Sunteți pe pagina 1din 3

Revelatiile germane Filmul mut

La 4 iulie 1917, intr-o perioada cand atat militarii cat si civilii acordau o importanta esentiala luptei pentru moral, generalul Ludendorf previne ministerul de razboi asupra necesitatii de a grupa pe baze rationale si morale cinematograful german. Hindenburg sprijina acest apel, precum si magnatii bancii, ai electricitatii, armamentului si se unesc pentru a infiinta o puternica societate Universum Film Aktiengesellschaft UFA

Intr-o Germanie in care sulfa vantul infrangerii, se construiesc studiouri superb echipate, fara rival in toata Europa. Triumful filmelor italiene de mare montaj era inca recent, iar finantatorii de la UFA propun regizorilor aceste modele. Joe May construieste arene romane pentru lei si crestinii din filmul Veritas Vincit Adevarul invinge.

Regiile fastuoase fac din Germania succesoarea Italiei in declin. Se vor trage de asemenea folositoare invataminte din montarile colosale ale lui Reinhardt, care revolutionase teatrul dinainte de razboi. Elevul sau Lubitsch aduce pe ecran unul din marile sale succese: pantomime orientala Sumurum.

Pentru a se indeparta de emfaza italienilor, autorii adopta stilul micii istorii, in care razboaiele si revolutia sunt explicate prin sexualitate si secrete de alcov. Lubitsch, mare mantuitor de mase, a stiut de asemenea sa adapteze pentru marele ecran comicul traditional al operelor nemtesti. Curentului nascut din succesele lui i se opune expresionismul, mai original si mai specific national.

Expresionismul este o miscare de avangarda care apare la Munchen prin 1910, ca o reactie impotriva impresionismului si naturalismului. Acest curent cinematografic este muzical, literar, arhitectural si mai ales pictural, ajungand sa napadeasca Berlinul : strazile, afisele, teatrele, pravaliile, vitrinele.

Tipul lui Caligari devine universal ca Harpagon sau Don Juan. Este primul tip tragic pe care l-a creeat exclusiv cinematograful. Aici are loc o disimulata metamorfoza a personajului, ajungand mai mult o stare sufleteasca in detrimentul fiintei. Un surprinzator amestec de cruzime si ingrijorare, de fantastic si frenezie. Cabinetul doctorului Caligari, acest film celebru, a devenit astazi una din cheile sufletului german.

Filmele trebuie sa devina desene care traiesc!, proclama Herman Warm. Aceasta fraza este esentiala pentru estetica din Caligari. Totul este aici subordonat unei viziuni a lumii care dezarticuleaza perspectiva, eclerajele, contururile si arhitecturile. In acest univers deformat, omul risca sa distoneze ca o pata. Pentru a-l rearmoniza cu fantasticul panzelor pictate, actorii vor fi

imbracati in costume extravagante si vor fi machiati excesiv, imobilizati in atitudini complicate , aproape fantastice. Astfel s-au putut obtine imagini surprinzatoare: prizonierul lasat pe vine in centrul unei gheare uriase de triunghiuri ascutite; rapitorul sovaind pe marginea unui acoperis inconjurat de cosuri ajungite; tematorul si firavul somnambul oprit teapan in mijlocul unei pete albe proiectate in perspectiva distorsionata si fugara a unui zid mare si intunecat. Conceptia decorului obliga actorii sa-si accelereze miscarile atunci cand se gasesc in afara liniilor regulatoare si sa se imobilizeze atunci cand atitudinile lor se armonizeaza cu cele ale tabloului. Jocul lor se apropie de pantomima imbunatatit insa de cercetarile scenice ale avangardei.

Cu luminile sale vopsite pe panza, cu tablourile de compozitie realizate cu mari multimi de oameni incremeniti intr-o atitudine plastica expresiva, cu ritm sau sincopat, Caligari este, ca odinioara filmele lui Melies, un teatru filmat, unde decupajul se reduce la o insiruire de tablouri pasiv inregistrate de operatorul Hameister.

Dupa aceasta capodopera, cele mai importante opere ale expresionismului au fost filmele : Der mude Tod Moartea obosita de Fritz Lang; Golem de Wegener; Shatten- Cel care arata umbrele de Robinson; Wachsfiguren Kabinet Cabinetul figurilor de ceara de Paul Leni.

Oroarea, fantasticul si crima domina expresionismul. Folosirea expresiva a luminii devine marca cinematografului german. Pentru ca operatorii sa poate utiliza toate resursele fotografiei de arta, filmele vor fi intemnitate in luxoasa inchisoare a uriaselor studiouri berlineze. Luarile de vederi in aer liber vor fi condamnate. Prin expresionism, si in afara lui, puternice personalitati se desprind, depasind formula scolii. Printre acestia se afla in primul rand: Carl Mayer, Fritz Lang si Murnau.

expresionismul german, Nosferatul Murnau realizeaza o alta capodopera a genului, Nosferatu, o adaptare a unui roman de Bram Stocker. Exterioarele, foarte multe folosite in acest film, fac ca acel craniu arborat pentru a-l creea pe vampiricul Dracula sa para adesea ridicol. Insa, filmul este plin de o poetica frenezie. Subtitlul: Odata podul trecut, fantomele vin in intampinarea lui, dobandeste o celebritate egala cu aceea a dialogurilor lui Caligari:

Pana cand am sa mai traiesc?.. Pana-n zori..

Colcaitul sobolanilor, sicriele lungi si pline de pamant, castelul din Carpati, cele trei case moarte ale orasului, toate acestea au mai multa rezonanta decat duelul nenatural dintre cei doi indragostiti. Stupiditatea acestui cuplu face neconvingatoare morala fabulei, anume ca dragostea si lumina imprastie fantomele si spaima.