Sunteți pe pagina 1din 19

THIS TWILIGHT

“I’LL BE JUST FINE“

Capitol 1.

Este una din zilele in care mi’as dori sa’mi pierd ratiunea,san u mai
gandesc…De ce?Ma desparteam de mama.Ma desparteam de cea mai buna prietena a
mea,fara de care,simteam ca am sa o i-au pe un drum total gresit,nemaiputandu-ma
intoarce,nemaigasind o craca de care sa ma agat pentru a iesi din besna acelui
drum...Acesta este unul din cele mai frustrante defecte ale mele.Sunt nesigura pe
mine.Si mai frustrant este faptul ca ,in ochii lumii,sunt o persoana
rebela,perfecta chiar siii cam atat...Nu puteam intelege oamenii care imi vedeau
doar partile bune,la prima vedere dand impresia ca sunt niste personae dominate de
ganduri bune din moment ce imi vedeau doar calitatile...Dar Doamne! Aceste
personae chiar nu se puteau vedea?? In privire li se citea invidia,frustrarea,o
dorinta de razbunare oarecum.Stilul meu?Niciodata nu privesc persoanele din jurul
meu,cu exceptia surorii si mamei mele,dar le simt...e ca si cand as avea mintea
mereu deschisa,active,concentrate in aflarea cat mai multor ganduri ...le simteam
privirile acre care me dezgustau siii....
STOP!!!!
...o i-au din nou de la capat.Cat pot fi de masochista!
Ma fac singura sa sufar,de fapt,dandu-mi mie personal,oful...
Ha ha! Patetic!
Sa vedem partea buna a acestei zile,pentru care nu mi-as dori sa-mi pierd
ratiunea...Sora mea,Bella,va fi cu mine!
O ador,pur si simplu o ador ! Este oglinda de care am nevoie pentru a-mi desavarsi
personalitatea,lucru foarte important pentru mine.Este un izvor al
intelepciunii.Ochii ei ciocolatii sunt luna si stelele...toate acestea si de
fapt....e doar cu cateva luni mai mare decat mine.
Alt lucru bun.Am sa’mi petrec o gramada de timp cu tatal meu Charlie caruia
ii spun Charl.Unul din cele mai bune lucruri ale lui Charl,nu se lungea niciodata
cu vorba,lucru bun pentru mine si Bella,singuraticele...semanam cu taticu’ aici...
Dar,iata ca exista si un lucru pentru care ma bucur ca plec:nu am sa’l mai
vad pe Phil.Noul sot al mamei.Bella spune tot timpu ca este un tip foarte OK si
spune ca cel mai important lucru este fericirea mamei si asa este.De aceea purtam
masca de fetita dragalasa fata de Phil,bleah,pentru mamica mea draga.E posibil ca
Phil sa nu fie un tip nasol,asa cum il vad eu.Intotdeauna am fost egoista la acest
capitol.Nimic nu m-ar face mai fericita decat sa-mi vad din nou parintii
impreuna...
-Nicole!
-Da!
-Ce faci?Nu-i dai o imbratisare dulce mamei tale inainte de plecare?
-Oh,mami!O sa-mi fie atat de dor...
-Dragele mele!
Mama ne strangea pe amandoua si pe mine si pe Bella,cu dragostea unei
mame adevarate.
-Hei,haideti,avem un avion de prins!spunea Phil.
Hmmm...
Pe drum catre aeroport ma uitam pe geam si ma gandeam la noul stil de viata,noul
in ghilimele,deoarece demult nu am mai stat cu tata...
-Nic?
-Da Bells.
-Totul e in regula ?
Da da...Mi-am imbratisat sora...Sunt fericita...Imi e dor de tata...Imi e dor sa
ne vad din nou impreuna...
Capitol 2

....Eram in masina cu Charl...deja? Timpul petrecut in avion a trecut repede ca


vantul...
Nimeni nu scotea o vorba.
Desi,.bucurandu-ne nespus de mult de aceasta revedere asteptata,eram foarte
distanti.Toti trei tineam in noi sentimentele de afectiune,asa eram noi de fel,la
un moment dat explodand...
Stateam pe bancheta din spate,lasand-o pe Bella langa tata.
Eh...deja era exagerat de plictisitor-vorbea rebela din mine-trebuia sa rup
tacerea.
-Deci,sa vedem cum o sa ne acomodam cu clima.Sper ca “vagile” noastre
cunostiinte intr-ale biologiei sa nu crape la frig.Asta ar insemna note
mici.Nu,nu,nu vreau asta.
Amandoi au chicotit.
Hmmmm.Imi place...Pe langa lista lungaaaa de defecte pe care mi le vedeam,umorul
era inceputul unei liste bune.

Suntem in Forcks.Un oras cu o populatie mica,un oras ploios si rece,lucru


neplacut pentru Bella.Intram pe drumul care ducea catre casa serifului
tata,Charl.Eram putin emotionata.Aveam sa-mi revad casa in care am copilarit
multa vreme...Neschimbata...
Charl ne-a condus in camerele noastre.Biblioteca cu cartile vechi,din tineretea
tatalui meu care ma fascinau din totdeauna, ma astepta;patul de langa geam era
acoperit cu un asternut alb asa cum imi placea mie...
-Eeeeee...se pare ca nu ai uitat de asternutul alb! Iti multumesc.
-Cum as putea sa uit,Nic!
Ne-am imbratisat.
-Te las ….
Dup ace i-am aprobat din cap,m-am asezat pe covor so priveam in jur.Vechea mea
camera…Acolo am adormit…Iubeam somnul…desi nu-mi placea sa ma scol dimineata la o
ora tarzie.Aveam parte de somn oricand ma puneam linistita intr-un loc.Si de
fiecare data gustam un somn atat de dulceeeeee…
-Ammmmm
Zgomotul unei masini imi intrerupse somnul.
Am dat la o parte perdeaua fina de catifea uitandu-ma pe geam.
Un barbat intr-un scaun cu rotile si cu o plarie pe cap isi strangea mana cu
Charl,in timp ce Bella vorbea cu un baiat cam de varsta mea,cu un par negru si
lung,cu o dantura alba care ii scotea in evidenta tenul bronzat.Imi era un chip
oarecum cunoscut.
Bineinteles,am observat felul in care o privea pe Bella
“Se pare ca frumusetea surioarei mele a mai vrajit pe cineva”ma gandeam,in
timp ce pe fata se aseza zambetul acela smecheresc.
Am coborat si eu.Cum am deschis usa,toate privirile erau asupra mea.Uram
asta...Acel baiat se uita la mine in acelasi fel in care o privise pe Bella.
Hm...
-Hei,o mai sti pe fiica mea mai mica,Nicole?
-Cum as putea uita chipul acesta dulce care inviora strazile...
Mama imi spune mereu ca sunt dulce.
Auzindu-i vocea barbatului invalid,mi-am amintit...
-Oooo,Billy?
-He he!Nu m-ai uitat!
-Cum as putea…
-Sunt Jacob!Ma mai sti nu-i asa? glasul la fel de cunoscut al baiatului m-a
facut sa-mi amintesc de o copilarie frumoasa alaturi de un prieten bun.
-Jacob?Da...
Imi zambea emotionat...usurat oarecum...deoarece in momentul in care incercam
sa-mi amintesc de el,priveam in gol cu o expresie dura,fortat imprimata pe fata
mea dulce.In acel moment bietul baiat se simtise stanjenit...
Ne priveam cu drag,eu lasand amintirile sa-mi invadeze mintea...Da....Eram
acasa.Simteam asta.

-Deci fetelor! Ce parere aveti de camioneta?


Langa Bella se afla o camioneta veche de un portocaliu ruginiu.
-Deci,Bella?Iti place noua ta masina?In sfarsit vei avea ocazia de a-mi
arata ce poti...spunea tata asteptand reactia noastra.
-A mea???? O Doamneeeeee!Este minunata!
“Minunata,dar veche....”In fine...
Ma bucuram ca imi vedeam sora atat de entuziasmata .Se bucura de noua sa masina
pentru ca era a ei,netinand cont de alte lucruri vazute de snobi,asa ca mine spre
exemplu.Uram snobismul!Darrrr,de cate ori vedeam ceva ce nu doream sa am la o
persoana,peste noapte,culmea,eram parca o copie a gesturilor.
-Pfffffffff
-Nu iti place?
-Cum sa nu imi placa! Adica,tata,e masina noastra!
”Ar trebui sa imi tin gandurile pentru mine,nu sa le scot pe gura asta care
pur si simplu nu se inchide.”
-Ti-am spus batrane Charlie!Ma pricep la copii!
-Multumim Billy!
Bella a sarit imediat la volan,la fel de entuziasmata,cu Jacob langa ea care
o lamurea cu cateva lucruri.
-Asa Jacob!Invat-o!Spune-i tot ce trebuie sa stie! Nu as vrea sa-mi petrec
prima zi de scoala intr-un sant!
-Da da! Ha!

