Sunteți pe pagina 1din 3

Floare albastra este o meditatie pe tema iubirii, o idila desfasurata intr-un cadru feeric, in care visul romantic prefigureaza

a peisajul, putandu-se confunda cu natura o egloga pe tema fericirii si a iubirii ca forma de cunoastere. Titlul poeziei este alcatuit din doua sintagme-floare, reprezentand efemeritatea, delicatetea si albastra sugerand infinitul cosmic, dar si aspiratia. Titlul este si o metafora simbol, un motiv romantic care apare i in alte literaturi. In literatura germana, n lirica lui Novalis, floarea albastra se metamorfozeaza n femeie luand c ipul iubitei si tulburand inima eroului. Motivul !florii albastre! mai apare "i la #eopardi, iar la $minescu floarea albastr% reprezint% via&a Motivul titlului . 'otivul !Florii albastre! se nt(lne"te la romanticul german Novalis "i semnific% la acesta mplinirea iubirii ideale dup% moarte, ntr-o alt% lume, c(ndva, cu speran&a acestei mpliniri. n literatura italian%, n poezia lui #eopardi, motivul !Florii albastre! sugereaz% puritatea iubirii "i candoarea iubitei. #a $minescu motivul !florii albastre! semnific% aspira&ia spre iubirea ideal% posibil%, proiectat% n viitor, dar "i imposibilitatea mplinirii cuplului, idee mbog%&it% de poet cu accente filozofice profunde privind incompatibilitatea a doua lumi diferite, din care fac parte cei doi ndr%gosti&i. ) alt% interpretare pe care critica rom(neasc% a dat-o acestui motiv literar este aceea a !Florii de nu-m%-uita!, simbol al credin&ei auto tone c% iubirea mplinit% r%m(ne mereu n amintirea, n mintea "i sufletul omului ndr%gostit. *oezia !Floare albastr%! face parte din tema iubirii "i a naturii, dar, spre deosebire de alte poezii de dragoste, aceast% crea&ie este mbog%&it% cu profunde idei filozofice, care vor c%p%ta des%v(r"ire n poemul !#uceaf%rul!. Tema poeziei ) constituie aspira&ia poetului spre iubirea ideal%, spre perfec&iune, care nu se poate mplini, idee e+primata de ultimul vers al poeziei, !Totu"i este trist n lume!. Structura poeziei *oezia este alc%tuit% din patru secven&e lirice, dou% ilustr(nd monologul liric al iubitei, iar celelalte dou% monologul lirico-filozofic al poetului. In primele trei strofe apare domeniul cunoasterii, de la geneza -.intunecata mare./ pana la un intreg univers de cultura -.campiile 0sice./ si creatie -.piramidele-n-vec ite./. 1ea de-a treia strofa sugereaza izolarea acestui vast spirit care nu isi poate realiza idealurile in lumea telurica. 2eflectiile din strofa a 3-a presupun consimtamantul vremelnic al poetului la c emarea iubirii, .eu am ras, n-am zis nimica.. 1oncluzia este, in final, raportata la intreaga e+istenta a poetului, .4i te-ai dus dulce minune 5 4i-a murit iubirea noastra.. 2epetitia .Floarealbastra6 floare-albastra6. subliniaza intensitatea trairii, generata de contrastul dintre iluzie si realitate. In plan terestru, iubita este vicleana, ademenitoare, .4i de-a soarelui caldura 5 7oi fi rosie ca marul 5 'i-oi desface de-aur parul sa-ti astup cu dansul gura.. $pitetele .frumoasa., .nebuna., .dulce., cuprinse in versuri e+clamative, e+prima e+uberanta sentimentului, specifica liricii de tinerete. Invitatia la iubire se realizeaza intr-un cadru rustic, ce aminteste de pastelurile lui 0lecsandri, dar si de .4ara pe deal. sau .8orinta..

