Sunteți pe pagina 1din 54

MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE SCOALA POSTLICEALA SANITARA FUNDENI

TEMA PROIECT

TRATAMENTUL RECUPERATOR IN SPONDILOZA CERVICALA

2013
-2-

CUPRINS
ARGUMENT........................................................................................................................................... 4 CAPITOLUL 1 ANATOMIA SI FIZIOLOGIA COLOANEI VERTEBRALE...............................6

1.1 Anatomia si fiziologia coloanei vertebrale sanatoase.............................................6 1.2 Anatomia si fiziologia coloanei vertebrale cervicale...............................................8 1.3 Bilantul articular al coloanei vertebrale cervicale.................................................14 1.4 Bilantul muscular al coloanei vertebrale cervicale................................................16 CAPITOLUL 2 SPONDILOZA CERVICALA...................................................... ........................20

2.1 Definirea spondilozei cervicale.............................................................................20 2.2 Etiopatogenia spondilozei cervicale......................................................................21 2.3 Simptomatologia si diagnosticul spondilozei cervicale........................................25 2.3.1 Istoricul bolii..........................................................................................25 2.3.2 Examenul clinic.....................................................................................25 2.3.3 Investigatii paraclinice...........................................................................27 2.3.4 Diagnosticul spondilozei cervicale....................................................... 28 2.3.5 Evolutia bolii - complicatii.....................................................................29 2.4 Profilaxia spondilozei cervicale.............................................................................31 2.5 Tratamentul spondilozei cervicale.........................................................................32 2.5.1 Tratamentul medicamentos.....................................................................32 2.5.2 Tratamentul igienico-dietetic..................................................................33 2.5.3 Tratamentul chirurgical...........................................................................33 CAPITOLUL 3 TRATAMENTUL BALNEO-FIZIO-KINETO.....................................................35 3.1 Tratamentul prin hidrotermoterapie (tehnica, efecte)............................................35 3.2 Tratamentul prin electroterapie..............................................................................37 3.3 Tratamentul prin masaj..........................................................................................41 3.4 - Tratamentul prin medicina traditionala..................................................................45 3.5 Curele balneare......................................................................................................45 3.6 Terapia ocupationala.............................................................................................47 3.7 Kinetoterapia.........................................................................................................48 CAPITOLUL 4 STUDII DE CAZ...................................................................................................54 CAPITOLUL 5 CONCLUZII.......................................................................................................... BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................................

-3-

ARGUMENT

In ultimele decenii reumatismele degenerative apar in prim plan al preocuparilor populatiei si asistentei medicale. Am putea afirma ca spondiloza este considerata destul de importanta in patologia reumatismala si constituie o preocupare in randul populatiei cu varsta de peste 40 de ani. Desi spondiloza cervicala nu pune viata individului in pericol, aceasta este printre maladiile care preocupa cel mai mult pe omul societatii contemporane. Aparitia acestei boli nu este de data recenta. Spondiloza a existat in toate epocile si a interesat ca si astazi populatia adulta de peste 40 de ani. Deosebirea consta in aceea ca omul contemporan a carui durata medie de viata trece peste 70 de ani intampina dificultatile si disconfortul articular pe o perioada mai lunga de timp. Astazi s-a creat o stare de deruta si alarma in jurul reumatismelor degenerative, conditionata pe de o parte de carentele informationale privind natura si prevenirea acestor boli, iar pe de alta parte de exagerarea simptomelor si gresita interpretare a examenelor medicale si in special a celui radiologic. Alterarea, intr-o masura mai mica sau mai mare, a capacitatii de performare a activitatilor vietii zilnice reprezinta conceptul de boala. Actul terapeutic are tocmai rolul de a readuce organismul uman la statusul care sa permita efectuarea activitatilor cotidiene intr-o maniera cat mai obisnuita, mai normala. Pe aceste considerente am ales ca tema pentru proiectul examenului de absolvire "Tratamentul recuperator in spondiloza cervicala", motivata fiind de faptul ca un element important al actului terapeutic il reprezinta si recuperarea medicala, ce se adreseaza tuturor categoriilor de patologie ce afecteaza organismul uman la toate cele trei nivele. Ea se aplica in scop: 1. terapeutic, de combatere a deficitului existent si de readucere a statusului pacientului la

un nivel cat mai apropiat, ideal identic, cu cel premergator bolii; 2. profilactic la trei nivele: profilaxie primara: de pevenire a decompensarii organismului in anumite situatii

previzibile, cele mai cunoscute fiind sindroamele de dezadaptare, de deconditionare (sedentarism, obezitate, scaderea capacitatii de termoreglare la rece) profilaxie secundara: prevenirea aparaitiei unei recidive a bolii de baza profilaxie tertiara: in cazul existentei unui deficit permanent se combate agravarea

acestuia si se incearca mentinerea sa la un nivel cat mai acceptabil si se previne efectul negativ al acestuia asupra altor sisteme si organe sau functii ale organismului

-4-

-5-

CAPITOLUL 1 ANATOMIA SI FIZIOLOGIA COLOANEI VERTEBRALE

1.1 Anatomia si fiziologia coloanei vertebrale sanatoase

Coloana vetebrala este o lunga coloana mediana si posterioara numita si rahis, formata din suprapunerea celor 33-34 piese osoase - vertebrele. Urmarite de sus in jos, vertebrele corespund: gatului, toracelui, regiunii lombare si pelvisului. Vertebrele poarta diferite denumiri imprumutate de la regiunea respectiva: vertebrele cervicale corespund gatului, sunt in numar de 7 si se noteaza de la C1 la C7coloana cervicala. vertebrele toracale corespund toracelui, sunt in numar de 12, se noteaza de la T1-T12 si formeaza coloana toracala. vertebrele lombare corespund regiunii lombare (peretele posterior al abdomenului) sunt in numar de 5, se noteaza de la L1 la L5 si formeaza coloana lombara. Vertebrele coloanei cervicale, toracale si lombare sunt oase mobile si independente, ele se mai numesc si vertebre adevarate. vertebrele sacrale sunt in numar de 5 si vertebrele coccigiene sunt in numar de 4-5 si corespund pelvisului. Ele se sudeaza dand nastere la 2 oase: sacrul si coccigele, fiind oase sudate intre ele se mai numesc si vertebre false.

-6-

In medie lungimea coloanei vertebrale este de 73 cm la barbat si de 63 cm la femeie, reprezentand aproximativ 40% din lungimea totala a corpului. Latimea maxima a coloanei vertebrale este baza sacrului unde masoara 11 cm. De aici merge descrescand atat in jos cat si in sus. Coloana vertebrala nu este rectilinie, prezinta doua feluri de curburi in plan sagital si in plan frontal. Curburile in plan sagital sunt orientate fie cu convexitatea inainte si se numesc lordoze, fie cu convexitatea inapoi si se numesc cifoze. La coloana vertebrala aceste curburi sunt in numar de patru : a) curbura cervicala cu convexitate inainte b) curbura toracala cu convexitate inapoi c) curbura lombara cu convexitate inainte d) curbura sacrococcigiana cu convexitate inapoi. Coloana vertebrala prezinta o fata anterioara, una posterioara si doua fete laterale: fata anterioara este formata de o coloana cilindrica rezultata din suprapunerea corpurilor vertebrelor; fata posterioara prezinta pe linia mediana procesele spinoase care formeaza creasta spinala. fetele laterale prezinta varful proceselor transversale, pediculii vertebrali, gaurile intervertebrale si portiunile laterale ale corpilor vertebrali. Varful procesului

transversal al atlasului poate fi palpat imediat sub procesul mastoidian. Canalul vertebral este format prin suprapunerea gaurilor vertebrale. El se continua in sus cu cavitatea neurocraniului, iar in jos coloanei vertebrale. Diametrele canalului vertebral variaza: sunt mai mari in regiunea cervicala si lombara in raport cu mobilitatea coloanei vertebrale, in regiunea toracala, unde mobilitatea coloanei este mai redusa, diametrele canalului vertebral sunt mai mici. Coloana vertebrala caracterizeaza vertebrele si indeplineste 3 functii: Protectia maduvei . In canalul vertebral se gaseste maduva spinarii invelita in meninge. Este evident rolul protector al coloanei vertebrale, formata anterior de catre puternicele corpuri vertebrale, iar posterior de arcurile vertebrale suprapuse. se deschide prin hiatul sacral si urmareste toate inflexiunile

