Drept, Curs nr.

1
13.10.2006

Partea I.

I. Teoria generala a Dreptului

Capitolul 1. : Definirea Dreptului

1.1. Acceptiunile notiunii de Drept

1.2. Originea si dimensiunea istorica a Dreptului
1.3. Factorii de configurare a Dreptului
1.4. Continutul si forma Dreptului
1.5. Definitia Dreptului

1.1. Acceptiunile notiunii de Drept

Cuvantul “drept”, in functie de contextul in care este utilizat poate primi

mai multe acceptiuni :
- aspect etimologic (cuvantul deriva din latinescul “directus“ care
inseamna drept, direct, in linie dreapta)
- perspectiva filozofica, sensul notiunii de drept este cel de justitie,
echitate, de indatorire, de a da sau de a recunoaste fiecaruia ceea
ce ii apartine sau ceea ce i se cuvine
- din perspectiva juridica notiunea de drept semnifica stiinta
dreptului, ansamblul de idei, notiuni, concepte si principii care
explica dreptul.
Ca ansamblu de norme dreptul este o tehnica a convietuirii umane, in acest
context el se poate prezenta in mai multe ipostaze :
- dreptul obiectiv, fiind ansamblul normelor de conduita care
guverneaza societatea organizata si a caror respectare este
asigurata daca este necesar de forta de constrangere a unei
autoritati publice recunoscute
- dreptul subiectiv constand in prerogativele unui subiect de drept
de a avea o anumita conduita, sau de a pretinde celorlalti o
asemenea conduita in scopul valorificarii sau apararii unui anumit
interes, in cadrul unui raport juridic concret
 - dreptul material concretizat in totalitatea normelor juridice care
reglementeaza raporturile juridice din diferite sfere ale relatiilor
sociale
- dreptul procesual reprezinta totalitatea normelor care
reglementeaza procedura de judecare a litigiilor si modalitatea de
executare a hotararilor pronuntate, respectiv, procedura de
aplicare a dreptului material si de valorificare a drepturilor si
obligatiilor participantilor la raporturile juridice.

Distinctia intre sensul filozofic si sensurile juridice date notiunii de “drept”

consta in faptul ca pe cata vreme sensul filozofic presupune o actiune interna,
ce implica o distinctie si o optiune intre ceea ce este licid si ceea ce este ilicid
(just/injust) –aceasta actiune desfasurata in plan subiectiv, a constiintei
individului- sensurile juridice ne cer din partea subiectilor carora li se
adreseaza, deci nu cer o adeziune optionala interna, ci doar o atitudine
exteriorizata si conforma cu normele existente.

1.2. Originea si dimensiunea istorica a Dreptului

Ca fenomen social dreptul este legat de evolutia societatii. Dreptul nu a

asteptat un leguitor pentru a se constitui, drepturile subiective ale oamenilor
si drepturile obiective nascandu-se din nevoile vietii, din fapte, intrucat fara
drepturi viata in societate nu ar fi cu putinta.
Romanii postulau vesnicia dreptului. Ei spuneau ca “acolo unde exista
societate exista drept”.In acest sens, drepturile oamenilor sunt naturale,
izvorand din natura lucrurilor.
Schimbul de bunuri a aparut din nevoile sociale astfel ca cel care s-a angajat
sa faca un schimb s-a obligat sa-l si respecte, in caz contrar urmand a fi
constrans la executare sau expus la o sanctiune supravegheata de comunitatea
in care traia. Asadar justitia comunitara demonstreaza existenta antestatala a
dreptului.
Reglementarile juridice au aparut ulterior ca o conseciinta necesara, iar nu
ca o sursa primordiala a dreptului.
Imbratisand conceptia aristotelica conform careia omul este un animal social
destinat vietii in colectivitate adeptii scolii dreptului natural opiniaza ca
dreptul trebuie sa se fundamenteze pe totalitatea principiilor pe care ratiunea
le dicteaza pentru satisfacerea inclinatiei naturale a omului catre viata sociala,
principii socotite universal valabile pentru orice societate umana indiferent de
timp si loc.
 Dreptul natural reprezinta totalitatea principiilor pe care ratiunea le
dicteaza pentru satisfacerea inchinarii naturale a omului spre viata sociala,
fiind caracterizat prin urmatoarele constante:
- respectarea a tot ce apartine altuia
- respectarea angajamentelor facute
- repararea pagubelor pricinuite altora
- aplicarea unor pedepse echitabile.