Capitol 3

Liceul Forcks.Maricel,modern,pe placul meu.


In timp ce Bella incerca sa-si faca loc printe masinile parcate,priviri
dezgustatoare se indreptau spre noi.
-Frumoasa masina!
-Merci...
Aceea a fost prima persoana care a avut ocazia de a-mi cunoaste privirea cu
care as fi putut ucide.
Intimidat ,baiatul ,si-a lasat privirea in jos.
-Hey,Nic!Potoleste-te! A fost la adresa mea “complimentul”.
-Mdaaaa...sigur...
Priviri,priviri si iar priviri!Toate asupra noastra!Priveam inainte mergand din ce
in ce mai incet.Eram mai incordata ca deobicei.Bella era mai inainte cautand pe o
hartie primele ore.
-Buna,sunt Eric!Ochii si urechile acestui liceu.Isabella Swan,nu?
-Doar Bella!
-Deci tu esti Bella...
O privea....la fel ca Jacob...o vedeam pe Bella cat de nelinistita era...
-Da si aici este sora...
-Am un articol minunat pentru prima pagina!Imi dai voie?
-Aaaaa.nu.Te rog.Asta nu.
-Wow calmeaza-te.Nici un articol.
Bella rasufla usurata cautandu-ma prin multime.
“Vin Bells”.
-Eu sunt Nicole.Nicole Swan.I-am spus indraznet baiatului intinzandu-i mana.
Aaaaa daaa...Incantat.Eric.
Am avut noroc cu baiatul care ne-a condus pe fiecare la ora noastra.Bella
avea sport!Ha ha ha!Asa stangace cum e ea...Niciodata nu i-a placut ora de sport.
Eu aveam engleza...
Am intrat in sala de clasa.Draguta prima impresie.Stanjenitoare privirile.
-Buna ziua! Nicole Swan.
-O.Buna Nicole.Uite.Mai avem un singur loc liber.
Doamna Granger parea o profesoara simpatica.
M-am asezat la locul meu,scotandu-mi cartile linistita,ignorand “paparazzii”
-Buna.Sunt Angela!
Un chip dulce si sincer.In sfarsit!Vai!Aveam noroc.In sfarsit de o persoana
sincera!Si era colega mea de banca!
-Incantata! Nicole
Ne-am adresat cate un zambet si gata conversatia.
Timpul trecea atat de greu ! Acul secundarului nu mai reprezenta secundela!Ci
orele! Minutele!
“Trezita de clopotel!”
-Hey Bells!Cum a fost ora e sport?Am intebat-o ironic dorind s-o cicalesc.
-Mda...De parca n-ai sti.
-Ha....Este ora pranzului1Sa mergem! Mi-e foame!
Am intrat in cantina.Mi-am luat cateva felii de pizza o salata si un suc.Bella?Un
suc....
-Surioara!Ar fi cazul sa mananci...
-Hey!Gata!
-OK
Am zarit-o la o masa pe Angela care imi facea semn.Statea langa o tipa blonda
care ne privea....yaaaccccc.
-A.Haide acolo.Am cunoscut 2 persoane azi.Ea e Jessica.Jessica,Nicole!
-Imi pare bine!
-Aha...da...i-am intins mana dezgustata....Ai cunoscut-o pe Angella?
-Aaaaa....nu am avut ocazia....
-Angella,Bella.Bella,Angella.
Bella si cu Angella s-au simpatizat de la prima privire.
-Semanati....si inca foarte bine1spunea Jessica.
-Mda...i-am raspuns indiferenta...doar suntem surori.
-Vai ,Nicole! Sora ta Bella este o persoana minunata! Si a inceput sa se
prefaca o prietena buna pentru Bella.
-A da?Dar cand v-ati cunoscut asa bine?
-Pai...am vorbit la ora de sport.
Imi era deajuns...
Dintotdeauna, Bella, a fost o persoana vulnerabila,prostuta.Fata asta profita
de vulnerabilitatea surorii mele!
Nu puteam permite asta.
In timp ce ma prefaceam ca o ascult,eu de fapt gandindu-ma la intentile ei,m-am
incruntat.
-Hey1mi-a susotit Bella dandu-mi un ghiont.
-Auci.!
-Termina!
O vedeam pe Bella cum se inrosea.Nu ii placea sa fie in centrul atentiei si de
aceea a schimbat repede subiectul.
-Mike,ti-o prezint pe sora mea,Nicole.
-Buna.
-Buna.
Venise si Eric.
Ha ha.Amandoi,baietii,erau patetici.Cum se inghiontau ca sa poata sta langa
Bella!

Capitol 4
Trecusera deja trei saptamani.
Nu stiu ce se intamplase cu Bella.In prima zi de scoala,a vazut ceva sau pe
cineva…Ma mira faptul ca nu dorea sa vorbeasca cu mine,sa se descarce.Noi
intotdeauna ne vorbeam.In orice caz...nu aveam de gand sa o las balta.Chiar daca
ea nu vroia,eu tot trebuia sa aflu ce ii se intampla.
...
-Hey,Nic!Scoala-te!O sa intarziem!
M-am ridicat lenesa din pat fixandumi privirea in ochii Bellei.Imediat a lasat
capul in jos si a iesit di camera.
Am oftat suparata.

Pe langa toate acestea mai aveam nevoie si de o zi de scoala interminabila?


