Sunteți pe pagina 1din 56

CAP. V.

Primele societãþi cu economie de producþie.


Neoliticul ºi Eneoliticul
(Mil. IX/VIII - IV/III bc)
V. 1. Consideraþii generale, terminologie, periodizare ºi
cronologie
Societatea umanã a cunoscut, începând cu Epipaleoliticul - Mezoliticul, o
nouã cadenþã, mai acceleratã, a dezvoltãrii sale istorice, în unele zone, fapt care s-a
repercutat în apariþia unor noi ºi complexe elemente ale structurilor economice,
sociale ºi spirituale la nivelul Epocii neolitice. Neoliticul face trecerea spre
Protoistorie, definind una dintre cele mai însemnate transformãri culturale
înregistrate de societatea umanã. Ulterior, în interiorul acestei perioade istorice, s-a
dezvoltat Epoca eneoliticã (chalcoliticã) care a reprezentat o altã etapã de
remarcabil progres al civilizaþiei ºi culturii.
Cercetãrile arheologice, efectuate în secolul al XIX-lea, au condus la
descoperirea a numeroase vestigii realizate din piatrã ºlefuitã ºi ceramicã. Pe baza
acestor materiale, analizate ºi interpretate din punct de vedere tipologic, a fost
decelatã Epoca nouã a pietrei Neoliticul (gr. neos / íÝïò = nou, lithos / ëéèïò -
piatrã) sau epoca pietrei ºlefuite, în acest sens fiind cunoscute contribuþiile lui:
John Lubbock (1865), Georg Nilson (1868), Gabriel de Mortillet (1883). În secolul
al XX-lea, Richard Pittioni propunea pentru aceastã epocã, având în vedere
importanþa producþiei ceramice, termenul de Keramikum, caracteristicile sale
fiind stabilite în urma unor asidui cercetãri care continuã ºi astãzi.
Astfel, încã din 1929, preistoricianul britanic Gordon V. Childe,
interpretând descoperirile arheologice avute la dispoziþie ºi însumând toate
achiziþiile tehnologice ºi structurale care sunt proprii noii epoci a pietrei, care
pãreau atunci oarecum sincrone ºi acumulate dintr-o datã, vorbea de o “revoluþie
neoliticã”, comparabilã, prin amploare ºi consecinþe, evident respectând
diferenþele temporale, cu “revoluþia urbanã” sau cu “revoluþia industrialã”, din
timpurile moderne. Se aduceau, ca argumente, pentru justificarea modificãrilor
profunde, determinate de noul mod de viaþã: trecerea la practicarea cultivãrii
plantelor ºi creºterii animalelor, realizarea uneltelor de piatrã cioplitã, ºlefuitã ºi
perforatã, confecþionarea ceramicii, sedentarizarea comunitãþilor umane etc.
Acelaºi specialist a schiþat ºi un scenariu asupra felului în care s-a trecut la noul
mod de viaþã, punând accent pe factorii climatici, obiectivi, specifici începutului
Holocenului, care ar fi forþat unele comunitãþile umane sã adopte un nou
comportament economic, social ºi spiritual, model cunoscut sub denumirea de
146 Dumitru Boghian
ipoteza oazelor. Cu toate acestea, multã vreme Neoliticul a fost caracterizat drept
Epoca pietrei ºlefuite, înþelegându-se cã noua tehnologie de confecþionare a
uneltelor ºi armelor de piatrã ar fi fost determinatã.
Cercetãrile arheologice, efectuate dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, ºi
utilizarea unor metode moderne de datare ºi interpretare a vestigiilor au permis
reconsiderarea vechilor concepþii ºi abandonarea parþialã a noþiunii de “revoluþie
neoliticã”, care a fost, tot mai frecvent, înlocuitã cu cea de “transformare”, de
“evoluþie neoliticã”, procesul desfãºurându-se gradual, poziþie la care subscriem
ºi noi, avându-se în vedere cã cele mai multe dintre trãsãturile noului mod de viaþã
au fost inventate la sfârºitul Paleoliticului superior ºi în Epipaleolitic - Mezolitic,
când a devenit tot mai evidentã schimbarea felului în care comunitãþile umane îºi
procurau resursele alimentare sau cum realizau o serie de progrese tehnologice, cu
implicaþii deosebite. Aceste modificãri s-ar datora nu numai factorilor obiectivi,
menþionaþi anterior, ci ºi celor subiectivi, cum ar fi intervenþia directã, conºtientã ºi
intenþionatã a omului în naturã, acesta transformându-se treptat, din “prãdãtor” ºi
consumator (vânãtor, culegãtor, pescar etc.) în producãtor propriu-zis (cultivator
de plante ºi crescãtor de animale, în principal), cu un ansamblu de schimbãri
secundare, un nou comportament economic al omului, adaptativ ºi preventiv
alimentar, în faþa noilor provocãri apãrând elementele economiei de producþie,
transmise, de atunci, pânã în prezent.
În acelaºi timp, au fost definite zonele de invenþie, primare, (numite ºi
nucleare), ale noului mod de viaþã, în care a avut loc o neolitizare prin evoluþie:

Fig. 77. Semiluna fertilã (dupã American Society of Agronomy)


Primele societãþi cu economie de producþie 147
Semiluna fertilã din Orient: între Litoralul estic al M. Mediterane ºi Zagrosul
irakiano-iranian, cu extensie în regiunea anatolianã (fig. 77), zona chinezã ºi
extrem-orientalã, zona mezoamericanã ºi cea africanã (saharianã), precum ºi
modurile ºi cãile de difuzie ale acestuia în zonele secundare ºi terþiare de
neolitizare, din Europa, Asia ºi Africa, direct, prin migraþie, cucerire ºi colonizare,
sau indirect, prin aculturaþie, schimburi ºi influenþe.
Fiecare dintre aceste zone a avut particularitãþile, cãile ºi ritmurile sale
proprii de dezvoltare. Între toate aceste regiuni, care au cunoscut o neolitizare prin
evoluþie, este demonstratã întâietatea temporalã a Orientului Apropiat, spaþiu în
care s-au produs mai devreme o serie de mutaþii paleogeografice specifice
Holocenului (încãlzirea generalã a climatului care a generat în Orient o anumitã
ariditate, care nu este contradicþie cu denumirea de Semilunã fertilã) cu impact
pentru expansiunea gramineelor sãlbatice ºi a animalelor erbivore, în special, care
au fost, ulterior, domesticite. La acestea, s-a adãugat o anumitã presiune
demograficã, asupra paleogeografiei postglaciare ºi holocene, mai mult sau mai
puþin darnice, ºi tendinþa spre o sedentarizare mai accentuatã, toate generând un
comportament adaptativ al comunitãþilor umane, “grãbind” astfel trecerea cãtre
noul mod de viaþã, printr-o exploatarea intensivã a resurselor, omul începând sã
opereze prima intervenþie majorã în cadrul geografic, creând un alt ecosistem, în
interiorul celui natural, mediul antropic, vorbindu-se de o “revoluþie neoliticã cu
spectru larg” ( R. Braidwood).
În acelaºi timp, Orientul Apropiat a fost, la sfârºitul Paleoliticului superior
ºi în Epipaleolitic - Mezolitic, zona cea mai dezvoltatã dând tonul multor invenþii
tehnologice, economice, sociale ºi spirituale. De aceea, aceastã regiune a fost, în
diferite timpuri preistorice, un loc geografic central, o punte ºi o arie de
convergenþã culturalã, unde s-au întâlnit experienþele diverselor comunitãþi umane
de pe trei continente: Asia, de vest-sud-vest, Africa de nord ºi nord-est ºi Europa de
sud-est. În acest spaþiu larg din jurul Mediteranei orientale, unde se poate constata
o continuitate neîntreruptã între Paleoliticul superior - Epipaleolitic - Mezolitic -
Neolitic, s-au întâlnit, în mod fericit, premisele naturale, cu diferitele tipuri de
experienþe umane, generându-se ºi potenþându-se schimbãrile comportamentale ºi
spirituale specifice noului mod de viaþã ºi gândire.
Trãsãturile modului neolitic de viaþã ºi de gândire sunt deosebit de
complexe ºi s-au acumulat treptat, în funcþie de ritmurile de dezvoltare ale
diferitelor comunitãþi umane. De aceea, în literatura de specialitate, se vorbeºte de
noua perioadã istoricã fãrã a fi acumulate, în mod obligatoriu, toate componentele
sale. Astfel, pentru începuturile epocii, este folositã, adesea, noþiunea de Neolitic
aceramic (Preceramic, Pre-Pottery Neolithic, Akeramikum), stabilit de
Kathleen Kenyon, în anii '50 ai secolului al XX-lea, pentru o perioadã destul de
îndelungatã în care, deºi s-a trecut la noul mod de viaþã, nu a fost, încã, inventatã
ceramica, cunoscut ºi sub numele de Protoneolitic. De asemenea, mai este
cunoscut ºi termenul de Subneolitic, desemnând modul de trai al comunitãþilor
umane aflate la periferia Lumii Vechi, care au adoptat unele componente ale
Neoliticului, fie cultivarea plantelor, fie creºterea unor animale domestice, fie
confecþionarea ceramicii, lipsind alte elemente. În acelaºi timp, în unele zone, cum
ar fi, de exemplu, arhipelagul nipon, ceramica era cunoscutã încã din fazele
148 Dumitru Boghian
Pre-Jômon (aprox. 12500 - 10000 bc), dar comunitãþile respective continuau ºã
practice un mod de viaþã bazat vânãtoare, pescuit, cules, fiind vorba, în acest caz,
de un Neolitic ceramic fãrã producþie propriu-zisã de hranã.
Totodatã, existã mai mulþi termeni prin care se defineºte cea de-a doua
parte a Neoliticului, când, pe lângã piatrã, au început sã fie utilizate ºi unele metale:
arama, aurul, argintul. Pentru a desemna perioada inauguratã de acest progres
tehnologic major, încadrat în categoria pirotehnologiilor, este întrebuinþat
termenul de Eneolitic (lat. aeneus = aramã, gr. Lithos / ëéèïò - piatrã),
(Äneolithikum, Enéolithique, Eneolithic), sinonim cu cel de Chalcolitic
(gr. khalcos / ÷áëêùò = aramã). Pentru unele zone, în care cantitatea de piese de
aramã este mare, chiar dacã nu o depãºeºte pe cea a uneltelor ºi armelor de piatrã, a
fost întrebuinþatã ºi denumirea de epocã a aramei (Kupferzeit, Âge du Cuivre,
Copper Age) sau vârsta pietrei ºlefuite ºi a aramei (Steinkupferzeit, Âge de la
Pierre et du Cuivre, Stone and Copper Age). Deºi are ºi o conotaþie tehnologicã,
legatã de invenþia ºi practicarea metalurgiei aramei, Epoca eneoliticã s-a
caracterizat printr-o serie de procese istorice deosebit de importante, marcând un
apogeu al Neoliticului.
În ceea ce priveºte periodizarea ºi cronologia, Epoca nouã a pietrei,
cuprinsã între mileniile IX / VIII - IV / III bc, poate fi divizatã în douã perioade
distincte, cu evidente legãturi între ele: Neoliticul propriu-zis (mileniile IX / VIII -
VI / V bc) ºi Eneoliticul ( mileniile VI / V - IV / III bc), fiecare cu subdiviziunile
sale timpuriu, mijlociu ºi târziu).
Aceastã periodizare generalã este completatã, de câte ori este cazul, cu

Orient mil. IX/VIII - VI/V bc


Neoliticul
Neoliticul Europa mil. VII/VI - V/IV bc
(Epoca pietrei ºlefuite)
Eneoliticul Orient mil. VI/V - IV/III bc
(Chalcoliticul)
Europa mil. V/IV - IV/III bc
Periodizarea generalã a Neoliticului ºi Eneoliticului oriental ºi european
periodizãrile zonale ºi microregionale, surprinzându-se mai bine specificitãþile de
dezvoltare istoricã.
Neolitizarea, ca proces complex de trecere, prin evoluþie, la noul mod de
viaþã neolitic, petrecut în mileniile al X-lea al VIII-lea bc, îºi are, indubitabil,
originea în zona Semilunii Fertile a Orientului Apropiat (sud-estul Anatoliei,
Podiºul Iranian, Zagrosul Irakian, cursul mijlociu al Eufratului ºi Tigrului, litoralul
estic al Mãrii Mediterane Levantul pânã la þãrmul Mãrii Moarte).
În lumea ºtiinþificã nimeni nu contestã, astãzi, întâietatea Orientului
Apropiat în configurarea celor mai multe caracteristici ale noului mod de viaþã, dar,
în decursul cercetãrilor, au apãrut mai multe teorii care încearcã sã explice
neolitizarea secundarã ºi/sau terþiarã, prin rãspândirea agriculturii ºi, deci,
rãspândirea noului mod de viaþã, dintre acestea putând fi citate: teoria avansãrii în
Primele societãþi cu economie de producþie 149
valuri, teoria graniþelor ºi a aculturaþiei ºi teoria dezvoltãrii autohtone,
neputându-se acorda credit deplin doar unuia din aceste modele, împletirea lor
explicând mai nuanþat realitatea istoricã de altãdatã.
Astfel, din aceastã arie primarã, zisã “nuclearã”, noul mod de viaþã ºi de
gândire s-a difuzat direct, prin migraþie ºi colonizare, sau indirect, prin
aculturaþie, în regiunile din jurul Semilunii fertile: valea Nilului, vãile inferioare
ale Tigrului ºi Eufratului, centrul ºi vestul Anatoliei, sud-estul Europei, Dunãrea
mijlocie ºi inferioarã, zona circummediteraneanã, Transcaucazia, valea Indusului
etc., unde existau deja o serie de paºi fãcuþi pe calea unui mod de viaþã bazat, în
special, pe producþia de hranã, acestea putând fi considerate, fãrã teama de a greºi,
zone secundare de neolitizare, existând, în paralel, ºi alte zone de neolitizare
primarã, cum au fost: regiunea extrem-orientalã, zona mezoamericanã ºi, poate,
una africanã, saharianã (?). La rândul lor, comunitãþile umane, din aceste regiuni,
în procesul firesc de dezvoltare, petrecut în diferite etape istorice, s-au rãspândit în
zonele neolitice terþiare: Europa vesticã ºi de nord, unele regiuni din Africa ºi
Asia etc.
În mod asemãnãtor, dar cu alte specificitãþi, s-a desfãºurat trecerea la
modul de viaþã ºi de gândire eneolitic. Astfel, progresele specifice noii perioade a
eneoliticului (noile stadii atinse de cultivarea plantelor, caracterizatã prin utilizarea
arãturilor, cu ajutorul tracþiunii animalelor ºi irigaþii, ºi de creºterea animalelor,
organizarea superioarã a habitatului uman, înmulþirea, extinderea, diversificarea ºi
perfecþionarea aºezãrilor urbane ºi cvasi-urbane, a structurilor sociale, în care
ierarhiile economico-politice, militare ºi religioase erau tot mai evidente,
metalurgia propriu-zisã a aramei, bazatã pe reducere, topire ºi turnare, lucrarea
perfecþionatã a ceramicii, la roata olarului ºi arderea în cuptoare perfecþionate,
extinderea ºi perfecþionarea meºteºugurilor ºi relaþiilor comerciale, configurarea
unei spiritualitãþi, în cadrul cãreia existau panteonurile politeiste ºi divinitãþi
proeminente cu atribute solare) au apãrut, chiar dacã s-au manifestat deosebit sub
aspectul modalitãþilor ºi ritmurilor, tot în zona orientalã, prefigurând marile
civilizaþii cunoscute la începuturile Istoriei universale vechi, sumerianã în special.
Aceste faze de genezã, evoluþie ºi difuzie a modului de viaþã ºi de gândire
neoliticã ºi eneoliticã s-au desfãºurat în timpuri ºi cu ritmuri ºi intensitãþi
diferite, în funcþie de diverse cauze ºi condiþii, care au presupus numeroase etape
de continuitate ºi discontinuitate, ultima fiind mai evidentã din punct de
vedere arheologic.
Omul Neoliticului ºi Eneoliticului reprezintã fazele evoluate ale lui Homo
sapiens recens, fãrã deosebiri esenþiale, biologice, economice, sociale, culturale ºi
comportamentale faþã de tipurile umane ulterioare. Acesta a dezvoltat, în
complexul proces de adaptare la mediu, o serie de particularitãþi, nu atât biologice
cât comportamentale ºi culturale. În acelaºi timp, diferenþele de culoarea pielii ºi
pãrului, de formã ºi culoare a ochilor, de înãlþime, indice cranian etc., nu
marcheazã inegalitãþi rasiale între oameni, ci se înscriu în variabilitatea fireascã a
lui Homo sapiens sapiens, care, în anumite condiþii, favorabile sau mai puþin
favorabile, a creat forme superioare de culturã materialã ºi spiritualã.
De asemenea, se observã cã, în Neolitic ºi Eneolitic, au avut loc o serie de
suprapuneri ºi amestecuri antropologice ºi lingvistico-culturale, din care au
150 Dumitru Boghian
rezultat, în urma unor complicate procese etno-culturale de individualizare,
migraþie, simbiozã ºi asimilare, marile familii de popoare ºi limbi, care au fost, mai
apoi, cunoscute ºi înregistrate în izvoarele scrise. Astfel, se poate plasa în Neolitic
ºi Eneolitic procesul de configurare a marilor grupe de limbi semite, hamite, indo-
europene, extrem-orientale, africane, americane precolumbiene, acestea
evoluând, ulterior, spre ceea ce se cunoaºte istoric, în Epocile bronzului ºi fierului.

V. 2. Trãsãturile modului de viaþã ºi de gândire în


Neolitic ºi Eneolitic
Neoliticul ºi Eneoliticul, luate în ansamblu ºi/sau separat, s-au caracterizat
printr-un ansamblu de achiziþii tehnologice, economice, sociale, comportamentale
ºi spirituale care au influenþat în chip decisiv evoluþia ulterioarã a societãþii umane:
cultivarea plantelor ºi dezvoltarea agriculturii, domesticirea ºi creºterea
animalelor, invenþia ºi utilizarea pirotehnologiilor: ceramica ºi metalurgia aramei,
perfecþionarea confecþionãrii ºi funcþionalitãþii utilajului litic cioplit, realizarea
unui bogat utilaj ºi armament litic ºi osteologic ºlefuit ºi perforat, sedentarizarea
mai accentuatã a habitatului ºi comunitãþilor umane, diversificarea ºi evoluþia
formelor de organizare socialã, cristalizarea formelor mentalului colectiv, a
manifestãrilor magico-religioase ºi artistice etc.
Una dintre cele mai importante modificãri comportamentale umane,
realizatã în Neolitic, este cea legatã de trecerea de la stadiul preistoric, de
“prãdãtor” ºi consumator, la cel protoistoric ºi istoric, de producãtor al
resurselor alimentare ºi al altor bunuri, fãrã ca noua epocã sã însemne numai o
“revoluþie alimentarã”. Dezvoltarea unei economii de producþie s-a materializat
în practicarea agriculturii ºi creºterii animalelor, a meºtesugurilor casnice,
comunitare ºi intercomunitare, a schimbului regulat de produse, uneori pe distanþe
foarte mari, modificând locul ºi rolul omului în cadrul ecosistemului. Toate acestea
au fost urmarea fireascã a acþiunii unui complex de factori economici, sociali ºi
spirituali, ºi au avut profunde urmãri în modul de viaþã ºi de gândire al societãþilor
neolitice ºi eneolitice, diversificate din ce în ce mai mult.

V. 2. 1. Cultivarea plantelor ºi dezvoltarea agriculturii


Dupã ce mai bine de 95 % din existenþa sa preistoricã omul a trãit din
vânãtoare ºi cules, la sfârºitul Paleoliticului superior ºi în Epipaleolitic -Mezolitic,
comunitãþile umane din zona orientalã ajunseserã, probabil, într-un stadiu avansat
al culesului, acela al recoltatului, un fel de exploatare controlatã a gramineelor
sãlbatice, practicat, mai ales, de femei, care a avut ca urmare cunoaºterea
trãsãturilor plantelor ºi a comportamentului biologic al acestora, etapã esenþialã în
trecerea la cultivarea plantelor. Dacã vânãtoarea ºi culesul au fost instinctive ºi
ereditare, agricultura reprezintã un comportament economic ºi social
eminamente cultural, învãþat ºi transmis din generaþie în generaþie, de-a lungul a
aproximativ 10000 de ani (cca. 500 de generaþii), realizându-se progrese
impresionante, care au marcat în chip decisiv evoluþia ulterioarã a umanitãþii:
Primele societãþi cu economie de producþie 151
explozia demograficã neoliticã, expansiunea economicã ºi tehnologicã, apariþia
oraºelor-state, “revoluþia” spiritualã, apariþia scrisului etc. ºi “trecerea” la istoria
propriu-zisã.
Dintre numeroasele plante comestibile cunoscute (cu fructe, tulpini,
frunze, rãdãcini ºi tuberculi comestibili), gramineele sãlbatice au jucat, încã de la
sfârºitul Paleoliticului superior, un rol tot mai important, remarcându-se grâul
sãlbatic (speciile Triticum boeticum ºi Triticum dicoccoides), orzul sãlbatic
(Hordeum spontaneum) ºi ovãzul sãlbatic (Avena) etc. Astãzi, zona de rãspândire
naturalã a gramineelor sãlbatice se aflã în sud-estul Turciei, la mai mult de 150 km
nord de siturile de la Mureybet ºi Abu Hureyra, unde erau destul de bine
reprezentate în Neolitic. În zonele de rãspândire secundarã, gramineele sãlbatice se
asociazã agriculturii ca plante sãlbatice. În habitatul lor natural, gramineele
sãlbatice au fost foarte afectate de pãscutul turmelor de animale (oi, capre, vaci) ºi
ºi-au redus drastic aria de rãspândire, aºa cum s-a întâmplat, de altfel, ºi cu arborii
ºi arbuºtii.
În aºezarea de la Ohalo II, în valea Iordanului, grâul, orzul ºi ovãzul
sãlbatic erau culese ºi consumate pe la 20000 bc, ulterior natufienii, zarzienii ºi
sebilienii dovedind o deosebitã predilecþie pentru aceste plante, lamele ºi lamele de
silex, obsidian ºi piatrã cu lustru fiind interpretate ca elemente componente de
seceri ºi cuþite de secerat, iar râºniþele de mânã descoperite, împreunã cu
frecãtoarele/zdrobitoarele respective, pun problema “mãcinãrii” grãunþelor
obþinute. În valea Nilului, culegerea ºi consumarea gramineelor sãlbatice, mai ales
a orzului, era cunoscutã dupã 13000 BC, aºa cum s-a sesizat în aºezarea de la Nabta
Playa (zona Gilf el-Kebir, în Sahara egipteanã).
De asemenea, în intervalul 20000-7000 bc, se cunoºteau ºi se consumau
seminþele de orz, ovãz, linte (Lens sp.), mãzãriche (Vicia sp.) etc. în grota Franchthi
(Grecia), iar în unele peºteri Epipaleolitice - Mezolitice ca cele de la La Balma de
l'Abeurador ºi La Baume Fontbrégoua din Franþa ºi Uzzo (Sicilia, Italia) s-au
descoperit o serie de leguminoase: lintea (Lens esculenta), mãzãroiul (Lathyris
cicera), mãzãrichea (Vicia ervilia), mazãrea (Pisum sativum), punând problema
existenþei unui centru nord-mediteranean de domesticire, alãturi de care se adaugã
ºi descoperirile de tip Lepenski Vir-Vlasaè-Schela Cladovei, cu graminee
Cerealia, susþinându-se, cu titlu de ipotezã, ºi existenþa unui centru balcanic de
trecere la cultivarea plantelor.
Domesticirea cerealelor a fost o importantã achiziþie culturalã a omului,
care a determinat, din punct de vedere biologic, un rãspuns genetic la nivelul
populaþiilor de graminee, provocat printr-o selecþie conºtientã, o manipulare voitã
de cãtre specia umanã. Agricultura intenþionatã implicã obligatoriu obþinerea de
seminþe vizând reproducerea acestora, pe când agricultura pre-domesticã se
caracterizeazã doar prin culegerea ºi folosirea de plante sãlbatice, ca prelungire a
culesului.
Astfel, cerealele devin o sursã importantã de hranã, cu deosebite avantaje
principale ºi secundare, deoarece sunt foarte bogate în hidraþi de carbon (zaharuri
ºi amidon) ºi, implicit, în calorii, zdrobite putând fi pregãtite sub formã de fierturi,
terciuri ºi turte, iar prin fermentare, în special orzul, conducea la obþinerea berii, o
bãuturã slab alcoolizatã, atestã în Orient din Neolitic.
152 Dumitru Boghian
De asemenea, seminþele de graminee pot fi pãstrate, în anumite condiþii
stabile, chiar în urma unor tratamente termice, vreme mult mai îndelungatã, în
comparaþie cu produsele oferite alte plante, iar pãrþile fibroase paiele ºi pleava,
tocate sau nu, au fost întrebuinþate în diferite scopuri: degresanþi pentru lutuielile
de locuinþã, pentru speciile ceramice uzuale, aºternut pentru oameni ºi animale,
chiar hranã, pentru acestea din urmã. Alãturi de gramineele sãlbatice, au fost
culese, aºa cum am vãzut, unele plante leguminoase, oleaginoase, textile, precum
ºi fructele unor arbori ºi arbuºti, pe care, mai apoi, le-au cultivat în sistem domestic,
completându-se, astfel, registrul alimentar al omului preistoric ºi protoistoric.
Drumul de la cules/recoltat la culturã a fost destul de lung, complex ºi
insuficient de clarificat, pânã acum. Comportamentul prevãzãtor al omului,
observaþia, experimentul ºi chiar întâmplarea au jucat un rol, important, primele
unelte ale cultivatorilor nefiind deosebite esenþial de cele ale culegãtorilor, iar
cunoºtinþele acestora au fost folosite ºi transmise conºtient. În acelaºi timp,
cultivarea primitivã a plantelor a fost practicatã, probabil în prelungirea
obiceiurilor de cules, de cãtre femei, fapt care s-a rãsfrânt pe plan spiritual în
naºterea ideilor despre Terra Genitrix (Pãmântul-Mamã), componentã de bazã a
cultului fertilitãþii ºi fecunditãþii, foarte elaborat, atât de caracteristic Neoliticului,
cu paleodivinitãþile sale, prezente în cadrul tuturor religiilor antice ale
producãtorilor.
De asemenea, trebuie arãtat cã elementele unei agriculturi primitive se
observã în vãile marilor fluvii ºi râuri ale Orientului, multe din procedeele
cunoscute ulterior prefigurându-se în aceastã perioadã (mai ales semãnatul în
aluviunile aduse de ape, folosirea câmpurilor de cultivat de pe terasele de luncã sau
din albiile majore precum ºi cele din oaze, obþinerea unor terenuri agricole prin
defriºare ignicã, “deplasarea” periodicã a ogoarelor, în urma epuizãrii fertilitãþii
naturale a pãmântului, în alte zone din regiunea stãpânitã de comunitate,
inventarea modalitãþilor de stocare a rezervelor ºi metodele de irigaþie care erau
specifice Neoliticului pe deplin cristalizat).
În aceastã etapã, de început a Neoliticului, este vorba de o agriculturã
extensivã, probabil de tipul grãdinãritului, periodic ºi itinerant, cu mijloace încã
modeste, beþele de cultivat ºi sãpãligile de piatrã, corn, os ºi lemn, secerile de os sau
lemn, cu lame de silex sau piatrã, fiind unelte predilecte, dar care putea, potrivit
calculelor specialiºtilor sã asigure o recoltã de 3-5 ori mai mare decât s-a cultivat
(pentru comparaþie, în Sumer, unde exista o agriculturã bazatã pe irigaþie, produsul
era mai mare de aproximativ 86 de ori decât sãmânþa pusã în pãmânt), necesitând o
cantitate mult mai mare de muncã decât ocupaþiile tradiþionale (vânat, pescuit,
cules etc.).
Cãtre sfârºitul Neoliticului ºi, mai ales, în Eneolitic, cultivarea plantelor
cunoaºte un progres vizibil, perfecþionându-se tehnicile de lucrare a pãmântului
prin arare cu ajutorul aratrului (plug incipient de lemn, cu partea activã din piatrã ºi
corn), tractat cu ajutorul vitelor mari, mai ales a bovinelor, aºa cum sunt cunoscute
în cultura Obeid (mileniul V bc) ºi la Vãdastra (sfârºitul mileniului V bc), loturile
cultivate crescând dimensional. De asemenea, au început sã fie utilizate unele
metode de îmbunãtãþire a calitãþii solului, prin uzitarea îngrãºãmintelor de origine
animalã ºi irigaþiilor cu ajutorul canalelor, ºadufurilor sau în tehnica qanât, toate
Primele societãþi cu economie de producþie 153
având drept consecinþã creºterea cantitãþii de cereale obþinute, conducând la
creºterea populaþiei, a bunãstãrii acesteia, la dezvoltarea schimburilor ºi la apariþia
formelor superioare de organizare socio-juridicã ºi politico-statalã, aºa cum se
cunosc în cadrul civilizaþiilor din vãile Nilului, Tigrului ºi Eufratului, Indusului ºi
Gangelui, Huang-he ºi Yangzijiang etc.
Astfel, primele dovezi legate de practicarea irigaþiilor sunt atestate din
mileniul al VI-lea bc, din timpul culturii Samarra, odatã cu avansarea purtãtorilor
acesteia spre câmpiile aluvionare ale Mesopotamiei. La Tell Sawwan se realiza o
irigare cu apã adusã prin canale din Tigru iar la Mandali (Chaga Mami) se foloseau
canalele sãpate perpendicular pe cursurile apelor care coborau de pe dealuri. Cam
în aceeaºi perioadã, sub influenþa culturii Samarra, în câmpiile din zonele
depresionare ale Zagrosului irakiano-iranian au început sã fie utilizate irigaþiile ºi o
agriculturã de tip superior, aºa cum se cunoaºte la Chaga Sefid (faza Surkh), pentru
ca mai târziu, în mileniul al V-lea bc, în timpul culturii Obeid sã se foloseascã, pe
scarã largã, în Mesopotamia, o serie de lucrãri de îmbunãtãþiri funciare, în special
drenãrile pentru a evita sãrãturarea câmpurilor cultivate ºi irigaþiile pe suprafeþe
extinse.
Datoritã faptului cã procesul domesticirii cerealelor nu este suficient
elucidat, în decursul cercetãrilor au apãrut mai multe teorii care încearcã sã explice
aceastã modificare economicã ºi comportamentalã, fãrã avantaje vizibile imediat,
deoarece omul a devenit mai puþin liber, trebuind sã se ocupe de culturi ºi
protejarea acestora, schimbându-ºi chiar ritmul natural de viaþã cu unul artificial,
antropic, bazat pe un nou calendar, cel agricol.
Astfel, G. V. Childe (1925) socotea cã unele modificãri climatice din
Orient, datorate unei aridizãri, ar fi determinat omul sã recurgã la cultivarea
plantelor, dezvoltând, ulterior (1929), conceptul de “revoluþie neoliticã”. J. G. D.
Clarke se plasa pe poziþii asemãnãtoare, dar a adãugat (1952), ca factor central,
pentru trecerea la agriculturã, cãutarea unui echilibru economic. Între cercetãtorii
care susþineau, în completarea lui V. G. Childe, scenarii bazate pe determinismul
mediului asupra cultivãrii plantelor se numãrã H. E. Wright (1977), O. Bar-Yosef
(1989) ºi M. Kislev (1989).
În anii '50-'70 ai secolului al XX-lea, teoriile referitoare la invenþia
agriculturii susþineau aºa-numitul “echilibru model” sau “revoluþia cu spectru
larg” a lui K. V. Flannery (1969). Alþi specialiºti considerã naºterea agriculturii s-a
bazat pe necesitãþi sociale ºi modificãri culturale.
Astfel, L. R. Binford susþinea (1968) existenþa, la începutul Neoliticului, a
unei “presiuni demografice” care ar fi generat modificarea tipului de economie,
introducând noþiunea de “cultural ecology”, ipotezã care nu s-a verificat decât
parþial, pânã în prezent. C. Runnels ºi T. van Andel (1988) considerau cã la baza
agriculturii au stat schimburile comerciale, iar B. Hayden (1990) vorbea o evoluþie
socialã, cultivarea plantelor rezultând, dupã pãrerea sa, dintr-o nevoie de bogãþie,
de surplus. Mai nou, J. Cauvin (1978, 1989, 1994) aratã cã naºterea agriculturii a
fost precedatã de o serie de modificãri psihice ºi culturale ale oamenilor, care au
fãcut posibil noul tip de economie, vorbind de o adevãratã revoluþie mentalã “la
revolution des symboles”, cu reverberaþii complexe.
Din mileniul al IX-lea bc, în prima fazã a Neoliticului (PPNA, aprox.
154 Dumitru Boghian
9000-8200 bc) au apãrut, probabil, elementele unei economii agricole propriu-
zise, chiar dacã cultivarea plantelor este încã insuficient demonstratã (la Djade în
Siria se considerã cã ne-am afla în faþa primelor gesturi agricole evidente), urme

