Sunteți pe pagina 1din 85
UNIVERSITATEA TEHNICĂ "GHEORGHE ASACHI" IASI FACULTATE A DE STIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR DEPARTAMENT

UNIVERSITATEA TEHNICĂ "GHEORGHE ASACHI" IASI FACULTATE A DE STIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR

DEPARTAMENT SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

DISERTATIE

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ PENTRU LOCURI DE MUNCA DIN CADRUL

S.A.

PROFESOR ÎNDRUMĂTOR, …………….

ABSOLVENT

………………

PERFECŢIONARE EVALUATOR RISC

2007

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

CUPRINS

 

Capitolul I.

INTRODUCERE. DEFINITII. UTILITATE

5

I.1 INTRODUCERE

 

5

I.2 DEFINITII8 I.3 UTILITATEA EVALUĂRII RISCURILOR PROFESIONALE

11

Capitolul II.

PREZENTAREA METODEI DE EVALUARE

13

II.1 Pregatirea in vederea analizei si evaluarii riscurilor

14

II.2 Descrierea sistemului de analizat

14

II.3 Identificarea factorilor de risc

15

II.4 Evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională

15

 

15

GRAVITATEA CONSECINŢELOR II.5 Ierarhizarea riscurilor

16

II.6 Stabilirea măsurilor de prevenire

17

Capitolul III.

APLICAREA CONCRETA A METODEI DE EVALUARE A

RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE PROFESIONALA LA ATELIERUL ACOPERIRI DE SUPRAFATA DIN CADRUL SECTIEI COLIVII

18

III.1 PREZENTARE GENERALA SISTEM DE MUNCA

18

III.2 DESCRIEREA INSTALATIILOR SI A PROCESELOR TEHNOLOGICE

18

 

III.2.1 LINIA DE DECAPARE-PASIVARE COLIVII DE ALAMA;

18

III.2.2 LINIA DE FOSFATARE OTEL DE RULMENTI;

21

III.2.3 LINIA DE LUSTRUIRE CHIMICA CAPACE DE RULMENTI;

25

 

Capitolul

IV.

EVALUAREA

RISCURILOR

PENTRU

LOCUL

DE

MUNCA Nr.1 : GALVANIZATOR

 

34

IV.1 ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT

34

 

34

 

IV.1.1 MIJLOACE DE PRODUCŢIE IV.1.2 EXECUTANTUL

34

IV.1.3 SARCINA DE MUNCA

35

IV.1.4 MEDIUL DE MUNCA

35

IV.2 INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII RISCURILOR PENTRU LOCUL

DE MUNCA NR.1 : GALVANIZATOR

 

45

IV.3 PROPUNERI DE MĂSURI

 

45

IV.4

FIŞĂ

DE

MĂSURI

PROPUSE

PENTRU

LOCUL

DE

MUNCA

NR.1

:

GALVANIZATOR

 

46

 

Capitolul

V.

EVALUAREA

RISCURILOR

PENTRU

LOCUL

DE

MUNCA Nr.2 : LACATUS INTRETINERE SI REPARATII

 

52

V.1 ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT

52

 

52

 

V.1.1 MIJLOACE DE PRODUCŢIE V.1.2 EXECUTANTUL

52

V.1.3 SARCINA DE MUNCA

52

V.1.4 MEDIUL DE MUNCA

53

V.2 INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII RISCURILOR PENTRU LOCUL DE

MUNCA NR.2: LACATUS INTRETINERE SI REPARATII

61

V.3 PROPUNERI DE MĂSURI

61

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

V.4 FIŞĂ DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCA NR.2 : LACATUS

62

INTRETINERE SI REPARATII

 

Capitolul

VI.

EVALUAREA

RISCURILOR

PENTRU

LOCUL

DE

MUNCA Nr.3 : electrician INTRETINERE SI REPARATII

 

66

VI.1 ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT

66

 

66

 

VI.1.1 MIJLOACE DE PRODUCŢIE VI.1.2 EXECUTANTUL

66

VI.1.3 SARCINA DE MUNCĂ

67

VI.1.4 MEDIUL DE MUNCA

68

VI.2 INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII RISCURILOR PENTRU LOCUL

DE MUNCA NR.3: ELECTRICIAN INTRETINERE SI REPARATII

75

VI.3 PROPUNERI DE MĂSURI

76

VI.4 FIŞĂ DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCA NR.3 : ELECTRICIAN

INTRETINERE SI REPARATII

77

Capitolul VII.

CONCLUZII

82

Capitolul VIII.

BIBLIOGRAFIE

85

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

Capitolul I. INTRODUCERE. DEFINITII. UTILITATE

I.1

INTRODUCERE

Conform Legii Securităţii şi Sănătăţii in Muncă 319/2006, angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor in toate aspectele legate de muncă.

In acest context, evaluarea riscurilor pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor in sistemele de munca din Romania este statutata prin reglementarile legale nationale specifice, care au fost armonizate cu legislaţia Uniunii Europene privind securitatea şi sănătatea in muncă prin transpunerea Directivei Consiliului nr. 89/391 /CEE/1989, cu o dubla valenta :

- ca principiu de prevenire, stabilit prin art.7 alin.(3) din L 319/2006:

“ a) evitarea riscurilor; b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; c) combaterea riscurilor la sursă; “

- si ca obligativitate a angajatorului, stabilita pe de o parte:

- prin art.7 alin.(4) lit.a din L 319/2006 :

“ să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţe lor sau a preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă; “

urmata - dacă este necesar- corespunzator naturii activităţilor din organizatie, de măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator astfel incat să se asigure imbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate in ansamblul activităţilor organizatiei şi la toate nivelurile ierarhice;

- si pe de alta parte prin art. 12. al. 1. :

“a) să realizeze şi să fie in posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea in muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice; “

Metodele şi mijloacele de analiză a sistemelor de muncă sub aspectul securităţii muncii sunt necesare pentru identificarea rapidă şi realistă a situaţiilor deficitare din punctul de vedere al prevenirii accidentelor şi a bolilor profesionale.

Eliminarea totală a pericolelor respectiva accidentelor şi a bolilor profesionale din sistemul de muncă este -in mod practic- imposibilă.

In realitate, există niveluri acceptabile de securitate a muncii, a căror punere in evidenţă necesită eforturi apreciabile de apreciere calitativă şi incercări de evaluare cantitativă.

In principiu, există două posibilităţi de evaluare a nivelului de securitate a muncii intr-un sistem de munca:

- evaluare postaccident / boală profesională

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

- evaluare preaccident / boală profesională

Evaluarea postaccident este utilă din punct de vedere a statisticilor de accidente, care pot caracteriza organizatia din punct de vedere cantitativ şi calitativ prin indicele de frecventă şi de gravitate. In anumite situaţii aceste informaţii sunt de mare ajutor pentru aprecierea “calităţii” unor locuri de muncă din punct de vedere a securităţii in vederea implementării masurilor de imbunătăţire necesare.

Evaluarea preaccident ia in considerare posibilitatea/potentialul de producere a

prezentand avantajul ca genereaza soluţii inainte de a se

accidentelor intr-un sistem, intâmpla accidentul.

Conceptul de baza in jurul caruia graviteaza evaluarea care face obiectul acestei lucrari este riscul de accidentare/imbolnăvire profesională. Având in vedere importanţa evaluării preaccident, in Europa au fost dezvoltate si aplicate mai multe metode apriorice;

controale, verificări - la nivelul locurilor de muncă, secţii, ateliere, etc.

metode directe (comparative)

metode

indirecte

(analitice)

-

analiza

riscurilor

pe

baza:

ergonomiei

sistemelor sau fiabilitătii sistemelor

Oricare ar fi metoda de evaluare, aplicarea acesteia va conduce la rezultate concrete şi operaţionale dacă se bazează pe recunoaşterea a patru criterii fundamentale:

- rigurozitate ştiinţifică - să decurgă dintr-o teorie coerentă şi completă;

- criteriul finalităţii - scopul urmărit este realizarea securităţii, prin diferite obiective parţiale, care conferă particularitate metodelor de analiză;

- criteriul complexităţii - metoda să fie adaptată pentru sistemul dat;

- criteriul economic - in funcţie de importanţa şi de gravitatea consecinţelor posibile.

Devenita componentă intrinsecă a strategiei manageriale in organizatiile moderne, activitatea de prevenire reprezintă un ansamblu de procedee şi măsuri luate sau planificate la nivelul tuturor stadiilor de concepere, proiectare şi desfăşurare a proceselor de muncă, menite să asigure desfăşurarea proceselor de muncă in condiţii de maximă securitate pentru sănătatea şi integritatea participanţilor la proces, prin care se elimină riscurile de accidentare sau imbolnăvire profesională.

In acest mod, aceasta activitate a dobandit un real statut de “ştiinţă de interfaţă”, imbinând cunoştinţe şi tehnici de strictă specialitate in domeniul de aplicare cu tehnici şi cunoştinte din domeniul ergonomiei, igienei industriale, psiho-sociologiei muncii, medicinii muncii şi toxicologiei industriale. In acest context, se poate afirma că sarcina principală a activităţii de prevenire o reprezintă obţinerea maximumului de eficienţă şi de calitate a muncii in condiţiile reducerii numărului de accidente avand ca tinta valoarea nula.

De aici rezultă că sunt două obiective majore ale prevenirii :

a) pe plan uman:- reducerea numărului accidentelor de muncă şi a imbolnăvirilor profesionale

b) pe plan financiar: - reducerea costurilor legate de accidentele de muncă şi imbolnăviriie profesionale.

Aceste deziderate se pot realiza numai prin eliminarea sau reducerea riscurilor profesionale, in care scop, trebuie intreprins un demers global care să cuprindă:

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

- evaluarea riscurilor profesionale;

- punerea in conformitate a echipamentelor tehnice;

- stabilirea procedurilor de lucru;

- ameliorarea condiţiilor de mediu de muncă;

- selecţia, formarea şi informarea personalului;

- stabilirea strategiei manageriale.

Punctul de plecare in optimizarea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi imbolnăvirilor profesionale in cadrul unui sistem iI constituie evaluarea riscurilor din sistemul respectiv.

Indiferent dacă este vorba de un loc de muncă, un atelier, secţie sau o societate in ansamblul său, o asemenea analiză permite cunoaşterea, cuantificarea şi ierarhizarea pericolelor in funcţie de anvergura lor şi alocarea eficientă a resurselor pentru măsurile prioritare.

Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat şi cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinaţiei dintre doi parametri:

- probabilitatea de manifestare

şi

- gravitatea consecinţei maxime posibile (cea mai frecventă) asupra organismului uman.

Se obţin astfel niveluri de risc parţiale pentru fiecare factor de risc, respectiv, niveluri de risc global pentru fiecare loc de muncă şi nivel de risc global agregat pentru intregul sistem analizat.

Acest principiu de evaluare a riscurilor este cuprins in Standardele Europene (CEI812'85, respectiv, proiect CEN 1992) şi stă la baza diferitelor metode cu aplicabilitate practică.

Obiectivul evaluării riscurilor este să permită angajatorului adoptarea măsurilor de prevenire/ protecţie adecvate referitoare la:

prevenirea riscurilor profesionale

formarea muncitorilor

informarea muncitorilor

implementarea unui sistem de management care să permită aplicarea

efectivă a măsurilor necesare de prevenire/protecţie.

Scopul de bază al evaluării riscurilor rămâne Intodeauna prevenirea riscurilor profesionale.

Eliminarea acestora nu este posibilă intodeauna şi atunci acestea trebuiesc reduse, până la valoarea unor riscuri reziduale care trebuiesc şi pot fi controlate controlate.

Evaluarea riscurilor trebuie astfel realizată (structurată) incât să permită angajatorilor, lucratorilor desemnati din compartimentul de S. S. M. şi lucrătorilor, să:

identifice pericolele existente şi să evalueze riscurile asociate lor;

evalueze riscurile In scopul selectării adecvate a echipamentelor, substanţelor utilizate

şi organizării locurilor de muncă

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

verifice dacă măsurile de prevenire sunt adecvate

observe dacă toţi factorii, relevanţi sau ascunşi, legaţi de procesul de muncă au fost

luaţi In considerare

contribuie efectiv la ameliorarea stării de securitate şi sănătate In muncă.