-7-

In unele cazuri, fracturile coloanei vertebrale pot interesa maduva sau/si meningele. Rolul static. In ortostatism coloana vertebrala reprezinta un ax solid ce sustine capul, trunchiul si membrele superioare, ea trasmite apoi greutatea la pelvis si la membrele inferioare. Coloana prezinta si curburi patologice ca urmare a exagerarii curburilor normale. Aceste curburi patologice pot fi ereditare sau dobandite. Rolul biomecanic. Coloana vertebrala este antrenata in miscari numeroase si ample, gratie acestora corpul are o mare mobilitate. Articulatia corpilor vertebrali a) suprafetele articulare sunt date de fetele superioara si inferioara, usor concave ale corpilor vertebrali.Intre aceste suprafete osoase se regasesc discurile intervertebrale. b) discurile intervertebrale sunt formatiuni fibro-

cartilaginoase alcatuite dintr-o portiune fibroasa periferica (inelul fibros) si o portiune centrala (nucleul pulpos). Rezistenta inelului fibros creste spre periferie. Inelul fibros este format din lame de fibre conjuctive care se insera profund pe zona compacta osoasa. Nucleul pulpos se comporta fizic ca un gel care pierde apa si isi diminueaza fluiditatea in raport direct cu compresiunea ce se exercita asupra lui.

1.2 Anatomia si fiziologia coloanei vertebrale cervicale

Segmentul cervical este format din 7 vertebre. Coloana cervicala este alcatuita din doua parti distincte din punct de vedere anatomic si functional: COLOANA CERVICALA SUPERIOARA care cuprinde segmentele OCCIPUT, C1, C2. COLOANA CERVICALA INFERIOARA care este cuprinsa intre fata inferioara a axisului si fata superioara a primei vertebre toracale. COLOANA CERVICALA SUPERIOARA (1):

-8-

- articulatia atlanto-occipitala este o diartroza bicondiliana.

Suprafetele articulare sunt, cei doi condili occipitali pe de-o parte, care privesc in jos, inainte si in afara si au o forma convexa si pe de alta parte, cele doua cavitati glenoide ale atlasului, care privesc in sus, inainte si inauntru si au forma concava. Suprafetele

articulare sunt acoperite de un strat subtire de cartilaj hialin si sunt unite intre ele printr-o capsula, intarita de doua ligamente, anterior si posterior. - articulatia atlas axis.

COLOANA CERVICALA INFERIOARA (2): 1 ligamentul longitudinal anterior 2 ligamentul longitudinal posterior 3 ligamentul fetelor articulare 4 ligamentul interspinos 5 ligamentul supraspinos

MUSCULATURA COLOANEI CERVICALE SUPERIOARE: FATA POSTERIOARA: 1 muschiul marele drept posterior al capului 2 muschiul micul drept posterior al capului 3 muschiul oblic inferior al capului 4 muschiul oblic superior al capului 5 muschiul spinal, partea cervicala

-9-

FATA ANTERIOARA: 1 muschiul marele drept anterior 2 muschiul micul drept anterior 3 muschiul drept lateral. MUSCULATURA COLOANEI CERVICALE INFERIOARE: MUSCHIUL STERNOCLEIDOMASTOIDIAN: 1 cleidomastoidian 2 cleidooccipital 3 sternooccipital 4 sternomastoidian Sternocleidomastoidianul este situat pe fata laterala a gatului, pe sub muschiul pielos al gatului si indreptat de sus in jos, dinapoi inainte si din afara inauntru. Proximal se insera pe apofiza mastoida a osului temporal, iar cel distal se insera prin doua capete: capatul sternal si capatul clavicular . Acest muschi flecteaza capul pe coloana, il inclina

lateral de partea lui si il roteaza indreptand barbia in partea opusa. MUSCHIUL TRAPEZ (FASCICULUL SUPERIOR) are origine pe de-o parte, pe protuberanta occipitala externa si pe treimea interna a liniei curbe occipitale superioare, iar pe de alta parte pe partea superioara a ligamentului occipital posterior.

- 10 -

- are insertie pe marginea posterioara a treimii externe a claviculei. - este un muschi ridicator al umarului; inclina capul in lateral (cand actioneaza si roteste

homolateral) capul (cand

actioneaza

heterolateral).

MUSCHIUL LUNG AL GATULUI - este situat anterior de vertebrele cervicale si e alcatuit din trei fascicule: - un fascicul longitudinal ce se intinde de la corpurile C2-T3 pana la apofizele transversale C4-C7 ; - un fascicul oblic superior ce se intinde de la arcul anterior a1 atlasului pana la apofizele transversale C3-C6; - un fascicul oblic inferior ce se intinde de la corpurile TI-T3 pina la apofizele transversale C5-C7.

- actiune - in cazul actiunii bilaterale, acest muschi redreseaza lordoza cervicala si determina flexia coloanei cervicale ; - in cazul actiunii unilaterale, determia inclinarea laterala si flexia coloanei cervicale.

- 11 -

NR CRT

MUSCHI B
SEMISPINALUL CAPULUI SPLENIUL CAPULUI SPLENIUL GATULUI RIDICATORUL SCAPULEI ROMBOIDUL SEMISPINALUL

ORIGINE C
- pe vertebrele cervicale si primele dorsale (apofizele transverse articulare si spinoase) - pe vertebrele cervicale si primele dorsale (apofizele transverse articulare si spinoase) - pe vertebrele cervicale si primele dorsale (apofizele transverse articulare si spinoase) - pe tuberculul posterior al apofizelor transverse cervicale de la C1-C4 - pe apofizele spinoase ale ultimelor 2 vertebre cervicale si primelor 4 vertebre toracale - pe apofizele transverse, sar peste 4 vertebre

INSERTIE D
- pe occiput si mastoid - pe apofizele vertebrelor cervicale - pe occiput si mastoid - pe apofizele vertebrelor cervicale - pe occiput si mastoid - pe apofizele vertebrelor cervicale - pe unghiul superointern scapular (margine posterioara) - pe marginea vertebrelor scapulei

ACTIUNE E
- EXTENSORI ai gatului - ROTATORI (cand actioneaza heterolateral) - EXTENSORI ai gatului - ROTATORI (cand actioneaza heterolateral) - EXTENSORI ai gatului - ROTATORI (cand actioneaza heterolateral) - RIDICATOR al omoplatului - ADDUCTOR si RIDICATOR al umarului - ROTESTE scapula in jurul unghiului lateral

A 1

PARTEA CERVICALA

- pe apofiza spinoasa a vertebrei a 5 a si a 6 a de deasupra - pe tuberculii posteriori ai apofizelor transverse cervicale a7aa3a - pe apofiza mastoida a temporalului

LONGISSIM CERVICAL LONGISSIM AL CAPULUI ROTATORUL CAPULUI

- pe apofizele transverse ale primelor 4 vertebre toracale - pe apofizele transverse ale primelor 3 vertebre toracale si ultimele cervicale - pe apofizele tansverse si spinoase ale vertebrelor - pe apofizele transverse ale vertebrelor cervicale (tuberculii anteriori)

10

SCALENUL ANTERIOR

- pe apofiza spinoasa si lama arcului vertebral imediat superioare - pe prima si a doua coasta - la baza gatului, printre scalenul anterior si mijlociu trec artera subclavie si plexul brahial

DREPT

- pe atlas si occipital

11

ANTERIOR AL CAPULUI

- pe procesul bazilar al occipitalului

- FLEXEAZA capul (cand se contracta intr-o singura parte) - Maresc rigiditatea coloanei cervicale (cand iau punct fix pe apofizele transverse cervicale) - FLEXOR al capului - FLEXOR al coloanei cervicale (lungul gatului) - FLEXOR al capului - FLEXOR al coloanei cervicale (lungul gatului) - FLEXOR al capului - FLEXOR al coloanei cervicale

12 13

LUNG AL CAPULUI LUNG AL GATULUI

- pe apofizele transverse ale vertebrelor cervicale - pe vertebrele toracale superioare si vertebrele cervicale

- pe fata inferioara a portiunii bazilare a occipitalului - fata inferioara a portiunii bazilare a occipitalului

- 12 -

MUSCHIUL SCALEN ANTERIOR

- 13 -

1.3 Bilantul articular al coloanei vertebrale cervicale

Miscarile coloanei vertebrale cervicale indiferent de amplitudinea lor, sunt miscari complexe in care intervin mai multe segmente vertebrale. Ele se realizeaza prin cumularea usoarelor deplasari ale corpurilor vertebrale care au loc la nivelul discurilor intervertebrale, precum si la nivelul articulatiilor. Aceste miscari sunt limitate de rezistenta ligamentelor si articulatiile intervertebrale si de gradul de compresibilitate a tesutului fibrocartilaginos din care este compus discul.