Fig. 78. Harta unor centre agricole orientale cu dovezi de cultivare


a plantelor. ?- Situri din mileniul VIII BC; - Situri din
mileniul VII BC (dupã Zochary & Hopf, 1988)
ale unor cereale stocate existând în zona Siriei (Tell Aswad IA), Iordania
(Jerichon), Irak (Zewi Chemi-Shanidar), unde sau gãsit “silozuri” de lut ars,
încercându-se, astfel, asigurarea unei securitãþi alimentare. Paleobotaniºtii
considerã cã despre cultivarea propriu-zisã a plantelor, într-un sistem bine
organizat, se poate vorbi, cu suficientã certitudine, din mileniul VIII bc
(fig. 78 ºi 79).
De aceea, se poate considera cã trecerea de la cules la semãnat s-a datorat
unei multitudini de factori printre care pot fi menþionaþi: existenþa gramineelor ºi
leguminoaselor sãlbatice în peisaj, culese pentru consum, o anumitã presiune
demograficã, epuizarea periodicã a resurselor din preajma aºezãrilor, o schimbare
de mentalitate economicã ºi spiritualã, fãrã a se mai putea lua în considerare, cel
puþin deocamdatã, o instabilitate climaticã care ar fi generat o penurie alimentarã,
deoarece atentele studii arheobotanice ºi arheozoologice din Orient relevã o
abundenþã de surse alimentare în vãile marilor fluvii Nil, Eufrat, Tigru, Iordan).
Noua ocupaþie cultivarea plantelor nu a rezolvat problemele alimentare
ale comunitãþilor neolitice, deoarece perioadele de secetã, inundaþii sau de atacuri
ale dãunãtorilor ºi altor triburi puteau sã afecteze, uneori drastic, resursele de
cereale, spectrul foametei ºi malnutriþiei constituind o mare ameninþare. De aceea,
culesul îºi pãstreazã o nealteratã importanþã, completând regimul alimentar,
proteic, glucidic, vitaminic ºi mineral al omului protoistoric.
Primele societãþi cu economie de producþie 155
Opt plante sunt considerate ca stând la baza agriculturii în Lumea Veche:
douã specii de grâu, inul, orzul, ºi leguminoasele - lintea, mãzãrichea, mazãrea ºi
nãutul, care prezintã avantajul de a avea atribute biologice pre-adaptative,
favorabile unei co-evoluþii între om ºi plante. Astfel, acestea sunt plante anuale,
cu boabe care rezistã un anotimp (adormite), sunt autogame, ceea ce a permis ca
modificãrile genetice sã persiste ºi sã se transmitã de la o generaþie la alta. Spicele
ºi pãstãile care rãmâneau intacte la maturitate au fost culese ºi selecþionate
conºtient de om. De asemenea, acestea sunt plante de varã, înflorirea petrecându-se
înainte de solstiþiul de varã, adicã înainte de perioada secetoasã, iar boabele erau
adaptate pentru o pãstrare îndelungatã.
Cercetãrile arheobotanice ºi de arheologie experimentalã au evidenþiat
diferitele modalitãþi de cultivare a gramineelor sãlbatice, de recoltare a acestora,
chiar înainte de maturarea deplinã, seminþele pãstrându-ºi calitãþile nutritive,
biologice ºi de stocare.

Fig. 79. Situri neolitice timpurii (apud American Society of Agronomy)


Grâul (fig. 80), considerat cereala universalã a Lumii Vechi, face parte din
genul Triticum, fiind cunoscute, de timpuriu, speciile diploide (Monococca -
Einkorn): sãlbatic (Triticum boeticum) ºi alacul cultivat (Triticum monococcum),
de toamnã ºi primãvarã, la Tell Abu Hureyra (mil. X-IX BC) ºi Mureybet (mil. VIII
BC) în Siria, la Ali Kosh-Bus Mordeh ºi Tepe Sabz în Iran, Jarmo în Irak, Hacilar
(nivelul aceramic), Cayönü ºi Can Hasan în Turcia, pentru mileniile VIII-VII BC,
Argissa Magoula ºi Ghediki, în Thessalia, ºi Nea Nikomedia, în Macedonia, (mil.
VII-VI BC), ºi mileniul V BC pentru civilizaþiile din valea Dunãrii mijlocii ºi
inferioare.
Speciile tetraploide de grâu (Dicoccoidea Emmer), se gãsesc ºi astãzi în
stare sãlbaticã în zona de altãdatã a Semilunii fertile, unde au fost “domesticite”,
156 Dumitru Boghian
divizându-se în mai multe subspecii: sãlbatic (Triticum dicoccoides), grâul
moale, cultivat (Triticum dicoccum) ºi grâul tare (Triticum durum).
Grâul sãlbatic
(Triticum dicoccoides)
de toamnã este foarte
adaptabil, întâlnindu-
se pânã la altitudinea
de 1600 m, ale cãrui
urme timpurii au fost
identificate la Jarmo
(Irak), Cayönü
(Turcia), Tell Aswad ºi
Fig. 80. Diferite specii de grâu. A. Triticum Tell Abu Hureyra
monococcum; B. T. dicoccum (turgidum); C. T. (Siria), în mileniile
Aestivum VIII-VII BC; grâul
moale, cultivat
(Triticum dicoccum),
de toamnã ºi primãvarã, era foarte frecvent în aºezãrile orientale la: stratul
aceramic de la Beidha (Iordania de sud), Hacilar (nivelul aceramic) ºi Çatal Hüyük
(Turcia), în nivelurile timpurii de la Ali Kosh (Iran) ºi locuirile preceramice (mil.
VII bc) de la Ghediki, Achilleion ºi Argissa (Thessalia, Grecia) ºi Nea Nikomedia
ºi Sesklo (Macedonia, Grecia), în mileniile VII - VI bc rãspândindu-se în zona
carpato-balcanicã, Valea Dunãrii mijlocii ºi inferioare, în ariile civilizaþiilor
Presesklo, Protosesklo, Starèevo - Criº ºi ceramicii liniare; ºi grâul tare (Triticum
durum), cu varietãþi de toamnã ºi primãvarã, prezent, în mileniile VIII-VII bc la
Tell Aswad ºi Tell Bouqras, ºi în mileniul al VI-lea la Ras Shamra ºi Tell el Kown,
toate în Siria, în perioada urmãtoare fiind cunoscut pânã în regiunea central-
europeanã.
Varietãþile hexaploide ale grâului (Speltoidea - Dinkel) erau reprezentate
prin: Triticum spelta, o specie de grâu de primãvarã ºi de toamnã, adaptat la un
climat mai rece sau montan, putând rezulta dintr-un centru ponto-caspic, este
atestat relativ târziu, în mileniile VI-V bc, probabil la Erbaba (Turcia), cu siguranþã
la Arukhlo, în Transcaucazia, Hãrman (România) ºi Sacarovca (R. Moldova),
ultimele douã aparþinând culturii Starèevo-Criº; Triticum aestivum (T. vulgare),
de primãvarã ºi toamnã, foarte bun pentru hranã, cu origine, probabilã, orientalã,
este cunoscut în mileniul al VI-lea bc la Çatal Hüyük ºi nivelurile neolitice târzii de
la Hacilar, în Turcia, Tell-es-Sawwan (Siria), Tepe Sabz (Iran), Knossos (Creta),
Tell Azmak (Bulgaria), iar, la începutul mileniului urmãtor, la Vršnik III ºi Anza I-
III (Serbia), ºi, pe la mijlocul perioadei, la Cârcea ºi Liubcova (România); grâul
pitic (Triticum compactum), rezistent la soluri mai sãrace ºi perioade secetoase, cu
mai multe tipuri de primãvarã, mai puþin cunoscut, din punct de vedere arheologic,
este menþionat la Tell Ramad (Siria), nivelul neolitic preceramic B, ºi Vršnik, Obre
I ºi Kakanj (Serbia), fiind mai frecvent în Eneolitic; grâul pitic indian (Triticum
sphaerococcum) este o specie de toamnã, bine adaptat la regimul climatic secetos,
este cunoscut în valea Indusului pe la 4000 bc la Mehrgarh (India), ulterior fiind
prezent în cultura Harappa (mil. IV-III bc).
Primele societãþi cu economie de producþie 157
Orzul (genul Hordeum) ocupã locul al doilea, ca frecvenþã, între cerealele
cultivate ºi consumate în Lumea Veche, având mai multe varietãþi sãlbatice sau
cultivate, nude sau acoperite. Orzul sãlbatic, cu douã rânduri de boabe, (Hordeum
spontaneum C. Koch), era rãspândit din zona litoralului estic al Mediteranei pânã
în Afganistan, fiind identificat în aºezãrile de la Tell Abu Hureyra (~9000 bc), Tell
Mureybet ºi Tell Aswad (8000-7500 bc) din Siria, Ali Kosh (faza Bus Mordeh), în
Iran, Jarmo (Irak) ºi Franchthi (Grecia), datate pe la 7500-6750 bc, Beidha (Israel),
Cayönü ºi Çatal Hüyük, în Turcia, încadrate dupã 6700 bc.
Orzul este mai puþin pretenþios decât grâul, tolerând solurile cu tendinþe
saline sau alcaline. Dovezi ale orzului cultivat sunt datate, în Orient, pe la 7500-
6500 bc: nivelurile aceramice de la Tell Abu Hureyra ºi faza a II-a de la Tell Aswad
(Siria), precum ºi în nivelul aceramic de la Jarmo (Irak), ulterior fiind cunoscut ºi în
câmpia Thessaliei, Macedonia ºi Insula Creta.
Tot din mileniile VIII-VII bc provin boabe de orz cu ºase rânduri
(Hordeum vulgare), recuperate de la Tell Abu Hureyra ºi Tell-es-Sawwan (Siria),
Ali Kosh ºi Tepe Sabz (Iran), Hacilar, Can Hasan, Çatal Hüyük, Mersin (Turcia), în
staþiunile anatoliene descoperindu-se ºi varianta Hordeum vulgare nudum, Argissa
Magoula ºi Nea Nikomedia (Grecia), în mileniile VI-V bc aceste varietãþi fiind
cunoscute ºi în Balcani, Valea Dunãrii, Podiºul Moldo-Volhyno-Podolian etc.
Secara (genul Secale) este mai puþin cunoscutã ºi cultivatã în Orient.
Specia sãlbaticã (Secale montanum) este semnalatã în nivelul epipaleolitic de la
Tell Abu Hureyra, în vreme ce de secarã cultivatã (Secale cereale) poate fi vorba
în nivelul aceramic de la Can Hasan III (~6600 bc) ºi în mediul culturii ceramicii
liniare din zona polonezã ºi dunãreanã, chiar ºi în Europa de nord-nord-vest, în
mileniile V-IV bc, vorbindu-se de existenþa unui centru european de cultivare a
acestei cereale
Ovãzul (genul Avena) este o graminee cu valenþe mai mult furajere,
descoperitã, în stare sãlbaticã din mileniul al VIII-lea bc, la Ali Kosh (fazele Ali
Kosh ºi Mohamad Jaffar), în Iran, Beidha, în Israel, dar se pare cã nu a fost cultivat.
Probabil, ca plantã de culturã (Avena fatua, A. strigosa, A. sativa) este cunoscut din
mileniul al VII-lea bc la Achilleion (Grecia), fiind atestat, mai apoi, în multe
staþiuni neolitice ºi eneolitice din Europa.
Meiul (genul Panicum) este cunoscut din mileniul al VII-lea bc la Argissa
Magoula (Grecia), ºi din mileniul al V-lea bc în zonele Caucazului, Iranului (Tepe
Yahya), sud-est ºi central-europeanã, în mediul civilizaþiilor Starèevo-Criº ºi
ceramicii liniare.
Agricultorii timpurii au învãþat, relativ devreme, cã pentru a se asigura o
recoltã suficientã, în condiþii nu întotdeauna favorabile, era necesarã cultivarea,
câteodatã amestecatã, a diferitelor graminee, ºi, de aceea, acestea se regãsesc
asociate în “depozitele” de cereale. De asemenea, existã dovezi de selecþionare a
boabelor de cereale, poate de încruciºare naturalã ºi artificialã, pentru a se obþine
plante mai productive ºi rezistente.
Pentru completarea resurselor de hranã vegetalã ºi pentru refacerea
fertilitãþii naturale a solului, prin rotaþia culturilor, în lumea orientalã ºi europeanã
au fost culese, domesticite ºi cultivate, în mileniile IX-VII bc, în niveluri aceramice
sau ceramice, anumite plante leguminoase: lintea (Lens esculenta, Lens
158 Dumitru Boghian
culinaris), descoperitã la Tell Abu Hureyra, Mureybet, Tell Aswad, Tell Ramad
(Siria), Jarmo (Irak), Ali Kosh ºi Tepe Sabz (Iran), Jerichon B (Iordania), Hacilar ºi
Girikihaciyan (Turcia), Ghediki, Argissa Magoula ºi Sesklo (Grecia), din mileniul
al V-lea bc fiind cunoscute în restul lumii europene; mazãrea (Pisum elatius, P.
sativum, P. arvense), atestatã, pentru mileniile VIII-VII bc, la Tell Aswad (Siria),
Jarmo (Iran), Jerichon (Iordania), Can Hasan, Cayönü, Hacilar, Çatal Hüyük ºi
Erbaba (Turcia), iar în mileniile V-IV bc la Nea Nikomedia, Ghediki, Sesklo,
Soufli Magoula (Grecia), Tell Azmak (Bulgaria), Gomolova (Serbia) etc;
mãzãrichea (Vicia ervilia), cunoscutã pentru mileniile VII-VI bc, la Can Hasan
III, Cayönü, Hacilar, Çatal Hüyük ºi Erbaba (Turcia), Nea Nikomedia ºi Sitagrioi
(Grecia), Tell Azmak ºi Tell Karanovo (Bulgaria, ºi în valea Dunãrii mijlocii;
bobul (Vicia narbonensis ºi V. Faba L. = Faba vulgaris Moench), identificat,
pentru început, la Beidha (Israel), Jerichon B (Iordania), Tell Abu Hureyra (Siria),
Cape Andreas-Kastros (Cipru), Sesklo ºi Dimini (Grecia), Passo di Corvo (Italia);
mãzãroi (lintea albã)(Lathyrus sativus), la Jarmo (Irak), Dimini (Grecia), unele
situri ale neoliticului cardial ºi liniar-ceramic etc.
În acelaºi timp, de la începutul Neoliticului au fost cunoscute unele plante
textile ºi oleaginoase aºa cum este inul (Linum bienne ºi L. usitatissimum), prezent
la Tell Mureybet ºi Tell Ramad (Siria), Jerichon (Iordania), Ali Kosh (faza Bus
Mordeh) ºi Tepe Sabz (Iran), Tell Arpachiyah (cultura Tell Halaf, Irak), în
nivelurile epipaleolitice de la Èavdar ºi Kazanlyk (Bulgaria) ºi în aºezãrile
civilizaþiilor Presesklo, Protosesklo, ceramicii liniare, pânã în Europa de nord. De
asemenea, este semnalat ºi macul (Papaver somniferum), cu calitãþi medicinale ºi
narcotice, descoperit în staþiuni ale culturii liniar-ceramice.
Prin cules, oamenii Neoliticului îºi procurau ghinde de stejar (Quercus
sp.), jirul fagului (Fagus sp.), porumbele (Prunus spinosa), mãrul pãdureþ
(Pyrus malus), coarne (Cornus mas) ºi struguri sãlbatici (Vitis silvestris), ale
cãror fructe le consumau, proaspete, uscate ºi, poate, afumate, sau le dãdeau
animalelor domestice. O menþiune aparte meritã viþa de vie (Vitis vinifera)
descoperitã în stare sãlbaticã în situri epipaleolitice ºi neolitice timpurii, mileniile
VII-VI bc, din Grecia (Franchthi, Argissa Magoula, Achilleion, Sesklo) ºi Bulgaria
(Anza, Èavdar ºi Kazanlyk), pentru ca, din mileniul al IV-lea bc, sã existe dovezi
clare de cultivare a acesteia în Egipt, zona siro-palestinianã, Anatolia, Grecia ºi,
probabil, în zona est-carpaticã (Basarabia), vinul intrând în alimentaþie ºi în
practicile magico-religioase.
Prin mileniul al VII-lea bc, probabil, cultivarea plantelor a apãrut ºi în
regiunea caucazianã, aceasta aflându-se în imediata vecinãtate a Semilunii fertile,
fiind cunoscute urmele descoperite în câmpia fertilã a Araratului, pe pantele
Aragadzului, valea Araxului ºi alte pãrþi ale Transcaucaziei, ºi în valea Kuro, pânã
în Kars, plantele de culturã fiind asemãnãtoare cu cele din Orientul Apropiat.
Pe lângã Lumea Veche (orientalã ºi europeanã), unele plante de culturã au
fost domesticite în alte regiuni, putându-se reþine, deocamdatã, zonele africanã, cu
domesticirea ºi cultura sorgului, extrem-orientalã ºi sud-est asiaticã, unde, foarte
probabil, independent, a fost cultivat orezul, fiind mai greu de precizat
începuturile acestuia, cu o tehnologie agricolã destul de pretenþioasã ºi deosebitã
de a celorlalte cereale, precum ºi regiunea mezoamericanã, cu cultura
Primele societãþi cu economie de producþie 159
porumbului, în special.
Sorgul (Sorghum bicolor L. Mœnch) este una dintre puþinele cereale
cultivate care are o origine africanã, domesticirea sa realizându-se pe la 8000-7000
BP în spaþiul sudanez, fãrã a se putea ºti, cel puþin deocamdatã, dacã a fost
cunoscutã ºi în Sahara. Ulterior, a fost cunoscutã ºi cultivatã în zona Orientului
Apropiat (Abu Dhabi ºi Oman pe la 5000 - 4500 BP) ºi India (4000 BP).
În Asia de sud, sud-est ºi est, cunoscutã ºi sub denumirea de indianã ºi
indochinezã, de-a lungul vãilor unor mari fluvii: Indul, Gangele, Brahmaputra,
Mekong, Huang-Ho, Yangzijiang ºi Hanshui, a fost cules ºi mai apoi cultivat, în
diferite etape istorice, orezul (Oryza sativa), necesitând terenuri aluvionare, foarte
bogate în umiditate. Orezul cunoaºte douã specii principale, una asiaticã (Oryza
sativa L.) ºi o alta africanã (Oryza glaberrima Steudel), fãrã a se putea preciza,
deocamdatã, care au fost speciile sãlbatice din care au derivat. De asemenea, se mai
cunosc o serie de specii sãlbatice care au fost culese de-a lungul timpului: orezul
sãlbatic din America de Nord (Zizania aquatica L.), cules de amerindienii
algonkini, ºi orezul sãlbatic din Manciuria (Zizania latifolia Turcz), cultivat de
chinezi în secolul al X-lea.
Orezul era cunoscut în zona chinezã înainte de 7000 bc, mai ales în bazinul
Yangzijiang (Fluviul Albastru), în situl de la Hemudu (districtul Yuyao, provincia
Zhejiang), datat în mileniul al VI-lea bc, erau întrebuinþate sisteme complexe de
barare a apei ºi obþinerea unor suprafete inundate pentru cultivat aceastã cerealã.
Ulterior, din satele culturii Yangshao, provin cantitãþi însemnate de cariopse
calcinate de orez, ceea ce demonstreazã cã a devenit, în scurtã vreme, o importantã
resursã alimentarã, deºi comunitãþile acestei civilizaþii chineze cultivau predilect
meiul pãsãresc (Panicum miliaceum). În Asia de sud-est, urme de paie ºi pleavã de
orez carbonizate au fost descoperite în conþinutul fragmentelor ceramice
provenind din situl de la Non Nok Tha (Thailanda de est), datate pe la 3500 bc, în
aºezãrile neolitice din regiune fiind gãsite ºi cuþite de secerat din ardezie (mileniul
II bc, Spirit Cave, Thailanda).
Hriºca (Fagopyrum esculentum), originarã, probabil, din Asia centralã s-a
rãspândit, deopotrivã, spre est ºi vest. Prezentã în zona chinezã înaintea orezului,
hriºca este cunoscutã ca una dintre plantele timpurii de culturã în Japonia (faza
mijlocie a culturii Jômon, 4000 - 3500 bc). În spaþiul european, hriºca a fost
cunoscutã din Neolitic ºi Eneolitic.
Pe lângã aceastã cerealã, în zona chinezã au mai fost cultivate: meiul
pãsãresc (Panicum miliaceum) ºi meiul italic (Setaria italica L. Beauv.), coada
vulpii (Alopecurus pratensis), sorg (Sorghum vulgare), cânepã (Cannabis sativa),
arbuºti precum dudul (Morus alba ºi Morus nigra), ºi plante cu rizomi ºi tuberculi:
taro (Colocasia antiquorum) ºi ignama asiaticã (Dioscorea alata), cu origine
indochinezã. Soia (Glycine hispida Max.) pare sã fi fost domesticitã ºi cultivatã în
zona Manciuriei (China).
Ca plantã textilã, cânepa (Cannabis sativa) este recunoscutã pentru
fibrele sale rezistente din care se puteau realiza frânghii, sfori, vele pentru
ambarcaþiuni ºi diverse þesãturi, în vreme ce uleiul extras din seminþe, asemãnãtor
cu cel de in, era utilizat pentru realizarea diferiþilor coloranþi sau în alte scopuri.
Varietatea sa indianã (Cannabis indica), prin florile ºi frunzele uscate, are calitãþi
160 Dumitru Boghian
medicinale (analgezice ºi sedative) ºi stupefiante (marijuana ºi haºiº). Cannabis
sativa era cunoscutã, în Neolitic, în diferite regiuni: în cultura Yangshao din China
de nord, în unele staþiuni liniar-ceramice europene (Eisenberg, în
Thuringia/Germania), în situl de la Nagada (Egipt), descoperiri datate în mileniile
al IV-lea-al III-lea bc, fiind greu de stabilit un centru unic de domesticire a acesteia.
Bumbacul (Gossypium sp.) din familia malvaceelor, cunoscut ca plantã
textilã ºi oleaginoasã, a fost domesticit ºi cultivat în douã spaþii geografico-
culturale diferite. În Lumea Veche se socoate, pe baza descoperirilor, cã bumbacul
sãlbatic (Gossypium herbaceum) ar fi originar din India sau din Sudan ºi era
cultivat în Orientul Mijlociu. O altã variantã de bumbac (Gossypium arboreum) era
cultivat în India pe la 3000 bc. În Lumea Nouã, o variantã sãlbaticã de bumbac
(Gossypium barbadense) era cunoscutã în Ecuador, nordul Perului ºi Insulele
Galapagos, iar ca plantã cultivatã era prezentã în centrul ºi nordul Perului pe la
2500 bc, în timp ce varianta Gossypium hirsutum a fost descoperit, ca plantã de
culturã, la Tehuacán (Mexic), pe la 3500 bc.
În spaþiul american, se cunosc douã centre relativ timpurii de cultivare a
unor plante comestibile: regiunea mezoamericanã (America centralã), pentru
porumb (Zea mays), dovleac (Cucurbita melopepo ºi pepo), cartofi dulci (Solanum
tuberosa) ºi manioc (Manihot esculenta), fasole (Phaseolus vulgaris), ºi zona
central-andinã (Anzii centrali), pentru cartof, manioc ºi fasole, de unde s-au
rãspândit ºi în alte teritorii.
Mulþi paleobotaniºti considerã cã strãmoºul sãlbatic al porumbului este
teosintul (o graminee sãlbaticã mezoamericanã, Euchlœna mexicana), ale cãrui
boabe au fost mai întâi culese pentru ca, mai apoi, sã fie cultivat, în mileniile al
VI-lea - al V-lea bc, perioadã în care s-ar fi trecut, în zona mexicanã ºi, probabil, în
cele vecine, la cultura diferitelor varietãþi de porumb, dintre care una cu opt ºiruri
de boabe.
Fasolea (Phaseolus spp.) a cunoscut patru specii diferite genetic ºi
morfologic, cu forme sãlbatice care au fost domesticite în America, în diferite etape
evolutive. Fasolea sãlbaticã era cunoscutã, în mileniile IX-VII bc, la Guila Naquitz
pe valea Oaxaca (Mexic), în regiunea mezoamericanã, ºi la Guitarrero (Peru) în
zona central-andinã, neputându-se spune, cu precizie când a fost cultivatã, dar ca
plantã de culturã era prezentã în valea Tehuacán (Mexic) din mileniul al V-lea.
„Fasolea de Lima” (Phaseolus lunatus) pare sã fi fost domesticitã ºi cultivatã în
spaþiul andin pe la 8800 - 8200 BP în grota Guitarrero Peru, fiind consideratã una
dintre cele mai vechi plante cultivate în zona andinã, pe la 5750 BP la Chilca, Peru,
ºi pe la 4500 BP la Huaca Prieta (Peru). Fasolea comunã (Phaseolus vulgaris) era
cultivatã în regiunea Tamaulipas ºi la Tehuacán pe la 6000 BP ºi pe la 2900 BP în
zona andinã, în epocã ceramicã. În regiunea mezoamericanã au mai fost cultivate
Phaseolus acutifolius ºi P. coccineus pe la 2200 BP (Tehuacán) ºi P. lunatus pe la
1850 - 1150 BP.
În zona andinã au fost cunoscute mai multe Chenopodiaceae dintre care
cañihua (Chenopodium pallidicaule) era semidomesticitã iar quinoa
(Chenopodium quinoa) era domesticitã încã de pe la 5800-4400 bc (faza Piki, în
regiunea Ayacucho, Peru). Spanacul (Spinacia oleacera) era probabil domesticit în
zona Zagrosului, prin mileniului al IV-lea bc.
Primele societãþi cu economie de producþie 161
Culesul tuberculilor comestibili a condus nemijlocit la cultura cartofului ºi
maniocului, oamenii învãþând sã nu consume pãrþile aeriene ºi fructele acestor
plante care sunt otrãvitoare, pe care le-au cultivat doar pentru tulpinile lor
subterane, îngroºate, bogate în substanþe de rezervã (proteine ºi amidon). Mai
mult, oamenii au învãþat, încã din stadiul de culegãtor, sã extragã substanþa
otrãvitoare din tuberculii de manioc, ºi sã prepare aºa-numita tapioca, fãina de
manioc, folositã în alimentaþie. Ulterior, au fost cultivate: amarantul, floarea
soarelui, tigva (Lagenaria vulgaris), ardeiul iute, sau erau culese: diferite varietãþi
comestibile de cactuºi, alunele de pãmânt, fructele arborelui de cacao etc.
În multe diagrame polinicice provenind din statiuni neolitice se întâlnesc,
ca plante ruderale, diferite varietãþi de cicoare (Fam. Compositae) asociate cu
zonele unde se practica agricultura ºi de concentrare a locuirii, în cadrul cãrora a
avut loc o uzurã superficialã a solului ºi o acumulare a derivaþilor azotaþi ca urmare
descompunerii resturilor (vegetale ºi menajere) ºi dejecþiilor. În aceeaºi categorie
pot fi incluse ºi urzica (Urtica dioica), patlagina (Plantago major), spanacul
porcesc (Chenopodium album ºi hybridum) ºi alte Chenopodiaceae.

