Drept, Curs nr.

5
10.11.2006

Cap.6 Raportul juridic

6.1. Conditiile(Premisele) Raportului Juridic
6.2. Trasaturile si Definirea Raportului Juridic
6.3. Structura Raportului Juridic
6.3.1. Subiectele Raportului Juridic
6.3.2. Continutul Raportului Juridic
6.3.3. Obiectul Raportului Juridic

6.1. Conditiile (Premisele) Raportului Juridic

Intrucat normele juridice prevad in ipotezele lor doar situatii generice cu un

grad ridicat de abstractizare, pentru a se materializa este nevoie de existenta unui
fapt social care necesita reglementare juridica.
Conduita generica abstracta prescrisa de dispozitia unei norme juridice devine
realitate concreta atunci cand se materializeaza intr-un raport social stabilit intre
subiecte de drept care urmaresc realizarea drepturilor lor subiective ocrotite prin
lege.
Pentru nasterea unui raport juridic este necesara existenta urmatoarelor 2
premise /conditii:
1. norma juridica
2. faptele juridice

1. norma juridica - reprezinta conditia necesara nasterii raportului juridic.

In lipsa acesteia nu putem vorbi despre rapoarte juridice deoarece relatia
sociala imbraca forma juridica tocmai prin norma de drept. Numai
normele juridice determina calitatea de subiect de drept a persoanelor si
tot numai ea stabileste care sunt faptele sociale cu semnificatie juridica
determinand aparitia/ modificarea sau stingerea unui raport juridic.

2. faptele juridice - ipoteza normelor juridice prevede in mod generic

circumstantele, ipostazele in care dispozitia si sanctiunea vor fi aplicate.
Faptele juridice sunt acele imprejurari care potrivit ipotezei din normele
juridice determina nasterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic.
Faptele juridice pot fi clasificate in:
a. evenimente
b. actiuni

a. evenimentele- se produc independent de vointa omului, iar

atunci cand legea le confera semnificatia juridica, prin
 introducerea in ipotezele n.j., ele nasc, modifica sau stng un raport
juridic (de exp.: nasterea, moartea, calamitatile naturale)

b. actiunile- sunt exteriorizari ale vointei umane prevazute de n.j.,

care pot da nastere, modifica sau stinge anumite rapoarte juridice.
Dupa modul in care se conformeaza sau nu reglementarilor
juridice actiunile omenesti pot fi: - licite
- ilicite
In cadrul actiunilor omenesti cea mai mare pondere o au actele
juridice ce pot fi definite ca fiind manifestari de vointa facute cu
intentia de a crea, a modifica sau a stinge un raport juridic.
Actele juridice pot fi clasificate conform urmatoarelor criterii:
i.) in functie de numarul vointelor care concura la incheierea
unui act juridic:
- acte juridice unilaterale – se manifesta o singura
dorinta (exp. donatia, testamentul)
- acte juridice bilaterale/multilaterale – in care se
mainfesta 2 sau mai mult vointe (exp. vanzarea,
cumpararea sau imprumutul)
ii.) in functie de scopul sau de interesul patrimonial urmarit de
parti la incheierea actului juridic:
- acte juridice cu titlu oneros – in care interesele sunt
urmarite in mod reciproc de catre parti (exp. vanzare,
cumparare sau imprumut)
- acte juridice cu titlu gratuit – in cadrul carora nu se
urmareste obtinerea unui echilibru patrimonial (exp.
donatia, testamentul)
iii.) dupa calitatea subiectilor care isi manifesta vointa se
disting:
- acte juridice oficiale/ publice – fiind emise de catre
organele puterii de stat
- acte juridice neoficiale/ private – incheiate in temeiul
normelor juridice intre subiectele de drept privat

6.2. Trasaturile si Definirea Raportului Juridic

Trasaturile raporturilor juridice:

• Raportul juridic este un raport social stabilindu-se intre oameni, finalitatea
sa fiind reglementarea relatiilor dintre indivizi si instituirea unei ordini
juridice in relatiile sociale.
• Raportul juridic este un raport volutional. In raportul juridic intalnindu-se
2 vointe:
- vointa statala – exprimata in norma de drept, care
consacra drepturile si obligatiile participantilor
 - vointa subiectilor – de-a fi parti in acel raport
Exista raporturi juridice generate prin acordul de vointa al ambelor parti
(dreptul civil, codul familiei, codul muncii), insa exista si raporturi juridice
a caror aparitie sau incetare nu depinde de vointa ambilor participanti
(drept penal sau drept fiscal)
• Raportul juridic fiind o categorie istorica, acesta fiind marcat de tipul de
organizare sociala existent in societate la momentul respectiv.
• Raportul juridic este un raport valoric, aparand valorile esentiale ale
societatii.

Definirea Raportului Juridic:

Avand in vedere aceste trasaturi, raportul juridic poate fi definit ca un
raport social reglementat de norme de drept in cadrul caruia participantii/
subiectele se manifesta ca titulari de drepturi sau obligatii ce pot fi realizate la
nevoie prin forta coercitiva(de constrangere) a statului.

6.3. Structura Raportului Juridic

6.3.1. Subiectele Raportului Juridic

Avand in vedere ca raportul juridic este un raport social, subiectele acestuia vor
fi oamenii priviti in mod individual sau incadrati in anumite colectivitati/
organizatii. Pentru incheierea unui raport juridic sunt necesare cel putin 2
persoane. Unele dintre subiectele raportului juridic sunt titulare de drepturi,
altele de obligatii, dar exista si raporturi juridice in care ambele parti sunt titulare
de drepturi si obligatii corelativ.
Prin subiect al raportului juridic se intelege acel titular de drepturi sau obligatii
de natura a determina nasterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic.
Pentru ca o persoana sa devina subiect al unui raport juridic trebuie sa dispuna
de capacitate juridica.

