Razboiul Rece

Razboiul Rece in care s-au angajat cele doua superputeri postbelice nu a fost un razboi tipic cu un inceput si un sfarsit, cu invingatori si invinsi. Sintagma razboi rece reprezinta un sentiment reciproc de ostilitate care isi avea originea in numeroasele lor diferende istorice si politice. Punctul de interes al Razboiului Rece a fost Germania, confruntare in privinta Berlinului din anii 1948-1949 fiind aproape de un conflict armat, dar sfarsitul acestei confruntari a insemnat o victorie pentru tabara occidentala, fara a se ajunge la o angajare militara. Aceasta demostratie controlata de forta a stabilizat Europa care, timp de cateva decenii, a fost cea mai stabila zona din lume, dar aproape s-au declansat ostilitatiile in Asia, incepand cu triumful comunismului in China si razboiul din Coreea. Acestea au dus la o accelerare a independentei Germaniei de Vest. Pentru URSS, aceasta perioada a fost un dezastru economic, insotit de nenumarate pierderi de vieti omenesti. Inlaturarea permanenta sau temporara, a amenintarii germane a coincis cu lansarea primelor bombe nucleare americane. Stalin avea o armata serioasa, ocupase mai toate statele din centru si estul Europei si avea numerosi aliati si slujitori fideli in toate statele comuniste din intreaga lume. Razboiul Rece i-a inlocuit initial pe germani cu americanii, care au devenit acum principalul dusman, dar dupa reinarmarea Germaniei de Vest a combinat cele doua amenintari cu una noua, americano-germana. Roosevelt dorea o alianta cu URSS impotriva Japoniei si chiar nu prea era interesat de Europa postbelica. Pentru Stalin, in august 1945, cand au fost lansate cele doua bombe mucleare americane asupra Japoniei, era limpede ca URSS neposedand armament strategic, nu poate lansa un atac direct asupra Stetelor Unite. Tot ce putea sa faca era sa faca in asa fel incat URSSsa reprezinte o amenintare la adresa Europei Occidentale, ceea ce i-ar putea descuraja pe americani sa atace Uniunea Sovietica. Dupa moartea lui Roosevelt, URSS nu mai este considerat un aliat ci un inamic de catre noul presendinte Truman. Politicienii americani aveau mult mai multa

libertate in alegerea unei alternative decat omologii lor rusi. Bomba nucleara a fost o arma militara folosita pentru a pune capat razboiului cu Japonia, dar si o arma politica folosita pentru a zdruncina puterea rusilor. Razboiul a facut din Statele Unite o putere majora in Europa cu importante efective militare cantonate aici si avand privilegiul de a avea in dotare armamanet nuclear. Statele Unite doreau sa exercite presiuni asupra Moscovei din doua directii: Pentru ca guvernele de coalitie sa fie cu adevarat reprezentative pentru vointa populara a electoratului din tarile aflate sub controlul rusilor Pentru a li se permite reprezentantilor americanisi britanici din Comisiile Aliate de Control din tarile eliberate sa aiba aceeasi autoritate ca si colegii lor rusi. Pentru a exercita aceasta presiune americanii s-au bazat pe faptul ca bomba nucleara aflata in posesia lor ii va face pe liderii sovietici sa se gandesca de doua ori inainte de a adopta o politica diferita de cea stabilita de comun acord. Truman a luat Grecia si Turcia sub aripa ocrotitoare a Americii si a promis ajutor material statelor amenintate de comunism. Trei luni mai tarziu Statele Unite au initiat planul Marshall prentu a preveni colapsul economic al Europei. La sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial, Statele Unite, URSS si Marea Britanie pareau a fi de acord in privinta a doua propuneri fundamentale: de a tine Germania sub o stricta supraveghere si de a pastra Germania nedivizata. Insa in mai putin de 10 ani, Germania era impartita in doua state separate, fiecare din ele mai ales cel occidental jucand un rol din ce in ce mai important in politica internationala. Decizia luata asupra frontierelor Germaniei a fost o victorie pentru rusi, astfel Germania pierzand apropa eun sfert din teritoriul ei dinainte de 1938. In locul solutiei federalizarii Germaniei, au preferat solutia divizarii Germaniei. Cei care sustineau ideea federalizarii erau francezii. Berlinul a fost exclus din sistemul zonal si plasat sub autoritatea unei comisii aliate comune, Kommandatura. Rusii aveau o pozitie privilegiata in Berlin.