V. 2. 2. Creºterea animalelor
Domesticirea ºi creºterea animalelor sunt alte achiziþii fundamentale ale
modului de viaþã neolitic, premisele sale regãsindu-se din perioada finalã a
Paleoliticului superior, când comunitãþile umane practicau o fazã avansatã a
vânãtorii. Nu se poate preciza încã, în detaliu, începuturile ºi modul în care s-a
realizat domesticirea unor animale, deoarece modificãrile somato-fiziologice între
animalele domestice ºi cele sãlbatice nu sunt clare dintr-o datã, dar este evident
saltul calitativ care l-a determinat aceasta în cadrul vieþii comunitãþilor umane
neolitice.
Dintre multiplele cauze care au stat la baza trecerii la creºterea animalelor
meritã menþionat importantul spor demografic de la sfârºitul Paleoliticului
superior ºi din Epipaleolitic - Mezolitic care a creat o presiune asupra surselor de
vânat, odatã ºi cu schimbarea climatului, oamenii fiind nevoiþi sã-ºi modifice
comportamentul economic, procesul fiind favorizat de cultivarea plantelor,
sedentarizarea mai accentuatã a unor grupe umane ºi alte invenþii tehnologice.
Odatã cu Neoliticul se intrã într-o nouã etapã a relaþiilor antropozoologice,
dintre om ºi animal, lãrgindu-se treptat registrul speciilor domesticite, selectându-
se ºi ameliorându-se caracteristicile acestora, prin selecþie artificialã ºi întreþinerea
lor în condiþii mai bune decât cele oferite de mediul natural. În perioada care
cuprinde sfârºitul Paleoliticul superior, Epipaleoliticul - Mezoliticul ºi începuturile
Neoliticului, domesticirea animalelor a cunoscut cel puþin douã etape: o etapã
iniþialã în care erau vânate animalele mature, puii fiind prinºi ºi crescuþi, cei care
supravieþuiau se maturizau ºi se reproduceau în captivitate, schimbându-ºi treptat
comportamentul ºi domesticindu-se; ºi etapa creºterii propriu-zise a animalelor
domestice în cadrul aºezãrilor sau pe lângã acestea, din care se va dezvolta,
pãstoritul, predominant la unele comunitãþi ºi transhumanþa chiar.
Transhumanþa reprezintã o modalitate de creºtere intensivã a animalelor,
prin care o populaþie exploata mai bine pãºunile din teritoriul pe care îl gestiona,
162 Dumitru Boghian
prin ocuparea succesivã a diferitelor spaþii geografice (pãºuni montane, pãºuni din
vãile inferioare ale unor mari cursuri de ape, stepe etc.) în perioade favorabile.
Turmele erau îngrijite de „echipe” specializate care se deplasau cu ele (mai mulþi
indivizi chiar familii întregi) în terenurile de pãºunat, revenind periodic în teritoriul
de bazã, într-un sistem pendulatoriu care diferã de nomadism.
Prima etapã reprezintã o fazã ºi o formã evoluatã ºi specializatã a
vânãtorii, în care nu era vorba numai de satisfacerea unor necesitãþi imediate de
hranã ci ºi de un anumit comportament prevãzãtor, comunitãþile umane
demonstrând intenþionalitatea ºi voinþa de creºtere a animalelor, urmãrindu-se ºi
reproducerea, regenerarea acestor surse de carne, aflate oricând la îndemânã, în
condiþii de relativã siguranþã. În acest context, trebuie arãtat cã patru dintre speciile
de animale, vânate cu predilecþie la sfârºitul Paleoliticului ºi în Epipaleolitic-
Mezolitic, în Orient ºi Anatolia: bovine (bour), oaia ºi capra sãlbaticã ºi mistreþul,
au constituit baza biologicã naturalã pentru domesticire. Vânãtorii cunoºteau
caracteristicile ºi comportamentul acestor specii, din rândul lor ºi a urmaºilor lor
recrutându-se viitorii crescãtori de animale.
Unul dintre cele mai importante principii ale Arheozoologiei, disciplinã
ºtiinþificã care se ocupã cu studiul resturilor osteologice fosile provenind de la
animale, este acela cã o specie nu poate fi domesticitã decât acolo unde aceasta a
existat din abundenþã în stare sãlbaticã, modelul multicauzal fiind mult mai
apropiat de realitate. De aceea, domesticirea animalelor, ca de altfel cultura
plantelor, nu s-a petrecut doar într-un centru unic ºi numai la începutul
Neoliticului. Pe lângã Orient, existã mai multe locuri de domesticire a unor specii
de animale, din care unele regionale, aºa cum au fost zonele extrem-orientalã ºi
sud-est asiaticã ºi mezoamericanã. De asemenea, a fost emisã ºi pãrerea cã, în
decursul istoriei, au existat ºi locuri de redomesticire a unor animale sãlbatice,
acolo unde unele specii domestice au fost decimate ca urmare a unor epidemii,
calamitãþi naturale sau antropice.
Domesticirea animalelor se bazeazã pe capacitatea de învãþare ºi
„socializare” a acestora în cadrul haitei ºi turmei specifice speciei respective, pe
lângã fondul biologic înnãscut, bazat pe o anumitã gregaritate “socialã” naturalã,
dobândind comportamentul caracteristic. Creºterea puilor în captivitate a indus un
alt mod de a fi a fostului animal sãlbatic, cel oferit de mediul antropic, oarecum
diferit de cel natural, reproducerea acestora ducând la obþinerea, în timp, a unor
indivizi cu trãsãturi deosebite de cele ale strãmoºilor, fapte observate de vânãtorii
specializaþi.
Domesticirea ºi evoluþia ulterioarã a animalelor domestice a produs
importante modificãri în organismul acestora atât din punct de vedere biologic
(somato-morfologic ºi patologic) cât ºi “psihologic”-comportamental, generând
aºa-numitul stres al domesticirii, noii indivizi diferenþiindu-se, din ce în ce mai
mult, de strãmoºii lor sãlbatici. Selectând indivizii cei mai robuºti, asigurându-le
adãpost ºi o alimentaþie oarecum constantã, introducând sarea în hrana acestora,
omul a indus o serie de calitãþi care nu se gãsesc decât periodic la precursorii
sãlbatici: lactaþia prelungitã, creºterea cantitãþii de carne ºi grãsime, obþinerea
firelor de pãr ºi lânã, folosirea forþei de muncã la cãrat ºi tracþiune etc.
Domesticirea animalelor, alãturi de cultivarea plantelor, schimbã ºi locul
Primele societãþi cu economie de producþie 163
ºi rolul omului în cadrul mediului natural ºi social, recoltele mai bogate ºi/sau
turmele erau un semn de distincþie economicã ºi socialã, conducând la apariþia
elitelor ereditare, în prelungirea diviziunii naturale a muncii, pe sexe,
dezvoltându-se o diviziune socialã, o specializare a cultivatorilor de plante ºi
crescãtorilor de animale, uneori aceastã diferenþiere putându-se observa pe
staþiuni, necropole ºi chiar civilizaþii arheologice, mitul despre Cain ºi Abel
aflându-ºi începuturile, probabil, încã din Neoliticul timpuriu.
Noua ocupaþie a adus ºi o modificare pe plan spiritual, unele divinitãþi
cãpãtând chip de animale domestice sau sãlbatice. Creºterea animalelor, alãturi de
vânãtoare, a condus la dezvoltarea unui ciclu zoomorf al complexului cult al
fecunditãþii ºi fertilitãþii, reprezentat prin numeroase statuete zoomorfe, utilizate
în practicile magico-religioase, sau prin existenþa sacrificiilor de animale de
ofrandã (tauri, viþei, berbeci, miei etc), prezente în numeroase religii antice
timpurii.
Astãzi este destul de clar cã primele animale domesticite apar la sfârºitul
Paleoliticului superior (Pleistocenul final), în Orient (stratul zarzian din grota de la
Palegawra, Irak) ºi Europa centralã (mormântul magdalenian de la Bonn-
Oberkassel, Germania) fiind descoperite materiale osteologice aparþinând unor
câini primitivi (Canis familiaris), datate pe la 12000 bc, care, foarte probabil, au
derivat din lupii ºi ºacalii cu care omul se afla în concurenþã pentru hranã, fãrã a se
putea preciza, deocamdatã, modul concret cum s-a produs domesticirea acestui
prãdãtor. Au fost postulate ºi alte centre de domesticire a acestui animal, cum ar fi
cel din spaþiul carpato-balcanic, dovadã stând, în acest caz, descoperirile de tip
Lepenski Vir - Vlasaè - Schela Cladovei, care este însã mult mai târziu.
Probabil cã vânãtorii Paleoliticului superior au reuºit sã creascã în
captivitate puii de lup (Canis lupus), ºacal (Canis aureus), coiot (Canis latrans)
probabil ºi de vulpe (Vulpes vulpes), prinºi dupã uciderea adulþilor, care au
dobândit astfel un alt comportament, urmaºii acestora fiind mult mai apropiaþi, ca
mod de a fi, de câinii domestici decât de strãmoºii sãi sãlbatici, devenind
“asociaþi”, însoþitori ºi apãrãtori ai omului, ai turmei domestice ºi aºezãrilor în faþa
ameninþãrilor altor animale, poate utilizaþi ºi ca forþã de tracþiune, pentru sãnii, în
perioadele reci. Astfel, câinii domestici apãrându-ºi noul teritoriu antropic, în
virtutea unui comportament înnãscut, au fost opuºi rudelor lor sau altor prãdãtori,
realizându-se prima solidaritate culturalã om-animal.
Cantitatea de materiale osteologice aparþinând câinilor este micã în
complexele arheologice, fapt care aratã cã numãrul indivizilor crescuþi era încã
mic, acest animal consumând aceeaºi hranã ca ºi omul. Se pot invoca ºi
considerente psihologice ºi religioase ale domesticirii câinelui, ºtiut fiind faptul cã
acest animal dã dovadã de o deosebitã fidelitate faþã de stãpân sau cã s-au
descoperit podoabe, cu funcþii de cult, cum sunt colanele cu dinþi de lup, putând
vorbi de anumite practici totemice, fãcând asocierea dintre omul-vânãtor ºi
lupul/câinele - prãdãtor.
Din aºezãri epipaleolitice, cu straturi de locuire azilianã ºi tardenoisianã
din Crimeea se cunosc resturi osteologice aparþinând porcilor, acest animal având
o alimentaþie apropiatã de cea a omului (omnivorã), fãrã a necesita un efort
deosebit de hrãnire, care, însã, nu sunt considerate, deocamdatã, domesticiri
164 Dumitru Boghian
veritabile. Porcul sãlbatic/mistreþul (Sus scrofa) era rãspândit, într-un mediu
forestier ºi mai cald, în vastul spaþiu euro-asiatic ºi nord-african, unele specii
apropiate regãsindu-se pânã în insulele sud-est asiatice ºi Noua Guinee. S-au
dezvoltat, astfel, diferite variante (Sus scrofa scrofa, în Europa vesticã, ºi Sus
scrofa leucomystax, în Asia de rãsãrit), care erau vânate de cãtre comunitãþile
epipaleolitice-mezolitice. De materiale osteologice aparþinând cu certitudine
porcului domestic se poate vorbi la Qualat Djarmo, datate pe la 7000-6500 bc ºi în
Anatolia, iar pe la 6500 bc în Europa.
Erbivorele mici ºi mari, ovinele, caprinele ºi bovinele au fost domesticite,
pentru prima oarã, tot în Orient. Oile ºi caprele aveau o talie mai micã, fiind mai
uºor de capturat indivizii tineri, domesticibili, iar în stare adultã erau mai docile.
De aceea, aceste mici rumegãtoare, aflate, relativ, din abundenþã în stare sãlbaticã
în Orient au fost domesticite destul de uºor. Astfel, la Zawi Chemi Shanidar, încã
din mileniului al IX-lea bc, se cunosc materiale osteologice, fãrã a se ºti dacã
provin în întregime de la indivizi domesticiþi cu certitudine.
Materiale osteologice, de ovine (Ovis aries) ºi caprine (Capra hircus) cert
domesticite, potrivit pãrerilor arheozoologilor, se cunosc la Ali Kosh (vestul
Iranului), iar de caprine la Tell Asiab ºi Ganj Dareh (Iranul de vest) ºi Jerichon
(Iordania), putând fi datate pe la 8000-7500 bc. În sud-estul Europei, acestea
dateazã de la începutul mileniului al VII-lea bc, în Neoliticul timpuriu grecesc
cunoscând procentaje de 75-80 % din totalul turmei domestice, fapt pus pe seama
caracteristicilor mediului geografic din aceastã regiune.
Se pare cã bovinele mari (Bos taurus) au fost domesticite puþin mai dificil
ºi mai târziu, indivizi domestici fiind descoperiþi în nivele arheologice datate pe la
7000-6500 bc, în Orientul Apropiat ºi Anatolia (Çatal Hüyük), centrul de
domesticire al acestora prelungindu-se pânã în Grecia (Argissa-Magoula, Nea
Nikomedia, Achilleion etc., dar, în aceastã zonã, boul era mai puþin frecvent decât
porcul (Sus scrofa domestica). În mileniile al VI-lea ºi al V-lea, în Italia ºi în
Provence (Franþa), unde mediul geografic era asemãnãtor cu cel sud-balcanic,
fauna domesticã era similarã cu cea din zona greceascã, ovinele ºi caprinele fiind
preponderente. În zona Belucistanului era cunoscutã, la mijlocul mileniului al VII-
lea bc, o variantã domesticã a speciei Bos, zebul (Bos indicus), ºi, tot în spaþiul
indian, în mileniul IV bc, bivolul (Bos bubalis).
Foarte probabil cã, din centrul oriental ºi anatolian, procesul de
domesticire ºi animalele domestice s-au rãspândit, odatã cu neolitizarea prin
migraþie ºi aculturaþie, în zona europeanã, pe direcþia nord-vest sau nord-est, unde
unele dintre aceste animale existau în fauna naturalã. Datoritã climatului temperat
ºi biotopului modificat faþã de cele anterioare, s-au produs o serie de modificãri în
structura ºi procentajele animalelor domestice.
Astfel, în turma domesticã din Europa au devinit predominante bovinele ºi
porcinele, care se aflau din abundenþã ºi în stare sãlbaticã, unii specialiºti
presupunând chiar posibilitatea domesticirilor sau redomesticirilor locale din
bour (Bos primigenius), aºa cum este cazul Neoliticului lacustru, forestier sau
silvo-stepic, ºi din mistreþ (Sus scrofa ferus). Eventualele domesticiri locale ar fi
contribuit ºi la creºterea ºeptelului local sau la refacerea acestuia, în urma luptelor,
calamitãþilor sau epidemiilor.
Primele societãþi cu economie de producþie 165
Ovinele erau mai puþin numeroase în Neoliticul european, situaþie pusã pe
seama lipsei strãmoºilor acestora în noul mediu ºi diferenþelor de ecosistem, dar
numãrul acestora creºte odatã cu Chalcoliticul ºi, mai ales, în perioadele
urmãtoare, datoritã migraþiilor din stepele nord-pontice, stepizãrii mai accentuate a
mediului, schimburilor comerciale, darurilor etc. Un centru european de
domesticire ºi evoluþie a oii domestice pare a fi zona vest-caucazianã, viitorul
tãrâm al “Lânii de aur”, regiune legatã de cea nord-irakianã ºi nord-iranianã sau
est-anatolianã. Existenþa unui eventual centru vest-pontic de domesticire a oii,
definit dupã resturile osteologice descoperite în peºtera Târgºor - La Adam, nu se
mai poate susþine astãzi.
Prin domesticire, ovinele ºi caprinele au devenit mai mici ºi mai robuste, a
încetat, datoritã, probabil, unei mutaþii genetice (?), cãderea anualã a pãrului
(nãpârlirea), s-a dezvoltat, destul de devreme, leucismul, albinismul ºi fineþea
lânii, lactaþia prelungitã, acestea devenind animale deosebit de mult crescute în
turme domestice, în cadrul unui pãstorit local sau chiar pendulatoriu, transhumant,
fapt care a determinat un anumit seminomadism al comunitãþilor umane.
Porcinele au suferit, la rândul lor, unele adaptãri de domesticire, chiar dacã
unii arheozoologi aratã cã acestea ar putut fi crescute ºi în stare de
semidomesticire, fiind prinse ºi sacrificate atunci când era nevoie de carne,
grãsime sau de o piele rezistentã. De aceea, porcinele ocupau, cel mai adesea, locul
al doilea, dupã bovine, în cadrul ºeptelului comunitãþilor neolitice ºi eneolitice
europene, disputat cu ovicaprinele, în vreme ce în Orient s-a instaurat un anumit
tabu al consumului cãrnii de porc, probabil din raþiuni de igienã, transmis apoi
istoric, fapt care a determinat ca acestui animal sã i se acorde o atenþie redusã,
bovinele, oile ºi caprele fiind preferate.
Este important de arãtat cã domesticirea animalelor nu s-a oprit numai la
stadiul neolitic ºi, dupã o perioadã de consolidare a cunoºtinþelor acumulate
anterior, a continuat, în diferite zone fiind îmblânzite ºi alte specii, cunoscute
istoric, printre care, la nivelul eneoliticului, în stepele est-europene a fost calul.
Calul (Equus caballus), cu diferitele sale variante, trãia, în stare sãlbaticã,
la sfârºitul Pleistocenului superior ºi începutul Holocenului, pe un larg areal stepic
ºi silvo-stepic euro-asiatic, în vreme ce, în preeriile Americii de Nord, exista o rudã
a primului, litopternul, care, însã, a fost doar vânat ºi consumat, la descoperirea
Lumii Noi fiind introduºi primii indivizi domestici aduºi din Europa.
Calul, spre deosebire de animalele prezentate anterior, a fost domesticit
mai puþin din raþiuni ºi trebuinþe alimentare, deºi acestea nu trebuie excluse. Acesta
a fost transformat într-un mijloc de transport deosebit de rapid, pentru vremea
aceea, folosit, la rândul sãu, la însoþirea ºi urmãrirea turmelor de animale ºi, nu în
ultimul rând, pentru facilitarea deplasãrilor pe distanþe lungi. Astfel, distanþele
dintre diferite comunitãþi umane s-au „redus” simþitor, calul devenind ºi o forþã
foarte rapidã de penetrare, în cazul confictelor intercomunitare, domesticirea sa
inducând prima mobilitate majorã din istorie, explicând, uneori, supremaþia
rãzboinicilor cãlãri faþã de cei pedeºtri sau unele uniformizãri culturale pe
arii întinse.
Deºi sunt foarte greu de sesizat diferenþele morfo-biologice timpurii între
calul sãlbatic ºi indivizii domestici, se pare cã acest animal a fost îmblânzit în
166 Dumitru Boghian
stepele ponto-caspice, unde exista din abundenþã, zonã de unde s-a rãspândit spre
regiunile caucazianã ºi transcaucazianã, cental-asiaticã, anatolianã ºi est-central
europeanã. Cele mai vechi resturi osteologice de cal domesticit, datate în mileniul
al IV-lea bc, se cunosc la Dereijvka (Ucraina), într-o aºezare ºi într-o necropolã
aparþinând civilizaþiei Srednyi Stog II, la acestea adãugându-se psaliile primitive
din corn sau os ºi o serie destul de largã de sceptre în formã de capete de cal,
descoperite în spaþiul balcano-carpato-niprovian.
Resturi osteologice care pot fi atribuite calului domestic, e drept puþine,
datate tot în mileniul al IV-lea bc, s-au mai descoperit în Rep. Moldova, România
de est, Bulgaria, bazinul nord-vest carpatic ºi Moravia, cunoscând o largã extensie
în perioada urmãtoare, justificând, în parte, restructurãrile etno-culturale,
petrecute în aria euro-asiaticã, în cea de-a doua parte a Eneoliticului ºi din Epoca
bronzului, legatã de aºa-numitul proces de indoeuropenizare.
Cam în acelaºi timp, la mijlocul mileniului al IV-lea bc, în nord-estul
Africii ºi Orientul Apropiat era domesticit mãgarul sãlbatic (asinul) (Equus
asinus) ºi onagrul sau hemionul (Equus hemionus subsp. onager), întrebuinþaþi la
transportul poverilor, cu samarul, la tracþiunea unor atelaje simple ºi la cãlãrie,
folosindu-se totodatã ºi corcitura rezultatã din împerecherea accidentalã a iepelor
cu mãgarii, catârul.
În aceastã a doua etapã a domesticirii animalelor se încadreazã
îmblânzirea: cãmilei (Camelus bactrianus), în regiunea iraniano-turkmenã, ºi
dromaderului (Camelus dromedarius), în diferite pãrþi ale Peninsulei Arabice,
mileniile IV-III bc, a yakului (Poephagus grunniens) în zona sino-tibetanã (mil. II
bc), alpaca (Lama pacos) ºi lama (Lama lama) pe platourile andine ale Americii
de Sud (mileniul IV bc). Tot din aceastã ultimã regiune era cunoscut de pe la 6500
bc, porcul de India (Sus scrofa indica).
O menþiune aparte meritã domesticirea unor animale carnivore, cu
caractere deosebite, cum este pisica (Felis domestica), cu rol utilitar, pentru
distrugerea rozãtoarelor, ºi de companie, cunoscutã în Egipt cu 2500 de ani bc, a
pãsãrilor, pentru ouã, carne, pene: gãina (Gallus bankiwa domestica), identificatã
în China prin mileniul al VI-lea bc ºi în India ºi Indochina în mileniul al III-lea bc,
gâsca (Anser anser), cunoscutã în Orientul Apropiat din mileniul al III-lea bc, raþa
(Anas domestica), prezentã în China cam în aceiaºi perioadã, curcanul (Meleagris
galloparo), datat în America centralã prin mileniul al II-lea bc, ºi unele pentru
agrement, cum este pãunul (Pavo cristatus), semnalat în India mileniului al III-lea
bc, sau pentru comunicaþie, cum este porumbelul (Columba columba), cunoscut
în China din mileniul al V-lea bc
În acest context, trebuie menþionatã „domesticirea” viermelui de mãtase,
în fapt larva fluturelui Bombix mandarina, ale cãrui „gogoºi” erau culese sau
obþinute prin sericiculturã în China prin mileniul al IV-lea bc, crescut devenind
Bombix mori, folosit pentru obþinerea unui tip special de fibre textile, cele de
mãtase, ºi a albinei (Apis mellifica), cunoscutã, cel mai târziu din mileniul al IV-
lea, în Egipt, ºi zeificatã chiar în mileniul al III-lea bc, care oferea mierea, un
produs foarte apreciat în vechime, alãturi de cearã.
Produsele obþinute prin creºterea animalelor nu ofereau numai o mai mare
siguranþã alimentarã ºi produse (carnea, laptele, ouã, miere) cu o importantã
Primele societãþi cu economie de producþie 167
valoare proteicã, glucidicã, lipidicã ºi vitaminicã, îmbogãþind registrul nutritiv al
omului preistoric, ci ºi o nouã forþã de muncã ºi tracþiune, noi mijloace de transport,
materii prime textile (lâna, pãrul, firele de mãtase) sau pentru ornamentare
(penele). În mod normal, vânãtoarea a continuat sã aibã o importanþã aparte, pentru
completarea resurselor de hranã, a ºeptelului, pentru antrenament rãzboinic,
iniþiere în vârsta adulþilor ºi agrement, cantitatea materialelor osteologice
provenind de la specii sãlbatice având, uneori, cote destul de ridicate.

