Sunteți pe pagina 1din 2

JOC SECUND

Ion Barbu

Ion Barbu se numara printre consacratii poeti ai poporului roman, fiind de asemenea si un reprezentant de seama al modernismului. Printre etapele scrierilor sale se vadeste in cele din urma ermetismul (1925-1926). Operele acestei etape constituie o imbinare armonizata a poeziei cu stiintele fixe, in special cu matematica, dupa cum afirma chiar Ion Barbu: Exista undeva, in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos, unde se intalneste cu poezia. O prima caracteristica a operelor ermetice o constituie mesajul incifrat, transmis printr-un limbaj criptat, greu de deslusit. O alta caracteristica este chiar stilul poeziei, la Barbu intalnim doar poezii intelctuale,de factura sa trimita idei, ganduri, dar nu si sentimente. In aceasta etapa se incadreaza si volumul Joc secund, aparut in 1930, avand in debut poezia ce ii poarta numele, o poezie reprezentativa. Poezia apartine modernismului barbian, si reprezinta o arta poetica, tocmai prin conceptia pe care poetul o are despre poezie, si prin menirea poetului in societate. Tema e reprezentata de reflectarea in oglinda a unei lumi reale, care urmeaza sa fie slefuita intr-o lume ideala, prin intermediul poetului, asemanat cu o oglinda, impartind aceeasi capacitate de a filtra realul, astfel incat sa ajunga la ideal. Titlul a fost intitial inexistent, urmand sa fie numit Joc secund, ce catra cei ce au facut referire la poezie in scrierile lor. Poezia sugereaza o detasare de lumea materiala, iar prin oglinda se transforma intr-o lume a ideilor, intr-un joc secund. Substantivul joc sugereaza actual liber al creatiei, lipsit de coditii, in care poetul apeleaza la imaginatie si la fantezie pentru a da nastere creatiei literare. Adjectivul secund implica existenta unui joc prim. Jocul prim este inspirarea realitatii din lumea ideilor. Arta, poezia in fond, este la randul ei inspirata din lumea reala, din uman, fiind o copie a acesteia, devenind un joc secund, o imitatie a imitatiei. Prima strofa este un discurs eliptic, care abunda in substantive. Ceasul sugereaza timpul real, fiind o metonimie pentru timpul masurabil,istoric. Sintaxa Din ceas, dedus face referire la fapul ca poezia are ca sursa de inspiratie lumea reala, nu cea a ideilor. Inversiunea calma creasta simantuit azur sunt metafore ale creatiei care prezinta poezia ca o forma de ascensiune, de cunoastere a absolutului, ce echivaleaza cu cerul, cu lumea misterioasa a necunoscutului spiritual. Poezia se inspira din realitate, intra prin oglina, si ajunge transifigurarea unei lumi perfecte, aratandu-si forta de reflectare a ideilor. Poetul poate fi considerat oglinda, el fiind cel care, prin intelectul sau, reflecta realitatea transpusa. Lumea concreta e semnificata de cirezile agreste, invocand realitatea, cirezile fac referire la originile poporului nostru, origini rurale. Motivul apei are aceeasi semnificatie cu motivul oglinzii, avand puterea sa reflecte, sa transforme, sa filtreze, asa cum poetul are capacitatea sa reflecte lumea ideilor. Poezia devine astfel o copie a unei copii, un proces exclusiv intelectual.

Cea de-a doua strofa se deschide cu metafora si structura vocativa Nadir latent!, alcatuita din doua neologisme de natura sa ambiguizeze continutul poeziei. Lumea reala se afla sub zenit, in obiectivitate, in vreme ce poezia se afla in constiinta poetului, sub semnul nadirului. Verbul a ridica sugereaza ideea de ascenstiune intr-o lume perfecta, iar harfa e o metafora ce plaseaza creatia in zona artistica, a muzicii. Ea sustine caracterul abstract, deoarece muzica e cea mai abstracta arta. Zborul invers echivaleaza cu inaltarea, plecarea din real si intoarcerea catre sine, catre lumea interioara ca gandurilor. Cantecul ce istoveste, este chiar efortul depus de poet. Pentru cantecul sau, poetul istoveste si se sacrifica, fiind rezultata ideea ca orice forma de arta necesita o jertfa, un sacrificiu. Acest cantec, adica poezia, este ascunsa, incifrata, iar in ea se regaseste mesajul poetic, asa cum marea isi ascunde sunetul sub clopotele meduzelor. Numai ochiul avizat este capabil sa distinga fosforescenta meduzelor ce se ascund sub mare, asemenea omului care poate inetelege mesajul poetic, doar initiat fiind. Poezia e alcatuita din doua catrene, cu o organizare metrica foarte simpla. Fiecare vers are 13-14 silabe, iar unitatea ritmica este iambul, insotit de rima incrucisata. Sonoritatea textului este solemna, precum a unei incantatii, iar in strofa a IIa , enunturile creaza impresia unui text aforistic. La nivel lexical, termenii definesc apartentnta la ermetism, provin din matematica in mare parte si sunt neologisme precum: dedus, nadir, latent,insumarea. Termenii nu sunt simbolici, ci au o semnificatie clasa, ceea ce face texul sa fie mult mai greu de descifrat de un om necunoscator, neindrumat. La nivel morfologic se remarca lipsa predicatului si abundenta substantivelor,dar si a adejectivelor provenite din verbe la participiu (dedus, intrata). La nivel sintactic, ambele strofe se reduc la o singura fraza. Din punct de vedere stilistic se remarca prezenta metaforelor din ceas dedus, mantuit azut, a inversiunilor calma creasca, dar si a epitetelor, elemente reprezentative pentru ambiguitatea textului. In concluzia, poezia Joc secund e o arta poetica modernista, ce apartine ermetismului prin limbajul incifrat, criptat, prin ideile greu de perceput fara o minima pregatire, dar si prin faptul ca textul transmite idei, nu sentimente, ca in majoritatea cazurilor. E incadrata drept arta poetica datorita rolului pe care il are creatorul, rolul de a transpune realul in lumea ideilor, asemenator oglinzilor, in sensul ca purifica concretul si il transforma in bun spiritual, dar si prin felul in care poezia e vezuta, ca o forma de ascensiune, de detasare de la conditia simpla umana, o cale catre cunoasterea absoluta, o cunoastere a tainelor,nu una superficiala. Dupa cum spune si Tudor Vianu despre Ion Barbu nu exista poet care sa transmita atat de multe idei prin atat de putine cuvinte. Ermetismul pare un mod de limitare, insa daca suntem initiati, ermetismul barbian ne ofera sansa catre descoperire, in ciuda faptului ca Barbu este un poet care nu se daruieste dintr-o data, insa merita sfortarea de a ni-l apropia.