Reevaluarea riscurilor profesionale se face şi de ori de câte ori intervin modificări in sistemul de muncă (organizarea muncii, introducerea de noi materiale, ehipamente, metode, proceduri, etc.) sau ori de câte ori se solicită de catre cei implicati.

Pe timpul evaluării şi după, trebuie urmărit ca riscul să nu fie transferat in alte zone ale sistemului de muncă şi ca eliminarea unui risc să nu creeze probleme noi.

I.2

DEFINITII

In sensul Legii 319/2006, termenii şi expresiile de mai jos,folosite in cuprinsul lucrarii, au următorul inţeles:

· accident de muncă - vătămare violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută

profesională, care au loc In timpul procesului de muncă sau In Indeplinirea Indatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;

· accident major - Accident de muncă, de regulă accident nuclear, incendiu sau

explozie, care determină creşterea bruscă şi masivă a morbităţii şi mortalităţii colectivităţii

umane situate In proximă vecinătate a locului accidentului şi/sau poluarea severă a mediului Inconjurător.

· accident uşor - eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care necesită numai acordarea primelor Ingrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de muncă cu o durată mai mică de 3 zile;

· alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate In Intreprindere şi/ sau

unitate, cu permisiunea angajatorului, In perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale In vederea angajării, persoane care prestează activităţi In folosul comunităţii sau activităţi In regim de voluntariat, precum şi şomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională şi persoane care nu au contract individual de muncă Incheiat In formă scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice altfel mijloc de probă;

· angajator - persoană fizică sau juridică ce se află In raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are posibilitatea Intreprinderii şi/ sau unităţii;

· aptitudine - Insuşire sau sistem de Insuşiri ale subiectului, mijlocind reuşita In

activitate; posibilitate de a acţionaşi obţine performanţe; factor al persoanei ce facilitează cunoaşterea, practica, elaborările tehnice şi artistice. comunicarea;

· boală legată de profesiune - boală cu determinare multifactorială, la care unii factori determinanţi sunt de natură profesională.

· boala profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii

sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, In procesul de muncă;

· deprindere - componentă automatizată a activităţii concretizată prin desfăşurarea In

afara sau prin reducerea controlului conştient, realizare spontană şi facilă. Rezultă pri exersare repetitivă şi se fundează pe un stereotip dinamic sau pe o matrice func]ională In

care sunt reunite veriga afectivă şi afectorie a reflexelor;

· dispozitiv de protecţie - Dispozitiv care reduce sau elimină, singur sau In asociere cu un protector, riscul de accidentare;

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

· echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită In muncă;

· echipament individual de lucru - Echipament utilizat In procesul muncii sau In

asociere cu un protector, riscul de accidentare;

· echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit

de un lucrător pentru a-I proteja Impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să Ii pună In pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a Indeplini acest obiectiv;

· evaluare - Acţiune de determinare a aspectelor cantitative ale unui sistem analizat şi rezultatul ei.

· evaluare a riscului de accidentare/imbolnăvire profesională - Activitate prin care

se identifică factorii de accidentare şi/sau Imbolnăvire profesională şi se determină nivelul de risc

· evaluare a securităţii muncii - activitate prin care se estimează, valoric sau

procentual dimensiunea securităţii muncii Intr-un sistem de muncă; determinarea nivelului de securitate. Este parte componentă a auditului de conformitate.

· eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămările organismului, produs

In timpul procesului de muncă ori In Indeplinirea Indatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulatie, In conditiile care au

fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum' şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;

· factor de risc - Insuşiri, stări, fenomene, comporatmente proprii elementelor implicate In procesul de muncă şi care pot provoca accidente de muncă sau Imbolnăviri profesionale; cauze potenţiale ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;

· formare - acţiune de a pregăti, instrui, educa şi rezultatul ei.

· grup vulnerabil la risc - grup de persoane departajat după criterii de sex, vârstă,

stare fizică şi/sau fiziologică şi care Indeplinesc condiţia specificată pentru persoanele vulnerabile (de exemplu, grupuri vulnerabile la risc pot fi femeile, tinerii, persoanele

handicapate etc.).

· incident periculos -evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria,

accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din comportamen'tul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi posibil să aibă asemenea urmări şi/ sau a cauzat ori ar fi posibil să producă pagube materiale;

· informare - acţiune intreprinsă de către conducătorul firmei In scopul aducerii la

cunoştinţa salariaţilor a riscurilor profesionale specifice firmei, a modului concret de operare In situaţii de funcţionare anormală sau In cazul unor dereglări previzibile, precum şi a acţiunilor ce trebuiesc Intreprinse pentru evitarea consecinţelor riscurilor profesionale.

· locul de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat In clădirile

Intreprinderii şi! sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria Intreprinderii şi! sau unităţii la

care lucrătorul are acces In cadrul desfăşurării activităţii;

· lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii,

elevii In perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;

· lucrător expus - orice angajat care se găseşte in Intregime sau parţial In zona periculoasă.

· management al securităţii şi sănătăţii in muncă - Componentă a managementului

general, care include structura oragnizatorică, activităţile de planificare. responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru eleborarea, implementarea, realizarea şi revizuirea planului de securitate şi sănătate in muncă;

· măsuri de prevenire a accidentelor de muncă şi imbolnăvirilor profesionale - modalităţi tehnice şi organizatorice a realizării securităţii muncii.

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

· mediu de muncă - ansamblul condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihosociale In care unul sau mai mulţi executanţi Işi realizează sarcina de muncă.

· mijloace de producţie - totalitatea mijloacelor de muncă (clădiri, instalaţii, maşini, unelte, mijloace de transport etc.) şi a obiectelor muncii (materii prime, produse intermediare etc.) utilizate in procesul de producţie a bunurilor materiale.

· nivel de risc - indicator convenţional ce exprimă sintetic şi cumulativ dimensiunea

riscurilor de accidentare şi imbolnăvire profesională existente intr-un sistem de muncă. Se determină In cadrul activităţii de evaluare, pe baza combinaţiei dintre gravitatea şi probabilitatea consecinţelor maxim previzibile ale acţiunii factorilor de risc existenţi In

sistemul respectiv asupra personalului.

· nivel de risc acceptabil sau risc rezidual - nivel de risc admis prin convenţiile

sociale in materie de securitate a muncii. Riscul rezidual este riscul cu gravitatea consecinţelor redusă şi probabilitate mică sau medie,

· nivel de securitate - indicator convenţional ce exprimă global starea sau nivelul de

securitate a muncii Intr-un sistem de muncă. Se determină direct prin autoevaluarea securităţii sau evaluarea nivelului de securitate, sau indirect prin stabilirea nivelului de risc, fiind invers proporţional cu acesta. Se exprimă prin gradul de conformitate cu prevederile actelor normative in vigoare.

· normă de securitate in muncă - ansamblu de reglementări şi prevederi cu caracter

juridic prin care se apreciază cerinţele desfăşurării unei activităţi in condiţii de securitate a muncii.

· noxă (factor nociv) - Agent fizic, chimic sau biologic cu acţiune In mediul de muncă

asupra organismului uman, dăunător sănătăţii; factor de risc de Imbolnăvire profesională;

· parametrul - o mărime fizică măsurabilă, o acţiune sau operaţie ce trebuie realizată

(temperatura, presiunea, debitul, concentraţia, densitatea, vâscozitatea şi timpul).

· pericol - proprietate intrisecă a elementelor (materialelor de lucru, surselor de energie,

echipamentelor tehnice, mediului de lucru, metodelor, practicilor şi tehnologiilor de lucru) de a cauza evenimente nedorite sau daune (accidente, Imbolnăviri şi pagube materiale).

· pericol de accidentare şi imbolnăvire profesională - sursă a unei posibile leziuni

sau afectare a sănătăţii executantului unui proces de muncă.

· pericol deosebit - pericol care poate conduce la consecinţe grave, ireversibile.

· pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală căreia ii

lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident In orice moment;

· pericol iminent - pericol care poate produce in orice moment un eveniment nedorit.

· post de lucru - element al structurii organizatorice a unei unităţi economico-sociale ce

constă In ansamblu obiectivelor, sarcinilor, autorităţii şi responsabiiotăţilor care in mod regulat revin spre exercitare unui component al unităţii (unui executant) sau locul pe care II ocupă operatorul unui echipament tehnic (maşină, instalaţie,utilaj etc.) pe parcursul desfăşurării procesului tehnologic; un echipament poate să aibă mai multe posturi de lucru.

· prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute In toate etapele procesului de muncă, In scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;

· prevenire intrinsecă - prevenire realizată prin introducerea criteriilor de securitate In concepţia şi proiectarea echipamentelor tehnice, a tehnologiilor, construcţiilor etc., acţionând asupra formei, aşezării, modului de montaj, principiului de construcţie şi funcţionare, fără a adăuga elemente special concepute pentru realizarea securităţii muncii. Prevenirea intrinsecă presupune eliminarea riscurilor din faza de concepţie şi proiectare.

· prevenirea accidentelor de muncă şi imbolnăvirilor profesionale - ansamblul

procedeelor şi măsurilor luate sau planificate la toate stadiile de lucru pentru evitarea sau reducerea riscurilor. Are ca scop reducerea numărului de accidente şi reducerea costurilor.

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

· procedură de lucru - descriere detaliată a unei operaţii sau faze de lucru (procedeu de lucru nepericulos).

· protecţie colectivă - protecţie constând In utilizarea unor mijloace tehnice de

protecţie destinate să asigure protecţia simultană a doi sau mai mulţi excutanţi.

· protecţie condiţionată - protecţie constând In utilizarea unor mijloace tehnice de

protecţie la care Indeplinirea funcţiei de securitate este dependentă de executant.

· protecţie individuală - protecţie care constă In utilizarea de mijloace individuale de protecţie destinate să asigure protecţia unui singur executant.

· protecţie necondiţionată - protecţie constând In utilizarea unor mijloace tehnice de

protecţie la care Indeplinirea funcţiei de securitate este independentă de executant.

· reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice In domeniul securităţii şi

sănătăţii lucrătorilor - persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, In conformitate cu prevederile legale, să Ii reprezinte pe aceştia In ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii lucrătorilor In muncă;

· risc - combinaţie Intre probabilitatea şi gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a

sănătăţii Intr-o situaţie periculoasă. Risc Inseamnă pericol potenţial. Pericol nu Inseamnă risc.

· risc de accidentare şi Imbolnăvire profesională - posibilitate de producere a unui

accident sau a unei Imbolnăviri profesionale, cu o anumită frecvenţă şi gravitate a

consecinţelor, Intr-o situaţie periculoasă.

· sarcina de muncă - totalitatea acţiunilor ce trebuie efectuate de executant, prin

intermediul mijloacelor de producţie şi In anumite condiţii de mediu, pentru realizarea scopului sistemului de muncă.

· securitate şi sănătate In muncă - ansamblul de activităti institutionalizate având ca

scop asigurarea celor mai bune condiţii In desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă;

· servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara Intreprinderii! unităţii, abilitate să presteze servicii de protecţie şi prevenire In domeniul securităţii şi sănătăţii In muncă, conform legii;

· sistem de muncă - ansamblu constituit In vederea realizării unui proces de muncă

dintr-unul sau mai mulţi executanţi, sarcina lor de muncă, ale cărui elemente interacţionează pe baza unui circuit informaţional. Prin definiţie accidentele de muncă şi bolile profesionale se produc exclusiv In sistemul de muncă, fiind rezultatul factorilor de risc generaţi de sistem.

· situaţie periculoasă - orice situaţie In care operatorul sau orice persoană este expusă

unuia sau mai multor pericole.

· stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialităţii In care se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii In perioada de reconversie profesională;

I.3

UTILITATEA EVALUĂRII RISCURILOR PROFESIONALE

Cunoaşterea şi evaluarea riscurilor dă posibilitatea persoanei juridice de a intreprinde acţiuni, care să conducă la reducerea sau eliminarea lor. A investi in prevenirea accidentelor de muncă şi a imbolnăvirilor profesionale inseamnă a investi in imbunătăţirea activităţii societăţii. Activitatea de prevenire fiind o componentă intrinsecă a procesului de muncă, poate să-i influenţeze sub următoarele aspecte:

Continuitatea procesului de producţie - Producerea unui accident generează Intreruperea lucrului pentru o perioadă de timp relativ limitată, dar in acelaşi timp

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

generează o stare de tensiune nervoasă in rândul personalului datorată evenimentului şi incertitudinii. Acest lucru face ca procesul de muncă să se desfăşoare cu scăderi ale ritmului de muncă şi implicit cu scăderea producţiei. Reducerea costurilor - Mijloacele de prevenire a riscurilor, bine alese, măresc viteza de derulare a fluxului tehnologic micşorând sau eliminând timpii morţi, fapt ce conduce la o creştere a producţiei şi implicit la reducerea cheltuielilor pe unitatea de produs. In acelaşi timp sunt eliminate şi cheltuielile făcute cu realizarea măsurilor de protecţie a muncii, ce se pot dispune In urma cercetării eventualelor accidente ce se pot produce In sistemul dat. Creşterea eficienţei muncii - Aplicarea unor măsuri de prevenire conduce la reducerea sau eliminarea cheltuielilor făcute cu repararea utilajelor afectate de accidente, la eliminarea costurilor directe ale accidentului (asistenţă socială, plata concediului medical, ajutoare materiale etc), la evitarea perturbări lor procesului de producţie prin reorganizări ale personalului precum şi la eliminarea cheltuielilor suplimentare legate de pregătirea personalului ce suplineşte pe cei accidentaţi. Creşterea productivităţii - Alegerea tehnologiilor şi a echipamentelor cât mai puţin periculoase, stabilirea ergonomică a fluxului tehnologic, disciplinarea (tehnologică) a personalului, respectarea graficelor de Intreţinere şi reparaţie sunt tot atâtea elemente care contribuie la creşterea productivităţii, atât prin creşterea randamentului utilajelor cât şi prin creşterea randamentului personalului. De asemenea, un rol deosebit la creşterea productivităţii iI are realizarea unui mediu de lucru normal. Este ştiut faptul că un mediu ambiental corect conduce la creşterea atenţiei şi implicit la reducerea numărului de rebuturi prin creşterea confortului In muncă. Creşterea calităţii produselor - Acest fapt se realizează aproape automat derivând din disciplinarea personalului prin respectarea procedurilor de lucru. Un produs realizat in condiţiile optime prevăzute de procedurile de lucru nu poate fi decât un produs de calitate. Imbunătăţirea climatului socio-profesional - Implicarea intregului personal in activitatea de prevenire a riscurilor conduce la conştientizarea rolului socio-profesional pe care iI are fiecare. De asemenea, aceasta conduce la găsirea celor mai bune metode de organizare a muncii (formarea echipelor de lucru, transmiterea sarcinilor de muncă etc.). Un personal conştient de sarcinile sale, cunoscător al mijloacelor de acţiune este un personal performant. Relaţiile profesionale şi sociale corect stabilite in cadrul formaţiei creează un climat de siguranţă şi incredere, care favorizează creşterea eficienţei muncii. Creşterea prestigiului societăţii - Prin asigurarea unor condiţii de securitate sporită In muncă, prin neintervenţia unor factori perturbatori cauzaţi de accidente In respectarea contractelor şi angajamentelor şi ca urmare a realizării unor produse de calitate, atât In rândul angajaţilor proprii cât şi In rândul beneficiarilor şi colaboratorilor se va crea o imagine favorabilă cu privire la seriozitatea societăţii. Eliminarea consecinţelor administrative, contravenţionale sau penale suferite de eventualele persoanele vinovate de producerea unor accidente precum şi despăgubiriie către victime sau urmaşii acestora. In concluzie, o activitate desfăşurată in condiţii de securitate conduce la creşterea In final a profitului societăţii şi la bunăstarea lucrătorilor.

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

Capitolul II. PREZENTAREA METODEI DE EVALUARE

Principiul de evaluare a riscurilor utilizat are la baza combinaţia între frecvenţa şi gravitatea consecinţelor maxime previzibile si este consacrat în standardele europene, respectiv EN 292-1/1991, EN 1050/1996. Deşi obiectul lor îl constituie securitatea maşinilor, cele două acte normative statuează extinderea domeniului lor de aplicare şi la securitatea muncii, în corelaţie cu obligativitatea evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională impusă prin Directiva-cadru nr. 391/89/CEE (paragraful 2 pct. b art. 6).

Evaluarea riscurilor constituie un instrument de lucru util pentru îndeplinirea

atribuţiilor ce revin societatilor conform Legii Securitatii si Sanatatii in Munca nr.319/2006 si Normelor metodologice de aplicare a acesteia, deoarece permite:

- ierarhizarea riscurilor în cadrul unui loc de muncă şi alocarea optimă, pe această bază, a resurselor financiare;

- identificarea tuturor factorilor de risc (prima etapă a evaluării) şi stabilirea dimensiunii riscurilor, ceea ce reprezintă o etapă necesară pentru elaborarea normelor şi instrucţiunilor proprii de securitate a muncii, precum şi o condiţie cerută de Normele metodologice privind autorizarea agenţilor economici;

- elaborarea programului anual de protecţie a muncii, pe baza fişelor de măsuri de prevenire întocmite în urma evaluării riscurilor.

Evaluarea riscurilor constă in studiul sistematic al tuturor elementelor procesului de muncă susceptibil de a genera daune, al mijloacelor de eliminare a pericolelor şi al măsurilor de prevenire si protecţie impotriva acestor riscuri.

Indiferent de metoda aplicata evaluarea riscurilor trebuie să urmărească următoarele etape obligatorii:

- identificarea pericolelor existente şi riscurilor;

- identificarea persoanelor care pot fi expuse acestor pericole;

- estimarea calitativă şi/sau cantitativă a riscurilor;

- examinarea posibilităţilor de eliminare sau diminuare a riscurilor;

- adaptarea altor măsuri care să vizeze prevenirea riscurilor

Evaluarea trebuie axată pe riscurile profesionale evidenţiate sau previzibile in mod raţional, luând in calcul şi riscurile nesemnificative (riscuri din activităţi cotidiene) numai in cazul când există posibilitatea agravării lor. Evaluarea riscurilor vizeaza toate locurile de muncă: fixe (birouri, ateliere, maşini unelte, etc.); evolutive (şantiere, docuri, etc); mobile (temporare). Evaluarea riscurilor la locurile de muncă fixe, unde procesul de muncă se derulează după o schemă permanentă se face ţinând cont de condiţiile existente uzuale; nu va fi reiterată pentru locurile de muncă comparabile şi se va revizui numai când circumstanţele se modifică. Evaluarea riscurilor la locurile de muncă evolutive sau mobile se va face luând in considerare toate etapele succesive ale locurilor de muncă, ţinându-se seama de toate schimbările elementelor sistemului de muncă. Evaluarea riscurilor profesionale nu se demareaza exclusiv de către angajator sau de reprezentanţii acestuia, ci in acest demers urmeaza a fi antrenaţi muncitorii sau reprezentanţii lor, care trebuie consultaţi pe tot parcursul evaluării şi informaţi cu privire la măsurile de prevenire/protecţie adoptate şi la concluziile obţinute.

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

La evaluarea riscurilor se va ţine cont obligatoriu de prescripţiile legale şi de normele şi recomandările publicate (norme tehnice, coduri de bună practică, nivelele de expunere, norme ale asociaţi lor profesionale etc.) Evaluarea riscurilor va ţine cont de eventuale prezenţe la locul de muncă analizat şi a

altor categorii de personal din afara sistemului de muncă care pot fi expuşi riscurilor existente sau pot provoca riscuri suplimentare personalului prezent. Aceste categorii de personal (personal din alte sectoare ale unităţii, persoane din alte societăţi, vizitatori, studenţi, clienţi, elevi, public etc.) nefiind conştienţi de riscuri, ignoră măsurile de protecţie şi se expun pericolelor, de aceea ele trebuiesc informate În prealabil de măsurile de protecţie ce se impun. Evaluarea riscurilor se va face prioritar la locurile de muncă cu pericol deosebit şi iminent de accidentare urmărindu-se:

- identificarea factorilor de risc precum şi consecinţele acţiunii lor asupra organismului uman (deces sau invaliditate);

- nivelul cantitativ al factorilor de risc in cazul imbolnăviriior profesionale;

- durata de expunere la acţiunea factorilor de risc;

- numărul persoanelor expuse;

- nivelul morbidităţii prin accidente şi imbolnăviri profesionale;

Locurile de muncă cu pericol deosebit şi/sau iminent conţin factori de risc care generează explozii, incendii, factori de risc mecanic, termic, electric, biologic, psihic, factori

de risc naturali şi speciali ai mediului de muncă. La locurile de muncă ce presupun activităţi in condiţii de risc deosebit, timpul de lucru poate fi redus sub 8 ore/zi. Principiile care stau la baza ierarhizării măsurilor de prevenire/ protecţie a riscurilor

sunt:

 

- evitarea riscurilor;

- înlocuirea elementelor periculoase;

- combaterea riscurilor la sursă;

- prioritatea măsurilor de protecţie colectivă;

- considerarea evoluţiei tehnico - ştiinţifice;

- ameliorarea continuă a nivelului securitatii si sanatatii in munca.

Pentru evaluarea riscurilor s-au parcurs urmatoarele etape:

II.1

Pregatirea in vederea analizei si evaluarii riscurilor

Persoanele care identifica factorii de risc si evalueaza riscurile de accidentare si imbolnavire profesionale, isi insusesc în detaliu metoda de evaluare, instrumentele utilizate şi procedurile concrete de lucru. De asemenea, are loc o documentare prealabilă asupra locurilor de muncă şi proceselor tehnologice care urmează să fie analizate şi evaluate.

II.2

Descrierea sistemului de analizat

In această etapă se efectuează o analiză detaliată a locului de muncă, urmărindu-se:

- identificarea şi descrierea componentelor sistemului şi a modului său de funcţionare: scopul sistemului, descrierea procesului tehnologic, a operaţiilor de muncă, maşinile şi utilajele folosite - parametri şi caracteristici funcţionale, unelte etc.;

- precizarea în mod expres a sarcinii de muncă ce-i revine executantului în sistem (pe baza fişei postului, a ordinelor şi deciziilor scrise, a dispoziţiilor verbale date în mod curent etc.);

- descrierea condiţiilor de mediu existente;

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

- precizarea cerinţelor de securitate pentru fiecare componentă a sistemului, pe baza normelor şi standardelor de securitate a muncii, precum şi a altor acte normative incidente. Informaţiile necesare pentru această etapă se preiau din documentele întreprinderii (fişa tehnologică, cărţile tehnice ale maşinilor şi utilajelor, fişa postului pentru executant, caiete de sarcini, buletine de analiză a factorilor de mediu, norme, standarde şi instrucţiuni de securitate a muncii). O sursă complementară de informaţii pentru definirea sistemului o constituie discuţiile cu lucrătorii de la locul de muncă analizat.