V. 2. 3. Ceramica
Ceramica reprezintã unul dintre cele mai însemnate produse ale gândirii ºi
muncii umane, realizat începând cu o etapã evoluatã a Neoliticului, pe la mijlocul
mileniului al VIII-lea BC, chiar dacã statuete antropomorfe ºi zoomorfe lucrate din
argilã crudã au fost confecþionate în timpul ultimei vârste a gheþii din Europa
(Würm III) la Dolni Vestonice (Moravia-Cehia) ºi Tuc D'Adoubert (Ariège,
Franþa). Alte statuete de lut, nears sau ars, sunt cunoscute din mileniile al VIII-lea
al VII.-lea bc, din fazele PPNA (la Mureybet-Siria) ºi PPNB (Munhata-Israel,
Aswad II, Ghoraifé-Siria, Ganj Dareh-Munþii Zagros/Iran).
O problemã controversatã, deocamdatã, este reprezentatã de invenþia
destul de timpurie a ceramicii în Japonia, într-o perioadã Pre-Jômon (cãtre 12500-
12000 bc), în cadrul unei economii fãrã dovezi clare ale producþiei de hranã, ºi în
Africa, într-un mediu pre-agricol ºi pre-pastoral, aºa cum ne lasã sã înþelegem
descoperirile din masivul muntos Ahaggar din Sahara centralã, provenind din
situri datate prin C14 în mileniul al VIII-lea bc (Jean-Pierre Maître, 1965),), sau
cercetãrile mai noi de la Tagalagal-Aïr (Niger) datate ulterior pe la 8000-7000 bc
(Jean-Pierre Rosset, 1978), care par sã atesta ipoteza existenþei unor centre
independente (nipon ºi saharian) pentru realizarea acestor artefacte, anterioare
celui din Orientul Apropiat.
Ceramica propriu-zisã a fost precedatã de utilizarea a numeroase vase de
lemn, împletituri de nuiele, coji de ouã, tigve, dovleac ºi piatrã ºlefuitã, ultimele
cunoscute foarte bine în Orient, sau de aºa-numita “veselã albã”, realizatã din var
stins ºi gips, prezentã, în mileniul al VII-lea bc, în Siria ºi Liban. În Orient, vasele
din lut ars, de facturã gospodãreascã la început, au fost confecþionate la sfârºitul
mileniului al VII-lea bc, aºa cum aratã descoperirile din unele situri din Siria (Tell
Assouad/Djezireh ºi Bouqras), Turcia (Çatal Hüyük) ºi Iran (Tepe Guran U), fiind
reduse cantitativ ºi având forme destul de simple. Ulterior, producþia ceramicã a
cunoscut o deosebitã dezvoltare tehnologicã, cantitativã ºi calitativã (în ceea ce
priveºte formele ºi decorurile), fiind produsã în unele centre de olãrit, depãºind, în
unele cazuri industria liticã.
Invenþia ceramicii a fost un rezultat al unor complexe tehnici ºi arte de
prelucrare a argilelor, în urma cãrora s-au obþinut, prin omogenizarea amestecului
plastic, modelarea acestuia, decorarea, uscarea ºi arderea lui, diferite obiecte, în
special vesela, intens folositã în Protoistorie ºi Istorie.
Cercetarea arheologicã ºi/sau preistoricã a stabilit cã, prin diferitele sale
categorii, forme ºi decoruri, în asociere cu alte vestigii, ceramica reprezintã un
important limbaj arheologic, o fosilã directoare, un marker cultural, pe baza
168 Dumitru Boghian
cãruia se reconstituie profilul istorico-cultural al unor populaþii ºi societãþi,
evoluþia ºi încadrarea temporalã a acestora. În acelaºi timp, studierea ceramicii, din
toate punctele de vedere, poate sã releve, pe lângã reale elemente de culturã
materialã ºi civilizaþie, ºi importante caracteristici ale unor componente spirituale,
deoarece, aºa cum arãta Mircea Eliade: „Olarul care, primul, a reuºit, datoritã
focului, sã întãreascã în mod conºtient «formele» pe care le dãdea argilei, a simþit,
cu siguranþã, beþia demiurgicã: descoperise un agent al transmutaþiei”, ºi a cãpãtat
o poziþie deosebitã în societate.
Mai mult, prin categoriile sale deosebite, prin unele forme ºi destinaþii ºi
prin semnificaþiile decorului, indiferent de maniera de realizare a acestuia,
ceramica oferã unele indicii legate de structura socialã a comunitãþilor care au
produs-o ºi au folosit-o sau despre componentele unei spiritualitãþi complexe, care
este greu de reconstituit. Mai dificilã este, pentru Neolitic, identificarea cu ajutorul
caracteristicilor ceramicii a unor entitãþi etno-lingvistice unitare, deoarece în
cadrul unor culturi arheologice pot exista ºi populaþii diferite care sã întrebuinþeze
aceleaºi tipuri de vase, produse în anumite centre de olãrit sau vehiculate prin
intermediul comerþului.
Din punct de vedere material, ceramica reprezintã o invenþie, încadratã în
categoria pirotehnologiilor (tehnologii ale focului), care a marcat profund viaþa de
toate zilele ºi evoluþia ulterioarã a comunitãþilor umane, servind atât la stocarea ºi
pregãtirea superioarã a hranei, prin fierbere frecventã, pãstrarea resurselor de apã,
transportul unor lichide alimentare, mãsuri pentru cereale, cât ºi în anumite
procesiuni religioase, ca vase sacre ºi accesorii de cult, sau pentru înfrumuseþarea
ambientului gospodãresc, din raþiuni estetice, artistice, spirituale. Câteodatã,
decorul incizat, excizat, plastic sau pictat al unor vase reflectã elemente din viaþa ºi
gândirea comunitãþilor neolitice ºi eneolitice, putând fi interpretate ca o scriere
pictograficã, incipientã.
Pe parcursul Neoliticului ºi Eneoliticului, oamenii au realizat progrese
însemnate în cunoaºterea proprietãþilor diferitelor categorii de argile, pregãtirea
acestora în vederea obþinerii unor materiale plastice de calitate, modelarea
formelor ceramicii, prin folosirea unor suporturi fixe sau rotative, de tipul roþii
olarului Kili Ghul-Muhammad-Togau/Belucistan, în Pakistan, mileniul al V-lea
bc, Korucu Tepe, în Anatolia, mileniul al IV-lea bc, sau în cultura Cucuteni, tot în
mileniul al IV-lea bc) sau a altor unelte ºi accesorii, prin perfecþionarea
ornamentãrii, în special incizate, excizate, pictate ºi plastice, a compoziþiilor
decorative ºi creºterii complexitãþii semanticii acestora.
În acelaºi timp, s-a acordat o atenþie deosebitã perfecþionãrii
pirotehnologiei produselor ceramice, arderea evoluând pe parcursul acestor epoci,
de la simplele gropi-cuptor pânã la cuptoare din ce în ce mai evoluate, cu douã
camere ºi insuflarea de aer (cel mai vechi fiind cunoscut în complexul cultural
Proto-Sesklo, mileniile al VI-lea - al V-lea bc), pentru realizarea unei arderi
(coaceri) oxidante, olãritul devenind un meºteºug de sine stãtãtor, în cadrul
marilor culturi neolitice ºi eneolitice existând chiar centre de olãrit, care îºi
desfãceau produsele în anumite zone, variabile ca întindere, progrese care se vor
perpetua în cadrul primelor civilizaþii istorice.
Înainte de a prezenta caracteristicile tipologice ale formelor ºi decorurilor
Primele societãþi cu economie de producþie 169
ceramicii, din cadrul unor civilizaþii neolitice ºi eneolitice, se cuvin precizate
câteva detalii tehnologice ale confecþionãrii acesteia.
Argila, ca rocã de sedimentarã loess-ul, este un silicat de aluminiu ºi
reprezintã materia primã care se foloseºte la fabricarea materialelor ceramice.
Provine din silicaþi magmatici prin degradare erozivã, sub influenþa agenþilor
climatici, în special la limita calotelor glaciare continentale. Odatã cu distrugerea
reþelei cristaline se îndepãrteazã ºi cationii solubili (Na, K, Mg, Ca) ºi rãmâne un
silicat de aluminiu insolubil.
Caolinul, o varietate importantã a argilei, s-a format prin degradarea
feldspaþilor ºi este compus, în cea mai mare parte din caolinitã (alãturi de dickitã ºi
nacritã), toate cu o structurã monocristalinã. Nu conþine impuritãþi colorate (fier) ºi
are o compoziþie aproximativã Al2O3 x 2 SiO2 x 2 H2O. Caolinul a fost utilizat pentru
realizarea unor produse ceramice foarte fine, din care se remarcã, pentru
perioadele ulterioare, porþelanul, în zona chinezã.
Argila ceramicã se deosebeºte de caolin prin plasticitatea ei mai mare ºi un
conþinut ridicat în oxid de fier colorat. Lutul este o argilã impurificatã, cu mult fier
ºi nisip, având o calitate inferioarã, fiind folosit mai mult ca material pentru
construcþia caselor.
Aceste materii prime, utilizate pentru confecþionarea produselor
ceramice, se exploatau din aºezãri, cu ocazia sãpãrii ºanþurilor de apãrare sau a
gropilor, cu diferite destinaþii, sau din apropierea acestora, din “lutãrii”, similare cu
cele ulterioare, care aveau rolul unor adevãrate cariere de argilã.
Dupã extragere, lutul (argila plasticã), era lãsat, aºa cum ne aratã
analogiile etnografice, la “dospit”, mai ales prin acþiunea naturalã a factorilor
climatici, în locuri special amenajate pentru prelucrarea preliminarã a argilei,
depozitatã în grãmezi sau în împrejmuiri din scânduri de lemn ºi împletituri de
nuiele, care nu întotdeauna pot fi surprinse arheologic. De cele mai multe ori aceste
locuri au rãmas foarte simple de-a lungul timpului. „Dospirea” contribuia la
sporirea plasticitãþii ºi consistenþei naturale a argilei, deoarece, prin îngheþul-
dezgheþul apei din interspaþiile celulare ºi uscare excesivã urmatã de o umezire
rapidã, se ajunge la desfacerea în particule microscopice, iar microorganismele pot
acþiona asupra substanþelor organice din lut. Aceastã „dospire” avea o duratã
variabilã, de la câteva zile, la câteva luni, mai ales peste iarnã, deoarece, cu cât
aceastã operaþiune era mai îndelungatã, cu atât lutul devine mai bun pentru
prelucratul ceramicii.
Urmãtoarea operaþie era frãmântarea lutului cu picioarele, aºa-numita
cãlcãturã, de cãtre oameni, la care se adãuga folosirea bovinelor ºi baterea cu
maiul. Cu acest prilej, se realiza o organizare superioarã a pastei de lucru,
eliminându-se spaþiile haotice, care pot afecta calitatea materialului plastic ºi
scãderea bruscã în volum a vaselor. Având în vedere densitatea ºi duritatea
deosebitã a pastei unor vase, presupunem cã pentru olãria de calitate superioarã, se
realiza o cernere ºi o spãlare a argilei, eliminându-se impuritãþile, obþinându-se
fracþiuni fine, utilizate, mai ales, pentru finisarea vaselor. Astfel, materialul plastic
devine mai moale, mai omogen, mai dens. Unii specialiºti considerã cã a fost
întrebuinþatã ºi argila iluvialã, adusã de râuri cu prilejul inundaþiilor de primãvarã
ºi varã.
170 Dumitru Boghian
Alegerea lutului, frecatul în mânã ºi bãtutul în palmã, duceau la
înlãturarea ultimelor impuritãþi. Lutul se frãmânta pânã când devenea ca ceara sau
ca aluatul, putând fi întins fãrã sã plesneascã, dupã care se fãceau turte ºi se puneau
lângã suportul de modelat, sã se jilãveascã.
În mod normal, o asemenea atenþie se acorda numai confecþionãrii pastei
ceramicii fine, de facturã superioarã. Pentru ceramica semifinã ºi, mai ales, pentru
ceramica uzualã, gospodãreascã, prepararea lutului era mai puþin atentã, iar în
ultima parte a acestei etape a procesului tehnologic se adãugau, pe lângã
degresanþii naturali (nisip foarte fin, micã etc.), alte componente, de exemplu nisip
fin, pietriº, silex ºi silicolit mãrunþit sau cioburi pisate, provenite din rebuturi ºi
deºeuri pisate, aºa-numita ºamotã, ºi materiale vegetale, în special pleavã, care
aveau o importanþã particularã, pentru a evita scãderea în volum a vaselor la uscare,
crãparea pereþilor ºi pentru a oferi calitãþi termice deosebite veselei gospodãreºti.
Accidental, în pasta pregãtitã au fost cuprinse seminþe ºi sâmburi de fructe, o
dovadã certã cã modelarea ceramicii se realiza în anotimpurile cãlduroase. Din
analiza materialului ceramic, se observã o evoluþie, o perfecþionare a activitãþii de
pregãtire a lutului, pentru confecþionarea vaselor ºi plasticii de la Neolitic
la Eneolitic.
Modelarea sau formarea vaselor era o altã operaþiune, deosebit de
importantã, în realizarea ceramicii, prin care argila amorfã cãpãta forma doritã de
meºterul olar. Studierea materialului ceramic fragmentar, aparþinând comunitãþilor
neolitice, a condus la concluzia, pe baza modului de spargere a vaselor, cã erau
lucrate din fâºii, „colaci de lut”, dispuºi succesiv ºi neteziþi, pânã se obþineau
pereþii, procedeu care s-a pãstrat pe întreg parcurs al epocii
Astfel, vasele de mici dimensiuni, cupele, paharele, în special, se modelau
dintr-un singur colac de lut, care se dispunea peste un fund plat, care se putea roti
uºor, realizându-se pereþii subþiri în forma doritã, care apoi era atent finisatã.
Vasele de dimensiuni mijlocii, amforele, strãchinile, urcioarele, vasele tronconice
ºi bitronconice se modelau, cel mai adesea, din douã pãrþi, realizate, la rândul lor,
din „colaci de lut”: o parte superioarã, cuprinzând umãrul ºi gura vasului, ºi o parte
inferioarã, alcãtuitã din corpul ºi fundul vasului, care, mai apoi, se îmbinau
aproximativ în zona centralã, ºi se “sudau” prin finisare. Vasele de mari ºi foarte
mari dimensiuni se modelau din trei pãrþi, în aceeaºi tehnicã a „colacilor”: partea
superioarã umãrul ºi gura vasului, partea centralã, de mijloc corpul tronconic sau
semisferic, ºi partea inferioarã fundul vasului, care se îmbinau, în final, într-o
singurã piesã.
Probabil cã, la început, se modela partea inferioarã a vasului. O turtã
jilãvitã de lut era pusã pe suportul de modelat, presãrat cu anumite substanþe
organice, probabil pleavã de cereale, sau nisip, iar în Eneolitic, pe bucãþi de
þesãturã sau împletiturã, care uºurau rotirea ºi prelucrare substanþei de modelat,
urme care s-au imprimat, uneori, puternic pe fundul vaselor. Din aceastã turtã, se
modela, prin aplatizare, fundul vasului, peste care se dispuneau alþi „colaci” de lut,
din care se confecþionau pereþii inferiori, la grosimea doritã, potrivit mãrimii
vasului. Nu este exclus ca aceste operaþiuni sã se fi desfãºurat ºi într-o altã ordine ºi
dupã alte tipicuri.
Astfel, pentru vasele de mici dimensiuni, pereþii erau subþiri, pânã la 5 mm,
Primele societãþi cu economie de producþie 171
la vasele de dimensiuni mijlocii între 5 ºi 10 mm, în vreme ce, pentru vasele mari se
ajungea la grosimi cuprinse între 10 ºi 30 mm, chiar mai mult. Evident, pãrþile
inferioare ºi zonele de îmbinare aveau grosimi mai mari decât restul pereþilor.
Pentru “sudare”, în fâºia inferioarã de lut se practica un ºãnþuleþ în care se
introducea partea inferioarã a urmãtorului „colac” º.a.m.d., urmând o spiralã. La
interiorul vaselor, se observã urmele lãsate, la modelare, de degetele olarului sau de
unele unelte, un fel de spatule din lemn ºi os. Pereþilor exteriori li se acorda o atenþie
deosebitã, fiind finisaþi cu grijã, cu ajutorul spatulelor de os ºi lemn, a unor
“cosoare”, din defense de mistreþ, sau a unor lame de silex, urmele fiind ºterse prin
netezire cu ajutorul materialelor textile sau vegetale.
Cel mai adesea, pe suprafaþa exterioarã a vaselor de facturã finã, se aplica o
angobã realizatã dintr-o suspensie omogenã de argilã subþire, bine spãlatã,
amestecatã sau nu cu pigmenþi minerali, care astupa toþi porii vasului, ºi care, dupã
uscare, era atent lustruitã, fiind pregãtitã pentru a primi decorul, cel mai adesea
pictat. Angoba era aplicatã fie prin scufundarea vasului în aceastã suspensie, fie
cu pensula, într-un strat sau în mai multe straturi, pãtrunzând în interiorul pereþilor,
ºi care, din cauza unor condiþii improprii de zacere, se exfoliazã, uneori,
la descoperire.
Ceramica grosierã, uzualã, era lucratã tot din pastã bunã, conþinând
degresanþii cunoscuþi nisip, pietricele, cioburi pisate, materiale vegetale, dar se
acorda mai puþinã atenþie finisãrii suprafeþelor exterioare a pereþilor, feþuirea
fãcându-se prin folosirea unei barbotine omogene, organizatã cu ajutorul
spatulelor, cu mãturica sau cu degetele, în care se trasau, de regulã, puþinele
decoruri adâncite sau plastice, cunoscute pentru aceastã categorie ceramicã.
O menþiune particularã meritã ceramica aparþinând comunitãþilor
neolitice ºi eneolitice din zonele marginale ale Lumii Vechi, care a fost de o calitate
inferioarã faþã de cea din focarele de civilizaþie, atât sub raportul pastei, repertoriul
formelor ceramice ºi, nu în cele din urmã, al decorurilor. Dintre aceste varietãþi
ceramice se remarcã cea a populaþiilor neolitice ºi eneolitice din stepele ponto-
caspice, cu scoicã în compoziþie, decoratã cu motive ornamentale trasate cu
obiecte dinþate, “piepteni” (?), cu vârfuri triunghiulare sau rectangulare, cu ºnurul
rãsucit ºi înfãºurat, numitã “de bucãtãrie” sau Cucuteni “C”, pusã de Marija
Gimbutas pe seama diferitelor valuri Kurgan.
Dupã modelare ºi finisare, vasele, din diferitele categorii ceramice, erau
puse la uscat, la umbrã, în încãperi ºi paravane, special amenajate în acest scop,
asigurându-se o ventilare corespunzãtoare. Astfel, uscarea se fãcea lent, evitându-
se crãparea, fisurarea pereþilor vaselor, ºi, deci, rebutarea lor. În urma uscãrii, prin
pierderea unei cantitãþi însemnate de apã, vasele îºi micºorau dimensiunile ºi
volumul cu pânã la 25%.
Decorarea ceramicii fine, semifine ºi grosiere (uzuale), avea o
importanþã aparte, necesitând, mai ales în cazul picturii, cunoºtinþe deosebite.
Ornamentarea adâncitã se realiza cu ajutorul unor vârfuri ascuþite sau boante, de
lemn, os, corn, piatrã sau metal, cu care se inciza în pasta încã moale a pereþilor
vaselor motivistica specificã fiecãrei culturi arheologice. Existã destule cazuri
când ceramica neoliticã ºi eneoliticã a fost decoratã prin excizare, motivele
ornamentale fiind obþinute în relief, prin “sãparea” în peretele vasului cu ajutorul
172 Dumitru Boghian
lamelor de silex ºi os, a burinelor, într-o manierã asemãnãtoare sculpturii în lemn.
Cea mai sofisticatã modalitate de ornamentare a ceramicii, folositã mai cu
seamã în Eneolitic, a fost pictarea vaselor, uneori foarte elaboratã. Aceasta
presupunea cunoºtinþe ºi deprinderi deosebite referitoare la alegerea, pregãtirea,
aplicarea coloranþilor ºi despre comportamentul pigmenþilor naturali în timpul
arderii, care proveneau cel mai adesea, din aºa-numitele pãmânturi colorate oxizii
minerali de fier (hematitul Fe2 O3, goethitul Fe2 O3 x H2 O, limonitul Fe2 O3 x H2 x
H2 O etc.), recuperaþi fie din fierul aluvionar (“de baltã”), care se gãsea în anumite
vãi, de vârstã cuaternarã, fie din zonele unde se aflã zãcãminte feroase, oxizi de
fier, sub formã de lentile, în intercalaþiile marno-calcaroase, pentru nuanþele de
galben, galben-închis, galben-roºiatic, oxizi de mangan (piloruzitã - MNO2 ºi
hausmanit - Mn3 O4), aflaþi în depozite cuaternare, sedimentar-aluvionare,
remaniate, sau în zona montanã, grafitul ºi, probabil, unele substanþe organice,
pentru culorile brunã, brun-închis ºi neagrã, pulbere de aur, pentru culoarea
galbenã, oxizi de calciu (hidroxidul de calciu - Ca(OH)2, ºi carbonatul de calciu -
CaCO3, care se gãseau în anumite depozite sedimentare) sau silicaþi de aluminiu
(caolin - Al2 O3 x 2SiO2 x 2H2O, format, din degradarea feldspaþilor, onctuos, cu o
granulaþie foarte finã) pentru alb. Prezenþa alumino-silicaþilor determina o
“deschidere” a culorilor, o creºtere a capacitãþii de acoperire, a opacitãþii acestora.
Olarii neolitici ºi eneolitici cunoºteau “comportamentul” acestor pigmenþi
în decursul arderii, deoarece hausmanitul (cultura Cucuteni), în condiþiile unei
arderi la o temperaturã mai micã de 1000°C, dã o culoare roºie-brunã, ºi, numai
peste aceastã temperaturã, culoarea neagrã. Aceleaºi modificãri suferã ºi oxizii de
fier, culoarea oferitã variind între galben, roºu viu ºi brun, în timp ce oxizii de
calciu pot vira, la temperaturi mari, spre galben. Pentru aplicarea picturii cu grafit
ºi aur (culturile Sãlcuþa, Gumelniþa-Karanovo VI) erau necesare, adesea,
temperaturi cuprinse între 1000-1200° C, cu douã arderi succesive.
O altã etapã importantã, în algoritmul confecþionãrii ceramicii, era
arderea acesteia, în condiþii superioare, care ºi-au pus amprenta asupra calitãþii ºi
rezistenþei vaselor realizate.
La începuturile confecþionãrii ceramicii, aceasta era arsã pe vetrele
deschise sau în cuptoare simple, compuse dintr-o groapã cu o deschidere lateralã
ºi partea superioarã tronconicã, realizatã din lipiturã groasã de lut, cu o micã
deschizãturã, prin care se realiza tirajul. În aceste cuptoare se aranja, cu grijã,
combustibilul ºi vasele, în aºa fel încât, acestea din urmã, sã nu se degradeze prin
arderea prea intensã sau sã nu se “coacã” inegal.
Olarii aveau posibilitatea sã controleze temperatura de ardere, care putea
ajunge pânã la 600-800° C, pentru speciile fine ºi semifine, ºi pânã la 400-600° C,
pentru categoria uzualã. De asemenea, în funcþie de atmosfera care se pãstra în
cuptoarele simple, oxidantã, cu tiraj de aer, sau reducãtoare sau
semireducãtoare, înãbuºitã sau parþial înãbuºitã, se obþineau, în primul caz, vase
de culoare roºiaticã sau brunã-roºiaticã, în vreme ce, în cel de-al doilea caz,
ceramica cãpãta o culoare brunã, cenuºie sau neagrã, fireºte cu diferite nuanþe,
existând, de multe ori, diferenþe între suprafeþele interioare ºi exterioare ale
recipientelor ºi miezul pereþilor acestora.
Primele societãþi cu economie de producþie 173
Aºa cum am vãzut, destul de timpuriu, prin mileniile al VI-lea al V-lea bc,
în Orient ºi în lumea egeeo-anatolianã, au fost inventate ºi utilizate cuptoarele
evoluate cu douã camere: focãria ºi încãperea pentru arderea ceramicii,
despãrþite de un grãtar perforat, care au permis obþinerea unor produse de o
deosebitã calitate. Cuptoarele evoluate de ars ceramica erau umplute cu vase, în
diferite variante, aºa cum ne aratã analogiile etnografice ºi, apoi, se trecea la
realizarea focului, operaþie comportând mai multe etape, folosindu-se diferite
tipuri de combustibil. Numãrul vaselor, care compuneau o “ºarjã”, era diferit, în
funcþie de dimensiunile pieselor ceramice ºi ale fiecãrui cuptor.
La început, cuptorul ºi oalele se încãlzeau câteva ore la foc redus, mai mult
cu fum fierbinte decât cu flacãrã, pentru ca vasele sã nu se contracte brusc ºi sã se
fisureze, dupã care focul era împins, în camera focãriei, înteþindu-se treptat, cu
lemne cu putere caloricã mai mare. În tot acest timp, olarii vegheau la creºterea
treptatã ºi controlul temperaturii, ajungându-se pânã la 900°-1000°-1100°C, într-o
atmosferã oxidantã, nefiind exclusã dirijarea curentului de aer cu ajutorul unor
foale incipiente, realizându-se, astfel, o economie de combustibil. Din studiile
etnologice, s-a ajuns la concluzia cã, arderea vaselor cu pereþii mai subþiri dura
între 5 ºi 12 ore, în vreme ce vasele cu pereþii groºi erau arse 14-16 ore,
producându-se mai multe fenomene fizice ºi chimice, care aveau ca urmare
obþinerea unei ceramici oxidante sau reducãtoare, rezistente, cu un sunet clar la
lovirea uºoarã, iar pictura, atunci când era cazul, se fixa foarte bine pe suprafaþa
recipientelor.
Dupã rãcirea cuptorului, vasele erau scoase ºi depozitate, probabil, în
“magazii” special amenajate, de unde erau desfãcute în aºezãrile din apropierea
centrului de olãrit, fiind purtate din loc în loc, fie în spate, legate pe sfoarã, pe
samare sau cu carele, aºa cum ne aratã analogiile etnografice, olarii primind în
schimbul lor diferite produse.
Ceramica cunoaºte o varietate tipologicã deosebitã, evoluând de la
Neolitic spre Eneolitic, acest fapt observându-se, mai mult, în cadrul speciilor
semifine ºi fine, vorbind nu numai o specializare a meºteºugului ci ºi o
diversificare a cerinþelor ºi gusturilor estetice la nivelul fiecãrei civilizaþii în parte.
În acelaºi timp, în cazul ceramicii uzuale, dar chiar ºi la cele fine, se observã o
deosebitã standardizare, o creºtere dimensionalã, legatã, probabil, de necesitatea
stocãrii unor cantitãþi sporite de hranã ºi apã, ca urmare a sporului demografic ºi a
asigurãrii subzistenþei pe o duratã mai mare de timp, pentru un numãr mare de
locuitori. În cadrul fenomenului de urbanizare, în viitoarele centre orãºeneºti din
zona egipteanã, orientalã ºi egeo-anatolianã, olarii s-au grupat în anumite cartiere,
dezvoltând importante centre meºteºugãreºti, având, în unele cazuri, zei tutelari,
cum a fost Hnum în Egipt. Olãritul intrã astfel în rândul meºteºugurilor neolitice,
contribuind la dezvoltarea generalã a societãþii.
Tipologia ceramicii neolitice ºi eneolitice a fost stabilitã pe mãsura
extinderii cercetãrilor metodice, prelucrãrii ºi sistematizãrii materialelor
descoperite, repertoriul acestora îmbogãþindu-se, în perioada ulterioarã, astfel
încât specialiºtii dispun astãzi de un set apreciabil de forme de bazã, cu variante, în
funcþie de fazele ºi etapele evolutive, ºi în relaþie directã cu centrele de producþie,
care, împreunã cu decorurile specifice, indicã prezenþa unor civilizaþii arheologice.
174 Dumitru Boghian
În acelaºi timp, este necesarã stabilirea tipurilor de forme ale ceramicii neolitice
dupã funcþionalitatea la care au servit recipientele ºi nu dupã forma generalã sau a
pãrþilor componente sau potrivit impresiilor arheologilor.