Stim ca nucleul pulpos, prin tensiunea lichidului care se afla intre elementele sale componente, are propietatea de a fi elastic. Datorita acestei propietati sunt posibile miscarile coloanei si sunt inlaturate efectele daunatoare ale presiunilor excesive sau ale socurilor de rahis. Intr-o atitudine de flexie fortata, are loc o apropiere a corpurilor vertebrale in partea lor anterioara prin comprimarea partiala a discului in jumatatea lui anterioara si prin impingerea usoara a nucleului pulpos posterior. In extensie, lucrurile se petrec invers. Miscarile sunt posibile prin rolul integral pe care-l joaca discul intervertebral care formeaza un organ unitar. - 14 -

MISCARI POSIBILE LA NIVELUL COLOANEI CERVICALE:

A FLEXIE CERVICALA B EXTENSIE CERVICALA C INCLINARE LATERALA DRAPTA D INCLINARE LATERALA STANGA E ROTATIE CERVICALA DREAPTA F ROTATIE CERVICALA STANGA

Miscarile se evalueaza pornind de la "pozitia zero". In pozitie "asezat" se obtine o evaluare corecta a miscarilor de inflexiune laterala si rotatie, astfel reusind sa obtinem o fixare relativa a scheletului pelvin. FLEXIA este miscarea care determina curbura concava a trunchiului in sens ventral; rahisul cervical devine rectiliniu sau usor concav inainte. Miscarea test pentru FLEXIA CERVICALA: trunchiul ramane fixat, mentonul se apropie de stern, cu care poate veni in contact fara sa deschida gura. Reperul pentru masurarea amplitudinii este planul masticator (suprafata de contact dintre cele doua arcade dentare) care se proiecteaza la exterior pe linia care uneste coltul gurii cu lobul urechii. Amplitudinea miscarii este de 30-45, din care 20 sunt date de articulatiile suboccipitale. EXTENSIA este miscarea inversa flexiei, care curbeaza coloana pe fata sa dorsala, prin accentuarea lordozei cervicale. Miscarea test pentru EXTENSIA CERVICALA: trunchiul ramane fixat, coborand pe linia comisura bucala-lobul urechii. Amplitudinea masurata este de 30-45, din care 20 sunt date de articulatiile suboccipitale. Se poate aprecia alungirea distantei menton-stern.

- 15 -

INCLINATIILE LATERALE (inflexiunile) sunt miscarile care curbeaza rahisul de o parte; se apreciaza cel mai adesea din fata; se masoara prin unghiul dintre linia sprancenelor si linia umerilor. Amplitudinea masurata este de 40-45, din care 20 sunt date de articulatiile suboccipitale. ROTATIA este miscarea de torsiune a rahisului in jurul axei sale longitudinale, aducand privirea in lateral, de partea in care se face rotatia. Pentru a aprecia corect aceasta miscare, evaluarea trebuie sa se faca vertical de sus, subiectul fiind asezat pe un scaun cu speteaza joasa, fixand bazinul si genunchii. Planul de referinta este planul frontal, trecand prin vertex. In ceea ce priveste rahisul cervical se poate masura unghiul format de planul frontal si planul care trece prin cele doua conducte auditive. Rotatia proprie a rahisului cervical este de 45-60, din care 30 sunt date de articulatiile suboccipitale.

1.4 Bilantul muscular al coloanei vertebrale cervicale

FLEXIA GATULUI ELEMENTELE MISCARII: Amplitudinea de miscare:

Coloana cervicala se flecteaza putin deasupra nivelului de disparitie a convexitatii. Cea mai mare parte a rniscarii se produce la nivelul articulatiei atlantooccipitale. Factorii care limiteazii miscarea:

1. tensiunea ligamentului vertebral comun posterior, a ligamentului galben si a ligamentelor interspinoase supraspinoase; 2. tensiunea muschilor posteriori ai cefei; 3. contactul marginilor inferioare ale corpilor vertebrali in fata cu fata superioara a corpilor vertebrali subiacenti; 4. compresiunea fibrocartilajelor in fata. Muschii principali:

sternodeidomastoidianul Muschi accesori:

marele drept anterior; lungul gatului; scalenul anterior; scalenul mijlociu; scalenul posterior; micul drept anterior; grupa subhioidienilor.

- 16 -

EVALUAREA MISCARII: Forta (5) si (4) Culcat pe spate, se mentine partea inferioara a toracelui, subiectul flecteaza coloana cervicala pe toata amplitudinea de micare; rezislenta se aplica pe frunte,

Daca exista o diferenta de forta musculara intre cei doi sternocleidomastoidieni, se pot evalua separat prin rotatia capului de-o parte si flexia gatului. Forta (3) Culcat pe spate, se mentine partea inferioara a toracelui, subiectul flecteaza coloana cervicala : a. daca amplitudinea de micare este totala = forta (3); b. daca amplitudinea de micare este partiala = forta (3-). Forta (1) Se palpeaza muschii sternocleidomastoidieni de fiecare parte a gatului cand subiectul incearca sa flecteze gatul.

- 17 -

EXTENSIA GATULUI ELEMENTELE MISCARII: Amplitudinea de miscare:

Extensia coloanei cervicale pana cand capul vine in contact cu muschii posteriori a partii superioare a trunchiului. Factorii care limiteazii miscarea:

1. tensiunea ligamentului vertebral comun anterior; 2. tensiunea muschilor, anteriori ai gatului; 3. apropierea apofizelor spinoase. Fixarea miscarii: extensorilor spinali ai toracelui si coboratorii omoplatului si claviculei;

contractia

greutatea trunchiului si a membrelor inferioare. Muschii principali:

trapezul (fascicolul superior); marele complex; splenius al capului; splenius al gatului; muschii spinali; micul complex; transversul gatului; spinalul capului; spinalul gatului; digastricul nucal. Muschii accesori:

transversul spinal; marele si micul oblic al capului; angularul (ridicatorul) omoplatului; marele si micul drept posterior.

- 18 -

EVALUAREA MISCARII: Forta (5) si (4) Decubit ventral, gatul in flexie; partea superioara a toracelui + omoplatii sustinuti, subiectul extinde coloana cervicala pe toata amplitudinea de miscare; rezistenta se aplica pe regiunea occipitala.

Forta (3) Decubit ventral, gatul in flexie partea superioara a toracelui + omoplatii sustinuti, subiectul extinde coloana cervicala:

a. daca amplitudinea de micare este totala = forta (3); b. daca amplitudinea de micare este partiala = forta (3-). Forta (1) Decubit ventral, se poate observa o schita de miscare sau se palpeaza muschii regiunii posterioare a gatului (se poate face testul cu capul sprijinit pe masa).

