Datoria si constiinta Datoria - problema fundamentala in etica - categorie fund.

a eticii, desemneaza conceperea de catre personalitate a unei necesitati imperioase a indeplinirii a ceea ce porunceste idealul moral. Datoria omului este de a urma calea virtutii, de a nu permite existenta viciilor. Datoria nu este optionala, alternativa, ci este imperativa. Cerintele notiunii de datorie se percep sub forma de porunci. Acest concept este formulat de societate. [ De exp. sa fii respectuos este o datorie]. Datoria presupune un set de datorii imperative formulate de societate, dar si dispozitia individului de a le executa. Observam ca, in datorie predomina ratiunea, obiectivitatea si chibzuinta. Constiinta morala ia parte nemi locit la controlul interior, e o forma de exprimare a ratiunii, are radacini interne sau externe. [ interne - propriile experiete precedente ce ustifica modul de actiune al constiintei morale! externe - experiente ce ni se intampla indirect, noua sau cunoscutilor]. - intim legata de datoria morala, caci ea participa la procesul datoriei. Datoriei ii sunt specifice cerinte morale, ce pot fi constientizate de noi ca niste datorii severesau, in diferite grade de libertate, pot fi privite ca recomandari sau asteptari. - "rebuie sa inveti# - datorie severa. - $ bine sa vezi acel spectacol - recomandare - %a asteptam sa nu intarziati - asteptare - "oate sunt raportate la niste cerinte. -& Avem de-a face cu numeroase cerinte, atat legale cat si morale.- cerinte legale -se bazeaza pe constrangeri externe. [ din parte institutiilor statului] - cerintele morale au caracter ideal. - cerinta legala este verificata si impusa, insa cerinta morala este acceptata liber, omul se conformeaza - cerintele datoriei sunt valoroase prin ele insele - & datoria presupune dezinteres, independenta fata de presiunile exterioare [ dezinteres in sensul utilitaritatii - nu cauta foloase materiale imediate]. -prin indeplinirea datoriei, individul, in mod paradoxal, isi arata independenta fata de frica, beautitudine, interes personal, glorie, onoruri - ar fi incorect, ca atare, sa percepem datoria ca o forma de presiune sociala ' control social asupra comportamentului individual.

- in indeplinirea datoriei, vorbim despre constiinta morala - repr. capacitatea omului de a-si evalua gandurile, actiunile, de a constientiza neconcordanta actiunilor sale cu ceea ce ar trebui sa faca [ atat actiunile din trecut, cat si proiectiile din viitor] -la fel cum datoria este autonoma, independenta, la fel si constiinta individului este independenta de parerea semenilor [ constiinta nu se lasa influentata] -rusinea si constiinta sunt elemente ale controlului intern [ foarte apropiate] -rusinea - sentimentul ca ai facut ceva rau si meriti dispretul celorlalti. -constiinta -orientata spre sine - rusinea-orientata spre ceilalti [ce vor spune ei] - rusinea - aduce in discutie neconcordanta intre norme si asteptari - constiinta perceputa ca o voce interioara, dar parca straina, independenta de eul individului - & ( curente ' gandiri filosofice [ in privinta eului care mustra] ). voce semnificativa, generalizata si interiorizata a altora [ ca si cum societatea ar putea vorbi in capul nostru cu o singura voce, iar eu sa o simt ca find a mea, interioara] - oricat de ciudata ar parea, este posibila, pentru ca noi internalizam informatiile exterioare (. voce provenita de la D-zeu - & constiinta se cristalizeaza in procesul socializarii si educatiei, in stadiile timpurii de formare, se manifesta ca o voce a altora [parinti, profesori], insa pe masura ce constiinta s-a format, devine vocea altui eu, nu mai este resimtita ca o presiune exterioara, o voce a altora si devine un indicator al responsabilitatii - constiinta curata, impacata - nu poate fi adevarat, este un ideal, dar nu exista. *iciodata nu putem face tot. $ clar ca avem de-a face cu ( institutii in discutia noastra+ "rufia ,pocrizia Din perspectiva moralei, sentimentul de vinovatie arata o speranta- individul este perfectibil. -ibertatea constiintei

