Sunteți pe pagina 1din 14

Sfantul Teofan Zavoratul: CUM INCEPE IN NOI VIATA CRESTINA AUTENTICA?

Un crestin fara ravna este un rau crestin molesit, slabit, fara viata, nici cald, nici rece si o asemenea viata nu este viata

Cum incepe, creste, se maturizeaza, se intareste si se desavarseste in noi, viata crestina


Se cuvine sa ne lamurim, cand si cum incepe viata cu adevarat crestina, ca sa vedem dacas-a pus in noi temelia acestei vieti si in cazul in care nu s-a pus, sa stim cum s-o punem , si in ce masura depinde acest lucru de noi. Daca cineva se numeste crestin si face parte din Biserica lui Hristos, acesta inca nu este un semn al adevaratei vietuiri in Hristos:

Nu oricine, care imi zice: Doamne, Doamne, va intra intru Imparatia Cerurilor. Nu toti care sunt din Israel, sunt israeliti. Poti sa te numeri printre crestini si sa nu fii crestin. Acest lucru il stie oricine. Exista un moment, un moment foarte limpede pentru un ochi avizat, care distinge clar in demersul vietii noastre cand cineva incepe sa traiasca crestineste. E momentul cand, intr!un astfel de suflet incep sa iasa la iveala toate trasaturile distinctive ale vietii crestine. Viata crestina este ravna si puterea de a petrece in comuniune vie cu Dumnezeu, potrivit cu credinta noastra in Domnul nostru Iisus Hristos, cu ajutorul harului dumnezeiesc prin implinirea sfintei Sale vointe, intru slava Prea Sfantului Sau nume . "iinta vietii crestine consta in comuniunea cu Dumnezeu intru #isus Domnul nostru$ in comuniunea cu Dumnezeu care la inceput este de o%icei ascunsa nu numai pentru altii, ci si pentru tine insuti. &aci ceea ce se vede sau se simte inlauntrul nostru nu este decat marturia focului unei ravne vii, care arde numai pentru a placea lui Dumnezeu in intelesul crestinesc, cu o deplina jertfire de sine si cu detasare fata de tot ce e potrivnic. Astfel, cand incepe sa arda acest foc al ravnei, atunci se pune inceputul vietii crestine; si omul in care acest foc lucreaza neincetat traieste crestineste.

Asupra acestei trasaturi distinctive tre%uie sa ne oprim ceva mai mult atentia noastra. Foc venit-am ca sa arunc pe pamant, si cat as vrea sa fie acum aprins!. Aceasta o spune El despre viata crestina si o spune pentru ca marturia ei vazuta este alcatuita din ravna de a placea lui Dumnezeu, ravna care este aprinsa in inima de Duhul lui Dumnezeu si care seamana cu focul, caci asa cum focul mistuie materia in care patrunde, tot astfel ravna pentru o viata in Hristos mistuie sufletul care a primit!o de toate impuritatile vietii. 'i asa cum in timpul unui incendiu flacara cuprinde toata cladirea, tot astfel si focul primit al ravnei cuprinde si umple intreaga fiinta omeneasca. #n alt loc Domnul spune: Fiecare se va sara cu foc . 'i aceste cuvinte arata focul duhuluiravnitor care patrunde toata fiinta noastra. Asa cum sarea, patrunzand intr!o su%stanta supusa descompunerii, o apara de putrezire, tot astfel si duhul ravnei patrunzand intrea!a noastra fiinta, alun!a pacatul care descompune natura noastra atat sufleteste cat si trupeste, chiar din toate incaperile si ascunzisurile cele mai mici si prin aceasta ne iz"aveste de stricaciunea si descompunerea morala. Apostolul (avel porunceste: Duhul sa nu-l stin eti, la