II.3

Se stabileşte pentru fiecare componentă a sistemului de muncă evaluat (respectiv loc de muncă ce disfuncţii poate prezenta, în toate situaţiile previzibile şi probabile de funcţionare. Pentru identificarea tuturor riscurilor posibile este deci necesară simularea funcţionării sistemului şi deducerea respectivelor abateri. Aceasta se poate face fie printr-o analiză verbală cu tehnologul, în cazul unor locuri de muncă relativ puţin periculoase, în care disfuncţiile accidentogene (sau generatoare de îmbolnăviri) sunt cvasievidente, fie prin aplicarea metodei arborelui de evenimente. Metodele de lucru folosite sunt observarea directă şi deducţia logică. În cazul factorilor de risc obiectivi (generaţi de mijloacele de producţie sau mediul de muncă), identificarea lor este relativ uşoară, cunoscându-se parametrii şi caracteristicile funcţionale ale maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, proprietăţile fizico-chimice ale materiilor şi materialelor utilizate, sau buletinele de analiză a condiţiilor de mediu. Referitor la executant, operaţia este mult mai dificilă şi implică un grad ridicat de nedeterminare. Pe cât posibil, se analizează toate erorile previzibile şi probabile ale acestuia în raport cu sarcina de muncă atribuită, sub forma omisiunilor şi acţiunilor sale greşite, şi impactul lor asupra propriei sale securităţi şi asupra celorlalte elemente ale sistemului. Identificarea factorilor de risc dependenţi de sarcina de muncă se realizează, pe de o parte, prin analiza conformităţii dintre conţinutul său şi capacitatea de muncă a executantului căruia îi este atribuită, iar pe de altă parte, prin precizarea eventualelor operaţii, reguli de muncă, procedee de lucru greşite. Factorii de risc identificaţi se înscriu în FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ unde se mai specifică, în aceeaşi etapă, şi forma lor concretă de manifestare:

descrierea acestora şi dimensiunea parametrilor prin care se apreciază respectivul factor (de exemplu, rezistenţa la apăsare, forfecare, greutate şi dimensiuni etc.).

Identificarea factorilor de risc

II.4

Evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională

Gravitatea consecinţelor stabilite se apreciază pe baza grilei de mai jos: CLASE DE GRAVITATE GRAVITATEA
Gravitatea consecinţelor stabilite se apreciază pe baza grilei de mai jos:
CLASE DE
GRAVITATE
GRAVITATEA CONSECINŢELOR
CONSECINŢE
1 NEGLIJABILE
Consecinţe
minore
reversibile
cu
incapacitate
de
muncă
previzibilă până la 3 zile calendaristice (vindecare fără tratament)
2 MICI
Consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă
de 3 - 45 zile care necesită tratament medical
3 MEDII
Consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă
între 45 - 180 zile care necesită tratament medical şi prin spitalizare
4 MARI
Consecinţe ireversibile cu o diminuare a capacităţii de muncă

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

 

de maxim 50 % (invaliditate de gradul III)

5 GRAVE

Consecinţe ireversibile cu pierdere între 50 - 100 % a capacităţii de muncă, dar cu posibilitate de autoservire (invaliditate de gradul II)

6 FOARTE GRAVE

Consecinţe ireversibile cu pierderea totală a capacităţii de muncă şi a capacităţii de autoservire (invaliditate de gradul I)

7 MAXIME

Deces

Informaţii importante pentru aprecierea cât mai exactă a gravităţii consecinţelor posibile se obţin din statisticile accidentelor de muncă şi bolilor profesionale produse la locul de muncă respectiv sau la locuri de muncă similare. Pentru determinarea frecvenţei consecinţelor posibile se incadreza fiecare risc în clase de probabilitate după ce, in prealabil, se stabilesc, pe bază statistică sau de calcul, intervalele la care se pot produce evenimentele (zilnic, săptămânal, lunar, anual etc.). Intervalele respective se transformă ulterior în probabilităţi exprimate prin număr de evenimente posibile pe an.

CLASE DE PROBABILITATE PROBABILITATEA CONSECINŢELOR EVENIMENTE 1 EXTREM DE RARE Probabilitate de producere a
CLASE DE
PROBABILITATE
PROBABILITATEA CONSECINŢELOR
EVENIMENTE
1 EXTREM DE RARE
Probabilitate de producere a consecinţelor extrem de mică
P < 10 -1 /an
2 FOARTE RARE
Probabilitate de producere a consecinţelor foarte mică
10 -1 < P < 5 -1 /an
3 RARE
Probabilitate de producere a consecinţelor mică
5 -1 < P < 2 -1 /an
4 PUŢIN FRECVENTE
Probabilitate de producere a consecinţelor medie
2 -1 < P < 1 -1 /an
5 FRECVENTE
Probabilitate de producere a consecinţelor mare
1 -1 /an < P < 1 -1 /lună
6 FOARTE FRECVENTE
Probabilitate de producere a consecinţelor foarte mare
P > 1 -1 /lună
II.5
Ierarhizarea riscurilor

Rezultatul obţinut în urma procedurilor anterioare se identifică în baza unei grile de evaluare a riscurilor şi se înscrie în Fişa locului de muncă . Cu ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină apoi aceste niveluri pentru fiecare factor de risc în parte. Se obţine astfel o ierarhizare a dimensiunii riscurilor la locul de muncă, ceea ce dă posibilitatea stabilirii unei priorităţi a măsurilor de prevenire şi protecţie, funcţie de factorul de risc cu nivelul cel mai mare de risc. Nivelul de risc global (Nr) pe locul de muncă se calculează ca o medie ponderată a nivelurilor de risc stabilite pentru factorii de risc identificaţi. Pentru ca rezultatul obţinut să reflecte cât mai exact posibil realitatea, se utilizează ca element de ponderare rangul factorului de risc, care este egal cu nivelul de risc. În acest mod, factorul cu cel mai mare nivel de risc va avea şi rangul cel mai mare. Se elimină astfel posibilitatea ca efectul de compensare între extreme, pe care îl implică orice medie statistică, să mascheze prezenţa factorului cu nivel maxim de risc.

Formula de calcul al nivelului de risc global este următoarea:

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

Nr =

i

n

=1

r

i

R

i

i

n

=1

r

i

,

în care:

Nr = nivelul de risc global pe loc de muncă;

Nivelul de securitate (Ns) pe loc de muncă se identifică pe Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate, construită pe principiul invers proporţionalităţii nivelurilor de risc şi securitate. Atât nivelul de risc global, cât şi nivelul de securitate se înscriu în Fişa locului de muncă. În cazul evaluării unor macrosisteme (centru, atelier, agentie), se calculează media ponderată a nivelurilor medii de securitate determinate pentru fiecare loc de muncă analizat din componenţa macrosistemului (locurile de muncă analoge se consideră ca un singur loc de muncă), pentru a se obţine nivelul global de securitate a muncii pentru atelierul/secţia/sectorul sau întreprinderea investigată - N g :

N

g

=

n

p=1

r

p

N

sp

n

p = 1

r

p

unde:

r p = rangul locului de muncă "p" (egal ca valoare cu nivelul de securitate al locului);

n = numărul de locuri de muncă analizate;

N sp = nivelul mediu de securitate a muncii pentru locul de muncă "p".

Stabilirea măsurilor de prevenire Pentru stabilirea măsurilor necesare îmbunătăţirii nivelului de securitate a

sistemului de muncă analizat se impune luarea în considerare a ierarhiei riscurilor evaluate, conform Scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii în ordinea:

II.6

7 - 1 dacă se operează cu nivelurile de risc;

1 - 7 dacă se operează cu nivelurile de securitate.

De asemenea, se ţine seama de ordinea ierarhică generică a măsurilor de

prevenire, respectiv:

- măsuri de prevenire intrinsecă;

- măsuri de protecţie colectivă;

- măsuri de protecţie individuală.

In prezenta lucrare se vor propune masuri de reducerea riscurilor pentru riscurile cu o valoare mai mare de 3.

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

Capitolul III.

EVALUARE A RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE PROFESIONALA LA ATELIERUL ACOPERIRI DE SUPRAFATA DIN CADRUL SECTIEI COLIVII

APLICAREA CONCRETA A METODEI DE

III.1

PREZENTARE GENERALA SISTEM DE MUNCA

In cadrul Atelierului Acoperiri de suprafata din cadrul Sectiei Colivii, in functie de scopul urmarit si de tehnologia folosita, se disting urmatoarele linii de lucru :

1.Linia de decapare-pasivare colivii de alama; 2.Linia de fosfatare otel de rulmenti; 3.Linia de lustruire chimica capace de rulmenti; 4.Linia de cromare; Activitatea de baza se desfasoara in conformitate cu tehnologiile stabilite prin planele de operatii, cu procedurile de lucru, cu standardele de firma, etc., Instalatiile sunt deservite de 7 lucratori, in doua schimburi, calificati si instruiti in meseria de galavanizator, pe fluxul principal de productie; Activitatile auxiliare (intretinere, reparatii programate, depozitare produse chimice, etc.) sunt efectuate de urmatorul personal de deservire:

lacatus de intretinere, electrician de intretinere, primitor distribuitor.

III.2

DESCRIEREA INSTALATIILOR SI A PROCESELOR TEHNOLOGICE

Procesele tehnologice pentru fiecare flux de fabricatie, se desfasoara

S.A., dupa cum

pe baza standardelor de firma stabilite in S.C. “ urmeaza:

III.2.1

LINIA DE DECAPARE-PASIVARE COLIVII DE ALAMA;

1.

GENERALITATI

1.1.

Procesul de decapare si pasivare a coliviilor din alama se face in scopul curatirii

suprafetei metalice de oxizi sau de alti compusi prin imbunatatirea aspectului acesteia cu formarea unui luciu metalic.

1.2. Procesul tehnologic de decapare si pasivare se executa in Sectia Colivii, Atelierul

Galvanizare, in bai speciale, de catre personalul special instruit in acest scop.

2. PROCESUL TEHNOLOGIC DE DECAPARE SI PASIVARE A COLIVIILOR DIN

ALAMA SI CONDITIILE TEHNICE DE EXPLOATARE A BAILOR FOLOSITE IN DECAPARE SI PASIVARE.

2.1. Tehnologia de decapare si pasivare a coliviilor din alama este prezentata in

tabelul 1 si consta in urmatoarele operatii:

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

2.2.

Degresarea

2.2.1.

Degresarea are ca scop indepartarea urmelor de grasimi de pe suprafetele

metalice, si se face intr-o solutie alcalina, in bai prin imersie.

2.2.2. Produsele chimice folosite sunt:

Hidroxid de sodiu solid

STAS 98-76

Fosfat trisodic cristalizat, tehnic

STAS 3389-90

Carbonat de sodiu, tehnic

STAS 99-91

Degresant SD1

STAS 9080-90

2.2.3. Prepararea solutiei alcaline se face in felul urmator: substantele alcaline se

dizolva in baia de degresare umpluta pana la 3/4 din volum cu apa calda 50-60 0 C. Solutia obtinuta se amesteca pana la dizolvarea completa a produselor chimice, apoi se aduce la nivelul de lucru si se incalzeste la temperatura de lucru data in tab.1. Degresarea este corecta atunci cand pe suprafata piesei degresate si spalata se formeaza un film de apa continuu.

2.2.4. Baia de degresare se va completa si corecta pe baza rezultatelor obtinute in

urma analizelor chimice efectuate in laboratorul chimic. Analizele chimice se fac conform STAS 12927-90.

2.2.5. Prelevarea si aducerea probelor la laboratorul chimic, in vederea verificarii

solutiilor de degresare, se face de catre personalul desemnat din cadrul Atelierului de

Acoperiri de suprafata, o data pe saptamana sau ori de cate ori este nevoie.

2.2.6. In urma analizelor efectuate se emit buletine de analiza, in care se specifica

si corectiile de facut, acolo unde se impun, conform procedurilor specifice. Buletinele se emit in doua exemplare:1 exemplar se transmite sectiei solicitante iar copia se arhiveaza

la laboratorul chimic. Perioada de arhivare este de 1 an.

2.2.7. Capacitatea baii de degresare este de 1000 l.

2.3. Spalarea

2.3.1. Spalarea

se face cu apa rece curgatoare pentru indepartarea urmelor de

solutie de degresare, in bai prin imersie. Capacitatea baii de spalare este de 1000 l.

2.4.

Decaparea si pasivarea

2.4.1.

Produsele chimice folosite sunt:

Anhidrida cromica, tehnica

STAS 4116/85

Acid sulfuric, tehnic

STAS 97-80

Acid azotic, tehnic

SR 447-95

2.4.3. Decaparea si pasivarea coliviilor din alama se executa in doua bai din otel

inoxidabil, cu capacitatea de 1000 l. Baia de decapare si pasivare se prepara prin dizolvarea in apa a cantitatii corespunzatoare de anhidrida cromica intr-un vas din plastic

care se toarna apoi in baia umpluta pana la 3/4 din volum cu apa. Se omogenizeaza si se completeaza cu apa pana la nivelul de lucru.

