formula , astfel ncat si ,
(4) pentru orice formula , ( ),
(5) exista o formula , astfel ncat ( ).
Propozit ia 8.2.28 Fie o teorie si o formula a lui L
. Atunci
(a) este inconsistenta ,
(b) este inconsistenta .
Denit ia 8.2.29 O teorie consistenta se numeste maximala daca este un ele-
ment maximal n mult imea teoriilor consistente ale lui L
(ordonata de incluziune).
Cu alte cuvinte, o teorie consistenta este maximala a daca prin adaugarea unor
formule noi la se obt ine o teorie inconsistenta.
Propozit ia 8.2.30 Orice teorie consistenta se poate scufunda ntr-o teorie consis-
tenta maximala.
Propozit ia 8.2.31 Fie o teorie consistenta maximala. Atunci
(1) ,
(2) ( sau ),
(3) Pentru orice formula , avem: sau .
Observat ia 8.2.32 Fie o teorie si , doua formule ale lui L
. Atunci
( si ).
Propozit ia 8.2.33 Daca este o teorie consistenta, atunci sunt echivalente:
(1) este maximala,
(2) pentru orice formule , , ( sau ),
(3) pentru orice formula , sau .
8.2.4 Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului cu predicate
Studiem algebra Lindenbaum-Tarski asociata calculului cu predicate. Mult imea
formulelor lui L
este factorizata printr-o relat ie de echivalent a canonica, iar mult imea

c at obt inuta este nzestrata cu o structura de algebra Boole. Operat iile acestei al-
gebre Boole se obt in din conectorii propozit ionali ai lui L
: disjunct ia, conjunct ia si

negat ia. Implicat ia si echivalent a logica din sintaxa lui L
sunt traduse algebric prin

implicat ia booleana, respectiv prin echivalent a booleana din algebra Lindenbaum-
Tarski. Pana aici totul se produce n mod analog algebrei Lindenbaum-Tarski a
calculului propozit ional.

In subsect iune se analizeaza modul n care cuantica-
torii lui L
act ioneaza n algebra Lindenbaum-Tarski. Astfel, se degaja not iunile

de cuanticator existent ial si de cuanticator universal ntr-o algebra Boole, apoi
not iunea de algebra Boole monadica si de algebra Boole cilindrica. Algebrele Boole
cilindrice sunt structurile algebrice asociate calculului cu predicate. Multe din
proprietat ile sintactice si semantice ale lui L
pot formulate si demonstrate n

contextul algebrelor Boole cilindrice (vedet i monograa [56]).
Algebra Lindenbaum-Tarski a lui L
Fie Form(L
) mult imea formulelor lui L
. Urmatoarea relat ie binara, , pe

Form(L
):
( si )
este o relat ie de echivalent a (se demonstreaza exact ca la calculul propozit ional).
Fie B = Form(L
)/ mult imea cat; pentru Form(L
), notam cu clasa
sa de echivalent a. Denim urmatoarele operat ii pe mult imea B:

def.
=
def.
=
,
def.
= , 0
def.
= , 1
def.
= .
La fel can cazul calculului propozit iilor, se poate arata ca denit iile acestor operat ii
nu depind de reprezentant i si ca structura
B = (B = Form(L
)/ , , , , 0, 1)
este o algebra Boole, numita algebra Lindenbaum-Tarski a lui L
.
La fel can cazul calculului propozit ional, sunt valabile echivalent ele urmatoare:

,
= 1.
Consideram funct ia surjectiva p : Form(L
) B, p() = , pentru orice

Form(L
). Funct ia p are proprietat ile urmatoare:

p( ) = p() p(), p( ) = p() p(), p() = p(),
p( ) = p() p(), p( ) = p() p(),
p() p() ,
p() = 1 .
Funct ia p duce operat iile logice n operat ii booleene.

In mod natural, se pune
problema care este comportamentul funct iei p fat a de cuanticatori.
Propozit ia 8.2.34
x(x) =
vV
(v),

x(x) =
vV
(v).
Demonstrat ie. A proba prima formula este echivalent cu:
(a)

x(x)

(v), pentru orice v V ,
(b) daca

(v), pentru orice v V , atunci

x.
Avem:
(a): rezulta folosind axioma (G5): x (v), pentru orice v V .
(b): Presupunem

(v), v V , deci (v), v V . Alegem o
variabila v ce nu apare n sau n x(x).
(v)
v( (v)) P.G.
v( (v)) ( v(v)) (G4)
(i) v(v) m.p..
De asemenea,
v(v) (x) (G5)
x[v(v) (x)] P.G.
x[v(v) (x)] (v(v) x(x)) (G4)
(ii) v(v) x(x) m.p..
Din (i) si (ii) rezulta: x(x), adica

(x(x)).
A doua relat ie rezulta din prima, folosind egalitat ile de Morgan:
(x) =

(x) =
(x) =
vV
((v)) =
vV
((v)).
2
Observat ia 8.2.35 Folosind funct ia p, egalitat ile din Propozit ia precedenta se
scriu:
p(x) =
vV
p((v)), p(x) =
vV
p((v)).
Notam Sent(L
) mult imea enunt urilor lui L
. Atunci
Sent(L
)/ = [ Sent(L
)
este o subalgebra Boole a lui B = Form(L
)/ .
Algebra Lindenbaum-Tarski a unei teorii
Denit ia 8.2.36 O submult ime a lui Form(L
) se numeste teorie a lui L
.
Vom generaliza acum construct ia de mai sus, denind algebra Lindenbaum-
Tarski a unei teorii.
Fie o teorie a lui L
. Consideram relat ia binara
pe Form(L
) denita
astfel:

( , ).
Atunci
este o relat ie de echivalent a. Fie B
= Form(L
)/
mult imea cat.

Notam cu / clasa de echivalent a a lui Form(L
). B
devine algebra Boole

fat a de operat iile:
/ /
def.
= ( )/, / /
def.
= ( )/,
(/)
def.
= ()/, 1
def.
= ( )/, 0
def.
= ( )/.
B
= (B
, , , , 0, 1) se numeste algebra Lindenbaum-Tarski a teoriei .

Observat ia 8.2.37
B = B
Propozit ia 8.2.34 se poate extinde cu usurint a la algebra Lindenbaum-Tarski

B
.
In algebra Lindenbaum-Tarski B
, au loc echivalent ele urmatoare:

/ / ,
/ = 1 .
Aceste echivalent e traduc n limbaj algebric proprietat i ale deduct iei formale. Prin
cea de a doua echivalent a, a demonstra ca se reduce la un calcul boolean.
8.2.5 Algebre Boole monadice, poliadice si cilindrice
In mod natural, se pune acum problema denirii algebrelor corespunzatoare cal-

culului cu predicate. Ele vor avea ca prototip algebra Lindenbaum-Tarski a lui L
.
Primul pas va obt inerea unei not iuni de cuanticator (existent ial si universal) pe
o algebra Boole oarecare.
Fie / = (A, , , , 0, 1) o algebra Boole oarecare.
Denit ia 8.2.38
Un cuanticator existent ial pe / este o funct ie : A A, astfel ncat:
(0) = 0,
x (x),
(x (y)) = (x) (y).
Dual, un cuaticator universal pe / este o funct ie : A A, astfel ncat:
(1) = 1,
x (x),
(x (y)) = (x) (y).
Daca este un cuanticator existent ial pe /, atunci (x) = (x) deneste
un cuanticator universal pe /; daca este un cuanticator universal pe /, atunci
(x) = (x) deneste un cuanticator existent ial pe /.
Denit ia 8.2.39 O algebra Boole monadica este o structura (/, ), unde / este
o algebra Boole si este un cuanticator existent ial pe /.
Consideram algebra Lindenbaum-Tarski B si o variabila oarecare x V . Denim
operat ia unara
x
: B B prin:
x
( )
def.
=

x, pentru orice Form(L
).
Observat ia 8.2.40 Operat ia
x
este bine denita:
= x x.
Propozit ia 8.2.41
x
este un cuanticator existent ial pe B.
Demonstrat ie. Cele trei relat ii:

x
(0) = 0,

x
( ),

x
(
x
(
)) =
x
( )
x
(
)
sunt echivalente cu :
( ) x( ), (putem lua pe = enunt )
x,
x( x) (x x. 2
Observat ia 8.2.42 Cuanticatorul universal
x
asociat lui
x
este:
x
( )
def.
=

x.
Denit ia cuanticatorului existent ial (respectiv universal) pe o algebra Boole
oarecare a fost obt inuta n mod independent de A. Tarski si de P. Halmos. Cele
trei axiome simple ce denesc cuanticatorul existent ial (respectiv universal) por-
nesc din analiza proprietat ilor operat iilor unare
x
(respectiv
x
) ale algebrei
Lindenbaum-Tarski B.
Act iunea cuanticatorului existent ial asupra formulelor lui L
este reectata
n algebra Lindenbaum-Tarski B prin operat iile unare (
x
)
xV
. Atunci struc-
turile algebrice ale lui L
vor algebre Boole nzestrate cu familii de cuanticatori

existent iali.
Denit ia 8.2.43 Fie I o mult ime nevida. Se numeste I-algebra Boole cilindrica o
structura
(/, (
i
)
iI
, E)
unde:
/ este o algebra Boole,

i
este cuanticator existent ial pe /, pentru orice i I,
E este o funct ie E : I
2
A, numita egalitate pe A,
astfel ncat urmatoarele condit ii sunt ndeplinite:
(C
1
)
i

j
=
j

i
, pentru orice i, j I,
(C
2
) E(i, i) = 1, i I,
(C
3
) E(i, j) =
k
[E(i, k) E(k, j)], pentru k ,= i, j din I,
(C
4
)
i
[E(i, j) x]
i
[E(i, j) x] = 0, pentru i ,= j n I.
Exemplul 8.2.44 Fie E
0
: V B, data de E
0
(x, y) =
(x = y), pentru orice

x, y V . Atunci
(B, (
x
)
xV
, E
0
)
este o V -algebra Boole cilindrica.
Not iunea de I-algebra Boole cilindrica este generalizarea structurii din Exemplul
8.2.44.

In interpretare, I reprezinta mult imea variabilelor, (
i
)
iI
familia cuanti-
catorilor existent iali, iar E reecta predicatul de egalitate.
Exemplul urmator ndeparteaza not iunea de algebra cilindrica de sintaxa lui
L
.
Exemplul 8.2.45 Fie X, I doua mult imi nevide si F(X
I
, L
2
) mult imea funct iilor
p : X
I
L
2
.
Pentru i I si p : X
I
L
2
, denim funct ia
i
(p) : X
I
L
2
prin:
i
(p)(x) =
p(y) [ y X
I
, y [
I\{i}
= x [
I\{i}
, pentru orice x X
I
.
In felul acesta, obt inem o funct ie
i
: F(X
I
, L
2
) F(X
I
, L
2
).
i
este un cuan-
ticator existent ial pe algebra Boole T(X
I
, L
2
).
De asemenea, denim E
0
(i, j) : X
I
L
2
prin:
E
0
(i, j)(x) =
_
1, daca x
i
= x
j
,
0, daca x
i
,= x
j
.
Se obt ine o funct ie E
0
: I
2
F(X
I
, L
2
) : (i, j) E
0
(i, j).
Atunci
(T(X
I
, L
2
), (
i
)
iI
, E
0
)
este o I-algebra Boole cilindrica.
Algebrele cilindrice sunt structuri algebrice ce provin din sintaxa calculului cu
predicate. Ele au fost denite si studiate de A. Tarski, de elevii sai L. Henkin si
J.D. Monk si de numerosi alt i cercetatori [56].
Algebrele Boole poliadice, introduse de P. R. Halmos [50], constituie un al
doilea tip de structuri algebrice ce au ca prototip algebra Lindenbaum-Tarski a lui
L

Intre algebrele cilindrice si algebrele poliadice exista o legatura puternica
(vedet i [38]), multe din proprietat ile unora putand transferate celorlalte structuri.
Cu toate acestea, teoriile lor s-au dezvoltat separat si, cel mai adesea, cu tehnici
diferite.
8.3. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE 219
8.3 Semantica calculului cu predicate
Formulele si enunt urile sunt format iuni simbolice, construite din alfabetul lui
L
.

In aceasta sect iune, vom deni validitatea formulelor si enunt urilor prin inter-
mediul not iunii de interpretare. Vrem sa vedem ce nseamna a interpreta limbajul
L
ntr-o structura data. Prin alegerea alfabetului lui L
, exista o corespondent a bi-

univoca ntre simbolurile de operat ii, de relat ii si de constante si operat iile, relat iile
si constantele acestei structuri. Atunci putem considera ca operat iile, relat iile si
constantele unei structuri / reprezinta interpretarea simbolurilor de operat ii, de
relat ii si de constante n /. Pana aici totul este deja cont inut n modul cum a fost
construit limbajul. A ramas sa interpretam variabilele lui L
n /. Prin denit ie,

variabilele vor interpretate prin elemente ale lui A. Atunci o interpretare va
o funct ie de la mult imea variabilelor la universul structurii. Prin induct ie, sunt
denite: valoarea unei formule relativ la o interpretare, valoarea unui enunt ntr-o
structura, not iunea de enunt universal adevarat, model al unei teorii, etc. Pe langa
validitatea formulelor si enunt urilor, semantica lui L
mai studiaza si deduct ia se-

mantica, denita cu ajutorul not iunii de model. In cele ce urmeaza vom formula
n termeni precisi aceste not iuni si idei.
8.3.1 Interpretare. Modele
Fie /o structura corespunzatoare limbajului L
. Daca f (respectiv R, respectiv

c) este un simbol de operat ie (respectiv un simbol de relat ie, respectiv un simbol de
constanta), atunci vom nota cu f
A
(respectiv R
A
, respectiv c
A
) operat ia (respectiv
relat ia, respectiv constanta) corespunzatoare din /.
Denit ia 8.3.1 O interpretare (sau evaluare) a lui L
n / este o funct ie
s : V A.
Astfel, o variabila v V este interpretata prin elementul s(v) al lui A.
Denit ia 8.3.2 Pentru orice termen t si pentru orice interpretare s, denim prin
induct ie elementul t
A
(s) A:
daca t este variabila v, atunci t
A
(s) = s(v),
daca t este constanta c, atunci t
A
(s) = c
A
,
daca t este f(t
1
, . . . , t
n
), atunci t
A
(s) = f
A
(t
A
1
(s), . . . , t
A
n
(s)).
Elementul t
A
(s) al lui A se numeste valoarea de adevar a termenului t n inter-
pretarea s.
Denit ia 8.3.3 Pentru orice formula si pentru orice interpretare s, vom deni
valoarea de adevar a lui n interpretarea s
|(s)| = |(s)|
A
L
2
= 0, 1 :
- pentru formule atomice:
daca este t
1
= t
2
, atunci
|(s)| =
_
1, daca t
A
1
(s) = t
A
2
(s),
0, daca t
A
1
(s) ,= t
A
2
(s).
daca este R(t
1
, . . . , t
m
), atunci
|(s)| = 1 (t
A
1
(s), . . . , t
A
m
(s)) R
A
.
- pentru formule oarecare, prin induct ie:
pentru formule atomice a fost denit,
daca este , atunci |(s)| = |(s)|,
daca este , atunci |(s)| = |(s)| |(s)|,
daca este x, atunci |(s)| =
_
aA
|(s[
x
a
])|,
unde s[
x
a
] : V L
2
este interpretarea denita de:
s[
x
a
](v) =
_
a, daca v = x,
s(v), daca v ,= x.
Consecint a imediata:
daca este x, atunci |(s)| =
_
aA
|(s[
x
a
])|.
In sect iunea precedenta, prin construct ia lui L
s-a trecut de la structuri la

limbaj: proprietat ile de ordinul I ale structurilor sunt reprezentate simbolic prin
formule si enunt uri. Conform denit iilor precedente, drumul invers, de la limbaj la
structuri, este realizat prin corespondent ele urmatoare:
f f
A
: de la simboluri de operat ii la operat ii ale lui /
R R
A
: de la simboluri de relat ii la relat ii ale lui /
c c
A
: de la simboluri de constante la constante ale lui /
v s(v) : de la variabile la indivizi ai lui /
t t
A
(s) : de la termeni la indivizi ai lui /
|(s)| : de la formule la valori de adevar.
Prin funct ia ||
A
, conectorii , , , , sunt transformat i n operat iile booleene
corespunzatoare, iar cuanticatorii si n operat iile inmum si supremum (cu A
ca mult ime de indici).
Lema 8.3.4 Fie s
1
, s
2
doua interpret ari. Pentru orice termen t, avem:
s
1
[
V (t)
= s
2
[
V (t)
=t
A
(s
1
) = t
A
(s
2
).
Demonstrat ie. Prin induct ie, dupa modul de denire al termenului t:
daca t este variabila sau constanta, atunci armat ia este imediata,
daca t este f(t
1
, . . . , t
n
), atunci
V (t) =
n
i=1
V (t
i
), s
1
[
V (t)
= s
2
[
V (t)
=s
1
[
V (t
i
)
= s
2
[
V (t
i
)
, i = 1, . . . , n
=t
A
i
(s
1
) = t
A
i
(s
2
), i = 1, . . . , n
=t
A
(s
1
) = f
A
(t
A
1
(s
1
), . . . , t
A
n
(s
1
)) = f
A
(t
A
1
(s
2
), . . . , t
A
n
(s
2
)) = t
A
(s
2
). 2
Lema precedenta arata ca valoarea t
A
(s) a termenului t n interpretarea s de-
pinde numai de restrict ia lui s la V (t).
Propozit ia 8.3.5 Pentru orice formula si pentru orice interpretari s
1
, s
2
, avem:
s
1
[
FV ()
= s
2
[
FV ()
=|(s
1
)| = |(s
2
)|.
Demonstrat ie. Prin induct ie dupa :
daca este de forma t
1
= t
2
, atunci FV () = V (t
1
) V (t
2
),
s
1
[
FV ()
= s
2
[
FV ()
=s
1
[
V (t
j
)
= s
2
[
V (t
j
)
, j = 1, 2,
=t
A
j
(s
1
) = t
A
j
(s
2
), j = 1, 2 (conform Lemei 8.3.4).
Rezulta
|(s
1
)| = 1 t
A
1
(s
1
) = t
A
2
(s
1
) t
A
1
(s
2
) = t
A
2
(s
2
) |(s
2
)| = 1,
de unde |(s
1
)| = |(s
2
)|.
daca este de forma R(t
1
, . . . , t
m
), atunci FV () =
m
j=1
V (t
j
), deci
s
1
[
FV ()
= s
2
[
FV ()
=s
1
[
V (t
j
)
= s
2
[
V (t
j
)
, j = 1, . . . , m,
=t
A
j
(s
1
) = t
A
j
(s
2
), j = 1, . . . , m.
Rezulta
|(s
1
)| = 1 (t
A
1
(s
1
), . . . , t
A
m
(s
1
)) R
A
(t
A
1
(s
2
), . . . , t
A
m
(s
2
)) R
A
|(s
2
)| = 1.
daca este de forma , atunci FV () = FV () FV (),
s
1
[
FV ()
= s
2
[
FV ()
=s
1
[
FV ()
= s
2
[
FV ()
, s
1
[
FV ()
= s
2
[
FV ()
=|(s
1
)| = |(s
2
)|, |(s
1
)| = |(s
2
)| (ipoteza induct iei)
=|(s
1
)| = |(s
2
)|.
daca este de forma , atunci se procedeaza analog.
daca este de forma x, atunci FV () = FV () x.
Fie a A.
Daca s
1
[
FV ()
= s
2
[
FV ()
, atunci s
1
[
x
a
] [
FV ()
= s
2
[
x
a
] [
FV ()
.
Conform ipotezei induct iei, |(s
1
[
x
a
])| = |(s
2
[
x
a
])|, deci
|(s
1
)| =
_
aA
|(s
1
[
x
a
])| =
_
aA
|(s
2
[
x
a
])| = |(s
2
)|. 2
Conform lemei precedente, valoarea de adevar a unei formule ntr-o inter-
pretare s depinde numai de restrict ia lui s la FV ().
Notat ia 8.3.6 Daca x
1
, . . . , x
n
cont ine variabilele ce apar ntr-un termen t,
atunci notam t(x
1
, . . . , x
n
). Reamintim ca (x
1
, . . . , x
n
) nseamna FV ()
x
1
, . . . , x
n
.
Denit ia 8.3.7 Fie t(x
1
, . . . , x
n
) un termen, (x
1
, . . . , x
n
) o formula si a
1
, . . . , a
n
A. Denim
t
A
(a
1
, . . . , a
n
)
def.
= t
A
(s) A, |(a
1
, . . . , a
n
)|
def.
= |(s)| L
2
,
unde s : V A este o interpretare ce verica s(x
i
) = a
i
, i = 1, . . . , n.
Conform Lemei 8.3.4 si Propozit iei 8.3.5, denit iile lui t
A
(a
1
, . . . , a
n
) si
|(a
1
, . . . , a
n
)| sunt corecte (depind numai de condit ia s(x
i
) = a
i
, i = 1, . . . , n).
Denit ia 8.3.8
/ [= [a
1
, . . . , a
n
]
def.
|(a
1
, . . . , a
n
)| = 1.
Folosind aceasta denit ie (notat ie), transcriem unele proprietat i din denit ia | |.
daca (x
1
, . . . , x
n
) este t
1
(x
1
, . . . , x
n
) = t
2
(x
1
, . . . , x
n
), atunci
/ [= [a
1
, . . . , a
n
] t
A
1
(a
1
, . . . , a
n
) = t
A
2
(a
1
, . . . , a
n
).
daca (x
1
, . . . , x
n
) este R(t
1
(x
1
, . . . , x
n
), . . . , t
m
(x
1
, . . . , x
n
)), atunci
/ [= [a
1
, . . . , a
n
] (t
A
1
(a
1
, . . . , a
n
), . . . , t
A
m
(a
1
, . . . , a
n
)) R
A
.
daca (x
1
, . . . , x
n
) este (x
1
, . . . , x
n
), atunci
/ [= [a
1
, . . . , a
n
] / ,[= [a
1
, . . . , a
n
].
daca (x
1
, . . . , x
n
) este (x
1
, . . . , x
n
) (x
1
, . . . , x
n
), atunci
/ [= [a
1
, . . . , a
n
] (/ [= [a
1
, . . . , a
n
] / [= [a
1
, . . . , a
n
]).
daca (x
1
, . . . , x
n
) este (x
1
, . . . , x
n
) (x
1
, . . . , x
n
), atunci
/ [= [a
1
, . . . , a
n
] (/ [= [a
1
, . . . , a
n
] sau / [= [a
1
, . . . , a
n
]).
daca (x
1
, . . . , x
n
) este (x
1
, . . . , x
n
) (x
1
, . . . , x
n
), atunci
/ [= [a
1
, . . . , a
n
] (/ [= [a
1
, . . . , a
n
] si / [= [a
1
, . . . , a
n
]).
daca (x
1
, . . . , x
n
) este (x
1
, . . . , x
n
) (x
1
, . . . , x
n
), atunci
/ [= [a
1
, . . . , a
n
] (/ [= [a
1
, . . . , a
n
] / [= [a
1
, . . . , a
n
]).
daca (x
1
, . . . , x
n
) este x(x, x
1
, . . . , x
n
), atunci
/ [= [a
1
, . . . , a
n
] pentru orice a A, / [= [a
1
, . . . , a
n
].
daca (x
1
, . . . , x
n
) este x(x, x
1
, . . . , x
n
), atunci
/ [= [a
1
, . . . , a
n
] exista a A, / [= [a
1
, . . . , a
n
].
Not iunea / [= [a
1
, . . . , a
n
] poate denita n mod direct, fara a face apel
la | |
A
. Denit ia este prin induct ie, constand n echivalent ele de mai sus.
Observat ia 8.3.9 Daca este un enunt , atunci |(s)| nu depinde de inter-
pretarea s; n acest caz, notam || = |(s)|. De asemenea,
/ [= || = 1.
Denit iile 8.3.10
Daca / [= , spunem ca enunt ul este adevarat n / sau ca / este model
pentru .
Daca este o mult ime de enunt uri, atunci spunem ca / este model al lui
daca / este model pentru orice ; notam aceasta cu
/ [= .
Daca (x
1
, . . . , x
n
) este o formula, atunci / este model al lui (x
1
, . . . , x
n
), si
notam aceasta scriind:
/ [= (x
1
, . . . , x
n
),
daca
/ [= x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
).
Daca este o teorie (= mult ime de formule ale lui L
), atunci / este model

3
al lui , si notam aceasta scriind
/ [= ,
daca / este model pentru ecare .
Denit ia not iunii / [= a fost data de A. Tarski. Ea sta la baza teoriei mo-
delelor, una din principalele ramuri ale logicii matematice.
Convent ie: Pentru orice structura /,
/ [= .
8.3.2 Constante noi
In rezolvarea unor probleme din logica predicatelor, se impune sa largim lim-
bajul L
, prin adaugarea unor constante noi. Vom prezenta n continuare cateva

rezultate simple legate de acest procedeu.
Fie C o mult ime de constante noi (distincte de constantele lui L
).
Consideram limbajul L
(C), obt inut din L
prin adaugarea constantelor din C.