Definitie: Capacitatea juridica – este aptitudinea generala si abstracta

recunoscuta de lege unei persoane de a intra in raporturi juridice exercitandu-si
drepturile subiective si asumandu-si obligatiile.
Din punctul de vedere al capacitatii juridice se disting intre:
a.) Capacitate de folosinta – aptitudinea generala si abstracta recunoscuta
de lege unei persoane de a avea drepturi si obligatii. Capacitatea de
folosinta se dobandeste in principiu la nastere nefiind conditionata de
existenta integritatii psihice.
b.) Capacitatea de exercitiu – aptitudinea recunoscuta de lege unei persoane
de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatiile in cadrul unor
rapoarte juridice concrete.
Pentru dabandirea capacitatii de exercitiu trebuiesc indeplinite 2
conditii:
- existenta capacitatii de folosinta
 - existenta discernamantului
Se prezuma a fi lipsiti de discernamant si prin urmare si de capacitatea
de exercitiu minorii sub 14 ani si debilii sau alienatii mintali pusi sub
interdictie judecatoreasca.
Minorilor intre 14-18 ani legea le recunoaste o capacitate de exercitiu
restransa.

Teoria generala a dreptului distinge intre:

a.) capacitatea juridica generala – aptitudinea de-a participa ca titular de
drepturi si obligatii juridice in principiu in toate raporturile juridice, fara
ca legea sa conditioneze aceasta participare de indeplinirea unei calitati
b.) capacitatea juridica speciala – posibilitatea recunoscuta de lege de-a
participa ca subiect de drept in raporturi juridice in care trebuiesc
implinite anumite conditii

Dupa modul de desfasurare al raporturilor juridice sub forma unor actiuni

individuale sau sub forma unor activitati colective subiectele raportului juridic se
pot clasifica in:
1. subiecte individuale – (persoane fizice) – desemneaza individul
careia legea ii recunoaste capacitatea de-a participa la viata juridica
devenind subiect de drept al raporturilor juridice
2. subiecte colective – intra in categoria subiectelor colective de drept:
- statul – acesta fiind subiect de drept atat in rapoarte
juridice interne cat si in rapoarte juridice internationale
- organele statului – (ale puterii legislative,
administrative, justitiare, etc.)
- unitatile administrativ teritoriale – (judetul,
municipiul, orasul, comuna)
- institutiile de stat
- regiile publice autonome, si societatile cu capital de stat
sau privat
- organizarile obstesti cu caracter nepatrimonial –
(sindicatele, asociatiile, fundatiile)
- organizatiile cooperatiste

6.3.2. Continutul Raportului Juridic

Ansamblul drepturilor si al obligatiilor subiectilor prevazute de norma juridica

ce reglementeaza raportul juridic, formeaza continutul acestuia.
A. Drepturile subiective – drepturi concrete ale subiectelor participante la un
raport juridic se numesc drepturi subiective.
Drepturile subiective sunt prerogative conferite de lege subiectului activ
(persoana fizica/ juridica) in virtutea carora acesta poate sa aiba o anumita
conduita, poate sa ceara altora o anumita conduita ( sa dea, sa faca sau sa nu
 faca ceva) sau poate sa ceara sprijinul fortei coercitive a statului in caz de
nevoie.
Clasificare:
1. dupa criteriul provenientei lor, drepturile subiective pot fi:
- drepturi fundamentale – care sunt intrinseci calitatii
individului uman (dreptul la viata, demnitate, exprimare,
libertate)
- drepturi ce decurg din apartenentz individului la viata
sociala (dreptul la numa, la domiciliu)
- drepturi care deriva din insasi dorinta individului (dreptul de
a incheia un contract)
3. dupa continutul lor, drepturile subiective pot fi impartite in:
a. drepturi patrimoniale – care au un continut economic putand
fi evaluate in bani, si care la randul lor pot fi divizate in:
- drepturi reale – in virtutea carora titularul isi poate
exercita prerogativele cu privire la un bun fara concursul
unei alte persoane
- drepturi de creanta – in virtutea carora subiectul activ
-credito- poate cere subiectului pasiv –debitor- sa dea,
sa faca sau sa nu faca ceva
b. drepturi nepatrimoniale – care nu au un continut economic si
nu pot fi evaluate in bani. Ele se impart in:
- drepturi care privesc existenta si integritatea personala
(dreptul la viata)
- dpreturi care privesc identificarea personala (dreptul la
nume)
- drepturi care decurg din creatia intelectuala (© )
B. Obligatiile juridice – reprezinta indatorirea pe care subiectul unui raport
juridic trebuie s-o indeplineasca si pe cealalta parte o poate pretinde in baza
legii, indatorire care consta in a face, a da sau a nu face ceva
Trasaturi:
1. consta intr-o indatorire
2. indatorirea subiectului pasiv rezida intr-o conduita pretinsa de
subiectul activ, concretizata fie intr-o prestatie pozitiva (dare, facere),
fie intr-o prestatie negativa (non facere)

6.3.3. Obiectul Raportului Juridic

Obiectul raportului juridic este conduita umana ce se realizeaza de catre

subiectii acesteia ca urmare a exercitarii drepturilor si a indeplinirii obligatiilor.
Obiectul raportului juridic il constituie fenomene variate cum sunt:
- lucrurile materiale
- conduita umana exteriorizata (actiuni sau inactiuni)
- valorile personale nepatrimoniale (numele, onoarea, reputatia,
imaginea)
 - rezultatele creatiei intelectuale (opera)

=>> Obiectul Raportului Juridic reprezinta ansamblul elementelor de natura

patrimoniala sau nepatrimoniala de care se leaga drepturile si obligatiile
subiectelor raportului juridic.