sar uinta nu pre etati, ardeti cu duhul ), si el porunceste acestea

tuturor crestinilor ca sa tina minte ca arderea duhului sau sarguinta a toate pregatitoare este o insusire nedezlipita de viata crestina, in alta parte el spune despre sine: uitand cele ce sunt in urma mea, si tinzand cat pot spre cele dinainte aler la semn, la rasplata dumnezeiestii chemari de sus, intru !ristos Iisus"si pe altii ii indeamna: aler ati asa ca sa luati cununa.#nseamna ca, in urma acestui foc al ravnei, in viata crestina apare un fel de iuteala si vioiciune duhovniceasca cu care crestinii se apuca de lucrarile placute lui Dumnezeu, ajun!and pana la renuntare de sine si aducandu-se "ucurosi ca o jertfa in fata lui Dumnezeu prin tot felul de osteneli, fara sa se crute pe ei insisi. Bizuindu!ne pe o asemenea conceptie, putem lesne trage concluzia ca pentru cei ce manifesta o rece indeplinire a randuielilor #isericii, chiar daca arata o re!ularitate in savarsirea anumitor fapte, ce sunt sta"ilite printr-o judecata calculata, o punctualitate, o tinuta cuviincioasa si o purtare cinstita aceasta nu constituie inca semnele hotaratoare care sa poata dovedi ca in ei si-a facut aparitia o viata cu adevarat crestineasca. $oate acestea sunt lucruri "une, dar de indata ce ele nu poarta in sine duhul vietii intru !ristos Iisus, nu au nici o valoare in fata lui Dumnezeu. %aptele de acest fel vor fi in acest caz ca un fel de idoli fara suflet. 'i un ceasornic %un merge cu exactitate, dar cine poate spune ca in el exista viata* Astfel celor care trateaza cu raceala induhovnicirea: le mer e numele ca traiesc, dar de fapt sunt morti. Purtarea cuviincioasa a celui ce se nevoieste ne poate insela mai mult decat orice alta purtare; adevarata ei insemnatate atarna de inclinarile launtrice, in care se pot intampla a"ateri de la adevarata dreptate, vrednice de luat in seama in momentul cand se savarsesc faptele acestei dreptati. Asa cum, infranandu-ne pe dinafara de la fapte pacatoase, putem totusi nutri o alipire fata de ele sau o indulcire in inima, astfel,

savarsind faptele dreptatii in afara, putem sa nu avem fata de ele inclinari sincere. (recum adevarata ravna vrea ca omul sa savarseasca %inele in toata plinatatea si curatenia, tot asa urmareste raul sa faca pacatul pana in cele mai mici cute. (e cel dintai +%inele, il cauta ca pe painea cea de toate zilele, iar cu acesta din urma +pacatul, se poarta ca si cu un dusman de moarte. -n dusman isi uraste vra.masul nu numai cand este vor%a de propria lui persoana, ci uraste rudele si cunoscutii lui, pana

si

lucrurile lui, culorile lui preferate, de o%ste,

tot ceea ce ii aminteste catusi de putin de persoana lui. /ot astfel si ravna adevarata de a-I placea lui Dumnezeu& urmareste pacatul pana in cele mai mici amintiri sau aluzii privitoare la el; caci ea ravneste dupa acea hotarata puritate morala. 'ate necuratenii

s-ar putea depune in inima, daca n-ar fi aceasta ravna adevarata( 'and nu e)ista o ravna care sa nazuiasca spre o viata crestineasca placuta lui Dumnezeu, ce fel de succes se mai poate astepta* Acolo unde un lucru nu cere osteneala, el mai poate fi, inca, indeplinit; dar de indata ce se va cere undeva o osteneala mai staruitoare ori o oarecare jertfire de sine, imediat va urma refuzul pe motiv ca este cu neputinta sa te stapanesti . &aci atunci nu vei avea nici un punct de reazem pentru ca sa te poti misca din loc spre un lucru %un$ mila de tine insuti va surpa din temelie orice reazem. Iar de se va amesteca vreo alta pricina oarecare in afara de cea aratata, atunci, aceasta va preface pana si fapta "una intr-o fapta rea. #scoadele din vremea lui 0oise s!au infricosat de canaaniti pentru ca le era mila de ei insisi. +ucenicii mer!eau "ucurosi la moarte pentru ca ii inflacara focul launtric si naveau pic de mila fata de trupurile lor. Adevaratul ravnitor nu implineste numai cele poruncite de le!e, ci si un sfat si orice "una inspiratie, care se intiparesc in chip tainic in suflet; el savarseste fapta "una nu numai atunci cand i se prezinta prilejul, ci devine un descoperitor ,nascocitor- al lucrurilor "une, fiind plin de !rija atunci cand e vor"a numai de "inele trainic, adevarat, vesnic. #$retutindeni ne este tre%uincioasa, spune Sf. #oan 1ura de Aur, osardia si o mare aprindere de suflet cu care sa pornim la lupta chiar impotriva mortii insasi" caci, altminteri e cu neputinta sa casti am imparatia&. %aptele evlaviei si ale comuniunii cu Dumnezeu sunt lucrari anevoioase si pline de o"stacole, mai ales la inceput. De unde putem capata puterile cu care sa ridicam toate aceste !reutati*

