Preul-reprezint o sum de bani primit sau pltit pentru cedarea, respectiv obinerea unui bun

sau serviciu. Sub aspect economic, preul este expresia bneasc a valorii bunurilor sau serviciilor care fac obiectul schimbului i constituie o categorie economic. In prezent, notiunea de pret nu se limiteaza numai la bunuri sau servicii ci si-a extins sfera la care se refera putand vorbi in egala masura de pretul capitalului (de obicei dobanda pentru calitalul imprumutat dar si dividendele pentru capitalul sub forma de actiuni , pretul fortei de munca (salariul oral , pretul concesiunilor, pretul actiunilor sau al obligatiunilor etc. !reul exprim relaiile bneti care apar i se deruleaz "ntre agenii economici, "ntre acetia i populaie, "ntre ceteni, "ntre diferite firme i state etc., cu privire la exprimarea "n bani a valorii mrfurilor care fac obiectul schimbului. # definiie a preului, unanim acceptat este cea formulat "nc din antichitate de ctre $ristotel i %enofon care reprezint preul ca o cantitate de moned pe care cumprtorul este dispus i o poate oferii productorului (v&nztorului "n schimbul bunului pe care acesta i-l prezint pe pia. $cesta este preul absolut. 'e obicei preul este exprimat "n termeni bneti (pre absolut , dar poate fi exprimat "n termenii cantitii din alt bun la care trebuie s renune pentru procurarea produsului necesar (preul relativ . Indiferent de optica sub care este privit, preul msoar ceva. (a "ntrebarea )ce msoar preul* principalele coli economice au dat explicaii diferite cunoscute ca teorii ale preului. +ata de relatia dintre pret si moneda, relatia dintre pret si valoare este direct proportionala, cu cat valoarea marfii este mai mare, cu atat pretul este mai mare si invers. !entru stabilirea valorii s-au elaborat si dezvoltat in timp mai multe curente de gandire in teoria economica.

Teoriile preului:
-eoria obiectiv a preului
.n teoria economic clasic, preul exprim valoarea economic a bunurilor supuse tranzaciilor, valoare determinat de consumul de factori de producie i de remuneraiile revendicate de ctre posesorii acestora. -eoria obiectiv a valorii are la baz munca "ncorporat "n marf pe de o parte, iar pe de alt parte utilitatea mrfii. $ceast teorie a fost elaborat i susinut de reprezentanii de seam ai economiei politice clasice, /illiam !ett0, $dam Smith i 'avid 1icardo. 2unca este considerat, "n opinia economitilor clasici, ca fiind singura msur real ce poate servi la aprecierea i compararea valorii tuturor mrfurilor. 3a constituie preul real (natural al unei mrfi, "n timp ce cantitatea de bani care o msoar definete preul nominal. 'ar "n pre intervin elemente de acumulare a capitalului (renta, profit i de fiscalitate, care modific raportul dintre preul natural ale mrfurilor i coninutul su exprimat "n costul muncii. .n ceea ce privete utilitatea mrfii, aceasta este dependent de carecteristicile intrinseci ale produsului dar i de suficiena cantitativ a acestuia. Teoria valorii muncii prin care sustin in primul rand ca utilitatea marfii este esentiala pentru realizarea schimbului iar valoarea marfii are doua surse de provenienta, raritatea acesteia si cantitatea de munca consumata pentru obtinerea ei. -eoria valorii munca a fost dezvoltata de 4arl 2arx in conceptia caruia valoarea marfii nu contine altceva decat munca omeneasca socialmente recunoscuta5 astfel 4arl 2arx ignora total raritatea si utilitatea marfurilor in teoria sa. 6aloarea efectiva a marfii este data de timpul de munca socialmente necesar pentru realizarea ei. !rin acesta conceptie, 2arx absolutizeaza rolul muncii mai ales al celei fizice, utilitatea marfii

fiind redusa la o simpla premiza. Singura masura reala a valorii este considerata munca acesta constituind si pretul real iar suma de bani este pretul nominal al marfii. !rin prisma teoriei obiective, valoarea este data de munca incorporata in marfa dar si de utilitatea marfii. 7antitatea de munca incorporata in marfa se refera la munca recunoscuta de societate si nu la cantitatea de munca efectiv consumata. 8tilitatea se refera la satisfactia pe care o obtine consumatorul in functie de insusirile produsului, de cantitatea si de calitatile acestuia dar si de nevoile efective ale consumatorului ca si de dorintele acestuia care la randul lor sunt determinate de traditii, educatie, moda, statut social, etc. 8tilitatea este conditia necesara a recunoasterii valorii dar nu constituie masura ei.