Astazi am avut cu o ora mai putin decat Bella.De fiecare data o asteptam,dar
parca acum simteam nevoia sa fiu singura...Dar nu.Trebuia sa o astept.Doar pana la
urma eu eram cea care astepta ceva de la ea.
Stateam pe marginea trotuarului holbandu-ma pe peretii
scolii...Plictiseala...Sedeam nemiscata cand deodata am fost adusa la realitate de
scartaitul usii.Se sunase deja?Mai era inca un sfert de ora.
Erau cinci persoane...Ma uitam uimita,fascinata.
O fata cu un par lung si blond care-i cadea pe umeri ca o perdea aurie in
lumina soarelui,cu fata alba perfect intinsa care-i scotea in evidenta buzele
rosii ca sangele;se tinea de mana cu un tip inalt,bine facut care-i zambea larg.
Ce cuplu perfect! Urmat insa...de alt cuplu!
O fetita dragutza,cu un chip dulce,cu pielea albicioasa nu isi lua ochii negrii
adnci precum un put fara sfarsit de pe chipul baiatului crispat,bolnav parca,cu
pielea la fel de albicioasa si cu un par ondulat.
Erau fascinanti,prin felul lor de a fi.
Au trecut indiferenti pe langa mine,eu incercand sa-mi distrag atentia cu
altceva.
S-a sunat.O vad pe Bella cum iese nervoasa trantind usa.
-Wow!Esti inregula?
-De ce n-as fi?
-Nu stiu...te-ai purtat foarte ciudat zilele astea...
Si-a ridicat privirea spre chipul meu.In ochii ei puteam vedea o dorinta
arzatoare de...ceva...Dar ce era acel ceva?
Mi-a luat o secunda sa-mi dau seama ca nu la mine se holba.Ma intorc si vad inca o
persona in grupul ciudatilor,fascinanti.
El punea capac...Era perfect...Ganditor...Cu aceeasi dorinta in priviri...
-Bella? El este motivatia comportarii tale ciudate?
Ignorandu-ma s-a suit la volan muscandu-si buza.
-Sa mergem!
-A...nu...Am sa vin pe jos.
-Nu poti veni singura pe jos.
-Hai lasa...ne vedem acasa.Angela! Asteapta!
-S-a intamplat ceva?
-Ai putin timp? As vrea sa vorbim...
-Desigur...
Nu stiam cum sa incep.De fapt...nu stiam cum sa-i spun...sa nu o fac sa
inteleaga altceva.A observat imediat ca ma uitam spre ei.
-Aha.Ei sunt fratii Cullen.
-Te-au vrajit si pe tine,nu? Intervine Jessica.
-Nu...nu e vorba de asta,dar as vrea sa stiu mai multe lucruri despre ei.
-Tipa blonda,se numeste Rosalie.Si tipul cu care se tine de mana este Emmet.
-Deci stai! M-ai zapacit! Angela spunea ca sunt frati siii...vad ca se tin de
mana?!
-De....e ceva ciudat...faza e ca sunt copii adoptivi ai doctorului Cullen.
-Ahaaaa.
-Fata bruneta este Alice.Este o ciudata.
-Mi se pare draguta.
-Eate impreuna cu Jasper.Baiatul ala zici ca sufera de o boala incurabila!
Ii priveam pe fiecare din ei,pe rand,in ordinea in care mi “prezenta” prajina
asta de Jessica.
Ca deobicei...lumea nu incearca sa priveasca dincolo de mastile de persoane
ciudate,folosite doar ca sa ne tina la distanta.Nu puteau vedea decat perfectiunea
si ciudatenia din ei.Dar de fapt,erau ca o carte veche,dar perfect ingrijita,cu
copertile vechi-moderne,dar inauntru fascinanta.
-Si el cine este?
-Edward Cullen.Dupa cum vezi,arata super,dar nimeni nu e destul de bun pentru
el.
“Cine er fi bun pentru tine...”
Acum intelegeam...era ceva cu ei...nu erau ca noi,puteam simti asta.
-Hey,Nic! Se pare ca Edward te priveste!
L-am privit si eu la randul meu.Se incrunta.Parca vroia sa afle ceva si nu
putea....
-Nu vi cu noi?Te putem duce acasa.
-A,nu multumesc.Prefer sa merg pe jos...”sa ma gandesc”.
Aveam nevoie de spatiu,singuratate pentru a-mi pune cap la cap gandurile.Ma
plimbam stresata pe marginea padurii,afundandu-ma cu gandurile in linistea
ei..Priveam varfurile brazilor leganandu-se in bataia vantului,si imi doream sa
zbor.Priveam in besna padurii si imi doream sa fiu mai realista.
...
Speriata de un sunet ciudat din padure,am alunecat in sant.Stateam nemiscata
tremurand.Fusese un ras amestecat cu un marait...se misca ceva prin pomi...
-E cineva?spuneam cu un glas subtire impiedicat intr-un suspin.
-Mmmmm.Miroase bine.
Inima imi batea din ce in ce mai tare.M-am ridicat incercand sa fiu cat mai
sigura pe mine,dar ma lovisem la picior.Frica acelui zgomot m-a facut sa uit...
-Nu sti ca pe aici umbla creaturi periculoase? E o padure...Doar taticu’ tea
advertizat.
M-am intors incet.Era un tip care isi clatina capul,acesta fiind un semn ca nu
as fi o fetita ascultatoare.
-Crezi ca taticu’ ar suferi daca ti s-ar intampla ceva? Hmmmm....
Parul lui blond prins in coada in contura fata obsedata,doritoare de ceva,scosa
in evidenta de niste ochi...ochi...rosii!!!!
-Nu te apropia!
-Ha...intrebai de Culleni.Nu banuiesti ce sunt?
-Ce pot fi...
Se rotea in jurul meu zambind diabolic,facandu-mi sangele sa clocoteasca,mai
apoi adulmecand si dandu-si ochii peste cap.Stia ce face...
Ma simteam atat de depasita! Nu puteam face nimic.Parca imi bloca mintea!Nu ma
lasa sa gandesc!Se folosea de mine pentru a ajunge la ceva.Stiam oarecum la
ce...dar NU!..nu vroiam sa ma gandesc.
-Iti plac ghicitorile?
Nu i-am raspuns.Increcam sa-i aflu intentiile.
-Ce zici de asta?Ce simt ochii rosii...inautru-l unui om?
“Unuiom?El nu e om!”
-Nu te voi lasa sa-mi faci vreun rau! Si DA!Stiu ce esti!Dar eu te pot
controla!Animalele care adulmeca pot fi pacalite de miros...
-Tu mirosi mai bine decat toti! Spunea mraind si apropiindu-se de gatul meu.
Simteam ca se sfarsea...Nu ma puteam misca...Eram tinuta intr-o camasa de forta
a gandurilor care nu-mi dadeau pace...Era aproape.Mirosea pentru ultima oara
parfumul corpului meu...cand o blana moale ma arunca intr-un copac.Am cazut pe
jumatate inconstienta la pamant! Vedeam neclar,in ceata:un lup mare ruginiu
luptandu-se cu vampirul!Da! Vampirul...
Incepea sa-mi arda umarul drept.Sangera!Se vedeau doua zgarieturi adanci.In
momentul in care m-am miscat de langa acel obsedat,acesta apucase sa ma zgrie cu
dintii lui ascutiti.Nu avea colti.Ci niste dinti capabili sa taie otelul!
Darrr...de ce ma simteam asa?
Usor arsura a ajuns pana la cap.Buzele imi luau foc.Am inceput sa ma zbat si sa
tip inabusit.
Nu mai puteam respira.Corpul imi era atat de greoi!
Cand ma lasam pe o parte simteam parca, mii de cutite infipte,croindu-si drum
spre inima. Era veninul!
Nu mai auzeam decat vagi ecouri ale luptei.Curand, nu mai eram....

Capitol 5

Incercam din greu sa’mi deschid ochii.Pleoapele imi erau grele precum
fierul.Imi vajaiau urechile si ma simteam de parca as fi dormi o suta de ani.
Vedeam in ceata,cateva persone in jurul meu.
-Usor.Nic!
...Era o voce calda ...de care aveam nevoie...
Incetul cu incetul imaginea devenea clara.O vedeam pe Bells,pe Billy.Cativa
baieti inalti bine facuti,pe Edward!!!Pe Edward care spunea:
-Chematil repede pe Carlisle!
Un chip palid si bland a venit langa mine si m-a mangaiat cu mana lui rece...Ma
calmam...Deci acesta era doctorul Cullen.
Gestul de afectiune a fost intrerupt de un marait nervos.
L-am cautat cu privirea pe “autor”.Si deodata zaresc un Jacob mare care ma
privea dulce si imi zambea pasional.Dar Doamne!Cat de schimbat era! Unde ii era
parul acela lung?Cand l-am vazut prima data era un copil...acum este un pachet de
muschi.Il priveam uimita.Era...superb...pielea aceia bronzata se pastrase...ochii
lui negrii sclipeau,adanci cum erau,de te puteai retaci in ei...
Mi-am scuturat capul:”Trezeste-te”
-Jake,ce s-a intamplat cu tine?Te-ai schmbat atat de mult in doar trei
saptamani,de cand te-am vazut prima data!
-Trei saptamani? De cand m-ai vazut prima oara?Vrei sa spui sapte saptamani.De
la accident ai dormit in continuu,deschizand rar ochii!
A venit spre mine si m-a luat de mana.
-Am crezut ca am sa te pierd!
Caldura degajata de el nu imi facea bine fizic,dar imi incalzea sufletul!Si era
tot ce aveam nevoie.Ne priveam lung....
-Dar viermii Cullen au spus ca trebuie sa stai sa dormi.Imi venea sa-i omor pe
amandoi!Dar vad ca te-au facut bine...
-Jcob!Ai grija cum vorbesti!il atentiona Bella.
-Jacob!Trebuie sa te indepartezi!Caldura emanata de tine nu ii face bine!
Jake mi-a eliberat cu greu mana,maraind.
-Sunt doctorul Carlisle Cullen.Stai linistita.Vei fi bine.I-am zambit.Cat de
norocoasa eram!Carlisle este un om minunat!
Om?Uitasem...de fapt...nu ma interesa...Se vedea si se simtea diferenta dintre
acel vampir obsedat si ei....Ii priveam pe Edward si Bella.Se iubeau!Iar el o
proteja si o iubea pe ea!Asta era tot ce conta
-Nicole!Nu ar trebui sa-ti fie frica...?
-De cine?De vampirul acela?Nu.Cu voi toti aici langa mine ma simt in
siguranta.Sau de voi doi?In nici un caz,Edward.
A ramas stana de piatra...
-As vrea sa vorbesc cu Bella daca se poate.Doar noi...
Ceilalti au iesit,Jake arzandu-l din priviri pe Edward.
-Jacob!Stai cuminte! I-a spus Billy.
-Vreau sa-mi spui totul!Tot ce s-a intamplat in acest timp.
Bella mi-a povestit totul cu lux de amanunte.
Cum s-a indragostit de Edward si de sentimentele unice pe care nu le-a simtit
pana acum.
Imi dadeau lacrimile.In sfarsit surioara mea era fericita!Dar...dragostea
dintre ei doi nu putea fi exprimata prin cuvinte.Decat simtita.
Ne-am imbratisat.
-Deci?Suntem la Billy acasa?
-Da.
-Wow.Cum de m-a lasat tata...
-Carlisle i-a explicat ca este indicat sa stai aici deoarece aveai nevoie de
ingrijiri speciale si numai Billy avea plantele potrivite pentru migrenele tale
grave siii....
Si-a lasat capul in jos,chicotind.
-Siii....Jake..nu a vrut sa te lase...
-Jake?
Ma simteam ciudat...dar...oarecum,ma bucura aceasta veste....O Doamne! Nu mai
stiam ce vreau....
Deodata m-am crispat,nemaiclipind.
-Nic?Esti inregula?
-Tata! Unde e tata! Vampirul....
-Linisteste-te,Jake l-a omorat...
Ce mi se intampla? O serie de amintiri imi alergau prin minte.Sudoarea imi
curgea pe frunte.Acele amintiri se amestecau cu segvente care,parca,urmau sa se
intmple...
Voci...cunoscute...straine...acelasi Jake mare care imi spune”Nu fa asta!
Ramai cu mine!”
Incepeam sa ma pierd in bezna drumului cu denivelari...Cautam disperata o
portita de scapare insa...nu reuseam...eram prinsa intre patru pereti ai
amintirilor si lucrurilor ce aveau sa se intample...
Mi-am luat genunchii in brate incepand sa lacrimez...
-Oh Doamne! Carlisle!
Carlisle a intrat repede cu ceilalti in spatele lui.
-Ce s-a intamplat?
Bella plangea agitata.A privit-o pe ea,mai apoi pe mine.
-Nicole??
Imaginile nu se mai opreau!
-Nuuuuu! Carlisle! Ajuta-ma!Jake!Bellla!
Jake a venit imediat langa mine,agitat si el.strangandu-ma in brate.
-Nic,ce-i cu tine?Vorbeste-mi!
-Trebuie sa-mi spui tot ce ti se intampla!Altfel nu te pot ajuta!
-Imagini...amintiri...vi viziuni...nu mai pot!
Jake tremura langa mine...
-E din cauza veninului!spunea Carlisle.James nu a muscat-o incat sa o
transforme in vampir.Insa,zgarietura,a fost deajuns pentru a i se imprastia o
cantitate insemnata de venin in corp.Sufera.Are nevoie de noi! Nu o putem juta
decat prin iubire! Altcumva nu isi poate controla imaginile mintale!
-Nic,vorbeste-mi!Zi-mi ceva1Orice!M-a bagi in mormant!
-Gata...si-a revenit!Acum trebuie sa dormi!Cand te vei trezi vom discuta...
Capitol 6

