Sunteți pe pagina 1din 2

Henri Wallon

Henri Wallon fondatorul scolei psihologice din Paris. ( 1879-1962) Wallon incearca sa intaleaga integralitatea personalitatii. Actiunele omului sunt privite ca acte cu caracter personal.Psihicul si comportarea omului sunt determinate de legaturile practice cu lumea obiectelor si mediul social. Nu este deacord ca factorul biologic si social trebuie sa fie suprapuse. Ambele sunt importante, si tot odata nici reducerea uneia la alta nu este considerata corecta. Insasi natura copilului presupune si necesita conditii sociale de existenta. Importanta factorului biologic nu poate fi negata insas cind vorbim despre formele activitatii sociale dupa natural ori pe primul plan apare instruirea ca factor de baza, unde factorul biologic este o conditie a dezvoltarii. Dupa parearea lui Wallon natura omului este mult mai complexa si ea necesita si presupune prezenta societatii care este o relatie organica. Omul matur este prezentat mai mult ca un organizator al activitatii copilului. La virsta de aproximativ trei ani copilul incepe sa se contrapuna altor persoane si obiecte din jur, el incepe a-si controla emotiile, apare capacitatea de a trai emotiile fara a manifesta reactii in conduita sau limbaj, acset fapt este considerat de catre wallon argumentul de baza in calea trecerii emotiilor la etapa sentimentelor.. Aceste manifestari emotionale constituie prima faza in dezvoltarea constiintei copilului.. Prima conditie pentru dezvoltarea constiintei consta in constituirea sistemului nervos central., treptat isi formeaza imagine de sine. Formarea eu-lui social nu este simplu proces de interiorizare a interdictiilor sociale , ci dimpotriva incepind de la 4- 5 luni are loc antrenare ca mai tirizu sa aiba loc imitarea adultului. Evolutia copilului are loc printr-o consecutivitate a diversilor forme si modificari ale socialului. Jocul ca tip dominant al activitatii la virsta prescolara. Tipuri de jocuri: cu caracter functional, cu obiectele imaginate, cognitive si cele creative. Functionale ( cele elementare): rostogoleste obiecte le atinge) Cu obeicte imaginate(cele cu papuse se desfasoare o activitate mai complicata) Cognitive ( copilul este numai ochi si urechi) Cele creative ( se carectirezeaza prin activismul copilului , orientat la modelarea situatiei in care sunt incluse diversi obiecte prine crearea noului.. Consecutivitatea sunt in favoarea dezvoltarii functionale treptate a copilului Jocul este un mijloc un proecedeu prin intermediul caruia copilul insuseste lumea obiectelor din jur , relatiile sociale. Ele imit relatiile dintre adult isi asuma indeplinirea functiilor omului matur. Factorul biologic si cel social se afla intr-o legatura dialectica. Actualizarea predispozitiilor natural creaza conditii pentru actiune mai larga din partea mediului asupra organsimului si deci pentru evdentierea predispozitiilor noi. E si natural ca daca conditiile lipsesc omul nu va actualiza predispozitii, si respective nu vor fi incluse in procesul dezvoltarii copilului. Maturizarea- interactiunea copilului cu obiectele mediului ambient. Trecerea de la o perioada la alta are loc prin crizele dezvoltarii, prin infruntarea conflictelor si contradictiilor. La inceput activitatii Wallon considera ca crizele drept legitate se manifesta la trecerea de la o etapa de viata la alta. Ceva mai tirziu el recunoaste rolul procesului educativ ca factor ce poate determina prevenirea desfasurarii crizei.

Prima etapa ( 0- 6/7 luni) perioada de formare a primelor mijloace emotionale de comunicare cu omul matur Aproximativ la luna a 3 parintele devine factor de semnificatie emotional generalizata inainte adultul este prezent doar ca un excitant conditionat al unui numar limitat de reactii emotionale a micutului.

Etapa a doua ( 6/7 luni- 12 luni) perioada emotional- motorize. Comunicabilitatea copilului atinge un nivel maximal . El cere de la adulti atentie. El incepe sa manipuleze cu starile emotionale proprii, ceea ce este o argumentare in favoare dezvoltarii primelor premise ale controlului voluntar. Etapa a treia( 1- 3 ani) se caracterizeaza prin marirea independentei, autonomiei copilului. Vrea sa asemene mai mult cu adultul.El imita omul matur datorita dezvoltarii limbajului mersului. Are loc diferentierea Eului. Aparitia constiintei.. La icneput copilul nici nu diferentieaza propriul corp din lumea obiectelor ce-l incojoara,treptat cu ajutor interactiunei permanente cu mediul inconjurator, copilul ajunge la evidentierea eului propriu Etapa a patra ( 3- 6/7 ani) este numita personalism. Desfasurarea unui sir de conflicte. Copilul ofenseaza oamenii din jur din motiv ca vrea sa simte independenta proprie.. Copilul se admira pe sine. Insa el este mereu orientat la atitudinea omului matur fata de sine.. Dorinta de a imita pe adulti, pe cei pe care admira. Sunt doua etape cea negativa care se mai spune criza de la 3 ani si cea poztitiva unde el se admira daca are atentia din partea adultului. Etapa a cincea ( 7- 14 ani) procesul dezvoltarii personalitatii pare cu mult mai sarac. Copilul este orientat la mediul extern, insusind experientele sociala.. Aparitia colictivelor de copii, care determina personalitate. Relatii sociale. Dupa asta apare o noua criza care incepe odata cu maturizarea sexuala. Analiza Pro/Contra Henri Wallon esteconsiderat fondatorul scolei psihologice din Paris. Citind teoriile , conceptele cheie sunt cu majoritatea deacord. In primul rind, ceea ce este legat de factorul biologic. Sunt complet deacord cu ideea ca mediul care ene inconjoara ne afecteaza foarte mult si respectiv ajuta sa dezvolte toate aptitudinele abilitatile care iti sunt trimise genetic. Fara mediul corespunzator, nici de predispozitii n-ai nevoie.Asta daca comparam ideile lui Freud cu a lui Wallon sunt complet diferite.La fel sunt deacord cu idea jocurior. Jocul este un mijloc, un proecedeu prin intermediul caruia copilul insuseste lumea obiectelor din jur , relatiile sociale. Ele imit relatiile dintre adult isi asuma indeplinirea functiilor omului matur. Si respective consecutivitatea sunt in favoarea dezvoltarii functionale treptate a copilului. Vigotski era de parere ca peste crize/ lupte in dezvoltarea personalitatii nu poti trece, e ceva obligatoriu, pe cind Wallon avea o alta parere. La inceputul activitatii Wallon considera ca crizele drept legitate se manifesta la trecerea de la o etapa de viata la alta, ceva mai tirziu el recunoaste rolul procesului educativ ca factor ce poate determina prevenirea desfasurarii crizei. Sunt compelt deacord, educatia joaca un rol enorm in formarea personalitatii si daca mediul este placut si educatie decent pai si copilul se va dezvolta mai repede, necomplexat.Sunt deacord cu fiecare etapa, Cu ceea cu ce se confrunta copilul, de ce el are nevoie, si cum se comporta, cerind muta atentie admiratie si totodata dorind sa fie independent.