Sunteți pe pagina 1din 33

SMOGUL FENOMEN ACTUAL AL POLUARII ATMOSFERICE

CUPRINS

` I. II. III. IV. V. VI.

ARGUMENT...................................................................................................4 GENERALITATI............................................................................................5 COMPOZITIA AERLUI ATMOSFERIC....................................................6 FENOMENE ACTUALE LEGATE DE POLUARE...................................8 SMOGUL........................................................................................................14 SURSE ALE PRODUCERII FENOMENULUI DE SMOG......................16 MASURI DE PREVENIRE A FORMARII SMOGULUI.........................18 CONCLUZII...................................................................................................23 BIBLIOGRAFIE............................................................................................24 ANEXE............................................................................................................25

ARGUMENT

I.

GENERALITATI

Atmosfera terestra (anexa 1) este invelisul gazos al planetei noastre, care dupa unii cercetatori reprezinta consecinta proceselor in urma carora din material cosmica s-a format candva si Pamantul.Ca mediu gazos,atmosfera este mentinuta ca un manson in jurul pamantului datorita gravitatiei terestre.Totusi la limita superioara a atmosferei,unele gaze scapa de sub influenta acestei forte sit rec in spatiile interplanetare. Masa atmosferei a fost evaluate la 52 1014 tone.jumatate din aceasta este concentrate pana la inaltimea de aproximativ 5 km,iar pana la 18-20 km inaltimea se afa aproape 9/10 din masa totala a atmosferei.Fenomenele meteorologice,in marea lor majoritate,nu au asadar o extensiune verticala prea mare.In directia orizontala aceste fenomene cuprind insa regiuni geografice destul de intinse.Pentru deplasarea maselor de aer de la o regiune geoografica la alta este nevoie de un consum enorm de energie.Schimbarile vremii apar ca rezultat al acestor deplasari. Procesele de formare a atmosferei sunt legate de compoziia sa chimic, care la rndul su a influenat procesele climatice. n urm cu 4,56 miliarde de ani, cnd a avut loc formarea globului pmntesc, hidrogenul (H2) i heliul (He) erau deja prezente. Ulterior, datorit densitii sczute a acestor dou gaze, ele nu vor mai putea fi atrase de planet, disipndu-se progresiv n spaiul cosmic. Datorit procesului de rcire lent a Terrei, respectiv a activitii vulcanice, au fost aduse la suprafa diverse gaze, care rezultaser din reaciile chimice ale straturilor interne ale globului. Prin aceste procese a luat natere o atmosfer cu o compoziie de circa 80 % vapori de ap (H2O), 10 % de dioxid de carbon (CO2) i 5 pn la 7 % hidrogen sulfurat. Aceast combinaie de gaze poate fi i astzi ntlnit n emanaiile i erupiile vulcanice. Lipsa precipitaiilor din acea perioad de formare este explicabil c n ciuda prezenei apei, inclusiv n stare de vaporii de ap, suprafaa fierbinte a Pmntului nu permitea condensarea acestora. Proveniena apei pe pmnt este, de fapt, o tem controversat. Prin scderea temperaturii atmosferei sub punctul de fierbere al apei, aerul saturat, adesea supra-saturat cu vapori de ap, determin condensarea apei sub forma unor ploi de scurt durat. n aceast perioad, s -au format, foarte probabil, mrile i oceanele. Radiaia ultraviolet intens a determinat o descompunere fotochimic a moleculelor de ap, metan i amoniac, prin acest proces acumulndu-se dioxid de carbon i azot. Gazele mai uoare, precum hidrogenul i heliul au urcat n straturile superioare ale atmosferei, ulterior disipndu -se n spaiul cosmic pe cnd gazele mai grele, aidoma dioxidului de carbon, s-au dizolvat n mare parte n apa oceanelor. Azotul inert din punct de vedere chimic, n condiiile existente atunci, a rmas neschimbat n atmosfer, fiind nc nainte cu circa 3,4 miliarde de ani partea component cea mai important a atmosferei. Oxigenul O2 care joac un rol esenial n evoluia i existena vieii pe pmnt, a aprut sub form liber, gazoas, acum circa 3,5 miliarde de ani, fiind eliberat datorit activitii de fotosintez a bacteriilor care descompuseser produsele ce conineau grupe cianhidrice. Oxigenul format s-a dizolvat n mare parte n apa oceanelor oxidnd metalele feroase. n urm cu circa 350 milioane de ani, o parte din oxigen a format prin ionizare n straturile superioare a atmosferei ozonul, combinaie alotropic a oxigenului, ce protejeaz pmntul de razele ultraviolete. Se consider c, ncepnd cu acea perioad i pn astzi, compoziia aerului atmosferic rmne relativ stabil.

II.

COMPOZITIA AERULUI ATMOSFERIC

1. ELEMENTELE COMPONENTE ALE ATMOSFEREI In paragraful precedent s-a aratat ca atmosfera este un mediu gazos.In afara de aceasta,cu totii stim ca, pe langa starea gazoasa,in aer plutesc si alte particule materiale,cu diferite ordine de marime.Unele se afla in stare lichida,altele in stare solida,dar raportate la masa atmosferei acestea reprezinta la un loc o cantitate cu totul neinsemnata.In urma analizelor chimice facute asupra probelor de aer luate din rugini geografice cat mai diferite,atat din imediata vecinatate a suprafetei Pamantului,cat si de la inaltimi destul de mari,s-a ajuns la concluzia ca atomosfera are peste tot aceeasi compozitie chimica si este alcatuita dintr-un amestec de gaze.La acest rezultat s-a ajuns excluzandu-se deferitele particule lichide sau solide aflate in suspensie in aer.Pentru analiza se iau de obicei probe de aer uscat,adica lipsit de vapori de apa. In aceste imprejurari aerul atmosferic reprezinta un amestec de mai multe gaze,dintre care cele mai importante sunt azotul,oxigenul si argonul.Pe langa acestea,in compozitia aerului mai intra in cantitati mici hidrogenul,heliu,xenonul si criptonul.De asemenea,mai trebuie amintit ca substantele radioactive din scoarta Pamantului degaja in atmosfera emanatiile lor:Randon,Thoron,Action.In straturile inferioare ale atmosferei,din apropierea suprafetei Pamantului,se afla in cantitati foarte variabile si bioxidul de carbon. In anexa 1 sunt date caracteristicile componentelor aerului uscat pana la inaltimea de 25 km.In afara gazelor aratate in anexa, s-a amintit mai inainte ca in compozitia aerului atmosferic intra in cantitati variabile si vaporii de apa.Componentele aerului atmosferic prezinta variatii cu latitudinea,ceea ce se dovedeste prin rezultatele din table,luate din mai multe puncte din emisfera nordica. Pentru marea lor importanta in complexul fenomenelor care au loc pe suprafata Pamantului,in intretinerea vietii animale si vegetale,trebuie amintita prezenta amoniacului si a altor compusi ai azotului.De asemenea,la aparitia norilor si a precipitatiilor,dupa cem se va vedea in capitolele respective,un rol de seama il au si pulberile care plutesc in aer. 2. IMPORTANTA PRINCIPALELOR COMPONENTE ALE AERULUI Este inutil sa amintim ca viata la suprafata Pamantului,sub orice forma,depinde de copozitia aerului.Mai mult,astazi industria gaseste resurse inepuizabile de materie prima in aerul atmospheric. Oxigenul, unul dintre principalele gaze care intra in compozitia atmosferei,constituie chezasia vietii.In industrie el sta la baza tuturor arderilor. Azotul,singur nu intretine viata,insa amestecat intr-o anumita proportie cu oxigenul,asa cum se afla in aer,asigura dezvoltarea normala a vietii si tempereaza insusirea oxidanta a oxigenului.Azotul nu este deloc toxic.Prezenta lui in sange in cantitati mai mari decat normal,conduce la betia de azotcare poate fi periculoasa.De azot au nevoie cu deosebire plantele,care consuma anual cam 25 milioane tone(dar nu-l pot asimila direct,ci prin intermediul bacteriilor din aer).Pentru agricultura,azotul din aer constituie astfel o inepuizabila sursa de ingrasaminte.El reprezinta cea mai importanta materie prima,care sta la baza industriei matasii artificiale,a materiilor colorante si a multor medicamente. Vaporii de apa se afla in aer in cantitati care pot sa oscileze intre limite foarte largi:deasupra intinderilor mari de uscat,in anotimpul rece,prezenta lor este extreme de redusa,pe cand in regiunile calde si umede poate devein apreciabila. Dam ca exemplu situatia din Siberia,unde iarna cantitatea de vapori din aer poate cobora pana la mai putin de 1/1000 g/m3.In schimb,in regiunile marilor ecuatoriale,cantitatea vaporilor de apa poate sa ajunga pana la 5% dintr-un volum dat de aer.Cea mai mare cantitate de vapori de apa aflata in atmosfera se gaseste intre sol si inaltimea de 5 km.In vecinatatea suprafetei terestre ,o 5