Cauzele aparitiei dreptului trebuie cautate in evolutia societatii, in sferele

vietii materiale si spirituale care a necesitat mereu noi forme de reguli
sociale.(norme juridice)
Aparitia si formarea dreptului este un proces complex caruia nu i se poate
stabili o data precisa de nastere, primele norme impletindu-se cu
multitudinea de obiceiuri, datini si practici religioase. Prin urmare dreptul
societatii arhaice nu este realizat in cadrul unui sistem propriu-zis de norme,
ci in cadrul unor norme obisnuielnice de natura religioasa sau morala care
asigurau insa ambianta in care se desfasurau relatiile sociale.
Caracterul normativ al acestor reguli de conduita izvora din constiinta
necesitatii respectarii lor, neexistand in aceasta faza de dezvoltare istorica un
aparat specializat care sa le asigure obligativitatea. Ele erau respectate ca
depinderi la sanctiunea in cazul nerespectarii lor care era aplicata in
comunitate.
Intre aceste norme apar germenii dreptului si normele juridice care incep sa
se distinga de celelalte norme prin natura deosebita a obligativitatii
respectarii lor, prin recurgerea la forta de constrangere a autoritatii publice
care se evidentiaza si ea ca ceva distinct.
In cadrul evolutiei societatii gentilice a avut loc si diferentiera intereselor
sociale, fenomen reflectat in plan normativ, semnalandu-se prezenta alaturi
de normele existente anterior, a unor norme noi ce reflectau noile conditii de
existenta.
In privinta schimbului de produse pot fi distinse 2 momente importante:
- inlocuirea legaturilor de rudenie, de sange care stateau la baza
vechilor forme de organizare(triburi,etc.) cu forme noi cu legaturi
teritoriale bazate pe locul de domiciliu al populatiei
- aparitia fortei publice, respectiv a puterii publice
 Aceste trasaturi ale societatii atesta aparitia unui nou sistem de organizare,
care este statul. Formarea dreptului ca sistem de reguli care exprima vointa de
stat si a caror respectare este asigurata prin vointa. Puterea statului
constituie un proces de durata si de mare complexitate prezentand
particularitati de la un stat la altul. O prima cale de creare a dreptului, in
statele antice si feudale, consta in preluarea unor obiceiuri existente in
societatea comunei primitive (reguli gentilice de conduita nescrise), care
adaptate noilor realitati si inzestrate cu forta obligatorie aveau sa alcatuiasca
dreptul cutumiar. (cutuma) –drept nescris
Geneza dreptului se leaga in al 2-lea rand de crearea de norme noi,
reprezentand dreptul scris fapt ce rezulta din legi. Acesta cuprindea pe
deoparte obiceiuri vechi adaptate, iar pe de alta parte dispozitii noi,
exprimand privilegiile conducatoare in stat si organizatiile administrative a
acestuia.
A 3-ea modalitate de construire a dreptului tine de evolutia structurii
statului in directia specializarii organizatiilor sale si consta in formarea
normelor juridice.

1.3. Factorii de configurare a Dreptului

Dupa rolul care il au in constituirea dreptului acesti factori pot fi grupati in 3

categorii:
a. cadrul natural
b. cadrul socio-politic
c. cadrul uman

a. Cadrul natural ca factor de configurare a dreptului este alcatuit din mai

multe componente:
a1. mediul geografic, deosebirile geografice influentand configurarea
dreptului, ele conditionand direct situatiile socio-economice care la randul lor
isi gasesc reglementarea in normele de drept
a2. conditiile biologice si fiziologice care apar in normele juridice ca
obiect de reglementare, influentand pe cei care aleg solutii cat mai adecvate
pentru apararea, conservarea si dezvoltarea lor
a3. factorul demografic care exercita influenta asupra
reglementarilor juridice pri masuri de limitare a cresterii populatiei sau
dimpotriva masurii stimulative de crestere.
 b. Cadrul socio-politic: Relatiile de putere se sprijina pe valorile juridice
intrate in constiinta comunitatii, autoritatea acestora asigurand odata cu
instaurarea ordinei de drept, editarea arbitrariului si a bunului plac. Asupra
dreptului exercita influente si structurile organizationale ale societatii,
structurile politice oficiale si structurile societatii nestatale (grupurile de
interes, de presiune, partide politice).

c. Factorul uman: adresandu-se conduitei umane dreptul considera omul ca

fiind zona centrala de interes a sferei sale de actiune. Legea constituie un
important factor de socializare, stimuland acele comportamente care
promoveaza si respecta valorile sociale consacrate. Dimensiunea umana a
dreptului priveste drepturile fundamentale ale persoanelor individuale, care
garanteaza egalitatea deplina a tuturora, demnitatea si libertatea persoanelor.

1.4. Continutul si forma Dreptului

Continutul dreptului reprezinta ansamblul elementelor si al conexiunilor

dintre acestea care il disting intre celelalte fenomene sociale. Componenta
dominanta a continutul dreptului o constituie ansamblul normelor
juridice.(dreptul obiectiv)
In studiul dreptului continutul nu poate fi disociat de forma. Forma
dreptului desemneaza aspectul extreior al continutului; prin forma intelegand
modul de structurare si de organizare al elementelor de continut precum si
modul acestuia de exteriorizare.
Se distinge intre:
- forma interna a dreptului, ce consta in interactiunea ramurilor de
drept (sistemul dreptului) si in gruparea normelor juridice pe
ramuri si pe institutii (ramuri de drept public si drept privat).
- forma externa a dreptului, sub aspectul careia se disting mai multe
sisteme de drept grupate dupa:
- forma modalitatii de exprimare a vointei leguitorului prin
proceduri specifice tehnicii de legiferare
- forma sistematizarii legislatiei (codificarile)
- forma modalitatii de exprimare a normelor de drept
(legi, decrete, hatarari, ordonante,etc.)

In concluzie putem aprecia ca forma logica a structurii normelor juridice este

interna dreptului in timp ce totalitatea actelor normative dau continut formei
exterioare a acesteia.
 1.5. Definitia Dreptului

Dreptului i-au fost atribuite mai multe definitii, astfel:

1. Ansamblul regulilor de conduita intr-o societate mai mult sau mai putin
organizata, care reglementeaza raporturile sociale si a caror respectare
este asigurata la nevoie prin forta de constrangere publica.

2. Linia de conduita care se impune indivizilor in societate, respectul

acesteia fiind considerat de catre societate ca o garantie a interesului
comun a carui violare antreneaza o reactie colectiva impotriva autorului
acestei violari.

Sintetizand 1si 2 putem afirma ca:

3. Dreptul este ansamblul regulilor societatii instituite sau sanctionate de

catre o autoritate publica recunoscuta de comunitate, de obicei statul,
care exprima vointa si interesele generale asigurate in aplicarea lor fata
de constrangere a acestei autoritati, de obicei a statului.

© man_michaella