Limbajul este direct si familiar, conferind poeziei un ton sagalnic, intim, .1ui ce-i pasa ca-mi esti drag9., .4-apoi cine treaba are9.. *ornind de la forme populare, .'i-oi desface., .4a-ti astup., se ajunge la efecte de ordin artistic rafinat, ca in inversiunile, .de-aur parul., .albastrami dulce floare.. 4trofa a patra este monologul liric al poetului n care se accentueaz% superioritatea preocup%rilor "i a g(ndirii sale, prevestind finalul poeziei, lubita este !mititic%! "i, de"i poetul recunoa"te c% !ea spuse adev%rul!, se desprinde o u"oar% ironie privind neputin&a lui de a fi fericii cu acest fel de iubire, enun&at% cu superioritatea omului de geniu, !$u am r(s, n-am zis nimica!. 'onologul liric al iubitei, ncepe printr-o c emare a iubitului n mijlociii naturii, ale c%rei elemente specifice liricii eminesciene -codrul, izvorul, v%ile, st(ncile, pr%p%stiile/ sunt n armonie des%v(r"it% cu st%rile ndr%gosti&ilor, "Hai n codrul cu verdea, Und-izvoare plng n vale, Stnca st s se prvale In prpastia mrea." :ocul dragostei este prezent "i n aceast% poezie, n care gesturile tandre, c em%rile iubirii optimiste, av(nd c iar o not% de veselie, se constituie ntr-un adev%rat ritual, "i mi-i spune-atunci pove ti i minciuni cu-a ta guri. !u pe-un "ir de romanit #oi cerca de m iu$e ti. %e mi-i da o srutare &ime-n lume n-a s tie, 'ci va "i su$ plrie --apoi cine trea$ are( i de-a soarelui cldura #oi "i ro ie ca mrul, )i-oi des"ace de-aur prul S-i astup cu dnsul gura . 'and prin crengi s-a "i ivit *una-n noaptea cea de vara )i-i tinea de su$suoara +e-oi tinea de dupa gat., 8e remarcat faptul c% iubita "i face un scurt autoportret, din care reiese "i emo&ia nt(lnirii -!7oi fi ro"ie ca m%rul,5 'i-oi desface de-aur p%rul!/. ;lcea izol%rii cuplului de ndr%gosti&i de restul lumii, idee nt(lnit% "i n alic poezii erotice, este accentuat% "i n aceste versuri -!1%ci va fi sub p%l%rie!< !=rija noastr% n-aib-o nime,5 1ui ce-i pas% c%-mi e"ti drag9!/. Arta iubirii este descris% de fat% prin gesturi tandre, m(ng(ietoare, ademenitoare -!Te-oi &inea de dup% g(t!< !Ne-om da s%rut%ri pe cale!/. ;ltimele dou% strofe constituie monologul liric al poetului, nc%rcat de profunde idei filozofice. ;imirea poetului pentru frumuse&ea "i perfec&iunea fetei este sugerat% de versul !1a un st(lp eu st%m n lun%6!, iar superlativul !1e frumoas%, ce nebun%! sugereaz% miracolul pe care l tr%ise poetul n visul s%u pentru iubita ideal%. *unctele de suspensie aflate naintea ultimei strofe ndeamn% la medita&ie privind mplinirea iubirii ideale, perfecte, ce nu poate fi realizat%,

!>i te-ai dus dulce minune, >i-a murit iubirea noastr% Floare-albastra6 floarc-albastr%.. Totu"i este trist n lume6! Moartea iubirii sugereaz% neputin&a mplinirii cuplului, ntruc(t cei doi apar&in a dou% lumi diferite. *enultimul vers, repeti&ia simbolului iubirii absolute -!floare albastr%!/ semnific% t(nguirea, triste&ea "i nefericirea poetului pentru imposibilitatea de a-"i mplini idealul. Ultimul vers, !+otu i este trist n lume(", a st(rnit numeroase controverse, polemica nv(rtindu-se n jurul lui !totu"i! sau !totul!, ntruc(t manuscrisul poeziei nu s-a g%sit. 1el care decide corectitudinea formei este *erpessicius, care argumenteaz% faptul c% acest !totu"i! este specific sim&irii eminesciene care, c iar dac% este melancolic "i sceptic, n poeziile lui las% mereu o raz% de speran&% pentru viitor, prin proiectarea sentimentului ntr-un c(ndva, ntrun timp nedefinit. Nu poate, de asemenea, s% fie at(t de categoric, de ferm n afirma&ia sa pentru ntreaga lume "i s% e+prime cu at(ta precizie triste&ea omenirii, prin adverbul at(t de definitiv !totul!, av(nd n vedere "i faptul c% aspira&ia spre iubirea absolut% este o tr%s%tur% definitorie numai pentru omul de geniu. *rocedee artistice, *oetul folose"te un limbaj familiar, e+presii, cuvinte, locu&iuni populare, de mi-i da o s%rutare, "-apoi cine treab% are< forme de viitor popular, de mi-i da, te-ai &ine, voi cerca. 'area majoritate a epitetelor sunt ornante, pr%pastia m%rea&%, trestia cea lin%. 1uv(ntul dulce este folosit cu diferite func&ii gramaticale -adjectiv, adverb/ "i stilistice, dulce minune, dulce floare, dulce netezindu-mi p%rul. 1ontrastul dintre cele dou% moduri de a n&elege via&a este redat "i la nivel le+ical "i stilistic, tot ceea ce define"te domeniul de cuprindere al poetului sugereaz% spiritualul, ceruri nalte, ntunecata mare< tot ceea ce define"te modul de n&legere a fetei sugereaz% realitatea vie&ii. *oezia dep%"e"te limitele unei poezii de dragoste, implic(nd condi&ia omului de geniu. - epitete, !de-aur p%rul!, !albastra, dulce floare!< - compara&ii, !7oi fi ro"ie ca m%rul!, !8ulci ca florile ascunse!< - personific%ri, !izvoare pl(ng n vale!< - prozodia,, versifica&ia este tro aic%, m%sura de ?-@ silabe, iar rima mbr%&i"at%, uneori asonant% -c%ldur%-gura< frunze-ascunse/< - e+presii populare, !de nu m-ai uita ncal&e!, !Nime-n lume n-a s-o "tie!< !Floare albastr% este nu numai o poezie de dragoste, ci "i o medita&ie cu rezonan&e asupra aspira&iei c%tre absolut n iubire, ntruc(t $minescu suprapune peste tema erotic% tema timpului, care este motivul fundamental al ntregii sale crea&ii romantice. 8e la Novalis pare sa fi luat $minescu .floarea albastra. ce apare ca simbol al iubirii si al nostalgiei infinitului, transformand-o in metafora pentru viata, infinit si dorinte dezvaluite cu vraja.