influenta mare in reparatitia vaporilor de apa o au latitudinea,anotimpul si curentii aerien,pe langa cauzele legate de natura suprafetei terestre.caracterul turbulent al curentilor de aer asigura raspandirea,atat in directie orizontala,cat si verticala,a vaporilor de apa. Bioxidul de carbon fiind un gaz mai greu decat aerul,se gaseste in cea mai mare cantitate in apropierea suprafetei terestre. Din punct de vedere al repartitiei,cercetarile facute au aratat ca este identificat in cea mai mare proportie in regiunile industriale,unde ajunge pana la 0,04%.Probele de aer luate deasupra marilor nu contin bioxid de carbon in cantitati prea mult diferite fata de probele luate din aerul de la suprafata uscatului. Cantitatea de bioxid de carbon aflata in aer este variabila si datorita influentei diferitelor procese biologice.Plantele consuma in procesul de fotosinteza bioxidul de carbo,retinand carbonul si eliminand oxigenul,iar omul si animalele invers:elimina CO2 si retin oxigenul,pentru arderi in organism.De aceea in aer bioxidul de carbon se afla in cantitate mai mare noaptea,decat ziua.Din cauza dezvoltarii industriilor,in ultimul timp s-a constatat ca in aer cantitatea de bioxid de carbon a crescut cu ,003%.In ceea ce priveste repartitia cu inaltimea a bioxidului de carbon, merita a fi retinut ca, mai sus de 20-30 km,prezenta acestui gaz devine neglijabila. Ozonul reprezinta, dupa cum se stie,o stare alotropica a oxigenului,avand molecula alcatuita din trei atomi de oxygen,si poate fi recunoscut prin mirosul caracteristic pe care il imprima aerului,dupa furtuna.Insusi termenul de ozon inseamna in limba veche greaca puternic mirositor. In straturile superioare ale atmosferei,el se formeaza sub influenta anumitor radiatii solare din domeniul ultravioletului.In prima etapa aceste radiatii actioneaza asupra moleculei de oxygen,disociind-o in atom,dupa care atomii se unesc cate trei,in loc de doi.Ozonul neprezentand stabilitate moleculara se disociaza usor trecand din nou in oxigen. Stratul de ozon,din atmosfera nu dispare niciodata,cu toate ca din punct de vedere cantitativ prezinta unele variatii destul de importante, determinate de unele fenomene dinamice din troposfera;totusi in medie concentratia lui ramane constanta intre anumite limite. Alte radiatii din domeniul ultravioletului,absorbite de ozonul din atmosfera,sunt transformate in caldura.In atmosfera,cantitatea de ozon este mai mare vara si mai mica iarna.Astfel,se citeaza ca vara in 100 m3 de aer se gasesc 1,9 mg ozon,iar iarna 1,3 g ozon.Stratul de ozon aflat in straturile inalte formeaza un blindaj minunat in jurul Pamantului,ferind tot ceea ce este viu la suprafata acestuia de actiunea ucigatoare a radiatiilor solare cu lungimi de unda mici.Se apreciaza ca,daca in aer nu ar exista stratul de ozon,Pamantul s-ar preface in cateva minute intr-un pustiu lipsit de orice urma de viata.Continutul total de ozon din stratul atmospheric respective nu este mare.Astfel,presupunand ca acesta ar fi transportat la sol,la temperatura de 0C si la presiunea normala,ozonul atmospheric ar forma un strat de o grosime care ar oscila intre 1,5 si 4,5 mm. In producerea si desfasurarea fenomenelor atmosferice,dintre gazele care au fost amintite pana aici,un rol important il au vaporii de apa.Fara prezenta acestora,cea mai mare parte a fenomenelor atmosferice,care determina timpul,nu ar avea loc.In conditii naturale,la suprafata Pamantului aerul nu este niciodata pur si uscat.Vaporii de apa,impreuna cu bioxidul de carbon,au proprietatea de a absorbi caldura radiate de suprafata Pamantului si de a o mentine in straturile joase,unde sunt pastrate conditiile favorabile vietii.Fara aceste gaze,temperature aerului ar scadea de la o valoare de +15C,temperature medie la suprafata globului terestru,la -23C.

III.

FENOMENE ACTUALE LEGATE DE POLUARE

Poluarea reprezint contaminarea mediului nconjurtor cu materiale care interfereaz cu sntatea uman, calitatea vietii sau functia natural a ecosistemelor (organismele vii si mediul n care triesc). Chiar dac uneori poluarea mediului nconjurtor este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi eruptiile vulcanice, cea mai mare parte a substantelor poluante provine din activittile umane. Sunt dou categorii de materiale poluante (poluanti): Poluantii biodegradabili sunt substante, cum ar fi apa menajer, care se descompun rapid n proces natural. Acesti poluanti devin o problem cnd se acumuleaz mai rapid dect pot s se descompun. Poluantii nondegradabili sunt materiale care nu se descompun sau se descompun foarte lent n mediul natural. Odat ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil s se ndeprteze acesti poluanti din mediu. Compusii nondegradabili cum ar fi diclor-difenil-tricloretan (DDT), dioxine, difenili policrorurati (PCB) si materiale radioactive pot s ajung la nivele periculoase de acumulare si pot s urce n lantul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele compusilor toxici pot s se depun pe suprafata plantelor acvatice fr s distrug acele plante. Un peste mic care se hrneste cu aceste plante acumuleaz o cantitate mare din aceste toxine. Un peste mai mare sau alte animale carnivore care se hrnesc cu pesti mici pot s acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numeste bioacumulare Din cauza multor tragedii ale mediului nconjurtor, de la jumtatea secolului XX, multe natiuni au instituit legi cuprinztoare proiectate pentru a repara distrugerile anterioare ale polurii ne controlate si pentru a preveni viitoarele contaminri ale mediului. n Statele Unite a fost creat Actul pentru Aer Curat (Clean Air Act - 1970) prin care se reduceau semnificativ anumite tipuri de poluare ale aerului, cum ar fi emisiile de dioxid de sulf. Actul pentru Apa Curat (Clean Water Act - 1977) si Actul pentru Ap Potabil Curat (Safe Drinking Water Act - 1974) au stabilit norme pentru deversarea poluantilor n ape si standarde pentru calitatea apei potabile. Actul pentru Controlul Substantelor Toxice (Toxic Substance Control Act - 1976) si Actul pentru Conservarea si Recuperarea Resurselor (Resource Conservation and Recovery Act - 1976) au fost create pentru a supraveghea si controla deseurile periculoase. Dup 1980 au fost create programe care alocau fonduri pentru curtarea celor mai contaminate terenuri de depozitare a deseurilor. Aceste acte si alte cteva legi federale ale unor state individuale au ajutat limitarea polurii dar progresele au fost lente si au rmas multe probleme cu privire la zonele cu contaminri severe din cauza lipsei fondurilor pentru curtare si din cauza problemelor n aplicarea legilor. ntelegerile internationale au jucat un rol important n reducerea polurii globale. Protocolul de la Montral cu privire la Substantele care Distrug Stratul de Ozon (1987) a fixat date internationale pn la care s fie reduse emisiile de substante chimice, cum ar fi CFC, despre care se stie c distruge stratul de ozon. Conventia Basel pentru Controlul Transporturilor Internationale ale Deseurilor Periculoase si Depozitarea Lor (1989) serveste ca punct de reper pentru reglementrile internationale ce se ocup de transportarea deseurilor periculoase si depozitarea lor. Din anul 1992 reprezentantii a mai mult de 160 de tri s-au ntlnit n mod regulat pentru a discuta despre metodele de reducere a emisiilor de substante poluante care produc efectul de ser. n 1997 a fost creat Protocolul de la Kyto, chemnd celelalte tri s adereze la el pentru a reduce pn n anul 2012 emisiile de gaze cu 5% sub nivelul din 1990. Pn la sfrsitul anului 2000 Protocolul de la Kyto nu fusese nc ratificat; negociatorii ncercau nc s ajung la un consens n legtur cu regulile, metodele si penalittile care ar trebui s fie folosite pentru a aplica tratatul.

