Pigmenti

1. Proprietatile generale ale pigmentilor.

1.2. Lumina si culoarea Culoarea pigmentilor este culoarea pe care acestia o reflecta. Atunci cand suprafata absoarbe o parte din undele de lumina si reflecta doar unde de o anumita lungime de unda, atunci suprafata va avea culoarea reflectata. Sistemul adoptat de Comisia Internationala pentru Iluminare foloseste culorile spectrale RVI (rosu, verde, indigo). Fizicianul Alfred Henry Munsel a stabilit un sistem monocromatic construit pe baza a trei coordonate variabile cum ar fi: nuanta, luminozitatea si saturatia culorii. Pigmentii sunt substante organice sau anorganice, insolubile, ce coloreaza prin acoperire diverse suprafete. Colorantii sunt materiale solubile, capabile sa coloreze alte materiale ce patrund in interiorul corpurilor si se fixeaza. 1.3. Transparenta, opacitatea. Puterea de acoperire Se numesc opace, corpurile ce nu pot fi strabatute de razele de lumina, si transparente cele ce permit luminii sa le traverseze (sticla, apa, cuartul, etc). Puterea de acoperire a pigmentilor este capacitatea acestora de a face vizibila culoarea suprafetei pe care sunt aplicati si se exprima prin cantitatea de pigment in grame pe metru patrat. Puterea de colorare, insa este data de repartitia granulometrica a pigmentilor, marimea particulelor, natura acestora si modul de prelucrare. 1.4. Rezistenta la lumina Pigmentii, in special cei organici, sufera modificari de culoare sub influenta luminii si in special sub influenta radiatiei ultraviolete. Pigmentii organici trec astfel prin procese de oxidare si scindare a moleculei, provocand denaturarea cromatica a suprafetei pictate. Actiunea luminii este conditionata de mai multi factori cum ar fi: lungimea de unda a radiatiei luminoase, calitatea pigmentului, forma de cristalizare, gradul de dispersie, natura liantului si cantitatea acestuia, prezenta substantelor cu actiune stabilizatoare.

1.5. Dispersabilitatea pigmentilor in lianti Prepararea culorilor este conditionata de umectarea pigmentilor de catre liant, aceasta capacitate depinzand de natura liantului, marimea particulelor de pigment si de procesul de dispersare. 1.6. Interactiunea pigmentilor intre ei si cu lianti. Unii pigmenti din categoria sulfurilor nu pot fi amestecati cu pigmenti pe baza de plumb sau cupru, intrucat se inegresc. De asemenea pigmentii pot interveni si in procesul de polimerizare a uleiului prin accelerarea sau franarea acestui proces. Pigmentii pot avea si efect sicativant, efect de incetinire a procesului de uscare, pot saponifica micsorand astfel puterea de acoperire. Liantul poate denatura si el pigmentii prin descompunerea hidrolitica si rancezirea uleiului cu efect de decolorare, imbatranirea peliculelor de ulei sau verni ce altereaza culorile originale, etc. Umiditatea joaca un rol important in procesul de denaturare cromatica. Sub actiunea prelungita a acesteia asupra pigmentilor se produc alterari cromatice ireversibile.

2. Clasificarea pigmentilor 2.1. Pigmentii albastri 2.1.1. Azurit Azuritul este un pigment natural obtinut din mineralul azurit. (carbonat bazic de cupru cu formula 2CuCO3 * Cu(OH)2 ).Sub influenta umiditatii acesta trece in malachit CuCO3 * Cu(OH)2. Azuritul este solubil in acizi, nu rezista la solutii alcaline, are o stabilitate buna. 2.1.2. Albastru egiptean Este un silicat de cupru si calciu. (CaO * CuO * 4SiO2) Are o culoare asemanatoare azuritului fin macinat, este stabil chimic, insolubil in acizi, rezistent la alcali. 2.1.3. Albastru ultramarin natural Este un pigment natural obtinut din mineralul lapis lazuli. Are o culoare albastra deschisa, este cristalizat in sistemul cubic. Chimic este un silicat de aluminiu si sodiu cu un continut de sulfuri. (2SNa2 * 3Na2O * 3Na2O * 3Al2O3 *6SiO2) Acesta rezista bine la caldura, lumina, alcali, nu rezista in mediu acid, sub actiunea umezelii se opacizeaza, este mai stralucitor in tehnici cu lianti dispersati in mediu apos decat in ulei (datorita indicelui de refractie scazut - 1,50). 2.1.4. Albastru smalt Este un pigment mineral, respectiv o sticla de potasiu cu oxid de cobalt. Are o putere de acoperire mica iar indicele de refractie este cuprins intre 1,46 si 1,55. Este stabil la lumina,