O structura a lui L
(C) este de forma (/, a

c
)
cC
, unde / este o structura co-
respunzatoare lui / si a
c
A, pentru orice c C (a
c
este interpretarea constantei
c C). Daca c = c
1
, . . . , c
n
, atunci o structura pentru L(c
1
, . . . , c
n
) va de
forma (/, a
1
, . . . , a
n
), unde a
i
este interpretarea lui c
i
, i = 1, . . . , n.
Lema 8.3.11 Pentru orice termen t(x
1
, . . . , x
n
) al lui L
si pentru orice a
1
, . . . , a
n
A,
t(c
1
, . . . , c
n
)
(A,a
1
,...,a
n
)
= t
A
(a
1
, . . . , a
n
).
Demonstrat ie. Prin induct ie asupra lui t:
t este x: t(c)
(A,a)
= a = t
A
(a),
t este o constanta d din L
: t(c)
(A,a)
= d
A
= t
A
(a),
t este f(t
1
(x
1
, . . . , x
n
), . . . , t
m
(x
1
, . . . , x
n
)):
t(c
1
, . . . , c
n
)
(A,a
1
,...,a
n
)
= f(t
1
(c
1
, . . . , c
n
), . . . , t
m
(c
1
, . . . , c
n
))
= f
(A,a
1
,...,a
n
)
(t
1
(c
1
, . . . , c
n
)
(A,a
1
,...,a
n
)
, . . . , t
m
(c
1
, . . . , c
n
)
(A,a
1
,...,a
n
)
)
= f
A
(t
A
1
(a
1
, . . . , a
n
), . . . , t
A
m
(a
1
, . . . , a
n
))
= t
A
(a
1
, . . . , a
n
),
ipoteza induct iei ind: t
j
(c
1
, . . . , c
n
)
(A,a
1
,...,a
n
)
= t
A
j
(a
1
, . . . , a
n
), j = 1, . . . , m. 2
3
In matematica, not iunea de model are mai multe sensuri. Prin model matematic al unei
situat ii concrete se nt elege, de obicei, un ansamblu de not iuni si de relat ii ce dau o reprezentare
matematica a acelei situat ii.

In acest caz, este realizata o trecere de la concret la abstract.
Not iunea de model al unei teorii este asociata unui traseu invers. Teoria este un concept al unei
lumi simbolice (sintaxa), iar un model al sau apart ine lumii reale a structurilor.
Propozit ia 8.3.12 Pentru orice formula (x
1
, . . . , x
n
) a lui L
si pentru orice
a
1
, . . . , a
n
A,
(/, a
1
, . . . , a
n
) [= (c
1
, . . . , c
n
) / [= [a
1
, . . . , a
n
].
Demonstrat ie. Prin induct ie dupa :
daca este t
1
(x
1
, . . . , x
n
)=t
2
(x
1
, . . . , x
n
), atunci:
(/, a
1
, . . . , a
n
) [= (c
1
, . . . , c
n
)
t
1
(c
1
, . . . , c
n
)
(A,a
1
,...,a
n
)
= t
2
(c
1
, . . . , c
n
)
(A,a
1
,...,a
n
)
t
A
1
(a
1
, . . . , a
n
) = t
A
2
(a
1
, . . . , a
n
)
/ [= [a
1
, . . . , a
n
].
daca este R(t
1
(x
1
, . . . , x
n
), . . . , t
m
(x
1
, . . . , x
n
)), atunci:
(/, a
1
, . . . , a
n
) [= (c
1
, . . . , c
n
)
(t
1
(c
1
, . . . , c
n
)
(A,a
1
,...,a
n
)
, . . . , t
m
(c
1
, . . . , c
n
)
(A,a
1
,...,a
n
)
) R
(A,a
1
,...,a
n
)
(t
A
1
(a
1
, . . . , a
n
), . . . , t
A
m
(a
1
, . . . , a
n
)) R
A
/ [= [a
1
, . . . , a
n
].
daca este : (exercit iu, folosind induct ia).
daca este : (exercit iu, folosind induct ia).
daca (x
1
, . . . , x
n
) este x(x, x
1
, . . . , x
n
).
Ipoteza induct iei: pentru orice constante c, c
1
, . . . , c
n
si pentru orice a, a
1
, . . . , a
n

A:
(/, a, a
1
, . . . , a
n
) [= (c, c
1
, . . . , c
n
) / [= [a, a
1
, . . . , a
n
].
Atunci
(/, a
1
, . . . , a
n
) [= (c
1
, . . . , c
n
)
pentru orice a A, (/, a
1
, . . . , a
n
) [= (x, c
1
, . . . , c
n
)[a] (ipoteza induct iei)
pentru orice a A, / [= [a, a
1
, . . . , a
n
] (ipoteza induct iei)
/ [= [a
1
, . . . , a
n
]. 2
Un caz special l constituie extinderea limbajului L
cu simboluri de constante
pentru elementele unei structuri date.
Fie / o structura si C = c
a
[ a A cu c
a
,= c
b
pentru a ,= b. O structura pen-
tru L
(C) este de forma (B, b

a
)
aA
, cu b
a
B, pentru orice a A.

In particular,
(/, a)
aA
este o structura pentru L
(C).
Vom identica constanta c
a
cu a, deci pe C cu A. Atunci limbajul L
(C)
se va nota cu L
(A). Conform Propozit iei 8.3.12, pentru (x

1
, . . . , x
n
) L si
a
1
, . . . , a
n
A, avem
(/, a)
aA
[= (c
a
1
, . . . , c
a
n
) / [= [a
1
, . . . , a
n
].
Cu identicarea c
a
a, echivalent a se scrie
(/, a)
aA
[= (a
1
, . . . , a
n
) / [= [a
1
, . . . , a
n
].
Conform acestei echivalent e, este natural sa scriem / [= (a
1
, . . . , a
n
) n loc de
/ [= [a
1
, . . . , a
n
] sau de echivalentul sau (/, a)
aA
[= (a
1
, . . . , a
n
).
8.3.3 Enunt uri. Formule universal adevarate
Denit iile 8.3.13
Enunt ul este universal adevarat, si notam aceasta cu:
[= ,
daca / [= , pentru orice structura / (de un tip xat ).
Formula (x
1
, . . . , x
n
) este universal adevarat a daca enunt ul x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
)
este universal adevarat.
Exemplul 8.3.14 Fie L
limbajul egalitat ii: fara operat ii, predicate si constante.

Structurile corespunzatoare sunt exact mult imile.
- pentru n 1, consideram enunt ul
n
denit de:
x
1
. . . x
n
[
_
1i<jn
(x
i
= x
j
) y(
_
n
i=1
y = x
i
)].
Atunci pentru orice mult ime A:
A [=
n
cardinalul lui A este n ([ A [= n).
- A are cel mult n elemente A [=
_
n
k=1
k
.
- A are cel put in n elemente A [=
_
n1
k=1

k
(n 2).
Exemplul 8.3.15 Fie L
limbajul teoriei grafurilor: cu un singur predicat binar,

R. Fie urmatorul graf simetric G = (X, R):
`
`
`
X = a, b, c, d, R = (a, b), (b, a), (b, c), (c, b), (b, d), (d, b), (c, d), (d, c).
Vrem sa vedem daca
G [= xyz(R(x, z) R(y, z)).
Aceasta este echivalent cu a arata ca urmatoarele patru armat ii sunt adevarate:
(1) G [= yz(R(a, z) R(y, z))
(2) G [= yz(R(b, z) R(y, z))
(3) G [= yz(R(c, z) R(y, z))
(4) G [= yz(R(d, z) R(y, z)).
Analizam (1): are loc daca una din urmatoarele armat ii este adevarata:
(1a) G [= z(R(a, z) R(a, z))
(1b) G [= z(R(a, z) R(b, z))
(1c) G [= z(R(a, z) R(c, z))
(1d) G [= z(R(a, z) R(d, z)).
De exemplu, (1b) are loc daca urmatoarele patru armat ii sunt adevarate:
(1ba) G [= (R(a, a) R(b, a))
(1bb) G [= (R(a, b) R(b, b))
(1bc) G [= (R(a, c) R(b, c))
(1bd) G [= (R(a, d) R(b, d)).
Se observa ca toate aceste armat ii sunt adevarate.
Exemplul 8.3.16 Fie G = (X, R) un graf simetric. Pentru x X, gradul lui x
este
deg(x) =[ y X [ xRy [ .
Pentru orice n 1, notam cu
n
(x) urmatoarea formula:
x
1
. . . x
n
[
_
n
i=1
xRx
i
y(
_
n
i=1
(y = x
i
) R(x, y))].
Formula
n
(x) exprima faptul ca x are gradul n. Iata si alte trei exemplicari
de formalizare a unor proprietat i de ordinul I:
- gradul lui x este cel mult n:
_
n
k=1
k
(x).
- gradul lui x este cel put in n + 2:
_
n+1
k=1

k
(x).
- exista un x astfel ncat gradul sau sa e mai mare ca 5 si mai mic ca 8:
x(
6
(x)
7
(x)).
Exemplul 8.3.17 Un monoid este o structura de forma / = (A, +, 0), unde +
este o operat ie binara, asociativa si 0 este element neutru.
Limbajul monoizilor va avea un simbol de operat ie binara, +, si o constanta, 0.
/ monoid / [= xyz(x+(y+z) = (x+y)+z)x(x+0 = 0+x = x).
Ordinul unui element a A este cel mai mic n astfel ncat na = 0; daca nu
exista un asemenea n, atunci ordinul lui a este .
Formula
ord
n
(x) : (x = 0) (2x = 0) . . . ((n 1)x = 0) (nx = 0)
exprima faptul ca ordinul lui x este n.
Observam ca ordinul lui x este nit nu este proprietate de ordinul I. Ea s-ar
putea exprima ca o disjunct ie innita:
_
n=1
ord
n
(x). O asemenea formula ar
presupune un limbaj ce admite disjunct ii si conjunct ii innite.
8.3.4 Deduct ia semantica din ipoteze
Vom deni acum not iunea de deduct ie semantica (n sensul lui Tarski).
Denit ia 8.3.18 Fie o mult ime de formule si o formula a lui L
.
Spunem ca se deduce semantic din ipotezele (si notam: [= ) daca este
adevarata n orice model / al lui :
/ [= =/ [= .
Observat ia 8.3.19 Cum / [= pentru orice structura / (prin convent ie), rezulta
c a:
[= [= .
Observat ia 8.3.20
, [= = [= .
Propozit ia 8.3.21
[= (x
1
, . . . , x
n
), [= (x
1
, . . . , x
n
) (x
1
, . . . , x
n
)
[= (x
1
, . . . , x
n
)
Demonstrat ie. Fie / [= . Conform ipotezei,
/ [= (x
1
, . . . , x
n
), / [= (x
1
, . . . , x
n
) (x
1
, . . . , x
n
).
Fie a
1
, . . . , a
n
A. Atunci / [= (a
1
, . . . , a
n
) si / [= (a
1
, . . . , a
n
) (a
1
, . . . , a
n
),
deci / [= (a
1
, . . . , a
n
). Am demonstrat ca / [= (x
1
, . . . , x
n
). 2
Propozit ia 8.3.22
[= (x
1
, . . . , x
n
)
[= x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
)
Teorema 8.3.23 (Teorema deduct iei semantice)
Fie o mult ime de formule, un enunt si o formula. Atunci are loc
urmatoarea echivalent a:
[= [= .
Demonstrat ie.
=: Din [= avem [= . Cum [= , rezulta [=
(conform Propozit iei 8.3.12).
=: Vom presupune = (x
1
, . . . , x
n
). Trebuie sa aratam ca:
/ [= =/ [= (x
1
, . . . , x
n
).
Fie / [= . Vrem sa aratam ca / [= (x
1
, . . . , x
n
), adica
/ [= x
1
. . . x
n
( (x
1
, . . . , x
n
)).
Fie a
1
, . . . , a
n
A; aratam ca
/ [= (a
1
, . . . , a
n
).
Aceasta este echivalent cu
/ [= =/ [= (a
1
, . . . , a
n
).
Presupunem / [= , de unde / [= . Conform ipotezei, / [= (x
1
, . . . , x
n
),
deci / [= (a
1
, . . . , a
n
). 2
Observat ia 8.3.24 Implicat ia = este adevarata pentru cazul cand este o for-
mula arbitrara. Implicat ia = nu este adevarata n general:
x = y [= (x = z): pentru ca / [= (x = y) = / [= (x = z).
Nu avem nsa [= (x = y) (x = z).

Intr-adevar, daca ar asa, atunci am avea
/ [= (x = y) = x = z pentru orice structura /. Atunci
/ [= xyz(x = y x = z),
ceea ce nu este adevarat.
Exercit iile 8.3.25
[=
(1)
[= x x
[=
(2)
[= x x
[=
(3)
[= x x
[=
(4)
[= x x
Exercit iul 8.3.26 Fie C
S
() = [ formula, [= . Atunci pentru orice
formula ,
[= C
S
() [= .
8.3.5 Exemple de enunt uri universal adevarate
In aceasta subsect iune vom prezenta o lista de enunt uri universal adevarate,
precum si unele enunt uri ce nu sunt universal adevarate. Atunci cand nu se pre-
cizeaza, se va presupune ca | | = | |
A
, unde / este o structura oarecare.
Exemplul 8.3.27
[= x ((x) (x)) (x(x) x(x)).
Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
- |x ((x) (x)) (x(x) x(x))| = 1
- |x((x) (x))| (|x(x)| |x(x)|) = 1
- |x((x) (x))| |x(x)| |x(x)|
- |x((x) (x))| |x(x)| |x(x)|
-
_
aA
|(a) (a)|
_
aA
|(a)|
_
aA
|(a)|
-
_
aA
(|(a)| (|(a)| |(a)|))
_
aA
|(a)|.
Pentru a stabili aceasta ultima inegalitate, este sucient sa aratam ca pentru orice
a A avem
|(a)| (|(a)| |(a)|) |(a)|.
Ori, n orice algebra Boole avem: x (x y) = x y y.
Exemplul 8.3.28
,[= (x(x) x(x)) x((x) (x)).
Consideram un limbaj cu un singur predicat, <, si cu doua constante, 2, 3.
Fie structura / = (1, 2, . . . , n, . . ., <, 2, 3) si formulele:
(x) : x = 2,
(x) : x 3, (x 3 este abrevierea lui (x < 3)).
Considerand interpretari n structura / ment ionata, avem:
| x(x) x(x)| = |x(x)| |x(x)| =
(
_
n=1
|n = 2|) (
_
n=1
|n 3|) = 0 0 = 1.
|x((x) (x))| =
_
n=1
|n = 2 n 3| =
_
n=1
(|n = 2| |n 3|) = 0.
Rezulta:
|(x(x) x(x)) x((x) (x))| =
|x(x) x(x)| |x((x) (x))| = 1 0 = 0.
Exemplul 8.3.29
[= (x(x) x(x)) x((x) (x)).
Este echivalent cu a demonstra:
(
_
aA
|(a)|) (
_
bA
|(b)|)
_
aA
(|(a)| |(a)|)
ceea ce este echivalent cu:
(
_
aA
|(a)|) (
_
bA
|(b)|)
_
aA
(|(a)| |(a)|)
ceea ce este echivalent cu:
_
aA
(|(a)|
_
bA
|(b)|)
_
aA
(|(a)| |(a)|).
Aceasta din urma inegalitate este evidenta.
Exemplul 8.3.30
,[= x ((x) (x)) (x(x) x(x)).
Consideram limbajul cu un singur predicat binar < si cu constantele 1, 2.
Luam tot structura / = (1, 2, . . . , n, . . ., <, 1, 2) si formulele:
(x) : x 1,
(x) : x = 2.
|x ((x) (x))| =
_
n1
(|n 1| |n = 2|) = 1;
|x(x)| =
_
n
|n 1| = 1; |x(x)| =
_
n
|n = 2| = 0;
|x(x) x(x)| = |x(x)| |x(x)| = 1 0 = 0;
|x ((x) (x)) (x(x) x(x))| =
|x ((x) (x))| |x(x) x(x)| = 1 0 = 0.
Exemplul 8.3.31
[= (x(x) x(x)) x ((x) (x)).
|x(x) x(x)| = (
_
aA
|(a)|) (
_
bA
|(b)|) =
(
_
aA
|(a)|)
_
bA
|(b)| =
_
bA
((
_
aA
|(a)|) |(b)|)
_
bA
(|(b)| |(b)|) = |x((x) (x))|.
Exemplul 8.3.32
,[= x ((x) (x)) (x(x) x(x)).
Consideram limbajul ce are o operat ie binara, +, un predicat binar, <, si o con-
stanta, 1.
Structura este / = (N
, +, <, 1), iar formulele:

(x) : y(x = y +y) (x este par),
(x) : x < 1.
|x ((x) (x))| =
_
n
(|n este par| |n < 1|) = 1;
|x(x) x(x)| = |x(x este par)| |x(x < 1)| = 1 0 = 0;
|x ((x) (x))| |x(x) x(x)| = 1 0 = 0.
Exemplul 8.3.33
[= x ((x) (x)) (x(x) x(x)).
Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
- |x ((x) (x)) (x(x) x(x))| = 1,
- |x ((x) (x))| |x(x)| |x(x)|,
- |x(x)| |x ((x) (x))| |x(x)|.
Demonstram ultima inegalitate:
|x(x)| |x ((x) (x))| =
_
aA
|(a)| (
_
bA
(|(b)| |(b)|)) =
_
bA
[(
_
aA
|(a)|) (|(b)| |(b)|)]
_
bA
[|(b)| (|(b)| |(b)|)] =
_
bA
(|(b)| |(b)|)
_
bA
|(b)| = |x(x)|.
Exemplul 8.3.34
,[= (x(x) x(x)) x ((x) (x)).
Fie L
limbajul egalitat ii, mbogat it cu constantele 1, 2 si A = N.

Consideram formulele:
(x) : x = 1,
(x) : x = 2.
|x(x = 1) x(x = 2)| = |x(x = 1)| |x(x = 2)| = 0 1 = 1;
|x(x = 1 x = 2)| = 0.
Exemplul 8.3.35
[= (x(x) x(x)) x ((x) (x)).
|x(x) x(x)| = |x(x)| |x(x)| =
(
_
aA
|(a)|) (
_
bA
|(b)|) =
_
a,bA
(|(a)| |(b)|)
_
aA
(|(a)| |(a)|) = |x((x) (x))|.
Exemplul 8.3.36
,[= x ((x) (x)) (x(x) x(x)).
Se considera un limbaj cu o operat ie binara, +, / = (N, +).
Consideram formulele:
(x) : x = 2x (2x este termenul x +x),
(x) : (x = 2x).
|x[(x = 2x) (x ,= 2x)]| = 1;
|x(x = 2x)| = 0, |x(x,=2x)| = 0.
Deci,
|x[(x = 2x) (x,=2x)] [x(x = 2x) x(x,=2x)]| = 1 (0 0) = 1 0 = 0.
Exemplul 8.3.37
[= x ((x) (x)) (x(x) x(x)).
|x ((x) (x))| =
_
aA
(|(a)| |(a)|)
_
aA
[
_
bA
(|(b)| |(a)|)] =
_
aA
[(
_
bA
|(b)|) |(a)|] = (
_
bA
|(b)|) (
_
aA
|(a)|) =
|x(x)| |x(x)| = |x(x) x(x)|.
Exemplul 8.3.38
,[= (x(x) x(x)) x ((x) (x)).
Luam un limbaj cu un predicat binar, <, si doua constante, 2, 3. / = (N, <, 2, 3).
|x(x = 2) x(x < 3)| = |x(x = 2)| |x(x < 3)| = 1 0 = 1,
|x[(x = 2) (x < 3)]| = 0.
Rezulta:
,[= (x(x = 2) x(x < 3)) x((x = 2) (x < 3)).
Exemplul 8.3.39
[= x ((x) (x)) (x(x) x(x)).
Exemplul 8.3.40
[= x ((x) (x)) (x(x) x(x)).
Exemplul 8.3.41
,[= (x(x) x(x)) x ((x) (x)).
,[= (x(x = 2) x(x = 3)) x ((x = 2) (x = 3))
(se ia limbajul egalitat ii, mbogat it cu doua constante, 2, 3 si / = (N, 2, 3)).
Exemplul 8.3.42
[= x ((x) (x)) (x(x) x(x)).
Revine la inegalitatea:
_
aA
(|(a)| |(a)|) (
_
aA
|(a)|) (
_
bA
|(b)|) =
_
aA
(|(a)|
_
bA
|(b)|).
Exemplul 8.3.43
,[= (x(x) x(x)) x ((x) (x)).
Se considera un limbaj cu un predicat binar, <, si cu constantele 2, 3.
/ = (N
, <, 2, 3).
,[= (x(x 1) x(x = 2)) x ((x 1) (x = 2)).
Exemplul 8.3.44
[= x ((x) (x)) (x(x) x(x)).
Exemplul 8.3.45
[= x
1
. . . x
n
y
1
. . . y
m
[(x
1
, . . . , x
n
) (y
1
, . . . , y
m
)]
[x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
) y
1
. . . y
m
(y
1
, . . . , y
m
)].
Exemplul 8.3.46
[= x
1
. . . x
n
y
1
. . . y
m
[(x
1
, . . . , x
n
) (y
1
, . . . , y
m
)]
[x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
) y
1
. . . y
m
(y
1
, . . . , y
m
)].
Exemplul 8.3.47
[= x
1
. . . x
n
y
1
. . . y
m
[(x
1
, . . . , x
n
) (y
1
, . . . , y
m
)]
[x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
) y
1
. . . y
m
(y
1
, . . . , y
m
)].
Exemplul 8.3.48
[= x
1
. . . x
n
y
1
. . . y
m
[(x
1
, . . . , x
n
) (y
1
, . . . , y
m
)]
[x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
) y
1
. . . y
m
(y
1
, . . . , y
m
)].
8.4. TEOREMA DE COMPLETITUDINE EXTINS
A. MODELE HENKIN 235

8.4 Teorema de completitudine extinsa. Modele
Henkin
Completitudinea calculului cu predicate apare ca problema n monograa lui
Hilbert si Ackermann din 1928 [57]. Prima demonstrat ie a teoremei de completi-
tudine pentru calculul cu predicate a fost obt inuta de Godel n teza sa de doctorat
din 1929 si publicata apoi n [46]. Godel a demonstrat ntai completitudinea cal-
culului cu predicate fara egalitate, apoi a extins rezultatul si pentru limbaje cu
egalitate. Limbajele considerate de Godel erau numarabile si nu cont ineau sim-
boluri de operat ii.

In [46], este obt inuta si teorema de compacitate, ca un corolar
al teoremei de completitudine. Demonstrat ia originara a teoremei de completitu-
dine (bazata pe aducerea enunt urilor la forma normala Skolem) are n prezent mai
mult un interes istoric. Teorema de completudine a lui Godel stabileste echivalent a
teoremelor formale cu enunt urile universal adevarate.

