Sunteți pe pagina 1din 10

Scoala Austriaca O abordare a stiintei economice ce isi are originea in Viena anilor 1870 Foarte critica la adresa economiei

iei moderne mainstream/ortodoxe/standard (neoclasica) Sustin: toate evenimentele economice decurg din valorile si alegerile individuale (economia neoclasica greseste atunci cand incearca sa gaseasca legaturi, relatii statistice intre fenomenele economice. Foloseste metoda praxeologica (studiul actiunii umane), deoarece obiectul economiei este logica evenimentelor economice, corelatiile dintre ele. Valuri: o Primul val (provenea de la University of Viena) Carl Menger Scoala Austriaca s-a nascut odata cu publicarea cartii sale Principles of Economics Considera ca economistii ar trebui sa dezvolte principii care sa fie valabile indiferent de loc si timp, fara a mai incerca in zadar sa gaseasca relatii statistice Economia ar trebui sa inceapa la nivel de individ individualism metodologic si de acolo sa incerce sa inteleaga cum aleg acestia. Alegerile pe care le fac indivizii depind de anumite valori si preferinte pe care acestia le au pentru diferite lucruri, valori si preferinte ce tin numai de persoana care actioneaza si la care economistul nu poate accede direct. Economia nu priveste fenomenele obiective, ci subiective A dezvoltat analiza utilitatii marginale. Eugen Bohn-Bawerk A dezvoltat abordarea subiectiva a lui Menger, aplicand-o dobanzii si capitalului A aratat ca rata dobanzii reflecta o preferinta a oamenilor de timp: preferam sa avem lucruri acum mai degraba decat in viitor si suntem pregatiti sa ne imprumutam, platind dobanda, pt a le obtine. Friedrich von Wieser A continuat in aceeasi abordare analiza costurilor, aratand ca acestea nu reprezinta o masura obiectiva, ci rezulta din valorile si preferintele subiective ale celor implicati. o Al doilea val (condus de Ludwig von Mises si Friedrich Hayek) Au explicat ciclurile de afaceri, sustinand ca originea acestora este creditul bancar Din cauza amenintarii nazismului au parasit Austria in anii 1930 Mises -> America, unde s-a concentrat pe stiinta pura a alegerilor si actiunii, rafinand principiile lui Menger. Pentru Mises, problema centrala nu este cea a cunoasterii, ci cea de calculabilitate. Lipsa unui sistme de preturi pt mijloacele de prodctie! Hayek ->UK->SUA, concentrandu-se pe rolul informatiei asupra modului in care oamenii aleg si asupra modului de functionare a pietelor. Pentru Hayek

principala problema a comitetului de planificare este lipsa de cunoastere: fara piata, planificatorii socialisti nu au cum sa cunoasca preferintele consumatorilor, oferta de resurse sau de tehnologie. o Al treilea val (provine in cea mai mare parte din America) Murry Rothbard: considera banca centrala vinovata pt ciclurile de afaceri Israel Kirzner: a accentuat importanta antreprenorului in progresul econ. Lawrence White: a aratat cum functioneaza mai bine bancile fara control si reglementari bancare Principii condensate: o Deciziile economice din care deriva toate fenomenele economice sunt personale si imprevizibile o Valoarea nu exista in lucruri ci in mintea oamenilor care le pretuiesc o Schimburile si preturile apar tocmai pentru ca oamenii valorifica diferit lucrurile o Pietele directioneaza bunurile catre cele mai valoroase utilizari o Proprietatea privata este esentiala pentru obtinerea celor mai bune rezultate o Interventia guvernamentala si greselile de politici precum inflatia perturba procesul complex de piata si perverteste rezultatele.

Economia neoclasica Foloseste metoda matematica, studiul corelatiilor dintre evenimente economice, care nu vor genera niciodata legi fundamentale ale economiei, din cauza faptului ca in comportamentul uman nu exista constante.