-ibertate. *ecesitate. .esponsabilitate. -ibertatea -numeroase perspective de analiza -viziuni fataliste, altele pozitive, toate curentele de idei in materie de libertate s-au continuat inca din Antichitate si pana in prezent - ultimii fatalistii sunt reprezentati de structuralisti - Claude -evi-/trauss- orice configuratie a existentei este alcatuita din elemente si relatii intre elemente0 [esenta structuralismului] - rel. sunt esentiale, profunde - elementele nu sunt esentiale - elem. pot fi variabile, relatia nu. Dupa -. /trauss - relatiile sunt echivalente cu necesitatea, iar elementele cu intamplarea. 1ozitia pozitiva, voluntara - necesitatea poate fi ignorata, nu este considerata temeiul suprem, poate fi contrazisa, prin supralicitarea libertatii -& libertatea si necesitatea se determina reciproc /artre [ existentialisti] - omul este o fiinta blestemata sa fie libera /pinoza - 0$tica0 - libertatea poate fi castigata pe calea ratiunii. - & libertatea este intelegerea necesitatii - el face diferenta dintre necesitatea rationala [ echivalenta cu libertatea] si nec. irationala [echivalenta cu constrangerea - nec. irationala este temeiul suprimarii libertatii] 2ant - vorbeste despre imperativul categoric - nu orice necesitate poate ingradi libertatea, ci necesitatile subsumate imperativului categoric. - actiunea morala este libera atunci cand e conforma cu imperativul categoric. 3egel - dezvolta teza lui /pinoza -0 libertatea este suprimata ca pura necesitate, omul e liber daca actioneaza in baza necesitatii, pe care in egala masura, omul o suprima si o conserva in actiunea sa. -ibertatea este necesitate inteleasa.0 1roblema libertatii depinde si de alte limite, nu neaparat de om, ci de multe ori, depinde deputere. - & o multitudine de presiuni exercitate asupra noastra. Ca necesitate inteleasa, libertatea e destul de restransa, limitata, daca nu are acces la informatie. 3egel isi pune problema intelegerii necesitatii, presiunilor externe si existentei unui fond de informatie...si a alegerii. [alegerea este posibila doar atunci cand avem alternative accesibile cunoasterii - &deci exista informatie.

libertatea - caracteristica a actiunii infaptuite A. Cu cunoasterea si luarea in consideratie a ingradirilor obiective - am infaptuitun lucru, luand in considerare ingradirile ob 4. Dupa vointa proprie si nu dupa constrangere C. ,n conditiile alegerii posibilitatilor .elatia -ibertate - 5ointa - 5ointa 6 forta, putere, maiestrie, arbitrar, bun plac - rel. este sensibila pt ca in raporturile de putere, libertatea este limitata de vointa - libertate - independenta [ indep. 6 valoare incontestabila in conceptiile filosofilor] -& 5reau sa traiesc pt mine, nu pt altii. ,ndep. - libertate de ceva, o udecam in sens negativ. [sunt independent de vointa cuiva, libertatea mea se poate exercita in limitele stabilite, insa acestea nu sunt stabilite din exterior, de altii] -vointa buna se manifesta prin stavilirea bunului plac+ - in sfera dreptului, vointa inseamna suprimarea vointei proprii pentru exercitarea vointei comune - & in disciplina sociala, este sustinuta de lege ' norma. - in sfera moralei, corelarea vointei proprii cu datoria %asura libertatii omului este in functie de masura responsabilitatii lui. .esp. 6 predispozitia omului de a raspunde pt faptele sale, de a permite opiniei publice sa-i aprecieze activitatea. Omul e responsabil fata de sine si fata de ceilalti doar in masura in care ii recunoaste pe acestia ca factor al suveranitatii sale. -imita responsabiliatii mele este cercul suveranitatii mele. Odata cu largirea cercului de indivizi fata de care ne simtim responsabili... 5irtute si viciu 5irtute - categ. a eticii cu caracter apreciativ si normativ [ normeaza relatiile] , care desemneaza categ. insusirilor pozitive ale oamenilor, insusiri morale in consecventa respectarii idealurilor etice, principiilor si normelor morale. virtuti religioase - dragostea fata de D-zeu Dupa renastere, virtuti laice - conceperea virtutii presupune un plan personal - & propriul concept al virtutei

A sti in ce consta virtutea nu inseamna a realiza virtutea. /is. virtutilor a cunoscut serioase modificari in timp. 4en amin 7ran8lin - /uccesul - principalul criteriu al vietii - considera principalele vituti+ harnicia, plata la timp a obligatiilor baneste, spiritul de economie 7ericire - desemneaza situatia care corespunde in cel mai inalt grad intereselor si aspiratiilor omului in ceea ce priveste conditiile sale de existenta si realizarea menirii sale umane. - atingerea unui scop mult asteptat - fericirea inteleasa in mod diferit [ pt ca oamenii sunt f diferiti] - pt ma oritatea oamenilor, fericirea consta in ceva concret si evident. - nu trebuie sa confundam fericirea cu bunastarea 1utere si fericire - poate fi puterea sau obtinerea puterii o forma de fericire9 - este firesc pt om sa caute fericirea [ conditia individului de fiinta constienta, actioneaza in conformitate cu un scop, o dorinta, aspiratie ] 7ericirea este o stare individuala, nu prea vorbim despre fericire colectiva. - & este individuala, strict personala, dar nu se poate realiza in absenta celorlalti, implica necesitatea prezentei altor oameni[ -& paradoxul fericirii] - 7ericirea si nefericirea sunt vecine - exista deopotriva in viata unui om, ambele sunt imposibil de exclus - 7ericirea tuturor este imposibila, concomitent. [ fericirea unora determina nefericirea altora - exp.. exista un singur loc )] /tuart %ill [utilitarist - filosof al scopului] - capacitatea constienta de a trai fara fericire constituie cea mai puternica arma a obtinerii fericirii depline - in etica utilitarista, scopul moral principal al omului este asigurarea fericirii tuturor sau a cator mai multi dintre oameni! goana dupa placere, bunastare, slava - vazute ca forme de fericire, ar impiedica aceasta fericirea generala [deplina] sap viitoare - 1lacere si util. $chitate. 1roblemele placerii.