V. 2. 4. Prelucrarea metalelor
Descoperirea metalelor ºi prelucrarea acestora a reprezentat o altã
importantã cucerire tehnologicã din istoria omenirii, cu o influenþã hotãrâtoare
pentru devenirea ulterioarã a societãþii. Aurul, argintul ºi arama se numãrã printre
primele metale descoperite ºi utilizate de om, dat fiind faptul cã acestea pot apãrea
în iviri naturale la zi, în stare nativã, natural purificatã, sub formã de pepite, fiind
numai lucrate, la început ca oricare altã rocã, cu aspect ºi proprietãþi curioase, prin
procedee simple cum este baterea la rece.
Metalurgia, ca sumã de tehnici ºi tehnologii de prelucrare a metalelor, în
special la cald, a reprezentat, dupã invenþia ceramicii, un alt important meºteºug,
una dintre cele mai însemnate pirotehnologii, cu reflexe însemnate pe plan
material ºi spiritual. În acest context, dacã în Neolitic se poate vorbi de o
paleometalurgie, când s-au folosit tehnici simple de prelucrare a metalului, în
special a cuprului, în anumite centre, unde acest metal se gãsea la zi, în Eneolitic
asistãm la dezvoltarea unei metalurgii propriu-zise, putându-se vorbi, în anumite
regiuni, chiar de o anumitã epocã a aramei (Kupferzeit), în perioadele urmãtoare,
ale bronzului ºi fierului, noile materii prime cãpãtând un rol deosebit în plan
economic.
Meºterii metalurgi au dobândit, datoritã meºteºugului pe care l-au
inventat, învãþat ºi practicat, un statut deosebit în societãþile în care au trãit. Ei erau,
aºa cum ne aratã Mircea Eliade, “stãpânii focului”, “fãurari divini ºi eroi
civilizatori”, “fãurari, rãzboinici, maeºtrii ai iniþierii”, panteonul cu divinitãþi
eneolitice cuprinzând, probabil, unul sau mai mulþi zei-metalurgi, în vreme ce
cultul soarelui dobândeºte o importanþã aparte, astrul strãlucitor al zilei guvernând
focul fãurarului pãmântean, dezvoltându-se astfel o “mitologie a metalelor”.
Metalurgia nu s-a nãscut dintr-o datã ci în urma acumulãrii unei
multitudini de observaþii ºi experienþe succesive, produse în mai multe locuri ale
Lumii Vechi, potrivit mai multor modalitãþi, evident, aºa cum arãtam mai sus,
acolo unde materia primã exista în stare nativã. Astãzi existã pãrerea cã invenþia
metalurgiei aramei s-a fãcut în mai multe centre, independente unele de altele, aºa
cum ar fi Orientul, cu Anatolia de est, Transcaucazia, nord-vestul Iranului, unde
urme ale prelucrãrii aramei sunt documentate din mileniile al X-lea - al VII-lea bc,
de unde s-ar fi rãspândit în zonele învecinate, ºi zona balcano-carpaticã, pentru
mileniul al V-lea bc.
Din mileniul al X-lea bc este cunoscut un pandantiv din aramã la Shanidar
(Iran, Munþii Zagros) iar din mileniul al IX-lea bc malachitul (carbonatul de cupru)
era folosit, în regiunile muntoase din nordul Mesopotamiei, ca materie primã
pentru confecþionarea de podoabe. Unele din primele obiecte de cupru au fost
realizate, în mileniul al VIII-lea bc, în partea de rãsãrit a Anatoliei, în satul Çayönü
(Turcia), aflat la aprox. 20 km de marele zãcãmânt de la Ergani Maden, unde dintr-
un nivel aceramic au fost recuperate piese de aramã (mãrgele, sule, ace, cârlige),
Primele societãþi cu economie de producþie 175
lucrate prin batere la rece ºi cãlite la o temperaturã de 150-400 C. Asemenea
piese au mai fost descoperite, pentru aceeaþi perioadã, în satele montane din Siria,
Irak ºi Iran.
Dupã aceastã etapã paleometalurgicã, din mileniul al V-lea bc s-a trecut de
la prelucrarea aramei native la reducerea acestui metal din minereu, obþinându-se
prefabricate, care erau, ulterior, retopite ºi turnate, în forme simple, duble sau
complexe, sau au fost lucrate prin batere la rece sau la cald sau prin alte procedee,
obþinându-se o mare diversitate de produse finite: unelte, arme, podoabe º.a.,
marcând o etapã metalurgicã propriu-zisã, eneoliticã. Astfel, la Tal-I-Iblis (Iran) a
fost descoperitã o cantitae însemnatã de artefacte de aramã topitã ºi turnatã
indicând o producþie constantã ºi extinsã.
Se pare cã aceastã trecere nu ar fi fost posibilã fãrã identificarea a noi surse
de cupru ºi exploatarea acestora prin sistemul mineritului preistoric, ale cãrui urme
sunt mai greu de sesizat, fiind distruse de întreprinderile ulterioare. Metalurgia
eneoliticã (chalcoliticã) s-a rãsfrânt nu numai în denumirea perioadei ci s-a
caracterizat prin introducerea de noi tehnici ºi tehnologii de obþinere ºi prelucrare a
aramei, noi tipuri de piese ºi creºterea cantitativã ºi calitativã a acestora, cât ºi prin
circulaþia produselor finite pe distanþe, uneori, deosebit de lungi, sprijinind
trecerea cãtre civilizaþia urbanã. Este greu de stabilit care a fost amploarea acestei
metalurgii deoarece multe produse finite uzate erau recuperate ºi reciclate
“dispãrând” în conþinutul noilor piese.
O serie de descoperiri, de piese de aramã asociate în tezaure-depozite ºi
morminte bogate, cum ar fi cele de la Varna ºi Devnja (Bulgaria), Cãrbuna (Rep.
Moldova), Tibava (Ungaria), Nahar Mishnar (Israel) etc., ne aratã care ar fi fost
cantitatea de produse de aramã, aflate la un moment dat în circulaþie, acestea fiind
doar supravieþuiri ale înfloritoarei producþii ºi circulaþii metalurgice de altãdatã.
Printre cele mai de seamã centre metalurgice eneolitice pot fi amintite cele
de la Timna (Wadi Arabah, Israel), Rudna Glava (Serbia), Aibunar (Bulgaria),
curbura carpaticã de nord-vest, Caucazul, care se adaugã la cele deja cunoscute din
perioada anterioarã.
Unii specialiºti considerã cã, în cea de-a doua jumãtate a mileniului al IV-
lea bc, s-ar fi produs o epuizare a minereurilor cuprifere mai uºor de redus (oxizii ºi
carbonaþii de cupru) din zona carpato-balcanicã, în vreme ce minereurile
sulfuroase, mult mai bogate în aramã reclamau un proces de reducere mult mai
complex, pentru a înlãtura eventualele oxidãri în procesul tehnologic, cuptoarele
pentru redus fiind astfel construite pentru a a elimina o cantitate sporitã de zgurã.
Din aceastã cauzã, se socoate cã, în perioada Eneoliticului final, s-ar fi produs o
decãdere a centrului metalurgic balcano-carpatic, crezându-se cã arama nu ar mai
fost atât de abundentã ca în perioada anterioarã, concluzie care trebuie verificatã
prin noi cercetãri.
În mileniul al IV-lea bc, legat de exploatarea ºi utilizarea minereurilor
polimetalice neferoase, s-a ajuns, în mod firesc, la obþinerea aliajelor de bronz din
aramã ºi arsenic (bronzul arsenical) ºi din aramã ºi staniu (bronzul propriu-zis),
materie primã larg utilizatã în epoca urmãtoare. Tot în mileniul al IV-lea bc,
metalurgia aramei ºi aurului s-a difuzat, dinspre Europa de sud-est, spre Europa
Centralã, ajungând pânã în zona Elveþiei, în culturile eneolitice din aceastã regiune
176 Dumitru Boghian
(Pfyn ºi Cortalloid) descoperindu-se creuzete deschise, topoare plate, pumnale,
vorbind despre o intensã producþie localã. Cãtre sfârºitul mileniului al IV ºi pe tot
parcursul celui de-al III-lea bc s-a dezvoltat un centru independent al metalurgiei
aramei ºi apoi a bronzului în partea de sud-sud-vest a Peninsulei Iberice
(civilizaþiile Almeria ºi Los Millarès).
Pentru buna înþelegere a locului ºi rolului metalurgiei aramei, se cuvin
precizate unele detalii tehnice ºi tehnologice ale acesteia.
Arama (lat. aes, aeris; gr. chalcos) este un metal care se gãseºte în naturã,
liber, sub formã nativã, sau sub formã de minereuri: sulfuri (calcosina, Cu2 S;
calcopirita, Cu Fe S2, erubescita sau bornita Cu3 Fe S3), sulfoarsenuri ºi
sulfostibiuri (fahlerze sau tetraedrite Cu3 Sb S3; bournonita (Cu Pb Sb S3), oxizi
(cuprita Cu2 O), carbonaþi [(malachitul Cu CO3 x Cu (OH)2; azuritul 2 Cu CO3 x Cu
(OH)2] ºi silicaþi (dioptasul H2 Cu Si O4) etc.
Dacã prelucrarea aramei native culese era o treabã relativ uºoarã, baterea
la rece sau la cald ºi cãlirea pieselor fiind operaþiile cele mai importante,
extragerea acesteia din minereu a fost oarecum mai complicatã, necesitând
cunoºtinþe speciale de ºtiinþã practicã, un viu spirit de observaþie ºi creativitate,
metalurgul local sau itinerant fiind cei care posedau respectivele cunoºtinþe ºi
deprinderi ºi le aplicau în munca de zi cu zi.
Astfel, prin reducere, într-o atmosferã încãlzitã între 450°C ºi 800°C,
bogatã în carbon, prin întrebuinþarea drept combustibil a cãrbunelui de lemn
(mangalul), din malachit sau alte minereuri cuprifere polimetalice se obþinea
arama. De aceea, progresele din domeniul metalurgiei aramei au fost favorizate de
realizare unor cuptoare perfecþionate pentru arderea ceramicii ºi utilizarea unor
instalaþii de suflarea aerului (foalele ºi duzele) pentru obþinerea unor temperaturi
ridicate, într-un timp scurt ºi cu consum redus de combustibil.
Arama obþinutã putea fi purificatã prin retopiri succesive, îmbunãtãþindu-
se calitãþile acesteia. Topitã la 1083º C, arama putea fi turnatã în forme sau tipare,
simple, duble sau complexe, din lut sau piatrã, Cu toate acestea, arama prezintã, în
prelucrarea sa, o serie de inconveniente cum ar fi vâscozitatea mare la turnare,
absorbþia de aer ºi formarea de goluri în produsele finite, iar piesele rezultate erau
destul de moi (3 pe scara Mohs), deºi unele au fost cãlite prin încãlzire ºi rãcire
bruscã.
În acest context, se cuvin câteva precizãri cu privire la turnarea metalului
în forme deschise, monovalve, sau în forme închise, bivalve ºi, chiar, tripartite sau
prin metoda “cerii pierdute”. Tiparele simple, monovalve, mai sunt numite ºi
forme deschise, serveau la obþinerea de piese masive, cu o faþã planã ºi cu cealaltã
profilatã, produsele finite fiind, cel mai adesea, asimetrice. Tiparele bivalve ºi
trivalve, ca forme închise, serveau la realizarea de piese pline, cu profil evident,
simetrice, cu miez pentru rezervarea gãurii pentru coadã.
Metoda “cerii” sau “formei piedute” reprezintã un procedeu avansat de
turnare a aramei ºi, ulterior, a bronzului, permiþând realizarea de piese complexe,
cu decoruri deosebit de fine. Pe un sãculeþ de nisip sau un miez de argilã, modelat
grosier, se aºternea un strat de cearã, special preparatã pentru a se topi mai greu, pe
care se modelau cu atenþie cele mai fine detalii ale piesei de obþinut. Aceastã formã
era apoi “îmbrãcatã” cu un strat gros de argilã plasticã, în care se prezervau douã
Primele societãþi cu economie de producþie 177
orificii. Dupã întãrirea formei, prin orificiul de la partea superioarã se turna arama
sau bronzul topit care lua locul cerii care se topea ºi se scurgea prin orificiul de la
partea inferioarã, copiind toate detaliile trasate anterior. La sfârºitul operaþiunii se
spãrgea forma de argilã extrãgându-se piesa finitã.
Arama este maleabilã, ductilã ºi trefilabilã, prin turnare sau batere la cald
obþinându-se foi de tablã, sârme ºi bare, de diferite grosimi, cu secþiune
rectangularã sau rotundã, care puteau fi, mai apoi, decupate, tãiate dupã anumite
ºabloane (matriþe), produsele prefabricate fiind finisate prin sudare, perforare,
nituire, roluire, îndoire, polisare ºi decorare.
Decorarea pieselor de aramã se realiza prin ciocãnire, în tehnica au
repoussé, specificã pentru ornamentarea metalului (metaloplastie), motivele
obþinându-se prin percuþia unor table de cupru, aur, argint cu ajutorul unor
poansoane din os sau lemn dur pe o matriþã din material tare. Motivele ornamentale
erau obþinute prin batere de pe partea dorsalã (revers) imaginea fiind redatã în relief
pe avers. Unele piese de aramã prezintã o finisare cu dãltiþa, aºa-numita cizelare, în
relief sau în adâncime. Cizelarea era completatã prin polisare, realizatã prin
abraziune cu nisipuri fine, bucãþi de gresie sau ºist. Mai este cunoscutã ºi decorarea
unor piese metalice prin ajurare, reprezentând obþinerea unor ornamente perforate
prin ºtanþare, turnare sau sculptare.

V. 2. 5. Confecþionarea utilajului ºi armamentului


Confecþionarea utilajului ºi armamentului litic, cornular, osteologic,
metalic, de lut ºi lemn a cunoscut, în Neolitic ºi Eneolitic, noi etape de dezvoltare,
chiar dacã pare, uneori, sã fi fost depãºitã cantitativ de producþia ceramicã, acest
meºteºug contribuind la realizarea majoritãþii uneltelor ºi armelor din epocã,
inventându-se noi tehnici ºi tehnologii de prelucrarea a acestor materii prime, cele
mai importante fiind ºlefuirea sau polisarea ºi perforarea pietrei. Deºi aceste
tehnici apar încã din Epipaleolitic - Mezolitic, au cunoscut o adevãratã înflorire în
Neolitic ºi Eneolitic.

V. 2. 5. 1. Utilajul ºi armamentul litic


În ceea ce priveºte materiile prime din care s-a fabricat utilajul ºi
armamentul litic, trebuie arãtat cã s-au folosit rocile sedimentare, vulcanice ºi cele
metamorfice, bineînþeles mai intens cele care se gãseau în mediul sau în apropierea
spaþiului în care a trãit fiecare comunitate. Din aceastã cauzã, populaþiile din unele
zone geografice, bogate în resurse litice, au prosperat de pe urma valorificãrii
acestor materii prime, a prefabricatelor ºi pieselor finite.
În acest sens, pot fi amintite materiile prime litice care au circulat pe
distanþe de sute ºi chiar mii de kilometri. Astfel, este cazul obsidianului anatolian,
originar din Cappadocia, de culoare neagrã strãlucitoare, adesea translucidã cu
nuanþe cenuºii, verzi sau roºii, care a ajuns, între 12000-8500 bc, sub formã de
produse finite, la distanþe mari, pânã în aºezãrile de pe þãrmul Mãrii Moarte ºi în
cele din Valea Iordanului, la care s-au adãugat, de pe la 9000 bc, noile surse de
178 Dumitru Boghian
obsidian din Anatolia de SE, cum au fost cele din zãcãmântul din regiunea Bingöl
(Munþii Taurus) ºi din zona lacului Van, astfel de piese fiind prezente în aceleaºi

Fig. 81. Surse mediteraneene ºi orientale de obsidian


(dupã Dixon, Cahn, Renfrew)
situri orientale ºi în siturile neolitice de pe cursurile mijlocii ale Eufratului ºi
Tigrului.
Pentru Neolitic ºi Eneolitic mai sunt cunoscute ºi alte surse de obsidian,
cum sunt cele din Insulele Melos (Grecia), de culoare albã, translucidã, rãspânditã
în Europa de SE, Sardinia, Palmarola, Pantellera, Lipari (Italia) sau din zona Tokaj
(Ungaria), Satu Mare (România), fumurie-translucidã, prezentã în staþiunile din
Europa dunãreanã ºi carpaticã (fig. 81).
Silexul a constituit o altã rocã care a fost intens utilizatã pentru
confecþionarea utilajului ºi armamentului litic în Neolitic ºi Eneolitic. În aceastã
epocã se cunosc zãcãminte de silex exploatate în sistemul mineritului preistoric,
aºa cum au fost cele de la Krzemionki (Polonia), Spiennes (Belgia), Grimes Graves
(Anglia) sau Rijckholt (Olanda) etc.
Mai putem menþiona o serie de surse de silex din spaþiul carpato-balcanic,
aºa cum sunt: silexul balcanic, de culoare ciocolatie deschisã, care se gãseºte în
partea de nord-est a Bulgariei ºi în Dobrogea (România), cunoscutã altãdatã sub
numele de “platforma prebalcanicã”, prezent în arealele unor civilizaþii ca
Hamangia, Boian-Gumelniþa, Stoicani-Aldeni-Bolgrad, Precucuteni-
Cucuteni/Tripolie, silexul de Prut, cu diferite nuanþe, de la cenuºiu la negru, cu aria
de ocurenþã în cursul mijlociu al acestui râu, ºi cel de Nistru de asemenea de diferite
nuanþe, mai ales cenuºii, folosite cu intensitate de cãtre purtãtorii tuturor
civilizaþiilor neolitice ºi eneolitice din spaþiul carpato-nistrian.
La aceste exemple mai pot fi adãugate altele, vorbind de un schimb destul
de timpuriu, între diferitele comunitãþi umane, sau de alte relaþii tributale, daruri
etc., care au marcat, în general, dezvoltarea societãþii.
Cioplirea uneltelor ºi armelor litice nu cunoaºte, în Neolitic ºi Eneolitic,
unele modificãri esenþiale faþã de perioada anterioarã. S-a practicat, deopotrivã,
Primele societãþi cu economie de producþie 179
cioplirea lamelarã ºi aºchialã, directã, indirectã sau prin presiune, cu ajutorul
percutoarelor, pe nicovale de piatrã, din nuclee cvasi-piramidale ºi cvasi-conice,
cvasi-cilindrice ºi amorfe, prelucrate termic în prealabil, cu unul, douã sau mai
multe planuri de lovire, în funcþie de tradiþiile moºtenite, forþa de creaþie a fiecãrei
comunitãþi ºi influenþele primite din partea altor triburi ºi civilizaþii, obþinându-se
produsele de debitaj: lamele ºi aºchiile care au fost, cel mai adesea, prelucrate
secundar, prin retuºare ºi, uneori, polisare, obþinându-se unelte ºi arme, deosebit de
eficace, ºi podoabe foarte elaborate.
Din punct de vedere al mãrimii, se observã cã dupã o perioadã pãstrare a
microlitismului, la începuturile Neoliticului, a avut loc o creºtere gradualã a
dimensiunilor uneltelor ºi armelor, acestea atingând, la un moment dat, un anumit
echilibru dimensional ºi funcþional, oamenii epocii realizându-ºi majoritatea
pieselor de utilaj de care aveau nevoie.
Deºi tipologia pieselor litice este deosebit de variatã, potrivit diversitãþii
comunitãþilor care le-au produs ºi funcþionalitãþii lor, dintre uneltele ºi arme din
piatrã cioplitã, silex, gresii, roci vulcanice etc, confecþionate ºi utilizate de oamenii
Neoliticului ºi Eneoliticului, în activitãþi complexe, se remarcã artefactele
prezentate mai jos:

! lamele neretuºate ºi retuºate, polifuncþionale, folosite, aºa cum ne aratã


traseologia, în calitate de cuþite ºi pumnale, pentru tãiat, eviscerat ºi tranºat
animalele sacrificate sau vânate, pentru lucratul diferitelor materiale lemn, piei,
oase, coarne etc, mai ales cele denticulate, ca minifierãstraie, sau cele cu scobiturã
retuºatã (à encoche);