- 19 -

CAPITOLUL 2 SPONDILOZA CERVICALA 2.1 - Definirea spondilozei cervicale Spondiloza cervicala reprezinta o atroza localizata la nivelul elementelor anatomice din regiunea cervicala a coloanei vertebrale se manifesta prin limitarea miscarilor capului si prin dureri ce pot iradia si in zonele scapulare, pana in maini. Leziunile degenerative ale coloanei sunt foarte frecvente. Coloana este un ansamblu unitar alcatuit din vertebre, care sunt solidarizate intre ele printr-un sistem de articulatii si ligamente. Procesele de uzura la nivelul coloanei afecteaza atat discul intervertebral (discartroza), cat si articulatia

interapofizara (artroza posterioara, artroza interspinoasa). Discartroza este destul de precoce (chiar de la 10 ani); discul vertebral incepe sa prezinte unele semne de uzura la nivelul inelului fibros, care se fisureaza ca urmare a leziunilor degenerative si sub influenta traumatismelor si solicitarilor zilnice. Nucleul pulpos se deshidrateaza si se altereaza, se turteste si tinde sa migreze prin fisurile inelului fibros. In cazul discartrozei, la alterarea discala se asociaza si rasunetul osos: osteoscleroza platourilor vertebrale si osteofitoza reactionala. Uncartroza este o forma particulara de artroza vertebrala. Se intalneste la nivelul coloanei cervicale unde exista articulatii adevarate intre corpii vertebrali. Spondiloza cervicala intereseaza cu predilectie discurile cervicale C5-6-C6-7, este frecvent asimptomatica si prezinta o usoara limitare indolora a miscarilor gatului sau dureri discrete la miscarile gatului si/sau limitarea mobilitatii laterale. Statul prelungit pe scaun (in fata calculatorului) cu adoptarea unei pozitii vicioase pentru coloana cervicala cu capul flectat timp indelungat, miscari bruste si repetitive ale coloanei cervicale care este solicitata nefiziologic in timpul desfasurarii activitatilor profesionale este doar una din cauzele acestei afectiuni suparatoare. Suprasolicitarea cronica a muschilor si ligamentelor din regiunea cervicala, in timpul liber sau in timpul desfasurarii actului profesional, determina compresiunea structurilor nervoase senzitive cu aparitia diferitelor sindroame clinice, cum ar fi: 1. 2. sindroame radiculare - nevralgie cervico-brahiala; sindrom de iritare a simpaticului cervical posterior - sindromul Barr-Lieau - 20 -

- caderea pacientului in genunchi in momentul unei miscari bruste de rotatie a capului 3. 4. sindromul de insuficienta circulatorie vertebro-bazilara sindromul de compresiune medulara

2.2 - Etiopatogenia spondilozei cervicale

Sedentarismul, traumele ocupationale, expunerea la temperaturi joase si curent, obezitatea si o pozitie incorecta a corpului pentru perioade lungi de timp sunt factori ce reduc tonusul musculaturii paravertebrale, circulatia si metabolismul local la nivelul cartilajelor articulare, provocand sclerozarea discurilor intervertebrale si degenerarea vertebrelor. Ceafa este partea corpului care se situeaza intre cap si restul corpului. Ea face legatura intre creier si executantii lui, care sunt bratele si picioarele. Ceafa este deci, locul in care dorintele sau vointa nu au iesit la suprafata, nu au inceput sa apara si nu au declansat inceputul unui gest fizic. Ele nu au fost inca in raport cu

- 21 -

exteriorul. Astfel ceafa reprezinta punctul de trecere de la conceptual (creier, idei, concepte, dorinte, vointe, a vrea, etc) spre real (actiune, realizare, relatie, expresie). Tensiunile, suferintele sau blocajele cefei exprima dificultatea sau incapacitatea noastra de a face sa devina realitate dorintele, ideile, conceptele, vointele. Totusi, spre deosebire de tensiunea umerilor, care are aproape aceeasi semnificatie, ne aflam, vorbind de ceafa, in stadiul in care ideile nu au ajuns la poarta trecerii la actiune. Asta inseamna ca nu putem face ca lucrurile sa devina realitate, pentru ca ne gandim sau credem ca nu suntem capabili. Incapacitatea este din partea noastra, in timp ce pentru blocajul umerilor, ea venea din partea celorlalti, din lumea exterioara. Intreaga greutate a supraincarcarilor fizice constiente, dar mai cu seama a celor spirituale si psihice inconstiente se rasfrange asupra discurilor

intervertebrale. Orice profesie care solicita pentru un timp indelungat coloana cervicala intr-o pozitie cifotica, predispune la spondiloza cervicala. Pozitia cifotica, cu capul aplecat mult inainte, se intalneste la dactilografe, elevi, studenti, scriitori, profesori, chirurgi, muncitori de precizie din industria electronica, croitori, etc. Continuitatea pozitiei cu capul aplecat mult inainte, provoaca oboseala muschilor cefei, iar cu timpul nu mai echilibreaza greutatea extremitatii cefalice, fapt ce provoaca suprasolicitarea discului intervertebral, discul deshidratandu-se cu timpul. Acesta se turteste si isi pierde elasticitatea, iar vertebrele se apropie comprimand radacinile nervoase, care dau dureri nevralgice. Amortizarea socurilor in timpul miscarilor gatului, nu mai este realizata de discurile intervertebrale, iar fortele exercitate aici se transmit direct si brutal platourilor vertebrale, acestea ingrosandu-se si aparand osteofite. Osteofitele reprezinta rezultatul unor mecanisme de aparare si in unele situatii reduc deplasarea vertebrelor, impiedicand pana la o anumita limita, ingustarea spatiului intervertebral. Osteofitul nu reprezinta elementul primar al leziunii degenerative cervicale. El apare in cadrul fenomenelor reparatorii, fiind consecinta suprasolicitarii discale. Deci, osteofitul joaca un rol in declansarea unor simptome dureroase, mai ales daca pozitia lui este posterioara. Osteofitele situate anterior nu provoaca in general simptome dureroase. Asa se explica de ce un numar de indivizi, la care se descopera cu - 22 -

ocazia unor radiografii ocazionale si care au o musculatura cervicala normala, numeroase osteofite anterioare, nu prezinta suferinta. Lordoza cervicala si redistributia greutatii, alaturi de mobilitatea coloanei cervicale si cu importantele ei relatii anatomice (maduva spinarii, radacinile nervoase, arterele vertebrale) fac segmentul cervical deosebit de vulnerabil de diverse traume. De asemenea, modificarile patologice aparute la nivelul coloanei cervicale se pot rasfrange negativ si asupra altor organe, stand la baza asa numitei patologii repercursive.

In ultimele decenii cunostintele legate de patologia repercursiva a afectiunilor coloanei cervicale au luat o amploare apreciabila. S-a adunat un material imens de date, aratand ca leziunile coloanei pot provoca

nenumarate si variate tulburari la distanta in sistemul nervos, organele de simt, membre si trunchi. Faptul ca leziunile coloanei cervicale pot cauza suferinte in domeniul viscerelor este de asemenea Notiunea a unanim intrat in recunoscut. domeniul

- 23 -

cunostintelor generale curente si este exprimata de unii autori sub denumirea de boli vertebrogene sau visceropatii spondilogene. In realitate patologia viscerala vertebrogena se sprijina nu numai pe observatii clinice ci si pe o serie de argumente histopatologice, experimentale, radiologice etc., de o valoare indiscutabila, care dau notiunii un fundament solid. Leziunile coloanei vertebrale pot constitui un factor etiologic in geneza suferintelor viscerale. Patologia repercursiva vertebrogena cervicala este foarte bogata si variata, fiind expresia, pe plan patologic a particularitatilor anatomo-functionale ale coloanei cervicale. La nivelul canalelor intervertebrale cervicale, radacinile nervilor spinali se incruciseaza cu artera vertebrala si nervul vertebral. Nervul vertebral este un nerv vegetativ simpatic, care are conexiuni cu intregul lant ganglionar simpatic si cu nervii situati in jurul arterelor ce iriga o buna parte din sistemul nervos central si din organele de simt. In acest fel, modificarile din zona canalelor intervertebrale (gaurile de conjugare) pot determina atat durerile locale, cat si la distanta (precordiale, faringolaringiene, retro-oculare, etc.). Orice modificare suferita de artera vertebrala direct sau prin intermediul nervului vertebral, va declansa perturbarea irigatiei sangvine a trunchiului cerebral, a cerebelului etc., si se va cointeresa si substanta reticulara. Primele semne clinice de avertisment sunt consecintele suprasolicitarii musculare si se traduc prin dureri in regiunea cervicala si occipitala si prin contracturi musculare care blocheaza intermitent miscarile gatului si care pot fi insotite de dureri nevralgice iradiate in brate sau amorteli la nivelul mainilor.
Radiografia spondilozei

- 24 -

2.3 Simptomatologia si diagnosticul spondilozei cervicale 2.3.1 - Istoricul bolii - traumatism in antecedente (mecanism de producere); - senzatia de inlacatare, crepitatii, cracmente (tosnete), contractura musculara (toticolis blocari dureroase ale capului si gatului intr-o parte, spre unul dintre umeri); - cefalgii, senzatie de ameteala; - dureri la nivelul maxilarului; - parestezii, senzatie de slabiciune la nivelul bratului sau MS (membrului superior) in totalitate; - alte episoade dureroase; - disfagia (tradeaza o spondiloza severa, cazul in care pintenii ososi sunt suficient de mari pentru a compresa esofagul); - context stresant; - context algic legat de postura (operator pe calculator, telefonist). Simptomatologia este dominata de durerea aparuta la nivel cervical, care poate fi acuta sau cronica, continua sau intermitenta cu localizare la nivel cervical sau uneori cu iradiere pe traiectul nervilor adiacenti.