In lucrarea [54], Henkin
demonstreaza (pentru limbaje de orice cardinal) urmatorul rezultat: orice teorie
consistenta a lui L
admite un model. O consecint a imediata a sa este teorema de

completitudine extinsa, ce arma echivalent a deduct iei formale n L
cu deduct ia
semantica. Teorema de completitudine a lui Godel este un caz particular al teoremei
de completitudine extinsa.
In aceasta sect iune, prezentam n detaliu demonstrat ia data de Henkin pen-
tru teorema de completitudine extinsa. Metoda folosita de Henkin n demonstrat ie
(cunoscuta sub numele de metoda constantelor) este un instrument ecace pentru
construct ii de modele ale teoriilor consistente (vedet i discut ia din [55]). Ea a fost
folosita apoi cu succes n demonstrarea unor teoreme de completitudine pentru alte
sisteme logice (intuit ionist, modal, temporal, etc.), ca si a unor teoreme importante
ale teoriei modelelor (teorema de omitere a tipurilor, teoreme de interpolare de tip
Craig, teoreme ale celor doi cardinali, etc.) (vedet i [3], [19], [80]).
Fie L
un limbaj de ordinul I. Prin denit ie, cardinalul lui L
este:
[ L
[=[ Form(L
) [=[ Sent(L
) [ .
Observat ia 8.4.1 Presupunem ca V este numarabila si ca mult imile de operat ii,
de relat ii si de constante sunt cel mult numarabile. Atunci
[ L
[=[ Form(L
) [=[ Sent(L
) [= ,
unde este cardinalul mult imilor numarabile. Spunem ca L
este limbaj numarabil.

Fie C o mult ime de constante noi si L
(C) limbajul obt inut din L
prin adaugarea
constantelor din C.
Observat ia 8.4.2 Daca [ L
[=[ C [, atunci [ L
(C) [=[ L
[=[ C [.
Lema 8.4.3 Fie (x) o formula n L
, c o constanta din C si (c) enunt ul din

L
(C) obt inut prin nlocuirea lui x cu c. Atunci pentru orice teorie T a lui L
,
avem:
T (c) n L
(C) T x(x) n L
.
Demonstrat ie.
=: Daca
1
(c), . . . ,
n
(c) = (c) este o demonstrat ie formala a lui (c) din T n
L
(C), atunci
1
(x), . . . ,
n
(x) este o demonstrat ie formala a lui (x) din T n L
.
Atunci T (x) n L
, deci T x(x).
=: Daca T x(x) n L
, atunci T x(x) n L
(C). Cum (x) (c),

rezulta T (c) n L
(C). 2
Lema 8.4.4 Daca T este o teorie consistenta n L
, atunci T este consistenta si

n L
(C).
Demonstrat ie. Presupunem ca T nu este consistenta n L
(C), deci exista

(c
1
, . . . , c
n
) L
(C), astfel ncat

T (c
1
, . . . , c
n
) (c
1
, . . . , c
n
), c
1
, . . . , c
n
C.
Conform Lemei 8.4.3,
T x
1
. . . x
n
((x
1
, . . . , x
n
) (x
1
, . . . , x
n
)),
deci:
T (x
1
, . . . , x
n
) (x
1
, . . . , x
n
) n L
,
ceea ce contrazice consistent a lui T. 2
O teorie nchisa este formata numai din enunt uri.
In continuare, vom considera numai teorii nchise.

Denit ia 8.4.5 Fie T o teorie consistenta n L
(C). T se numeste teorie Henkin,

daca pentru orice formula (x) a lui L
(C), cu cel mult o variabila libera x, exista

c C, astfel ncat
T x(x) (c).
Observat ia 8.4.6 Implicat ia
T (c) x(x)
are loc ntotdeauna.
Pentru a da o interpretare not iunii de teorie Henkin, vom gandi o formula (x)
ca pe o ecuat ie n x. Atunci enunt ul x(x) va semnica existent a solut iilor
lui (x), iar (c) va nsemna ca c este o solut ie a lui (x).
Atunci condit ia T x(x) (x) din denit ia teoriei Henkin se interpreteaza
astfel: daca n ipotezele T ecuat ia (x) admite solut ie, atunci o solut ie a sa poate
aleasa din mult imea C.

Lema 8.4.7 Fie L
un limbaj de ordinul I si C o mult ime de constante, astfel

nc at [ L
[=[ C [. Daca T este o teorie consistenta n L
, atunci exista o teorie

Henkin T n L
(C), cu T T.
Demonstrat ie. Vom face demonstrat ia numai pentru limbaje numarabile:
[ LPC [=[ C [=[ L
(C) [= .
Fie C = (c
n
)
n<
o enumerare a lui C, cu n ,= m =c
n
,= c
m
.
Fie (
n
(x
n
))
n<
o enumerare a formulelor lui L
(C) cu cel mult o variabila

libera. Construim prin induct ie:
un sir de teorii (T
n
)
n<
ale lui L
(C), cu T
0
= T,
un sir de constante din C: (e
n
)
n<
,
cu proprietat ile:
(i) T
n
este consistenta n L
(C),
(ii) T
n+1
= T
n
x
n
n
(x
n
)
n
(e
n
),
unde e
n
este o constanta din C ce nu apare n T
n
si
x
n
=
_
variabila libera a lui
n
, daca exista,
orice variabila, daca
n
nu are variabile libere.
Vom lua denit ia prin recurent a a teoriilor T
n
ca ind data de (ii). Ramane sa
ar atam ca daca T
n
este consistenta, atunci si T
n+1
este consistenta.
Presupunem prin absurd ca teoria
T
n
x
n
n
(x
n
)
n
(e
n
)
este inconsistenta n L
(C), deci, aplicand Propozit ia 8.2.28, rezulta

T
n
(x
n
n
(x
n
)
n
(e
n
)).
Atunci
T
n
x
n
n
(x
n
)
n
(e
n
),
deci T
n
x
n
n
(x
n
) si T
n

n
(e
n
).
Lema 8.4.3 implica T
n
x
n
n
(x
n
), deci T
n
x
n
n
(x
n
): contradict ie cu
faptul ca T
n
este consistenta.
Construct ia prin induct ie s-a terminat. Fie T =
n<
T
n
. Se verica usor ca T
este consistenta. Sa aratam ca T este teorie Henkin.
Fie (x) L
(C) cu cel mult o variabila libera x, deci exista n cu (x) =
n
(x
n
):
x(x) (e
n
) = x
n
n
(x
n
)
n
(e
n
) T
n+1
T.
Atunci T x(x) (e
n
) si T este o teorie Henkin. 2
Lema 8.4.8 Fie T T
, T este teorie Henkin, T
este consistenta. Atunci T
este
teorie Henkin.
Demonstrat ie. Direct din denit ie. 2
Fie C o mult ime de constante de acelasi cardinal cu limbajul L
si L
(C)
limbajul obt inut din L
prin adjunct ionarea constantelor din C.

Fixam o teorie Henkin consistenta maximala n L
(C).
Pe mult imea C, consideram relat ia binara:
c d
def.
(c = d) (c = d).
Lema 8.4.9 este o relat ie de echivalent a.
Demonstrat ie. Aratam ca relat ia este reexiva, simetrica si tranzitiva.
c c: c = c.
c d = d c:
Daca c d, atunci c = d. Deoarece c = d d = c, se obt ine d = c,
deci d c.
c d, d e = c e:
Intr-adevar, (c d, d e) implica ( c = d, d = e) implica (c = d)(d

= e); dar avem si [(c = d)(d = e)] (c = e); rezulta (c = e), deci c e. 2
Vom considera mult imea cat A = C/ ; c
va clasa de echivalent a a lui c C.

Lema 8.4.10 Fie t(x
1
, . . . , x
n
) un termen al lui L
si c
1
, . . . , c
n
C. Atunci
x(t(c
1
, . . . , c
n
) = x).
Demonstrat ie. Fie (x) formula din L
(C): t(c
1
, . . . , c
n
) = x.
(t(c
1
, . . . , c
n
)) x(x)
t(c
1
, . . . , c
n
) = t(c
1
, . . . , c
n
) x(t(c
1
, . . . , c
n
) = x)
t(c
1
, . . . , c
n
) = t(c
1
, . . . , c
n
)
x(t(c
1
, . . . , c
n
) = x). 2
Lema 8.4.11 Fie t(x
1
, . . . , x
n
) un termen al lui L
si c
1
, . . . , c
n
C constante.
Atunci exista d C, astfel ncat:
t(c
1
, . . . , c
n
) = d.
Demonstrat ie. Conform Lemei 8.4.10, x(t(c
1
, . . . , c
n
) = x).
este o teorie Henkin, deci exista d C astfel ncat:
x(t(c
1
, . . . , c
n
) = x) (t(c
1
, . . . , c
n
) = d).
Prin m.p., rezulta:
t(c
1
, . . . , c
n
) = d. 2

Vom organiza acum A ca o structura pentru L
.
Fie f un simbol de operat ie n-ara. Denim operat ia n-ara f
A
pe A astfel:
f
A
(c
1
, . . . , c
n
) = d
def.
f(c
1
, . . . , c
n
) = d.
Pentru orice c
1
, . . . , c
n
C, exista d C, astfel ncat f(c
1
, . . . , c
n
) = d
(conform Lemei 8.4.11). 2
Lema 8.4.12 f
A
este bine denita.
Demonstrat ie. Trebuie sa aratam ca:
(c
i
d
i
, i = 1, . . . , n) si c d) =( f(c
1
, . . . , c
n
) = c f(d
1
, . . . , d
n
)
= d).
Anume vom arata ca:
(c
i
d
i
, i = 1, . . . , n) si (c d ) si ( f(c
1
, . . . , c
n
) = c) implica
f(d
1
, . . . , d
n
) = d.
Intr-adevar,
( c
i
= d
i
, i = 1, . . . , n) si ( (c = d)) si ( f(c
1
, . . . , c
n
) = c) implica:
(f(c
1
, . . . , c
n
) = c)
_
n
i=1
(c
i
= d
i
) (c = d).
Dar,
(f(c
1
, . . . , c
n
) = c)
_
n
i=1
(c
i
= d
i
) (c = d) (f(d
1
, . . . , d
n
) = d),
deci, prin m.p., rezulta
f(d
1
, . . . , d
n
) = d. 2
Fie R un simbol de relat ie n-ara. Denim relat ia n-ara R
A
pe A astfel:
R
A
def.
= (c
1
, . . . , c
n
) [ R(c
1
, . . . , c
n
).
Lema 8.4.13 R
A
este bine denita.
Demonstrat ie. Trebuie sa aratam ca:
c
i
d
i
, i = 1, . . . , n = (R(c
1
, . . . , c
n
) R(d
1
, . . . , d
n
) ).
Anume vom arata ca:
( c
i
= d
i
, i = 1, . . . , n si R(c
1
, . . . , c
n
)) implica R(c
1
, . . . , c
n
)
_
n
i=1
(c
i
= d
i
).
Dar,
R(c
1
, . . . , c
n
)
_
n
i=1
(c
i
= d
i
) R(d
1
, . . . , d
n
),
de unde, prin m.p., rezulta
R(d
1
, . . . , d
n
).
2
Fie d o constanta a lui L
. Conform Lemei 8.4.11, exista c C, cu d = c.

Denim d
A
= c
def.
(d = c) .
Lema 8.4.14 Denit ia lui d
A
este corecta.
Demonstrat ie. Daca c
1
, c
2
C, d = c
1
, d = c
2
, atunci (d = c
1
) (d
= c
2
). Cum
(d = c
1
) (d = c
2
) (c
1
= c
2
), rezulta (c
1
= c
2
), deci c
1
= c
2
. 2
Daca c C, atunci punem c
A
= c
In acest fel, am obt inut o structura / a limbajului L
(C).
Lema 8.4.15 Daca t(x
1
, . . . , x
n
) este un termen si c, c
1
, . . . , c
n
C, atunci:
t
A
(c
1
, . . . , c
n
) = c
t(c
1
, . . . , c
n
) = c.
Demonstrat ie. Prin induct ie, dupa modul de formare a termenului t.
Tratam numai pasul induct iei.
Fie t = f(t
1
(x
1
, . . . , x
n
), . . . , t
m
(x
1
, . . . , x
n
)) si presupunem ca echivalent a are
loc pentru termenii t
1
, . . . , t
m
. Conform Lemei 8.4.11, exista d
1
, . . . , d
m
C,
t
i
(c
1
, . . . , c
n
) = d
i
, pentru i = 1, . . . , m. Din ipoteza induct iei,
t
A
i
(c
1
, . . . , c
n
) = d
i
, i = 1, . . . , m.
Atunci
t
A
(c
1
, . . . , c
n
) = c
f
A
(t
A
1
(c
1
, . . . , c
n
), . . . , t
A
m
(c
1
, . . . , c
n
)) = c
f
A
(d
1
, . . . , d
m
) = c
(d
1
, . . . , d
m
) = c (conform denit iei lui f
A
)
f(t
1
(c
1
, . . . , c
n
), . . . , t
m
(c
1
, . . . , c
n
)) = c ()
t(c
1
, . . . , c
n
) = c,
unde () rezulta astfel:
t
i
(c
1
, . . . , c
n
) = d
i
, i = 1, . . . , m implica echivalent a urmatoare
f(t
1
(c
1
, . . . , c
n
), . . . , t
m
(c
1
, . . . , c
n
)) = c f(d
1
, . . . , d
m
) = c. 2
Lema 8.4.16 Pentru orice formula (x
1
, . . . , x
n
) L si pentru orice c
1
, . . . , c
n

C, avem:
/ [= [c
1
, . . . , c
n
] (c
1
, . . . , c
n
) (c
1
, . . . , c
n
).

Demonstrat ie. Dupa modul de formare a formulei .
este de forma t
1
(x
1
, . . . , x
n
) = t
2
(x
1
, . . . , x
n
):
Conform Lemei 8.4.11, exista d
i
C, cu t
i
(c
1
, . . . , c
n
) = d
i
, i = 1, 2. Aplicand
Lema 8.4.15, obt inem:
d
i
= t
A
i
(c
1
, . . . , c
n
), i = 1, 2.
In acest caz,
/ [= [c
1
, . . . , c
n
] t
A
1
(c
1
, . . . , c
n
) = t
A
2
(c
1
, . . . , c
n
)
d
1
= d
2
d
1
= d
2
t
1
(c
1
, . . . , c
n
) = t
2
(c
1
, . . . , c
n
).
Ultima echivalent a rezulta din d
i
= t
i
(c
1
, . . . , c
n
), i = 1, 2 si din axiomele
egalitat ii.
este de forma R(t
1
, . . . , t
m
), cu t
i
= t
i
(x
1
, . . . , x
n
), i = 1, . . . , m:
Conform Lemei 8.4.11, exista d
1
, . . . , d
m
C, cu
(*) t
i
(c
1
, . . . , c
n
) = d
i
, 1 = 1, . . . , m.
Aplicand Lemma 8.4.15, obt inem:
d
i
= t
A
i
(c
1
, . . . , c
n
), i = 1, . . . , m.
Atunci
/ [= [c
1
, . . . , c
n
] (t
A
1
(c
1
, . . . , c
n
), . . . , t
A
m
(c
1
, . . . , c
n
)) R
A
(d
1
, . . . , d
m
) R
A
R(d
1
, . . . , d
m
) (conform denit iei lui R
A
)
R(t
1
(c
1
, . . . , c
n
), . . . , t
m
(c
1
, . . . , c
n
)) conform (*)
(c
1
, . . . , c
n
) .
este de forma (x
1
, . . . , x
n
):
Ipoteza inductiei este:
/ [= [c
1
, . . . , c
n
] (c
1
, . . . , c
n
) .
Atunci
/ [= [c
1
, . . . , c
n
] / ,[= [c
1
, . . . , c
n
]
(c
1
, . . . , c
n
) ,
(c
1
, . . . , c
n
) ( este consistenta maximala)
(c
1
, . . . , c
n
) .
este de forma
1

2
: exercit iu !
(x
1
, . . . , x
n
) este x(x, x
1
, . . . , x
n
):
/ [= [c
1
, . . . , c
n
] exista c
A, / [= [c
, c
1
, . . . , c
n
]
exista c C, (c, c
1
, . . . , c
n
) (ipoteza induct iei)
x(x, c
1
, . . . , c
n
) ( este teorie Henkin)
(c
1
, . . . , c
n
) .
2
Observat ia 8.4.17 Conform Propozit iei 8.4.16, pentru orice enunt L
(C),
are loc echivalent a
/ [= ,
de unde rezulta
/ [= .
/ se numeste modelul Henkin asociat teoriei . Il vom mai nota si /
.
Teorema 8.4.18 Daca T este o teorie consistenta, atunci ea admite un model.
Demonstrat ie. Fie T o teorie consistenta a lui L
. Fie C o mult ime de constante

noi, cu [ C [=[ L
[. Conform Lemei 8.4.7, exista o teorie Henkin T, astfel ncat

T T. Fie o teorie consistenta maximala a lui L
(C), cu T . este o teorie

Henkin (conform Lemei 8.4.8).
Consideram modelul Henkin /, asociat lui . Conform Propozit iei 8.4.16, pen-
tru orice formula (x
1
, . . . , x
n
) L si c
1
, . . . , c
n
C:
/ [= [c
1
, . . . , c
n
] (c
1
, . . . , c
n
) .
Cum T , rezulta de aici ca / [= T. 2
Teorema 8.4.18 este valabila pentru limbaje de orice cardinal innit. Cu except ia
Lemei 8.4.7, tot i pasii necesari obt inerii Teoremei 8.4.18 au fost demonstrat i n cazul
general. Lema 8.4.7 a fost demonstrata numai pentru limbaje numarabile, pentru
a evita folosirea induct iei transnite.
Teorema 8.4.19 (Teorema de completitudine extinsa)
Fie o teorie si o formula a lui L
. Atunci
[= .
Demonstrat ie.
=: Prin induct ie, n raport cu denit ia not iunii .
=: Presupunem , , deci este consistenta. Fie / [= ; atunci
/ [= si / ,[= . Rezulta ,[= . 2
Corolarul 8.4.20 (Teorema de completitudine)
Pentru orice formula a lui L
, are loc echivalent a urmatoare:

[= .

Demonstrat ie. Luam = . 2
Observat ia 8.4.21 Se verica usor ca reciproca Teoremei 8.4.18 este adevarata:
daca o teorie admite un model, atunci ea este consistenta.
Observat ia 8.4.22 Daca este o teorie Henkin si /
este modelul sau Henkin,

atunci
[ A
[[ C [=[ L
(C) [=[ L
[ .
Corolarul 8.4.23 (Teorema Lovenheim-Skolem) Orice teorie consistent a T
ntr-un limbaj numarabil admite un model cel mult numarabil.
Demonstrat ie. Din Teorema 8.4.18 si din observat ia precedenta. 2
Corolarul 8.4.24 (Teorema de compacitate)
O teorie T admite un model daca si numai daca orice parte nita a sa admite
un model.
Demonstrat ie. Se aplica Teorema 8.4.18, plus observatia: T este consistenta daca
si numai daca orice parte nita a sa este consistenta. 2
Corolarul 8.4.25 Daca T are modele nite sucient de mari, atunci T admite un
model innit.
Demonstrat ie. Fie C = c
n
[ n < o mult ime numarabila de constante noi.
Consideram teoria lui L
(C):
= T (c
n
= c
m
) [ n < m < .
Orice submult ime nita
a lui are un numar nit de constante din C; e ele

continute n c
0
, . . . , c
m
. Fie /
[= T cu [ A
[ m+1. Atunci exista a

0
, . . . , a
m

A
, distincte, deci (/
, a
0
, . . . , a
m
) [=
. Punand a
m+1
, a
m+2
, . . . arbitrare, este
evident ca
(/
, a
0
, . . . , a
m
, a
m+1
, . . .) [=
.
Conform Teoremei de compacitate, admite un model
(B, b
0
, . . . , b
m
, . . .) [= ,
cu (b
m
) distincte doua cate doua.
Deci, B [= T si [ B [ . 2
Observat ia 8.4.26 Teorema de completitudine extinsa (Teorema 8.4.19) a fost
demonstrata pe baza Teoremei 8.4.18, iar Teorema de completitudine a rezultat ca
un caz particular al Teoremei 8.4.19. La randul ei, Teorema 8.4.18 poate obt inuta
din Teorema de completitudine.
Pentru a proba aceasta armat ie, sa consideram un enunt al unei teorii con-
sistente T. Atunci este o mult ime consistenta, deci, aplicand Propozit ia 8.2.28,
, . Conform Teoremei de completitudine, ,[= , deci exista o structura / astfel
ncat / ,[= . Rezulta / [= pentru orice T, deci / [= T.
In demonstrat ia celor trei rezultate (Teorema 8.4.18, Teorema 8.4.19 si Corolarul

8.4.20) a fost invocata axioma alegerii (n forma sa echivalenta, cunoscuta sub
numele de axioma lui Zorn).