Socialism Inainte de ridicarea problemei calculului economic de catre Mises, economistii, au realizat ca socialismul sufera de o problema a stimulentelor. Daca toti ar primi un venit egal sau daca ar produce in fct de posibilitati si ar primi in fct de nevoi, care ar fi motivatia de a face? De-a lungul istoriei socialismului, radicalistii au cautat sa inlocuiasca stimulentele materiale cu asa zisele stimulente morale. Dar spiritul libertatii nu poate fi eliminat din natura umana. Critica lui Mises: nu este legata de problema stimulentelor ci de cea a calculului economic. Chiar daca s-ar putea crea o armata gata sa isi slujeasca stapanii apar intrebarile: o Ce le va spune acestora comitetul sa faca? o Cum va sti ce produse sa le ordone sa produca, la ce stadiu al productiei, cat din fiecare produs la fiecare stadiu, ce tehnologii si materii prime sa utilizeze si cat din fiecare, unde anume sa localizeze aceasta productie? o Cum va sti comitetul costurile sau care proces de productie este eficient? Mises a demonstrat ca in orice economice complexa comitetul de planificare socialist nu stie ce sa faca si cum sa raspunda cestor intrebari. Socialismului ii lipseste instrumentul indispensabil pe care antreprenorii privati il utilizeaza pentru evaluare si calcul: existenta unei piete a factorilor de productie, ce genereaza preturi bazate pe schimburi voluntare ale proprietarilor de factori de productie.

Esenta socialismului: proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie -> comitetul de planificare nu poate lua decizii economice rationale -> deciziile lor sunt complet arbitrare si haotice -> economia planificata socialista este imposibila. SOLUTIA LANGE-LERNER o Afirma ca planificatorii socialisti puteau usor rezolva problema calculului ordonand managerilor sa stabileasca preturi contabile, dupa care, sa se gaseasca preturile adecvate in aceeasi maniera cum face piata capitalista: incercare si eroare. Daca preturile se stabilesc prea jos -> deficit -> preturile trebuie crescute Daca preturile sunt prea ridicate -> surplus -> preturile trebuie scazute o Lange a nascocit asa-zisa Mitologie a dezbaterii calculului economic in socialism care a fost acceptata ca Linie Ortodoxa. Linia Ortodoxa Lange-Bergson suna cam asa: Mises in 1920 a facut un serviciu inestimabil socialismului ridicand problema calculului economic, pe care socialistii nu o sesizasera. Pareto si Barone au aratat ca respectiva critica era incorecta, si in socialism si in capitalism existau ecuatiile cerere-oferta-pret. Hayek si Robbins: desi teoretic problema calculului ar putea fi rezolvata, practic acest lucru ar fi prea dificil. (imposibilitate => impracticabilitate) Odata preferintele si tehnologiile stiute (cum?), valoarea mijloacelor de productie poate fi determinata prin metoda imputatiei (atribuirea unor valori bunurilor). o NEAJUNSURI: Influenta echilibrului perfect concurential Economistii au fost convinsti de solutia oferita de Lange deoarece erau deja influentati de modelul walrasian al echil general pf conc Adica: economia este intotdeauna intr-un echil general static, intr-o lume fara schimbari in care toate datele sunt stiute de toti, P=Cmg Concurenta este perfecta, preturile sunt stiute de toti managerii Presupunerea ca echilibrul general poate lisutra lumea reala Lumea reala nu este caracterizata de date neschimbate, ci de modificari continuea si incertitudine. Antreprenorul capitalist, care isi pune la bataie resurse in incercarea de a obtine profit si a evita pierderi, devine un actor esential in sistemul economic Este inutila o teorie economica ce omite rolul antreprenorului intr-o lume incerta. Pentru ca o teorie sa fie bune, trebuie sa fie utila in explicarea lumii reale Concentrarea pe preturile platite de consumator (preturile bunurilor finale) Nu bunurile finale sunt adevarata problema, ci pietele intermediare pentru pamant si bunuri de capital Producatorii trebuie sa utilizeze pamant si bunuri de capital pentru a decide asupra ofertei de bunuri finale. Daca statul intervine pe aceste piete intermediare, structura capitalului este alterata, deciziile de alocare sunt distorsionate.