Regulamentul si legislatia au dus la un considerabil progres n diminuarea polurii aerului si apelor n trile dezvoltate. Vehiculele din 1990 emit mai putini oxizi de azot dect cele din 1970; centralele electrice ard acum mai putini combustibili pe baz de sulf; cosurile industriale au acum filtre prin care se reduc emisiile si nu se mai foloseste benzin cu plumb. trile n curs de dezvoltare continu s se lupte cu poluarea fiindc nu au tehnologii pentru filtrare si curtare si trebuie s si mreasc puterea economic, de cele mai multe ori cu costul polurii mediului. Problema este c trile n curs de dezvoltare atrag investitorii strini prin forta de munc mai ieftin, materiale brute mai ieftine si mai putine restrictii pentru substante poluante. Maquiladoras, uzine de asamblare de-a lungul granitei dintre S.U.A. si Mexic, pe partea mexican, creeaz industrie si locuri de munc pentru Mexic dar majoritatea lor apartin unor corporatii non-mexicane care au fost atrase de forta de munc ieftin si de lipsa legilor cu privire la poluanti. Ca rezultat, aceast regiune de granit, incluznd Rio Grande este una din cele mai poluate zone din America de Nord. Pentru a se evita dezastrele ecologice si srcia, trile n curs de dezvoltare necesit ajutor si tehnologie de la trile si corporatiile strine, participarea comunittii n initiativele de dezvoltare si crearea de reglementri mai aspre cu privire la poluare. Grupuri nonguvernamentale s-au format la nivel local, national si international pentru a combate problemele create de poluare din toata lumea. Multe din aceste organizatii rspndesc informatii si ajut oameni si alte organizatii, care nu sunt implicate n procesul lurii deciziilor. Reteaua Actiunii Pesticidelor rspndeste informatii tehnice cu privire la efectele pesticidelor asupra agricultorilor care le folosesc. O miscare bine organizat de justitie pentru mediu s-a ridicat pentru a pleda pentru protectia echitabil a mediului nconjurtor. Greenpeace este o organizatie activist care concentreaz atentia international asupra industriilor si guvernelor care contamineaz terenul, apele sau atmosfera cu deseuri toxice. Solul poate fi poluat : -direct prin deversari de deseuri pe terenuri urbane sau rurale sau din ingrasaminte si pesticide aruncate pe terenuri agricole; -indirect,prin depunerea agentilor poluanti ejactati initial in atmosfera,apa ploilor contaminate cu agenti poluanti "spalati" din atmosfera contaminata. 1. INCALZIREA GLOBALA Inclzirea global este fenomenul de crestere continu a temperaturilor medii nregistrate ale atmosferei n imediata apropiere a solului, precum si a apei oceanelor, constatat n ultimele dou secole, dar mai ales n ultimele decenii. Temperatura medie a aerului n apropierea suprafetei Pmntului a crescut n ultimul secol cu 0,74 0,18 C. Dac fenomenul de nclzire este cvasi-unanim acceptat de oamenii de stiint si de factorii de decizie, exist mai multe explicati asupra cauzelor procesului. Opinia dominant este c nclzirea se datoreaz activittii umane, n special prin eliberarea de gaz carbonic in atmosfer prin arderea de combustibili fosili. Grupul interguvernamental de experti n evolutia climei (englez Intergovernmental Panel on Climate Change) afirm c cea mai mare parte a cresterii temperaturii medii n a doua jumtatea a secolului al XX-lea se datoreaz probabil cresterii concentratiei gazelor cu efect de ser, de provenient antropic. Ei consider c fenomenele naturale ca variatiile solare si vulcanismul au avut un mic efect de nclzire pn n anii 1950, dar dup efectul a fost de usoar rcire. Teoria nclzirii globale antropice este contestat de unii oameni de stiint si politicieni, cum ar fi Claude Allgre sau Vclav Klaus. 8

nclzirea global are efecte profunde n cela mai diferite domenii. Ea determin sau va determina ridicarea nivelului mrii, extreme climatice, topirea ghetarilor, extincia a numeroase specii si schimbri privind sntatea oamenilor. mpotriva efectelor nclzirii globale se duce o lupt sustinut, al crei aspect central este ratificarea de ctre guverne a Protocolului de la Kyoto privind reducerea emisiei poluantilor care influenteaz viteza nclzirii. Clima Pmntului a suferit dintotdeauna modificri ciclice, cu perioade de rcire si nclzire. Modificrile au diferite durate, precum si diferite amplitudini. Se mentioneaz urmtoar ele tipuri de cicluri: Ciclul zi-noapte (ciclul circadian), n care temperaturile pot varia de la cteva grade, pn la cteva zeci de grade. Acest ciclu este prea rapid pentru a fi luat n considerare n cazul schimbrilor climatice. Ciclul anual (anotimpuri), n care variatia temperaturii si a altor parametri, de exemplu a concentratiei de dioxid de carbon) este sesizabil pe un grafic care arat influenta industrializrii. Ciclul solar, cu o durat de cca. 11 ani, indic o variatie periodic a temperaturilor, care poate masca nclzirea global. Ciclul glaciar, care se ntinde pe durate de mii pn la sute de mii de ani si determin mari variatii climatice. Ciclul solar, este o variatie a activittii solare cu o durat medie de 11,2 ani, ns se cunosc cicluri solare cu durate ntre 8 si 15 ani. Se presupune c un ciclu solar este determinat de cmpul su magnetic, care se inverseaz o dat la 11 ani, un ciclu magnetic complet durnd de fapt 22 de ani. Activitatea solar este caracterizat prin numrul de pete solare, numrul d e eruptii solare si radiatia solar. Cel mai bun indice este considerat cel al radiatiei de 2,8 GHz, adic a radiatiei cu lungimea de und de 10,7 cm. Studiul climei din vechime, de exemplu din cuaternar (de acum 1,8 milioane de ani) si pn astzi se poate face pe baza carotajelor din Antarctica, cum a fost cazul statiei Vostok, carotaje care pot extrage gheat de la adncimea de 3500 m. Vechimea ghetii este de cteva sute de mii de ani. Compozitia izotopic a oxigenului extras din gheat permite reconstituirea temperaturii atmosferei pe o perioad n urm de pn la 700 000 de ani. Conform temperaturilor reconstituite de climatologi, ultimul deceniu din secolul al XX-lea si nceputul secolului al XXI-lea constituie cea mai cald perioad din ultimii 2000 de an Epoca actual este mai cald cu cteva zecimi de grad fat de maximul medieval. Clima se schimb datorit deplasrii pe orbit n jurul Soarelui, eruptiilor vulcanice si efectului de ser. Ponderea diverselor cauze ale nclzirii este n studiu, dar consensul oamenilor de stiinta este c principala cauz este cresterea concentratiei gazelor cu efect de ser datorit activittilor umane din epoca industrializrii. n special n ultimii 50 de ani, cnd se dispun de date detaliate, acest lucru este evident. Cu toate astea, exist si alte ipoteze, care atribuie nclzirea variatiilor activittii solare Efectele forcingului nu sunt instantanee. Inertia termic a solului si oceanelor duce la presupunerea c starea curent a climei nu este n echilibru cu forcingurile. Studiile pe modelele climatice indic c, chiar dac concentratiile gaselor cu efect de ser s-ar mentine la cele ale anului 2000, clima tot s-ar mai nclzi cu 0,5 C.