alcali si acizi. Albastru smalt sufera alterari cromatice in pictura in ulei (colorarea in brun) iar in cazul picturii murale acesta poate deveni un praf alb- grizat. Acesta este mai putin stabil din punct de vedere chimic, iar prin expunere in atmosfera acesta sufera si un proces fizic prin devitrificarea sticlei si cristalizarea sa. 2.1.5. Albastru de Prusia Din punct de vedere chimic, acesta este o ferocianura ferica [Fe(CN)6]3Fe4 si a fost inventat in anul 1740 la Berlin, de catre Diesbach. Acesta are o putere foarte mare de acoperire, este stabil la lumina, rezistent la acizi, dar nu si la alcalii. S-a folosit in pictura in tempera si ulei, iar in tara noastra in pictura murala a bisericilor de lemn si la icoane. 2.1.6. Albastru de cobalt Este un pigment sintetic descoperit in anul 1804 de Thenard. Acesta este un aluminat de cobalt ( CoO.Al2O3), rezistent la lumina, caldura cu o putere de acoperire moderata. 2.1.7. Albastru ceruleum Este un pigment mineral sintetic, respectiv stanat de cobalt, descoperit in anul 1805 de Hopfner. Acesta este rezistent la lumina, caldura, are putere de acoperire buna in tehnicile cu lianti aposi.

2.2. Pigmentii albi 2.2.1. Alb carbonat de calciu Carbonatul de calciu se obtine din roci sedimentare, creta, calcar si gresie, si din cele metamorfice. Ca pigment, acesta provine din calcit, creta, creta precipitata, alb de var, alb de scoici, corali, etc. Albul de var se obtine prin carbonatarea la aer a varului si este superior celorlalte tipuri de carbonat de calciu. Acesta este compatibil cu toti pigmentii, cu exceptia celor nerezistenti la var si nu rezista in mediu acid. 2.2.2. Albul de plumb Este un carbonat bazic de plumb, are o putere mare de acoperire, cu un indice de refractie ridicat, respectiv 2,9. Este sensibil la actiunea hidrogenului sulfurat din atmosefera si se inegreste, la fel si in prezenta pigmentilor sintetici pe baza de sulfuri. Este solubil in acizi si are un coeficient mare de absorbtie a razelor X. Acesta nu se mai foloseste in pictura din cauza toxicitatii ridicate.

2.2.3. Albul de zinc Este un pigment mineral, respectiv oxid de zinc ZnO, obtinut prima oara in anul 1782 . Are o putere de acoperire mai mica decat albul de plumb, nu este toxic, nu rezista la acizi si alcali. In contact cu umezeala, acesta absoarbe dioxid de carbon din aer si trece in carbonat bazic de zinc. 2.3. Pigmenti galbeni 2.3.1. Ocru Ocrurile sunt pigmenti minerali naturali, argile cu continut de oxid de fier. Acestia sunt foarte stabili la lumina, alcali, acizi diluati si au o putere mare de acoperire. Ocrurile sunt compatibile cu toate tipurile de lianti si pigmenti. Sunt higro-scopici, iar prin incalzire pierd apa si se transforma in ocru rosu. Culoarea acestora variaza in functie de gradul de hidratare a oxidului si de procentul de impuritati. 2.3.2. Auripigment Este o sulfura de arsen, folosita inca din antichitate. Este un pigment galben stralucitor, dar cu putere mica de acoperire. Este stabil la lumina si nu este afectat de acizii diluati si alcali. Datorita toxicitatii sale nu se mai foloseste in zilele noastre. 2.3.3. Galben de crom Este un pigment mineral sintetic, respectiv un cromat de plumb, descoperit in anul 1809 de catre Vauquelin. Are putere buna de acoperire, nu rezista la hidrogen sulfurat. Nici acesta nu se mai foloseste din cauza nivelului de toxicitate. 2.3.4. Galben de India Este un pigment natural de origine organic si este obtinut din urina vacilor hranite cu frunze de mango. Este rezistent la lumina, nerezistent la alcali si acizi. In prezent nu se mai comercializeaza. 2.4. Pigmenti rosii 2.4.1. Ocru rosu Este o argila pigmentata cu oxid de fier anhifru. Este foarte stabil la lumina, nu este afectat de alcalii, are o buna putere de acoperire si se usuca bina in ulei. Este compatibil cu toate tipurile de pigmenti si lianti. 2.4.2. Siena arsa Provine din calcinarea pamantului de Siena, are o putere de acoperire moderata si este compatibil cu toti pigmentii si liantii.