.e putem capata numai cu ajutorul harului lui Dumnezeu printro insufletita ravna. 2egustorul, ostasul, .udecatorul, invatatul, indeplinesc slu.%e foarte grele si pline de gri.a. /are prin ce se sustin ei si pot rezista in ostenelile lor* Prin insufletire si prin dra oste de munca lor. $ot prin aceste virtuti ne putem sustine si noi pe calea faptelor evlaviei, iar fara ele vom afla, pe calea slujirii lui Dumnezeu& lancezeala, reutate, plictiseala si molesire.

'i lenesul inainteaza, dar in durere, pe cata vreme, in padure caprioara iute de picior si veverita sprintena se misca si trec dintr!un loc in altul, cu %ucurie. Viata placuta lui Dumnezeu, insufletita de ravna, este o inaintare spre Dumnezeu plina de "ucurie care intraripeaza duhul. %ara de ea se poate strica toata lucrarea. $re"uie sa facem toate, spre Slava lui Dumnezeu, in ciuda pacatului care salasluieste in noi; iar fara aceasta pornire, vom indeplini toate poruncile numai din o"isnuinta, potrivit cu cerintele "unei cuviinte pentru motivul ca asa s-a facut inca de multa vreme, si ca tot asa fac si altii. $re"uie sa implinim totul in Duhul lui Dumnezeu" iar in caz contrar noi una vom face, iar alta 0 nu, si pe deasupra, fara nici un fel de parere de rau si chiar fara sa ne mai aducem aminte de !reseli. $otul tre"uie facut cu luare aminte si cu "a!are de seama, ca atunci cand ne aflam in fata a ceva ce este un lucru principal; altminteri le vom face la intamplare. (rin urmare, e limpede ca un crestin fara ravna este un rau crestin - molesit, sla%it, fara viata, nici cald, nici rece - si o asemenea viata nu este viata. &unoscand toate acestea, sa ne straduim sa fim adevarati ravnitori ai faptelor "une, ca sa fim cu adevarat placuti lui Dumnezeu. Asadar, adevarata marturie pentru o viata crestina este focul ravnei vii,pentru a-I placea lui Dumnezeu. Acum se pune intre"area& cum se aprinde acest foc' Cine sunt atatatorii lui'

/ astfel de ravna se produce prin lucrarea harului, dar numai cu participarea sincera a li"erei noastre vointe. Viata crestina nu este o viata fireasca; si, iata cum tre"uie sa fie inceputul ei; prima ei trezire tre"uie sa se manifeste precum se trezeste intro samanta, viata ve!etala atunci cand in !ermenele ei ascuns patrunde umezeala si caldura, si 0 prin ele 0 puterea de viata care resta"ileste totul. Astfel, in noi, viata dumnezeiasca se

trezeste, inima patrunde Duhul lui Dumnezeu

atunci si

cand

in

asaza

acolo

inceputul vietii dupa Duh, cand curata si aduna intr-un sin!ur tot trasaturile intunecate si sparte ale chipului lui Dumnezeu . Se trezeste dorinta si li%era cautare +printr!o lucrare din afara,, apoi se pogoara Harul +prin Sf. /aine, si, unindu!se cu li%ertatea, naste o puternica ravna. Insa nimeni sa nu se !andeasca sa dea nastere prin el insusi unei asemenea puteri de viata& tre"uie s-o cerem prin ru aciune si sa fim !ata pentru a o primi. Focul ravnei plin de putere este darul Domnului. Duhul lui