2.3.2 - Examenul clinic Artrozele intervertebrale raman clinic latente, evidentiindu-se printr-un examen radiologic efectuat de rutina sau pentru explorarea altei suferinte (pulmonare, urologice). Acestea se remarc prin srcia semnelor subiective i obiective. Manifestarile spondilozei cervicale sunt variate in functie de elementele anatomice interesate si de etajul la care se produce afectarea. Simptomul dominant este durerea, care apare de la inceputul bolii, si care in faza initiala, este reflectarea procesului de degenerare a discului intervertebral interesat. Durerea este in acest sens localizata la nivelul respectiv. Durerea are un debut lent, este cronica, difuza, vag localizata, in general de intensitate moderata. Durerea se accentueaza la oboseala, in urma adoptarii pozitiilor vicioase sau cand pacientul doarme in anumite pozitii incorecte. Cedeaza la repaus, mai ales in pozitia de decubit dorsal (culcat pe spate) pe un plan tare. Durerea se poate insoti de contractura musculara, caz in care intensitatea ei este crescuta. Ea poate fi perceputa localizat la nivelul cefei sau poate iradia spre zona occipitala, scapula, brat sau umar.

- 25 -

Redoarea articulara este inregistrata de pacient in special dimineata, la trezire. Cedeaza dupa 10-15 min de miscare. Cracmentele (gatul trosneste la miscari) sunt resimtite atat de pacient, cat si obiectiv. Limitarea amplitudinii de miscare se instaleaza progresiv. Sunt limitate in special miscarile de flexie, inclinare laterala si rotatie. In unele cazuri se poate instala torticolisul blocare dureroasa a capului si gatului intr-o parte, spre unul dintre umeri. Cand procesul degenerativ ajunge sa intereseze gaurile de conjugare simptomele si semnele se grupeaza in functie de etajul interesat.

Afectarea nivelurilor vertebrale C4-C7 conduce la iritarea radacinilor nervilor spinali C5-C8,

aflati in componenta plexului brahial, sindrom cunoscut ca nevralgie cervico-brahiala (NCB) sau sindrom dureros al umarului. Simptomatologia NCB este dominata de durere, ce are urmatoarele caracteristici: - debut brutal, dimineata la sculare sau instalata progresiv, - precedata de o cervicalgie de intensitate crescanda, - se acompaniaza de o iradiere brahiala din ce in ce mai accentuata, - ca orice durere radiculara poate fi agravata de tuse, decubit, cu exacerbare nocturna, - durerile se pot insoti frecvent de parestezii diverse: amorteli. Durerea respecta un teritoriu strict monoradicular astfel: - in radiculopatia C5 durerea iradiaza in umar si pe fata externa a bratului pana la cot; - in radiculopatia C6 durerea este descrisa de pacient pe fata antero-externa a umarului, bratului si antebratului pana la police; - in afectarea C7 simptomatologia se inregistreaza pe fata posterioara a bratului, antebratului, fata dorsala a pumnului, index si medius; - pentru C8 durerea este localizata pe fata antero-interna a bratului, pumnului si in degetele 4si5. Manevrele de elongatie pentru radacinile C5-C8 (pozitive in NCB) sunt reprezentate de: - manevra Lasegue a membrului superior - abductia maxima a bratului cu antebratul in extensie, - manevra Lasegue a gatului - inclinarea si rotarea capului spre partea sanatoasa.

Afectarea nivelurilor vertebrale C1-C3 conduce la instalarea sindromului de insuficienta

circulatorie vertebro-bazilara (ICVB), aspect al deficitului de irigare prin artera vertebrala, manifestat prin: - senzatie de jena, greutate, pana la durere occipitala; - 26 -

- cefalee, ameteli, vertij; - oboseala; - tulburari de motilitate slabirea brusca a musculaturii picioarelor (drop atack); - hipertensiune arteriala oscilanta, tulburari de ritm cardiac; - senzatie de jena, greutate, pana la durere oculara; - scaderea treptata sau brusca a vederii (incetosare); - scaderea auzului (vajait, sunete); - scaderea memoriei.

Afectarea spondilozica prin ingustarea canalului vertebral in segmentul cervical si

compresia maduvei spinarii conduce la mielopatia cervicala. Compresia maduvei cervicale produce o parapareza spastica cu instalare lenta si progresiva, uneori asimetrica si frecvent acompaniata de parestezii la nivelul picioarelor si mainilor. Sensibilitatea vibratorie este frecvent scazuta la nivelul picioarelor si ocazional exista un nivel senzitiv pentru vibratie la nivelul toracelui superior. Tusea si stranutul produc adesea pareza piciorului sau durere iradiata la nivelul membrului superior sau umarului. Pierderea dermato-merica a sensibilitatii la nivelul membrului superior, atrofia musculaturii intrinseci a mainii, accentuarea reflexelor osteondinoase profunde la nivelul membrelor inferioare sunt frecvente. Mictiunea imperioasa sau incontinenta apar in cazuri avansate. Reflexele la nivelul membrelor superioare sunt frecvent diminuate la un anumit nivel, in special bicipital (C5-C6). Mielopatia spondilitica este, de asemenea, una dintre cauzele cele mai frecvente de dificultate in mers la varstnici. Semne: starea generala este buna, frecvent bolnavul fiind hiperponderal. Se remarca: un grad oarecare de limitare a miscarii coloanei vertebrale (mai frecvent segmentar); anomalii de statica vertebrala (uneori datorita unei atitudini antalgice); prezenta de puncte dureroase mediane sau laterovertebrale evidentiate la palpare. Examenul neurologic: normal.

2.3.3 Investigatii paraclinice

Evaluare radiologica de rutina: radiografia cervicala simpla este o rutina pentru fiecare pacient suspect de spondiloza cervicala. Aceasta investigatie evalueaza articulatiile fetei vertebrale, foramenul, spatiile intervertebrale si formatiunile osteofitice. n anumite conditii este necesara flexia coloanei cervicale pentru a detecta instabilitatea. Radiografia arata colabarea spatiului intervertebral, osteofitoza, pierderea lordozei cervicale, diametrul canalului vertebral. - 27 -

RMN (rezonanta magnetica): este de real ajutor n diagnosticarea spondilozei cervicale. Prezinta avantaje precum: imagistica directa n planuri multiple, definire mai buna a elementelor neurale, cresterea acuratetii, neinvazivitatea; identifica modificarile musculare, ale tendoanelor sau ligamentelor; EMG (electromiografia) si deterrninarea vitezei de conducere nervoasa (VCN): evalueaza sisternul neuromuscular, sindroamele de entrapment al nervilor periferici, radiculopatiile, miopatiile sau miozita. Electromiografia este utila n evaluarea radiculopatiei cauzata de spondiloza, dar este de valoare limitata n evaluarea mielopatiei. Mielografia cu scanare computer tomografica completa este testul imagistic de electie pentru a evalua stenoza spinala si a foramenului. Mielografia aduce informatii anatomice n evaluarea spondilozei. Este utila pentru vizualizarea radacinilor nervoase. Scanarea CT cu sau fara contrast intratecal este folosita pentru a estima diametrul canalului. Scanarea poate demonstra osteofite mici, laterale si opacitati calcificate n mijlocul corpurilor vertebrale.