2. DEGRADAREA STRATULUI DE OZON

Ozonul este unul dintre cele mai importante gaze care vine n ajutorul vieii. Pmntul este nconjurat de un strat de ozon care se afla n mod natural n stratosfer la o altitudine foarte mare, ntre 15-40 km. Ozonul joaca un rol major n reglarea regimului termic din stratosfer deoarece volumul de vapori de ap din strat este foarte redus. Temperatura creste odat cu concentraia ozonului. Descoperirea gurii de ozon Ozonul din atmosfer a fost msurat sistematic din 1920 i ncepnd cu anul 1974, mai muli oameni de tiin, dintre care amintim pe Molina si Rowland, au artat c la Polul Sud i mai puin la Polul Nord a aprut o gaur n stratul de ozon sub influena CFC-urilor.Gaura din stratul de ozon este adesea confundat cu problema nclzirii globale. Dei ntre ele exista o anumita legtur, pentru c ozonul are contribuia sa la efectul de sera, "gaura de ozon" constituie o problema separat i o dovada n plus a efectelor nefaste ale activitii omului asupra mediului care i -a dat natere. Termenul de gaur de ozon desemneaz fenomenul de rarefiere a stratului de ozon stratosferic deasupra Antarcticii. Degradarea stratului de ozon Msurtorile au anunat c distrugerea stratului de ozon este mult mai pronunat la Polul Sud dect la Polul Nord. Oamenii de tiina au oferit urmtoarea explicaie: iarna, n stratosfer, temperatura este mult mai sczut la Polul Sud i dureaz un timp mai ndelungat, deoarece vrtejurile de aici, create n lunile de iarna, sunt mai stabile i mai puternice dect cele de la Polul Nord. Vara, curenii de aer din stratosfer deplaseaz spre poli cea mai mare parte din ozonul format n zonele ecuatoriale (nepoluate, n general) astfel c parial concentraia de ozon la poli se reface, dar rmne sczut n medie, la nivel global. Cauze ale degradrii stratului de ozon a) Cauze naturale (o specie de nori existent la poli ce poarta numele de PSC (Polar Stratospheric Clouds) si au proprietatea de a oferi o suprafaa catalitic ideal pentru descompunerea CFC-urilor eliberndu-se astfel clor care are proprietatea de a rezista n atmosfer de la 20 la 120 de ani, fiecare atom al su putnd distruge sute de mii de molecule de ozon) b) Cauze antropice, care intervin cu ponderea cea mai mare. Principalii vinovai sunt clorofluorocarbonii (aa numitele CFC-uri) i a alte chimicale industriale precum halonii sau bromura de metil. Aceste produse mai sunt nc folosite la instalaiile de climatizare, fabricarea produselor cosmetice, presurizarea substanelor lichide n butelii metalice (spray-uri), ca agent de rcire al frigiderelor i congelatoarelor, sau pentru stingerea incendiilor, la prepararea maselor plastice expandate, ca solveni industriali etc. Bromura de metil s-a folosit zeci de ani la dezinfecia materiilor prime destinate exportului, precum i a terenurilor destinate anumitor culturi. Distrugerea ozonului a devenit o problema economica i politic foarte controversat, dar si o problema tiinifica complexa. Surse de ageni care afecteaz stratul de ozon sunt nc de domeniul lucrurilor nesigure, insa CFC este cu sigurana una dintre acele substane care sunt dovedite ca afectnd stratul de ozon. Modele tiinifice de atmosfer sunt construite ca s ajute oamenii de tiin s caute ali factori in distrugerea ozonului, evaluarea importantei lor si prevenirea a ceea ce s-ar putea ntmpla in viitor. Impactul asupra mediului a) Impactul asupra mediului datorat degradrii stratului de ozon 10

Asupra oamenilor : n privina sntii umane trebuie menionate maladii ale ochilor, ale pielii (cancerul pielii, n special mai intens la cei cu pielea de culoare mai nchis) i maladii infecioase, prin creterea incidenei acestora. Expunerea omului la concentraii mari de ozon poate produce efecte nefaste asupra sistemului respirator i poate duce la scderea funciei plmnilor. Simptomele observate pe durata producerii de smog sunt tuse, dureri n piept, dificulti de respiraie, dureri de cap i iritaii ale ochilor. Asupra plantelor (toate speciile afectate la acelasi nivel): Expunerea ecosistemelor i a culturilor agricole la ozon are drept efect afectarea vizibil a frunzelor i diminuarea recoltei i a cantitii de semine produse. Efecte nefaste asupra vegetaiei se pot observa la concentraii relativ sczute de ozon, care se nregistreaz n mod frecvent n Europa. Asupra ecosistemelor acvatice : Acestea, sub influena ozonului, sunt prejudiciate prin dereglarea strategiilor de adaptare (orientare, mobilitate), funciilor psihologice (reacii de fotosintez i enzimatice), dezvoltarea anormal a organismelor marine (peti tineri, larve), cu consecine n reducerea produciei de biomas, respectiv de hran uman. b) Impactul asupra mediului datorat ozonului troposferic n timpul caniculei din timpul verii, toat lumea ncearc, n primul rnd, s se fereasc de radiaiile solare, ns foarte puini tiu c un pericol la fel de mare pentru sntate l reprezint i ozonul. La altitudine mare, ozonul are un efect benefic deoarece acioneaz ca un ecran protector mpotriva radiaiilor solare ultraviolete. La nivelul solului din marile orae, smogul rezultat din poluare se transform in ozon, care este periculos pentru plmni. Msuri de refacere a stratului de ozon in Romania: Romnia a fcut progrese in implementarea regimului juridic al ozonului, prin: continuarea dezvoltrii cadrului legislativ si instituional necesar aplicrii regimului ozonului; implementarea transferului de tehnologie nepoluant care au condus la eliminarea a 1069 de tone, consum anual la utilizatorii industriali de substane care epuizeaz stratul de ozon; instituirea controlului comerului cu aceste substane (prin obligativitatea obinerii acordului de mediu pentru importul/exportul de substane care epuizeaz stratul de ozon; introducerea unor restricii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon. Omenirea prin activitile ei contribuie la creterea cantitii de gaze din atmosfer, contribuind astfel la nclzirea Pmntului distrugnd stratul de ozon, acel component atmosferic care protejeaz planeta de radiaiile ultraviolete. 3. PLOILE ACIDE Ploaia acid (sau precipitatiile acide) sunt precipitatiile care au un pHmai mic dect 5.6, avnd un caracter acid. Precipitatiile acide apar de obicei n situatiile n care cantitati mari de bioxid de sulf sau de oxid de azot sunt emise n atmosfer. Acestea fac obiectul unor transformri chimice, si, apoi, sunt absorbite de picturile de ap din nori. Uneori acizii poluantii apar ca particule uscate si ca gaze care pot atinge solul fr ajutorul apei. Cnd acesti acizi uscati sunt splati de ploaie, combinndu -se cu aceasta, formeaz o solutie cu actiune mult mai coroziv. Combinatia dintre ploaie acid si acizi uscati este cunoscut sub numele de depunere de acid. Unul dintre cele mai serioase impacte ale precipitatiilor acide este cel asupra padurilor ( anexa 5 ) si solurilor. Pagube majore se produc atunci cand acidul sulfuric cade pe pamant sub forma de ploaie. Substantele nutritive aflate in soluri sunt indepartate. Aluminiul, deasemenea prezent in sol este eliberat si acest element toxic poate fi absorbit de radacinile copacilor. Astfel, copacii sunt sortiti mortii, fiind privati de nutritivii vitali, precum calciul si magneziul. Acestia sunt inlocuiti de atomi de hidrogen inutili, care incetinesc fotosinteza. 11

In plus, ingheturile severe pot agrava aceasta situatie. Cu dioxidul de sulf, amoniacul si ozonul prezenti in aer, rezistenta copacilor la inghet este redusa. Amoniacul oxideaza cu dioxidul de sulf, pentru a forma sulfura de amoniu. Aceasta se formeaza la suprafata copacilor. Cand sulfura de amomiu ajunge in sol, ea reactioneaza pentru a forma acid sulfuric si acid azotic. Asemenea conditii stimuleaza deasemenea cresterea ciupercilor si aparitia daunatorilor. Monoxidul de azot si dioxidul de azot, componenti deasemenea ai ploii acide, pot forta copacii sa creasca, chiar daca nu au substantele nutritive necesare. Copacii sunt adesea fortati sa creasca mult toamna tarziu, cand ar trebui sa se pregateasca pentru ingheturile severe din iarna.