Mises Cheia economiei de piata capitaliste si a functionarii ei este previzionarea antreprenoriala si luarea deciziilor de proprietarii privati si investitori, ci nu managerii unei corporatii, care functioneaza intr-un cadru deja stabilit de antreprenori si de pietele de capital In absenta preturilor monetare (formate liber) ale bunurilor de ordine superioara, productia rationala devine complet imposibila Evaluarile subiective ale consumatorilor sunt pur ordinale, fara a putea fi masurate cardinal.

Lange, Lerner, alti socialist Functiile pietei de capital nu au fost intelese, influentati fiind de modelul echilibrului perfect concurential, unde alocarea capitalului este conisderata externa si data, fara a mai necesita consideratii suplimentare.

Cunoasterea transmisa de preturile prezente sau din trecutul imediat se refera la evaluarea consumatorilor, la tehnologii si resurse din trecut. Omul care actioneaza este interesat, in angaharea resurselor in productie si vanzare, de preturile viitoare, iar angaharea resurselor se face de catre antreprenor, a carui functie este de a evalua, de a anticipa preturile viitoare si de a aloca in mod corespunzator resursele. Acest rol al antreprenorului care evalueaza, motivat de cautarea profitului si evitarea pierderilor, nu poate fi indeplinit de comitetul de planificare socialist, din cauza lipsei unei piete pentru mijloacele de productie. Fara o asemenea piata nu exista preturi monetare adecvate, antreprenorul nu poate calcula si evalua in termeni monetari cardinali.

Concluzie In socialism factorii de productie sunt detinuti in regim de proprietate publica (de stat, nationalizati), nu exista proprietate privata asupra factorilor de productie. Nu exista piate pentru factorii de productie, nu exista schimburi intre proprietari de factori si proprietari de moneda, acestia fiind alocati printr-un plan centralizat. Nu exista preturi monetare pentru factorii de productie, deci nu pot fi evaluate costurile monetare ale diverselor proiecte investitionale. Fara costuri nu se pot evidentia profiturile si pierderile, nu exista posibilitatea alocarii rationale a resurselor intre numeroasele proiecte alternative de investitii. Comitetul central de planificare al unei comunitati socialiste aloca resursele comunitatii la intamplare. Argument Mises Interventionism: instabilitatea acestuia, nu este propriu-zis un sistem distinct, ci o stare de lucruri in care alocarea anumitor resurse se face in regim de piata, iar a altira, centralizat, de catre guvern. Un interventionism consecvent, in care o interventie genereaza o alta, este un drum sigur inspre interventia atotcuprinzatoare, adica socialism. Problema calculului apare odata cu orice oaza de proprietate publica; chiar si in tarile considerate capitaliste sau cu economie de piata, sectoarele gestionate public, precum politia, sanatatea, justitia, afirma mereu ca au nevoie de mai multi bani, resurse, personal. Nu sunt in stare sa emita judecati rationale, economic fundamentate, cu privire la dimensiunea propriei activitati.

CURS 7-8
Contrar opiniei generale, legile antitrust (ce reglementeaza monopolizarea pietei si ingradirea liberei concurente) au fost impotriva afacerilor inovatoare ce isi extindeau productia si isi reduceau preturile fapt cel mai evident in cazurile private de antitrust, dar si in cazurile guvernamentale clasice. Desi reglementarile antitrust (cel putin Sherman Act) se spune ca au fost croite pentru a opri afacerile considerate daunatoare intereselor consumatorilor, in realitate, politicle antitrust par a fi fost gresit orientate, deoarece scopul lor principal a fost mai degraba sa protejeze afacerile mai putin eficiente de concurenta, decat sa promoveze interesele consumatorilor. Bazele teoretice ale politicilor antitrust s-au dezvoltat, in general, din microeconomia neoclasica si au fost rafinate de teoreticienii specializati in organizarea industriala (domeniu al economiei care porneste de la teoria firmei in examinarea structurii si a relatiilor dintre firme si piete). Organizarea industriala completeaza modelul concurentei perfecte, integrand complicatiile din lumea reala. Analizeaza acele industrii care se pozitioneaza intre concurenta perfecta si monopol. Organizarea industriala Analiza industriilor care se pozitioneaza intre concurenta pura si monopol absolut, cu scopul de a intelege relatiile dintre structura pietei, comportamentul de afaceri, performantele economice generale. Economistii timpurii ai org.industr. au acceptat relatia deterministra dintre structura pietei si performanta economica (datele empirice timpurii pareau sa sustina aceasta ipoteza generala cum ca pietele structurate concurential functioneaza mai bine ca pietele concentrate o Daca pieteie sunt structurate concurential, atunci procesul de piata duce automat la o alocare a resurselor in care P = Cmg o O concentrare ridicata a pietei, intelegerile secrete intre firme, economiile de scara sau diferentierea produselor pot crea bariere de intrare si putere de piata car ar duce la o alocare defectuoasa a resurselor.