In 1949 occidentalii au avut o victorie asupra Berlinului, unde au transformat zona apuseana a Germaniei intr-un stat suveran si intr-un membru inarmat al aliantei euro-americane impotriva URSS. La 20 septembrie 1949 ia fiinta Republica Federala Germana cu capitala la Bonn, iar Adenauer devine cancelar. La exact un an dupa constituirea RFG reinarmarea ei a devenit o problema stringenta: ca rezultat al izbucnirii razboiului din Coreea in iunie 1950. Alianta occidentala creata pentru a purta Razboiul Rece a fost creata la 4 aprilie 1949, in timpul blocadei Berlinului. Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord era o asociatie de 12 state care interveneau in fiecare stat daca acesta va fi atacat. Grecia si Turcia adera la NATO in 1952, iar RFG in 1955. Crearea NATO a reprezentat confirmarea dizolvarii aliantei create in timpul celui de-al doilea razboi mondial. In timp ce suprematia le era garantata americanilor de bomba nucleara, rusii au dobandit superioritatea datorita puterii pe care o aveau de a controla Europa prin mobilizarea trupelor sovietice pe mare parte din suprafata acesteia. In 1948, Stalin propune retragerea tuturor trupelor straine din Germania, dar propunerea sa a fost considerata o simpla stratagema pentru a-i indeparta pe americani, in timp ce rusii ramaneau in continuare in proximitatea Germaniei. Razboiul din Coreea a contribuit de asemenea la inrautarirea situatiei. Zona de Est a Germaniei a devenit in martie 1954 un stat separat sub numele de Republica Democrata Germana. Integrarea Germaniei de Vest in tabara tarilor occidentale a marcat sfarsitul ocupatiei si negocierea unor acorduri care sa consfiinteasca deopotriva alianta dintre Germania Federala si alte state ociidentale, precum si posibilitatea acestora de a avea una numit control asupra reinarmarii Germaniei. In mai 1952 la Bonn a fost semnat un acord privind suprimarea statului de ocupatie, iar a doua zi a fost semnat Tratatul privind crearea Comunitatii Defensive Europene. Parlamentul francez a refuzat sa ratifice un tratat care contribuia la refacerea fortei militare a Germaniei. Uniunea Europei Occidentale este o grupare politica si militara reprezentata prin Tratatul de la Paris din octombrie 1954. Rusii s-au opus cu tarie pentru a impiedica aderarea Germaniei Federale la NATO.

Dupa moartea lui Stalin in martie 1953, Hrusciov si Malenkov si-au impartit dorinta de putere in doua echipe: Malenkov si alti 4 alcatuiau plutonul fruntas al guvernului, iar Hrusciov si alti 4 formau secretariatul partidului pana in 1955. Superioritatea lui Hrusciov a durat din 1957 pana in 1964. Mandatul luiHrusciov a reprezentat un scurt si expeditiv preludiu, in timpul caruia toate energiile sale au fost concentrate impotriva dusmanilor sai din tara, precum si o mai lunga perioada care a scos la iveala temperamentul sau excentric. Aceasta a doua perioada include evenimente majore: manifestatii in Polonia si Ungaria, lansarea primei rachete Sputnik, ridicarea zidului Berlinului, iremediabile neintelegeri cu China, tentativa sa de a instala rachete nucleare in Cuba. Prin tratatul de la Varsovia, URSS a obtinut dreptul de a avea trupe stationate in Ungaria si Romania, nu a pierdut nimic din punct de vedere strategic renuntand la drepturile pe care le-a obtinut dupa razboi in Austri ocuoata, precum si dreptul concomitent de acces prin teritoriile adiacente. Tentativa de astopa reinarmarea RFG, ce constituia un obiectiv al aliantei antisovietice, a esuat. Realitatea puterii pe care o reprezenta in acel moment URSS a fost subliniata de faptul ca administratia americana nu numai ca nu a luat nicio masura, dar nici macar nu a dat de inteles ca ar avea aceatsa intentie. Construirea zidului Berlinului a fost un act provocator pe care Statele Unite l-au acceptat ca atare si care l- a ajutat probabil pe Hrusciov sa aprecieze cat de departe poate merge cu aceste provocari. De asemenea Hrusciov s-a ajutat de Fidel Castro si de Cuba pentru a construi o baza militarasovietica care sa constituie o amenintare directa la adresa Stelor Unite. In 1956 Hrusciov a amenintat vag ca va folosi armament nuclear in anumite zone, pe care nu le-a mentionat, cu scopul de a inspaimanta guvernele si populatia Marii Britanii si Frantei si pentru a castiga credit in lumea araba, iar dupa episodul U2 din 1960 el a amenintat natiuni mai mici cu un atac nuclear in cazul in care acestea le-ar facilita americanilor misiunile de recunoastere. Pentru orice eventualitate ambele parti si-au rezervat armamentul nuclear una pentru cealalta si au devenit tot mai preocupate sa nu permita altor natiuni sa-si creeze propriul arsenal

nuclear. Si, totusi, una dintre cele mai sinistre consecinte ale Razboiului Rece a fost amanarea realizarii unui interes comun, pana cand alte doua puteri, Franta si China, au devenit puteri nucleare. In 1970 a fost infiintat un tratat pentru renuntarea la armele nucleare. Douazeci de ani mai tarziu peste o suta de state semnasera tratatul. Statele care au refuzat sa semneze tratatul erau Franta, China, Africa de Sud, Israel, India, Pakistan, Argentina, Brazilia. Singurul progres inregistrat in constituie un acord intre cele doua superputeri, incheiat in 1974, care nu a fost ratificat decat in 1990 si care prevedea limitarea testelor nucleare sub pamant, si un alt acord in 1976, ratificat de asemenea in 1990. In timpul Razboiului Rece statele nucleare au incercat sa impedice proliferarea armelor nucleare in schimbul promisiunilor pe care le-au facut de a-si reduce propriul arsenal nuclear, dar facand foarte putin pentru a-si onora aceste promisiuni, ele nu au facut practic nimic nici pentru a curma proliferarea armamentului nuclear. Un element deosebit in competita dintre superputeri, care i-a conferit un caracter global, a fost sporirea in anii 1970 a puterii maritime a sovieticilor. Pe parcursul anilor 80, superputerile au incetat sa mai fie privite ca fiind situate undeva deasupra tuturor celorlalte state si sa constituie o specie aparte.