IV.

SMOGUL

12

Smogul este un amestec de ceata solida sau lichida si particule de fum formate cand umiditatea este crescuta, iar aerul este atat de calm incat fumul si emanatiile se acumuleaza langa sursele lor. Smogul reduce vizibilitatea naturala si adesea irita ochii si caile respiratorii, si se stie ca este cauza a mii de decese anual. In asezarile urbane cu densitate crescuta, rata mortalitatii poate sa creasca in mod considerabil in timpul perioadelor prelungite de expunere la smog, mai ales cand procesul de inversie termica realizeaza un plafon de smog deasupra orasului. Smogul este o poluarea locala intensa de obicei blocata datorita unei inversiuni termice. Inaintea inventarii automobilului, majoritatea smogului provenea datorita arderii carbunelui si era atat de grav incat in secolul XIX, la Londra (anexa 2) luminile erau aprinse pe la amiaza deoarece smogul intuneca cerul. Arderea combustibililor din motoarele automobilelor este principala sursa de poluare din majoritatea regiunilor de azi. In prezenta luminii solare oxizii de nitrogen si compusii organici volatili reactioneaza in atmosfera producand smog fotochimic. Smogul contine ozon, o forma a oxigenului alcatuita din molecule de trei atomi de oxigen, spre deosebire de forma normala de doi atomi. Ozonul din atmosfera inferioara este otrava distruge vegetatia, omoara copacii, irita tesuturile plamanilor si deterioreaza cauciucul. Oamenii de stiinta masoara cantitatea de ozon din smog pentru a determina cat de daunator este acesta. Cand nivelul ozonului este mare, alti poluanti precum monoxidul de carbon sunt de asemenea prezenti in cantitati mari. In prezenta umiditatii atmosferice, dioxidul de sulf si oxizii de nitrogen se transforma in acid pur plutind in atmosfera. Acesti acizi din aer dauneaza plamanilor si ataca orice este facut din marmura, piatra sau metal. In orasele din lume acizii din smog erodeaza artefacte pretioase precum Parteonul din Atena, Grecia, sau Palatul Taj Mahal din Agra, India. Oxizii de nitrogen si dioxidul de sulf polueaza locurile de la mari distante de unde sunt eliberate in aer. Purtate de vanturi in troposfera, ele pot ajunge la distante mari unde cad sub forma de acizii, de obicei ploi sau ninsori. Asemenea precipitatii acide ard frunzele plantelor si fac lacurile prea acide pentru a sustine pestii si alte vietuitoare. Datorita acidificarii, speciile sensibile nu mai pot supravietui in multe lacuri si rauri precum in estul Statelor Unite. Smogul fotochimic este o ceata toxica produsa prin interactia chimica intre emisiile poluante si radiatiile solare. Cel mai intalnit produs al acestei reactii este ozonul. In timpul orelor de varf in zonele urbane concentratia atmosferica de oxizi de azot si hidrocarburi creste rapid pe masura ce aceste substante sunt emise de automobile sau de alte vehicule. In acelasi timp cantitatea de dioxid de azot din atmosfera scade datorita faptului ca lumina solara cauzeaza descompunerea acestuia in oxid de azot si atomi de oxigen. Atomii de oxigen combinati cu oxigenul molecular formeaza ozonul. Hidrocarburile se oxideaza prin reactia cu O2, si reactioneaza cu oxidul de azot pentru a produce dioxidul de azot. Pe masura ce se apropie mijlocul zilei, concentratia de ozon devine maxima, cuplat cu un minimum de oxid de azot. Aceasta combinatie produce un nor toxic de culoare galbuie cunoscut drept smog fotochimic. Smogul apare adesea in zonele oraselor de coasta si este o adevarata problema a poluarii aerului in mari orase precum Atena, Los Angeles, Tokyo. Los Angeles (anexa 3) este o aglomeratie urbana-suburbana cladita pe coasta deluroasa, avand in vecinatate la sud si la est Oceanul Pacific. Muntii se intind la est si la nord; de asemenea la nord se gaseste San Fernando Valley, o parte a orasului cu aproximativ o treime din populatia orasului care este separata de Hollywood si de centrul orasului de Muntii Santa Monica si de Parcul Griffith, spatiul cel mai mare de recreere al orasului. Los Angeles-ul face legatura intre regiunile sale prin intermediul unor mari autostrazi de otel si beton - faimosul sistem de sosele - construit pentru transportul rapid, la mari viteze, dar care este de obicei congestionat de trafic. Smogul produs de gazele de esapament ale masinilor sau de 13

alte surse este o problema continua a poluarii. Un sistem de cai ferate orasenesc opereaza din 1993; cand va fi terminat in anul 2001, sistemul va lega 36.5 km de linii subterane cu aproximativ 645 km de linii. Tokyo (anexa 4) este capitala si cel mai mare oras al Japoniei, precum si unul dintre cele mai populate orase ale lumii, dupa statisticile din anul 1993, metropola insumand 11.631.901 de persoane. Orasul este centrul cultural, economic si industrial al Japoniei. Industria este concentrata in zona Golfului Tokyo, extinzandu-se spre Yokohama, producand aproape o cincime din totalul de produse economice, acestea cuprinzand: industria grea (cu mai mult de doua treimi din total), si industria usoara, care este foarte diversificata: produse alimentare, textile, produse electronice si optice, masini, chimicale, etc. Aceasta vasta dezvoltare economica implica si un grad ridicat al poluarii, datorat emanarii de substante nocive in atmosfera in urma proceselor de productie. De asemenea, numarul mare de autovehicule contribuie la cresterea cantitatii de noxe din atmosfera. Pentru a se reduce gradul de poluare, autoritatile locale incurajeaza folosirea transportului in comun, cum sunt metrourile si trenurile de mare viteza, care fac legatura dintre diferitele parti ale orasului. De asemenea, se recurge la modernizarea sistemului de sosele pentru a se evita aglomerarile si blocajele rutiere. Totusi mai sunt prezente probleme in traficul rutier in anumite zone ale metropolei. Mexico City (anexa 5) este capitala statului Mexic, fiind cel mai mare oras al acestei tari. Este, totodata, si cel mai mare oras al emisferei vestice si reprezinta centrul cultural, economic si politic al tarii, avand o populatie de 8.236.960 de locuitori, conform statisticilor facute in anul 1990. In acest oras se produce aproximativ o jumatate din productia economica a Mexicului, aceasta fiind reprezentata de: industria textila, chimica si farmaceutica, electrica si electrotehnica, precum si o dezvoltata industrie; aditional la acestea se mai dezvolta si industria usoara, industria alimentara si cea textila.

V.

SURSE ALE PRODUCERII FENOMENULUI DE SMOG

14

1.