M-am trezit cu mintea complet zdruncinata. Eram ca o epava...Chiar daca parusem


inconstienta,auzisem ce a spus Calisle.Nu stiam daca asta era o putere ca cea a
lui Edward spre exemplu,el putea citi gandurile din spusele Bellei,insa asa zisa
mea putere ma facea sa-mi pierd mintile.Eram ca intr-un laborator de experiente
paranormale in acele momente...
Am incercat sa ma ridic din pat...am zacut prea mult....piciorul imi era
bine....dar,cand m-am ridicat in picioare parca cineva imi dadea basul la maxim in
capul meu.M-am apucat cu mainile de cap si am cazut pe podea.
-Nic,de ce te-ai ridicat din pat?Inca esti slabita.
Era Edward care ma auzisa de la o mare distanta.M-a ajutat sa ma urc inapoi in
pat.
Siroaie de lacrimi imi curgeau pe obraji.
-Nu mai pot suporta!Ce a fost ....a fost prea puternic pentru mine...
-Trebuie sa fi puternica!Vom trece peste asta impreuna!Te voi ajuta si iti voi
fi alaturi in fiecare clipa de suferinta,Nic!
I-am zambit...chiar ma ajuta...Si-a lipit mana de fruntea mea...ce era rece
imi facea bine.
-E bine...ce e rece imi face bine.
Era singurul care reusise cu adevarat sa calmeze...
-Edward,iti multumesc ca esti alaturi de mine.Esti fratele meu mai mare de care
am multa nevoie.
Am vrut sa-l imbratisez,insa el s-a tras.I-am spus chicotind:
-Stai linistit...nu e ce crezi tu ca e...ti-am spus...esti fratele meu si atat!
-Nu e vorba de asta...Doar ca tu si cu Bella mirositi mai bine decat toti
oamenii...noua,ne e foarte greu sa simtim mirosul,dar eu vreau sa ma obisnuiesc...
-Inteleg.Trebuie sa o iei usor...
-Exact!

-Dispari de langa ea! I-a poruncit nervos Jake.


-Jake ce e cu tine?Edward nu imi face nimic rau,dimpotriva,ma ajuta...Cum a zis
si Carlisle:am nevoie de ceva rece...si nu e neaparat asta darr...Edward e un
frate pentru mine...Ce e cu tine?
A lasat privirea in pamant,nervos.,dar mai mult suparat,gelos parca!
Eu am facut acelasi lucru...uram sa fac persoanele dragi mie sa se simta
prost.Si mai era inca un motiv...nici pe acesta nu-l stiam...frustrant...
-Va las sa vorbiti...
Jacob se indrepta spre el maraind.
-Potoleste-te!
A lasat privirea in pamant si venea spre mine.S-a asezat si mi-a luat mana
intre mainile lui...
-Jake,de ce te comporti asa?Ma obligi sa fac pe stapana cu tine poruncindu-ti
de fiecare data sa te opresti...si tu asculti ca un catelus bine dresat...Nu imi
place sa fac pe stapana...
-Asta esti!...
M-am inrosit instantaneu.Caldura emanat de el ma adormea si imi dadea o stare
de moleseala.Dar inima a inceput sa-mi bata cu putere cand mi-a spus acele
cuvinte....doar doua cuvinte...si simteam ca....ca...ce simteam defapt?...Simteam
ca va urma ceva frumos printre acele viziuni rele...
-Deci...si tu esti atrasa de Cullen,se pare ca....
-Poftim?De cate ori sa iti repet?! Imi este ca un frate.Ma ajuta.
-Mda...sigur.
-Dar de fapt...nici nu am de ce sa-ti dau TIE socoteala!Nu te vezi cat de
cicalitor esti?Treci de la o stare de spirit la alta.
-Eu?Macar eu stiu ce vreau...
Imi venea sa-i dau cu ceva in cap.Mi-am tras mana,uitandu-ma prin
jur,indiferenta,cu o sptranceana ridicata.De parca nu imi era destul de greu cu
comportamentul meu,neinteles de mine pesonal.
Vreau sa fiu singura!De fapt...unde e Crlisle?Vreau sa stiu cand pot merge
acasa...
La aceste cuvinte,a iesit nervos trantind usa dupa el.
-Ce idiot!Ma dispera!Vreau acasaaaaaaaaa!
Cat de greu am adormit in noaptea aceea!Dar mai bine nu adormeam!
Aceleasi imagini...pe langa care...o sala cu ferestre mari...tipete...ma vedeam
pe podea...neputand respira...chinuita...uitandu-ma spre cineva,intinzandu-i
mana”Nu voi!Voi nu veti pati nimic!”....valuri izbindu-se de stanci...eu alergand
pe o carare,traind un sentiment ciudat...de parca fugeam de cineva...acel cineva
ma facuse sa sufar...
-Nic!Deschide ochii!o auzeam pe Bella plangand.
Reusisem sa deschid ochii.Dar inca eram sufocata.
-Respira!
Carlisle m-a luat pe bratele lui reci.Respiram mai usor.Cu ochii impaienjeniti de
atata plans,l-am cautat pe Jacob.Ma privea adanc,simtindu-se vinovat.Da!El era
acea persoana care ma facea sa sufar...Printre toate viziunile acelea neclare,cea
mai dureroasa era clara...Veninul era ca si autorul lui.Isi facea treaba,dar avea
si un scop:sa ma faca sa sufar!Sa acota la iveala ce era cel mai dureros.
Mi-am inclestat maxilarul.
-Ai nevoie de ceva?ma intreba Bella nelinistita.
-Vreau acasa!Acum!Acasa!rosteam aceste cuvinte sacadat,apasat,nelundu-mi
privirea incruntata de pe Jacob.
Am reusit intr-un final sa-i conving sa ma lase afara,la o gura de aer.Ma
odihnisem destul.Nu mai eram slabita...Ma uitam pe cerul instelet incercand sa
compar lumea aceea a angelitatilor cu lumea aceasta...banala...razbunatoare...Nu
se putea compara!
Stateam nemiscata,asteptand paraca,ca un chip angelic sa coboare si sa-mi spuna
ce am de facut;sa mi-l explice pe Jake,intentiile lui...cu siguranta avea ceva ce
trebuia inteles...la fel ca mine...dar pur si simplu nu vroiam!
In acel moment il detestam!
-Imi pare rau!Ai dreptate.Nu stiu ce simt..Sunt confuz... Dar stiu si vreau ca
si tu sa sti...Te iubesc!Sunt sigur!De asta nu ma indoiesc doar ca....
-Nic,putem merge acasa daca te asta ai nevoie.
-Aaaaa..da.Vreau.
l-am lasat pe Jake...Nu mi-am putut lua ochii de pe el pana am luat coltul...Am
stat si am cugetat toata noaptea ,gandindu-ma la ce mi-a zis...si nu ajungeam la
nici o concluzie...Eram din nou o epava.Parca imi era frica sa adorm....
“Nu!Sunt puternica!Nu ma voi lasa”
-Nicole,ce s-a intamplat?Ce ai vazut?Descarca-te!Ai vrea sa vorbesti cu tata?
-Nu...Lasa-l sa doarma...Tot ce mi se intampla nu e normal,iti poti da singura
seama.Totul se invarte in gurul unui semn de intrebare.Este ceva....Si poti fi
sigura ca nu ma voi lasa pana nu voi descoperi acel ceva...
“DAR OARE VOI REZISTA CAUTAND ACEL CEVA?”