2.4.4. In cazul in care in urma decaparii suprafetele coliviilor au o culoare galben-

brun pana la maro deschis, culoare datorata formarii cromatului bazic de cupru, coliviile se supun operatiei nr.9 din tabelul 1.

2.4.5. Analiza baii de decapare se face conform STAS .7874/6-90.

2.4.6. Prelevarea si aducerea probelor la laboratorul chimic, se face de catre

personalul desemnat din sectie, o data pe saptamana sau ori de cate ori este nevoie, conform IL-11B-15.

2.4.7. In urma analizelor efectuate se emit buletine de analiza, in care se specifica

si corectiile de facut, acolo unde se impun, conform procedurilor specifice. Buletinele se

emit in doua exemplare: 1 ex. se transmite sectiei solicitante iar copia se arhiveaza la laboratorul chimic. Perioada de arhivare este de 1 an.

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

2.5.

Neutralizarea

2.5.1.

Neutralizarea se face pentru indepartarea eventualelor urme de solutie de

decapare de pe suprafetele metalice intr-o baie de 1000 l capacitate.

2.5.2. Produsul folosit este:

Carbonat de sodiu, tehnic

STAS 99-91

2.6. Spalarea

2.6.1. Spalarea se face prin imersie in bai cu apa calda pentru indepartarea

urmelor de solutie de neutralizare. Dupa spalare piesele sunt suflate cu aer comprimat in

vederea uscarii.

2.7. Verificarea calitatii procesului de decapare si pasivare

2.7.1. Verificarea calitatii procesului de decapare si pasivare se face cu ochiul liber,

prin aspectarea suprafetelor metalice decapate si pasivate. Suprafetele metalice trebuie

sa prezinte luciu metalic uniform, fara aspect prafuit. Stratul ramas dupa atacul acid trebuie sa aiba o structura fina, sa fie continuu si fara parti neatacate.

3.

NORME DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA

3.1

Operatia de decapare si pasivare se va executa numai cu instalatia de ventilatie

in functiune.

3.2. Personalul din atelierul de galvanizare va purta echipament de protectie

corespunzator.

3.3. La transportul, manipularea reactivilor si in timpul lucrului, muncitorii sunt obligati

sa foloseasca materiale de protectie adecvate si numai sub supravegherea conducatorului locului de munca.

3.4. Acidul sulfuric si acidul azotic se va turna in solutia din baie in vana subtire si nu

invers.

3.5. Depozitarea reactivilor se face in spatiu destinat acestui scop, cu respectarea

normelor privind materialele toxice si corozive.

3.6. Este interzisa depozitarea reactivilor in cadrul atelierului de galvanizare, iar

spatiile de trecere si lucru trebuie mentinute libere si in bune conditii.

3.7. Substantele chimice folosite in tehnologia de decapare si pasivare nu se vor

deversa la canalizare ci numai in bazine de colectare a apelor acido-alcaline si sulfo-

cromice si trimise apoi la statia de denocivizare.

3.8. Pentru buna functionare a bailor si o utilizare corecta a produselor se va evita

impurificarea lor cu alte produse si se va respecta timpul de scurgere a bailor din cadrul procesului tehnologic.

4.

MARCARE. DEPOZITARE. AMBALARE

4.1.

Produsele de degresare sunt ambalate in saci de hartie sau polietilena, acidul

sulfuric si acidul azotic in bidoane de PVC . Se depoziteaza in incaperi inchise ferite de umezeala.

4.2. Ambalajele vor fi marcate cu denumirea produsului, cantitatea, normativul de

calitate si furnizorul produsului.

BIBLIOGRAFIE

SF Nr 24025-95. Procesul tehnologic pentru decapare si pasivare a coliviilor din alama.

STAS 12927-90. Bai de degresare. Metode de analiza.

STAS 12926-95. Bai de decapare. Metode de analiza.

STAS 7874/6-90. Bai de cromare.

Prospecte de produs ale furnizorilor.

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

Tabel 1. Tehnologia de decapare si pasivare

       

Conditii de lucru

 

Nr.

Operatia

Reactivul

Concentratia

Temperatura

Timp de

Timp de

crt.

tehnologica

utilizat

mentinere

scurgere

(g/l)

(C)

(min.)

(min.)

1.

Degresare

Hidroxid de sodiu Soda calcinata Fosfat trisodic Degresant SD1 Apa

60-80

70-80

5-10

1

50-60

20-50

50-60

rest

2.

Spalare

Apa rece curgatoare

 

- mediul ambiant

1-5

1

3.

Spalare

Apa rece curgatoare

 

- mediul ambiant

1-5

1

4.

Decaparea si

Anhidrida cromica

150-200

mediul ambiant

2

1

pasivarea

Acid azotic

50-80

Acid sulfuric

4-6

Apa

rest

5.

Spalare

Apa rece

-

mediul ambiant

1-5

1

6.

Neutralizare

Soda calcinata

2-10

40-50

2

1

Apa

rest

8.

Spalare

Apa calda curgatoare

-

80-90

2

1

9.

Decapare

Acid azotic concentrat Apa

80-100

mediul ambiant

30 sec.

1

suplimentara

rest

III.2.2

LINIA DE FOSFATARE OTEL DE RULMENTI;

1. GENERALITATI

1.1. Fosfatarea otelului de rulmenti are drept scop acoperirea suprafetei exterioare a

otelului cu un strat cristalin de fosfati insolubili, de fier si zinc, in vederea asigurarii

conditiilor optime pentru trefilarea si extrudarea otelului, in procesul tehnologic de presare la rece. Fosfatarea nu se utilizeaza ca procedeu de protejare anticoroziva elementelor de rulmenti.

1.2. Procesul tehnologic de fosfatare se executa in sectia Colivii, Atelierul Acoperiri

de suprafata, in bai speciale, de catre personalul specializat in acest scop.

1.2.

Principiul fosfatarii.

1.2.1.

Procesul de fosfatare consta in formarea pe suprafata metalica a unui strat

de cristale fine de fosfati metalici secundari si tertiari, insolubili, din solutii apoase de fosfati

metalici primari de fier si zinc.

1.2.2. Reactia generala de obtinere a stratului de fosfati este urmatoarea:

Fe + 3Zn ( H 2 PO 4 ) 2 = Zn 3 (PO 4 ) 2 + FeHPO 4 + H 3 PO 4 + H 2 Pe masura ce stratul de fosfati format creste, viteza de formare a sa scade, inceputul degajarii hidrogenului (proces paralel cu formarea stratului de fosfati) indicand sfarsitul reactiei de fosfatare.

2. PROCESUL TEHNOLOGIC DE FOSFATARE Si CONDITIILE TEHNICE DE

EXPLOATARE A BAILOR UTILIZATE IN FOSFATARE.

2.1. Tehnologia de fosfatare este prezentata in tabelul 1 si consta in:

2.2. Degresarea

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

2.2.1. Degresarea are ca scop indepartarea urmelor de grasimi de pe suprafetele

metalice, si se face intr-o solutie alcalina in bai prin imersie. Capacitatea baii de degresare este de 7000l.

2.2.2. Produsele chimice folosite sunt:

Hidroxid de sodiu solid

STAS 98-76

Fosfat trisodic cristalizat, tehnic

STAS 3389-90

Degresant SD1

STAS 9080-90

2.2.3. Prepararea solutiei alcaline se face in felul urmator: substantele alcaline se

dizolva in baia de degresare umpluta pana la 3/4 din volum cu apa calda 50-60 0 C. Solutia

obtinuta se amesteca pana la dizolvarea completa a produselor chimice, apoi se aduce la

nivelul de lucru si se incalzeste la temperatura de lucru data in tab.1. Degresarea este corecta atunci cand pe suprafata piesei degresate si spalata se formeaza un film de apa continuu.

2.2.4. Baia de degresare se va completa si corecta pe baza rezultatelor obtinute in

urma analizelor chimice efectuate in laboratorul chimic. Analizele chimice se fac conform STAS 12927-90.

2.2.5. Prelevarea si aducerea probelor la laboratorul chimic, in vederea verificarii

solutiilor de degresare, se face de catre personalul desemnat din cadrul Atelierului de Galvanizare, o data pe saptamana, sau ori de cate ori este nevoie conform IL-11B-15.

2.2.6. In urma analizelor efectuate se emit buletine de analiza, in care se specifica

si corectiile de facut, acolo unde se impun, conform procedurilor specifice. Buletinele se emit in doua exemplare: 1 exemplar se transmite sectiei solicitante iar copia se arhiveaza la laboratorul chimic. Perioada de arhivare este de 1 an

2.3. Spalarea

2.3.1. Spalarea se face pentru indepartarea urmelor de solutie de degresare in bai

prin imersie. Capacitatea baii de spalare este de 7000l.

2.4.

Decaparea

2.4.1.

Decaparea se face pentru inlaturarea urmelor de oxizi, in bai prin imersie.

2.4.2.

Produsul chimic folosit este:

Acid sulfuric tehnic

STAS 97-80

2.4.3. Capacitatea baii de decapare este de 7000l. Materialul supus decaparii se

examineaza periodic pentru a preintampina aparitia ciupiturilor pe suprafata otelului ceea

Daca materialul supus decaparii nu s-a curatat bine

de rugina sau tunder, se va tine in baie pana la curatare completa.

2.4.4. Analiza baii de decapare se face conform STAS 12926-95. Solutia de

decapare sulfurica se va considera epuizata si se inlocuieste total cand continutul de acid

sulfuric scade la 10 g/l iar continutul in Fe 2 + creste la 100 g/l. Continutul de fier se determina conform SR 12926-95.

2.4.5. Prelevarea si aducerea probelor la laboratorul chimic se face de catre

personalul desemnat din sectie, o data pe saptamana sau ori de cate ori este nevoie.

2.4.6. In urma analizelor efectuate se emit buletine de analiza, in care se specifica

si corectiile de facut, acolo unde se impun, conform procedurilor specifice. Buletinele se emit in doua exemplare: 1 exemplar se transmite sectiei solicitante iar copia se arhiveaza la laboratorul chimic. Perioada de arhivare este de 1 an

ce ar duce la rebutarea materialului

2.5.

Fosfatarea .

2.5.1.

Produsele chimice folosite sunt:

Fosfatol Tip 1 Acid ortofosforic

STAS 7969-85,ST 6-98 STAS 10788-76

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

2.5.2. Pentru prepararea unui litru de solutie de fosfatare tip 1 se procedeaza in

felul urmator: se prepara o solutie de 100 cm 3 fosfatol tip 1 in 900 cm 3 apa demineralizata

si se incalzeste la temperatura de 90-98C timp de doua ore, completandu-se mereu volumul de apa evaporat. Se adauga apoi 500-100 g span de fier degresat si decapat si se lasa solutia pentru amorsare timp de 10 h, dupa care se scoate spanul si se incalzeste la temperatura de lucru. Dupa preparare se controleaza aciditatea in laboratorul chimic, care atunci cand nu este in limitele prescrise se corecteaza cu solutie de fosfatol si/sau acid ortofosforic.

2.5.3. In timpul functionarii, in baie creste concentratia de fier datorita trecerii in

solutie a ionilor de fier de pe suprafata pieselor. Concentratia maxima admisa de fier in solutia de fosfatare este de 3 g/l. in cazul depasirii acestei valori este necesara schimbarea solutiei. Continutul de fier se determina conform SR 12926-96.

2.5.3. Capacitatea bailor de fosfatare este de 7000 l baia mica si de 10000 l baia

mare.

2.5.4. Grosimea peliculei de fosfat este de 10-15 m. Daca stratul de fosfat nu este

suficient de gros, materialul supus fosfatarii se va mentine in baie peste timpul indicat.

2.5.5. Prelevarea, aducerea probelor la analiza se face ca la pct.2.2.5.

2.5.6. Analiza bailor de fosfatare se face conform STAS 11624/4-83.

2.5.7. In urma analizelor efectuate se emit buletine de analiza, in care se specifica

si corectiile de facut, acolo unde se impun, conform procedurilor specifice. Buletinele se

emit in doua exemplare: 1 exemplar se transmite sectiei solicitante iar copia se arhiveaza la laboratorul chimic. Perioada de arhivare este de 1 an

2.6. Spalarea

2.6.1. Spalarea se face cu apa curgatoare, pentru indepartarea urmelor de solutie

de fosfatare, in bai prin imersie.