Intr-o axiomatizare a teoriei mult imilor fara
axioma alegerii (de exemplu, Zermelo-Fraenkel), aceste trei rezultate devin enunt uri
echivalente logic.
8.5 Cum se stabileste daca o formula este teorema
formala
Exista trei moduri n care putem stabili ca o formula este teorema formala:
pe cale sintactica: construind o demonstrat ie formala a formulei;
pe cale algebrica: prin trecerea la algebra Lindenbaum-Tarski;
pe cale semantica: calculand || ntr-o structura / oarecare.
Vom exemplica pe cateva cazuri:
Exemplul 8.5.1 Care din urmatoarele enunt uri este teorema formala ?
(a) xy(x, y) yx(x, y),
(b) yx(x, y) xy(x, y).
Solut ie:
Vom arata ca (a) este o teorema formala.
sintactic:
y(x, y) (x, y) axioma
xy(x, y) x(x, y) (Exercit iul 8.3.25(2))
y[xy(x, y) x(x, y)] P.G.
y[xy(x, y) x(x, y)]
[xy(x, y) yx(x, y)] axioma
xy(x, y) yx(x, y) m.p..
algebric:
p(xy(x, y) yx(x, y)) = p(xy(x, y)) p(yx(x, y)) =
[
_
uV
_
vV
p((u, v))] [
_
wV
_
zV
p((w, z))] =
_
u
[(
_
v
p((u, v)))
_
w
_
z
p((w, z))] =
_
u
_
w
[(
_
v
p((u, v))) (
_
z
p((w, z))] =
8.5. CUM SE STABILESTE DAC
A O FORMUL
A ESTE TEOREM
A FORMAL
A245
_
u,w
[(
_
v
p((u, v)))
_
z
p((w, z))] =
_
u,w
[
_
v
p((u, v))
_
z
p((w, z))] =
_
u,w
_
v,z
[p((u, v)) p((w, z))] = 1,
deoarece
_
v,z
[p((u, v)) p((w, z))] = 1.
semantic:
Fie / o structura n care calculam | |.
|xy(x, y) yx(x, y)| = |xy(x, y)| |yx(x, y)| = 1
|xy(x, y)| |yx(x, y)|
_
aA
_
bA
|(a, b)|
_
dA
_
cA
|(c, d)|
_
bA
|(a, b)|
_
cA
|(c, d)|, pentru orice a, d A.
Ultima inegalitate este evidenta.
Vom arata ca (b) nu este teorema formala.
Fie L
limbajul egalitat ii, / structura: A = , , cu ,= si (x, y) formula:

x = y. Atunci
|yx(x = y)| =
_
bA
_
aA
|a = b| =
(| = | | = |) (| = | | = |) = (1 0) (0 1) = 1.
|xy(x = y)| =
_
aA
_
bA
|a = b| =
(| = | | = |) (| = | | = |) = (1 0) (0 1) = 0.
Atunci
|yx(x, y) xy(x, y)| = |yx(x = y)| |xy(x = y)| = 1 0 = 0.
Rezulta ca (b) nu este teorema formala.
Exemplul 8.5.2 Care din urmatoarele enunt uri este teorema formala ?
(a) zxy(x, y, z) yzx(x, y, z),
(b) yzx(x, y, z) zxy(x, y, z).
Solut ie:
Demonstram ca (a) este teorema formala.
sintactic:
y(x, y, z) (x, y, z) axioma
xy(x, y, z) x(x, y, z) (Exercit iul 8.3.25(2))
zxy(x, y, z) zx(x, y, z) (Exercit iul 8.3.25(1))
y[zxy(x, y, z) zx(x, y, z)] P.G.
y[zxy(x, y, z) zx(x, y, z)]
[zxy(x, y, z) yzx(x, y, z)] axioma
zxy(x, y, z) yzx(x, y, z) m.p..
algebric:
p(zxy(x, y, z) yzx(x, y, z)) =
p(zxy(x, y, z)) p(yzx(x, y, z)) =
[
_
w
_
u
_
v
p((u, v, w))] [
_
v
_
w
_
u
p((u
, v
, w
))] =
_
v
,w
[(
_
w
_
u
_
v
p((u, v, w))
_
u
p((u
, v
, w
))] = . . . = 1.
semantic:
|zxy(x, y, z) yzx(x, y, z)| =
|zxy(x, y, z)| |yzx(x, y, z)| =
(
_
cA
_
aA
_
bA
|(a, b, c)| (
_
b
A
_
c
A
_
a
A
|(a
, b
, c
)|).
Trebuie sa aratam ca:
_
c
_
a
_
b
|(a, b, c)|
_
b
_
c
_
a
|(a
, b
, c
)|,
ceea ce este echivalent cu
_
c
_
a
_
b
|(a, b, c)|
_
a
|(a
, b
, c
)|, pentru orice b
, c
A.
Aceasta ultima inegalitate este usor de probat.
Demonstram ca (b) nu este teorema formala.
Consideram un limbaj cu un singur predicat n-ar, +, unde (x, y, z) este
x +y = z si / = (N, +). Atunci
|yzx(x, y, z) zxy(x, y, z)| =
|yzx(x, y, z)| |zxy(x, y, z)|.
Dar,
|yzx(x, y, z)| =
_
n,pN
_
mN
|m+p = n| = 1 si
|zxy(x, y, z)| =
_
p
_
n
_
m
|m+p = n|.
Facem p = 0 si calculam termenul corespunzator din intersect ia dupa p:
_
n
_
m
|m+ 0 = n| =
_
n
_
m
|m = n| = 0,
deoarece pentru orice n,
_
m
|m = n| = 0.
Prin urmare, 1 0 = 0, deci (b) nu este teorema formala.
Exercit iul 8.5.3 Fie Q
1
, Q
2
, Q
3
, si o permutare a 1, 2, 3. Sa se
determine care din enunt urile:
Q
1
x Q
2
y Q
3
z (x, y, z) Q
(1)
x Q
(2)
y Q
(3)
z (x, y, z)
este teorema formala.
Partea V
si probabilitat i
247
249
Evenimentul si probabilitatea sunt not iunile pe care este construita teoria proba-
bilitat ilor. Este acceptata ipoteza ca mult imea evenimentelor asociate unei expe-
rient e aleatoare are o structura de algebra Boole. Atunci probabilitat ile vor
funct ii denite pe algebre Boole si luand valori n intervalul [0,1] (le vom numi
probabilitat i algebrice).
Un alt punct de vedere este identicarea unui eveniment cu enunt ul ce-l descrie.
In aceasta situat ie, probabilitat ile vor funct ii denite pe mult imi de enunt uri
(le vom numi probabilitat i logice). Probabilitatea logica apare ca un nou tip de
semantica: n loc sa consideram valorea de adevar a unui enunt , vom evalua pro-
babilitatea sa. Axiomele probabilitat ii exprima un comportament n raport cu
operat iile logice ale sistemului logic considerat. Pentru calculul propozit ional, a-
xiomele probabilitat ii logice sunt inspirate din cunoscuta denit ie a probabilitat ii a
lui Kolmogorov si au n vedere conectorii propozit ionali.

In cazul calculului cu pre-
dicate, este necesar ca axiomele probabilitat ii sa e mbogat ite cu cerint e referitoare
la comportamentul fat a de cuanticatori. O denit ie satisfacatoare a probabilitat ii
logice pentru calculul predicatelor a fost data de Gaifman n lucrarea [37]. Printre
alte rezultate, aceasta lucrare cont ine si o importanta teorema de completitudine.
Teorema de completitudine a lui Gaifman a deschis calea catre o teorie a modelelor
probabiliste. Contribut ii remarcabile la dezvoltarea teoriei modelelor probabiliste
au adus Scott si Krauss n lucrarea [108]. Modelarea mult imilor de evenimente
prin structura de algebra Boole presupune considerarea experient elor aleatoare ce
urmeaza legile logicii clasice. Schimband sistemul logic, vom avea alte structuri
algebrice pentru mult imile de evenimente. Tipul de algebra va dat de algebra
Lindenbaum-Tarski a logicii considerate. Pentru ecare caz n parte, este necesara
denirea unei not iuni adecvate de probabilitate. Asadar, ecarui sistem de logica
i corespunde o teorie a probabilitat ilor.
Urmatoarele doua capitole reprezinta o introducere n teoria probabilitat ilor
pentru calcul propozit ional, respectiv pentru calculul cu predicate. Pe langa denit i-
ile si proprietat ile fundamentale ale probabilitat ilor denite pe algebre Boole, n
primul capitol (9), sunt demonstrate doua teoreme clasice: teorema lui Caratheodory
si teorema Horn-Tarski. Ele vor folosite n al doilea capitol (10) n demonstrarea
unor rezultate importante asupra structurilor Gaifman probabiliste. Cele cateva
rezultate asupra structurilor probabiliste demonstrate n capitolul 10 constituie o
introducere ntr-o teorie a modelelor probabiliste, un domeniu de mare adancime
al logicii.
Bibliograe: [1], [32], [37], [40], [45], [58], [71], [108], [120], [77].
250
Capitolul 9
Probabilitat i pe algebre
Boole
In acest capitol sunt introduse doua not iuni de probabilitate:

- probabilitatea logica, denita pe mult imea enunt urilor logicii propozit ionale cla-
sice, si
- probabilitatea algebrica, denita pe o algebra Boole oarecare.
Prin trecere la algebra Lindenbaum-Tarski, o probabilitate logica se transforma
ntr-o probabilitate algebrica. Astfel, studiul probabilitat ilor logice se reduce la
studiul probabilitat ilor algebrice. Acesta este motivul pentru care n acest capitol
ne ocupam numai de probabilitat i denite pe algebre Boole.
Sect iunile 1 si 2 cont in unele identitat i satisfacute de aceste probabilitat i,
n timp ce sect iunea 3 cont ine cateva proprietat i simple ale -algebrelor si
-probabilitat ilor. In sect iunile 4 si 5, sunt demonstrate doua teoreme de prelun-
gire: teorema lui Caratheodory si respectiv teorema Horn-Tarski.
9.1 Evenimente si probabilitat i
Amintim can grupul aditiv ordonat laticial ' = (R, , , +, , 0)) putem deni
o implicat ie astfel: pentru orice x, y R,
x y
def.
= y x.
Atunci, pe conul negativ al grupului ', R
= x R [ x 0, putem deni o
implicat ie: pentru orice x, y R
,
x
L
y
def.
= (x y) 0 = min(0, y x),
251
252 CAPITOLUL 9. PROBABILIT
AT I PE ALGEBRE BOOLE
iar pe conul pozitiv al grupului ', R
+
= x R [ x 0, putem deni o implicat ie:
pentru orice x, y R
+
,
x
R
y
def.
= (x y) 0 = max(0, y x).
Construct ia teoriei probabilitat ilor porneste cu doua not iuni fundamentale: eve-
nimentul si probabilitatea. Evenimentele sunt asociate unor experient e aleatoare.
Vom face ipoteza ca experient ele aleatoare considerate urmeaza legile logicii clasice.
In tratarea celor doua not iuni fundamentale pot adoptate doua puncte de vedere:
(I) Mult imea B a evenimentelor asociate unei experient e aleatoare are
o structura de algebra Boole. In cest caz, a evalua probabilitatea realizarii
unui eveniment din B revine la a da o funct ie de la B n R
+
. Aceasta funct ie,
numita probabilitate, va supusa unor condit ii ce exprima comportamentul sau
fat a de operat iile booleene ale lui B. Mai general, vom considera probabilitat i
denite pe algebre Boole oarecare.
Fie B = (B, , ,
, 0, 1) o algebra Boole oarecare. Elementele lui B se vor numi

evenimente.
Denit iile 9.1.1
O probabilitate pe algebra Boole B este o funct ie m : B R
+
cu proprietat ile
urmatoare:
(P1) m(1) = 1,
(P2) pentru orice x, y B, daca x y = 0, atunci m(x y) = m(x) +m(y).
Probabiliatea m este strict pozitiva daca m(x) > 0 pentru orice x B0.
O funct ie m : B [0, 1] ce verica axioma (P2) se numeste masura pe B.
Observat ia 9.1.2 Conform teoremei de reprezentare a lui Stone, exista o mult ime
nevida X si un morsm boolean injectiv d : B T(X). Atunci evenimentele se
identica cu part i ale lui X. Pe aceasta cale, se ajunge la modelul ansamblist al
teoriei probabilitat ilor.
(II) Evenimentele sunt identicate cu enunt uri n logica propozit iilor
clasica, iar probabilitat ile vor funct ii denite pe mult imi de enunt uri.
Fie L sistemul formal al calculului propozit ional si E mult imea enunt urilor sale.
Denit ia 9.1.3 O probabilitate pe L este o funct ie : E R
+
cu proprietatea
c a pentru orice , E, urmatoarele condit ii sunt satisfacute:
(i) implica () = 1,
(ii) ( ) implica ( ) = () +().
O probabilitate pe L se mai numeste si probabilitate logica, n timp ce o proba-
bilitate pe o algebra Boole se mai numeste probabilitate algebrica.
Lema 9.1.4 Daca este o probabiliate logic a, atunci
(a) () = 1 (),
(b) implica () = ().
9.2. PROPRIET
AT I ALE PROBABILIT
AT ILOR 253
Demonstrat ie.
(a):

In L, avem urmatoarele teoreme formale: si (). Conform
axiomelor (i) si (ii), () = 1 si () = () +(), de unde () =
1 ().
(b): Presupunem , deci si . Atunci si
( ), de unde 1 = ( ) = () + () = 1 () + (), deci
() = (). 2
Fie E/
= [ E algebra Lindenbaum-Tarski asociata lui L. Vom stabili

o relat ie ntre probabilitat ile logice si probabilitat ile denite pe algebra Boole E/
.
Fie : E R
+
o probabilitate logica. Consideram funct ia m
: E/
R
+
denita, pentru orice E, prin
m
( )
def.
= ().
Lema 9.1.4(b) ne asigura ca m
este bine denita. Este usor de observat ca m
este o probabilitate pe E/
.
Reciproc, e m : E/
R
+
o probabilitate pe algebra Boole E/
. Putem
deni o funct ie
m
: E R
+
, pentru orice E, prin
m
()
def.
= m( ).
Atunci
m
este o probabilitate logica.
Funct iile m
si m
m
sunt inverse una celeilalte. Prin urmare, studiul
probabilitat ilor logice se reduce la studiul probabilitat ilor denite pe algebre Boole.
9.2 Proprietat i ale probabilitat ilor
Fie B = (B, , ,
, 0, 1) o algebra Boole si m : B R
+
o probabilitate pe B.
Amintim ca putem deni pe B doua implicat ii:
- implicat ia booleana, asociata lui :
x y = x
L
y
def.
= (x y
= x
(y
= x
y
- implicat ia asociata lui :
x
R
y
def.
= (x y
= x
(y
= x
y
si ca
x
= x 0 = x
R
1
(unde L vine de la Left = stanga, iar R vine de la Right = dreapta; vedet i
[60], [62]).
Notat ia 9.2.1 Vom nota reversul implicat iei
R
astfel: pentru x, y B,
x y
notatie
= x y
= (x
= (y x
= y
R
x.
Propozit ia 9.2.2 Pentru orice x, y B, urmatoarele proprietat i sunt vericate:
(1) m(x
) = 1 m(x), adica m(x
) = m(x
R
1) = m(x)
R
m(1),
(2) m(0) = 0,
(3) m(x y) = m(x) m(x y), adica m(y
R
x) = m(x y)
R
m(x),
(4) daca y x, atunci m(x y) = m(x) m(y), adica m(y
R
x) = m(y)
R
m(x),
(5) daca y x, atunci m(y) m(x),
(6) 0 m(x) 1,
(7) m(x y) = m(x) +m(y) m(x y) si m(x y) = m(x) +m(y) m(x y),
(8) m(x y) = 1 m(x) +m(x y),
(9) m(x y) = 1 m(x) m(y) + 2m(x y).
Demonstrat ie.
(1): Din x x = 1, x x
= 0 rezulta 1 = m(x x
) = m(x) +m(x
).
(2): Din (1).
(3): Din x = (x y) (x y) si (x y) (x y) = 0.
(4): Din (3).
(5): Din (4).
(6): Din (5).
(7): Observam ca x y = x (y x) si x (y x) = 0. Atunci m(x y) =
m(x) +m(y x) = m(x) +m(y) m(x y). Partea a doua urmeaza imediat.
(8): Aplicand succesiv (7), (1) si (3), obt inem: m(x y) = m(x
y) =
m(x
) +m(y) m(x
y) = 1 m(x) +m(y) m(y x) = 1 m(x) +m(y)

(m(y) m(x y)) = 1 m(x) +m(x y).
(9): Se aplica (7), (8) si proprietatea (x y) (y x) = 1: m(x y) =
m((x y) (y x)) = m(x y) + m(y x) m((x y) (y x)) =
[1 m(x) +m(xy)] +[1 m(y) +m(xy)] 1 = 1 m(x) m(y) +2m(xy).
2
Propozit ia 9.2.3 Fie x
1
, x
2
, . . . , x
n
B. Atunci
(1) m(
n
i=1
x
i
) =
n
i=1
m(x
i
)
1i<jn
m(x
i
x
j
)+
1i<j<kn
m(x
i
x
j
x
k
). . .
+(1)
n1
m(x
1
x
2
. . . x
n
),
(2) m(
n
i=1
x
i
) =
n
i=1
m(x
i
)
1i<jn
m(x
i
x
j
)+
1i<j<kn
m(x
i
x
j
x
k
). . .
+(1)
n1
m(x
1
x
2
. . . x
n
).
Corolarul 9.2.4
(1) Fie x
1
, x
2
, . . . , x
n
B astfel ncat x
i
x
j
= 0 pentru orice i ,= j. Atunci
m(
n
i=1
x
i
) =
n
i=1
m(x
i
).
9.2. PROPRIET
AT I ALE PROBABILIT
AT ILOR 255
2) Fie x
1
, x
2
, . . . , x
n
B astfel ncat x
i
x
j
= 0 pentru orice i ,= j. Atunci
m(
n
i=1
x
i
) =
n
i=1
m(x
i
).
Propozit ia 9.2.5 Fie m : B [0, 1] o funct ie oarecare. Atunci sunt echivalente
armat iile urmatoare:
(1) m este o probabilitate,
(2) m verica urmatoarele condit ii:
(a) m(0) = 0, m(1) = 1,
(b) pentru orice x, y B, m(x) +m(x y) = m(y) +m(y x),
(b) pentru orice x, y B, m(x) +m(x
R
y) = m(y) +m(y
R
x).
Demonstrat ie.
(1) = (2): Egalitatea m(x) + m(x y) = m(y) + m(y x) rezulta din
Propozit ia 9.2.2(8).
(2) = (1): T inand cont ca x (x y) = x y = (x y) y, prin aplicarea
lui (b) rezulta
m(xy)+1 = m(xy)+m((xy) x) = m(x)+m(x (xy)) = m(x)+m(x y),
m(y)+1 = m(y)+m(x (xy)) = m(xy)+m((xy) y) = m(xy)+m(x y).
Deducem ca m(x y) + m(x y) = m(x) + m(y), deci m este o probabilitate pe
B. 2
Observat ia 9.2.6 Propozit ia precedenta arata ca probabilitat ile pe algebre Boole
pot denite folosind numai implicat ia (sau numai implicat ia
R
). Egali-
tatea (b) din Propozit ia 9.2.5 poate folosita pentru introducerea unui concept de
probabilitate pentru alte sisteme logice (intuit ionism, logici fuzzy, etc.)
Amintim operat iile de inel boolean ale lui B: x + y = (x y) (y x) si
x y = x y.
Propozit ia 9.2.7 Fie x
1
, x
2
, . . . , x
n
B. Atunci
m(x
1
+. . .+x
n
) =
n
i=1
m(x
i
)2
1i<jn
m(x
i
x
j
)+2
2
1i<j<kn
m(x
i
x
j
x
k
). . .
+(2)
n1
m(x
1
. . . x
n
).
Demonstrat ie. Pentru n = 2, avem m(x + y) = m((x y) + (y x)) =
m(xy)+m(yx) = m(x)m(xy)+m(y)m(xy) = m(x)+m(y)2m(xy).
Se procedeaza apoi prin induct ie. 2
Presupunem ca algebra Boole B este nita si ca At(B) = a
1
, . . . , a
n
este
mult imea atomilor lui B. Orice element x B se scrie sub forma
x = a At(B) [ a x.
Cum orice doi atomi distinct i sunt disjunct i, aplicand Corolarul 9.2.4, rezulta
m(x) = m(a) [ a At(B), a x.
Atunci probabilitatea m este determinata de restrict ia sa m [
At(B)
la mult imea
atomilor lui B.
Presupunem ca atomii a
1
, . . . , a
n
sunt egal probabili: m(a
1
) = . . . = m(a
n
).
Atunci
1 = m(1) = m(
n
i=1
a
i
) =
n
i=1
m(a
i
),
deci m(a
i
) =
1
n
, pentru orice i = 1, . . . , n.
Daca x B si carda At(B) [ a x = m, atunci m(x) =
m
n
. Se obt ine
denit ia probabilitat ii n sens clasic.
9.3 -algebre si -probabilitat i
9.3.1 -algebre
Fie B = (B, , ,
, 0, 1) o algebra Boole, F un ltru al lui B si p : B B/

F
morsmul canonic.
Lema 9.3.1 Fie B o algebra Boole. Sunt echivalente armat iile urmatoare:
(i) Pentru orice X B numarabila, exista supX.
(ii) Pentru orice X B numarabila, exista inf X.
Denit ia 9.3.2 O -algebra este o algebra Boole ce verica una din condit iile
echivalente din Lema 9.3.1.
Denit ia 9.3.3 Filtrul F al B se numeste -ltru daca pentru orice submult ime
numarabila X a lui B, X F implica sup X F.
Daca B este o -algebra si F este un -ltru, atunci B/
F
este o -algebra.
Denit ia 9.3.4 Fie B
1
si B
2
doua -algebre. Un morsm boolean f : B
1
B
2
se numeste -morsm daca pentru orice submult ime numarabila X a lui B
1
, avem
f(supX) = sup f(X).
Daca f : B
1
B
2
este -morsm, atunci f(inf X) = inf f(X), pentru orice
X B
1
numarabila.
Daca F este un -ltru al unei -algebre B, atunci p : B B/
F
este un
-morsm.
Exemplele 9.3.5
(a) Fie L
logica innitara ce admite disjunct ii si conjunct ii cel mult numarabile.

Algebra Lindenbaum-Tarski a logicii L
este o -algebra.
(b) Daca (X, O) este un spat iu topologic, atunci -corpul de part i generat de
familia O a mult imilor deschise este -algebra mult imilor boreliene.
9.3. -ALGEBRE SI -PROBABILIT
AT I 257
Denit iile 9.3.6
O submult ime E a algebrei Boole B se numeste disjuncta daca orice doua
elemente diferite ale sale sunt disjuncte.
Algebra Boole B satisface condit ia lant ului numarabil daca orice submult ime
disjuncta a sa formata din elemente nenule este cel mult numarabila.
Propozit ia 9.3.7 Daca B este o algebra Boole, atunci sunt echivalente armat iile
urmatoare:
(a) B satisface condit ia lant ului numarabil.
(b) Pentru orice E B, exista D E cel mult numarabila astfel ncat D si E au
aceeasi mult ime de majorant i.
Demonstrat ie.
(a) = (b): Fie E B si I idealul generat de E:
I = b B [ exista b
1
, . . . , b
n
E, b b
1
. . . b
n
.
Se observa ca E si I au aceiasi majorant i. Aplicand axioma lui Zorn, putem gasi o
mult ime F I maximala n raport cu urmatoarele proprietat i: F este disjuncta si
0 , F. Este evident ca orice majorant al lui I este si majorant al lui F.
Vom demonstra si armat ia reciproca. Presupunem prin absurd ca exista un
majorant b
0
al lui F care nu este majorant al lui I. Atunci exista b
1
I, b
1
, b
0
,
de unde rezulta b
1
b
0
= b
1
b
0
I si b
1
b
0
,= 0. Pentru orice b F, b b
0
, deci
b(b
1
b
0
) = 0. De asemenea, b
1
b
0
, F (altfel, b
1
b
0
= (b
1
b
0
)(b
1
b
0
) = 0).
Prin urmare, F b
1
b
0
este disjuncta si F F b
1
b
0
I, ceea ce contrazice
maximalitatea lui F. Rezulta ca I si F au aceiasi majorant i.
Conform (a), F este cel mult numarabila: F = f
1
, f
2
, . . . , f
n
, . . .. Cum F I,
pentru orice n exista b
n
1
, . . . , b
n
j
n
E astfel ncat
f
n
b
n
1
. . . b
n
j
n
.
Mult imea D =
n=1
b
n
1
, . . . , b
n
j
n
E este numarabila si D, F au aceiasi majorant i.
Rezulta ca mult imile E, I, F si D au aceiasi majorant i.
(b) =(a): Fie E o mult ime disjuncta de elemente nenule. Conform (b), exista
D E cel mult numarabila avand aceiasi majorant i ca E. Presupunem ca exista
x ED. Pentru orice a D, ax = 0, deci a x
. Atunci x
este un majorant
al lui D, dar nu al lui E. Contradict ia obt inuta ne arata ca E = D. 2
Corolarul 9.3.8 Orice -algebra B ce satisface condit ia lant ului numarabil este
completa.
Demonstrat ie. Fie E B. Atunci exista D E cel mult numarabila astfel
ncat D si E au aceeasi mult ime de majorant i. Cum supD exista n B, este clar
c a supE = sup D. 2
Propozit ia 9.3.9 Fie m o probabilitate strict pozitiva pe algebra Boole B. Atunci
B satisface condit ia lant ului numarabil.
Demonstrat ie. Fie E B o mult ime disjuncta. Putem presupune ca 0 , E.
Pentru orice numar natural n 1, notam
E
n
= x E [ m(x)
1
n
.
Cum m este strict pozitiva, rezulta E =
n=1
E
n
. De asemenea, card(E
n
) n pen-
tru orice n 1.