Capitol 7

In acea dimineata ma trezisem mai bine.


Oftam cu sufletul pironit de un resentiment puternic.Ma gandeam inca la
Jake...la ce imi spusese.Pur si simplu nu stiam ce era bine sa simt...Aveam
sufletul gol...Dar am inceput sa reiau primele amintiri,cu zgarietura in dintii
vampirului,lupta,privind mai adanc in ele,amintindu-mi ce-mi spusese Bella.
“....stai linistita,Jake l-a omorat”
Cum putuse Jake sa omoare un vampir? Si caldura emanata de el...Schimbarea
brusca...
-Hey,Nic!Tata s-a trezit!
-Stai aici!Am multe nelamuriri…
-Te ascult.
-Spuneai ca Jake l-a omorat pe James nu?Dar nu gasesc nici o logica...Cum?...
Se uita in podea,pierduta.
-Uite ce e...Jake e singurul care iti poate explica aceste lucruri.Doar cu el
poti vorbi.
Intelegeam...Trebuia sa vorbesc cu Jake.
-OK...am inteles.Dar,as vrea sa vorbesc cu Charl.Dar el stie tot ce mi s-a
intamplat?!
-Nu,normal ca nu.Carlisle i-a spus ca ai prins un virus puternic.Sa nu cumva
sa-i spui ceva!
-Oh Doamne,Bells!Drept cine ma iei!
Mi-a scos limba amuzata.
-E voie?
-Da tata,intra!
Mi-am imbratisat strans tatal...aveam multa nevoie de el...
-Daca ai sti cat de greu mi-a fost sa te las undeva unde nu te puteam
supraveghea...
-Stai linistit tata!M-ai lasat langa adevaratii mei prieteni care m-au
vindecat....”oarecum”.
-Da,asa e..

In ziua aceea incercam sa-mi fac curaj sa ma duc sa vorbesc cu Jake.Dar,era


prea multa lume cu el...nu puteam sa ma duc si sa zic”Jake trebuie sa vorbim
ceva...doar noi”.Ar fi fost nepoliticos...Mi-am adus aminte ca Charl stia de
sentimentele lui Jcob pentru mine si imi venise o idee.
-Tatiiiii!
-Tati?Ha...mi-a zi...ce vrei sa obti de data asta?
-Pai am o mica rugaminte...
-O mica rugaminte deci....A chicotit.
-Daaaa...una mica mica micaaaaaa.Ii spuneam clipind des si facand pe rasfatata.
-Hai zi!
-Trebuie sa discut ceva foarte important cu Jake...si ma gandeam daca ai putea
sa-l inviti pe Billy pe la tine...nu siu...
-Aha...pai pe Billy il pot invita...dar cu restu ce facem?
-Pai...ma gandeam sa-i chemi si pe fratii lui Jake....
-Cum?Pe fratii lui Jake?Si ce vrei sa le zic”Haideti baieti sa ne uitam la un
meci de baseball”?.Nu...asta nu.
-Ooooo,hai te rog.Sperie-l cu ceva pe Billy la telefon si spune-i ca trebuie sa
fie toti prezenti la tine acasa.
-A da?Si cu ce...
-Eh...te descurci tu.Multumeeeeesc! I-am spus si l-am sarutat pe obraz.
Nu avea ce sa mai zica.A ramas blocat.Am ras tot drumul prin padurre catre casa
lui Jake.
Am asteptat pana au plecat cu totii.Vaiii,cat de tembela puteam sa fiu.Oare
tata va gasi o modalitate sa-l faca pe Jak sa ramana?El cu siguranta dorea sa ma
vada siii...
Am ocolit pe furis casa,pana langa geamul camerei in care am stat eu.Spre
norocul meu Jake era acolo.
I-am batut in geam:
-Psss.Si i-am facut semn sa vina in padure
...
-Buna Jake!I-am spus zambareata.
-Buna...
-A am venit pentru a....lamuri cateva lucruri...
-In legatura cu ce am spus aseara...
-Lasa Jake....Ezitam,pur si simplu ezitam,dar dorinta de a auzi din nou acele
cuvinte era arzatoare!Incepeam sa fiu egoista...
-In momentul in care s-a sfarsit acea lupta...adica..de fapt...era un lup.
Si-a marit ochii:
-Ai vazut?Adica...erai constienta?
M-am incruntat incercand sa gasesc logica cuvintelor sale.
-Da...am vazut...Si Bella mi-a spus”Jake l-a omorat”referindu-se la James.
Isi lasase privirea in pamant clipind confuz,speriat...Vazand acele
“raspunsuri”,parca eu eram o masina si cineva apasa puternic pedala de
acceleratie,facandu-ma sa vreau sa-l interoghez nervos!
-Si ce e cu caldura degajata de tine?Cred ca ai...peste o suta de grade...Si cu
schimbarea asta fizica,uimitor de rapida?...Ti se pare normal?...SIIII
-Stop!
M-am oprit dandu-mi seama ca veninul isi facea de cap.
-Scuze...
-Nic...nu iti pot spune nimic! Nu am cum...dar terog nu ma ura pentru
asta...pur si simplu nu am cum...daca vei reusi sa descoperi singura...va fi
altceva...
-Jake...vreau doar sa te inteleg....Il priveam adanc,cu drag si cu lacrimi in
ochi.
-Nu vreau sa te fac sa suferi!
-Nu!Nu mai sufera nimeni OK?Ii spuneam incurajandu-ma de fapt pe mine.
-Lasa-ma sa termin ce am inceput acum cateva clipe.In legatura cu ce am spus
asera.Sa nu te indoiesit niciodata de acele cuvinte.Da!Sunt un iresponsabil
sii...tot ce vrei tu!Dar ce am spus asera erau adevaratele mele sentimente...
Oftam puternic,cand deodata ma trezesc inauntrul bratelor lui muschiuloase.Ma
topeam...L-am luat si eu in brate.Dar stiam ca trebuie sa ma opresc.M-am tras
nesigura ...
-Trebuie sa ple...mai vorbim...
-Da...mai vorbim...imi spunea cu o privire dragastoasa,zambindu-mi
incurajator,dandu-mi un branci spre a afla adevarul!INCA UN ADEVAR!

Capitol 8

(acest capitol va fi din perspective lui Jacob pentru a’l putea intelege si pentru
a putea intelege si chimia dintre el si Nicole)