EMISIILE DE DIOXID DE SULF (SO2)

Emisiile de SO2 - reprezint cantitatea de dioxid de sulf emis n aer. Periodicitate:- o dat la doi ani (exist date pentru perioada 2005-2006, urmtoarea raportare n 2010 pentru anul 2008) Datele se observ pe surse de emisie specifice fiecrei activiti economice, fiind centralizate pe activiti ca o sum a surselor de emisie potrivit SNAP (Selected Nomenclature for sources of Air Pollution Nomenclatorul Selectat pentru Sursele de Poluare a Aerului). Dioxidul de sulf este un gaz incolor, amrui, neinflamabil, cu un miros ptrunztor care irit ochii i cile respiratorii. Surse antropice de producere a SO2 (anexa 6) : sistemele de nclzire a populaiei care nu utilizeaz gaz metan, centralele termoelectrice, procesele industriale (siderurgie, rafinrie, producerea acidului sulfuric), industria celulozei i hrtiei i, n msur mai mic, emisiile provenite de la motoarele diesel. Agenia Naional pentru Protecia Mediului inventariaz emisiile n INEGES (Inventarul Naional al emisiilor de Gaze cu efect de Ser), conform metodologiei IPCC, iar nivelul emisiilor de SO2 este msurat continuu la 117 staii de monitorizare a calitii aerului Pragul de alert este de 500 micrograme pe metru cub de aer (g/m3), msurat timp de 3 ore consecutive n puncte reprezentative pentru calitatea aerului, pe o suprafa de cel puin 100 Km2 sau pentru o ntreag zon sau aglomerare. Valorile considerate limit sunt: 350 g/m3 valoare limit orar pentru protecia sntii umane; 125 g/m3 valoare limit zilnic pentru protecia sntii umane; 20 g/m3 valoare limit pentru protecia ecosistemelor (an calendaristic i iarna 1 octombrie 31 martie). Metoda de msurare pentru analiza dioxidului de sulf este cea prevzut n ISO/FDIS 10498 (proiect de standard) "Aer nconjurtor - determinarea dioxidului de sulf" - metoda fluorescenei n ultraviolet. 2. EMISIILE DE OXIZI DE AZOT (NOx)

Emisiile de NOx - reprezint cantitatea de oxizi de azot emis n aer. Periodicitate:- o dat la doi ani (exist date pentru perioada 2005-2006, urmtoarea raportare n 2010 pentru anul 2008) Datele se observ pe surse de emisie specifice fiecrei activiti economice, fiind ce ntralizate pe activiti ca o sum a surselor de emisie (anexa 7) potrivit SNAP (Selected Nomenclature for sources of Air Pollution Nomenclatorul Selectat pentru Sursele de Poluare a Aerului). Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive, care conin azot i oxigen n cantiti variabile. Majoritatea oxizilor de azot sunt gaze fr culoare sau miros. Principalii oxizi de azot sunt: - monoxidul de azot (NO), gaz incolor i inodor;

15

- dioxidul de azot (NO2), gaz de culoare brun-rocat cu un miros puternic, neccios. Dioxidul de azot n combinaie cu particule din aer poate forma un strat brun-rocat. n prezena luminii solare, oxizii de azot pot reaciona i cu hidrocarburile formnd oxidani fotochimici. Surse antropice de producere a NOx: procesul de combustie atunci cnd combustibilii sunt ari la temperaturi nalte, dar cel mai adesea ei sunt rezultatul traficului rutier, activitilor industriale, producerii energiei electrice. Oxizii de azot sunt responsabili pentru formarea smogului, a ploilor acide, deteriorarea calitii apei, efectului de ser, reducerea vizibilitii n zonele urbane. Agenia Naional pentru Protecia Mediului inventariaz emisiile n INEGES (Inventarul Naional al emisiilor de Gaze cu efect de Ser), conform metodologiei IPCC, iar nivelul emisiilor de SO2 este msurat continuu la 117 staii de monitorizare a calitii aerului i publicat la http://www.calitateaer.ro/parametri.php Pragul de alert este de 400 g/m3, msurat timp de 3 ore consecutive n puncte reprezentative pentru calitatea aerului, pe o suprafa de cel puin 100 Km2 sau pentru o ntreag zon sau aglomerare. Valorile considerate limit sunt: 200 g/m3 NO2 valoare limit orar pentru protecia sntii umane; 40 g/m3 NO2 valoare limit anual pentru protecia sntii umane; 30 g/m3 Nox valoare limit anual pentru protecia vegetaiei. Metoda de msurare pentru analiza dioxidului de azot i a oxizilor de azot este cea prevzut n ISO 7996/1985 "Aer nconjurtor - determinarea concentraiei masive de oxizi de azot" - metoda prin chemiluminiscen. 3. EMISIILE DE HIDROCARBURI Industria chimica prelucreaza o gama larga de materii prime pornind de la minerali pana la produsi de sinteza: gaz metan, carbine, petrol, produse petroliere.Principalii poluanti provin de la fabricile producatoare de acizi (anexa 8) care folosesc ca materie prima mineralele ce contin nemetalul din compozitia acidului:sulf, clor, azot, fosfor. Industria petrochimica produce carburanti si lubrefianti,cat si diversi compusi proveniti din petrol care la randul lor constituie materie prima pentru alte sectii industriale.In diferitele procese tehnologice au loc separari,distilari,desulfurariin urma carora sunt eliberati urmatorii poluanti:hidrocarburi eliberate in timpul operatiunilor de incarcare,descarcare,transport;oxizi ai sulfului obtinuti in procesul de desulfurare al petrolului, in operartii de incalzire, combustie. Industriile petrochimica si carbochimica emit in atmosfera ca principali poluanti :hidrocarburi aromatice-benzen si derivatii sai , utilizate ca solventi, reactivi, materie prima pentru obtinerea derivatilor aromatici. Industria lemnului, hartiei si celulozei-celuloza se obtine din lemn ,stuf si paie, prin doua procedee:bisulfitic si sulfat.. In timpul proceselor tehnologice , sunt evacuate in mediu pulberi de lemn care sunt retinute in cicloane umede si filter.In timpul macerarii se pot declansa insa mercaptani,sulfuri urat mirositoare,incercarea de epurare a acestora avnd o eficacitate partiala.

16

VI.

MASURI DE PREVENIRE A FORMARII SMOGULUI (REDUCEREA EMISIILOR DE OXIZI DE AZOT)

Tehnicile de reducere a emisiilor NOX din surse staionare se grupeaz n dou categorii: primare ( modificri aduse arderii) i secundare ( tratarea gazelor de ardere). O metod suplimentar de reducere a emisiilor de oxizi de azot este nlocuirea combustibililor actuali cu unii cu coninut mai redus de compui cu azot. 1. MASURI PRIMARE DE REDUCERE A NOX Din studiul genezei NOx se constat c principalii factori, care determin formarea ntr -o cantitate mai mare sau mai mic a acestei noxe, sunt temperatura ridicat i excesul mare de oxigen, n zona de ardere. Alturi de acesti factori trebuie luat n considerare i calitatea combustibilului, concretizat prin coninutul de azot i puterea calorific. n cazul crbunilor un rol deloc neglijabil l are coninutul de volatile, nu numai sub aspect cantitativ, dar i sub alte aspecte, cum ar fi temperatura la care are loc degajarea lor, viteza cu care se desfsoar acest fenomen etc. Din punct de vedere tehnic, minimizarea producerii de NOx se realizeaz prin aa numitele msuri primare, care, n fond, urmresc scderea simultan, n zona de ardere, att a temperaturii ct i a coeficientului excesului de aer, uneori chiar pn la valori subunitare. Aceste scopuri sunt atinse prin diverse metode, dar mai ales, prin aa numita metod de ardere n trepte, care se aplic att la nivelul focarului, ct i la nivelul arztorului. Tehnicile primare de micorare a emisiilor de NOX din surse staionare au cunoscut trei generaii: prima generaie a constat n scderea temperaturii de prenclzire a aerului de ardere prin urmtoarele metode: - utilizarea excesului de ardere; - recircularea gazelor de ardere evacuate n focar; a doua generaie const n: - realizarea de arztoare pentru NOX sczut; - o recirculare a gazelor de ardere evacuate n arztor; a treia generaie const n : - arderea n trepte; - perfecionarea arztoarelor pentru NOX sczut; - emulsionarea combustibililor cu ap. Reducerea excesului de aer se realizeaz prin tehnicile: - amestecarea combustibililor cu mai puin aer, astfel nct s se reduc vrful de temperatur a flcrii. Msura este eficient pentru reducerea formrii de NOX din combustibil i pentru obinerea unei cantiti mai mici de NOX termic. Funcionarea cu exces de aer redus este aplicabil tuturor tipurilor de cazane i poate duce la o scdere cu aproximativ 12-25% a NOX n unele centrale cu costuri minime. - utilizarea aerului teriar insuflat prin fante speciale amplasate deasupra arztoarelor normale. Aerul teriar poate reprezenta 15...30% din aerul necesar arderii. Rolul lui este de a completa procesul de ardere la o temperatur sczut. Aceast tehnic se poate aplica la cuptoarele mari, cu mai multe rnduri de arztoare situate la nlimi diferite, unde numai la arztoarele superioare se introduce aer teriar. Aceast tehnic se numete overfire air (aer peste flacr ). 17