2.7.

Neutralizarea

2.7.1.

Neutralizarea se face pentru indepartarea eventualelor urme de solutie de

fosfatare si de apa de pe suprafetele matalice, in bai prin imersie. capacitatea baii este de 7000 l.

2.7.2. Produsul folosit este:

Carbonat de sodiu, tehnic, STAS 99-91, dizolvat in apa conform tabelului 1.

2.8. Tratarea cu ulei emulsionabil

2.8.1. Tratarea cu ulei emulsionabil se executa pentru protectie anticoroziva, in bai

prin imersie Analiza emulsiei : ulei emulsionabil in apa, in proportie stabilita conform prospectului de produs. se face in laboratorul chimic. Prospectele se procura de catre sectie de la laborator chimic. Prelevarea probelor pentru analiza se face o data pe saptamana sau ori de cate ori este necesar, de catre personalul sectiei. In urma analizelor efectuate se emit buletine de analiza, in care se specifica si corectiile de facut, acolo unde se impun, conform procedurilor specifice. Buletinele se emit in doua exemplare: 1 exemplar se transmite sectiei solicitante iar copia se arhiveaza la laboratorul chimic. Perioada de arhivare este de 1 an

2.9.

Defecte, cauze si remedieri

2.9.1.

Defectele care pot apare in cursul procesului de fosfatare, cauzele si

remedierea lor sunt incluse in planele de control.

2.10. Verificarea calitatii stratului de fosfat

2.10.1. Verificarea calitatii acoperirii de fosfati

consta din:

se face conform STAS 10338-90 si

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

2.10.1.2. Verificarea aspectului stratului de fosfati se face cu ochiul liber.

Stratul de fosfati depus trebuie sa fie de culoare gri deschis pana la gri inchis, fara pete si zgarieturi.

2.10.1.3. Verificarea aderentei se face conform punctului 5.4.5 din STAS 10338-90

prin doua metode:

-strierea cu unghia ( proba cu urma alba );

-frecarea stratului de fosfat in prealabil degresat.

2.10.1.3.1. In cazul verificarii prin striere cu unghia, pe stratul de fosfat trebuie sa

apara o linie alba, fara sa se observe cu ochiul liber deteriorarea stratului.

2.10.1.3.2. In cazul verificarii prin frecare stratul de fosfat degresat cu triclorietilena

este frecat cu o carpa alba curata ( 5 frecari duble sau 10 frecari in accelasi sens). Nu se admite aparitia pe carpa a petelor de culore inchisa.

2.10.1.4. Verificarea grosimii stratului de fosfati se face conform punctului 5.4.4.2, din

STAS 10338-90. Masurarea indirecta a grosimii se face prin raportarea masei superficiale a stratului de fosfat la suprafata pe care a fost depus. Masurarea masei superficiale se face prin cantarirea probei inainte si dupa dizolvarea stratului cu ajutorul unei solutii de

anhidrida cromica 5%, la temperatura de 70C, timp de min. 15 minute.

2.10.1.5. Verificarea rezistentei la coroziune a stratului de fosfat se face intr-o solutie

de sulfat de cupru 3%. Dupa mentinerea epruvetei timp de 3 minute in solutie, dupa spalarea si uscarea acesteia, nu trebuie sa apara pe suprafata ei urme de cupru, care indica absenta stratului de fosfat.

3.

NORME DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA

3.1

Operatia de fosfatare se va executa numai cu instalatia de ventilatie in functiune.

3.2.

Personalul din atelierul de galvanizare va purta echipament de protectie

corespunzator.

3.3. La transportul, manipularea reactivilor si in timpul lucrului, muncitorii sunt obligati

sa foloseasca materiale de protectie adecvate si numai sub supraveghrea conducatorului

locului de munca.

3.4. Acidul sulfuric se va turna in solutia din baie in vana subtire si nu invers.

3.5. Depozitarea reactivilor se face in spatiu destinat acestui scop, cu respectarea

normelor privind materialele toxice si corozive.

3.6. Este interzisa depozitarea reactivilor in cadrul atelierului de galvanizare, iar

spatiile de trecere si lucru trebuie mentinute libere si in bune conditii.

3.7. Substantele chimice folosite in tehnologia de fosfatare nu se vor deversa la

canalizare ci numai in bazine de colectare a apelor acido-alcaline si trimise apoi la statia

de denocivizare.

3.8. Pentru buna functionare a bailor si o utilizare corecta a produselor se va evita

impurificarea lor cu alte produse si se va respecta timpul de scurgere a bailor din cadrul procesului tehnologic.

4.

MARCARE. DEPOZITARE. AMBALARE

4.1.

Produsele de degresare sunt ambalate in saci de hartie sau polietilena, acidul

sulfuric in bidoane de PVC si fosfatolul in butoaie din PVC. Se depoziteaza in incaperi inchise ferite de umezeala.

4.2. Ambalajele vor fi marcate cu denumirea produsului, cantitatea, normativul de

calitate si furnizorul produsului.

BIBLIOGRAFIE

“Protejarea

materialelor

Bucuresti,1976.

metalice

prin

oxidare

si

fosfatare”

Editura

tehnica,

SF Nr 24019-95. Procesul tehnologic de fosfatare a otelului de rulmenti.

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

STAS 10338-90. Acoperiri prin fosfatare. Conditii tehnice de calitate.

STAS 12927-90. Bai de degresare. Metode de analiza.

STAS 12926-95. Bai de decapare. Metode de analiza.

STAS 11624/4-83. Solutii de fosfatare.Determinarea aciditatii libere si totale.

STAS 10788-76. Acid ortofosforic.

Prospecte de produse, ale furnizorilor

Tabel 1. Tehnologia de fosfatare

       

Conditii de lucru

 

Nr.

Operatia

Reactivul

Concentratia

Temperatura

Timp de

Timp de

crt.

tehnologica

utilizat

mentinere

scurgere

(g/l)

(C)

(min.)

(min.)

 

1. Degresare

Hidroxid de sodiu Fosfat trisodic Degresant SDI Apa

25-30

85-90

20

3

20-25

50-60

rest

 

2. Spalare

Apa rece

-

mediul ambiant

1-5

3

 

3. Decapare

Acid sulfuric

150-200

20-25

0.5-2 h

3

Apa

rest

 

4. Spalare

Apa rece

-

mediul ambiant

1-5

3

 

5. Fosfatare

Fosfatol tip1

 

95-98

nu se mai degaja bule de oxigen

3

Aciditate totala

50-80 puncte

Aciditate libera

16-23 puncte

Raport aciditate

2,8-5

 

6. Spalare

Apa rece

-

mediul ambiant

1-5

3

 

7. Neutralizare

Soda calcinata

20

40-50

3-5

3

Apa

rest

 

8. Tratare cu

Ulei emuls. adecvat Inhibitor de coroziune

conform

mediul ambiant

5

3-5

emulsie

prospectului

conform

prospectului

III.2.3 LINIA DE LUSTRUIRE CHIMICA CAPACE DE RULMENTI;

1.

GENERALITĂŢI

1.1

.Lustruirea chimică a capacelor din tablă pentru rulmenţi radiali cu bile tip Z şi ZZ conferă suprafeţelor metalice o capacitate reflectantă indifirent de rugozitatea suprafeţei.

1.2

Efectul de lustruire se datoreşte unui fenomen de uniformizare a suprafeţei cu acţiune asupra microcristalelor superficiale din a căror aranjare şi orientare rezultă capacitatea reflectantă superioară.Produsele utilizate la lustruire elimină petele de coroziune şi formează un luciu metalic ca urmare a dizolvării stratului superficial şi netezirii microneregularităţilor suprafeţei. Lustruirea se efectuează atăt pentru îmbunătăţirea aspectului căt şi pentru

mărirea rezistenţei la coroziune datorită faptului că praful şi impurităţile din atmosferă aderă mai greu pe suprafeţele lucioase şi astfel se evită posibilitatea formării unor micropile locale, în prezenţa unui electrolit format din apa de condens în care se găsesc dizolvate diferite săruri şi gaze.

1.3

Tipurile de produse utilizate în procesul tehnologic de lustruire :

-Degresant SDI

STAS9080/90

-Carbonat de sodiu

STAS99/91

-Fosfat trisodic

STAS3389/90

-Acid sulfuric 96%(d=1,84)

STAS97/80

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

-Acid oxalic tehnic -Apa oxigenata -DeroT(sau alt detergent) -Dero RA -Lichid de spalare White-spirit -Lichid de protectie Castrol DWX33

STAS4992/68

ST 004/93 prospect produs prospect produs

STAS44/84

prospect produs

1.4 Pentru a mări durata de funcţionare a băilor se impun măsuri pentru evitarea impurificărilor lor cu alte produse. 1.5 Băile epuizate sau contaminate sunt deversate în bazinul de ape acido-alcaline şi

trimise în staţia de neutralizare şi denocivizare a apelor.

2.CONDIŢII TEHNICE DE CALITATE APRODUSELOR ŞI PROCESUL TEHNOLOGIC DE LUSTRUIRE

2.1

Pregătirea materialului.

2.1.1

Capacele din tablă se vor aspecta vizual şi se vor îndepărta capacele ce

prezintă defecte mecanice (îndoiri, zgărieturi), zone oxidate, de capacele bune.

2.1.2 Capacele bune sunt legate cu sârmă în seturi de câte 100-150 bucăţi.

2.1.3 Din capacele oxidate se vor alcătui loturi separate care în timpul operaţiei de

lustruire urmează a fi menţinute un timp mai mare la decapare în acid sulfuric şi acid

oxalic.

2.1.4 Capacele ce prezintă după procesul de lustruire urme de coroziune sau pete

de culoare albă ,etc.,se vor lustrui din nou.

2.1.5 Capacele în funcţie de dimensiuni se aşează până la 10 legături pe cârlige

sau în coşuri.

2.1.6 În atelierul de lustruire vor fi aduse numai capace ce pot fi lustruite în

schimbul respectiv.

Procesul tehnologic .

2.2.1 Lustruirea va fi efectuată numai de personalul special instruit cu efectuarea

acestei operaţii.

2.2.2 Cârligele cu capacele se supun manual procesului tehnologic de lustruire

chimică.

2.2.3 În timpul operaţiei de lustruire cârligele cu capace se vor mişca prin scuturare,

periodic de 5-6 ori în fiecare baie. Operaţia de lustruire se execută în cadrul atelierului de

galvanizare conform tehnologiei din tabelul 1.

Tabel 1 .Tehnologia de lustruire chimică a capacelor tip Z şi ZZ.

       

Conditii de lucru

 

Nr.

Operatia

Reactivul

Concentratia

Temperatura

Timp de

Timp de

crt.

tehnologica

utilizat

mentinere

scurgere

(g/l)

(C)

(min.)

(min.)

 

1. Decapare I

Acid sulfuric

150-200

rest

mediul ambiant

5-30

1

Apă

 

agitare continuă

 

2. Spălare

Apă rece

-

mediul ambiant

2

1

curgătoare

agitare continuă

 

3. Decapare II

Acid oxalic

Apă

80-100

rest

mediul ambiant

5-30

1

   

agitare continuă

 

4. Lustruire

Apă oxigenată

45-50 cm³/l

35-40

1-2

1

Acid oxalic

33-35 cm³/l

agitare continuă

DERO T

3cm³/l

Apă

rest

 

5. Spălare

Apă rece

-

mediul ambiant

2

1

curgătoare

agitare continuă

 

6. Neutralizare

DERO RA

Apă

30-50

rest

mediul ambiant

1

1

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

         

agitare continuă

 

7.

Spălare şi

White-spirit

 

- mediul ambiant

2

 

1

deshidratare

agitare continuă

 

8.

Conservare

Castrol DWX33

 

- mediul ambiant

5

 

1

agitare continuă

 

2.3.