Ma indreptam greoi spre usa de la intrare...Eram confuz,dezorientat....In


mintea mea era doar un singur gand...ea....imbratisarea ei care m-a facut sa uit
de tot...de toata prostia mea.In acea clipa m-a facut sa-mi vad latura buna.O
puteam face fericita...sau cel putin asta speram...in orice caz,ea a vrut sa fie
singura cu mine...acesta parea un semn bun.
Am vrut sa intru in casa,insa nu doream sa stau inchis...vroiam sa fiu liber,ea
fiind libertatea mea.
M-am cutremurat,lasand sa iasa la iveala lupul din mine.Fugeam unde vedeam cu
doi ochi...M-am oprit pe marginea stancii de pe plaja La Push,recapatandu-mi
infatisarea umana.
Lasam briza sa patrunda adanc in mine...Incepeam sa realizez ceva.In sfarsit un
gand matur!Un gand care nu se va mai schimba! De fapt o decizie care nu se va mai
schimba...
La inceput eram nedumerit in legatura cu acest lucru.In acelasi timp,simteam ca
o iubeam si pe Bella.Dar nu!O iubeam pe Nicole care era o parte din Bella si
invers.Acesta era secretul.
...Dar pe langa particica pe care o avea din Bella,o avea pe a ei,unica si
incomparabila,care m-a facut sa ma indragostesc nebuneste de ea.
Macar o jumatate din mine era impacata.Insa,mai era un loc gol in inima
mea,care astepta sa fie umplut,incetul cu incetul,de fericirea acelui chip
angelic.
Eram dispus sa fac orice ca ea sa fie fericita.Trebuia doar sa-mi spuna sa plec
daca de asta avea nevoie si o faceam, mereu fiind o umbra a ei care se asigura ca
este bine.Trebuia sa gasesc o cale prin care sa nu mai sufere,prin care sa-si
controleze acea putere.”Daca as fi ajuns mai repede...In momentul acesta putea fi
fericita,netrebuind sa stea tot timpul stresata,inchisa intr-un cub intunecos al
stramtorii vietii.”
Doar eu eram devina!Dar nu mai trebuia sa ma gandesc la ce se intamplase ci sa
gasesc un remediu bun,acela fiind dragostea mea pentru ea.
Ma gandeam cat de naiva a fost in momentul in care mi-a spus:”Cat de mult te-ai
putut schimba in doar trei saptamani!”Spunea acestea,zacand in patul in care inca
se mai simte mirosul ei,cu niste ochi adanci scufundati intr-o mare a
suferintei,cu parul acela lung precum o perdea neagra care-i acoperea spatele si-i
contura fata ei angelica...Ea spunea acele cuvinte nestiind ca eu eram la geamul
ei in fiecare seara,ea fiind doza mea de fericire inainte de culcare....
Stiam ce aveam de facut! Am luat-o incet inapoi spre casa,prin padure,renuntand
la forma de lup.Nu imi placea sa ma transform in timp ce ea nu stia secretul
meu,de fapt...nu stia ce eram eu cu adevarat.Oare cum o sa reactoineze?Am vrut sa
o caut,insa,m-am gandit sa o las pe ea sa vina,cand va fi pregattita.
Intr-un fel nu vroiam ca ea sa afle adevarul,fiindu-mi frica de reactia
sa...Dar eram pregatit sa infrunt situatia,sperand ca va avea o urmare buna...

Capitol 9

In drum spre casa ma tot gandeam...ca deobicei la nenumarate lucruri.Dar de data


aceasta nu mi erau lucruri,ci vorbe,vorbele lui Jake.Zambeam in sinea
mea...simteam ca urma sa-i dau un raspuns...in legatura cu ce?...Nici eu nu
stiam...dar acesta gand ma linistea si era bine...
Am ajuns acasa.Billy si baietii tocmai plecasera.Am intrat in casa curioasa sa
vad cum s-a descurcat tata.
-Deci?
-Deci..Sa nu ma mai pui sa fac asta niciodata ai inteles?
-Ce s-a intamplat? l-am inttrebat razand zgomotos de fat ape care o avea.
-Le-am spus sa vina repede ca ai dispaut!Iti dai seama…I-am spus lui Billy sa
ii aduca si pe baieti pentru ca aveam nevoie de ajutor.
-Doamne,tata!
Radeam cu lacrimi...
-De ce razi?Ti se pare amuzant?Gata !Incheiem subiectul!
-Inca putin...Si cum ai rezolvat problema pana la urma?
-Am sunat de pe mobilul meu pe telefonul fix.M-am dus sa raspund si ziceam ca
esti tu!Iar tu,cica,ziceai ca te intorci spre casa,ca ai avut nevoie de
spatiu,chestii si comportamente vazute doar la adolescenti!Spunea clatinand din
cap...
-Iti multumesc,Charl!
-Cu placere!Spunea ca si cand isi tragea sufletul.
Nu ma intreba de discutia mea cu Jake.Stia ca nu-mi place sa discut chestii pe
care le faceam intelese inca de la inceput ca fiind chestii personale.De aceea il
iubeam!
-Si Bella?
-E in camera ei....
...
-Hey Bells!
-Ati reusit sa discutati?
-Mda..
-Asta e bine...cred...
-Sunt unele lucruri...nu conteaza!
-Nu trebuie sa-mi spui...Apropo,Edward o sa vina dupa noi intr-o jumatate de
ora.Trebuie sa discuti cu Carlisle iti amintesti?
-Da...La ei acasa?
-Aha.
-OK.
Aveam oarecum emotii.Aveam sa le cunosc nu doar chipurile ci si pe ei,acele
persoane care m-au fascinat.

Am coborat in living.Indrum,pe scari,mi-a vajait capul si m-a luat


ameteala...Cautam disperata cu mana,balustrada pentru a ma putea rezema.Nu mai
auzeam nimic...Intreaga camera se invartea...Auzul imi revene,disparea si tot
asa...Spuneam cuvinte pe care nici nu le intelegeam...Apare o imagine...O
voce”Voltera...”Nu pricepeam cuvantul,prea o denumire...Discutia de azi dimineata
cu Jake...Urmata de aceiasi imagine cu mine fugind pe o carare...
Am strans puternic din dinti...amintirile si viziunile dureau,nu locurile prin
care curgea veninul....Gata...se oprisera...Reusisem sa le alung.
Am incercat sa ma ridic...cu greu insa,deoarece intreg corpul imi era amortit.
S-a auzit soneria.
-Bella a venit grabita sa deschida usa.
M-am asezat pe canapea comportandu-ma normal.Era Edward.M-am simtit usurat dupa
ce mi-am amintit ca noua nu ne putea citi gandurile...
-Sunteti gata?
-Gata...
.......................................
Casa Cullen.Mare,predominata de geamuri,ascunsa in padure.Era minunata.
Am intrat incordata.Ma simteam nelinistita.
-Oh.Tu trebuie sa fi Nicole!o voce calda care parca imi spunea “bine ai venit
acasa”,m-aintampinat.
-Este Esme.Mama mea.
Acel chip albicios conturat de un par roscat-castaniu,i-a zambit lui Edward mai
apoi mie.
-Ma bucur foarte mult sa te cunosc,Esme!
-Deasemenea draga mea!Pe aici.Bine ai venit in familia noastra!Sa nu uiti
niciodata.Aici esti la tine acasa.
Ma credeau un membru al familiei! Cata dragoste plutea prin intreaga casa!
POC!S-au auzit niste scaune trantite.M-am crispat uitandu-ma intrebatoare la
Edward si Esme.Aceasta s-a incruntat,mai apoi zambind amuzata:
-Stai linnistita!Nu te speria.Sunt Emmet si Jasper.Se pare ca inca nu au
terminat meciul de wrestling.Desi le-am spus sa incheie si mai ales sa nu mai faca
asta in casa...
Am chicotit uimita de comportamentul normal al acestei familii.
Ne indreptam spre living.Era o incapere spatioasa,moderna,mobilata cu gust.cu
niste ferestre din tavan pana in podea.
Pe scari se auzeau niste tocuri...
Edward stramba din nas...
-Hm...vine uraganul Rosalie.
Aha.Stiam ce infatisare sa iau.Edward imi vorbise despre fiecare in parte.Bella
ii cunoscuse deja.Si ea la randul ei mi-a spus ca Rose este mai irascibila.
-Buna,Rose!Imi pare bine sa te vad!Ii spuneam pastrandu-mi seriozitatea pe
fata.
-Da,si eu.Sper ca o sa ne intelegaem bine...
Toti s-au holbat!”WOW”
-Da,cu siguranta ne vom intelege bine…
Deja o faceam.M-am uitat spre Edward si Bella facandu-le semn ca nu vedeam
nimic din ce mi-au spus ei.Ba dinpotriva,Rose imi zambea!Ne zambeam!Si isi
schimbase atitudinea si fata de Bella.
Sosise si Carlisle care ma atinse pe umar.
-Cum mai e,Nic?
-A...totul e OK...i-am spus lasandu-l sa vada ezitarea mea,sa vada ca trebuia
sa dicutam doar noi doi.
...
-Hello!aud o voce groasa in spatele meu si cand ma intorc,vad muntele de baiat
bine facut.Fata lui smechera m-a facut sa bufnesc in ras.
-Oooo,buna Em!
-Salut,gagica!
-Hmmm...
Ne-am uitat amandoi la Rose,care statea cu mainile in sani,zambind distrata si
miscand din cap.
-Hey,Jezz!Lasa invidia.Ce sa-i faci...Recunoaste sunt mai bun ca tineee!
Coboara de pe scari baiatul acela,de parca era bolnav.Acum avea alta
fizionomie.Dar eu tot stresata eram nestiind cum sa ma comport cu el.Stim ca era
cel mai recent dintre vegetarieni...Usor,usor ma relaxam.
-Buna Jasper!Multumesc ca ma ajuti...
Bella imi spusese de puterea lui dde a influenta starea de spirit.
-Buna!
-Chiar nu stiam cum sa ma comport!
-Fi tu insati!imi spunea aceste cuvinte zambind,dar fortandu-se umpic.
Toata lumea era uimita!
-Wow ce schimbare!spunea Emmet uitandu-se la mine smecher.
“Ha”
-Suntem cu totii mai trebuie sa vina doar...
-Alice!i-am luat vorba din gura lui Carlisle.Unde e Alice?
-Buna Nicole!Vai,cat de fericita sunt sa te cunosc!mi-a spus in timp ce ma
imbratisa.Surioara mea!imi spunea..
-Si eu, Alice!Crede-ma!Avem atatea de vorbit!
-Fi sigura!
Doar Edward stia la ce ne refeream.La viziuni...
-Si nu numai asta...a spus si a inbratisat-o pe Bella.
Am petrecut cel putin o ora vobind despre ce urma sa facem.Cat de calzi erau!Si
de fapt...ei erau reci!Ha.
-Haide,Jezz!Nu mai fi morocanos!Ti-am spus!Sunt un pahet de muschi,dar usor ca
o flina!zambea mandru Emmet
-Lasa-l Jezz!Daca tot e asa usor...il punem sa se apuce de balet!L-ar prinde
bine o rochita roz!
Ma simteam minunat cu noua mea familie...