Arztoare n trepte pentru praf de crbune: Aplicarea metodei de ardere n trepte la nivel de arztor a condus la apariia unei game speciale de arztoare, cunoscute sub denumirea de "arztoare srace n NOx". Exist multe realizri practice i studii care se extind asupra tuturor arztoarelor turbionare pentru combustibili solizi, lichizi sau gazoi, precum i pentru arztoarele de tip fant, folosite pe scar larg, pentru echiparea focarelor mari, care funcioneaz cu praf de crbune. Drept cazuri limit se deosebesc introducerea n trepte a aerului respectiv introducerea n trepte a combustibilului. Cele mai importante mrimi constructive i funcionale: gradul de turbionare i modul n care se realizeaz; amplasarea conductei de praf, respectiv a celei de aer central; modul n care se formeaz conturul de scoic, datorit recirculrii interioare; raportul dintre impulsul pentru aerul secundar, introdus sub form de aer de manta, la periferia jetului primar, i impulsul amestecului de aer primar i praf de crbune. Tehnici: Combustibilul de adaos este introdus prin cele patru orificii amplasate n jurul arztorului turbionar, n scoica exterioar a flcrii primare, formndu-se astfel o flacr puternic substoihiometric; Compui ca NH3, HCN i CO formai vor contribui la reducerea oxidului de azot format n flacra primar; Completarea arderii cocsului se face mult n aval, ntr-o zon substoihiometric de definitivare a arderii, unde se introduce restul aerului necesar arderii, prin duzele amplasate deasupra arztorului; Aerul de ardere se introduce n trepte (unui dispozitiv de forma unui difuzor conic, care are rolul de a uniformiza amestecul combustibil; Praful de crbune este introdus n trepte Pentru crbunii sraci n materii volatile, cum ar fi antracitul sau semiantracitul, sunt necesare msuri suplimentare pentru asigurarea aprinderii, deoarece cldura degajat prin ar derea volatilelor este insuficient. Pentru atingerea acestui scop, se impune cresterea temperaturii n zona de aprindere, prin nclzirea suplimentar a amestecului de aer primar i praf de crbune. Se foloseste un concentrator de praf, dispus n tubulatura de admisie a amestecului primar. Acesta permite separarea i eliminarea prin conducta de scpare a circa 50 % din aerul primar i 10 % din praful de crbune i nlocuirea acestora cu aer secundar mai cald. Tehnica de ardere n trepte const n introducerea aerului n trepte deasupra focului, aerul primar fiind amestecat cu ntreaga cantitate de combustibil. Se produce o flacr, care este relativ rece i srac n oxigen, condiii n care formarea oxizilor de azot este inhibat. Amestecul combustibil-aer cu aerul secundar creeaz o zon de ardere sub-stoichiometric (flacr primar). O zon intern de recirculare se creeaz datorit vrtejului aerului secundar i a gurii conice a arztorului. 2. MSURI SECUNDARE PENTRU DENOXAREA GAZELOR DE ARDERE Aplicarea msurilor primare determin o scdere important a concentraiei oxizilor de azot n gazele de ardere ce prsesc focarul, dar nu i suficient pentru a corespunde normelor internaionale privind emisia de NOx, pe coul de fum. n scopul respectrii acestora i deci a protejrii mediului ambiant, trebuie s se procedeze dac este nevoie i la o curire (denoxare) a gazelor de ardere. Astfel de msuri sunt denumite msuri

18

secundare i ele urmresc reinerea (legarea) oxizilor de azot din gazele de ardere, nainte ca acestea s fie eliminate pe coul de fum, spre mediul ambiant. Instalaiile pentru reinerea oxizilor de azot din gazele de ardere, cunoscute n general sub denumirea generic de "instalaii DENOX", s-au dezvoltat, avnd la baz diverse procedee necatalitice sau catalitice, care la rndul lor, se bazeaz pe fenomene de absorbie, adsorbie, reducere termic, descompunere i reducere chimic. Adesea, procedeele de denoxare se "contopesc" sau "nlnuiesc" cu cele de desulfurare a gazelor de ardere.

3. PROCEDEE UMEDE I USCATE DE DENOXARE, DENOXARE I DESULFURARE SIMULTAN (anexa 9) 4. REDUCEREA OMOGEN N FAZ GAZOAS CU AMONIAC Se cunoate c radicalii NHi au putere reductoare asupra oxizilor de azot. Reacia chimic clasic de reducere este cu NH3,care genereaz radicalul NHi: NHi + NO N2 + alte produse, i = 1...3; Reaciile de reducere a oxizilor de azot sunt n principal urmtoarele: 4 NH3 + 6NO 5 N2 + 6 H2O; 8NH3 + 6NO2 7 N2 + 12 H2O; n prezena oxigenului, se mrete gradul de reducere: 4 NH3 + 4 NO + O2 4 N2 + 6 H2O; 4 NH3 + 2 NO2 + O2 3 N2 + 6 H2O; n condiii nefavorabile) temperaturi nalte, exces foarte mare de aer) se poate produce ns i o oxidare nedorit a amoniacului, cu formarea suplimentar de NO. 4 NH3 + 5O2 4 NO + 6 H2O; De asemenea, se poate produce o reducere: 4 NH3 + 3O2 2 N2 + 6 H2O; Sau formarea de N2O: 4 NH3 + 4O2 2 N2 O+ 6 H2O; Pe ct de simple par aceste reacii, pe att de complicat este mecanismul lor, deoarece ele decurg n mai multe etape ce se nlnuie, funcie de condiiile existente n mediul gazos omogen. 5. REDUCEREA OMOGEN N FAZ GAZOAS CU UREE Ureea (NH2)2CO, diamida acidului carbonic se obine industrial prin nclzirea CO2 i a amoniacului la 130 0C i 50 bar. Se prezint sub form de cristale incolore i este solubil n ap. Ureea se descompune termic, formndu-se NH3 i acid izocianic. Procesul de piroliz a ureei ncepe dup 132 0C i se desfoar intensiv, n cteva secunde la 300 - 400 0C . (NH2)2CO NH3 + HNCO Procesul de denoxare se datoreaz radicalului activ NH2, care reacioneaz cu NO i d natere azotului molecular i apei, deci unor produse nepoluante. Ali ageni reductori: se pot folosi drept mediu reductor i alte substane cum ar fi 19