Dumnezeu, co%orand in inima, incepe sa lucreze intr!insa printr!o ravna, care nu e numai mistuitoare, ci si atotlucratoare. -nii se intrea%a:pentru ce ne trebuie aceasta lucrare harica? Oare noi singuri nu putem face fapte bune? Iata noi, am facut cutare si cutare fapta

buna. De vom trai, vom mai face ceva . (oate ca putini sunt oamenii care sa nu!si fi pus aceasta intre%are. -nii sustin, chiar, ca prin noi insine putem face orice %ine. Dar, aici nu este vor"a doar de fapte "une izolate, ci de o renastere a intre ii noastre vieti, de o noua viata, de viata luata in toata comple)itatea ei 0 de o astfel de viata care duce la mantuire. 'and se iveste prilejul, nu e !reu sa faci un lucru "un, caci aceasta fac si pa!anii. Doar numai daca te dedici, nu intampla tor, ci intentionat unei virtuti in care sa staruiesti cu tarie, sa sta"ilesti o anumita randuiala potrivit indrumarilor 'uvantului lui Dumnezeu 0 si faci acest lucru nu o luna sau un an, ci o viata intrea a ( si te hotarasti sa petreci nea"atut in aceasta randuiala si numai cand, dupa aceasta, vei ramane credincios acestei hotarari, sa te lauzi cu puterea ta$ iar, fara toate acestea este mai %ine sa!ti pui paza gurii. /are n-au fost si nu sunt atatea e)emple de e)periente prin care se incepe si se oranduieste o viata crestina printr-o lucrare proprie* 1i toate s-au terminat si se termina printr-o completa neiz"anda. De o"icei, omul ramane putin timp in randuiala noua pe care si-a ales-o si apoi o paraseste. 'i cum ar putea face altfel* 2u-l ajuta puterile. 2umai vesnica putere dumnezeiasca - do%indita prin rugaciune neincetata, post si fapte %une pornite din adancul sufletului, are insusirea de a ne mentine neschim"ati in hotararile noastre launtrice , in mi.locul necontenitelor influente ale schim%arilor vremii. De aceea, tre"uie sa ne umplem sufletul cu aceasta putere harica, pe care s!o cerem si s!o primim dupa randuiala, si ea ne va ridica si ne va scoate din aceasta agitatie vremelnica. "aceti o experienta mai deose%ita daca o%servati, cand anume vin, asemenea furului, anduri desarte, care va fac sa fiti multumiti

de voi insiva.

'and omul se

afla intr-o stare linistita, cand nimic nu-l tul"ura, nimic nu-l ademeneste si nu-l taraste spre pacat, atunci el este gata sa inceapa cea mai sfanta si mai curata viata. Dar la cea mai mica miscare din partea patimilor sau la cea mai neinsemnata sminteala, toate fa!aduintele dispar fara urma. /mul care duce o viata neinfranata isi spune adesea& de azi inainte nu voi mai face pacate.Dar, de indata ce a trecut satiul patimii, se ridica o noua pofta si el cade din nou in pacat. 3ste usor sa vor"esti de indurarea ocarilor cand toate mer! dupa voia ta, caci nimic nu se aseaza de-a curmezisul e!oismului nostru. #n acest caz, poate ca, sentimentul .ignirii sau al supararii, de care altii se lasa asupriti, va aparea destul de ciudat. &aci, daca intam! plarea ar face ca tu insuti sa fii intr!o asemenea situatie, atunci pana si o singura privire, nu numai cuvantul, te scoate din sarite. $ot astfel, "izuindu-te pe tine insuti, poti sa visezi, atata timp cat ti-e duhul linistit, ca este cu putinta sa vietuiesti crestineste prin propriile tale puteri, fara ajutorul 'elui de Sus. Dar cand

raul ce s-a depus la fundul inimii, se va rascoli ca praful de vant atunci fiecare va !asi in propria gand, dorinta dupa dorinta sa e)perienta osandirea vor incepe sa infumuratei sale increderi in sine. #n momentul in care, gand dupa una mai rea decat alta tul%ure sufletul, atunci fiecare uita de el insusi si!si aduce aminte, chiar fara sa vrea, de cuvintele (roorocului: )pele mi-au a*uns pana la at, ma scufund in mal adanc, +, Doamne, mantuieste-ne! +, Doamne, fa-ne sa iz%andim!. Adesea, se intampla ca cineva 0 increzator in el insusi sa se !andeasca sa petreaca in fapte "une. Dar, iata ca la un moment dat, isi ima!ineaza o persoana sau un lucru, i se naste o dorinta, i se trezeste o patima; in acest chip omul este ademenit si cade. Dupa toate acestea nu iar ramane decat sa se uite la sine si sa!si zica: ce stare nenorocita! Dar, de indata ce se iveste prilejul unor distractii el e !ata sa uite din nou toate.