-eoria subiectiv a preului

9coala neoclasic a fundamentat teoria subiectiv a preului dup care acesta este determinat de utilitatea marginal i raritatea bunului, de cantitatea "n care bunul se afla comparativ cu trebuinele i cererea solvabil. 6aloarea economic i preul unui bun sunt cu at&t mai mari cu c&t el are o utilitate marginal mai mare i este mai rar. 7onform teoriei utilitii marginale valoarea unei mrfi este determinat de utilitatea pe care consumatorii o atribuie bunurilor dorite, mrimea ei fiind o funcie i a raritii mrfii respective. $ltfel spus, bunurile nu au valoare pentru c ele cost, ci oamenii le atribuie o valoare pentru c au nevoie de ele. 8tilitatea nu mai este intrinsec, aa cum era la clasici, ci este exogen, apare numai "n relaia dintre bunuri i nevoile oamenilor, iar oamenii se conduc dup morala utilitarist, comportamentul lor este un calcul "ntre plceri i pierderi, ceea ce face ca utilitatea s apar ca proprietatea unui bun de a satisface o plcere sau de a evita o pierdere. :unurile economice nu sunt utile "n acelai grad i ca atare valoarea este dat nu numai de intensitatea dorinelor omului ci i de raritatea lor. 6aloarea apare ca "ntruchipare a dou elemente, unul subiectiv - dorin, i altul obiectiv - raritatea. #mul nu dorete deopotriv i cu aceeai intensitate mulimea bunurilor economice, deoarece pe msura satisfacerii trebuinelor se reduce intensitatea lor i, implicit, utilitatea i valoarea acestora. !rin urmare, conform teoriei subiective a valorii se apeleaz la valoarea estimativ, valoare apreciat (aproximativ pe care omul o ataeaz diferitelor bunuri dorite "n funcie de gradul de satisfacere al nevoilor de consum, calitatea i raritatea lor precum i dificultile de procurare de ctre consumator. 6aloarea estimativ medie se exprim "n preul pieei . !reurile "n teoria subiectiv se formeaz la fel ca i valoarea, cresc&nd sau micor&ndu-se "n funcie de prioritatea trebuinelor i de raritatea sau abundena lor. 7a msur a preului servete acel ultim grad de satisfacere a nevoii, reflectat de utilitatea marginal care "i d valoare. 'ac teoria obiectiv a valorii vizeaz criteriile raionalitii produciei, teoria subiectiv fundamenteaz deciziile agenilor economici, "n special "n calitatea lor de consumatori ori beneficiari. (a adepii acestei teorii accentul cade aadar pe valoarea estimativ pe care indivizii o atribuie bunurilor dorite, "n funcie de anumite criterii cum sunt aptitudinea de a satisface o anumit nevoie i dificultile de procurare. .n procesul schimbului are loc confruntarea valorilor estimative atribuite bunului de participanii la tranzacie, realiz&ndu-se egalizarea valorilor estimative pentru o unitate din bunul schimbat. 6aloarea estimativ medie se transform "n valoare de schimb ca mrime estimat, dar exprimat "n preul pieei.

-eoria utilitatii marginale

$ fost emisa de reprezentantii scolii neoclasice (7. 2enger, /. ;evons, (. /alras si este ulterioara teoriei valorii munca. 7onform acestei teorii valoarea marfurilor sau serviciilor este data de utilitatea lor marginala, de raritate si de preferintele individuale. In fundamentarea teoriei lor, reprezentantii scolii neoclasice pornesc de la intrebarea urmatoare, daca valoarea unui bun este data doar de munca, de ce doua bunuri care au incorporata acceasi cantitate de munca nu au acceasi valoare< 3xista mai multe origini posibile ale utilitatii marfurilor sau serviciilor. $stfel,

utilitatea poate sa-si afle originea in proprietatile obiective ale bunurilor, graul este folosit pentru obtinerea painii, lemnul pentru mobila, carbunele pentru incalzit, etc. 'e asemenea, utilitatea poate sa fie data de relatia dintre un individ si respectivul lucru, in aceasta situatie utilitatea are o origine de natura subiectiva individul considerand ca respectivul lucru satisface nevoia pe care o resimte. -eoria utilitatii marginale are la baza pricipiul utilitatii marginale descrescatoare. $cest principiu a fost enuntat de :enouilli in =>?@ si poate fi rezumat astfel, daca se consuma cantitati succesive din acelasi bun, utilitatea ultimei unitati consumate respectiv utilitatea marginala este inferioara utilitatii unitatii precedente. 6aloarea de schimb a marfurilor (pretul relativ la un moment dat se stabileste in raportul liber dintre oferta si cerere iar agentii economici, in functie de cat de bine cunosc regulile Aocului si cat de iscusit folosesc aceste cunostinte, reusesc sa-si asigure supravietuirea sau chiar castiguri.

Concluzie:
In general, marea maAoritate a consumatorilor sunt de acord cu stabilirea pretului pe baza costului de productie sau a pretului factorilor de productie care au concurat la realizarea unui produs sau serviciu. 'aca pretul factorilor de productie creste, suntem gata sa acceptam, consumatori fiind, o crestere a pretului produsului. In realitate, in acest mod se stabileste pretul de oferta. $cesta este pretul cu care producatorul este gata sa realizeze si sa vanda un anumit produs (sa-l ofere pe piata . 2ulti consumatori considera ca furnizorii au tot dreptul sa-si acopere costurile. Bu este insa acceptata sau este acceptata cu greu decizia producatorilor de a vinde la un pret ce se situeaza cu mult peste costurile lor. 'e asemenea, cei care vand sub costul de productie sunt acuzati de concurenta neloiala prin folosirea preturilor dumping.

Bibliografie:
http,CCDDD.stiucum.com http,CCro.scribd.com