Intr-adevar, daca ar exista n+1 elemente distincte x
1
, . . . , x
n+1

E
n
, atunci
m(
n+1
i=1
x
i
) =
n+1
i=1
m(x
i
)
n + 1
n
> 1.
Asadar, ecare mult ime E
n
este nita, deci E =
n=1
E
n
este cel mult numarabila.
2
Corolarul 9.3.10 Fie m o probabilitate strict pozitiva pe -algebra B. Atunci B
este o algebra Boole completa.
Demonstrat ie. Se aplica Propozit ia 9.3.9 si Corolarul 9.3.8. 2
9.3.2 -probabilitat i
Notat ia 9.3.11 Fie (x
n
) un sir de elemente n algebra Boole B si x B. Atunci
notam:
(x
n
) , atunci cand sirul (x
n
) este crescator,
(x
n
) , atunci cand sirul (x
n
) este descrescator,
x
n
x, atunci cand sirul (x
n
) este crescator si
n=1
x
n
= x,
x
n
x, atunci cand sirul (x
n
) este descrescator si
n=1
x
n
= x.
Un sir (x
n
) se numeste disjunct daca x
n
[ n 1 este o mult ime disjuncta (adica
x
n
x
m
= 0, pentru n ,= m).
Denit ia 9.3.12 Fie B o -algebra. O funct ie m : B 1
+
se numeste
-probabilitate daca:
(1) m(
n=1
x
n
) =
n=1
(x
n
), pentru orice sir disjunct (x
n
) din B,
(2) m(1) = 1.
Orice -probabilitate este o probabilitate. Daca B este o algebra Boole nita,
atunci cele doua not iuni sunt echivalente.
Propozit ia 9.3.13 Fie m o probabilitate pe -algebra B. Urmatoarele armat ii
sunt echivalente:
(a) m este o -probabilitate,
(b) Pentru orice sir crescator (x
n
) din B,
m(
n=1
x
n
) = lim
n
m(x
n
),
(c) Pentru orice sir descrescator (x
n
) din B,
m(
n=1
x
n
) = lim
n
m(x
n
),
9.4. TEOREMA LUI CARATH
EODORY 259
(d) Pentru orice sir (x
n
) din B, daca x
n
1, atunci
lim
n
m(x
n
) = 1,
(e) Pentru orice sir (x
n
) din B, daca x
n
0, atunci
lim
n
m(x
n
) = 0.
Demonstrat ie.
(a) = (b): Fie (x
n
) un sir crescator. Formam sirul (y
n
) punand:
y
1
= x
1
, y
2
= x
2
x
1
, ..., y
n+1
= x
n+1
x
n
, ... .
Se observa ca (y
n
) este un sir disjunct si ca
n=1
x
n
=
n=1
y
n
. m este o
-probabilitate, deci
m(
n=1
x
n
) = m(
n=1
y
n
) =
n=1
m(y
n
) = lim
n
[m(y
1
) +. . . +m(y
n
)] =
lim
n
[m(x
1
) +m(x
2
) m(x
1
) +. . . +m(x
n
) m(x
n1
)] = lim
n
m(x
n
).
(b) = (a): Fie (x
n
) un sir disjunct. Consideram sirul: y
n
=
n
i=1
x
i
, n =
1, 2, . . . . m ind probabilitate, m(y
n
) =
n
i=1
m(x
i
), pentru orice numar natural
n 1. Se observa ca (y
n
) este un sir crescator si
n=1
m(y
n
) =
n=1
m(x
n
), deci
m(
n=1
x
n
) = m(
n=1
y
n
) = lim
n
m(y
n
) = lim
n
n
i=1
m(x
i
) =
n=1
m(x
n
).
Demonstrarea echivalent elor (b) (c) (d) (e) nu ridica probleme.
2
Exercit iul 9.3.14 Fie m o -probabilitate denita pe -algebra B.
(i) F = x B [ m(x) = 1 este un -ltru propriu al lui B.
(ii) Daca p : B B/
F
este -morsmul canonic, atunci exista o unica
-probabilitate pe B/
F
astfel ncat p = m.
9.4 Teorema lui Caratheodory
Denit ia 9.4.1 Fie / o -algebra. O mult ime nevida M A se numeste mono-
tona daca pentru orice sir (x
n
) de elemente ale lui M, au loc proprietat ile urmatoare:
(x
n
) implica
n=1
x
n
M,
(x
n
) implica
n=1
x
n
M.
Lema 9.4.2
(i) Orice intersect ie de -subalgebre ale lui / este o -subalgebra.
(ii) Orice intersect ie de mult imi monotone este monotona.
Fie X A. Vom nota:
S(X) = intersect ia -subalgebrelor lui / ce includ pe X;
M(X) = intersect ia mult imilor monotone ce includ pe X.
S(X) se numeste -subalgebra lui / generata de X, iar M(X) se numeste
mult imea monotona generata de X.
Propozit ia 9.4.3 Daca B este o subalgebra Boole a -algebrei /, atunci
S(B) = M(B).
Demonstrat ie. Este evident ca B M(B) S(B). Daca notam
M
= x A [ x M(B), x
M(B),
atunci M
este monotona si B M
M(B), deci M
= M(B), de unde rezulta

c a M(B) este nchisa la complement. Pentru a M(B),
M
a
= x [ x M(B), a x M(B)
este monotona si B M
a
M(B), deci M
a
= M(B). Rezulta ca M(B) este
nchisa la . Am aratat ca M(B) este subalgebra Boole a lui /. Cum M(B) este
si monotona, rezulta ca este o -subalgebra a lui /. Atunci S(B) M(B), deci
S(B) = M(B). 2
Lema 9.4.4 Fie B o subalgebra Boole a unei -algebre / si e m o probabilitate
pe B. Sunt echivalente armat iile urmatoare:
(a) Pentru orice (x
n
) B, (x
n
) si x =
A
x
n
B implica m(x) = lim
n
m(x
n
).
(b) Pentru orice (x
n
) B, (x
n
) si x =
A
x
n
B implica m(x) = lim
n
m(x
n
).
(c) Pentru orice (x
n
) B, (x
n
) 1 implica lim
n
m(x
n
) = 1.
(d) Pentru orice (x
n
) B, (x
n
) 0 implica lim
n
m(x
n
) = 0.
Denit ia 9.4.5 O probabilitate m : B [0, 1] ce verica una din proprietat ile
echivalente (a)-(d) se numeste continua pe B.
Observat ia 9.4.6 Fie m o probabilitate denita pe o -algebra B. Conform
Propozit iei 9.3.13, m este o -probabilitate daca si numai daca m este continua pe
B.
In aceasta sect iune vom prezenta o demonstrat ie a urmatoarei teoreme a lui
Caratheodory.
Teorema 9.4.7 (Teorema lui Caratheodory)
Fie B o subalgebra Boole a unei -algebre / si m : B [0, 1] o probabilitate
continua. Atunci exista o unica -probabilitate m : S(B) [0, 1] astfel ncat
m[
B
= m.
EODORY 261
Demonstrat ia Teoremei 9.4.7 se bazeaza pe o serie de leme, prezentaten continuare.
In cele ce urmeaza, B este o subalgebra Boole a -algebrei / si m : B [0, 1]
este o probabilitate continua pe B.
Lema 9.4.8 Fie doua siruri (a
n
), (b
n
) n B si c A astfel ncat a
n
c si b
n
c
n A. Atunci lim
n
m(a
n
) = lim
n
m(b
n
).
Demonstrat ie. Din c =
n=1
a
n
=
n=1
b
n
rezulta a
k
=
n=1
(a
k
b
n
), pentru
orice k 1. Atunci (a
k
b
n
)
n
a
k
, deci
m(a
k
) = lim
n
m(a
k
b
n
) lim
n
m(b
n
).
Aceasta inegalitate are loc pentru orice n 1, deci
lim
k
m(a
k
) lim
n
m(b
n
).
2
Consideram mult imea
F =
n=1
a
n
[ (a
n
) B.
F este o sublatice a lui /si B F. Pentru orice x F, putem gasi un sir (a
n
) B
astfel ncat a
n
x. Denim funct ia : F [0, 1] astfel:
(x)
def.
= lim
n
m(a
n
), daca x F si (a
n
) B astfel ncat a
n
x.
Lema 9.4.9 Funct ia are proprietat ile urmatoare:
(e) Pentru orice a B, (a) = m(a).
(f ) Pentru orice x, y F, (x y) = (x) +(y) (x y).
(g) Daca x, y F si x y, atunci (x) (y).
(h) Daca (x
n
) F, x F si x
n
x, atunci lim
n
(x
n
) = (x).
Demonstrat ie. Vom demonstra numai (f) si (h).
(f): Fie x, y F si (a
n
), (b
n
) n B astfel ncat a
n
x si b
n
y. Atunci
(a
n
b
n
) (x y) si (a
n
b
n
) (x y), deci
(xy) = lim
n
m(a
n
b
n
) = lim
n
[m(a
n
)+m(b
n
)m(a
n
b
n
)] = (x)+(y)(xy).
(h): Fie (x
n
) F si x F astfel ncat x
n
x. Pentru orice n 1, consideram
sirul (a
mn
)
n
B astfel ncat a
mn
x
m
. Daca m n, atunci a
mn
x
m
x
n
, deci
n
m=1
a
mn

n
m=1
x
m
x
n
. Notand b
n
=
n
m=1
a
mn
, avem
n
m=1
a
mn
b
n
x
n
.
Se observa ca sirul (b
n
) B este crescator.
Fie m n. Atunci a
mn
b
n
x
n
. Rezulta
n=m
a
mn

n=m
b
n

n=m
x
n
,
de unde se obt ine x
m

n=1
b
n
x. Ultima inegalitate este valabila pentru orice
m 0, deci
x =
m=1
x
m

n=1
b
n
x.
Atunci x =
n=1
b
n
, rezultand b
n
x. Am aratat ca (x) = lim
n
m(b
n
).
Pentru m n, avem a
mn
b
n
x
n
, de unde m(a
mn
) m(b
n
) (x
n
). Din
aceste inegalitat i rezulta, pentru orice m 1:
lim
n
m(a
mn
) lim
n
m(b
n
) lim
n
(x
n
).
Aceste ultime inegalitat i se mai scriu:
(x
m
) (x) lim
n
(x
n
),
de unde, prin trecerea la limita dupa m:
lim
m
(x
m
) (x) lim
n
(x
n
).
S-a obt inut ca (x) = lim
n
(x
n
). 2
Consideram funct ia
: A [0, 1] denita astfel: pentru orice u A,
(u)
def.
= inf(x) [ x F, u x.
Lema 9.4.10 Funct ia
are propriet at ile urmatoare:

(i) Pentru orice x F,
(x) = (x).
(j) Pentru orice u
1
, u
2
A, u
1
u
2
implica
(u
1
)
(u
2
).
(k) Daca u
1
, u
2
A, atunci
(u
1
u
2
) +
(u
1
u
2
)
(u
1
) +
(u
2
)
(n particular
(u) +
(u
) 1, pentru orice u A).

(l) Daca (u
n
) A, u A si u
n
u, atunci lim
n
(u
n
) =
(u).
Demonstrat ie. Vom trata numai punctele (k) si (l).
(k): Fie > 0. Din denit ia operat iei inf, exista x
1
, x
2
F, astfel ncat x
1
u
1
,
x
2
u
2
si
(u
1
) +

2
(x
1
),
(u
2
) +

2
(x
2
).
Adunand aceste inegalitat i si t inand cont de Lema 9.4.9 (f), (g), vom avea
(u
1
)+
(u
2
)+ (x
1
)+(x
2
) = (x
1
x
2
)+(x
1
x
2
)
(u
1
u
2
)+
(u
1
u
2
).
Cum > 0 este arbitrar,
(u
1
) +
(u
2
)
(u
1
u
2
) +
(u
1
u
2
).
(l): Fie > 0. Consideram un sir de numere reale strict pozitive (
n
) astfel
ncat
n
n
= . Conform denit iei operat iei inf, pentru orice numar natural
n 1 exista x
n
F astfel ncat x
n
u
n
si
(u
n
) +
n
(x
n
) =
(x
n
). Prin
induct ie dupa n, vom demonstra urmatoarea inegalitate:
(9.1) (
n
k=1
x
k
)
(u
n
) +
n
k=1
k
.
EODORY 263
Pentru n = 1, se aplica denit ia lui
.
Presupunem inegalitatea (9.1) adevarata pentru n; sa demonstram ca este adevarata
pentru n + 1; ntr-adevar, t inand cont de Lema 9.4.9(f) si de ipoteza induct iei,
obt inem:
(
n+1
k=1
x
k
) = (
n
k=1
x
k
) +(x
n+1
) (x
n+1

n
k=1
x
k
)

(u
n
) +
n
k=1
k
+
(u
n+1
) +
n+1
(x
n+1

n
k=1
x
k
).
Dar u
n
u
n+1
x
n+1
si u
n
x
n

n
k=1
x
k
, deci u
n
x
n+1

n
k=1
x
k
B, de
unde rezulta
(u
n
) (x
n+1

n
k=1
x
k
). Se obt ine
(
n+1
k=1
x
k
)
(u
n
) +
n+1
k=1
k
+
(u
n+1
)
(u
n
) =
(u
n+1
) +
n+1
k=1
k
,
ceea ce termina induct ia.
Trecand la limita n inegalitatea (9.1) si t inand cont de Lema 9.4.9 (h), vom avea
n=1
u
n
)
n=1
x
n
) = (
n=1
x
n
) = lim
n
(
n
k=1
x
k
) lim
n
(u
n
) +.
Cum > 0 a fost ales arbitrar,
n=1
u
n
) lim
n
(u
n
).

Insa u =
n=1
u
n
,
deci are loc inegalitatea
(u) lim
n
(u
n
).
Pentru orice n 1, u
n
u implica
(u
n
)
(u), de unde lim

n
(u
n
)
(u). Atunci
(u) = lim
n
(u
n
).
2
Notam
C = u A [
(u) +
(u
) = 1.
Se observa ca 0, 1 C si ca C este nchisa la complement.
Lema 9.4.11 C este o -subalgebr a a lui / si
[
C
este o -probabilitate pe C.
Demonstrat ie. Fie u
1
, u
2
A. Conform Lemei 9.4.10(k), avem:
(9.2)
(u
1
u
2
) +
(u
1
u
2
)
(u
1
) +
(u
2
),
(9.3)
((u
1
u
2
)
) +
((u
1
u
2
)
(u
1
) +
(u
2
).
Presupunem ca u
1
, u
2
C, deci
(u
1
) =
(u
1
) = 1 si
(u
2
) +
(u
2
) = 1.
Adunand (9.2) si (9.3), se obt ine:
[
(u
1
u
2
) +
((u
1
u
2
)
)] + [
(u
1
u
2
) +
((u
1
u
2
)
)] 2.
Conform Lemei 9.4.10(k),
(u
1
u
2
)+
((u
1
u
2
)
) 1 si
(u
1
u
2
)+
((u
1
u
2
)
) 1, deci
(u
1
u
2
)+
((u
1
u
2
)
) = 1 si
(u
1
u
2
)+
((u
1
u
2
)
) = 1.
Aceste egalitat i arata ca u
1
u
2
, u
1
u
2
C. Pana acum, am aratat ca C este o
subalgebra Boole a lui /.
Fie (u
n
) un sir crescator n C. Aplicand Lema 9.4.10(h),
n=1
u
n
) = lim
n
(u
n
).
Fie k 1. Atunci (
n=1
u
n
)
u
k
, deci
((
n=1
u
n
)
(u
k
) = 1
(u
k
).
Trecand la limita n aceasta inegalitate, rezulta
((
n=1
u
n
)
) 1 lim
k
(u
k
) = 1
k=1
u
k
).
A rezultat
((
n=1
u
n
)
) +
n=1
u
n
) 1.
Cum inegalitatea inversa este valabila ntotdeauna, rezulta:
n=1
u
n
) +
((
n=1
u
n
)
) = 1.
Deci,
n=1
u
n
C, ceea ce arata ca C este o -algebra.
Daca u
1
, u
2
C, atunci (9.2) devine egalitate.

Intr-adevar, daca (9.2) ar o
inegalitate stricta, atunci prin adunarea termen cu termen a inegalitat ilor (9.2) si
(9.3) am obt ine n partea dreapta un numar real > 1. Aceasta este o absurditate,
deci
(u
1
u
2
) +
(u
1
u
2
) =
(u
1
) +
(u
2
).
Rezulta ca
[
C
este o probabilitate pe -algebra C. Conform Lemei 9.4.10
(l),
[
C
este continua. Aplicand Propozit ia 9.3.13, rezulta ca
[
C
este o -
probabilitate. 2
Demonstrat ia Teoremei 9.4.7
Pastrand notat iile de mai sus, B C si C este o -subalgebra a lui /, deci
S(B) C. Atunci
[
S(B)
este o -probabilitate pe S(B), ce extinde pe m.
A ramas sa demonstram unicitatea lui
[
S(B)
. Fie m
1
, m
2
doua -probabilitat i
pe S(B) astfel ncat m
1
[
B
= m
2
[
B
= m. Consideram mult imea
K = a S(B) [ m
1
(a) = m
2
(a).
Fie (a
n
) K si a A astfel ncat a
n
a. Atunci m
1
(a
k
) = m
2
(a
k
), pentru orice
numar natural k 1. m
1
, m
2
ind continue, rezulta
m
1
(a) = lim
k
m
1
(a
k
) = lim
k
m
2
(a
k
) = m
2
(a),
ceea ce arata ca a K. Deci K este monotona si B K, ceea ce implica S(B) =
M(B) K. Rezulta K = S(B) si m
1
= m
2
. 2
9.5. TEOREMA HORN-TARSKI 265
9.5 Teorema Horn-Tarski
In aceasta sect iune vom demonstra urmatoarea teorema a lui Horn-Tarski [58].
Teorema 9.5.1 Fie / = (A, , ,
, 0, 1) o algebra Boole si B o subalgebra a sa.

Orice probabilitate pe B se poate extinde la o probabilitate pe /.
Pentru a demonstra aceasta teorema, vom stabili o serie de leme.
Fie / = (A, , ,
, 0, 1) o algebra Boole. Fixam o subalgebra B a lui / si o

probabilitate m : B [0, 1].
Denim doua funct ii m
i
: B [0, 1] si m
e
: B [0, 1] astfel: pentru orice
a A,
m
i
(a)
def.
= supm(x) [ x B, x a, m
e
(a)
def.
= infm(y) [ y B, y a.
Dac a a B, atunci m
i
(a) = m
e
(a) = m(a).
Lema 9.5.2 Daca x, y A si x y = 0, atunci
m
i
(x) +m
i
(y) m
i
(x y) m
i
(x) +m
e
(y) m
e
(x y) m
e
(x) +m
e
(y).
Demonstrat ie. Vom demonstra succesiv aceste patru inegalitat i.
(1) m
i
(x) +m
i
(y) m
i
(x y):
Fie a, b B cu a x, b y. Deci, a b B, a b = 0 si a b x y, de unde
rezulta
m(a) +m(b) = m(a b) m
i
(x y).
Prin urmare,
m
i
(x) +m
i
(y) = supm(a) [ a B, a x + supm(b) [ b B, b y =
= supm(a) +m(b) [ a, b B, a x, b y m
i
(x y).
(2) m
i
(x y) m
i
(x) +m
e
(y):
Fie a, t B, cu a x y si y t. Atunci a x t = t
y, deci a t
x,
ceea ce conduce la
m(a) = m((a t
) (a t)) = m(a t
) +m(a t) m
i
(x) +m(t),
de unde deducem
m(a) infm
i
(x) +m(t) [ t B, t y =
= m
i
(x) + infm(t) [ t B, t y = m
i
(x) +m
e
(y).
In concluzie,
m
i
(x y) = supm(a) [ a B, a x y m
i
(x) +m
e
(y).
(3) m
i
(x) +m
e
(y) m
e
(x y):
Fie u, v B cu u x si v x y. Din x y = 0, rezulta y x
, deci
y v u
. Cum v u
B, se obt ine
m(u) +m
e
(y) m(u) +m(v u
) = m(u (v u
)) = m(v),
ceea ce implica
m
i
(x) +m
e
(y) = supm(u) [ u B, u x +m
e
(y) =
supm(u) +m
e
(y) [ u B, u x infm(v) [ v B, v x y = m
e
(x y).
(4) m
e
(x y) m
e
(x) +m
e
(y):
Pentru orice u, t B cu u x si t y, au loc inegalitat ile m
e
(xy) m(ut)
m(u) +m(t), deci
m
e
(x y) infm(u) +m(t) [ u, t B, u x, t y =
= infm(u) [ u B, u x + infm(t) [ t B, t y = m
e
(x) +m
e
(y).
2
Corolarul 9.5.3 Daca x B, y A si x y = 0, atunci
m
i
(x y) = m(x) +m
i
(y), m
e
(x y) = m(x) +m
e
(y).
Corolarul 9.5.4 Daca x, y A, x y B si x y = 0, atunci
m(x y) = m
i
(x) +m
e
(y).
Corolarul 9.5.5 Daca x A, atunci
m
i
(x) +m
e
(x
) = m
e
(x) +m
i
(x
) = 1.
Lema 9.5.6 Fie a, b A si x, y B astfel ncat a x, b y si xy = 0. Atunci
(i) m
i
(a b) = m
i
(a) +m
i
(b), (ii) m
e
(a b) = m
e
(a) +m
e
(b).
Demonstrat ie.
(i): Fie u B cu u a b. Din x y = 0, rezulta b y x
, deci
u a b a x
= x a. Atunci u x a, deci u x u a. Cum a x,

rezulta u x = u a.
Analog se arata ca u y = u b.
Se observa ca u = (u x) (u y) si ca u x, u y B, deci
m(u) = m(u x) +m(u y) m
i
(a) +m
i
(b).
9.5. TEOREMA HORN-TARSKI 267
Atunci
m
i
(a b) = supm(u) [ u B, u a b m
i
(a) +m
i
(b).
Inegaliatea inversa a fost stabilita n Lema 9.5.2, deci (i) este adevarata.
(ii): Demonstrat ie similara. 2
Pentru orice z A, e B[z] subalgebra lui / generata de B z. Este usor
de observat ca:
B[z] = B[z
] = x A [ exista a, b B, astfel ncat x = (a z) (b z
).
Lema 9.5.7 Fie e
1
, e
2
B[z] cu proprietatea ca e
1
e
2
= 0. Atunci exista a
j
, b
j

B (j = 1, 2), astfel ncat e
j
= (a
j
z) (b
j
z
) (j = 1, 2) si a
1
a
2
= b
1
b
2
= 0.
Demonstrat ie. Conform ipotezei, exista c
j
, d
j
B astfel ncat e
j
= (c
j
z)
(d
j
z
) (j = 1, 2). Din e
1
e
2
= 0, se deduce c
1
c
2
z = d
1
d
2
z
= 0.
Notam
a
1
notat ie
= c
1
c
2
, a
2
notat ie
= c
1
c
2
, b
1
notat ie
= d
1
d
2
, b
2
notat ie
= d
1
d
2
.
Atunci a
1
z = (c
1
c
2
z) (c
1
c
2
z) = c
1
(c
1
c
2
) z = c
1
z. Analog,
b
1
z
= d
1
z
. Rezulta e
1
= (c
1
z) (d
1
z
) = (a
1
z) (b
1
z
).