De la teoria microeconomica, analiza prin regresie, studii de inginerie, LA recomandari referitoare la politicile publice adecvate. Perspectiva structura comportament performanta a devenit principala justificare intelectuala pentru politicile traditionale antitrust din anii 1950-1960. In anii 1970, abordarea structura comportament performanta si reglementarile traditionale antitrust au fost supuse unor critici mai intense. Prin noua interpretare: O concentrare ridicata a pietei nu este neaparat asociata cu ineficienta si profituri de monopol O concentrare crescute poate duce la o crestere a eficientei in beneficiul consumatorilor

Revolutia antitrust din anii 1970-1980 evidentiaza o serie de factori importanti:

Au fost contestate mai putine cazuri de fuziuni Au fost initiate mai multe cazuri privind fixarea preturilor S-a produs un declin in activitatea atitrust Instantele de judecata s-au dovedit din ce in ce mai sceptice vis--vis de teoria traditionala antitrust a puterii de monopol La unele cazuri Curtea Suprema s-a aratat deschisa catre abordarea rule-of-reason, deoarece analiza microeconomica ortodoxa oferea concluzii inconsistente si incomplete. o Potrivit acesteia, numai combinatiile si contractele ce restrang in mod nerezonabil comertul fac obiectul legilor antitrust o Dobandirea puterii de monopol nu este ilegala in sine o Trebuie luate in considerare circumstantele in care actiunea s-a produs

Revolutia antitrust a fost, totusi, de scurta durata. Noul activism antitrust: Administratia Bush si Clinton Administratia Bush o Effort concentrat de aplicare a legilor antitrust, comparativ cu predecesorii din administratia Reagan Administratia Clinton o Au crescut amenzile pentru pretinsele fixari de pret o Au extins semnificativ numarul de investigatii privind fuziunile o Au initiat cazuri discutabile vizand aspecte de integrare verticala o Au sustinut aplicarea legilor antitrust la nivel international o Au inaintat cazuri importanta impotriva unor firme precum Staples, Intel, Microsoft

Concurenta Adam Smith si succesorii acestuia o Libera competitie neingradita de licente sau privilegii guvernamentale (care duceau la monopol). o Rivalitate intre doua sau mai multe persoane/firme independente. Unii economiste o O stare a lucrurilor in care vanzatori rivali ai unui produs omogen sunt atat de mici, comparativ cu oferta totala a pietei, incat niciunul nu are singur control/influenta asupra pretului de piata al produsului. Perspectiva alternativa o Un proces antreprenorial de descoperire si ajustare, in conditii de incertitudine o Un proces competitiv inseamna organizatii de afaceri de diferite marimi care se lupta sa descopere ce isi doresc consumatorii si la ce preturi si sa le furnizeze acestora cu un cost redus cu cu realizarea unui profit o Poate presupune rivalitate explicita sau diferite grade de cooperare o Cooperarea si rivalitatea nu sunt paradigme opuse. o Nu exista nici un mod a priori de a defini dimensiunea optima a unei colaborari intre firme sau numarul optim de firme rivale pentru o coordonare eficienta de piata o Chiar si acordurile de pret intre firme pot ajuta la reducerea riscului si a incertitudinii