2.4.3. Oxid rosu de fier Poate fi natural sau sintetic. Cel natural, hematitul, are o culoare rosie inchisa, este foarte rezistent la lumina, la alcali si acizi si are o mare putere de acoperire. 2.4.4. Cinabru Este o sulfura de mercur si a fost cunoscut din antichitate. S-a folosit de asemenea si in picture murala de la Pompei. Poate fi natural sau sintetic. Se prepara pe cale uscata (incalzirea mercurului cu sulf) si pe cale umeda. Produsul artificial se comercializeaza ca vermilion. Are putere mare de acoperire, rezista bine la acizi si alcali dar nu si la lumina. Este compatibil cu toti liantii si pigmentii. 2.4.5. Miniu de plumb Este un oxid de plumb si se obtine prin incalzirea ceruzei sau litargei la 480 0 C. Este compatibil cu toti pigmentii, nu rezista la acizi si alcali, nu este stabil la lumina si aer. 2.4.6. Rosu de garanta Este un pigment preparat dintr-un colorant, alizarina, extras din planta Rubia Tinctorum. Garanta a fost folosita de catre greci, romani si egipteni pentru colorarea textilelor. Este instabil la lumina si are o putere mia de acoperire. 2.5. Pigmenti bruni 2.5.1. Umbra naturala si umbra arsa Este un pigment mineral natural, cu o putere buna de acoperire, rezistenta ridicata la lumina, acizi, alcali si este compatibila cu toate tipurile de pigmenti si lianti. Prin calcinare se deshidrateaza si trece in oxid de fier anhidru, astfel obtinandu-se umbra arsa. 2.5.2. Brun Van Dike Pigment de origine organica, instabil la lumina si se dizolva in ulei si verni. A fost folosit pentru prima oara in secolul al XVII- lea. 2.5.3. Asfalt Este o roca naturala amorfa, respectiv un amestec de hidrocarburi mixte aromatice si parafino- aromatice. A fost folosit (asfaltul de Siria) incapand cu secolul XVI de catre Doerner si Rembrandt. Nu este afectat de lumina si nu se recomanda in picture in ulei. 2.6. Pigmenti verzi 2.6.1. Pamant verde Este un pigment mineral natural, un hidrosilicat de fier, magneziu, aluminiu si potasiu, are putere mica de acoperire, este compatibil cu toti pigmentii si liantii si rezista la acizi si alcali.

2.6.2. Verde malachit Este un pigment mineral natural, respectiv un carbonat bazic de cupru. Nu rezista in mediu acid, rezista bine la lumina, este compatibil cu toti pigmentii si liantii neutri. 2.6.3. Verdigris Pigment folosit inca din antichitate , este obtinut prin actiunea otetului asupra cuprului. Varietatile de verdigris se impart in bazice si neutre. 2.6.4. Verde smarald Mineral sintetic fabricat in 1814. Este un aceto-arsenit de cupru, cu putere buna de acoperire, se descompune in mediu acid si la incalzire cu alcalii. Este foarte toxic, de aceea astazi nu se mai foloseste. 2.7. Pigmenti negri 2.7.1. Negru de carbune Acest pigment poate fi obtinut prin carbonizarea lemnului, oaselor si prin arderea combustibililor lichizi si gazosi. Negru de carbune a fost folosit cel mai mult in pictura murala, iar negru de fildes si de oase in pictura de sevalet. 2.7.2. Negru mineral Cel mai folosit este oxidul de fier magnetit, Fe3O4. Este foarte rezistent, are o putere mare de acoperire si este compatibil cu toti lintii si pigmentii. 2.8. Pigmenti violeti 2.8.1. Ultramarin violet Pigment mineral sintetic, este obtinut aproape la fel ca si ultramarinul albastru. Are aceleasi proprietati fizico-chimice ca si ultramarinul albastru. 2.8.2. Violet de mangan Pigment mineral sintetic, este un fosfat de mangan si amoniu. Nu este rezistent la acizi si alcali, este stabil la lumina si compatibil cu toti pigmentii. Puterea de acoperire a acestua este mare si nu este toxic.