In mod
analog, se arata ca e
2
= (a
2
z) (b
2
z
). Egalitat ile a
1
a
2
= b
1
b
2
= 0 sunt
evidente. 2
Fixam z A si denim funct iile
: A [0, 1] si
: A [0, 1] astfel:
pentru orice e A,
(e)
def.
= m
i
(e z),
(e)
def.
= m
e
(e z).
Lema 9.5.8
[
B[z]
si
[
B[z]
sunt masuri pe algebra Boole B[z].
Demonstrat ie.
(i)
[
B[z]
este o masura pe algebra Boole B[z]:
Fie e
1
, e
2
B[z] cu e
1
e
2
= 0. Conform Lemei 9.5.7, exista a
j
, b
j
B astfel ncat
e
j
= (a
j
z) (b
j
z
) (j = 1, 2) si a
1
a
2
= b
1
b
2
= 0. Atunci e
j
z = a
j
z
(j = 1, 2). Aplicand Lema 9.5.6, rezulta:
(e
1
e
2
) = m
i
((e
1
e
2
) z) = m
i
((e
1
z) (e
2
z)) = m
i
((a
1
z) (a
2
z)) =
= m
i
(a
1
z) +m
i
(a
2
z) = m
i
(e
1
z) +m
i
(e
2
z) =
(e
1
) +
(e
2
).
(ii) Se demonstreaza similar ca
[
B[z]
este o masura pe B[z]. 2
Consideram funct iile m : B[z] [0, 1] si m : B[z] [0, 1] denite astfel:
pentru orice e B[z],
m(e)
def.
= m
i
(e z) +m
e
(e z
), m(e)
def.
= m
e
(e z) +m
i
(e z
).
Lema 9.5.9 Urmatoarele armat ii sunt adevarate:
(i) m si m sunt probabilitat i pe algebra Boole B[z];
(ii) m [
B
= m[
B
= m;
(iii) m(z) = m
i
(z) si m(z) = m
e
(z).
Demonstrat ie.
(i): Amintim ca B[z] = B[z
]. Conform Lemei 9.5.8, m si m sunt masuri pe

algebra Boole B[z]. Aplicand Corolarul 9.5.5, obt inem:
m(1) = m
i
(z) + m
e
(z
) = 1 si m(1) = m
e
(z) + m
i
(z
) = 1, deci m si m sunt
probabilitat i.
(ii): Fie a B. Conform Corolarului 9.5.4, m(a) = m
i
(a z) +m
e
(a z
) =
m(a) si, analog, m(a) = m(a).
(iii): Evident. 2
Demonstrat ia Teoremei 9.5.1:
Consideram mult imea T a perechilor ((, ), unde ( este o subalgebra a lui / astfel
ncat B C A si : C [0, 1] este o probabilitate.
Sa denim o relat ie binara _pe T astfel: pentru orice doua perechi ((
1
,
1
) T,
((
2
,
2
) T,
((
1
,
1
) _ ((
2
,
2
)
def.
C
1
C
2
si
2
[
C
1
=
1
.
_ este o relat ie de ordine pe T. Se poate arata usor ca mult imea ordonata (T, _)
este inductiva, deci conform axiomei lui Zorn exista un element (C
0
,
0
) maximal
n (T, _). Daca C
0
= A, atunci
0
este o probabilitate pe A ce extinde pe m. Daca
exista z A C
0
, atunci conform Lemei 9.5.9, exista o probabilitate
0
: C[z]
[0, 1] ce extinde pe
0
. Datorita maximalitat ii lui (C
0
,
0
), rezulta C[z] = A,
0
este o probabilitate pe / si
0
[
A
= m. 2
Propozit ia 9.5.10 Fie B o subalgebr a a lui / si z A. Daca m este o proba-
bilitate pe B si r [0, 1], atunci armat iile urmatoare sunt echivalente:
(i) m se poate extinde la o probabilitate m
pe B[z] astfel ncat m
(z) = r;
(ii) m(z) r m(z).
Demonstrat ie.
(i) = (ii): Imediat.
(ii) = (i): Daca m(z) r m(z), atunci exista [0, 1] astfel ncat
r = (1 ) m
i
(z) + m
e
(z).
Consideram funct ia m
: B[z] [0, 1] denita astfel: pentru orice a B[z],

m
(a)
def.
= (1 ) m(a) + m(a).
Conform Lemei 9.5.9, m
este o probabilitate pe B[z], m
extinde pe m si
m
(z) = (1 ) m(z) + m(z) = (1 ) m

i
(z) + m
e
(z) = r.
2
Capitolul 10
Modele probabiliste ale
calculului cu predicate
In acest capitol sunt considerate probabilitat i (= probabilitat i logice) denite

pe mult imi de enunt uri ale calculului cu predicate (sect iunea 1). Ele extind
not iunea de teorie consistenta a calculului cu predicate. Condit ia lui Gaifman per-
mite denirea not iunii de structura probabilista si de model al unei probabilitat i
logice. Teorema de completitudine a lui Gaifman (orice probabilitate logica ad-
mite un model probabilist) reprezinta varianta probabilista a teoremei de com-
pletitudine a lui Henkin (orice teorie admite un model) (sect iunea 2). Ultima
sect iune cont ine versiuni probabiliste ale unor rezultate din teoria clasica a mod-
elelor (teorema lant ului elementar, pastrarea probabilitat ilor la substructuri, teo-
rema de consistent a a lui Robinson).
10.1 Structuri probabiliste
Fie L
notat ie
= L
calculul cu predicate de ordinul I si C mult imea constantelor

sale. Notam cu E mult imea enunt urilor lui L si cu E
0
mult imea enunt urilor fara
cuanticatori.
Fie U o mult ime nevida astfel ncat C U. Atunci L(U) va limbajul obt inut
din L prin adaugarea constantelor din UC. Vom nota cu E(U) mult imea constan-
telor lui L(U) si cu E
0
(U) mult imea enunt urilor lui L(U) ce nu au cuanticatori.
Fie D E cu proprietat ile urmatoare:
- D cont ine teoremele formale ale lui L,
- D este nchisa la conectorii , , , .
269
270CAPITOLUL 10. MODELE PROBABILISTE ALE CALC. CU PREDICATE
Daca E/
= [ E este algebra Lindenbaum-Tarski asociata lui L, atunci

D/
= [ D este o subalgebra Boole a lui E/
.
Denit ia 10.1.1 O funct ie m : D [0, 1] se numeste probabilitate pe D daca
pentru orice , E sunt satisfacute urmatoarele condit ii:
(P1) implica m() = 1,
(P2) daca ( ), atunci m( ) = m() +m().
Urmatorul rezultat este o varianta a Lemei 9.1.4:
Lema 10.1.2 Fie m o probabilitate pe D si , D. Atunci
(a) m() = 1 m();
(b) Daca , atunci m() = m().
Fie m o probabilitate pe D. Conform Lemei 10.1.2, putem deni o funct ie

m:
D/
[0, 1] astfel: pentru orice D,
m ( )
def.
= m().
Atunci

m este o probabilitate pe algebra Boole D/
.
Propozit ia 10.1.3 Orice probabilitate m : D [0, 1] se poate extinde la o proba-
bilitate : E [0, 1].
Demonstrat ie. Conform Teoremei Horn-Tarski, probabilitatea

m: D/
[0, 1]
se poate extinde la o probabilitate
: E/
[0, 1]. Daca p : E E/
este
surject ia canonica, atunci =
p este o probabilitate pe E si [
D
= m. 2
Denit ia 10.1.4 O funct ie f : E L
2
se numeste interpretare booleana a lui L
daca pentru orice , E, avem
f( ) = f() f(), f( ) = f() f(),
f() = f(), f( ) = f() f().
Lema 10.1.5 Fie T E si h = 1 : T L
2
funct ia constanta (h() = 1, pentru
orice T). Atunci urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) T este consistenta,
(ii) Exista o interpretare booleana

h: E L
2
a lui L astfel ncat

h[
T
= h.
Observat ia 10.1.6 Lema 10.1.5 arata ca o teorie consistenta poate gandita ca
o interpretare booleana a lui L. Atunci not iunea de probabilitate introdusa de
Denit ia 10.1.1 este o varianta probabilista a not iunii de teorie consistenta.
10.1. STRUCTURI PROBABILISTE 271
Fie / o structura de ordinul I pentru limbajul L = L
. Amintim ca o inter-
pretare a lui L n / poate considerata ca o funct ie | |
M
: E(M) L
2
cu
proprietat ile urmatoare:
- | |
M
duce operat iile logice , , , ale lui E(M) n operat iile algebrice cores-
punzatoare din L
2
;
- pentru orice enunt al lui E(M) de forma x(x), avem
|x(x)|
M
=
aM
|(a)|
M
.
Aceasta ne sugereaza conceptul de structura probabilist a n sensul lui Gaifman [37]:
Denit ia 10.1.7 O structura probabilista pentru limbajul L = L
este o pereche
(U, m), unde U este o mult ime nevida astfel ncat C U si m : E(U) [0, 1]
este o probabilitate ce satisface urmatoarea condit ie, numita condit ia lui Gaifman:
(Ga) Pentru orice formula (x) a lui L(U),
m(x(x)) = supm(
n
i=1
(a
i
)) [ a
1
, . . . , a
n
U.
Lema 10.1.8 Condit ia lui Gaifman (G) este echivalenta cu ecare din urmatoarele
trei proprietat i:
(Ga1) Pentru orice formula (x) a lui L(U),
m(x(x)) = infm(
n
i=1
(a
i
)) [ a
1
, . . . , a
n
U.
(Ga2) Pentru orice formula (x) = (x
1
, . . . , x
m
) a lui L(U),
m(x(x)) = supm(
n
i=1
( a
i
)) [ a
1
, . . . , a
n
U
m
.
(Ga3) Pentru orice formula (x) = (x
1
, . . . , x
m
) a lui L(U),
m(x(x)) = infm(
n
i=1
( a
i
)) [ a
1
, . . . , a
n
U
m
.
Demonstrat ie. Vom demonstra numai ca (Ga) = (Ga1):
Este cunoscut ca x(x) x(x). Aplicand Lema 10.1.2, rezulta:
m(x(x)) = m(x(x)) = 1 m(x(x)) =
= 1 supm(
n
i=1
(a
i
)) [ a
1
, . . . , a
n
U =
= inf1 m(
n
i=1
(a
i
)) [ a
1
, . . . , a
n
U =
= infm(
n
i=1
(a
i
)) [ a
1
, . . . , a
n
U.
2
O interpretare | |
M
ntr-o structura / de ordinul I este determinata n mod
unic de restrict ia sa la mult imea E
0
(M). Un rezultat similar se poate stabili si n
cazul structurilor probabiliste.
Teorema 10.1.9 Consideram o pereche (U, m), unde U este o mult ime nevida
si m : E
0
(U) [0, 1] este o probabilitate. Atunci exista o unica probabilitate
m
: E(U) [0, 1] ce extinde pe m si verica condit ia lui Gaifman.

Demonstrat ie. Pentru orice V U, notam cu
n
(V ) (respectiv
n
(V )) mult imea
formulelor lui L(V ) n forma normala prenex cu cel mult n blocuri de cuantica-
tori astfel ncat primul bloc este (respectiv ). Daca
(V ), atunci este
echivalenta cu o formula din
n
(V ). Este cunoscut ca orice formula din L(V ) este
logic echivalenta cu o formula dintr-un
n
(V ) sau
n
(V ) (pentru un n 0).
Vom demonstra teorema numai n cazul cand limbajul L(U) este numarabil.
Vom demonstra mai ntai unicitatea lui m
:
Fie m
1
, m
2
doua extensii ale lui m ce verica condit ia (Ga). Vom demonstra ca
pentru orice n 0, urmatoarele egalitat i sunt adevarate:
m
1
[
n
(V )E(U)
= m
2
[
n
(V )E(U)
,
m
1
[
n
(V )E(U)
= m
2
[
n
(V )E(U)
.
Procedam prin induct ie dupa n:
- Pentru n = 0, avem
0
(V ) =
0
(V ) = E
0
(V ) si m
1
[
E
0
(V )
= m
2
[
E
0
(V )
= m.
- Vom arata cum se face trecerea de la n la n + 1. Fie = x(x)
n+1
(V )
E(U), cu (x)
n
(V ) si x = (x
1
, . . . , x
k
). Ipoteza induct iei ne spune ca pentru
orice a
j
U
k
, j = 1, . . . , s,
m
1
(
s
j=1
( a
j
)) = m
1
(
s
j=1
( a
j
)).
Atunci prin aplicarea condit iei (Ga2), rezulta:
m
1
() = supm
1
(
s
j=1
( a
j
)) [ a
1
, . . . , a
s
U
k
=
= supm
2
(
s
j=1
( a
j
)) [ a
1
, . . . , a
s
U
k
= m
2
().
Mai sus am folosit faptul ca o disjunct ie de formule din
n
(V ) este logic echivalenta
cu o formula din
n
(V ).
Acum vom demonstra existent a lui m
:
Notam cu | mult imea structurilor de ordinul I ale lui L care au pe U ca univers.
Pentru orice E(U), notam
M()
notat ie
= / | [ / [= .
Atunci pentru orice , E(U), avem:
M( ) = M() M(), M( ) = M() M(), M() = | M().
Prin urmare, B = M() [ E
0
(U) este o subalgebra a algebrei Boole T(|).
Familia B = M()
E
0
(U)
formeaza o baza de deschisi ai unei topologii pe |.
Spat iul topologic obt inut este homeomorf cu spat iul Boole asociat algebrei Boole
E
0
(U)/
. Mult imile M(), E

0
(U) sunt simultan nchise si deschise.
10.1. STRUCTURI PROBABILISTE 273
Funct ia : B [0, 1], denita pentru orice E
0
(U) de:
(M())
def.
= m()
este o probabilitate pe algebra Boole B.
Vom arata ca este o probabilitate continua pe B.
Consideram n B un sir (X
n
) astfel ncat X
n
. Mult imile X
n
fac parte din baza
M() [ E
0
(U) a spat iului |, deci sunt simultan nchise si deschise. Din
compacitatea lui | si din

i=1
X
i
= rezulta existent a unui n
0
1 astfel ncat
n
0
i=1
X
i
= , deci X
n
= pentru orice n n
0
. Atunci lim
n
(X
n
) = 0, deci
este continua.
Fie B -algebra de part i ale lui | generata de algebra Boole B. Aplicand
teorema lui Carathedory, rezulta existent a unei -probabilitat i
: B [0, 1], ce
extinde pe .
Vom arata ca M() B, pentru orice E(U).
Procedam prin induct ie dupa complexitatea enunt ului :
- daca E
0
(U), atunci M() B B.
- Presupunem ca =
1

2
si M(
1
), M(
2
) B. Atunci M() = M(
1
)
M(
2
) B.
- Cazul = si M() B este evident.
- Presupunem ca = x(x) si M((a)) B, pentru orice a U. T inand cont ca
U este numarabil, rezulta
M() =
aU
M((a)) B.
Pentru orice E(U), vom deni
m
()
def.
=
(M()).
Atunci funct ia m
: E(U) [0, 1] este o probabilitate ce extinde pe m.

A ramas sa mai aratam ca m
satisface condit ia (Ga).

Consideram enunt ul x(x) n L(U). Atunci
M(x(x)) =
aU
M((a)).
Mult imea M(x(x)) este compacta n |, deci exista a
1
, . . . , a
n
U astfel ncat
M(x(x)) =
n
i=1
M((a
i
)).
Ultima egalitate implica:
m
(x(x)) =
(M(x(x))) =
(
n
i=1
M((a
i
))) =
=
(M(
n
i=1
(a
i
))) = m
(
n
i=1
(a
i
)).
De aici rezulta:
m
(x(x)) = supm
(
n
i=1
(b
i
)) [ b
1
, . . . , b
n
U.
2
Observat ia 10.1.10 Am vazut ca orice probabiliate : D [0, 1] induce o
probabilitate

: D/
[0, 1]. Funct ia
stabileste o corespondent a biunivoca

ntre probabilitat ile denite pe mult imea de enunt uri D si probabilitat ile denite
pe algebra Boole D/
.
Pe baza Observat iei 10.1.10, teoria modelelor probabiliste poate dezvoltata folosind
numai probabilitat i denite pe algebra Boole.
10.2 Teorema de completitudine a lui Gaifman
Fie L un limbaj de ordinul I, C mult imea constantelor sale, E mult imea enunt uri-
lor, E
0
mult imea enunt urilor fara cuanticatori, etc.
Not iunile de probabilitate : D [0, 1] si de structura probabilista (U, m),
introduse n sect iunea precedenta, reprezinta contrapartea probabilista a not iunilor
de teorie a lui L si de structura de ordinul I.
In mod natural, se pune problema traducerii n limbaj probabilistic a altor

concepte si proprietat i ale logicii predicatelor.
Sa ncepem cu not iunea de model al unei teorii.
Fie T E o teorie a lui L si funct ia f : T L
2
denita astfel: f() = 1
pentru orice T. Atunci o structura de ordinul I, /, este un model al lui T daca
si numai daca restrict ia lui | |
M
la T coincide cu f. Aceasta observat ie conduce
la urmatoarea denit ie.
Denit ia 10.2.1 Fie : D [0, 1] o probabilitate pe D E. O structura
probabilista (U, m) este un model al lui daca m[
D
= .

In acest caz, vom scrie
(U, m) [= .
Teorema 10.2.2 (Teorema de completitudine a lui Gaifman [37])
Orice probabilitate : D [0, 1] admite un model.
Demonstrat ie. Fie C
0
= C. Pentru orice enunt E de forma x(x), vom
considera o noua constanta a
, astfel ncat, daca ,= , atunci a
,= a
. Notam
cu C
1
mult imea acestor constante noi. Procedand la fel pentru limbajul L(C
1
), se
obt ine o noua mult ime C
2
, astfel ncat C
2
C
0
= , C
2
C
1
= . Prin induct ie, se
obt ine un sir de mult imi
C
0
, C
1
, . . . , C
n
, . . .
disjuncte doua cate doua. Notam
U =
n=0
C
n
.
In limbajul L(U), luam urmatoarea mult ime de enunt uri
E
= x(x) (a
) [ = x(x) E(U).
10.2. TEOREMA DE COMPLETITUDINE A LUI GAIFMAN 275
Consideram algebra Lindenbaum-Tarski B = E(U)/
si subalgebra B
a lui B
generata de mult imea X = [ D E
.
Teorema 10.2.2 va demonstrata prin nsumarea urmatorilor pasi:
(1) Elementele lui B
au forma (
1

1
) . . . (
n

n
), unde, pentru orice
i = 1, . . . , n,
i
D si
i
=
jJ
ij
astfel ncat ecare enunt
ij
este n E
sau
este negat ia unui element al lui E
.
Fie F ltrul lui B generat de mult imea [ E
.
(2) Daca E si F, atunci = 1.
Din F, rezulta existent a enunt urilor
1
, . . . ,
n
E
astfel ncat
n
i=1

i
.
Atunci exista numerele naturale k
1
, . . . , k
n
1, constantele a
1
C
k
1
, . . . , a
n
C
k
n
si enunt urile
i
= x
i
(x
i
), i = 1, . . . , n astfel ncat
i
= x
i
(x
i
)
i
(a
i
) si
a
i
= a
i
, pentru orice i = 1, . . . , n.
Putem presupune k
i
k
n
, i = 1, . . . , n (eventual printr-o renumerotare), deci
constanta a
n
nu apare n si nici n
1
, . . . ,
n1
.
Din inegalitatea
n
i=1

i
, se obt ine
n
i=1
i
, deci
1
, . . . ,
n
.
Rezulta ca ,
1
, . . . ,
n
este o mult ime inconsistenta, deci
n
, unde =
,
1
, . . . ,
n1
.
Atunci (x
n
n
(x
n
)
n
(a
n
)), de unde rezulta x
n
n
(x
n
)
n
(a
n
), deci x
n
n
(x
n
) si
n
(a
n
). Cum constanta a
n
nu apare n
enunt urile teoriei , din
n
(a
n
) rezulta x
n
n
(x
n
). Prin urmare,
x
n
n
(x
n
), ceea ce arata ca este inconsistenta. Procedand analog din
aproape n aproape, n nal rezulta ca este inconsistenta, deci .

In con-
cluzie, = 1.
(3) Pentru orice
1
,
2
E,
1
/
F
=
2
/
F
daca si numai daca
1
=
2
.
Armat ia (3) rezulta astfel:

1
/
F
=
2
/
F
(
1

2
) F
1

2
F
1

2
= 1

1
=
2
, conform (2).
(4) Daca E
, atunci /
F
= 1/
F
(n algebra Boole B/
F
).
Intr-adevar, daca E
, atunci F, deci /
F
= 1/
F
.
Aplicand (1) si (4), rezulta ca pentru orice B
exista un enunt D astfel

ncat /
F
=

/
F
. Denim funct ia
: B
/
F
[0, 1] prin
( /
F
)
def.
= (),
unde B
si D cu /
F
=

/
F
.
Sa aratam ca funct ia
este bine denita.

Daca
i
/
F
=

i
/
F
cu
i
B
si
i
D pentru i = 1, 2, atunci

1
/
F
=
2
/
F
=
1
/
F
=
2
/
F
=
1
=
2
=
1

2
=(
1
) = (
2
),
conform (3) si conform Lemei 10.1.2(b).
Se observa ca
este o probabilitate pe subalgebra B
a lui B. Conform Teore-

mei Horn-Tarski,
se poate extinde la o probabilitate
: B/
F
[0, 1].
Denim funct ia m
: E(U) [0, 1] punand, pentru orice E(U),

m
()
def.
=
/
F
).
Este evident ca m
este o probabilitate pe E(U).

Aratam ca m
verica condit ia (Ga).

Fie = x(x) E(U) si = x(x) (a
) E
. Atunci
m
() = m
(x(x) (a
)) =
( /
F
) =
(1/
F
) = 1,
de unde rezulta
m
(x(x)) m
((a
)).
Atunci
m
(x(x)) = m
((a
)) = supm
(
n
i=1
(a
i
)) [ a
1
, . . . , s
n
U,
deci m
satisface condit ia lui Gaifman.

Daca D, atunci m
() =
( /
D
) =
( /
F
) = (). In concluzie, (U, m
)
este un model al lui . 2
10.3 Catre o teorie a modelelor probabiliste
In aceasta sect iune, vom prezenta cateva elemente ale teoriei modelelor pro-
babiliste. Not iuni si rezultate ale teoriei modelelor vor traduse n not iuni si
rezultate ale teoriei modelelor probabiliste.
Fie L un limbaj de ordinul I si C mult imea constantelor sale. Daca U este o
mult ime de constante astfel ncat C U, atunci L(U) va limbajul obt inut din L
prin adaugarea constantelor din U C. Vom nota cu E (respectiv E(U)) mult imea
enunt urilor lui L (respectiv L(U)) si cu B (respectiv B(U)) algebra Lindenbaum-
Tarski E/
(respectiv E(U)/
). Clasa de echivalent a a unui enunt va notata

acum cu [].
Pentru a evita unele complicat ii de scriere, n aceasta sect iune vom lucra numai
cu probabilitat i pe algebre Boole (conform Observat iei 10.1.10, acest lucru este
posibil). Atunci o probabilitate pe L este o probabilitate pe o subalgebra a lui
B. Vom nota cu dom() domeniul de denit ie al lui .