Capitolul 11

Ce inseamna o putere nedorita

Da,ma simteam bine cu ei.Dar scopul prezentei mele acolo era ciudata imagine
din minte,care inca era acolo,intiparita in creierul meu...si mai ales acele
cuvinte fara noima si....
-Acum...motivul pentru care ne-am adunat aici il stim...spunea Carlisle
uitandu-se fix la mine,incercand sa ma scoata din valtoarea de ganduri insirate in
mintea mea chinuita.
-Carlisle!S-a intamplat ceva...
Si-a dat seama ca ezitam.Nu voiam sa vorbesc de fata cu toti....si asta nu era
pentru ca nu aveam incredere in ei...imi erau ca o familie...dar cuvintele care
aveam sa i le spun lui Carlisle,parca trebuiau scoase cu clestele...
-Sa mergem sus.
...
S-a asezat pe o sofa alba si pufoasa poftindu-ma langa el.M-am uitat in ochii
lui scurt si rusinos,ochi indurerati care asteptau ceva...am ocupat un loc langa
el inghitind in sec si plinbandu-mi degetul pe pantaloni...Decat in prima zi de
scoala mai facusem asa...
-Nu stiu cum sa incep...Cand coboram scarile mi-a aparut o
imagine,ciudata....nu voiam sa-i detaliez semnificatia acelei imagini asa ca am
trecut mai departe la acel cuvant...Cel mai ciudat lucru a fost...un cuvant...Erau
niste litere mari,intunecate,probabil sunt patetica acum incercand sa te fac sa
intelegi ce poate fi ineeregula cu niste litere,dar...erau monstruoase.Ascundeau
ceva sobru,ceva...ca si cum te-ai gandi la un sfarsit...incercam sa-i expil
privind incruntata in negura padurii...Asta este cel mai rau.Toate detaliile astea
ma omoara.De parca nu imi e de ajuns sa vad niste litere ciudate,un cuvant mai
degraba,mai trebuie sa fie si acea senzatie de sufocare interminabila,fiecare
litera infundandu-mi un sentiment melancoli,de ura...
Carlisle ma privea crispat.Il priveam uimita,cerandu-i un raspuns de care aveam
mare nevoie.A rupt tacerea spunand tare si raspicat:
-Daca e ce cred eu ca e,nu este bine...incearca sa iti amintesti acel cuvant!Nu
fa nimic altceva1Doar incearca sa-ti amintesti!
-Asta e problema!Nu pot!...Ceva ma blocheaza...E ceva aproape...Il
simt...Profita de nesiguranta mea...Nu imi pot aminti nici macar o litera...
Mi-am speijinit capul de geam nelundu-mi ochii din bezna padurii.Carlisle a
venit spre mine si mi-a atins umarul.
-Trebuie...Cu siguranta te intrebi de ce atata "revolutie" pentru imaginile
tale...
-Da,exact! Ceilalti nu patesc asa...De ce te agiti atat pentru a remedia negrul
din ele.Lasami-le doar mie.Este deajuns.Din pacate este evident cat de dureroae
sunt.Tocmai de aceea.Nu e corect sa sufere si altii...i-am spus toate acestea pe
un ton nervos,cu o privire incruntata.Carlisle a oftat plimbandu-si pierdut
privirea pe podea.Of.Nu voiam ca acea"putere" sa ii afecteze si pe ei,dar o faceam
eu...De fapt,ele ma ceontrolau....
-Nu toate viziunile sunt exacte!Te fac sa-ti pierzi controlul...spunea Alice
ivindu-se din spatele usii.Majoritatea iti arata un drum total
gresit.Desi,logic,ele ne ajuta sa prevedem actiuni din viitor,intuneca partea
necesara pentru a le pune bariere,pentru a le impuna o limita.De aceea trebuie sa
gandim calculat...mi-a spus mangaindu-ma pe mana,in ochii ei negrii secitea
mila,ea ma intelegea...
-Da...doar ca nimic nu e logic..sti,majoritatea intamplarilor din viata se
echilibreaza pe o linie filozofica,din punctul meu de vedere...aici nu mai e
filozofie,nici macar o exceptie...caut cuvinte cheie penttru a-mi putea exprima
adancile sentimente..cat poate fi de greu sa redai acele imagini,si cuvinte!E ca
si cand ai avut un vis uimitor si acum incerci sa scri o carte despre el deoarece
acel vis a patruns pana la punctul la care greu ajunge ceva,la care si mai greu
ajunge ceva pozitiv;iar in timp ce ai stiluoul si foaia versi pana si larimi
pentru a putea imbina sentimentele cu imaginile,sperand ca asa vei putea reda
minunatul.
-E greu,dar trebuie sa fim uniti,cu totii1spunea Alice indreptandu-si privirea
catre Carlisle care ne privea ca un tata mandru de copiii sai.M-am intors cu
lacrimi in ochi:
-Stiu ca vrei sa ma ajuti.Scuza-ma Carlisle.Nu am fost eu...nu..
-E inregula.Si ca sa sti.Am sa ma agit si mai tare decat o sticla de Pepsi daca
e nevoie...imi spunea cu zambetul pe buze incercand sa-mi readuca veselia ...si
reusi-se...l-am imbratisat srtans.
-Va las...
Am ramas singura cu Alice.Imi zambea scurt si smecheresc.
-Ce e?
-Pai...vreau sa iesim la cumparaturi!
-Ooo...nu...
-Nici un Nu!Vreau sa mai lamurim niste lucruri,dar nu aici,in locul asta sumbru
langa intunericul padurii din care nu iti iei ochii si dupa cum vezi iti face rau!
Repezeala cu care a spus acele cuvinte m-a facut sa bufnesc in ras.
-Asa!Hai sa mergem jos,la ceilalti.
...
-Oh!Ce ati facut acolo?Ati discutat telenovela de la 7:00?replica Emmet
invartindu-si ochii.Ok.Ce facem?Un meci de baseball,ceva?
-E tarziu...ar trebui sa mergem acasa.ii spuneam melancolica si palida.
Emmet s-a crispat cand m-a vazut la fata,dar imediat a zambit larg spunand:
-Vai de mine!Ma faci sa cred ca tie chiar iti plac doar telenovelele!
Cat de usor asimilam buna dispozitie cand eram pe langa Emmet!Tipul asta chiar
se pricepea!Era genul de om care se baza pe zicala"lasa-ma sa te las",dar care era
ca un glob de energie pozitia.Puterea lui nu se baza pe calitati intelectuale,ci
pe calitati fizice.Pentru ai putea descrie puterea era potrivit un singur
cuvant"strong".Era ca un urs.Era fratele mai mare pe care intotdeauna mi-l dorisem
si care era responsabil de buna mea dispozitie.
M-am apropiat de el lovindu-l in umar:
-Nu fi baba cicalitoare!Ne intalnim si jucam si baseball.Chiar vreau sa ma
inveti...Doar ca acum i-am promis lui Alice ca mergem la cumparaturi.Bineinteles
vom fi insotite si de Bella,care nu vrea dar trebuie,si de Rose,care vrea,si
bineinteles de Esme,care de asemenea vrea.Te-ai prins,colega?E o chestie intre
fete!
-Ahaaaa.Bine,atunci!Nu ma bag intre voi,femeile,uneori puteti fi
periculoase...spunea luand masca de copil speriat si facand un pas inapoi.
-Nu!Mai bine ramane pe alta data.Trebuie sa te odihnesti si sa te
gandesti...mi-a spus Carlisle serios.
-Da,cum zici tu.
Am pornit spre casa,in Volvo-ul lui Edward impreuna cu Bella.Initial voiam sa
mergpe jos,dar Edward spunea ca daca el ne-a luat trebuie sa ne duca tot el
acasa.Ha!
Era ora 6:00 p.m.Mamaaa.Atata timp am stat la povesti?Bine,povesti serioase...
Cum am ajuns mi-am facut un sandwich "ala Nic"asa il numeam noi,adica cu
detoate.2 etaje.Dupa ce am terminat de mancat ma indreptam alene spre
dormitor.Boala porului:dupa mancare,somn.Mi-am tarait picioarele cu greu si m-am
trantit in pat.In campul vizual?Peretii!Ma holbam pe pereti gandindu-ma la
discutia de azi,de data aceasta impunandumi buna dispozitie.Mi se inchideau
ochii.Stiam ca daca am sa adorm,pana maine dimineata nu ma mai trezesc,deci
increcam sa stau concentrata acolo unde imi propusesem,dar degeaba.Ochii mi se
inchideau.Eram pe doaua taramuri:fericire/tristete;lumina/intuneric si tot asa...
Plictisita de aceiasi idee,m-am lasat in voia somnului...