Alta data, cand cineva insa este ca ji!nit& se incep o certurile, tranzactie, invinuirile, care desi judecata; iata, ofera

nedreapta, este totusi avantajoasa; atunci cel ji!nit il umileste pe unul, isi imparte casti!ul cu altul, pe al treilea il da afara din

serviciu 0 si toate acestea le face dupa ce s-a laudat ca este in stare sa vietuiasca in sfintenie fara un deose"it ajutor de Sus . Dar unde!i puterea* Duhul este osarduitor iar trupul neputincios. 3ezi %inele, dar faci raul: vreau sa fac %inele, dar raul se tine de mine. 2oi suntem ro"i& rascumpara-ne $u, Doamne( -na dintre cele dintai uneltiri pe care vra.masul o urzeste impotriva noastra este andul increderii in sine, adica !andul care ne indeamna sa nu simtim nevoia ajutorului haric, "a chiar Sa-l respin!em dea "inelea. 3ra.masul pare ca ar vrea sa ne spuna astfel: 4 nu te duce acolo, la lumina, unde altii vor sa-ti dea nu stiu ce puteri noi! entru mine, tu esti bun asa cum te afli! . In urma acestor soapte, omul se linisteste. Iar in acest timp, vrajmasul, intr-un anumit loc arunca o piatra ,placerile-, in alt loc il duce pe om intr-un teren alunecos ,ademenirile patimilor-, iar in alta parte isi acopera laturile perfide cu felurite flori ,o atmosfera placuta-. %ara sa se uite imprejur, omul isi !ra"este pasul tot inainte si nu-si da seama ca se lasa din ce in ce mai jos, pana cand, in sfarsit, cade la fundul raului 0 ajun!e in tinda iadului. 5are intr! un asemenea caz nu s!ar cuveni ca sa ne strige cineva ca si pe primul Adam: +mule, unde esti' ,nde ai intrat' +"acerea 6,7,. #ata, tocmai acesta chemare este lucrarea harului care il sileste pe pacatos ca sa isi priveasca sinele pentru prima oara. 888 (rin urmare, daca doresti sa incepi o viata crestineasca, atunci tre"uie s-o incepi prin a cere harul, zicand:

Doamne, daruieste-mi sa-mi marturisesc cu etele mele.

Doamne, stropeste in inima mea roua darului -au.

Doamne, lumineaza inima mea pe care a intunecat-o pofta cea rea.

Doamne, da-mi umilinta si aducere aminte de moarte, si da-mi lucruri de suflet curatitoare.

Doamne Iisuse !ristoase, Fiul lui Dumnezeu, sadeste frica in inima mea, patrunde cu frica -a carnurile mele.

Doamne,

.antuitorul

meu,

invredniceste-ma

sa

-e

iu%esc, cu tot sufletul, toate voia -a.

andul si inima mea si sa fac intru

&lipa in care harul se va pogori si se va uni cu vointa ta va fi clipa nasterii unei vieti crestine unei vieti puternice, rezistente, rodnice. Dar unde se poate do"andi si cum se poate primi harul care zamisleste viata cu adevarat crestineasca* Do"andirea harului si sfintirea firii noastre se savarseste in Sf. $aine. Aici, noi ne prezentam in fata lucrarii dumnezeiesti sau ii oferim lui Dumnezeu firea noastra netre%nica, si El, prin lucrarea 9ui, o preface.

Dumnezeu a "inevoit, pentru a infran!e mintea noastra trufasa, sa-si ascunda adevarata Putere, chiar la inceputul vietii noastre, su" um"ra unui lucru simplu& -aina. 2oi, nu putem intelege cum se savarseste aceasta minune, dar experienta intregului crestinism marturiseste ca toate acestea nu se pot petrece altfel, decat dupa voia lui Dumnezeu. /ainele, care in mod special, se refera la inceputul vietii crestine sunt doua: %otezul si pocainta.De aceea, si pravilele privitoare la inceputul vietii cu adevarat crestine se grupeaza unele in .urul %otezului, iar altele in .urul pocaintei:.

+din: Sf. $eofan 4avoratul, Calea spre mantuire, "undatia Dosoftei, ;777,