! rãzuitoarele gratoare ºi racloare simple ºi duble, de diferite forme-drepte,


laterale, convexe, concave, unguiforme, ovalare, duble, ascuþite, ºi dimensiuni,
utilizate pentru rãzuitul (curãþatul) pieilor, oaselor, lemnului, iar când prezintã
urme de lustru, pe laturile lungi, ca piese componente de secerã, ºi compuse,
asociate cu burine sau strãpungãtoare, în cadrul unor operaþiuni de rãzuit-gãurit,
rãzuit-tãiat, ºãnþuit ºi gravat;

! burinele de unghi, laterale ºi mediane, întrebuinþate pentru gravarea, gãurirea,


ºãnþuirea (canelarea) unor obiecte din lemn, os, corn, a suporturilor pentru unelte ºi
arme compuse sau pentru tâmplãrie;

! strãpungãtoarele uzitate ca sule, “burghie” (sfredele) ºi alezoare pentru


gãurirea pieilor, oaselor, cornului, lemnului, pietrei;

! piesele componente de secerã, prezente de la sfârºitul Paleoliticului superior


pânã la sfârºitul Epocii bronzului, au fost lucrate din lame întregi sau trunchiate, de
silex, obsidian ºi gresie, retuºate sau nu, uneori pe gratoare, prezentând un lustru,
numit ºi “lustru de cereale”, continuu ºi evident, longitudinal, drept, curb sau
unghiular (de “colþ”), pe o suprafaþã sau pe ambele suprafeþe ale unei laturi, mai rar
pe cele douã laturi, care prinse în rame-suport drepte sau curbe din lemn, corn sau
180 Dumitru Boghian
os, prin forþare sau cu ajutorul rãºinilor vegetale, cerii (?), bitumului ºi betulinei, au
servit în calitate de seceri pentru recoltarea a diferite vegetale (graminee sãlbatice
ºi cultivate, trestie, stuf etc.), cu o productivitate apropiatã de cea a secerilor de
bronz, aºa cum ne aratã arheologia experimentalã, astfel încât existenþa lor nu
demonstreazã, în mod obligatoriu, cultivarea plantelor;

! piesele geometrice componente ale unor unelte ºi arme compuse,


confecþionate din lame mici, retuºate sau nu, triunghiulare, dreptunghiulare,
paralelograme, semilunare, segmentiforme, constituie o reminiscenþã a
prefabricatelor microlitice epipaleolitico-mezolitice, ºi, de aceea, sunt mai
numeroase la începutul epocii, numãrul lor descrescând cãtre sfârºitul acesteia,
fiind utilizate prinse asemãnãtor pieselor de secerã, în suporturi ºi rame cu caneluri,
obþinându-se vârfuri compuse de suliþã, harpoane cu “dinþi” de silex, fierãstraie
compuse etc.;

! vârfurile de suliþã (lance) ºi sãgeatã erau lucrate, în general, din lame


triunghiulare, de diferite dimensiuni, cu sau fãrã peduncul, de regulã în formã de
triunghiuri isoscele, mai rar echilaterale sau scalene, cu laturile lungi drepte sau
uºor curbate în afarã, ºi cu baza dreaptã, convexã, concavã ºi/sau unghiularã, cel
mai adesea finisate cu retuºe solzoase, “în pojghiþã”, care prinse în tije de lemn sau
stuf ºi trestie, de diferite grosimi ºi lungimi, constituiau arme cu un randament
deosebit pentru vânãtoare ºi în conflictele intertribale.
Utilajul ºi armamentul litic cioplit, ºlefuit ºi perforat este, de asemenea,
foarte complex ºi variat tipologic ºi funcþional. Deºi unele elemente ale ºlefuirii ºi
perforãrii uneltelor ºi armelor litice apar din Epipaleolitic-Mezolitic, aceste
achiziþii au cunoscut o deosebitã dezvoltare în cea de-a doua parte a Neoliticului ºi,
mai ales, în Eneolitic.
ªlefuirea parþialã sau totalã a uneltelor si armelor de piatrã se realiza prin
mijloace relativ simple, împrumutate tehnologic de la modalitãþile de polisare a
pieselor din os, fãrã a necesita o pregãtire aparte a meºterului. Mai întâi, printr-o
cioplire iniþialã se obþinea o eboºã (piesã prefabricatã) care semãna în mare cu
viitoarea piesã finitã. Pentru ºlefuirea uneltelor ºi armelor cioplite grosier, se
foloseau diferite pietre-suport abrazive, cu granulaþie ºi rezistenþã mecanicã mai
mare, pe care, cu ajutorul apei ºi nisipului umed, prin frecare repetatã, se obþinea o
piesã apropiatã dimensional ºi morfologic de cea proiectatã mental. Finisarea
acestor piese, ºlefuite grosier, se fãcea printr-o nouã prelucrare, folosindu-se pietre
abrazive cu granulaþie mai finã sau prin frecarea pe diferite suporturi de os, piele,
materiale textile, poate lemn ºi/sau argilã etc., în funcþie de duritatea ºi textura
materiei prime, obþinându-se piese polizate, uneori, pânã la lustru, de o deosebitã
fineþe ºi eficacitate.
Perforarea uneltelor ºi armelor de piatrã necesita cunoºtinþe deosebite din
partea meºteºugarului, în vederea confecþionãrii unei instalaþii de gãurit, o “maºinã
de gãurit” primitivã, compusã dintr-un cadru din lemn masiv, în care se practicau,
probabil, o serie de orificii în care se fixa un ax, constând dintr-o tijã de lemn, cãruia
i se putea imprima o miºcare rotativã, cu ajutorul unor sfori groase, trase manual,
succesiv de cele douã capete, sau folosind coarda slãbitã a unui arc.
Primele societãþi cu economie de producþie 181
În vârful acestui ax se putea fixa fie un os sau un bãþ tubular, fie un vârf
strãpungãtor de silex sau obsidian, care jucau rolul unor veritabile burghie. În cazul
în care pentru perforarea unor unelte ºi arme se folosea un os sau un bãþ tubular, în
“procesul tehnologic” de gãurire se mai utilizau apa ºi nisipul umed, pentru
creºterea puterii de frecare, ca produse secundare rezultând unele “dopuri” de
piatrã care s-au gãsit în unele aºezãri, descoperindu-se, de asemenea, ºi piese
rebutate, cu perforare parþialã, distruse în cadrul prelucrãrii. Atunci când s-au
folosit “burghie” de silex sau obsidian, acestea prezintã o uzurã accentuatã ºi lustru
pe partea activã.
Tipologia ºi dimensiunile utilajului de piatrã ºlefuitã ºi perforatã sunt
diferite, diversitatea trebuind pusã pe seama variabilitãþii materiilor prime, etapele
evolutive, specificul tehnicilor de confecþionare, tradiþiile, influenþele exterioare ºi
forþa de creaþie a fiecãrei comunitãþi ºi civilizaþie în parte.
De-a lungul cercetãrilor, s-au conturat mai multe serii de unelte ºi arme de
piatrã ºlefuitã ºi/sau perforatã. Astfel, este de remarcat seria topoarelor, teslelor
(herminete) ºi dãlþilor cu profil asimetric, plan-convexe, numite de tip
“calapod”, specificã pentru Neoliticul vest ºi nord-vest anatolian ºi cel sud-est
european (Protosesklo, Starèevo-Criº) ºi est-central european (cultura
ceramicii liniare), la care se renunþã treptat cãtre sfârºitul Neoliticului ºi
începutul Eneoliticului.
Cel mai bine cunoscute sunt seriile de unelte ºi arme de piatrã, topoare,
tesle, dãlþi ºi dãltiþe, cu profiluri uºor asimetrice ºi cele simetrice,
dreptunghiulare, trapezoidale ºi, chiar, neregulate, unele lucrate în roci dure,
cum ar fi silexul sau rocile vulcanice, prinse, în diferite maniere, în cozi, sporindu-
le, astfel, eficacitatea.
Dintre topoarele ºi dãlþile confecþionate din silex pot fi remarcate cele din
ariile culturilor: Gumelniþa-Karanovo VI, mai mult cioplite decât ºlefuite,
paharelor cu gâtul în formã de pâlnie (TRBK) ºi amforelor sferice, purtãtorii
acesteia din urmã realizând piese deosebit de bine ºlefuite.
Topoarele ºi teslele au fost perforate, cel mai adesea, central sau în treimea
superioarã, zonã în care, cele mai multe piese sunt fracturate din vechime, probabil
în procesul întrebuinþãrii. Alãturi de aceste unelte ºi arme, au mai fost descoperite:
topoare-ciocan, ciocane ºi mãciuci, de diferite dimensiuni ºi forme, prinse în
cozi de lemn.
Din punct de vedere funcþional, topoarele de piatrã, ºlefuite ºi perforate, au
fost întrebuinþate, în unele cazuri, pentru tãiatul ºi despicatul buºtenilor, fasonarea
trunchiurilor, îndepãrtarea cioatelor, în altele pentru spartul pietrelor, lucratul
pãmântului, ca unelte aratorii ºi sãpãligi, la sãpatul gropilor ºi ºanþurilor etc.
Teslele, dãlþile ºi dãltiþele au fost folosite la prelucratul lemnului, osului ºi
cornului, la confecþionarea mobilierului ºi a elementelor de tâmplãrie.
O categorie aparte de topoare de piatrã, lucrate mai ales din roci dure,
finisate cu o deosebitã grijã, a fost cea a topoarelor de luptã, triunghiulare,
rombice sau naviforme ºi topoare-ciocan, care au jucat ºi rolul de arme ºi cel de
sceptre, ca însemne ale puterii ºi poziþiei sociale, ºi, de aceea, unele tipuri au fost
transpuse, ulterior, în aramã (a se vedea diferitele tipuri de topoare carpato-
balcanice, în special cele „cu braþele în cruce”). Asemenea piese de piatrã sunt
182 Dumitru Boghian
cunoscute în Europa în cadrul civilizaþiilor cu ceramicã ºnuratã, a paharelor cu
gâtul în formã de pâlnie, a mormintelor individuale etc.
Din piatrã au mai fost confecþionate: râºniþe de mânã, de formã ovalã sau
rectangularã cu marginile rotunjite ºi suprafeþele alveolate, mojare ºi pive,
frecãtoare (zdrobitoare sau pisãloage), utilizate pentru “mãcinarea”, zdrobirea
boabelor de cereale, ºi, în secundar, la mãrunþirea coloranþilor minerali ºi a altor
substanþe, “nicovale”, percutoare, presatoare ºi retuºoare, poansoane, pietre
pentru ascuþit, bile de praºtie etc., folosite pentru prelucrarea altor unelte de
piatrã, os, corn ºi aramã, sau ca proiectile.

V. 2. 5. 2. Utilajul ºi armamentul din materiale


scheletice dure
Utilajul din os, corn ºi dentiþie prelucratã ocupa, de asemenea, un loc
însemnat în cadrul artefactelor neolitice ºi eneolitice, completând repertoriul
mijloacelor de muncã ºi al obiectelor de podoabã. Uneltele ºi armele, lucrate din
materii prime organice, prezintã o continuitate neîntreruptã din epoca anterioarã.
Ca materii prime pentru acest tip de utilaj, comunitãþile neolitice ºi
eneolitice au întrebuinþat, pentru realizarea uneltelor, armelor ºi podoabelor de os
ºi corn, materii prime organice dure, scheletice, osteologice, cornulare ºi elemente
de dentiþie, provenind de la animale domestice ºi sãlbatice. Creºterea animalelor
domestice ºi vânãtoarea au oferit, nu numai o însemnatã cantitate de carne ºi alte
produse animaliere esenþiale, ci ºi menþionatele materii prime organice.
Astfel, pentru confecþionarea uneltelor ºi armelor s-au întrebuinþat oase
rezistente: metapodii, peronee, tibii, canoane, metatarsii, femure, astragale,
falange, coaste, scapule, humerusuri, recuperate de la animale domestice: bovine,
ovine, caprine, suide, canide, ºi sãlbatice: bour, cerb, cãprior, mistreþ. De
asemenea, pentru unele unelte ºi podoabe s-au utilizat oase tubulare de pãsãri,
dentiþie prelucratã: canini de cerb ºi defense de mistreþ ºi materiale cornulare de
bovine, cãprior ºi cerb. Materialele osteologice, cornulare ºi dentiþia, au fost
prelucrate de meºteri specializaþi, în ateliere care existau, credem, în cadrul fiecãrei
aºezãri, unde s-au descoperit asemenea piese, în diferite stadii de confecþionare,
sau în anumite centre, unde s-a gãsit o cantitate însemnatã de asemenea unelte ºi
arme.
Prelucrarea osului, cornului ºi dentiþiei se realiza prin cioplire, prin
percuþie ºi spargere intenþionatã, despicare, prin tehnica renurajului (fisurãrii),
folosindu-se aºchii ºi burine de silex pentru subþierea peretelui materialului, prin
realizarea unei caneluri/ºãnþuiri, secþionare, cu firul umed ºi nisip, abraziune,
utilizându-se un substrat dur, cu granulaþie diferitã, perforare, cu ajutorul
strãpungãtoarelor ºi burinelor de silex, ºlefuire, ornamentare etc., aºa cum
ne aratã ºi studiile traseologice ºi tafonomice. De regulã, partea activã se gãsea
în extremitatea distalã (ED) dar existã ºi piese lucrate ºi în extremitatea
proximalã (EP).
Tipologia utilajului cornular este diversã, apropiindu-se de cea a pieselor
litice, fiind complementarã acestora. În general, în Neolitic ºi Eneolitic au
Primele societãþi cu economie de producþie 183
fost confecþionate:

! strãpungãtoare lucrate, mai întotdeauna, din pãrþile terminale ale coarnelor


de cãprior, secþionate transversal, cu lame denticulate de silex sau cu fibre ºi nisip
umed; vârfurile acestor strãpungãtoare prezintã fie lustrul natural ºi urme de uzurã,
fie au suferit o prelucrare suplimentarã, subþiindu-se mult partea activã, fiind
folosite pentru perforarea pieilor groase de animale, pentru coaserea acestora, la
împletit etc. iar unele cu capãtul bont au fost întrebuinþate ºi pentru decorarea
ceramicii prin canelare, incizare sau la realizarea alveolelor;

! sãpãligile, unele dintre cele mai importante unelte de corn, au fost prelucrate
din ramuri de coarne de cerb sau cãprior adult, tãiate la unul sau la ambele capete,
cu secþiuni rotunde sau despicate, pe întreaga lungime a piesei, sau numai cioplite
ºi ascuþite în zona pãrþii active, având profilul transversal plan-convex sau rotund,
tãiºurile în V dispuse oblic sau perpendicular pe axul gãurii pentru coadã, care se
realiza aproximativ în zona centralã sau în treimea superioarã a piesei, dupã ce, în
prealabil, aceastã porþiune era pregãtitã prin cioplire, subþiindu-se corpul piesei
pentru uºurarea gãuririi; existã sãpãligi care nu prezintã perforare pentru coadã sau
piese care pãstreazã “rozeta” cornului, cu suprafaþa netedã a desprinderii naturale,
dovadã cã pentru confecþionarea acestora s-au întrebuinþat ºi coarne de cerb
“lepãdate”, fiind uzitate în practicarea agriculturii sau pentru sãpatul gropilor ºi
ºanþurilor, ca niºte târnãcoape.

! plantatoare ºi/sau scormonitoare realizate din unele tije de corn, drepte sau
puþin curbate, cu urme de uzurã pe vârful natural, care au fost întrebuinþate la
lucratul pãmântului, în lucrãrile agricole de tipul grãdinãritului sau la recoltat ºi
cules;

! brãzdarele din corn de cerb (aratrurile, râmocurile), confecþionate din


ramuri robuste, provenind de la cerbi maturi sau chiar bãtrâni, secþionate în bucãþi
mari de corn, de aproximativ 30-50 cm lungime ºi 6-10 cm diametru, care
pãstreazã “rozeta” (coroana naturalã), fie au fost tãiate din zona lãþitã, de îmbinare
a mai multor ramuri, conservându-se corpul rotund al piesei; în zona mai lãþitã, în
treimea superioarã, în apropierea capãtului proximal, a fost realizatã o perforare,
care are diferite forme: rotundã, ovalã sau rectangularã rotunjitã, realizatã prin
cioplire ºi tehnica de gãurire a pietrei, tãiºul brãzdarului fiind oblic, în profil
longitudinal, paralel cu axul gãurii; aceste unelte erau prinse în tãlpicul de lemn al
aratrului, într-un sistem reconstituit pe baza analogiilor etnografice, la acest plug
primitiv fiind înjugate bovine, realizându-se o “arãturã”, prin scormonirea
pãmântului în anotimpurile umede sau în zonele de luncã, cu umiditate ridicatã,
mai ales în Eneolitic;

! ramele de seceri au fost lucrate, alãturi de cele din lemn, din coarne curbe,
având la interior o ºãnþuire practicatã în mod artificial, în care se prindeau lame
întregi sau trunchiate de silex, obsidian ºi gresie, aºa cum sunt cunoscute încã de la
184 Dumitru Boghian
sfârºitul Paleoliticului superior;

! suporturi din care se extrãgea miezul spongios ºi se fixau topoare de piatrã,


sãpãligi, tesle, realizându-se unelte compuse;

! recipiente din corn de cerb, scobite la interior, folosite pentru pictarea


vaselor, similare celor folosite ºi azi la decorarea ceramicii;

! ciocanele confecþionate din porþiuni masive de corn de cerb, provenind din


zona naturalã, netedã a “rozetei” (cununei), unde este mai lãþitã ºi mai rezistentã,
care a fost folositã ca parte activã, cu sau fãrã perforare, fiind greu de stabilit cum
arãta cealaltã parte a ciocanelor de corn, deoarece majoritatea au fost rupte din
vechime, erau întrebuinþate la bãtut þãruºi, pari, cuie de lemn sau la sfãrâmat
bulgãrii de pãmânt;

! topoarele-ciocan, cu axul tãiºului paralel cu axul perforãrii, forma acestra


fiind asimetricã, oblicã, plan-convexã sau simetricã, în V, utilizate pentru tãiat
diferite materiale ºi pentru bãtut ºi sfãrâmat sau ca arme, în calitate de topoare de
luptã;

! sãpãligile-ciocan cu tãiºul asimetric, plan-convex, sau simetric, în V,


transversal faþã de sensul gãurii pentru coadã;

! mânerele („manºoanele”) din corn au fost confecþionate din pãrþile rotunjite


ale cornului, atent ºlefuite, pentru a se atenua asperitãþile suprafeþei materiei prime,
capetele pieselor fiind îngrijit lucrate, în miezul piesei se înfigându-se unele unelte
de silex, os ºi aramã.
Uneltele ºi armele de os au fost mult mai numeroase decât cele de corn,
prezentând o tipologie asemãnãtoare, materia primã organicã, destul de durã,
permiþând confecþionarea unor piese foarte eficiente. Încadrãm în aceastã
categorie de arme, unelte ºi podoabe ºi artefactele realizate din dentiþie prelucratã,
în special plachetele provenind de la defense, caninii inferiori de mistreþ. Dintre
acestea pot menþionate:

! acele de diferite mãrimi, au fost lucrate din oase de mici dimensiuni, fie întregi,
fie despicate longitudinal, de pânã la 10 cm lungime, extremitatea proximalã
pãstrând, adesea, forma anatomicã naturalã, unde s-au realizat perforãri rotunde,
cu ajutorul unor strãpungãtoare de silex, servind la trecerea firului, atunci când se
cosea, în vreme ce extremitatea distalã a fost atent ºlefuitã, obþinându-se un vârf, cu
secþiunea transversalã rotundã sau ovalã, în porþiunea extremitãþii proximale.

! strãpungãtoarele (sulele, suvacele), cu diferite variante, au fost


confecþionate, aproximativ la fel ca piesele anterioare, pe fragmente de oase
despicate longitudinal, pe jumãtãþi de oase subþiri sau chiar din oase subþiri întregi,
cunoscându-se ºi piese duble, cu ambele extremitãþi ascuþite, corpul acestor piese
având secþiune transversalã ovalã, rotundã sau pãtratã, iar vârfurile o secþiune
Primele societãþi cu economie de producþie 185
rotundã, fiind folosite pentru gãurirea lemnului, pieilor, ºi a altor materiale cu o
rezistenþã relativ scãzutã;

! andrele confecþionate din oase lungi, în jur de 20 cm, atent ºlefuite, cu


extremitatea proximalã este rotunjitã uºor, iar cea distalã ascuþitã, atestând
existenþa împletitului firelor de naturã vegetalã ºi animalierã;

! dãlþile ºi dãltiþele sunt piese cu extremitatea distalã transversalã subþiatã prin


desprinderi succesive, lucrate din oase întregi sau fragmentare, cu capãtul
proximal natural, sau din oase fragmentare, cu tãiºul drept sau uºor convex, întreg
sau rupt, realizat prin polizare atentã ºi ºlefuire, întrebuinþate pentru lucratul
obiectelor de lemn sau, dupã cum au arãtat cercetãrile traseologice, în calitate de
rãzuitoare pentru obiectele din piele, sãpãligi pentru agriculturã, spatule ºi
lopãþele;

! spatulele lucrate cu o deosebitã grijã, au fost confecþionate din pereþii unor


oase late, chiar tubulare, despicate longitudinal, cu extremitatea proximalã
naturalã pãstratã, sau fãrã aceasta, în extremitatea distalã atent lucratã, prin
abraziune ºi ºlefuire, obþinându-se o formã dreaptã, convexã sau ascuþitã, cu cozi,
folosite pentru lucratul ceramicii sau în alte activitãþi;

! „hârleþele” confecþionate din oase late, în special omoplaþi de animale mari,


sunt cunoscute în Neoliticul ºi Eneoliticul chinez;

! harpoanele, cu barbeluri cioplite pe o singurã laturã sau pe ambele laturi, erau


folosite pentru pescuit ºi sunt cunoscute în cadrul civilizaþiilor dezvoltate de-a
lungul marilor fluvii, rîuri sau pe þãrmurile oceanelor, mãrilor ºi lacurilor,
dovedind continuarea practicãrii pescuitului ºi importanþa acestei ocupaþii pentru
unele comunitãþi;

! cuþitele ºi pumnalele, încadrate atât în categoria uneltelor cât ºi în cea a


armelor, au fost lucrate din pereþii unor oase despicate longitudinal, prelucrate
cu grijã, prin abraziune ºi ºlefuire, mai ales pe partea interioarã a canalului
medular, obþinându-se o extremitate distalã atent ºlefuitã ºi tãiºuri mai mult sau
mai puþin ascuþite.
Dintre piesele mai mãrunte din os pot fi amintite: suveici, (navete), pentru
rãzboiul de þesut vertical, mânere realizate din oase tubulare, unele decorate, ºi
plãsele, lucrate din pereþi longitudinali ai unor oase, rotunjite la capete, fiecare
prezentând perforãri, în care se prindeau sulele ºi pumnalele de silex, os sau aramã,
vârfuri de sãgeatã ºi suliþã, ºlefuitoare, cârlige pentru capcane ºi cârlige de
pescuit etc.
Ca podoabe, din canini de cerb, defense de mistreþ, canini de animale de
pradã s-au realizat coliere, folosite pentru înfrumuseþare ºi vestimentaþie, precum
ºi ca însemne de distincþie socialã, politicã, militarã ºi religioasã, mãrgele, în
special tubulare, brãþãri, cercei ºi inele etc. Din valve de scoici s-au confecþionat
186 Dumitru Boghian
diferite podoabe.

V. 2. 5. 3. Utilajul ºi armamentul din lut


Uneltele de lut ars sunt mai puþin numeroase decât precedentele, dar ocupã
un loc distinct în cadrul utilajului Neolitic ºi Eneolitic fiind utilizate în practicarea
unor ocupaþii casnice ºi comunitare. Între acestea pot fi amintite:

! fusaiolele sau prâsnelele de fus confecþionate din pastã de diferite calitãþi,


arsã reducãtor, semireducãtor sau oxidant, au forme variate: „colaci” plaþi, relativ
circulari, perforaþi central, bitronconice ºi conice, mai alungite sau mai aplatizate,
cu planul perforãrii drept sau uºor concav; sferice, gãurite vertical sau puþin oblic ºi
plate, realizate din fragmente ceramice, rotunjite prin frecarea de pietre abrazive,
perforate central, decorate cu impresiuni de unghii, motive incizate, gropiþe,
crestãturi, altele de-a dreptul neglijent, având diametre diferite, de la 2, 5 la 5 cm,
fiind întrebuinþate la toarcerea fibrele animale ºi vegetale, obþinându-se firele
pentru þesut ºi împletit;

! greutãþile de lut ars lucrate din pastã mai grosierã, compactã, cu nisip în
compoziþie, arsã la cãrãmiziu sau brun-cãrãmiziu, cu mai multe variante:
tronconice, cu baza dreaptã, mai latã ºi partea superioarã dreaptã, mai îngustã, sau
rotunjitã, având, în treimea de sus, o perforare transversalã, în formã de trunchi de
piramidã, cu aceeaºi perforare în treimea superioarã, dar mai robuste ºi mai grele
decât primele, servind la întinderea firelor de urzealã, atunci când se þeseau la
rãzboiul vertical, pânze mai subþiri sau mai groase, sau la împletitul rogojinilor,
rotunjite, mai mult sau mai puþin, aplatizate, cu diametre cuprinse între 7 ºi 10 cm
ºi gaurã dispusã central sau excentric, prezentând urmele rosãturilor de sfoarã,
cilindrice, neregulate, ºi paralelipipedice, neregulate, ambele cu perforãri
longitudinale, întrebuinþate pentru plasele de pescuit;

! duzele de lut de la foale incipiente, modelate dintr-o argilã destul de omogenã,


având nisip fin în compoziþie, arse oxidant, la roºu-cãrãmiziu sau brun-cãrãmiziu,
cu o formã cilindricã alungitã ºi capãtul distal conic, rotunjit, având o perforare
conicã, cu diametrul mai mare la capãtul proximal de aproximativ 1, 3 -
1, 5 cm ºi mult mai mic, de 0, 5-0, 7 cm în porþiunea opusã, constituind accesorii,
deosebit de importante, pentru obþinerea de temperaturi deosebit de ridicate,
necesare atât arderii ceramicii de bunã calitate, reducerii, topirii ºi turnãrii aramei;
Din lut ars au mai fost lucrate diferite suporturi, piese de mobilier, bile
etc, vorbind de o economie neoliticã ºi eneoliticã deosebit de complexã.