2.3.4 Diagnosticul spondilozei cervicale

Diagnostic pozitiv: se pune pe baza examenului clinic (durerii vertebrale) si a examenului radiologic; Diagnosticul diferential se face intre: - intindere - ligamentara; - contractura - musculara; - afectare discala - degenerativa, hernie, inflamatie; - artrita; - spondiloza, stenoza a canalului medular; - artropatia articulatiilor interapofizare; - arahnoidita; - 28 -

- suferinta neurogena; - afectare maligna: MM (mielom multiplu), metastaze osoase; - osteoporoza, fracturi, dislocare,subluxatie; - suferinta psihogena; - torticolis, alte tulburari de mobilizare: antecolis, retrocolis. - afectiuni viscerale ce pot produce dureri vertebrale (litiaza biliara sau renala, metroanexita); - afectiuni vertebrale grave in stadiul initial (SA, neoplasm vertebral primitiv sau secundar).

2.3.5 - Evolutia bolii - complicatii

Evolutia spondilozei cervicale poate fi lenta si prelungita, iar pacientii pot ramane fie asimtomaticii, fie cu durere cervicala usoara. Perioadele lungi de dezabilitate nonprogresiva sunt tipice, iar in cateva cazuri conduita pacientului se deterioreaza.

Primul stadiu al spondilozei cervicale LOCAL Este faza in care procesul de degradare incepe la nivelul discului intervertebral, deci exista fenomene localizate doar la nivelul unui disc. Se poate spune ca in acest stadiu este doar o discopatie. Ca simptomatologie, in acest stadiu al spondilozei se simte o durere care poate fi de mai mica intensitate, dar care este locala doar la nivelul discului bolnav (discopatia). Aceasta este un prim semnal de alarma si in acest caz ar fi foarte bine ca cei care simt o asemanare durere sa se prezinte la medic pentru un diagnostic corect si un tratament corespunzator. In aceasta etapa, recuperarea este mai rapida si mai ieftina. In caz contrar, boala avanseaza si se ajunge la urmatorul stadiu, spondiloza cervicala in stadiul 2, miotonic.

Al doilea stadiu al spondilozei cervicale MIOTONIC Este faza in care procesele degenerative cuprind doua sau mai multe discuri intervertebrale, precum si structurile adiacente. Procesul de degradare depaseste zona coloanei cervicale si cuprinde si musculatura paravertebrala, de aceea se numeste mitonic. In acest stadiu al spondilozei durerea este mai acuta si cuprinde o zona mai extinsa, de obicei coborand pana la nivelul vertebrei C7. Acesta este semnalul de alarma, iar cel in suferinta trebuie sa mearga la medic pentru a fi diagnosticat si trecut pe tratament combinat cu masaj recuperatoriu. Altfel boala isi continua procesul de degradare afectand structura si rezistenta coloanei vertebrale cervicale si ajunge la stadiul trei.

- 29 -

Al treilea stadiu al spondilozei cervicale IRITATIVA In aceasta etapa sunt afectati nervii care pleaca de la nivelul coloanei vertebrale cervicale. Durerea creste in intensitate si se extinde spre regiunea inter-scapulovertebrala si apar noi afectiuni si anume: Sindromul muschilor scaleni Periartrita periscapulo-humerala Distonia neurovegetativa Sindromul Reino Hipertensiune arteriala Daca nici de aceasta data nu se merge la medic, boala va evolua si se va indrepta spre stadiul radicular. Al patrulea stadiu al spondilozei cervicale RADICULAR In acest stadiu, spondiloza cervicala Sindromul muschilor scaleni

se concretizeaza prin fenomenul de compresiune a radacinilor nervoase care pleaca de la nivelul cervical cu raspandire a simptomatologiei pe toata zona inervata de respectiva radacina nervoasa. Daca sunt afectate radacinile nervoase de la nivelul C1-C3, atunci se dezvolta sindromul de insuficienta circulatorie vertebrobazilara (ICVB). Daca spondiloza cervicala in stadiul al patrulea (radicular) este tratata superficial, necorespunzator si prea tarziu aceasta avanseaza si trece in ultimul stadiu numii atrofic. Al cincilea stadiu al spondilozei cervicale ATROFIC In acest stadiu al spondilozei apar disfunctii trofice ale segmentului vertebral afectat. Toata simptomatologia mai sus mentionata se accentueaza, se agraveaza si de cele mai multe ori se ajunge la complicatii. Intre cele trei segmente ale coloanei vertebrale (cervical, toracal si lombar) pot exista diferente in ceea ce priveste dezvoltarea spondilozei, la nivelul unui segment poate fi un anumit stadiu de dezvoltare, in timp ce in altul poate fi un stadiu mai avansat, sau invers, sa nu se fi ajuns inca la acel stadiu. Acest lucru depinde de gradul in care este solicitat organismul de-a lungul anilor. Sedintele complexe de recuperare medicala din care fac parte, reflexoterapia si masajul medical, au un efect curativ si pozitiv pregatind pacientul pentru aplicarea tratamentului de recuperare medicala; infiltratiile cu produse naturiste cu efect regenerativ, care au o precizie foarte mare si cu un randament foarte bun.

- 30 -

2.4 Profilaxia spondilozei cervicale

Kinetoprofilaxia primara are o larga adresabilitate si consta in utilizarea exercitiului fizic ca mijloc de intretinere a starii de sanatate, a integritatii si functionalitatii normale a organismului. Ea este indicata indiferent de varsta, sex sau pregatire fizica anterioara. In vederea prevenirii aparitiei si agravarii spondilozei cervicale este necesar sa respectam regimul de munca, odihna, alimentatie, eliminarea stresului, autoeducarea si autocontrolul emotiilor si schimbarea gandirii negative in gandire pozitiva. De asemena, se recomanda ca patul sa fie tare, iar perna mai mica. Benefic este ca o data sau de doua ori pe an sa se faca sedinte de reflexoterapie, masajul coloanei vertebrale si kinetoterapie. Prin masaj si kinetoterapie se inlatura blocajele si deplasarile vertebrelor, se elibereaza vasele sangvine si fibrele nervoase, se restabileste circulatia si incet, incet, dispar simptome cervicalgiei si se restabileste functia normala a organismului. Obiectivele urmarite sunt: mentinerea mobilitatii articulare, fortei si rezistentei musculare, mentinerea posturii corecte, mentinerea capacitatii de efort mentinerea coordonarii si abilitatii miscarilor. Obiectivele specifice sunt legate de predispozitia unor persoane pentru afectarea patologica a coloanei vertebrale in general (obezi, femei gravide, persoane cu munca fizica grea, insuficiente musculo-ligamentare, deficiente fizice la nivelul coloanei vertebrale sau membrelor inferioare etc.). Scopul tratamentului consta in: scaderea greutatii corporale, tonifierea musculaturii paravertebrale, fesiere, abdominale; corectarea unor modificari ale coloanei vertebrale prin insusirea de posturi corecte si aliniament al corpului. Riscul aparitiei spondilozei cervicale poate fi scazut daca se mentine o postura corecta, cu gatul aliniat umerilor, daca se practica exercitii fizice regulate, pe tot parcursul vietii, pentru intarirea musculaturii cervicale si a ligamentelor si evitarea producerii unor traumatisme la acest nivel.

- 31 -

2.5 Tratamentul spondilozei cervicale

Tratamentul este adaptat formelor clinice si se realizeaza prin mijloace ortopedice, medicamentoase, balneofizioterapice si kinetice. Scopul tratamentului in spondiloza cervicala este ameliorarea durerii, mentinerea mobilitatii articulare, diminuarea handicapului fizic si evitarea leziunilor permanente ale maduvei si nervilor. Cazurile usoare beneficiaza de pe urma tratamentului antiinflamator (Ibuprofen), a exercitiilor fizice prescrise de un fizioterapeut, cu scopul de a intari muschii si articulatiile. Uneori poate fi prescrisa purtarea unei orteze cervicale pentru a limita miscarile gatului si a reduce inflamatia nervilor. Cazurile mai grave necesita spitalizare cu imobilizarea gatului si admistrare de miorelaxante si corticosteroizi pentru reducerea inflamatiei si a durerii. Daca tratamentele de mai sus nu dau rezultate si durerea persista sau daca au aparut semne si simptome neurologice, este necesar tratamentul chirurgical. Tratamentul in spodiloza cervicala este unul care trebuie sa fie tratat cu maxima seriozitate. El este compus din tratament medicamentos cu admistrare de analgezice, recomandate de medic si intotdeauna insotit de kinetoterapie care este singurul tratament care invinge boala (exceptand cazurile care necesita interventie chirurgicala).