In contextul precizat, o
structura probabilista este o pereche (U, u), unde C U si u este o probabilitate
pe algebra Boole B(U) ce satisface condit ia lui Gaifman:
(Ga) Pentru orice enunt x(x) al lui L(U),
u([x(x)]) = supu(
n
i=1
[(a
i
)]) [ a
1
, . . . , a
n
U.
Condit iile (Ga1) - (Ga3) din Lema 10.1.8 se rescriu ntr-un mod evident.
10.3. C
ATRE O TEORIE A MODELELOR PROBABILISTE 277

10.3.1 Pereche consistenta cu o probabilitate
Denit iile 10.3.1
Fie este o probabilitate pe L si (U, u) este o structura probabilista. Spunem
c a (U, u) este un model al lui , si notam
(U, u) [= ,
daca u [
dom()
= .
Fie (U, u) o structura probabilista, un enunt al lui L(U) ( E(U)) si
r [0, 1]. Spunem ca (U, u) satisface perechea (, r), si notam
(U, u) [= (, r),
daca u([]) = r.
Fie este o probabilitate pe L, E si r [0, 1]. Spunem ca perechea (, r)
este consistenta cu daca exista un model al lui ce satisface (, r).
Lema 10.3.2 Presupunem ca este o probabilitate pe L, E si r [0, 1].
Atunci urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) (, r) este consistenta cu ;
(ii)
i
([]) r
e
([]).
Demonstrat ie.
(i) = (ii): Presupunem ca exista un model (U, u) al lui astfel ncat (U, u) [=
(, r). Atunci pentru orice E, din [] dom() si rezulta ([]) =
u([]) u([]) = r. Aceasta arata ca
i
([]) r si, n mod analog, se arata ca
r
e
([]).
(ii) = (i): Conform Propozit iei 9.5.10, exista o probabilitate pe L cu pro-
prietatea ca extinde pe , [] dom() si ([]) = r. Teorema de completitudine
a lui Gaifman asigura existent a unui model (U, u) al lui , deci u([]) = ([]) = r.
Prin urmare, (U, u) [= (, r). 2
10.3.2 Substructuri
Denit iile 10.3.3
Fie (U, u) si (V, v) doua structuri probabiliste astfel ncat U V .
Spunem ca (U, u) este o substructura a lui (V, v), si notam
(U, u) (V, v),
daca u([]) = v([]) pentru orice E
0
(U).
Spunem ca (U, u) este o substructura elementara a lui (V, v), si notam
(U, u) (V, v),
daca u([]) = v([]) pentru orice E(U).
Lema 10.3.4 Fie (U, u) o substructura a lui (V, v). Atunci:
(i) pentru orice enunt existent ial al lui L(U), u([]) v([]);
(ii) pentru orice enunt universal al lui L(U), v([]) u([]).
Demonstrat ie. Se aplica condit iile (Ga) si (Ga1). 2
10.3.3 Teorema lant ului elementar
Denit iile 10.3.5 Fie 1 un ordinal. Consideram o familie (U
, u
)
<
de
structuri probabiliste indexata de ordinalii < . Spunem ca (U
, u
)
<
este:
- un lant de structuri probabiliste, daca (U
, u
) (U
, u
), pentru orice ordinali

< < ,
- un lant elementar de structuri probabiliste, daca (U
, u
) (U
, u
), pentru orice
ordinali < < .
Daca U este o mult ime de constante cu C U, atunci vom nota
B
0
(U) = [] [ E
0
(U).
B
0
(U) este o subalgebra a lui B(U).
Fie (U
, u
)
<
un lant de structuri probabiliste si
(10.1) U =
<
U
.
Consideram funct ia m : B
0
(U) [0, 1] denita astfel: pentru E
0
(U)
E(U
) = E
0
(U
), cu < ,
m([])
def.
= u
([]).
Atunci meste unica probabilitate pe B
0
(U) cu proprietatea ca m [
B
0
(U
)
= u
[
B
0
(U
)
,
pentru orice < .
Conform Teoremei 10.1.9, exista o unica probabilitate m
pe B(U) ce satisface
condit ia lui Gaifman si extinde pe m. Notam u = m
. Atunci u este unica

probabilitate pe B(U) ce satisface condit ia lui Gaifman si u [
B
0
(U
)
= u
[
B
0
(U
)
,
pentru orice < .
Denit ia 10.3.6 Structura probabilista (U, u) se numeste reuniunea lant ului
(U
, u
)
<
.
Teorema 10.3.7 (Teorema lant ului elementar)
Fie (U
, u
)
<
un lant elementar de structuri probabiliste si (U, u) reuniunea
sa. Atunci pentru orice ordinal < ,
(U
, u
) (U, u).
10.3. C

Demonstrat ie. Este sucient sa demonstram ca pentru orice ordinal < si
pentru orice numar natural m 1 sunt adevarate urmatoarele proprietat i:
(a) Daca
m
(U
) E(U
), atunci u([]) = u
([]);
(b) Daca
m
(U
) E(U
), atunci u([]) = u
([]).
(a): Procedam prin induct ie dupa m:
- Pentru m = 0, avem
0
(U
) =
0
(U
) = E
0
(U
) si proprietat ile (a), (b) rezulta

chiar din denit ia reuniunii unui lant de structuri probabiliste.
- Sa aratam cum se realizeaza momentul (pasul) m m + 1. Presupunem ca

m+1
(U
) E(U
), deci = x
1
. . . x
k
(x
1
, . . . , x
k
), cu (x
1
, . . . , x
k
)
m
(U
). Pentru simplitatea argumentat iei, vom trata numai cazul k = 1, deci

= x(x), cu (x)
m
(U
). u si u
satisfac condit ia lui Gaifman, deci

u([]) = supu(
n
i=1
[(a
i
)]) [ a
1
, . . . , a
n
U,
u
([]) = supu
(
n
i=1
[(a
i
)]) [ a
1
, . . . , a
n
U
.
Pentru orice a
1
, . . . , a
n
U
, enunt ul
n
i=1
[(a
i
)]) este logic echivalent cu un enunt
din
m
(U
) E(U
), deci, conform ipotezei induct iei,

u
(
n
i=1
[(a
i
)]) = u(
n
i=1
[(a
i
)]).
Deoarece U
U, se obt ine inegalitatea

u
([]) u([]).
Fie > 0. Conform denit iei operat iei sup, exista a
1
, . . . , a
n
U astfel ncat
u([]) u(
n
i=1
[(a
i
)]) +.
Insa, conform (10.1), exista un ordinal cu proprietatea ca < si

a
1
, . . . , a
n
U
. Din ipoteza induct iei, rezulta

(U
, u
) (U
, u
),
deci
u([]) u(
n
i=1
[(a
i
)]) + = u
(
n
i=1
[(a
i
)]) + u
([]) + = u
([]) +.
Cum a fost arbitrar, u([]) u
([]), deci u([]) = u
([]) si demonstrat ia lui

(a) este terminata.
(b) se trateaza n mod analog. 2
Denit iile 10.3.8 Fie (U, u) o substructura a lui (V, v).
Spunem ca (V, v) este o extensie existent iala (universala) a lui (U, u), si notam
(U, u)
(V, v) ((U, u)
(V, v)),
daca u([]) = v([]) pentru orice enunt existent ial (respectiv universal) al lui
L(U).
Se observa ca (V, v) este o extensie existent iala a lui (U, u) daca si numai daca
(V, v) este o extensie universala a lui (U, u).
Propozit ia 10.3.9 Daca (U, u) (V, v), atunci urmatoarele armat ii sunt echiva-
lente:
(i) (U, u)
(V, v);
(ii) Exista o extensie (W, w) a lui (V, v) astfel ncat (U, u) (W, w).
Demonstrat ie.
(i) = (ii): Presupunem ca (U, u)
(V, v). Vom demonstra ca exista o proba-

bilitate pe L(V ) astfel ncat:
(a) B(U) [] [ E
0
(V ) dom();
(b) extinde pe u;
(c) ([]) = v([]), pentru orice E
0
(V ).
Fie E(U), a
1
, . . . , a
n
V U si (a
1
, . . . , a
n
) E
0
(V ) astfel ncat
(a
1
, . . . , a
n
). Rezulta x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
).
Cum x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
) este un enunt universal n L(U), au loc urmatoarele
egalitat i:
u([]) = u([x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
)])
= v([x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
)]) = u([(a
1
, . . . , a
n
)]).
Consideram un enunt E
0
(V ) astfel ncat [] , B(U). Vom demonstra
inegalitat ile urmatoare:
(10.2) u
i
([]) v([]) u
e
([]).
Enunt ul E
0
(V ) este de forma (a
1
, . . . , a
n
), cu a
1
, . . . , a
n
V U. Fie
E(U) astfel ncat (a
1
, . . . , a
n
). Rezulta x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
) si
x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
) (a
1
, . . . , a
n
), deci
u([]) u([x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
)]) = v([x
1
. . . x
n
(x
1
, . . . , x
n
)]) = v([]).
Rezulta prima din inegalitat ile (10.2); a doua se demonstreaza n mod analog.
Conform Propozit iei 9.5.10, exista o probabilitate pe subalgebra B(U)[[z]]
generata de B(U) [z] astfel ncat extinde pe u si u([]) = v([]).
Folosind considerat iile precedente, printr-un proces de induct ie transnita, se
obt ine construct ia unei probabilitat i ce satisface condit iile (a) - (c).
Aplicand teorema de completitudine a lui Gaifman, rezulta existent a unei struc-
turi probabiliste (W, w) cu proprietat ile din (ii).
(ii) = (i): Evident. 2
10.3. C

10.3.4 Pastrarea probabilitat ilor la substructuri
Denit iile 10.3.10 Fie (U, u) o structura probabilista, E(U) un enunt si
r [0, 1] un numar real.
Spunem ca (U, u) este un model al perechii (, r), si notam
(U, u) [=
(, r),
daca u([]) r.
Denim
def.
= (,
i
([])) [ este un enunt universal n L.
Spunem ca (U, u) este un model al mult imii
, si notam
(U, u) [=
,
daca (U, u) este model al tuturor perechilor din
.
Teorema 10.3.11 Fie o probabilitate pe L si (U, u) o structura probabilista.
Atunci (U, u) poate scufundata ntr-un model (V, v) al lui daca si numai daca
(U, u) [=
.
Demonstrat ie. Presupunem (U, u) (V, v) si (V, v) [= . Fie un enunt uni-
versal n L. Pentru orice enunt cu proprietatea ca [] dom() si ,
avem
([]) = v([]) u([]) u([]).
Rezulta
i
([]) u([]), deci (U, u) [=
.
Reciproc, presupunem ca (U, u) [=
.
Fie [] dom() si E
0
(U) astfel ncat . Vom demonstra ca
(10.3) ([]) = u([]).
Fie a = (a
1
, . . . , a
n
) vectorul constantelor din U C ce apar n . Din (a),
rezulta (a), deci x(x) si x(x).
Insa x(x) este un enunt universal, deci

(U, u) [=
(x(x),
i
([x(x)])),
ceea ce nseamna
u([x(x)])
i
([x(x)]).
Din condit ia (Ga1), se obt ine
u([(a)]) u([x(x)]),
deci
u([(a)])
i
([x(x)]) =
i
([]).
Analog, din
(U, u) [=
(x(x),
i
([x(x)])),
rezulta
u([(a)])
i
([]).
Se stie ca
i
([]) +
e
([]) = 1, deci 1 u([(a)]) 1
e
([]).
Am stabilit inegalitatea:
i
([]) u([(a)])
e
([]).
Dar [] dom(), deci
i
([]) = ([]) =
e
([]),
deci
([]) = u([]),
adica (10.3) are loc.
Fie acum E
0
(U) astfel ncat [] , dom(). Vom demonstra ca poate
extinsa la o probabilitate astfel ncat [] dom() si ([]) = u([]). Conform
Propozit iei 9.5.10, este sucient sa aratam ca
(10.4)
i
([]) u([])
e
([]).
Daca = (a), cu a = (a
1
, . . . , a
n
) din U C, atunci (a), (a) E
0
(U) si
(a) x(x), (a) x(x).
Observam ca
(U, u) [=
(x(x),
i
([x(x)])),
deci
u([]) = u([x(x)])
i
([x(x)]) =
i
([]).
Analog, avem u([])
i
([]), deci u([])
e
([]). Deci, (10.4) are loc.
Folosind cele demonstrate mai sus, prin induct ie transnita, putem deni o
probabilitate pe L(U) astfel ncat:
dom() [] [ E
0
(U) dom();
extinde pe ;
([]) = u([]), pentru orice E
0
(U).
In nal, aplicand Teorema de completitudine a lui Gaifman, gasim un model
(V, v) al lui , deci (V, v) [= si (U, u) (V, v). 2
Denit ia 10.3.12 O probabilitate pe L este pastrata de substructurile proba-
biliste daca (U, u) (V, v) si (V, v) [= implica (U, u) [= .
Corolarul 10.3.13 Fie o probabilitate pe L. Urmatoarele armat ii sunt echiva-
lente:
(i) este pastrat a de substructurile probabiliste;
(ii) Pentru orice structura probabilista (U, u), (U, u) [=
implica (U, u) [= .
10.3. C

Denit ia 10.3.14 Fie (U, u) si (V, v) doua structuri probabiliste. Spunem ca
(U, u) si (V, v) sunt echivalente elementar daca u [
B
= v [
B
.

In acest caz, vom
nota
(U, u) (V, v).
Propozit ia 10.3.15 Daca (U, u) (V, v), atunci exista o structura probabilist a
(W, w) astfel ncat (U, u) (W, w) si (V, v) (W, w).
Demonstrat ie. Prin denit ia not iunii de structura probabilista, C U si C V .
Putem presupune U V = C. B(U) si B(V ) sunt subalgebre ale lui B(U V ).
Consideram (a) E(U), (
b) E(V ), cu a = (a
1
, . . . , a
n
) n U C si

b =
(b
1
, . . . , b
m
) n V C. Presupunem ca (a) (
b) n L(U V ). Se observa ca
(a) x(x) n L(U) si (
b) y(y) n L(V ), deci

x(x) y(y) n L(U V ).
Insa, x(x) si y(y) sunt enunt uri n L, deci y(y) y(y) n L.

Deoarece (U, u) (V, v), rezulta
u([(a)]) = u([x(x)]) = v([y(y)]) = v([(
b)]).
Fie [] , B(U), cu = (a), unde a = (a
1
, . . . , a
n
) este format cu elemente din
UC. Vom arata ca exista o probabilitate pe L(UV ) astfel ncat B(U)[]
dom() B(U V ).
Conform Propozit iei 9.5.10, este sucient sa stabilim urmatoarea inegalitate n
algebra Boole B(U V ):
(10.5) u
i
([]) v([]) u
e
([]).
Fie (a) n L(U), cu E(U). Deoarece (a) x(x) si
x(x) E, avem
u([]) u([x(x)]) = v([x(x)]) = v([]),
de unde rezulta u
i
([]) v([]).
Inegalitatea a doua din (10.5) se demonstreaza analog.
Folosind considerat iile de mai sus, prin induct ie transnita, se construieste o
probabilitate
pe L(U V ) astfel ncat urmatoarele proprietat i sunt ndeplinite:

B(U) B(V ) dom(
) B(U V ),

[
B(U)
= u si
[
B(V )
= v.
Aplic and Teorema de completitudine a lui Gaifman, se obt ine o structura proba-
bilista (W, w) astfel ncat (U, u) (W, w) si (V, v) (W, w). 2
10.3.5 O varianta probabilista a
teoremei de consistent a a lui Robinson
Fie L
o expansiune a limbajului L. Atunci B(L) este o subalgebra a lui B(L
).
Daca (U
, m
) este o structura probabilista pentru limbajul L
, atunci notam
(U
, m
)
L
notat ie
= (U
, m
[
B(U)
).
(U
, m
)
L
este o structura probabilista pentru limbajul L.
Consideram trei limbaje de ordinul I: L, L
1
, L
2
cu L = L
1
L
2
. Daca C, C
1
,
C
2
sunt respectiv mult imile de constante ale celor trei limbaje, atunci C = C
1
C
2
.
Vom nota cu B, B
1
, B
2
algebrele Lindenbaum-Tarski ale limbajelor L, L
1
, L
2
respectiv. Daca U este o mult ime astfel ncat C, C
1
, C
2
U, atunci B(U), B
1
(U),
B
2
(U) vor algebrele Lindenbaum-Tarski corespunzatoare limbajelor L(U), L
1
(U),
L
2
(U), iar B
0
1
, B
0
2
vor subalgebrele lui B
1
, B
2
formate din clasele de echivalent a
ale enunt urilor fara cuanticatori din L
1
, L
2
respectiv.
Teorema 10.3.16 Fie ,
1
,
2
trei probabilitat i pe limbajele L, L
1
, L
2
respectiv,
astfel ncat
i
[
dom(
i
)B
= , pentru i = 1, 2. Atunci exista o structura probabilista
(A, m) pentru limbajul L
1
L
2
astfel ncat, pentru i = 1, 2,
m[
dom(
i
)
=
i
.
Demonstrat ie. Conform Teoremei de completitudine a lui Gaifman, exista doua
structuri probabiliste (U
0
, u
0
) si (V
0
, v
0
), pentru L
1
si L
2
respectiv, astfel ncat
(U
0
, u
0
) [=
1
si (V
0
, v
0
) [=
2
. De aici rezulta
(10.6) (U
0
, u
0
)
L
(V
0
, v
0
)
L
.
Vom arata ca exista o probabilitate
pe L
2
(U
0
V
0
) astfel ncat urmatoarele doua
condit ii sunt vericate:
B(U
0
) B
2
(V
0
) dom(
) B
2
(U
0
V
0
),

[
B(U
0
)
= u
0
si
[
B
2
(V
0
)
= v
0
.
Intai, vom demonstra:

(10.7) u
0
[
B(U
0
)B
2
(V
0
)
= v
0
[
B(U
0
)B
2
(V
0
)
.
Consideram enunt urile (a) si (
b) astfel ncat :
(a) este un enunt n L(U
0
) si a = (a
1
, . . . , a
n
) este un vector cu elemente n
U
0
C;
(
b) este un enunt n L
2
(V
0
) si

b = (b
1
, . . . , b
n
) este un vector cu elemente n
V
0
C;
10.3. C

(a) (
b) n L
2
(U
0
V
0
).
Observam ca (a) x(x) n L(U
0
) si (
b) y(y) n L
2
(V
0
), deci
x(x) y(y) n L
2
.

Insa x(x) E, de unde rezulta
[y(y)] = [x(x)] B.
Tin and cont de (10.6), au loc urmatoarele egalitat i:
u
0
([(a)]) = u
0
([x(x)]) = v
0
([y(y)]) = v
0
((y)]).
In acest fel, am demonstrat egalitatea (10.7).

Fie [] B(U
0
) B
2
(U
0
V
0
) astfel ncat [] , B
2
(V
0
) B
2
(U
0
V
0
). Vom
demonstra ca n algebra Boole B
2
(U
0
V
0
) au loc inegalitat ile urmatoare:
(10.8) (v
0
)
i
([]) u
0
([]) (v
0
)
e
([]).
Fie un enunt n L
2
(V
0
) astfel ncat n L
2
(U
0
V
0
). Atunci = (a),
= (
b), unde a este un vector cu elemente din U

0
C si

b este un vector cu
elemente din V
0
C. Atunci x(x), y(y), x(x) E si y(y)
este un enunt din L
2
. Rezulta:
v
0
([(
b)]) = v
0
([y(y)]) v
0
([x(x)]) = u
0
([x(x)]) = u
0
([(a)]).
De aici se obt ine prima inegalitate din (10.8). A doua inegalitate se demonstreaza
n mod analog.
Aplicand Propozit ia 9.5.10, rezulta existenta unei probabilitat i
1
ce verica
proprietat ile urmatoare:
B
2
(V
0
) [] dom(
1
) B
2
(U
0
) V
0
,

1
[
B
2
(V
0
)
= v
1
,

1
([]) = u
0
([]).
Folosind acest rezultat si aplicand induct ia transnita, se obt ine probabilitatea
.
Aplicand lui
Teorema de completitudine a lui Gaifman, se obt ine o structura

probabilista (V
1
, v
1
) pentru L
2
(U
0
V
0
) astfel ncat U
0
V
0
V
1
, v
1
[
B(U
0
)
=
u
0
[
B(U
0
)
si v
1
[
B
2
(V
0
)
= v
0
.
Atunci (V
1
, v
1
)
L(U
0
)
(U
0
, u
0
)
L(U
0
)
. Aplicand din nou procedeul de mai
sus, gasim o structura probabilista (U
1
, u
1
) pentru L
1
(V
1
) astfel ncat V
1
U
1
,
u
1
[
B(U
0
)
= u
0
si u
1
[
B(V
1
)
= v
1
[
B(V
1
)
.
Prin induct ie, se construiesc doua lant uri elementare de modele probabiliste:
(U
0
, u
0
) (U
1
, u
1
) . . . (U
n
, u
n
) . . .
(V
0
, v
0
) (V
1
, v
1
) . . . (V
n
, v
n
) . . .
pentru expansiuni ale lui L
1
, respectiv L
2
, astfel ncat urmatoarele proprietat i sunt
ndeplinite:
V
1
U
1
V
2
U
2
. . . U
n
V
n+1
U
n+1
. . .,
v
n+1
([]) = u
n
([]), pentru orice E(U
n
),
u
n+1
([]) = v
n+1
([]), pentru orice E(V
n+1
).
Fie A =
n=0
U
n
=
n=0
V
n
si (A, u) =
n=0
(U
n
, u
n
), (B, v) =
n=0
(V
n
, v
n
).
Conform Teoremei 10.3.7, pentru orice n 0 avem
(U
n
, u
n
) (A, u), (V
n
, v
n
) (B, v),
deci
(A, u)
L
(B, v)
L
.
Fie

B algebra Lindenbaum-Tarski a limbajului (L
1
L
2
)(A) si

B0
subalgebra
sa formata din clasele enunt urilor fara cuaticatori. Atunci putem deni o pro-
babilitate w :
B0
[0, 1] astfel ncat w [
B
0
1
= u [
B
0
1
si w [
B
0
2
= v [
B
0
2
. Aplicand
Teorema 10.1.9, exista o probabilitate m :
B [0, 1] ce extinde pe w si verica

condit ia lui Gaifman. Conform part ii de unicitate din Teorema 10.1.9, m[
B
1
= u [
B
1
si m[
B
2
= v [
B
2
.
Structura probabilista (A, m) satisface condit iile cerute. 2
Rezultatul precedent este corespondentul probabilistic al teoremei de consistent a
a lui Robinson din teoria clasica a modelelor.
Bibliograe
[1] M.A. Amer, Probability, logic and measures on epimorphic images of co-
products of measurable spaces, Reports Math. Logic, 28, 1994, 29-52.
[2] R. Balbes, Ph. Dwinger, Distributive lattices, Univ. of Missouri Press,
1974.
[3] J. Barwise (Editor), The Handbook of Mathematical logic, North-Holland,
Amsterdam 1977.
[4] O. B asc a, Baze de date, Editura All, 1997.
[5] J.L. Bell, M. Machover, A course in mathematical logic, North-Holland,
1977; 1993.
[6] P. Bernays, A system of axiomatic set theory: I-VII, Journal of Symbolic
Logic, I: 2, 1937, 65-77; II: 6, 1941, 1-17; III: 7, 1942, 65-89; IV: 7, 1942,
133-145; V: 8, 1943, 89-106; VI: 13, 1948, 65-79; VII: 19, 1954, 81-96.
[7] G. Birkhoff, Lattice theory, Third Edition, AMS Colloq. Publ., vol. 25,
1973.
[8] I.M. Boche nski, Formale Logik, Freiburg - M unchen 1956.
[9] G. Boole, An investigation into the laws of thought, 1854.
[10] N. Bourbaki, Foundations of mathematics for the working mathematicians,
Journal of Symbolic Logic, 14, 1949, 1-8.
[11] N. Bourbaki, Theorie des ensembles, Ch. 1-2, Paris 1954 (2nd ed. 1960).
[12] N. Bourbaki, Theorie des ensembles, Ch. 3, Paris 1956 (2nd ed. 1963).
[13] S.N. Burris, Logic for Mathematics and Computer Science, Prentice Hall,
1998.
[14] D. Bus neag, Contribut ii la studiul algebrelor Hilbert, Teza de doctorat, Uni-
versitatea din Bucuresti, 1985.
287
288 BIBLIOGRAFIE
[15] D. Bus neag, Categories of algebraic logic, Editura Academiei Romane, 2006.
[16] D. Bus neag, F. Chirtes , D. Piciu, Probleme de logica si teoria mult imilor,
Editura Universitaria, Craiova 2003.
[17] G. Cantor, Beitrage zur Begr undung der transniten Mengenlehre I, Math.
Ann., 46, 481-512, 1895.
[18] G. Cantor, Gesammelte Abhandlungen mathematischen und philosophis-
chen Inhalts, Ed. by E. Zermelo, Berlin 1932. Reprinted: Hildesheim 1962.
[19] C.C. Chang, H.J. Keisler, Model Theory, Amsterdam 1973; 3rd edition:
North Holland 1990.
[20] A. Church, Introduction to Mathematical Logic, vol. 1, Princeton Univ.
Press, 1956.
[21] P.J. Cohen, Set theory and the Continuum Hypothesis, New York, Amster-
dam 1966.
[22] D. van Dalen, A.F. Monna, Sets and Integration. An Outline of the De-
velopment, Groningen 1972.
[23] D. Van Dalen, H.C. Doets, H. Deswart, Sets: Nave, axiomatic and
applied, Pergamon Press, 1978.
[24] R. Dedekind,