Condiţii tehnice de exploatare a băilor. În timpul procesului de lustruire chimică şi la prepararea băilor se impune respectarea următoarelor instrucţiuni .

 

2.3.1 Degresarea chimică se execută în bazine de 200 l capacitate conţinând

produsul SDI sau

Prepararea băii se face dizolvând cantitatea necesară de degresant în baia umplută la ¾ din volum cu apă caldă la 40-50° C. După dizolvarea completă se adaugă apă până la nivelul de lucru , se omogenizează şi se încălzeşte până la 80-90° C. După o degresare

şi spălare bună , suprafaţa capacelor trebuie să fie umectată complet de apă. Periodic se va curăţa stratul de grăsime nesaponificate de la suprafaţă. Baia de degresare se va schimba când nu mai asigură o degresare corspunzătoare

a pieselor. Timpul de menţinere în baie este în funcţie de starea de impurificare a suprafeţei

metalice. Degresarea se consideră terminată când soluţia, udă în întregime şi uniform suprafaţa capacelor.

fosfat trisodic şi carbonat de sodiu.

2.3.2 Spălarea capacelor se execută după fiecare atac chimic pentru a preveni

infestarea băilor de decapare. Se impune respectarea timpului de scurgere după spălările succesive pentru a nu dilua băile de decapare şi lustruire. Decaparea se execută în băi de 200 l capacitate. Decaparea este tot un tratament de pregătire a suprafeţei înainte de operaţia de lustruire. Materialul supus decapării se examinează periodic pentru a preântâmpina apariţia ciupiturilor pe suprafaţa capacelor, ceea ce duce la rebutarea capacelor. Se evită soluţii de decapare puternic acide deoarece puterea de atac este puternică şi preferenţială şi se poate schimba structura cristalină superficială. După decapare suprafaţa capacelor nu trebuie să rămână cu urme de oxizi. În timpul decapării se va urmări menţinerea concentraţiei băilor prin corecţii cu acid sulfuric sau acid oxalic. Soluţiile de decapare se vor înlocui când puterea de atac este mică, datorită concentraţiei de ioni Fe2+ în cantitate mare, deşi se fac corecţiile respective. Este interzisă folosirea băilor de decapare sau a celorlalte băi în alte scopuri(decaparea materialelor neferoase). La prepararea băii de acid sulfuric se toarnă cu atenţie cantitatea de acid sulfuric, în jet subţire, în bazinul cu apă, apoi soluţia obţinută se va omogeniza. Soluţia de acid oxalic se va prepara prin dizolvarea cantităţii corespunzătoare de acid oxalic la 50- 60°C, se completează cu apă, apoi se omoganizează.

2.3.3 Lustruirea chimică.

Operaţia de lustruire conferă pieselor atât un aspect decorativ cât şi unul funcţional. Lustruirea poate fi considerată o variantă a decapării, deoarece la începutul procesului are loc o dizolvare a peliculei de oxizi de pe suprafaţa pieselor.

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

Prin lustruire microproeminenţele se dizolvă preferenţial, suprafaţa rămânând netedă şi lucioasă, fără incluziuni. Prepararea soluţiei de lustruire chimică se face astfel:

a) se dizolvă cantitatea de acid oxalic în apă caldă, la 50-60°C;

b) se aduce la nivelul de lucru cu apă rece;

c) se adaugă cantitatea necesară de apă oxigenată şi se omogenizează;

d) se adaugă ulterior, produs DERO T (sau alt detergent).

Se respectă cu stricteţe raportul între apa oxigenată şi acidul oxalic. Reacţia de lustruire este o reacţie exotermă şi baia se încălzeşte.

2.3.4 Neutralizare.

Neutralizarea se execută cu produsul DERO RA în bazin de 200 l. capacitate. Baia de neutralizare se prepară astfel:

a) se umple baia de neutralizare cu apă;

b) se adaugă produsul DERO RA;

c) se aduce la nivelul de lucru prin completare cu apă;

d) se omogenizează baia .

2.3.5 Spălarea şi deshidratarea.

Cârligele cu capace sunt introduse în baia de deshidratare, ce conţine lichidul de spălare White-spirit. Capacitatea băii este de 200 l. Pentru o bună deshidratare şi pentru a evita corodarea ulterioară cârligele cu capace se vor mişca prin scuturare periodică , iar apa decantată va fi purjată de 3-4 ori pe schimb şi ori de câte ori este nevoie.

2.3.6 Conservarea.

Pentru a asigura o protecţie capacelor lustruite, acestea se conservă în produse de conservare, în cazul nostru este Castrol DWX 33.

Conservarea se execută într-o baie de 200l l.capacitate. După conservare piesele se menţin deasupra băii pentru scurgerea excesului de conservant.

NOTE:

-după fiecare operaţie tehnologică materialul supus lustruirii se va menţine deasupra băilor respective pentru scurgerea soluţiei evitîndu-se astfel impurificarea băilor; -se va respecta cu stricteţe timpul de degresare, spălare,decapare şi lustruire; -în atelierul de lustruire se vor aduce numai capace ce urmează a fi lustruite în ziua respectivă; -la sfârşitul operaţiei de lustruire, capacele lustruite se vor aspecta în atelierul Montaj-Radiali cu bile; -capacele lustruite vor fi aspectate prin sondaj de către personalul CTC, verificând aspectul pieselor; -pe timpul transportului se va evita stropirea, umezirea sau contactul cu produse ce pot produce coroziuni.

2.4 Condiţii tehnice de calitate impuse soluţiilor din băile procesului de lustruire.

2.4.1 Pentru soluţia de degrasare chimică:

a) cu SDI

-alcalinitatea p

în jur de 17 puncte;

-alcalinitatea m

în jur de 44 puncte.

b) cu carbonat şi fosfat

-alcalinitatea p

în jur de 48 puncte ;

-alcalinitatea m

în jur de 90 puncte.

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

2.4.2 Pentru baia de decapare I:

-concentraţia în acid sulfuric

150-200 g/l.

2.4.3 Pentru baia de decapare II:

-concentraţia în acid oxalic 80-100 g/l.

2.4.4 Pentru baia de neutralizare :

-concentraţia în DERO RA 3-5%

3. MARCAREA AMBALAREA DEPOZITAREA.

3.1 Produsele lichide utilizate în procesul tehnologic de lustruire chimică a capacelor sunt ambalate în butoaie sau bidoane PVC, iar produsele solide sunt ambalate în saci de polietilenă sau hârtie. Pe ambalaje trebuie să fie inscripţionate citeţ denumirea produsului, normativul de calitate şi furnizorul.

3.2 Produsele de spălare şi conservare sunt ambalate în butoaie de tablă.

3.3 Produsele utilizate la lustruire se depozitează în încăperi închise luîndu-se

măsuri de respectarea PSI.

4.NORME DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA :

4.1

Se vor respecta

normele de S.S.M şi P.S.I referitoare la utilizarea şi

manevrarea substanţelor toxice, caustice şi inflamabile.

4.2

În timpul lucrului muncitorii vor purta echipament de protecţie antiacid.

4.3

La prepararea de acizi se va turna acidul în apă,în jet subţire sub agitare

continuă.

4.5

4.4 Este interzis a se depozita substanţele chimice în atelier.

În timpul lucrului va funcţiona instalaţia de ventilaţie.

4.6

Substanţele chimice folosite în procesul de lustruire sunt substanţe cu caracter

poluant şi se vor deversa numai în bazinele denocivizare si neutralizare.

4.Linia de cromare;

1.

GENERALITATI

1.1.

Obiect si domeniu de aplicare

Cromarea este un procedeu de acoperire galvanica care se face:

-pentru marirea rezistentei la uzura a pieselor;

-pentru marirea rezistentei la uzura si coroziune a pieselor care lucreaza cu umiditate ridicata; -in scop decorativ si protector-decorativ; -pentru restabilirea cotelor pieselor uzate.

1.2.

Principiul cromarii. Electroliti. Electrozi folositi.

1.2.1.

Cromarea este un procedeu electrochimic de depunere a unui strat de crom,

prin actiunea unui curent electric exterior asupra unui electrolit (baia de electroliza).

1.2.2. Electrolitul pentru cromarea dura il constituie anhidrida cromica cu catalizator

sulfat. Anhidrida cromica si acidul sulfuric trebuie sa se afle intr-un raport de 1/100.

1.2.3. Catodul il constituie obiectul de acoperit.

1.2.4. Ca anozi se utilizeaza anozii solubili din plumb aliat cu stibiu. Anozii necesita

formarea peliculei negre de dioxid de plumb, care protejeaza suprafata aliajului de atacul chimic al electrolitului. Pelicula de dioxid de plumb se formeaza la introducerea anozilor

sub curent in baia de cromare. Anozii se curata de crusta dura de cromat de plumb, formata la intreruperi frecvente de curent prin frecare cu o perie de otel sau sub dus de

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

apa rece. Anozii trebuie sa aiba forme cat mai apropiate de cea a piesei, distanta optima anod-catod sa fie de 100150mm.

1.2.5. La depunerea stratului de crom au loc urmatoarele reactii:

la catod: Cr 6 + + 6e - Cr

2H + + 2e -

H 2

la anod: 4HO - - 4e - O 2 +2H 2 O

1.2.6. Durata procesului de depunere depinde de grosimea stratului impusa prin

conditiile tehnice si se calculeaza cu relatia:

t = (60 d

)/(K D c ) , in care:

t

- durata depunerii, minute

d

- grosimea stratului metalic care se depune, m

- greutatea specifica a metalului care se depune, i 7 gf/cm 2

K

- echivalentul electrochimic al cromului, Ki0,32 g/Ah

D

c - densitate de curent, A/dm 2

- randamentul de curent (cantitatea de metal efectiv depusa / cantitatea de metal teoretica),in %.

1.2.7. Calitatea acoperirii depinde de parametrii de lucru: compozitia electrolitului,

densitatea de curent, temperatura, agitarea solutiei. 1.2.7.1. In tabelul 2 este data durata cromarii in minute, la densitatea de curent

A/dm 2 si la grosimea acoperirii in m si la un = 13%.

2. PROCESUL TEHNOLOGIC DE CROMARE DURA Si CONDITIILE TEHNICE

DE EXPLOATARE A BAILOR UTILIZATE IN CROMAREA DURA.

2.1.

Tehnologia de cromare dura este prezentata in tabelul 1 si consta in :

2.2.

Degresare electrochimica

2.2.1.

Degresarea electrochimica are ca scop indepartarea urmelor de grasimi de pe

suprafetele metalice, si se face intr-o solutie alcalina

2.2.2. Reactivii folositi sant:

Hidroxid de sodiu solid

STAS 98-76

Carbonat de sodiu anhidru, tehnic

STAS 99-91

Fosfat trisodic cristalizat, tehnic

STAS 3389-90

Degresant SD1

STAS 9080-90

2.2.3. Prepararea solutiei alcaline se face in felul urmator: substantele alcaline se

dizolva in baia de degresare umpluta pana la 3/4 din volum cu apa calda 50-60 0 C. Solutia

obtinuta se amesteca pana la dizolvarea completa a reactivilor, apoi se aduce la nivelul de lucru si se incalzeste la temperatura de lucru data in tab.1. Degresarea este corecta atunci cand pe suprafata piesei degresate se formeaza un film de apa continuu.

2.2.4. Baia de degresare se va completa si corecta pe baza rezultatelor obtinute in

urma analizelor chimice efectuate in Laboratorul Chimic.Analizele chimice se fac conform

STAS 12927-90.

2.2.5. Prelevarea si aducerea probelor la laboratorul chimic, in vederea verificarii

solutiilor de degresare, se face de catre personalul desemnat din cadrul Atelierului de Galvanizare, o data pe saptamana, sau ori de cate ori este nevoie.

2.2.6. In urma analizelor efectuate se emit buletine de analiza, in care se specifica si

corectiile de facut, acolo unde se impun.

2.3. Montarea pe dispozitive

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

2.3.1. La montarea pe dispozitivele de suspendare trebuie sa se aiba in vedere ca

piesele sa nu se ecraneze si ca toate portiunile suprafetei care se cromeaza sa fie la egala distanta de anod. Suprafetele care nu se cromeaza se acopera cu folii izolante de polietilena, polistiren.