2.5.1 - Tratament medicamentos vizeaza: combaterea durerii, combaterea inflamatiei perirarticulare, combaterea contracturii musculare, sedarea pacientilor. Se administreaza: AINS in posologii diferite (oral, supozitoare sau intramuscular) medicatie antalgica la nevoie (Algocalmin, Paracetamol, Tramal). Glucocorticoizii se aplica in infiltratii paravertebrale sub forma de hidrocortizon acetat,

betametazon - Diprophos sau Triamcinolon acetonid etc. cu xilina 1%. Medicatia decontracturanta (Clorzoxazon, Mydocalm, Myolastan) este de obicei

asociata cu folos. Terapia sedativa cu tranchilizante, barbiturice sau neuroleptice (asocierea cu fenotiazine

antidepresive) este de asemenea utila. Medicatia condroprotectoare constituie o terapie moderna de fond in procesul degenerativ cartilaginos.

- 32 -

Tratament medicamentos actioneaza impotriva durerii cervicale, insa efectele lui sunt de scurta durata si uneori pot fi agresive pentru persoanele cu probleme gastrice (de aceea antiinflamatoarele se asociaza cu medicamente tip pansament gastric); aceasta medicatie se ia cel mult 15 zile. Efectele sunt limitate deoarece se trateaza durerea si nu cauza (in lipsa kinetoterapiei fenomenele dureroase reapar).

2.5.2 - Tratamentul igienico-dietetic consta in repaus la pat in puseurile de acutizare. In stadiile de remisiune se recomanda: - evitarea unor miscari contraindicate; - reducerea solicitarii articulare prin corectarea viciilor posturale si a lordozei - lombare excesive; - corectarea greutatii corporale la pacientii obezi; - evitarea solicitarii excesive a articulatiilor afectate; - evitarea ortostatismului prelungit. Educatia bolnavului este o componenta esentiala a programului de recuperare. Bolnavul trebuie instruit cu privire la biomecanica corpului, posturile corecte in ortostatism si in pozitia asezat pentru mentinerea lordozei si protectia structurilor lezate, modalitatile concrete de ridicare din clinoin ortostatism, ca si posturile corecte in diferite activitati uzuale.

2.5.3 - Tratamentul chirurgical Acesta se face in formele severe de boala cu limitarea miscarilor in articulatiile afectate. Daca tratamentul conservator nu da rezultate sau daca semnele neurologice si simptomele, cum ar fi scaderea fortei mainilor sau picioarelor, devin mai pregnante, probabil va fi nevoie de o interventie chirurgicala. Tipul de interventie chirurgicala va depinde de tipul de compresie a structurior nervoase (osteofitii vertebrali, stenoza spinala). Cele mai frecvente tipuri de interventii chirurgicale includ: Abordarea anterioara: chirurgul face o incizie anterioara la nivelul gatului, si acceseaza portiunea anterioara a coloanei vertebrale. Apoi, acesta poate scoate discul intervertebral si portiunea herniata a discului (hernia de disc cervicala), in functie de procesul patologic existent. Uneori, dupa inlaturarea discului intervertebral, chiurgul prefera sa umple spatiul dintre vertebre cu o grefa osoasa sau cu un implant (caja intervertebrala).

- 33 -

Abordarea posterioara: prin acest abord chirurgul repozitioneaza oasele din portiunea posterioara a coloanei vertebrale cervicale, mai ales in cazul in care canalul vertebral prezinta o stenoza la mai multe nivele. Aceasta operatie, numita laminectomie, rezeca portiunea osoasa posterioara a vetebrelor printr-o incizie situata la nivelul regiunii posterioare a gatului. Riscurile acestei proceduri includ infectia, ruptura unei membrane care acopera maduva spinarii la nivelul locului unde s-a efectuat actul chirurgical, hemoragia, tromboza venoasa profunda, agravarea semnelor neurologice. In plus, chirurgia poate sa nu elimine toate problemele pe care are pacientul datorita spondilozei cervicale.

- 34 -

CAPITOLUL 3 TRATAMENTUL BALNEO-FIZIO-KINETO

Balneofizioterapia actioneaza impotriva durerii cervicale avand efect antialgic, ajuta la cresterea troficitatii zonelor adiacente coloanei vertebrale si la decontractarea musculaturii paravertebrale cervicale. Efectele balneofizioterapiei sunt mult mai benefice si de lunga durata daca aceste proceduri se asociaza cu masajul terapeutic. Principiile si obiectivele tratamentului fizioterapeutic al spondilozei cervicale Obiectivele recuperarii in spondiloze sunt: - Combaterea durerilor; - Combaterea redorilor si retractiilor; - Stabilizarea procesului de artroza; - Recastigarea mobilitatii coloanei vertebrale; - Promovarea exercitiilor de asuplizare a coloanei; - Armonizare a curburilor fiziologice; - Tonifierea musculaturii paravertebrale; - Crearea unui comportament igienic si ergonomic va proteja coloana, preintampinand progresia proceselor degenerative si aparitia puseurilor acute. Fizioterapia are cele mai largi recomandari, cu cele mai eficiente rezultate. Aproape ca nu exista contraindicatii din punctul de vedere strict al bolii artrozice, excluzand bineinteles numai formele complicate (cardiaci, pulmonari decompensati, etc.). Mijloacele fizice cele mai folosite sunt din domeniul electroterapiei, termoterapiei si balneoterapiei.

3.1 - Tratamentul prin hidrotermoterapie (tehnica, efecte)


Din termoterapie indicam: - impachetarile uscate generale cu sticle calde, 30-60 minute. - impachetarile cu parafina Tehnica de aplicare: se topeste intr-un vas o cantitate de parafina alba in asa fel incat sa mai ramana cateva bucati neincalzite, in scopul evitarii supraincalzirii. Cu ajutorul unor mansoane prevazute cu un orificiu prin care se toarna, cu ajutorul unei palnii, parafina topita. Ele sunt confectionate din panza cauciucata si permit realizarea unui strat mai gros de parafina. Peste stratul de parafina se pune o bucata de flanela si se acopera regiunea cu patura. Durata este de 30-60 de minute. Regiunile paroase se rad sau se ung cu ulei inainte de aplicarea parafinei. Pe

- 35 -

regiunile neparoase inlaturarea parafinei se realizeaza foarte usor din cauza transpiratiei produsa de parafina. Actiunea parafinei provoaca o supraincalzire profunda si uniforma a tesuturilor. Pielea se incalzeste la 38-40 de grade C provocand o transpiratie locala abundenta. La desfacerea parafinei se evidentiaza hiperemia produsa. Dupa impachetare se aplica o procedura rece. Din hidroterapie indicam:

Baia kinetoterapeutica sau baia cu miscari este o baie calda, la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului. Se efectueaza intr-o cada mai mare ca cele obisnuite, care se umple cu apa la temperatura de 36-37 grade C. Bolnavul este invitat sa se urce in cada si timp de 5 minute este lasat linistit. Dupa aceasta, tehnicianul executa (sub apa) la toate articulatiile, toate miscarile posibile. Tehnicianul sta la dreapta bolnavului. Se incepe cu degetele membrului inferior de partea opusa, apoi pe rand se imprima miscari si celorlalte articulatii; se trece la membrul inferior de aceeasi parte. Manevrele se continua apoi la membrele superioare, intai cel de partea opusa, apoi cel de aceeasi parte, pornindu-se tot de la degete. La urma se trece la mobilizarea trunchiului si la miscari in articulatiile capului si ale coloanei cervicale. Toate aceste miscari se executa intr-o perioada de timp de 5 minute. Dupa aceea bolnavul sta in repaus, dupa care este invitat sa repete singur miscarile imprimate de tehnician. Durata baii este de 20-30 de minute, dupa care bolnavul este sters si lasat sa se odihneasca. Se poate executa si pe segmente limitate in vane mici corespunzatoare. Mod de actiune: factorii pe care se bazeaza efectele baii kinetoterapeutice sunt: factorul termic si factorul mecanic. Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare care se produce sub influenta apei calde si pierderii greutatii corpului conform legii lui Arhimede. Baile medicinale: Modul de actiune: factorul termic, chimic si mecanic. Bai cu ingrediente chimice - temperatura apei 35-37 de grade C, durata 10-20 minute. Baia cu iod - (substanta activa este iodura de potasiu sau sare de Bazna). Baile cu iod se fac in cazi de lemn acoperite cu capac sau cu o patura in asa fel ca numai capul bolnavului sa ramana afara, pentru a evita actiunea nociva a vaporilor de iod. Mod de actiune: iodul micsoreaza vascozitatea sangelui provocand vasodilatatie si scazand tensiunea arteriala, mareste puterea de aparare a organismului determinand reactii locale la nivelul tesuturilor si organelor contribuind la reducerea fenomenelor inflamatorii. - 36 -