Monopolul de piata (pe piata libera) Restrictionarea productiei, comparativ cu productia in conditii de concurenta perfecta, de catre un singur furnizor al unui produs fara inlocuitori/substituenti rezonabili sau de catre mai multi furnizori majori care comploteaza in acest sens. Preturile cresc, resursele sunt gresit alocate, bunastarea sociala se reduce. Alocarea gresita a resurselor o Ineficienta alocativa P>Cmg Procesul concurential se considera ca ar avea un punct final (P=Cmg) si deoarece nu este permisa inceperea unui proces concurential de piata sub monopol Daca s-ar presupune ca un proces concurential intotdeauna opereaza in conditii de monopol de piata si se exclude existenta unei conditii finale de echilibru, atunci dispare pur si simplu notiunea de alocare gresita a resurselor in conditiile monopolului de piata. o Ineficienta tehnica Monopolul este posibil sa isi cheltuiasca/extinda resursele pt a obtine pozitia de monopol, si apoi sa utilizeze resursele suplimentare pt a o mentine In absenta unui rival direct, isi permite sa fie mai putin eficient in utilizarea propriilor resurse. DAR, incercand sa monopolizeze o piata libera, firmele sunt mai degraba inclinate sa scada costurile si sa creasca productia. Cel mai eficace mod de a obtine si pastra o pozitie de monopol este de a fi mai eficient decat rivalii si potentialii rivali. o Firmele cu putere de monopol pot produce mai putin, cere preturi mai mari si aloca gresit resursele. NEAJUNSURILE TH MONOPOLULUI DE PIATA o Tratamentul standard din manuale presupune o restrictie a productiei de catre monopol si apoi continua sa o compare cu productia de echilibru, in conditiile in care acest echilibru nu este nici posibil, nici relevent, si nu poate constitui o baza de referinta. o Este de neinteles cum un nivel al productiei care este ineficient sau care genereaza profituri substantiale poate fi sustinut pe o piata deschisa, cand exista motive puternice de a extinde productia.

Neajunsurile teoriei concurentei Greu de inteles revelanta unor asemenea teorii in lumea reala: preferinte variate, incertitudine economica, schimbari dinamice. Lumea nu este statica Problema economica ce trebuie de rezolvata de concurenta este intelegerea modului in care procesul pietei de descoperire si ajustare poate coordona cererea si oferta anticipate, intr-o lume a informatiei imperfecte.

Incertitudinea si modificarea pot presupune:

Produse diferentiate Unele cooperari intre firme, in loc de rivalitate Publicitate, reclama pentru unele produse.

Ceea ce nu inseamna ca nu exista concurenta ci ca procesul concurential este intr-o stare de dezechilibru. Daca in teorie procesul de piata tinde catre un anumit echilibru teoretic, in realitate, acest echilibru nu este niciodata atins.

Daca efectul monopolizarii este cresterea preturilor exista un stimulent puternic de a extinde productia curenta si de a incuraja productia unor firmei noi. Productia creste, preturile scad, iar piata va tinde ceteris paribus catre o situatie in care preturile si costurile sunt egale: o Daca un monopol de piata ar incerca sa descurajeze intrarea rivalilor pe piata prin scaderea preturilor, atunci aceste preturi reduse are genera vanzari suplimentare, iar piata tinde spre echilibrul concurential traditional. Daca un monopol de piata ar discrimina prin pret, ar sfarsi in cele din urma sa vanda productia aditionala la un pret mai mic, iar piata va tinde spre rezultatul concurential traditional.

Intrarea pe piata o o Nu poate fi impiedicata de un monopol ineficient Poate fi impiedicata de un monopolist mai eficient decat potentialii rivali, insa aceasta eficienta ci nu monopolistul in sine, tine la distanta concurentii.