V. 2. 5. 4. Utilajul, armamentul ºi podoabele de


aramã
Aceste artefacte nu sunt foarte numeroase dar sunt foarte importante,
Primele societãþi cu economie de producþie 187
vorbind despre progresele înregistrate în domeniul metalurgiei aramei ºi al
schimburilor intercomunitare din Eneolitic, mai ales (fig. 82). Tipologic se pot
distinge:

! acele, confecþionate din sârmã de


aramã, cu secþiunea rotundã, cu
capãtul proximal subþiat ºi îndoit în
formã de ureche, iar capãtul distal
ascuþit, fiind foarte apropiate de
piesele din perioadele ulterioare, fiind
folosite pentru cusut;

! strãpungãtoarele (sulele), cele


mai numeroase unelte de aramã, sunt
confecþionate din sârmã groasã sau
barã subþire, cu lungimi cuprinse între
5 ºi 10 cm, cu secþiunea pãtratã,
rombicã, dreptunghiularã sau rotundã,
având extremitatea proximalã boantã,
iar cea dorsalã ascuþitã sau uzatã, care Fig. 82. Piese de aramã din Bulgaria,
prinse în mânere realizate din corn, os Ucraina ºi România (Dupã Tringham R.)
ºi lemn, erau folosite pentru gãurirea
prefabricatelor ºi produselor din lemn, os, corn, piele etc;

! cârligele de undiþã, realizate tot din sârmã, de de diferite mãrimi, servind,


neîndoielnic, la pescuit;

! cuþitele de aramã aveau lama dreaptã sau de o formã aproximativ semilunarã,


folosite pentru tãiat, împuns, tranºat carcasele de animale sau, poate, ca brice, ca
rãzuitoare ºi cosoare;

! pumnalele, prezente în cea de-a doua parte a Eneoliticului, originare din


arealul egeo-caucazo-anatolian, cu mai multe variante, bine definite în literatura de
specialitate, mai ales de formã triunghiularã alungitã, cu sau fãrã nervurã medianã
pe ambele feþe ºi secþiune transversalã, adesea, rombicã, iar mânerul
dreptunghiular sau trapezoidalã, cu douã-patru gãuri pentru nituri, cu ajutorul
cãrora se prindeau plãselele, fiind întrebuinþate ca arme;

! topoarele au reprezentat importante unelte, arme ºi însemne sociale, lucrate


prin turnare, în tipare monovalve ºi bivalve, ºi retuºate cu o deosebitã grijã,
cunoscându-se mai multe variante, perforate ºi neperforte: topoare-ciocan
(Hammeräxte), topoare „cu braþele în cruce”, topoare douã tãiºuri paralele,
întrebuinþate ca topoare de luptã, arme de paradã sau însemne/sceptre, ale unor
188 Dumitru Boghian
conducãtori ai comunitãþilor, topoare-daltã, plate, utilizate, probabil, la lucrarea
lemnului etc, existând ºi modele miniaturale de lut ars ale acestora.
De asemenea, mai pot fi menþionate ºi alte tipuri de unelte ºi arme de
aramã: seceri, interpretate ca sceptre, lame de halebarde, ºi podoabe: discuri,
brãþãri din sârmã ºi tablã, simple sau plurispiralate, inele, cercei, piese de cult etc.

V. 2. 5. 5. Utilajul ºi armamentul de lemn ºi alte


materiale
Cele mai multe unelte, arme, recipiente ºi instalaþii neolitice ºi eneolitice
au fost confecþionate din lemn, dar datoritã materialului perisabil nu s-au pãstrat
decât cu totul excepþional, bogãþia, varietatea ºi tipologia acestora le putem intui
numai pe baza unor piese care au fost transpuse în lut ºi os, a analogiilor etnografice
cu civilizaþiile tradiþionale ale lemnului, sau sprijinindu-ne pe unele descoperiri
din zonele lacustre sau în depozitele de turbã etc. De altfel, în cadrul unor
civilizaþii, inclusiv ceramica a confecþionatã ºi decoratã în tehnica
cioplirii/sculptãrii motivelor ornamentale în lemn.
Astfel, presupunem cã oamenii Neoliticului au întrebuinþat o gamã
deosebit de largã de: unelte de lemn, unele dintre acestea pãstrându-se în condiþii
de conservare prielnice, cum ar fi: în turbãrii, sedimentele Neoliticului “lacustru”,
regiuni reci, saline ºi slatine etc. Pentru agriculturã au fost confecþionate: sãpãligi,
lopeþi, cãuºe, pluguri de lemn, pe care se ataºau unelte aratorii de piatrã ºi corn,
furci, îmblãcie, sãdile, chitonoage, pive, boroane, coºuri, cozi ºi mânere pentru alte
unelte, ciocane, pari, þãruºi; pentru creºterea vitelor se cunosc: linguroaie, vase
pentru lapte, doniþe; ca arme pentru vânãtoare ºi luptã se remarcã: arcurile, tijele de
sãgeþi, suliþele de lemn, bâtele, ghioagele; pentru pescuit se întrebuinþau: vârºe ºi
lese; ca unelte pentru cules sunt cunoscute: coºurile ºi coºuleþele; pentru
meºteºugurile casnice - furci de tors, tije pentru fus, rãzboaie verticale pentru þesut
ºi împletit, ace, vârtelniþe, piepteni; numeroase recipiente: cupe, vase pentru
mãsurat cereale, linguri; piese de mobilier; mijloace de transport - sãnii ºi care cu
patru roþi etc., asigurându-se confortul traiului zilnic ºi desfãºurarea
corespunzãtoare a tuturor activitãþilor.
În acelaºi timp, au confecþionat accesorii pentru unelte, din piele ºi fâºii de
piele: teci, suporturi, recipiente; din fibre animale ºi vegetale: sfori, plase, rogojini,
suporturi pentru vase pe “roata olarului” etc.
Practicarea acestor meºteºuguri ºi utilizarea tehnologiilor amintite a avut
ca efect dezvoltarea accentuatã a comerþului terestru, fluvial ºi maritim, uneori la
distanþe apreciabile, ºi înflorirea unor zone ºi culturi, cu importante reflexe pe plan
social, materializate prin creºterea ºi concentrarea bogãþiilor ºi apariþia ºi
accentuarea rolului elitelor ereditare, economice, sociale, militare ºi religioase, a
structurilor ierarhice comunitare, intercomunitare ºi supraregionale prefigurând
naºterea statelor antice propriu-zise.

V. 2. 6. Sedentarizarea comunitãþilor umane


neolitice ºi eneolitice
Primele societãþi cu economie de producþie 189

Odatã cu Neoliticul se observã o preocupare deosebitã a unor comunitãþi


umane pentru organizarea superioarã a habitatului ºi spaþiului comunitar ºi
casnic, privat (întemeierea aºezãrilor, locuinþelor, complexelor gospodãreºti,
construirea fortificaþiilor ºi locurilor de cult), cu profunde implicaþii sociale ºi
conotaþii practice ºi spirituale.
Aceastã nouã atitudine se aflã în continuarea comportamentului lui Homo
sapiens, vizibil din Paleoliticul superior, de a-ºi organiza habitatul, presupunând,
probabil, ºi unele schimbãri în modul de organizare socialã, regula rudeniei fiind
completatã de cea a teritorialitãþii. Astfel, unele dintre marile aºezãri neolitice ºi,
mai apoi, eneolitice erau constituite nu numai prin gruparea unor indivizi ºi a unor
comunitãþi umane înrudite direct ci ºi prin reunirea naturalã a unor grupe de familii
ºi obºti înrudite sau nu, ceea ce presupune ºi existenþa unor conducãtori ºi a unei
ierarhizãri pe ranguri ºi categorii sociale, în cadrul sistemului numit chieferie ºi
chiefdom, în care aristocraþia gentilicã ºi tribalã, civilã, militarã ºi religioasã avea
un rol de seamã în mersul structurilor economice, social-politice ºi spirituale ale
unei societãþi complexe, prefigurând evoluþia istoricã ulterioarã.
De modul de alegere a locului pentru întemeierea noii aºezãri, de resursele
zonei ºi posibilitãþile de exploatare a acestora, de felul de organizare internã a
locuirii ºi relaþional externã, inclusiv de raporturile cu alte aºezãri vecine, mai
apropiate sau mai îndepãrtate, depindea evoluþia ulterioarã a membrilor sãi,
dezvoltarea economicã, modul de trai ºi de gândire al lor. Habitatul trebuia sã
asigure supravieþuirea unei comunitãþi umane (terenuri pentru practicarea
agriculturii, creºterii animalelor, arii de vânãtoare, cules, pescuit, materii prime
pentru meºteºuguri etc.), într-un anumit interval temporal, stabilitatea ºi
nedeteriorarea resurselor economice ºi alimentare, capacitatea de a rezista la
diferite atacuri, deoarece a existat, dintotdeauna, o competiþie naturalã între
grupele de populaþii, chiar ºi între cele aparþinând altor specii, vegetale ºi animale,
ºi toate componentele fizice ale mediului.
Din Neolitic, odatã cu sedentarizarea mai accentuatã a diferitelor
comunitãþi umane, se observã o întãrire a interdependenþelor dintre caracteristicile
geografice ale locului de întemeiere a aºezãrilor ºi tipul de locuire realizat, atât în
ceea ce priveºte organizarea, întinderea ºi durata de existenþã a acesteia,
necesitãþile individuale ºi colective, cât ºi caracteristicile economiei practicate de
comunitatea respectivã, sesizabile la nivelul tuturor culturilor arheologice
cunoscute, înflorirea unor civilizaþii fiind urmarea realizãrii unui echilibru între
aceste componente. De altfel, în cazul comunitãþilor cu economie agrarã, aºa cum
au fost unele dintre cele neolitice ºi eneolitice, la întemeierea unei aºezãri, într-un
clasament al prioritãþilor, importante erau: apa (10 puncte într-un clasament al
prioritãþilor), terenurile agricole (5 puncte), terenurile de pãºunat (3 puncte),
sursele de combustibil (3 puncte) ºi sursele de materii prime ºi materiale de
construcþii (1 punct). În cazul comunitãþilor de crescãtori de animale existau
aºezãri de bazã ºi sezoniere, pentru cei care practicau transhumanþa, pe când pentru
cei care se ocupau cu pãstoritul nomad specifice erau aºezãrile temporare în
corturi, iurte, cãruþe-coviltir, care, din nefericire, lasã foarte puþine urme
arheologice, în ambele cazuri pãºunile fiind indispensabile desfãºurãrii vieþii
190 Dumitru Boghian
acestora.
În acelaºi timp, vatra, cuptorul din locuinþã ºi locuinþa, în întregul sãu, au
ocupat un loc central în viaþa oamenilor din Neolitic ºi Eneolitic ºi, de aceea, a
devenit un micro-spaþiu sacru, modelele miniaturale de cuptoare, locuinþe ºi
aºezãri, fiind utilizate în practicile cultice. Locuinþele ºi modul de dispunere în
aºezãri ne explicã modul de concepere a microcosmosului, reprezentând o imago
mundi, în acest spaþiu desfãºurându-se majoritatea momentelor vieþii acestor
oameni, de la naºtere pânã la moarte. M. Eliade arãta, în acest sens: “casa este
sanctificatã, în parte sau în întregime, printr-un simbolism ori ritual cosmogonic.
Aºezarea într-un anume loc, construcþia unui sat sau a unei case implicã aºadar o
hotãrâre de cea mai mare importanþã, pentru cã aceasta priveºte existenþa însãºi a
omului: este vorba, de fapt, de crearea propriei <lumi> ºi de asumarea
responsabilitãþii de a o pãstra ºi de a o reînnoi (…) Orice construcþie ºi orice
inaugurare a unei locuinþe noi echivaleazã într-un fel cu un nou început, cu o
nouã viaþã”.
De asemenea, încã de timpuriu, perimetrul aºezãrilor neolitice ºi
eneolitice era trasat prin ºanþuri de împrejmuire care nu erau numai simple lucrãri
de delimitare a aºezãrilor, cu scopul de a împiedica rãspândirea turmei de animale
domestice ºi pãtrunderea animalelor sãlbatice, cu rolul de ocoale sau þarcuri, sau cu
scopul protejãrii spaþiului sacru al locuirii, care era, în mic, imaginea modelului
cosmogonic din acea epocã, ci ºi importante construcþii de fortificare, care
completate cu valuri ºi garduri sau palisade aveau o valoare defensivã realã.
Aºezãrile mai mari, de caracter protourban ºi urban erau înconjurate de incinte de
zid, confecþionate din piatrã sau cãrãmizi de lut, conflictele ºi rãzboaiele
intercomunitare fiind destul de frecvente în Neolitic ºi Eneolitic.
Având în vedere aceste considerente precum ºi diversitatea tradiþiilor ºi
ecosistemelor în care au trãit oamenii Neoliticului ºi Eneoliticului, ne apare ca
firesc sã nu se poatã stabili anumite tipuri generale de aºezãri sau sã se creeze
scheme rigide de încadrare a acestora. Potrivit modelelor geografico-etnografice ºi
cultural-antropologice s-a stabilit cã a existat o mare diversitate de aºezãri:
compacte ºi rãsfirate, fortificate ºi deschise, ierarhizate sau nu, centrale
(polarizante) ºi periferice, principale ºi secundare, de duratã sau vremelnice ºi
sezoniere, sãteºti ºi urbane, cu o bunã organizare internã, întemeiate într-o
multitudine de forme de relief ºi condiþii de mediu: zone semiaride ºi aride, oaze,
de-a lungul marilor fluvii ºi a altor ape curgãtoare, pe litoralul mãrilor ºi oceanelor,
pe þãrmurile lacurilor, regiuni lacustre, turbãrii, spaþii forestiere ºi luminiºuri etc.
Cercetãrile arheologice au relevat cã existã atât staþiuni cu un singur nivel
de locuire, mai subþire sau mai consistent cât ºi aºezãri pluristratificate, dintre care
unele, întemeiate pe formele mai înalte din vãile majore ale marilor cursuri de apã
sau din zonele de câmpie, au cãpãtat forma unor mari movile, adevãrate dealuri,
care au fost denumite tell-uri, aºa cum sunt binecunoscutele situri din Orient, pe
vãile Eufratului ºi Tigrului, din valea Dunãrii inferioare ºi mijocii sau din Câmpia
Thessaliei.
În primele sate pre-agricole, cu un inventar destul de bogat, construcþiile
cu o oarecare soliditate ºi necropole, sunt cunoscute în cadrul civilizaþiei natufiene
(12500-10000 bc), lutul ºi lemnul constituind materiale de bazã, reprezentând,
Primele societãþi cu economie de producþie 191
probabil, o dezvoltare a taberelor sezoniere de vânãtori, pescari, culegãtori, ºi
indicã o locuire permanentã, chiar în lipsa producþiei de hranã. Astfel, la Mallaha
(Israel), pe valea Iordanului, sunt cunoscute vreo zece locuinþe (cinci-ºase dupã
François Valla) semiadâncite, în gropi rotunde, având pereþii întãriþi cu pietre sau
sub forma unei palisade de lemn, unsã cu lut, ca la Abu Hureyra (Siria), cu una-
douã vetre interioare ºi gropi-cuptor, gropi de provizii, gropi menajere ºi urme de
stâlpi ºi bârne dispuse radial, care au servit, potrivit descoperitorilor, ca substrucþie
lemnoasã pentru susþinerea acoperiºului.
Locuirea sedentarã de tip sãtesc este mai puþin cunoscutã în zona Neguev
(Rosh Horesha) ºi în Iordania de sud (Beidha). În regiunea litoralului estic al Mãrii
Mediteraneene aceastã locuire are caracterul unor mici aºezãri cu ocupare diferitã
ca întindere temporalã, cu o economie bazatã pe cules. Satele natufiene cu locuire
permanentã sunt bine documentate în regiunile cu ecosisteme ºi resurse acvatice
bogate: peºte, scoici, vânat de apã sau vânat forestier (cervidee, bovine, mistreþi)
etc., aºa cum sunt unele zone de litoral, de-a lungul vãilor majore ale fluviilor, cum
au fost cele de pe valea Eufratului (Abu Hureyra ºi Mureybet I), ºi de pe þãrmurile
lacurilor, reprezentând în fapt tabere de bazã, permanente, înconjurate de mai
multe staþiuni sezoniere, legate de vânat ºi cules, locuinþele dovedind
individualizarea celulelor familiale, probabil poligame ºi monogame.
În regiunea iraniano-irakianã, aºezãrile zarziene (14000-12000 bc) din
zona Zagros aveau forma unor adãposturi în grote (Zarzi B, Palegawra, Shanidar
etc.) dar au apãrut ºi staþiunile în aer liber, cum este cea de la Zawi Chemi Shanidar,
parþial contemporanã cu siturile natufiene, în care s-au gãsit urmele unor case
rotunde, în care este atestat un mod de viaþã Protoneolitic, pre-agricol.
În timpul urmãtoarei perioade a evoluþiei preistorice din Orient, numitã
Khiamian (aprox. 10000-9500 bc), habitatul nu prezintã prea mari diferenþe faþã de
Natufian, caracteristice fiind locuinþele rotunde sau ovale construite la suprafaþa
solului, aºa cum sunt cunoascute în siturile Mureybet II (Siria), pe valea Eufratului,
Azraq (oazã în Iordania), Naccharini (Antiliban) ºi Abu Madi (Sinai).
Odatã cu perioada PPNA, între 10200-8800 bc, a avut loc o diversificare a
formelor de habitat, majoritare fiind satele cu suprafeþe de pânã la 2-3 ha ºi
dispãrând, în mare mãsurã, siturile din grote, pe lângã locuirile rurale anterioare
apãrând aºezãri cvasiurbane. Locuinþa rotundã, cu diferite variante
(semiîngropatã, cu scarã de acces, la Jérichon/Tell es Sultan, casa micã
semiîngropatã, de 2-3 m diametru, ºi realizatã din stuf uns cu lut ca la Tell Aswad,
coliba la Jerf el-Ahmar, construcþia adâncitã sau de suprafaþã cu divizare interioarã
la Mureybet sau cu pereþii de piatrã, la Netiv Hagdud), a rãmas tipul întrebuinþat
frecvent.
Aºezarea de la Jerichon (Tell es Sultan) a dovedit o extraordinarã
dezvoltare încã din PPNA, faza mai recentã, datatã între 9000-8300 bc, locuinþele
semiîngropate rotunde fiind construite pe o temelie de piatrã, pereþii fiind ridicaþi
din cãrãmizi de argilã crudã, cu secþiune plan-convexã, legate cu lut, cu podeaua
dalatã ºi o scarã de acces. De asemenea, în aceastã staþiune sunt cunoscute ºi
construcþii de mari dimensiuni, realizate, utilizate ºi întreþinute, fãrã îndoialã, în
colectiv. Este vorba de un zid de incintã, construit din piatrã, cu o grosime de 3 m,
considerat ca fãcând parte dintr-un sistem defensiv sau de protecþie împotriva
192 Dumitru Boghian
inundaþiilor a localitãþii cu caracter protourban sau chiar urban, ºi de un turn
circular de piatrã, cu diametrul de 10 m la bazã, ºi înãlþimea pãstratã de 8,50 m, cu
scarã interioarã de acces la etaj. Toate aceste elemente pun problema unei
organizãri interne deosebite a comunitãþii teritoriale de la Jérichon (Tell es Sultan),
care ar fi atins, potrivit unor calcule ale specialiºtilor, cifra de aproximativ 3000 de
locuitori, înflorirea sa datorându-se activitãþilor comerciale ºi mai puþin producerii
de hranã.
La Mureybet, în faza a III-a, datatã între 9500-8700 bc, unele dintre
locuinþele rotunde, semiîngropate sau de suprafaþã, construite din chirpici, erau
mai spaþioase, pânã la 6 m în diametru, cu interiorul bine diferenþiat (locuri pentru
dormit, camere ºi cãmãri pentru produse, vetre etc.), acoperite cu o platformã
lutuitã. Aceste locuinþe erau alipite sau învecinate cu spaþii colective între ele, unde
se aflau gropi-cuptor cilindrice, construite cu bolovani la partea superioarã,
înconjurate cu numeroase resturi menajere. Din aceastã aºezare ºi fazã provine o
locuinþã (de cult ?) pe pereþii cãreia s-au descoperit urme de frescã pictatã cu un
decor geometric reprezentând cãpriori negri sau poate roºii pe fond alb, o primã
manifestare de artã neoliticã orientalã integratã în arhitecturã.
Cãtre sfârºitul fazei Mureybet III B s-a produs o modificare radicalã în
domeniul construcþiei de locuinþe, pusã în legãturã (Jacques Cauvin) ºi cu o serie
de mutaþii petrecute la nivelul spiritual al comunitãþilor neolitice timpurii. Astfel,
la Mureybet (III B) ºi Cheikh Hassan sunt atestate primele construcþii rectangulare,
cunoscute pânã în prezent în lume, subîmpãrþite în mai multe camere de mici
dimensiuni (cca 1 m p), construite din bucãþi de cretã moale, cioplite în formã de
þigarã, legate cu mortar, care au avut, probabil funcþia de “silozuri”, alãturi de
acestea coexistând ºi locuinþele rotunde, mici (aprox. 3-4 m diametru),
monocelulare. Se pare cã satul de la Mureybet avea, de pe la 9000 bc, o suprafaþã de
circa 2 ha, legatã ºi de o anumitã explozie demograficã localã.
În regiunea Munþilor Zagros, au existat diferite forme de organizare a
habitatului în PPNA, majoritatea aºezãrilor, de duratã sau sezoniere, fiind
întemeiate sub cerul liber, cuprinzând, cel mai adesea, locuinþe rotunde de
suprafaþã ºi bordeie, dupã cum este demonstrat de descoperirile de la Karim Shahir,
Mlefaat, Ganj Dareh (E) ºi Zawi Chemi Shanidar (B). În perioada cuprinsã între
între 7500-6000 bc, în zona iraniano-irakianã a aceloraºi munþi, la Ganj Dareh
(nivelele A-D), Ali Kosh (faza Bus Mordeh) ºi Jarmo (nivelul preceramic) sunt
cunoscute locuinþe rectangulare cu pereþii realizaþi din cãrãmizi crude, cu camere
de mici dimensiuni, ºi, probabil, clãdiri etajate, constituind sate stabile, închegate,
dar continuã sã fie utilizate ºi colibele rotunde, construite adesea din materiale
uºoare, ca la Tepe Asiab ºi Tepe Guran (VT), care erau popasuri (sãlaºuri)
sezoniere ale crescãtorilor de animale, putându-se vorbi ºi de o transhumanþã
timpurie.
Pentru perioada urmãtoare, a PPNB vechi ºi mijlociu (7600-6500 bc), sunt
cunoscute diferite sisteme de construire a caselor, potrivit tradiþiilor moºtenite ºi
achiziþiilor realizate de-a lungul timpului. Astfel, în zona Damascului, la Aswad II
ºi Ghoraifa au continuat sã se construiascã colibe rotunde din materiale uºoare, în
timp ce la Beidha (Israel) se cunosc locuinþe pãtrate, dintre care unele cu etaj,
pentru ca în PPNB recent aºezarea de la Abu Hureyra sã atingã o suprafaþã de 12
Primele societãþi cu economie de producþie 193
ha, cu case mai numeroase, dispuse regulat de-a lungul unor stradele, la ridicarea ºi
înfrumuseþarea cãrora s-au folosit calcarul ºi varul stins.
Cãtre sfârºitul mileniului al VIII-lea bc, în staþiunile din regiunea Munþilor
Taurus ºi din Anatolia centralã ºi orientalã: Cayönü, Cafer Höyük, Ašikli, Hacilar
erau construite locuinþe cu etaj care aveau infrastructuri rectangulare de piatrã,
întrebuinþate, probabil, ca silozuri sau ca sisteme de asanare.
Mileniul al VI-lea bc a adus, în Orient, o deosebitã diversificare a modului
de întemeiere a aºezãrilor ºi de construire a locuinþelor, chiar în interiorul aceleiaºi
culturi arheologice. Dacã în zona dunelor de pe coasta israelo-palestinianã se
manifesta persistenþa unui anumit arhaism al habitatului, tradiþia caselor rotunde
continuând sã fie deosebit de puternicã, cunoscându-se colibe simple, în gropi
rotunde, cu silozuri ºi vetre sãpate în nisip, mai la nord, la El Kowm, în Siria, este
atestat un sat stabil, cu suprafaþa de circa 6 ha, înconjurat de altele sezoniere, iar la
Bouqras era prezentã arhitectura rectangularã, cu camere mici, care comunicau
prin deschizãturi înguste.
În regiunea siriano-cilicianã, în cadrul culturii Amuq, cu ceramicã de
culoare cenuºie-neagrã, roºu închis ºi brunã-ciocolatie lustruitã (Dark Faced
Burnished Ware/DFBW), erau cunoscute, în aceastã perioadã, situri foarte
concentrate, amplasate în zone favorabile pentru dezvoltarea agriculturii ºi
habitatului uman. În cadrul acestora, existau construcþii ºi locuinþe monocelulare
rectangulare, cu pereþii ºi podeaua unse cu var, dupã cum sunt cunoscute la Tell
Assouad, Amuq A ºi B, Ras Shamra V B, Mersin, Ramad III.
Zona Mesopotamiei inferioare era, în timpul perioadei neolitice 5 (6900-
6400 bc), aproape nelocuitã, sau, poate siturile mai vechi au fost acoperite cu
straturi groase de aluviuni. Mult mai bine cunoscutã este locuirea neoliticã în restul
Mesopotamiei ºi zona Zagros-ului, unde s-a dezvoltat complexul cultural Umm
Dabagijah-Sotto-Hassuna-Samarra, care acoperã, din punct de vedere temporal,
aceastã perioadã ºi cea urmãtoare (aproximativ 6400-5800 bc).
În cadrul culturii Umm Dabagijah erau construite locuinþe mici,
monocelulare, cu camere mici, pãtrate, dispuse în “case-vagon”, mari ºi alungite,
cu accesul prin acoperiº, din care unele au servit, poate, ºi ca magazii (barracks),
având interioarele amenajate prin folosirea mulurilor de ipsos. Purtãtorii culturii
urmãtoare, Hassuna, au continuat sã foloseascã “construcþiile-vagon”ºi ipsosul
pentru decoraþiuni interioare. În siturile de la Yarim Tepe I ºi Hassuna apar
construcþii rotunde, cu acoperiºul în formã de cupolã, care amintesc de tipul de
construcþie tholos.
În cultura Samarra, arhitectura din aºezãrile mai importante se prezenta
sub forma unor clãdiri rectangulare mari, multicompartimentate, unele cu planul în
forma literei T, etajate, cu contraforturi de colþ, construite din cãrãmizi turnate în
forme, în care trãiau mai multe familii. Tot în cadrul acestei culturi sunt semnalate
ºi satele mici, cu o suprafaþã de pânã la 1 ha, legate de creºterea animalelor într-un
sistem transhumant, aºa cum sunt cunoscute la Sotto în Sinjar-ul semiarid ºi în
nivelul inferior de la Hassuna, precum ºi mici tabere montane de varã ca cea de la
Shimshara (Zagros).
Anatolia denotã, în mileniile VII-VI bc, o deosebitã înflorire a unor
aºezãri, care pot fi considerate ca adevãrate staþiuni cu caracter protourban. Astfel,
194 Dumitru Boghian
aºezarea de la Çatal Hüyük, în timpul perioadei 5 era un sat de mari dimensiuni
(aproximativ 12 ha), de tipul “adunat”, aglutinant, având case rectangulare, cel mai
adesea compuse din douã camere, înghesuite una lângã alta, cu accesul prin
acoperiº. Pereþii caselor erau realizaþi din cãrãmizi crude, dispuse în alternanþã cu
bârne, ºi erau unºi cu lut, tencuiþi cu ipsos ºi var, iar comunicarea între camere se
fãcea prin deschizãturi înguste, rotunde sau ovale, aºa cum se cunoºteau ºi pe
cursul mijlociu al Eufratului. Prin dimensiunile sale, prin arhitecturã ºi
construcþiile de cult, prin tipul de economie practicat, în care comerþul cu obsidian
ºi meºteºugurile aveau un loc central, aceastã aºezare a fost consideratã un
adevãrat oraº neolitic (C. Renfrew). Un alt important sit neolitic anatolian a fost cel
de la Hacilar (nivelurile VI-II), care dateazã din perioada 6. Locuinþele din aceastã
aºezare, dintre care unele aveau etaj, erau rectangulare, cu camere mari, ºi acces
normal pe uºi.
Pentru perioadele neolitice 6 ºi 7 (5800- 5400 bc), în cadrul culturii Halaf
se observã cã, alãturi de construcþiile rectangulare, cu camere lungi ºi înguste sau
cu camere mici, s-au construit ºi clãdiri circulare, cu acoperiºul în formã de cupolã
ºi o antecamerã rectangularã, potrivit planului zis “gaura cheii”, numite tholoi,
ridicate din lutuieli ºi cu pereþii ºi podeaua tencuite cu ipsos, demne de reþinut fiind
descoperirile de la Tell Halaf ºi Tell Arpachyah, care au cunoscut o deosebitã
înflorire datoratã, mai ales, meºteºugurilor ºi comerþului.
În timpul aceloraºi perioade, în regiunea Zagrosului irakian, în cultura
Jarmo, era cunoscutã arhitectura rectangularã, pluricelularã, casele, cu pereþii
realizaþi din lutuieli, aveau cuptoare cu cupolã, denotând sedentarizarea mult mai
accentuatã a grupelor umane montane, ca la Jarmo, Tepe Guran (nivelele O-M), Ali
Kosh, Changha Sefid, pe lângã care existau tabere sezoniere, de varã, ca cele de la
Sarab, cu locuinþe de tip bordei.
Un pas însemnat, în domeniul arhitecturii, se face în Orient în timpul
perioadelor neolitice 6-9 (aproximativ 6400-4500 bc), observându-se trecerea
cãtre construcþiile protourbane, predominant monumentale, cu o separare evidentã
a spaþiului privat de cel colectiv, public. Un bun exemplu, în acest sens, este cultura
Obeid (numitã ºi Eridu) dezvoltatã în câmpia aluvialã a Eufratului, cãreia îi erau
caracteristice casele rectangulare, monocelulare, despãrþite, cel mai adesea, de
sectorul public, ca la Eridu (nivelurile 19-15), Ouelli ºi Tell Obeid, construite din
cãrãmizi turnate în forme, ºi locuinþele rectangulare cu mai multe camere, dispuse
în jurul uneia centrale, diferite prin dimensiuni de clãdirile publice, ca la Tell
Gawra, în partea de nord a acestei civilizaþii.
De asemenea, existau ºi clãdiri de mari dimensiuni, monumentale,
realizate pe platforme amenajate ºi temelii înalte, considerate de unii specialiºti
drept temple, prototipuri ale viitoarelor ziggurate, de alþii construcþii cu caracter
comunitar, în care se adunau fruntaºii comunitãþilor respective sau erau sedii ale
unor instituþii de conducere, aºa cum se cunosc, mai târziu, în cadrul civilizaþiei
sumeriene.
Alãturi de aceste aºezãri, de tipul satelor mari ºi staþiunilor protourbane,
poate chiar urbane, dezvoltate ca urmare a practicãrii meºteºugurilor specializate,
a comerþului terestru ºi fluvial, existau, în Mesopotamia inferioarã, sate mici,
alcãtuite din colibe construite din stuf ºi argilã, aºa cum s-au pãstrat, în unele
Primele societãþi cu economie de producþie 195
cazuri, pânã astãzi, care gravitau, probabil, în jurul primelor.
Revenind la zona siriano-cilicianã, în perioada 8 (5400- 5000 bc), cultura
Amuq D, se observã o sãrãcire ºi o decãdere a construcþiilor, aºa cum este vizibil la
Ras Shamra IIIC, sau o distrugere violentã a unor fortificaþii, ca la Mersin XVI,
pusã în legãturã cu expansiunea nepaºnicã a purtãtorilor culturii Obeid.
În cea de-a doua jumãtate a mileniului al V-lea ºi începutul mileniului al
IV-lea bc, în regiunea israeliano-palestinianã locuinþele simple, de tip bordei, ca
cele de la Jerihon (PNB) au fost înlocuite cu case de piatrã, în timp ce la Byblos, din
Neoliticul recent se trece la construcþiile monumentale ºi temple, înconjurate de
incinte, marcând etapa urbanizãrii propriu-zise.
La fel de diversificat ºi interesant a fost habitatul uman ºi în zona
europeanã, aºezãrile, locuinþele, complexele ºi anexele gospodãreºti, fiind
întemeiate într-o varietate de condiþii, fapt care denotã o mare adaptabilitate a
comunitãþilor umane la diferiþi factori geografici ºi climatici locali.
În sud-estul Europei existã numeroase aºezãri de tip tell, cunoscute în
câmpia Thessaliei, în Macedonia, Thracia ºi valea Dunãrii inferioare ºi mijlocii. În
aceastã zonã nu se poate pune, deocamdatã, problema continuitãþii între formele de
habitat epipaleolitice ºi cele neolitice aceramice, ultimele fiind destul de
discutabile.
Cel mai bine cunoscute sunt aºezãrile sãteºti ale culturii Protosesklo,
(mileniie al VII-lea - al VI-lea bc) care a acoperit, în Neoliticul timpuriu, o mare
parte a Peninsulei Balcanice, întemeiate pe pantele joase ale dealurilor, pe terasele
joase ale râurilor ºi de-a lungul câmpiilor fertile, suprapunerea mai multor situri
ducând la formarea unor magoulas ºi toumbas.
Locuinþele cunoscute, deocamdatã, erau cele de tip pãtrat sau rectangular,
unele realizate cu ajutorul stâlpilor de lemn, ca la Argissa ºi Achileion, uneori pe
temelii de piatrã (Achileion), altele cu pereþii din cãrãmizi crude (Argissa), cu una
sau douã camere, ºi aveau acoperiºuri “în patru ape”, sprijinite pe stâlpi interiori
groºi. La Nea Nikomedia s-a folosit un sistem de construcþie particular constituit
dintr-o temelie întãritã alcãtuitã din stâlpi groºi, distanþaþi la circa 1 m, între care
erau prinºi montanþi mai subþiri care formau armãtura (osatura) pereþilor, unºi la
interior ºi la exterior cu un strat gros de lut.
Unele elemente ale acestei arhitecturi rectangulare au fost continuate de
purtãtorii culturii Sesklo, din Neoliticul mijlociu grecesc, care succede genetic ºi
cronologic cultura anterioarã. Unele aºezãri denotã o deosebitã stabilitate a
locuirii, la Otzaki-Magoula cunoscându-se nu mai puþin de opt faze de construcþie,
care însumeazã circa 4 m de depozit arheologic aparþinând acestei culturi. Situl
eponim al acestei culturi dovedeºte o organizare deosebitã, având înfãþiºarea unui
“oraº” care avea un sistem de incinte defensive care înconjurau un megaron
central, reconstituirea fiind, bineînþeles ipoteticã.
Locuinþele de la Otzaki-Magoula erau rectangulare simple sau case cu
douã camere, cu ante, de tip megara, fiind înºiruite una lângã alta. În aºezarea de la
Tsangli, erau construite case aproape pãtrate, ridicate din cãrãmizi crude pe temelii
de piatrã, Pe fiecare perete se aflau câte douã intrânduri care subîmpãrþeau spaþiul
casnic ºi facilitau realizarea acoperiºului. Aceste moduri de construire a locuinþelor
este justificat ºi de modelele miniaturale ale unor asemenea clãdiri, acoperiºul lor
196 Dumitru Boghian
fiind redat în pantã, susþinut de stâlpi interiori. La Sesklo se cunosc locuinþe etajate,
cu planºeu intermediar sprijinit pe grinzi încastrate în zidãrie.
La sfârºitul Neoliticului mijlociu ºi în Neoliticul recent grecesc, în cadrul
culturii Dimini, în staþiunea eponimã existã o serie de elemente arhitecturale
evoluate. Staþiune se aflã pe un loc înalt, numit “acropola” de la Dimini, ºi era
înconjuratã de ziduri concentrice, cu caracter complex, de susþinere, demarcare ºi
defensiv. Locuinþele mai modeste se grupeazã în jurul unor megara mari, vorbind
de o organizare internã ierarhizatã.
Mai puþin cunoscute sunt structurile arhitectonice din Neoliticul timpuriu
carpato-balcanic. Odatã cu deplasarea din centrul anatoliano-egeano-sud balcanic
spre NV ºi N, habitatul comunitãþilor neolitice a suferit un proces de
rudimentarizare, prin înglobarea în cadrul tradiþiilor originare a unor influenþe
primite din partea grupurilor mezolitice, pe care le-au cucerit ºi, poate, asimilat. De
asemenea, întâlnind medii geografice sensibil diferite, comunitãþile neolitice nou
venite au trebuit sã adopte soluþii constructive noi. De aceea, la începutul
Neoliticului din aceastã zonã, pentru locuire au fost utilizate bordeie de diferite
forme ºi adâncimi, care reprezintã o bunã adaptare la noile condiþii de mediu, ºi
locuinþe de suprafaþã simple, de paiantã, (Gura Baciului, Cârcea, Ocna Sibiului).
Aceste tipuri de locuinþã se menþin ºi ulterior, în cadrul complexului Starèevo-Criº,
când sunt cunoscute ºi locuiri în peºteri. Mai deosebite au fost unele locuinþe de
suprafaþã, construite din lemn ºi lutuialã, având ca instalaþii cuptoare cu boltã, din
care una etajatã (Stara Zagora-Spital, în Bulgaria) aparþinând culturii Karanovo II
sau casele cu etaj, lucrate din lut din cultura Èavdar-Kremikovci (Slatina
lângã Sofia).
Chiar dacã purtãtorii culturii cu ceramicã liniarã, aparþinând variantei
occidentale au pãstrat, în rãspândirea lor spre nord-est ºi est, multe elemente
tradiþionale, în spaþiul carpato-danubiano-pontic aceste comunitãþi nu au construit
ºi folosit, cel puþin pânã în stadiul actual al cercetãrilor, locuinþe mari, cu mai multe
încãperi, aºa cum sunt cunoscute în arealul central ºi vest-central european, ci au
realizat doar locuinþe de dimensiuni modeste, de tipul unor colibe uºoare, ºi
bordeie de diferite forme ºi adâncimi.
Migraþia chalcoliticã anatoliano-balcanicã de tip vinèian (Vinèa ºi
Dudeºti) ºi Hamangia pare sã fi adus un tip superior de locuinþã eneoliticã, de
suprafaþã cu platformã pe butuci despicaþi, unsã cu lut, ºi pereþi de argilã bãtutã pe o
carcasã de împletituri de nuiele, pe furci sau stâlpi, cu acoperiºul realizat din paie
sau stuf, cu vetre ºi cuptoare interioare. Acest tip de locuinþã, care denotã o
preocupare de asigurare a unui habitat cu un plus de confort ºi sanitate, în condiþiile
de umiditate crescutã din Atlantic, s-a rãspândit rapid, direct sau prin aculturaþie, în
toate complexele culturale eneolitice din zonã (Petreºti, Tiszapolgar/Româneºti,
Boian - Gumelniþa - Karanovo VI - Kodžadermen, Precucuteni - Cucuteni -
Tripolie, Sãlcuþa - Krivodol - Bubanj Hum etc), fãrã ca celelalte tipuri de locuinþe
(bordeiele ºi locuinþele de suprafaþã fãrã platformã) sã disparã total. În multe
cazuri, comunitãþile umane eneolitice au ocupat amplasamente mai vechi,
aºezãrile de tip tell fiind destulde numeroase.
În Eneoliticul carpato-balcanic ºi carpato-niprovian (complexele culturale
Gumelniþa - Karanovo VI - Kodžadermen ºi Cucuteni - Tripolie) se cunosc
Primele societãþi cu economie de producþie 197
elemente de sistematizare a locuinþelor în cadrul aºezãrilor, fortificate cu ºanþuri ºi
valuri de apãrare, acestea fiind grupate de-a lungul unor uliþe/stradele sau erau
dispuse în cercuri mai mult sau mai puþin regulate. Cãtre sfârºitul complexului
cultural Cucuteni - Tripolie, în aria rãsãriteanã a acestuia, au fost întemeiate aºezãri
gigantice, de câteva sute de hectare, considerate, pe drept cuvânt, de caracter
protourban ºi militar, ca cele de la Petreni (Rep. Moldova), Majdaneþk, Taljanki,
Dobrovody (Ucraina).
Neoliticul ºi Eneoliticul central-european, tributar unor tradiþii mezolitice
locale mai puternice, pe care s-au grefat importante elemente anatoliano-egeo-
balcanice, este reprezentat de complexul cultural al ceramicii liniare ºi de mozaicul
de civilizaþii succesoare ale acestuia. Tipul principal de locuinþã al purtãtorilor
acestui complex cultural era casa rectangularã ºi alungitã, de mari dimensiuni,
pânã la 45-50 m ºi o lãþime de pânã la 6-8 m, construitã pe stâlpi, cu pereþii realizaþi
din împletituri de ramuri ºi nuiele, acoperiþi cu un strat gros de argilã,
compartimentatã în mai multe încãperi, din care unele au fost pictate la interior sau
vãruite. Modul de dispunere a stâlpilor de susþinere prezintã anumite diferenþieri,
fiind decelate, pânã în prezent, case în “Y” ºi cu aliniamente de trei rânduri,
oarecum paralele. Dintre cele mai importante descoperiri, pot fi amintite cele de la
Bylany (Boemia), Olszanica ºi Oslonki (Polonia), Köln-Lindenthal (Rhenania de
Nord-Westphalia), Hienheim (Bavaria) ºi Vaihingen/Enz (Baden-Württemberg,
Germania), Elsloo ºi Sittard (Limbourg, Olanda), Darion (Liège, Belgia), Cuiry-
lès-Chaudardes (Franþa) etc. Locuinþele de mari dimensiuni au fost considerate fie
case locuite pentru familiile mari, cu mai multe generaþii, fie locuinþe ale ºefului de
clan/obºte, fie clãdiri comunitare pentru adunãri.
Cele mai importante staþiuni liniar-ceramice au fost înconjurate cu unul
sau mai multe ºanþuri de apãrare, completate cu valuri ºi palisade, având un rol
utilitar evident, pentru protecþia locuitorilor, vitelor, culturilor, atunci când
locuirile erau întemeiate în apropierea pãdurilor sau a unor cãi de comunicaþiem,
dar ºi unul cultic, pentru delimitarea spaþiului sacru al aºezãrii. Aceste incinte
fortificate, care închideau spaþii diferite ca suprafaþã, sunt cunoscute la
Vaihingen/Enz (Baden-Württemberg), Köln-Lindenthal ºi Langweiler 8 ºi 9
Aldenhoven (Rhenania de Nord-Westphalia, Germania), Darion (Liège, Belgia)
etc., dovedind ºi existenþa unei stratificãri sociale, politice ºi militare.
În cadrul Neoliticului lacurilor (lacustru) se pune problema existenþei aºa-
numitelor locuinþe palafite, mari, realizate din lemn, pe piloni/piloþi, construite la
marginea lacurilor, dupã unele opinii (Oscar Paret), sau în largul întinderilor de apã
al lacurilor, dupã altele. Cercetãrile interdisciplinare mai noi aratã cã este vorba de
locuinþe realizate la marginea unor întinderi de apã (Charavines ºi
Clairvaux/Franþa, cercetãri Anne-Marie ºi Pierre Petrequin), care, ulterior, dupã
încetarea existenþei aºezãrilor, datoritã unor condiþii climatice deosebite (creºterea
nivelurilor unor lacuri alpine) ºi nu numai, au fost îngropate în sedimente ºi
pãstreazã foarte bine vestigiile arheologice. De asemenea, mai sunt cunoscute ºi
aºezãri întemeiate în zona unor turbãrii (Ehrenstein/Alb-Donau Kreis, în Baden
Wurtemberg/Germania, Egolzwil/Cantonul Lucerna, în Elveþia, ºi Sweet
Track/Somerset în Anglia). Toate acestea demonstreazã capacitatea omului
neoliticului ºi eneoliticului de a se adapta unor condiþii particulare de mediu, într-o
198 Dumitru Boghian
mare diversitate a formelor de habitat.