Uber die drei Moduln erzeugte Dualgrupe, Math. Annalen,
53, 1900, 371-403.
[25] H. DeLong, A Prole of Mathematical Logic, Reading: Addison-Wesley,
1971.
[26] A. Diego, Sur les algèbres de Hilbert, Ph. D. Thesis, Collection de Logique
math., Serie A, XXI, Gauthier-Villars, 1966 (traduction faites daprès la
Thèse ediee en langue espagnole sous le titre: Sobre Algebras de Hilbert,
parue dans la Collection Notas de Logica Matematica, Univ. Nacional del
Sur, Bahia Blanca 1961).
[27] F.R. Drake, Set theory, Amsterdam 1974.
[28] H.B. Enderton, A mathematical introduction to logic, New York 1972.
[29] Gh. Enescu, Logica si Adevar, Editura politica, 1967.
[30] Gh. Enescu, Teoria sistemelor logice, Editura stiint ica si enciclopedica,
1976.
[31] Euclides, Elemente, traducere de Vicor Marian, Bucuresti, Tipograa Curt ii
regale F. Gobl, FII. Vol. I, 1939; vol. II, 1940; vol. III, 1941.
BIBLIOGRAFIE 289
[32] J.E. Fenstad, Representation of probabilities dened on rst order lan-
guages, in J.N. Crosley (ed.), Set, Models and Recursion Theory, North Hol-
land, 1967.
[33] J.E. Fenstad, The axiom of determinateness, In: Proceedings of the Second
Scandinavian Logic Symposium, Amsterdam 1971.
[34] A.A. Fraenkel, Axiomatische Begr undung der geordneten Mengen, Jour-
nal f ur die reine und angewandte Mathematik (Crelle), 155, 1926, 129-158.
(Cf. Fund. Math., 7, 1925, 308-310.)
[35] A.A. Fraenkel, Y. Bar-Hillel, A. Levy, D. van Dalen, Foundations
of set theory, North-Holland, 1984 (rst edition: 1958; second edition: rst
printing, Amsterdam 1973; second printing, 1984).
[36] G. Frege, Grundgesetze der Arithmetik, begrisschriftlich abgeleitet, Jena,
vol. I, 1893.
[37] H. Gaifman, Concerning measures on rst order calculi, Israel J. Math., 2,
1964, 1-18.
[38] B.A. Galler, Cylindric and polyadic algebras,Proc. Amer. Math. Soc., 8,
1959, 176-183.
[39] G. Georgescu, Elemente de Logica Matematica, Academia Militara, 1978.
[40] G. Georgescu, Some model theory for probability structures, Reports Math.
Logic, 35, 2001, 103-113.
[41] G. Georgescu, Sistemul formal al calculului cu predicate (I), Revista de
logica http://egovbus.net/rdl, 20.10.2008, 1-33.
[42] G. Georgescu, Sistemul formal al calculului cu predicate (II), Revista de
logica http://egovbus.net/rdl, 20.10.2008, 1-19.
[43] G. Georgescu, Un semestru de logica, Revista de logica
http://egovbus.net/rdl, 19.11.2007, 1-5.
[44] G. Georgescu, Logica si probabilitat i - Note de curs, Revista de logica
http://egovbus.net/rdl, nr. 2, 2010, 12.04.2010, 1-28.
[45] S. Givant, P. Halmos, Introduction to Boolean Algebras, Springer, 2008.
[46] K. G odel, Die Vollstandigkeit der Axiome des logish Functionenkalkuls,
Monat. fur Mathematik und Physik, 37, 1930, 349-330.
[47] K. G odel, The Consistency of the Axiom of Choice and of the General-
ized Continuum-Hypothesis with the Axioms of Set Theory, Annals of Math.
Studies, 3, Princeton 1940 (2nd printing, 1951).
290 BIBLIOGRAFIE
[48] G. Gr atzer, General lattice theory, Second Edition, Birkhauser 1998.
[49] A. Grzegorczyk, An outline of mathematical logic, D. Reidel Publishing
Company, 1974.
[50] P.R. Halmos, Algebraic logic, Chelsea Publ. Comp., New York 1962.
[51] P.R. Halmos, Lectures on Boolean Algebras, Princeton 1963.
[52] P.R. Halmos, Naive set theory, Springer, 1974.
[53] J. van Heijenoort, From Frege to Godel. A Source-Book in Mathematical
Logic, Cambridge 1967.
[54] L. Henkin, The Completeness of First-order Functional Calculus, J. Symb.
Logic, 14, 1949, 159-166.
[55] L. Henkin, The Discovery of My Completeness Proofs, Bull. Symb. Logic,
vol.2, no. 2, 1996, 127-158.
[56] L. Henkin, J.D. Monk, A. Tarski, Cylindric Algebras, I, II, North-
Holland, 1971, 1985.
[57] D. Hilbert, W. Ackermann, Grundzugen der theoretischen Logik,
Springer-Verlag, Heidelberg 1928.
[58] A. Horn, A. Tarski, Measures in Boolean algebras, Trans. Amer. Math.
Soc., 64, 1948, 467-497.
[59] A. Iorgulescu, o-prealgebras, Discrete Mathematics, 126, 1994, 415-419.
[60] A. Iorgulescu, On BCK algebras - Part I.a: An attempt to treat unitarily
the algebras of logic. New algebras, J. of Universal Computer Science, Vol.
13, 11, 2007, 1628-1654.
[61] A. Iorgulescu, On BCK algebras - Part I.b: An attempt to treat unitarily
the algebras of logic. New algebras, J. of Universal Computer Science, Vol.
14, no. 22, 2008, 3686-3715.
[62] A. Iorgulescu, Algebras of logic as BCK algebras, Editura ASE, Bucuresti
2008.
[63] A. Iorgulescu, Asupra algebrelor Booleene, Revista de logica
http://egovbus.net/rdl, 25.01.2009, 1-25.
[64] K. Is eki, S. Tanaka, An introduction to the theory of BCK-algebras, Math.
Japonica, 23, No.1, 1978, 1-26.
[65] P.T. Johnstone, Stone spaces, Cambridge Univ. Press, 1982.
[66] S.C. Kleene, Mathematical Logic, New York 1967.
BIBLIOGRAFIE 291
[67] W. and M. Kneale, The Development of Logic, Oxford Univ. Press, 1962.
[68] J.L. Krivine, Theorie Axiomatique des Ensembles, Paris 1970.
[69] C. Kuratowski, A. Mostowski, Set Theory, Amsterdam 1968.
[70] A. Levy, Basic Set Theory, Springer Verlag, Berlin 1979; reprinted: Dover
Publications, 2003.
[71] J. Los, E. Marczewski, Extensions of measures, Fund. Math., 36, 1949,
267-276.
[72] J. Lukasiewicz, Selected Works, Warszawa - Amsterdam 1970.
[73] R.C. Lyndon, Notes on Logic, D. Van Nostrand, 1967.
[74] M. Malita, M. Malita, Bazele inteligent ei articiale, Editura tehnica,
1987.
[75] Yu. A. Manin, A course in mathematical logic, Springer, Berlin 1977.
[76] G. Metakides, A. Nerode, Principii de logic a si programare logic a, Edi-
tura Tehnica, 1988.
[77] Gh. Mihoc, N. Micu, Teoria probabilitat ilor si statistica matematica, Edi-
tura didactica si pedagogica, 1980.
[78] Gr.C. Moisil Incerc ari vechi si noi de logic a neclasica, Editura stiint ica,
1965.
[79] Gr.C. Moisil, Elemente de logica matematica si de teoria mult imilor, Edi-
tura stiint ica, 1968.
[80] J.D. Monk, Mathematical Logic, Springer-Verlag, 1978.
[81] A. Monteiro, Construction des algèbres de Lukasiewicz trivalentes dans les
algèbres de Boole Monadiques-I, Notas de Logica Mat., 11, 1974.
[82] A.P. Morse, A Theory of Sets, New York 1965.
[83] A. Mostowski,

Uber die Unabhangigkeit des Wohlordnungssatzes vom Ord-
nungsprinzip, Fund. Math., 32, 201-252.
[84] C. N ast asescu, Introducere n teoria mult imilor, Editura Didactica si
Pedagogica, 1974.
[85] J. von Neumann, Eine Axiomatisierung der Mengenlehre, Journal f ur die
reine und angewandte Mathematik (Crelle), 154, 1925, 219-240; corrections,
ibid. 155, 128, 1926. Also in 61, 34-56. English translation in van Heijenoort
67, 393-413.
292 BIBLIOGRAFIE
[86] J. von Neumann, Die Axiomatisierung der Mengenlehre, Math. Ztschr., 27,
1928, 669-752. Also in 61, 339-422.
[87] T. Ogasawara, Relation between intuitionistic logic and lattice, Journal of
the Hiroshima University, Serie A, Vol. 9, 1939, 157-164.
[88] R. Padmanabhan, S. Rudeanu, Axioms for lattices and Boolean algebras,
World Scientic, Singapore 2008.
[89] D. Piciu, Algebras of fuzzy logic, Editura Universitaria, Craiova 2007.
[90] D. Ponasse, Problemes duniversalite sintroduissant dans lalgebrisation
de la logique mathematique, These presente a la Faculte des Sciences de
lUniversite de Clermont Ferrand, 1961.
[91] D. Ponasse, Logique mathematique, O.C.D.L., Paris 1967.
[92] D. Ponasse, Algebres oues et algebres de Lukasiewicz, Rev. Roum. Math.
Pures Appl., Tome XXIII, No. 1, 1978, 103-111.
[93] D. Ponasse, J.C. Carrega, Algebre et topologie booleennes, Masson, Paris
1979.
[94] C. Popovici, S. Rudeanu, H. Georgescu, Bazele informaticii, Vol. II,
Universitatea Bucuresti, Facultatea de matematica, 1991.
[95] W.V. Quine, New foundations for mathematical logic, Am. Math. Monthly,
44, 70-80. A revised and expanded version is in 53, 80-101.
[96] W.V. Quine, Mathematical logic, Revised edition, Cambridge, Mass. 1951
(rst edition, 1940).
[97] M. Reghis , Elemente de teoria mult imilor si de logica matematica, Editura
Facla, 1981.
[98] Ph. Rothmaler, Introduction to model theory, Taylor & Francis Group,
New York 2000.
[99] S. Rudeanu, Elemente de Logica Matematica (I), Gazeta de Informatica,
nr. 10/1992, 1-7.
[100] S. Rudeanu, Elemente de Logica Matematica (II), Gazeta de Informatica,
nr. 11/1992, 2-6.
[101] S. Rudeanu, Elemente de Logica Matematica (III), Gazeta de Informatica,
nr. 12/1992, 1-4.
[102] S. Rudeanu, Elemente de Logica Matematica (IV), Gazeta de Informatica,
nr. 1/1993, 1-8.
BIBLIOGRAFIE 293
[103] S. Rudeanu, Lect ii de Calculul Predicatelor si Calculul Propozit iilor, Editura
Universitat ii Bucuresti, 1997.
[104] S. Rudeanu, Elemente de logica matematica, Revista de logica
http://egovbus.net/rdl, 01.09.2007, p. 1-23.
[105] B. Russell, The principles of mathematics, I., 1903; second ed., London
1937, New York 1938. Reprinted 1950.
[106] H. Scholz, Geschichte der Logik, Berlin 1931.
[107] E. Schr oder, Algebra der Logik, vols. 1-3, 1890-1910. New York: Chelsea
reprint 1966.
[108] D. Scott, P. Krauss, Asigning probabilities to logical formules, in: Hin-
takka and Suppes (eds), Aspects of Inductive Logic, North Holland, 1966.
[109] J. Shoenfield, Mathematical Logic, London 1967.
[110] R. Sikorski, A theorem on extension of homomorphisms, Ann. Soc. Polon.
Math., 1948, 21, 332-335.
[111] R. Sikorski, Boolean Algebras, Berlin 1960 (second edition 1964).
[112] T. Skolem, Einige Bermerkungen zur axiomatischen Begr undung der Men-
genlehre, 1923. Wiss. Vortr age gehalten auf dem 5. Kongress der Scandi-
nav. Mathematiker in Helsingfors, 1922, 217-232; also in 70, 137-152. English
translation in van Heijenoort 67, 290-301.
[113] T. Skolem,

Uber einige Grundlagenfragen der Mathematik, Skrifter utgit av
det Norske Vid.-Akad. i Oslo, I, 1929, No. 4, 1-49; also in 70, 275-280.
[114] M.H. Stone, The theory of representation for Boolean algebras, Trans.
Amer. Math. Soc., 40, 1936, 37-111.
[115] G. Takeuti, W.M. Zaring, Axiomatic Set Theory, Springer - Verlag, 1973.
[116] A. Tarski, Logic, Semantics, Metamathematics, London 1956.
[117] N. T and areanu, Introducere n programarea logica. Limbajul PROLOG,
Editura INTARF, Craiova 1994.
[118] F.L. Tiplea, Introducere n teoria mult imilor, Editura Universitat ii
Alexandru Ioan Cuza, Iasi 1998.
[119] J. van Heijenoort, ed., A Source Book in Mathematical Logic, Harvard
Univ. Press, 1967.
[120] D.A. Vladimirov, Boolean Algebras in Analysis, Kluwer, 2002.
294 BIBLIOGRAFIE
[121] H. Wang, A survey of mathematical logic, Science Press, Peking China 1962,
Amsterdam 1963; traducere n limba romana: Studii de Logica matematica,
Editura stiint ica, 1972.
[122] A.N. Whitehead, B. Russell, Principia Mathematica, 3 vols., Cambridge
1910, 1912, 1913; second ed. 1925, 1927, 1927.
[123] L.A. Zadeh, Fuzzy sets, Inform. Control, 8, 1965, 338-353.
[124] E. Zermelo, Untersuchungen uber die Grundlagen Axiome der Mengenlehre
I, Math. Ann., 65, 1908, 261-281. English translation in van Heijenoort 67,
199-215.
[125] E. Zermelo,

Uber Grenzzahen und Mengenbereiche, Fund. Math., 16, 1930,
29-47.
Index
(U, u) satisface perechea (, r), 275
C(L), 58
FV (), 199
M(X), 258
S(X), 258
Spec(B), 88
V (t), 199
-demonstrat ie formala, 146, 209
-algebra, 254
-ltru, 254
-morsm, 254
-probabilitate, 256
t
A
(a
1
, . . . , a
n
), 220
t
A
(s), 217
/ [= [a
1
, . . . , a
n
], 220
T(A), 117
nchiderea universala, 209
sir disjunct, 256
baza de date relat ionala, 134
c amp de mult imi, 119
conjunct ia (intersect ia) relat iilor binare,
125
deduct ia formala din ipoteze, 208
model, 272
relat ia totala, 127
spat iu boolean, 95
submult ime fuzzy sau mult ime fuzzy, 102
variabila legata, 199
alfabetul, 144
algebra Boole, 60
algebra Boole atomica, 91
algebra Boole injectiva, 100
algebra tip Lindenbaum-Tarski , 175
algebra Boole duala, 73
algebra Boole a relat iilor, 127
algebra Lindenbaum-Tarski, 212
algebra Lindenbaum-Tarski a teoriei ,
214
algebre Boole monadice, 214
algebre Boole poliadice, 216
aritatea lui R, 124
atom, 91
axioma, 145
axioma lui Zorn, 48
axiomele calculului cu predicate, 201
caracteristica, 103
complementara unei mult imi, 117
compunerea relat iilor binare, 129
condit ia lant ului numarabil, 255
congruent a a algebrei Boole, 81
conjunct ia, 14
cuanticator existent ial, 214
cuanticator universal, 214
cuvant, 144
deduct ia formala din ipoteze, 146
deduct ia semantica din ipoteze, 186
deduct ie semantica, 226
Denit ia 2 a algebrelor Boole, 66
demonstrat ie formala, 145, 202
diagonala produsului cartezian, 121
diagrama Hasse, 44
disjunct ia, 14
disjunct ia (reuniunea) relat iilor binare,
125
domeniile unei relat ii n-are, 124
domeniile unei relat ii binare, 122
295
296 INDEX
domeniul unui predicat, 28
dualul unui enunt , 44
echivalent a, 14
echivalent a booleana, 61
echivalent a logica, 163
echivalent a relat iilor binare, 126
egalitatea, 115
egalitatea mult imilor, 115
element complementat, 57
element maximal, 48
element minimal, 48
enunt , 13, 144, 199
enunt adevarat, 185
enunt universal adevarat, 224
evaluare (interpretare), 217
extensie existent iala, 277
extensie universala, 277
extensiune, 116
familie de elemente, 120
familie de mult imi, 120
ltru al algebrei Boole, 79
ltru fuzzy al algebrei Boole, 104
ltru maximal sau ultraltru, 88
ltru prim, 88
ltru propriu, 88
ltrul generat de X, 86
ltrul principal, 86
formula universal adevarata, 224
formulele lui L
, 198
funct ia caracteristica, 103
funct ia caracteristica a unei mult imi, 119
funct ie, 123
funct ie de n variabile, 125
funct ie izotona, 44
grup, 74
homomorsm (morsm) de algebre Boole,
77
I-algebre Boole cilindrice, 215
ideal al algebrei Boole, 79
implicat ia, 14
implicat ia relat iilor binare, 126
implicat ia booleana, 61
incluziunea mult imilor (claselor), 114
inel, 74
inel boolean, 75
inmum, 46
interpretare, 184
interpretare booleana, 268
interpretare(evaluare), 217
intersect ia a n mult imi, 119
intersect ia a doua mult imi, 117
intersect ia unei familii de mult imi, 120
inversarea relat iilor binare, 129
lant de structuri probabiliste, 276
lant elementar de structuri probabiliste,
276
latice complementata, 57
latice completa, 51
latice Dedekind, 49
latice distributiva, 56
latice Ore, 48
laticea Dedekind duala, 52
laticea Ore duala, 52
limbaj numarabil, 233
majorant, 46
minorant, 46
model, 186
model al mult imii, 279
model al perechii, 279
model al unei probabilitat i, 275
model Henkin asociat teoriei , 240
monoid sau semigrup, 74
morsm (homomorsm) de algebre Boole,
77
morsm de latici marginite, 58
mult ime consistenta, 159
mult ime consistenta maximala, 161
mult ime consistenta de formule, 210
mult ime disjuncta, 255
mult ime fuzzy sau submult ime fuzzy, 102
mult ime inconsistenta, 159
mult ime inconsistenta de formule, 210
INDEX 297
mult ime marginita, 45
mult ime monotona, 257
mult ime ordonata inductiva, 48
mult ime totala, 116
negat ia, 13
negat ia (complementara) unei rel. binare,
125
nivel de fuzicare, 103
operat ie n-ara, 125
operat ie unara, 123
operat ie zero-ara sau nulara, 125
partit ie, 91
pereche consistenta cu o probabilitate,
275
prealgebra Boole, 170
prealgebra Boole cat, 175
predicat, 27
predicat adevarat, 32
predicat ambivalent, 32
predicat fals, 32
prim element, 45
Principiul dualitat ii pentru algebre Boole,
73
Principiul dualitat ii pentru latici, 52
Principiul dualitat ii pentru m. (pre)ord.
, 44
probabilitate, 268
probabilitate continua, 258
probabilitate pastrata de substructuri, 280
probabilitate pe L, 250
probabilitate pe algebra Boole, 250
produsul cartezian a n mult imi, 123
produsul cartezian a doua mult imi, 121
propozit ia, 13
propozit ie adevarata, 15
propozit ie universal adevarata sau tau-
tologie, 18
proprietat i de ordinul I, 200
regulile de deduct ie ale calculului cu pre-
dicate, 201
relat ia inversa, 44
relat ia vida, 127
relat ie n-ara, 124
relat ie binara, 122
reuniunea lant ului (U
, u
)
<
, 276
reuniunea a doua mult imi, 116
reuniunea a n mult imi, 119
reuniunea unei familii de mult imi, 120
schema relat ionala, 134
semigrup sau monoid, 74
sistem deductiv, 158
sistem deductiv al algebrei Boole, 80
spat iu topologic zero-dimensional, 95
structura de ordinul I, 195
structura probabilista, 269
structuri probabiliste echivalente elemen-
tar, 281
subalgebra Boole, 76
subalgebra generata de X, 98
sublatice, 51
submult imea nivel, 103
substitut ia , 200
substructura , 275
substructura elementara, 275
supremum, 47
teorema formala, 145, 202
Teorema de compacitate, 241
Teorema de completitudine, 240
Teorema de completitudine a lui L, 187
Teorema de completitudine a lui Gaif-
man, 272
Teorema de completitudine extinsa, 240
Teorema de completitudine extinsa (tare),
189
Teorema de existent a a ultraltrului, 88
Teorema de reprezentare a lui Stone, 89
Teorema deduct iei, 210
Teorema deduct iei semantice, 226
Teorema Lovenheim-Skolem, 241
teorie, 198
teorie consistenta maximala, 211
teorie nchisa, 234
teorie a lui L
, 213
298 INDEX
teorie Henkin, 234
termen, 198
topologia lui Stone, 94
ultim element, 45
ultraltru sau ltru maximal, 88
valoarea de adevarn interpretarea s, 217
variabila libera, 27, 199
Lista gurilor
1 Legaturile dintre capitole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
3.1 Diagrama Hasse a mult imii ordonate (A, R) . . . . . . . . . . . . . . 47
3.2 Exemple de mult imi ordonate cu prim si/sau ultim element . . . . . 48
3.3 Mult ime ordonata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
3.4 Laticile liniar ordonate L
2
si L
3
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
3.5 Laticea liniara L
4
si laticea neliniara L
22
. . . . . . . . . . . . . . 55
3.6 Laticile generate de 5 elemente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3.7 Mult imi ordonate care nu sunt latici . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3.8 Latici distributive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
4.1 Algebra Boole L
22
(rombul) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
4.2 Algebra Boole L
222
(cubul) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
299

Logica Matematica - George Georgescu, Afrodita Iorgulescu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Logica Matematica - George Georgescu, Afrodita Iorgulescu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

In aceasta lucrare sunt prezentate calculul propozit ional si calculul cu predicate

Figura 1: Legaturile dintre capitole

P, avem proprietat ile:

doua operat ii binare,

(conform Propozit iei 1.2.17(3)):

I ) este o algebra Boole, numita

consideram submult imea P

, deci este la randul ei o algebra Boole, si

) sunt armat ii despre meta-limbajul calculului propozit iilor;

= N0 denim, pentru orice x, y, x _ y x [ y (x

, _) este o mult ime ordonata, dar nu total ordonata.

= v n (ii) si obt inem ca u v.

= u n (iii), obt inem ca v u. Astfel, u = v. Restul se

Intr-o latice completa L, daca (x

, ) este o latice numai cu ultim element,

Intr-o latice distributiva cu 0 si 1, vom nota cu a

sau cu a complementul lui

din gura 3.6. Se observa ca:

doua latici marginite, distincte sau nu. O funct ie f : L L

= x (Principiul contradict iei) (proprietatea de dubla negat ie

. La fel se demonstreaza partea a

In notat iile facute,

) = (y x) 1 = y x, adica x y. Invers, daca

= x 0, pentru orice x), este o

In mod uzual, am vazut ca algebrele Boole sunt denite ca algebre (B, , ,

, 0, 1) o algebra vericand axiomele (B1) - (B7). Sa

, 1) o algebra vericand axiomele (A1) - (A4). Sa

In aceasta subsect iune, consideram structura de algebra Boole (B, , ,

In aceasta subsect iune, consideram structura (B, ,

si, din (A16), y

x y. (A17) (b) este echivalent cu (A17)

x, care prin (A8) ne da

x. Dar, prin (A6), (x

; prin urmare, prin (A4),

1. Dar, din (A5),

1 este adevarata, prin urmare 0 x.

; din (A28), (A2), (A6), (A28), (A22),

, conform (A7). Rezulta ca x x

, prin (A4). Atunci sa

, din (A24). Dar, prin (A17)(a), avem x

= x si din (A29), (A20), (x x

y), din (B2), (A30).

y), din (A30), (A14).

, prin (B2), (A20), (A14), (A31).

) x = x, din (B2), (A20), (A32).

Intr-adevar, pentru a demonstra (a): deoarece x z z si y z z, atunci

Intr-adevar, deoarece z [(x z) (y z)] = z [(z x

], atunci (4.7) este echivalent cu

) y; rezulta, prin (A7), ca

] si din (A9), (A16), avem

= x), prin urmare este o algebra Boole, conform [14].

, 0, 1) ram ane valabil daca

, 1, 0) astfel obt inuta este tot o algebra Boole, numita al-

, 0, 1). Enunt ul (denit ie, propozit ie, teorema

, 1) ramane valabil daca peste

, 0) astfel obt inuta este tot o algebra Boole, numita algebra

, 0, 1) o algebra Boole. Sa denim:

, 0, 1) o algebra Boole. O submult ime nevida

, 0, 1), atunci (S, , ,

restrict iile operat iilor din B la S.

, 0, 1) este o algebra Boole, atunci L

un morsm din Ld(0, 1) (latici distributive