De la teorie la dovezi o o Dovezi ale studiilor de caz cazul antitrust Standard Oil din 1911 Dovezi ale studiilor empirice cu privire la concentrarea pietei, profitabilitate si pierderi de bunastare asociate cu puterea de monopol. 1. Cazul Standard Oil a. Descrierea oficiala a cazului: i. SOC s-a angajat in practici de afaceri acerbe de monopolizare a industriei de petrol ii. Devenind monopol, a redus productia si a crescut pretul de piata al kerosenului (petrol lampant), produsul de baza al industriei iii. Guvernul federal a pus sub acuzare compania, pe baza Sherman Act, aratand in instanta ca SO a reactionat nerezonabil fata de consumatori si concurenti, si obtinand astfel, o dezmembrare a companiei care sa ajute restaurarea concurentei in industria de petrol. b. Situatia reala: i. SOC era un actor major in dezvoltarea industriei de petrol

ii. A evoluat din 1870 cota de piata 4% la 85% pe piata interan in 1890, crestere determinata de: 1. Negociere atenta a titeiului 2. Investitii inteligente de cercetare-dezvoltare 3. Reduceri obtinute de la caile ferate 4. Contabilitate financiara stricta 5. Investitii in cisterne si in conducte pentru un control mai eficient al transportului de titie si produse prelucrate 6. Integrare verticala si orizontala pt a realiza un anumit randament 7. Alte inovatii manageriale iii. Eficienta a permis companiei achizitionarea altor afaceri si administrarea activelor suplimentare pe baza acelorasi criterii de eficienta; extinderea operatiunilor peste granita. iv. Eficienta a crescut enorm succesul companiei 1. A mentinut costurile scazute si a pus pe piata produse rafinate la preturi din ce in ce mai mici 2. Toate acestea au fost obtinute pe o piata deschisa concurentilor 3. Dupa 1890 nr si dimensiunea concurentilor a crescut foarte mult, astfel incat, inaintea actiunii impotriva companiei, aceasta a pierdut din cota de piata de la 85% in 1890 la 64% in 1911. 4. In 1911 cel putin 150 de companii de rafinare concurau cu SO (inclusiv firme mari precum Texaco, Shell). v. Scaderea cotei de piata nu este suprinzatoare, date fiind modificarile din industria de petrol dupa 1890: pozitia de piata era amenintata de: 1. Dezvoltarea productiei de titiei din SV SUA 2. O scadere a cererii pentru kerosen. vi. Era practic imposibil ca o singura organizatie sa monopolizeze industria de petrol deoarece: 1. Crestea popularitatea pacurii, si in cele din urma, a benzinei 2. SO era incapabila de a controla piata disponibilitatii de titei (producea numai 9% din oferta nationala in 1907). c. Cazul antitrust impotriva SO ar trebui sa dovedeasca ca firma si-a redus productia, a crescut preturile si s-a angajat in practici de afaceri acerbe impotriva furnizorilor si concurentilor, insa nu face acest lucru: i. Instanta de judecata ce a condamnat SO in 1909 a descoperit numai ca formarea holding-ului SO era un contract care restrange comertul si dizolvarea acestei companii fiind considerata solutia adecvata si suficienta pt restabilirea concurentei. ii. Instanta nu a gasit ca preturile pentru kerosen erau ridicate deoarece SO a redus productia sau ca reducerile obtinute de la caile ferate erau necinstite iii. Nu s-a pronuntat cu privire la subiectele economice de fond iv. Curtea Suprema nu a prezentat nici o dovada a vinovatiei referitor la acuzatiile de practici monopoliste aduse de guvern. v. Nu s-a efectuat o analiza detaliata a performantei de piata a SO (asa cum se va face mai tarziu in cazurile de monopol unde se aplica regula ratiunii).

Monopolul legal Statul poate impune o Licente, certificate de conformitate, franciza legala, cote pt schimburi ce au ca efect: o Restrictionarea intrarii pe piata o Reducerea productiei o Cresterea pretului la consumatori

Inseamna ca: o o o o Firmele care ar fi intrat in mod voluntar pe piata sunt legal impiedicati sa o faca Consumatorii nu mai pot cumpara productia suplimentara la preturi reduse Inovatiile care ar fi fost introduse de noii furnizori au fost intarziate sau pierdute Procesul concurential a fost subminat si artificial scurtcircuitat de lege

Nu exista stimulente economice: o o Pentru organizatiile de afaceri protejate, stimulentele sunt de a mentine si extinde restrictiile actuale care exclud legal potentialii concurenti Firmele vor risipi resurse suplimentare pentru a isi pastra privilegiile legale, rentele de monopol