Capitolul 12

Lucruri bizare

Simteam o caldura foarte placuta pe fata mea.M-am ridicat lenesa din pat
scuturandu-mi membrele amortite de atata somn si am tras perdeaua la o parte
lasand razele soarelui matinal sa-mi lumineze camera…Priveam pe geam zambind in
sinea mea…era una din putinele zile in care soarele incalzea oraselul Forks,de
obicei umbrit de atata ceata si ploaie.Avea sa fie o zi frumoasa.
M-am indreptat spre dulap fericita ca astazi o sa port haine mai lejere…uram sa
fiu infofolita…Ce sa spun…Cat m-am chinuit pana am reusit sa deschid nenorocita de
usa a dulapului…Era impinsa mai inauntru decat era nevoie…Am tras de ea,dar fara
speranta.Aseara,am impins usa prea tare deoarece era incapatanata atat la inchis
cat si la deschis…”Pffffffff…exasperant.Te crezi mai desteapta,ai?”I-am tras un
picior siiii…POC…a cazut pe jos provocand un zgomot asurzitor.
-Auuuuuuuu,firar sa fie!A naibii usa!Mi-a cazut pe piciorrrrr!am spus printre
dinti in timp ce saream intr-un picior prin toata camera.
Dup ace s-a mai calmat durerea mi-am luat hainele cu care aveam de gand sa ma
imbrac uitandu-ma cu scarba la dulap.M-am asezat pe pat si am deschis sertarul
noptierei…Cautam jurnalul meu cu coperti cartonate,negre,cu modele florale galbene
si cu vreo trei sute de file.L-am rasfoit incepand sa rad in hohote…intotdeauna ma
amuzam cand vedeam ce puteam sa scriu cand eram mai mica…N-am mai scris de cateva
saptamani…Acum voiam sa fac ceva mai deosebit,cum ar fi…sa desenez ceea ce am
simtit zilele acestea in loc scriu…era o idée buna.Mi-am luat carbunele si am
inceput sa schitez chipurile familiei Cullen,spirale,diferite modele folosind
culorile complementare,culori cromatice despre care invatasem atata timp pentru a
ajunge la nivelul acesta ridicat in ale artei…Imi iesise exact ce voiam…Desenul
imi ilustra perfect sentimentele…Mi-am admirat schita de la departare inclinand
capul pe o parte si pe alta.Wow!Era mai bine ca niciodata!
Era vremea micului dejun…stomacul era cel mai bun informator…
Am deschis usa…vocea neobisnuit de agitata a Bellei,m-a facut sa ma opresc
brusc:
-Charl…Tata!Tu iti dai seama despre cat de …de…nenorocita e situatia?!spunea
“nenorocita”incepand sa planga agitata…cu siguranta era ceva serios.”Daca i-a spus
lui Charl despre toate incidentele din aceste zile?Daca simtea nevoia sa-I spua
unuia dintre parinti lucrurile acelea umbrite de o mantie neagra care nu putea fi
data la o parte si care ii macina sufletul?”M-am crispat la gandul ca Charl ar sti
despre vampiri si toate chestiile…e foarte ciudat …seara sa te bagi linistit in
pat,iar a doua zi descoperi ca traiesti intr-un basm cu toate personajele
fictive,careeeee…se dovedesc a nu fi fictive.
Am inghitit in sec si am coborat scarile cu pasi apasati facandu-mi auzita
prezenta,fiindu-mi parca frica ca ei sa mai continuie acea discutie…Charlie si-a
ridicat speriat privirea spre mine mai apoi prefandu-se ca totul este in regula cu
o grimasa pe fata…Bella la fel…si-a intors capul pe jumatate,si-a sters repede
lacrimile incercand sa se relaxeze…ascundeau ceva…
-S-a intamplat ceva?
-De ce spui asta?Ce ar putea sa se intample?spunea Bella fiindui parka frica de
faptul ca as putea sti acel ceva despre care vorbeau ei mai inainte.
-Nu stiu…sunteti agitati,va comportati ciudat…
Cu tarziu i-am vazut fata Bellei…Era pur si simplu distrusa!M-a trecut un
fior.Avea o voce Sparta,era palida la fata …ce sa mai…acum zici ca era in
concurenta cu Jasper…ceva de genu’…ia sa vedem…care sufera mai mult?!
Am inceput sa caut motivele pentru care era asa…m-am gandit la o eventuala
despartire de Edward…darn nu!Daca era asta se manifesta altfel…M-am uitat la Charl
care avea aceeasi expresie distrusa si tematoare…
-Sunteti bine?E ceva ce nu stiu…?
Au facut un schimb de priviri triste…
-Nimic…
Nimic?Atat aveau de spus?Initial am vrut sa continui interogatoriul,dar mi-am
dat seama de ezitarea lor asa ca m-am hotarat sa aflu ce se intampla pe parcurs…Am
ocupat un loc la masa luand chipul de persoana fercita,normala,eu de fapt fiind cu
mintea total activa si cu garda sus gata,parka,sa primesc o lovitura…
-Ce vrei sa mananci?Iti pregatesc ceva?
-A,nu…nu e nevoie…mananc cereale cu lapte.Tata?
-Da?Mi-a raspuns interrupt din abaterea lui in timp ce privea pe fereastra.
-S-a intamplat ceva…
A facut ochii mari si si-a oprit respiratia…
-…cu dulapul…
-Aaaa.a rasuflat usurat….Ce s-a intamplat cu dulapul?
-A cazut usa…
-O…rezolv asta…
Nu ma asteptam la asta…imediat a urcat scarile direct la mine in camera bucurat
de faptul ca avea un motiv pentru care sa evadeze de acolo…M-am intors spre Bella
zambindu-i.
-Deci?Ce facem azi Bells?E sambata…
-Eu sunt obosita…
-De ce?N-ai dormit bine?
-Cam asa ceva…
-Bine…cum vrei tu,dar mi-ar place sa mai petrecem timp impreuna…
S-a intors cu lacrimi in ochi si s-a agatat de gatul meu.
-Si eu…vom petrece…stiii?...esti sora perfecta pentru ine….sa nu uiti ca te
iubesc cel mai mult…imi spunea incepand sa tremure de plans.Am imbratisat-o strans
simtindu-mi ochii umezi…
-Nu am nici un motiv pentru care m-as indoi de acest lucru…ce s-a
intamplat?........
-Zi-mi!Ar exista ceva pe lume care ar putea san e desparta?
-Of,Bella!Ce e cu intrebarea asta?NU!Nu exista lucru sau fiinta pe lumea asta
care ar putea sa ne desparta!Cum poti sa crezi asa ceva?Si eu te iubesc!...Cel mai
mult!Doar esti sora mea!La naiba!Ce e cu comportamentul asta?
…Vorbele incepeau sa-mi curga cu agitatie…Peste cateva secunde plangeam
amandoua in hohote….A inspirat adanc si mi-a dat drumul din stransoare,frecandu-si
ochii si zambind larg.
-Ce sa fie?Am intrat intr-o depresie…atata tot.Se mai itampla…
-Mda…
Ce sa mai zici…era o explicatie fireasca pentru cineva care nu o cunostea asa
cum o faceam eu.
-Deci,nu ai de gand sa iesi nu?
-Mmmm nu…
-OK.Eu da.Sper ca nut e superi…
-No problem.