2.4.

Spalarea dubla

2.4.1.

Spalarea cu apa calda si apa rece se face pentru indepartarea urmelor de

solutie de degresare.

2.5.

Decaparea elecrochimica (anodizarea)

2.5.1.

Decaparea electrochimica se face pentru inlaturarea urmelor de oxizi. In acelasi

timp are loc si o atacare usoara a suprafetei metalice (asperizare), astfel stratul de crom adera mai strans la substrat. Se executa o decapare anodica. Electrolitul este asemanator celui de la cromare.

2.5.2. Reactivii folositi sunt:

Anhidrida cromica STAS 4116-85 Acid sulfuric tehnic STAS 97-80

2.5.3. Prepararea electrolitului se face dizolvand anhidrida cromica in apa la

temperatura de 40-50 0 C dupa care se face analiza conform STAS 7874/6-90, stabilindu-se cantitatea necesara de catalizator (acid sulfuric). Se adauga cantitatea necesara de acid

sulfuric pentru a se ajunge la raportul CrO 3 /H 2 SO 4 = 1/100.

2.5.4. Analiza baii de anodizare se face conform STAS 7874/6-90.

2.5.5. Prelevarea si aducerea probelor la Laboratorul Chimic se face in aceleasi

conditii ca la pct.2.4.5.

2.5.6. In urma analizelor efectuate se intocmesc buletine de analiza si cu corectiile

care se impun.

2.6. Cromare dura

2.6.1. Piesele scoase din baia de anodizare se introduc fara spalare in baia de

cromare.

2.6.2. Piesele introduse in baia de cromare se mentin fara curent 2-3 min. pentru a

capata temperatura electrolitului, dupa care se conecteaza baia la curent.

2.6.3. Reactivii folositi sant aceiasi ca la pct.2.5.2.

2.6.4. Prepararea electrolitului se face ca la pct.2.5.3.

2.6.5. Prelevarea, aducerea probelor si analiza electrolitului se face ca la pct.2.5.5.

2.6.6. Se intocmesc buletine de analiza cu rezultatele obtinute si cu corectiile ce se

impun.

2.7.

Decromarea

2.7.1.

Decromarea se face in cazul cand stratul de crom depus nu este

corespunzator.

2.7.2. Decromarea se executa in baia de cromare, piesele asezandu-se la anod.

Conditiile de lucru sant aceleasi ca la cromarea electrolitica cu exceptia duratei care este

intre 10-15 min. si variaza in functie de grosimea stratului de crom depus.

2.8.

Spalarea dubla

2.8.1.

Se executa mai intai o spalare cu recuperarea anhidridei cromice, apoi o

spalare in apa rece curgatoare pentru indepartarea ultimelor urme de electrolit.

2.9.

Uscarea

2.9.1.

Uscarea se face cu jet de aer comprimat de 3 atm. si lipsit de impuritati.

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

2.10.

Demontarea de pe dispozitiv

2.10.1.

Piesele cromate sant demontate de pe dispozitiv si se indeparteza protectiile

de pe suprafata pieselor.

2.11.

Dehidrogenarea

2.11.1.

Tratamentul termic de dehidrogenare se face in scopul reducerii fragilizarii la

hidrogen.Se face prin incalzire la temperaturi de 150-200C timp de 2h in bai de ulei, cuptoare cu aer cald, in vid sau in apa calda (procedeul este foarte lent).

3. NORME DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA

3.1 Operatia de cromare se va executa numai cu instalatia de ventilatie in

functiune.

3.2. Personalul din atelierul de galvanizare va purta echipament de protectie

corespunzator.

3.3. La transportul, manipularea reactivilor si in timpul lucrului, muncitorii sant

obligati sa foloseasca materiale de protectie adecvate si numai sub supraveghrea conducatorului locului de munca.

3.4. Acidul sulfuric se va turna in solutia din baie in vana subtire si nu invers.

3.5. Dizolvarea anhidridei cromice se face prin imersarea cupelor cu anhidrida

cromica bulgari in apa si in continua agitare.

3.6. Depozitarea reactivilor se face in spatiu destinat acestui scop, cu respectarea

normelor privind materialele toxice si corozive.

3.7. Este interzisa depozitarea reactivilor in cadrul atelierului de galvanizare, iar

spatiile de trecere si lucru trebuie mentinute libere si in bune conditii.

3.8. Substantele chimice folosite in tehnologia de cromare dura nu se vor deversa la

canalizare ci numai in bazine de colectare a apelor cromice si a apelor acido-alcaline si

trimise apoi la statia de denocivizare.

4.

MARCARE. DEPOZITARE. AMBALARE

4.1.

Anhidrida cromica si soda caustica sant ambalate in butoaie de tabla, acidul

sulfuric in bidoane de PVC si fosfatul trisodic, carbonatul de sodiu, degresantul SD1 in

saci de hartie.

4.2. Ambalajele vor fi marcate cu denumirea produsului, cantitatea, normativul de

calitate si furnizorul produsului.

BIBLIOGRAFIE

“Indreptar galvanotehnic”. Editura Bucuresti

SF Nr 2400-95. Procesul tehnologic pentru cromarea dura a inelelor

de rulmenti si a matritelor.

STAS 7978-88. Acoperiri electrochimice de crom dur. Conditii tehnice

de calitate.

SR EN ISO 2819:1996.Acoperiri metalice pe suport metalic. Acoperiri

electrochimice si chimice. Lista metodelor de verificare a aderentei.

STAS 7874/6-90. Bai de cromare. Metode de analiza.

STAS 12927-90. Bai de degresare. Metode de analiza.

Tab.1. Tehnologia de cromare dura

         

Conditiile de lucru

 

Nr

Operatia

Reactivul

Concentr.

Temp.

Timp

Timp de

Dens.

Tens.

de

crt.

tehnologica

utilizat

ment.

scurg.

de curent

la borne

g/l

C

min

min

A/dm 2

V

1.

Montarea

-

-

-

-

-

-

-

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

 

pe dispozitiv

           

2.

Degresarea

Hidroxid de sodiu Carbonat de sodiu Fosfat tri-sodic Degresant SD1

80-100

70-85

3-5

1

5-10

6-8

electrochimica

20-30

 

10-20

50-60

3.

Spalare

Apa calda

-

80

1

1

- -

4

Spalare

Apa rece

-

-

1

1

- -

5.

Decapare anodica

Anhidrida cromica

150

40-60

1-2

-

10-20

6-8

Acid sulfuric

1,5

 

6.

Cromarea dura

Anhidrida Cromica Acid sulfuric

150-250

40-60

Cf tab.

2

25-50

6-8

1,5-2,5

2.

 

7.

Decromarea

Anhidrida cromica

150-250

40-60

10-15

1

25-50

6-8

(anodica)

Acid sulfuric

1,5-2,5

 

8.

Spalare

Apa rece

-

-

1

1

-

-

9.

Spalare

Apa rece

-

-

1

1

-

-

10.

Uscare

Aer compr.

-

-

1-2

-

-

-

11.

Demontare de pe dispozitiv

-

-

-

-

-

-

-

12.

Dehidrogenare

-

-

150-

2h

-

-

-

200

 

2.MIJLOACE DE PRODUCTIE AUXILIARE

2.1 Pod rulant cu manipulare de la sol 2To.f. = 2 buc.

2.2 Monorai 500kg.f. = 3 buc.

2.3 Motostivuitor 3To.f. = 1buc.

2.4 Dacia Papuc = 1 buc.

2.5 Carucior manual

2.6 Sistem de incalzire cu abur(3 bari, 120 C o ) a bailor de lucru.

2.7 Aductiune apa industriala la baile de lucru (conducte, vane, coturi,

robineti, etc.).

2.8 Sursa aer comprimat (5 bari)

2.9 Scule ajutatoare, dispozitive de sprijin a pieselor, grinzi, carlige.

2.10 Sisteme de ventilare mecanica.

2.11 Transformatoare coboratoare de tensiune.

2.12 Redresoare curent continuu.

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

Capitolul IV.

DE MUNCA Nr.1 : GALVANIZATOR

EVALUAREA RISCURILOR PENTRU LOCUL

Galvanizatorul isi desfasoara activitatea in cadrul atelierului Galvanizare, lucrand, functie de comenzile de productie, la una din liniile tehnologice din cadrul atelierului:

-Linia de decapare-pasivare colivii de alama; -Linia de fosfatare otel de rulmenti; -Linia de lustruire chimica capace de rulmenti; -Linia de cromare; In timpul programului de lucru, galvanizatorul avand pregatirea si cunostintele necesare, executa opertiile de munca prevazute in stndardele de firma prezentate mai sus, astfel incat sa se obtina produse in parametri de calitate ceruti in documentatia tehnica si activitatea sa se desfasoare in conditii de securitate si sanatate.

IV.1

ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT

IV.1.1 MIJLOACE DE PRODUCŢIE

Echipamente :

Bai de lucru;

Mijloace de ridicat si transport monogrinda 500kg.f. – 3 buc.

Pod rulant cu manipulare de la sol 2To.f. = 2 buc.

Carucior manual

Sistem de incalzire cu abur(3bari, 120 C o ) a bailor de lucru.

Sursa aer comprimat (5 bari)

Scule ajutatoare, dispozitive de sprijin a pieselor, grinzi, carlige.

Sisteme de ventilare mecanica.

Transformatoare coboratoare de tensiune.

Redresoare curent continuu.

Echipamente individuale de protectie:

-costum antiacid; -ochelari de protectie; -sort de protectie antiacid; -cizme antiacide; -manusi antiacide; -masca de protectie;

IV.1.2 EXECUTANTUL

- Are calificarea corespunzătoare desfăşurării procesului de munca, este instruit din

punct de vedere al securităţii si sănătăţii in munca, lucrează in echipa, timpul de lucru 8 ore/ schimb, este dotat cu echipament individual si imbracaminte de protectie.

- Corespunde din punct de vedere fizic si mental (in conditiile in care este odihnit si

nu este sub influenta drogurilor sau alcoolului), este examinat medical la angajare si periodic.

- Este capabil sa manipuleze echipamentele de munca in mod responsabil.

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI IMBOLNĂVIRE PROFESIONALA

pentru locuri de munca din cadrul

S.A.

IV.1.3 SARCINA DE MUNCA

- Deplasarea de la domiciliu la locul de munca si de la locul de munca la domiciliu.

- Prezentarea la serviciu in stare "apt de lucru";

- Predarea / primirea schimbului in prezenţa şefului de formatie , a lucrărilor şi a

echipamentelor tehnice din sfera de competenţă;

- Informarea asupra lucrărilor ce urmează a fi efectuate, stabilirea priorităţilor de

lucru, verificarea stării tehnice a echipamentelor de munca din dotare

- Respecta intocmai condiţiile tehnice de exploatare a instalatiilor,utilajelor si echipamentelor deservite in timpul procesului de munca;

- Transportarea manuala sau cu mijloacele de ridicat si transportat din dotare, a

pieselor supuse tratamentelor electrochimice si chimice, de la locul de depozitare la posturile de lucru.

- Asezarea pieselor pe dispozitivele de lucru.

- Manipularea pieselor, manuala sau cu mijloacele de ridicat si transportat din dotare, in vederea imersarii acestora in baile de lucru.

- Transportul, depozitarea si ambalarea pieselor tratate.

- Suflarea cu jet de aer comprimat, in vederea uscarii pieselor decapate si spalate.

- Supravegherea instalatiilor si a bailor de lucru.

- Formarea si/sau corectarea compozitiei bailor de lucru.

- Curatarea periodica a bailor de lucru.

- Pastrarea curateniei la locul de munca si in sectorul de activitate.

- Păstrarea cu grijă a bunurilor din dotare;

- Urmareste functionarea in permanenta a instalatiilor de ventilare mecanica.

- Executarea, intocmai şi la timp, a dispoziţiilor date de şeful de formaţie;

- Intervenţia promptă pentru evitarea sau limitarea efectelor in caz de avarie; după

eliminarea pericolului, informează şeful de formaţie şi participă in continuare la remedierea defecţiunilor;