amestecul de ap oxigenat cu uree ((NH2)2COH2O2); formiatul de amoniu (NH4HCOO); acetamida (NH2COCH3); singura condiie fiind legat de posibil generare de radicali NH2 6. REDUCEREA CATALITIC SELECTIV Reducerea catalitic selectiv este cel mai rspndit proces secundar de denoxare i are o larg rspndire n Japonia, Germania, S.U.A. n acest proces, transformarea oxizilor de azot n azot i ap, decurge n urma reaciei cu amoniacul, n prezena catalizatorului TiO2 combinat cu V2O5 sau WO3. Catalizatorul este asamblat din module tip fagure sau plci, dispuse n mai multe straturi. n general modulul tip fagure const dintr-un material ceramic, care conine catalizatorul activ : (TiO2 - V2O5) sau (TiO2 - V2O5 - WO3). n unele cazuri, masa catalizatorului se prezint i sub form de structuri de plci plate, dispuse la o distant de 6 mm una de alta. Catalizatorul sistem fagure se fabric n dou variante: - cu seciunea canalului de curgere a gazelor de 6 x 6 mm, atunci cnd este dispus nainte de PAR; - cu seciunea canalului de curgere de 3,4 x 3,4 mm, atunci cnd este dispus dup REA. Exist doua variante ale procedeului SCR: sistem high dust, cnd gazele de ardere nedesprfuite trec nti prin catalizator, caz n care electrofiltrul este unul normal, iar instalaia de desulfurare, n cazul n care urmeaz celei de denoxare, nu va trebui s suporte dect concentraii reduse de amoniac; dezavantajele procedeului constau n gabaritul sporit i durat de viat mai redus ale catalizatorului, respectiv cenua conine amoniac; sistem low dust, cnd amoniacul nu mai ajunge n electrofiltru i regimul de lucru (gabarit i durat) ale catalizatorului sunt mbuntite; dezavantajele sunt legate de faptul c electrofiltrul trebuie s funcioneze la temperaturi nalte, existnd riscul nfundrii lui cu sulfat de amoniu i praf fin, iar n staia de desulfurare, n cazul c este amplasat dup, va exista o concentraie considerabil de amoniac. 7. TEHNICI DE REDUCERE A NOX DIN SURSELE MOBILE Exist milioane de maini pe oselele lumii, i fiecare dintre acestea este o surs potenial de poluare a aerului. n special n oraele mari, nivelul polurii pe care mainile o produc mpreun poate crea mari probleme. Pentru a reduce poluarea i implicit emisiile, productorii de autovehicule au dezvoltat o adevrat strategie, care trateaz gazele de eapament nainte ca acestea s fie evacuate i elimin o parte important a poluanilor. Tehnicile de reducere a NOx din sursele mobile se clasific astfel: schimbarea configuraiei motorului: schimbri n calitatea combustibililor ( reducerea coninutului de azot, emulsionarea cu ap, tratamentul cu ultrasunete; tratarea gazelor de eapament; mai bun ntreinere i utilizare. 20

Pentru a reduce emisiile de poluani, motoarele moderne controleaz cu precizie cantitatea de carburant pe care o consum. Acestea ncearc s menin raportul aer -carburant foarte aproape de punctul stoichiometric, care reprezint raportul ideal calculat pentru aer i carburant. Teoretic, la acest raport, tot carburantul ar fi ars utiliznd tot oxigenul din aer. Pentru benzin, raportul stoichiometric este de aproximativ 14,7:1, adic pentru fiecare livr de benzin ar trebui arse 14,7 livre d e aer. n realitate, amestecul carburant variaz destul de mult n timpul funcionrii motorului, de la raportul ideal. n unele cazuri amestecul poate fi srac (un raport aer-carburant mai mare de 14,7) iar n alte cazuri amestecul poate fi bogat (un raport aer-carburant mai mic de 14,7). Majoritatea mainilor moderne sunt echipate cu convertizori catalitici cu trei aciuni. "Trei aciuni" se refer la cele trei emisii reglementate la a cror reducere ajut catalizatorul - moleculele de monoxid de carbon, COV i NOx. Convertizorul utilizeaz dou tipuri diferite de catalizatori, un catalizator de reducere i un catalizator de oxidare. Ambele tipuri constau dintr -o structur ceramic acoperit cu un catalizator metalic, n general platin, rodiu i/sau paladiu. Ideea este de a crea o structur care expune o suprafa maxim de catalizator la fluxul de eapament, minimiznd n acelai timp cantitatea de catalizator necesar (catalizatorii sunt foarte scumpi). Cei doi catalizatori sunt separai. Exist dou tipuri principale de structuri utilizate n convertizorii catalitici: fagure i bile ceramice. Majoritatea mainilor din prezent utilizeaz structura-fagure. Catalizatorul de reducere este prima treapt a convertizorului catalitic. Aceasta utilizeaz platin i rodiu pentru a ajuta la reducerea emisiilor de NOx. Cnd o molecul de NO sau NO2 ia contact cu catalizatorul, catalizatorul desface atomul de azot din molecul i l reine, elibernd oxigenul sub form de O2. Atomii de azot se leag cu ali atomi de azot fixai pe catalizator formnd N2. Catalizatorul de oxidare este a doua treapt a convertizorului catalitic. Acesta reduce hidrocarburile nearse i monoxidul de carbon prin arderea (oxidarea) acestora asupra unui catalizator din platin i paladiu. Catalizatorul ajut reacia dintre CO i hidrocarburi i oxigenul rmas n gazul de eapament. A treia treapt este un sistem de control care monitorizeaz fluxul de eapament i utilizeaz aceste informaii pentru controlul sistemului de injecie a carburantului. Exist un senzor de oxigen montat naintea convertizorului catalitic, adic mai aproape de motor dect convertizorul. Acest senzor comunic computerului motorului ct oxigen exist n gazul de eapament. Computerul motorului poate mri sau micora cantitatea de oxigen din gazul de eapament modificnd raportul aer -carburant. Acest sistem de control permite computerului motorului s asigure funcionarea motorului n apropierea punctului stoichiometric i de asemenea permite s se asigure existena a suficient oxigent n gazul de eapament pentru ca, convertizorul catalitic s poat arde hidrocarburile nearse i CO.

21

CONCLUZII

22

BIBLIOGRAFIE

Valeria Dioiu, Nina Holban: Modificri antropice ale mediului, Editura Orizonturi universitare, Timioara, 2005; GAVRILESCU Elena (2007). Surse de poluare si agenti poluanti ai mediului. Editura Sitech. Craiova ; Ionac Nicoleta, Sterie CIULACHE (2001). Evaluarea expunerii umane la actiunea poluantilor atmosferici, Comunicari de Geografie, vol. V, Editura Universitatii din Bucuresti; ROJANSCHI V., BRAN, F., DIACONU, Gh. Protecia i Ingineria Mediului, editura economica, 1997; Internet.

23

ANEXE
ANEXA 1. ATMOSFERA TERESTRA

24

ANEXA 2. SMOGUL LONDONEZ

25

ANEXA 3. SMOGUL DE TIP L.A.

26

ANEXA 4. SMOGUL IN TOKYO

27

ANEXA 5. SMOGUL IN MEXICO CITY

28

ANEXA 6. SURSA DE POLUARE CU DIOXID DE SULF

29

ANEXA 7. SURSA DE POLUARE CU OXIZI AI AZOTULUI

30

ANEXA 8. SURSE DE POLUARE CU HIDROCARBURI (INDUSTRIA CHIMICA SI A LEMNULUI)

31

ANEXA 9. PROCEDEE UMEDE SI USCATE DE DENOXARE, DESULFARE SIMULTANA

Denoxare Procedee umede - oxidare/adsorbie; - adsorbie/reducere; - absorie/oxidare Procedee uscate - reducere necatalitic selectiv (SNCR); - reducere catalitic selectiva (SCR) n sistem high dust (gaze nesprfuite); sau low dust (gaze desprfuite); - reducerea selectiv necatalitic

Denoxare i desulfurare - oxidare/absorbie; - absorbie/reducere; - oxidare/reducere - adsorbie/reducere; - radiaie cu jet de electroni

-n soluie de NaOH i Na OCl; - n soluie 5-15% de H2NSO3H n acid sulfuric; Absorie - prin reacii gaz/solid, patul de reacie fiind CaCl, Na2CO3, CaCO3, CaO, etc. Procedee necatalitice Adsorbie Reducere termic crbune activ; mordenit( alumino-silicat cristalin); turb mbibat cu alcalii. cu pulbere de cocs la 900-10000C; N2H4 la 750-850 0C; cu NH3 la 950-970 0C; cu uree la 800-980 0C; cu hidrocarburi C1-C4 la 980 0C.

Descompunere pe amestec de oxizi metalici ( Cu, Ni, Fe, Cr), la temperaturi de peste 10000C - cu H2 i catalizator pe baz de Pt, Pd, Ni, Cr; - cu NH3 i catalizator pe baz de TiO2, combinat cu V2O5 sau WO3; Procedee catalitice Reducere - cu CO i catalizator pe baz de oxid de Cu, oxid de crom, cromit de cupru, - cu hidrocarburi ( CH4), folosind catalizatori platinici sau neplatinici ( cromit de cupru activat 32

cu zinc sau bariu; - cu amestec de gaze reductoare, ca de exemplu NH3 i etanol pe catalizator Pd/Al3O3 sau NH3 i CO pe catalizator Ca/SiO3.

33