V. 2. 7.
“Revoluþia”
spiritualã
neoliticã ºi

eneoliticã
Tr e c e r e a l a n o i l e
moduri de viaþã, neolitice
ºi eneolitice, cu întreg
cortegiul de transformãri, a
determinat ºi o profundã
modificare a spiritualitãþii
producãtorilor. Trebuie
remarcat, pe de o parte, cã
în Orient, acolo unde noul
mod de viaþã s-a impus
printr-o evoluþie fireascã,
poate fi sesizatã o anumitã
continuitate spiritualã între
Paleoliticul superior,
Epipaleolitic - Mezolitic ºi
Fig. 83. Plasticã antropomorfã ºi zoomorfã N e o l i t i c î n c a d r u l
din Orient (PPN) (dupã Cauvin J.) reprezentãrilor plastice,
vorbind de modul în care
cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii din Epoca pietrei cioplite evolueazã spre noi forme
în Neolitic ºi Eneolitic. Stau dovadã, în acest sens, statuetele feminine de piatrã sau
cuplurile, redate uneori în poziþii explicite de acuplare, descoperite în unele aºezãri
natufiene sau aparþinând perioadei PPNA. Pe de altã parte, mai ales în Neoliticul
central ºi nord-vest european, se observã o interesantã împletire între vechile
tradiþii spirituale epipaleolitico-mezolitice ºi cele neolitice vehiculate prin
migraþie sau aculturaþie, conferind o anumitã originalitate de la zonã la zonã. Alte
specificitãþi ale spiritualitãþii neolitice se observã ºi în Extremul Orient.
În spiritualitatea neoliticã, aºa cum arãta ºi Mircea Eliade, a existat o
legãturã directã, misticã, între fertilitatea femeii- mamã ºi fertilitatea pãmântului
mamã (Terra Mater, Terra Genitrix), exprimatã printr-o mare varietate de
manifestãri ale agricultorilor ºi crescãtorilor de animale în principal: sanctuare ºi
locuinþe de cult, complexe de cult, plasticã antropomorfã ºi zoomorfã aflatã în
diferite asocieri etc. Este posibil, aºa cum arãta Jacques Cauvin, ca de la
începuturile Neoliticului sã se fi configurat cuplul fundamental femeie-taur,
implicând cele douã componente femininã, teluricã (chtonianã) ºi masculinã,
solarã (uranianã) ale cultului fecunditãþii ºi fertilitãþii, vorbind de o veritabilã
Primele societãþi cu economie de producþie 199
revoluþie mentalã “la revolution des symboles” (fig. 83). Asemenea elemente ale
spiritualitãþii neolitice se observã în cadrul sanctuarelor de la Çatal Hüyük, unde
erau reprezentate bucranii aflate în asociere cu imagini feminine, redate în poziþii
ginecologice ºi cu scene de vânãtoare culticã a taurului.

Fig. 84. Ipostaze ale Zeiþei - Mamã ilustrate în plastica


de la Hacilar VI (dupã Mellaart J.)
Din zona orientalã, aceste manifestãri spirituale s-au rãspândit spre zona
europeanã, urmând direcþia de deplasare a comunitãþilor neolitice care au neolitizat
Europa de sud-est ºi balcano-carpaticã. Din punct de vedere spiritual, lumea
neoliticã carpato-balcanicã, care fãcea parte din Vechea Europã (Marija
Gimbutas), conceputã ca o extensie a Lumii Vechi, reprezintã un fel de Orient dupã
Orient, multe forme ale spiritualitãþii transmiþându-se direct sau indirect. În acest
context se înscriu sanctuarele, locuinþele ºi complexele de cult, plastica
antropomorfã ºi zoomorfã, femininã ºi masculinã, din lumea cicladicã, egeeanã ºi
balcano-carpaticã, care prezintã, uneori, mari asemãnãri cu manifestãrile ºi
realitãþile din zona orientalã.
Cu cât se avanseazã spre Europa Centralã, vechile tradiþii spirituale
orientale se estompeazã ºi, deºi se menþin, vãdesc o îmbinare originalã, aºa cum am
mai arãtat, în cadrul complexului cultural liniar-ceramic, între gândirea
comunitãþilor neolitice colonizatoare ºi vechiul fond epipaleolitico-mezolitic, care
a fost asimilat. De aceea, reprezentãrile plastice antropomorfe ºi zoomorfe,
feminine ºi masculine, sunt mult mai rare, fiind realizate, mai ales, pe ceramicã,
cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii având alte forme de expresie, mai puþin evidente din
punct de vedere arheologic.
Este foarte posibil ca, de la începuturile Neoliticului încã, sã se fi
configurat panteonurile cu paleodivinitãþi (fig. 84), care s-au individualizat în
perioadele ulterioare, ºi sunt cunoscute din Epoca bronzului, între care divinitãþile
vegetaþiei, naturii ºi/sau dragostei aveau un loc bine definit (Iºtar/Aºtarte ºi
Dumunzi/Tamuz, Isis ºi Osiris, Cybele, Gea, Demeter ºi Persephone etc.), chiar
dacã nu mai aveau locul central.
Din Eneolitic, în spiritualitate ºi-au fãcut loc noi divinitãþi, teme, idei ºi
practici magico-religioase, legate de dezvoltarea pirotehnologiilor (prelucrarea
200 Dumitru Boghian
superioarã a ceramicii ºi metalurgia cuprului), materializate în afirmarea tot mai
puternicã, în cadrul cultului fecunditãþii ºi fertilitãþii, a componentei solare
(uraniene), reprezentate, aºa cum arãta Mircea Eliade, prin diferite zeitãþi centrale
sau secundare, inclusiv meºtesugãreºti ºi metalurgice (“stãpânii focului”, “fãurari
divini ºi eroi civilizatori”, “fãurari, rãzboinici, maeºtrii ai iniþierii”, cultul soarelui,
o “mitologie a metalelor” etc.).
Configurarea panteonurilor cu paleodivinitãþi, existenþa sanctuarelor, a
locuinþelor ºi complexelor de cult, a diferitelor ,manifestãri ºi practici magico-
religioase, existenþa, probabilã, a unui personal religios, cu loc ºi rol bine definit,
vorbesc de importanþa religiei în viaþa spiritualã neoliticã ºi eneoliticã. De
asemenea, se poate constata cã unele dintre miturile cosmogonice ºi antropogonice
îºi aflã unele rãdãcini în mentalul Epocii neolitice ºi eneolitice, trasmiþându-se, pe
cãi mai puþin elucidate, pânã astãzi.
În ceea ce priveºte ritul funerar, credem cã ºi acesta era legat de cultul
fecunditãþii ºi fertilitãþii, existenþa ºi postexistenþa fiind înþelese ca etape
obligatorii în ciclul “eternei reîntoarceri” (Mircea Eliade): viaþã-moarte-
renaºtere. Diversitatea riturilor funerare de inhumaþie exprimã variante ale unor
concepþii închegate, parþial moºtenite din Paleoliticul superior ºi Epipaleolitic-
Mezolitic. În anumite zone, mai ales europene, ºi-au fãcut loc, de la începuturile
Neoliticului, e drept timid, riturile funerare ale incineraþiei, care denota o anumitã
modificare spiritualã, legatã de afirmarea cultului ºi divinitãþilor solare ºi de
credinþele potrivit cãrora numai corpul era trecãtor iar sufletul /spiritul nemuritor,
practici care se vor afirma în epoca bronzului.
* * *
Neoliticul ºi Eneoliticul reprezintã unele dintre cele mai importante
perioade ale Preistoriei, când omul a realizat progrese materiale ºi spirituale
deosebite, ale cãror moºteniri se pot urmãri pânã astãzi. Început în Orientul atâtor
sinteze culturale, etnice ºi spirituale, care a reprezentat un important centru de
invenþie, modul de viaþã neolitic s-a rãspândit direct, prin migraþie ºi colonizare, ºi
indirect, prin aculturaþie, din aproape în aproape, spre zona europeanã, care
reprezintã un spaþiu secundar ºi terþiar de neolitizare. Totodatã au existat ºi alte
zone de neolitizare primarã, aºa cum au fost lumea extrem-orientalã (chinezã,
indochinezã ºi indianã) ºi cea mezoamericanã, care au avut o anumitã specificitate
a modului de viaþã ºi de gândire. Trãsãturile modului de viaþã neolitic: cultivarea
plantelor, domesticirea animalelor, confecþionarea ceramicii, prelucrarea
metalelor (aramã, aur), confecþionarea utilajului ºi armamentului litic, osteologic,
cornular, de lut, lemn ºi metal, sedentarizarea comunitãþilor umane ºi “revoluþia”
mentalã au reprezentat achiziþii fundamentale pentru evoluþia ulterioarã, istoricã, a
societãþii umane.