Baile cu abur Se foloseste caldura umeda sub forma de vapori. Ele aduc un aport mare de caldura ridicand intr-un timp relativ scurt temperatura corpului. Pentru ca baile de abur sa fie mai usor suportate se pleaca de la o temperatura initiala de 38-42 de grade C. si se urca treptat la 50-55 grade C Durata lor variaza in raport cu boala si rezistenta organismului de la 5-30 min. iar daca dorim sa marim transpiratia dam bolnavului 250-500 ml ceai sau apa. In timpul procedurii se pune o compresa la cap, ceafa, inima. Baia de abur se termina cu o procedura de racire, baie sau dus rece. Baile de abur fiind proceduri puternice nu se pot aplica la un pacient mai mult de trei ori pe saptamana. Baia de abur poate fi: completa sau partiala. Baia de abur completa: poate fi executata in camere speciale, intr-o atmosfera supraincarcata de vapori la temperaturi de 40-50 grade C; ea mai poate fi practicata in dulapuri speciale orizontale sau verticale.

3.2 - Tratamentul prin electroterapie (tehnica, efecte)


Electroterapia este folosita sub diferite forme: curenti de joasa frecventa galvanizari; ionizari cu novocaina, clorura de calciu, histamina; curenti cu impulsuri (TENS); curenti diadinamici; curenti interferentiali de medie frecventa; curenti de inalta frecventa (ultrasunetul, magnetodiafluxul si ultrascurte). Electroterapia este acea parte a fizioterapiei, care studiaza utilizarea actiunii diverselor forme ale energiei electrice asupra organismului cu scop curativ sau profilactic. Aplicarea energiei electrice se face, fie direct prin curentul continuu sau alternativ si derivatele lor, fie indirect, transformat in alte forme de energie, ca cea radianta, calorica sau luminoasa. Proceduri folosite in tratamentul electroterapiei: - curentul galvanic - ionizarile - curentul diadinamic - ultrasunetul

- 37 -

- curentii interferentiali - magnetodiaflux

Curentul galvanic: Prin curentul electric intelegem o deplasare de sarcini electrice dealungul unui conductor (un corp prin care poate sa treaca un curent electric continuu, adica o scurgere de electroni). Daca sensul de deplasare al electronilor este acelasi mentinandu-se la o intensitate constanta este vorba despre un curent continuu. Efectele fizico-chimice ale curentului galvanic: - efect termic - efect termoelectronic - efect magnetic - electroliza si electroforeza Tehnica de aplicare: in tehnica de aplicare a procedurilor de electroterapie trebuie sa avem in vedere: - bolnavul si regiunea de tratat (coloana vertebrala) - aplicarea electrozilor si legatura cu sursa - manevrarea aparatului Bolnavul va sta in decubit anterior pe o canapea de lemn cu saltea de cauciuc imbracata cu cearsaf curat. Electrozii vor fi aplicati intotdeauna, fie numai prin intermediul unui strat hidrofil imbibat cu apa (tifon, panza, flanela, burete gros de 2 cm), fie prin intermediul apei in cazul bailor electrice (baia generala Stranger; baia galvanica completa). Nu se va aplica niciodata electrodul de metal sau de carbune direct pe tegument sau mucoase. Intensitatea curentului trebuie sa ajunga la pragul de toleranta al bolnavului. Durata 30 min., zilnic sau la doua zile.

Ionizarile Ionizarea este procedura prin care introducem in organism, cu ajutorul curentului electric diferite substante medicamentoase cu actiuni farmacologice. Tehnica de aplicare: pentru a putea face o ionizare avem nevoie de aparatura folosita in galvanizare, folosind substante medicamentoase ca: clorura de calciu, xilina. Numar sedinte=10 Timp=10-15 min.

- 38 -

Curent diadinamic Curentul diadinamic este o forma derivata din curentul sinusoidal de 50 Hz, care a suferit o serie de modificari. Tratamentul cu curenti diadinamici in spondiloze cuprinde: - difazat (D.F.) - tratament preliminar obligatoriu cu efect spasmolitic si analgezic temporar - perioada scurta (P.S.) - folosit in traumatisme articulare, vasculopatii, nevralgii cu sau fara tulburari trofice asociat uneori cu - lunga perioada (P.L.) musculaturii netede. Efecte: - vasodilatator - decontracturant - antiinflamator Aplicatii pe zona dureroasa: Pe regiunea de tratat se aplica tesut hidrofil bine imbibat, bine stors si fara asperitati, peste el se aplica electrodul ce trebuie sa fie neted, fara taieturi sau indoituri, bine mulat pe suprafata de aplicat, mai mic decat tesutul hidrofil. Acestea sunt fixate cu ajutorul unor saculeti de nisip ori banderole elastice. Durata unei sedinte este de 6-8 min. Nr. sedinte = 6 - 10 pe serie. Electrozii:- plumb, aluminiu ;- cauciucati. - folosit in atrofii ale

Ultrasunetul Tratamentul cu ultrasunete este una din cele mai bune proceduri ale fizioterapiei, in care este vorba de transmiterea vibratiilor mecanice pendulare pe o frecventa deosebit de mare, produse de un generator de ultrasunete, penetrarea si absorbtia acestora in corpul omenesc. Efectele lor sunt deosebite fata de cele ale diverselor forme de curenti electrici (faradic, galvanic).

- 39 -

Ultrasunetul este un curent de inalta frecventa care are calitatile de a fi fibrinolitic si decontracturant. Tehnica de aplicare: pe regiunea de tratat se aplica unguent (fenilbutazona, indometacin, etc.), se face miscarea capului (emitator) incet si lipit pe suprafata respectiva. Timp de aplicare = 5-6 min. Numar sedinte = 8-10 zilnic sau la 2 zile Efecte: - efectul mecanic al UUS este cel de vibratie; - efect termic; - efect de difuzie; - efecte analgezice; - stimularea sistemului nervos vegetativ; - efecte antiinflamatoare; - efecte vasculare

Curenti interferentiali (curenti de medie frecventa) Sunt indicati pentru efectul lor miorelaxant, trofic, analgezic, excitomotor. Durata unei sedinte = 15 - 20min Numar de sedinte = 6 - 8 pe serie Efecte: -decontracturant - miorelaxant - trofic. Tehnica de aplicare: Curentul interferential rezulta din incrucisarea a doi curenti de medie frecventa cu amplitudini constante, dar cu frecvente diferite. In zona de intalnire a celor doi curenti cu frecvente diferite se produce un camp electric. Exista doua tehnici de aplicare : statica sau cinetica. Statica - electrozii se mentin in timpul procedurii in acelasi loc si asupra lor se exercita o presiune constanta. Se folosesc doua tipuri de electrozi: 1) Electrozi clasici = cei placa 2) Electrozi pernita = constau dintr-un suport de material plastic pe care sunt fixati 2 - 4 electrozi utilizati.

- 40 -

3.3 - Tratamentul prin masaj


Masajul: Reprezinta totalitatea manipulatiilor manuale aplicate sistematic la suprafata organismului in scop terapeutic si curativ . Efecte fiziologice ale masajului cefei

Provoaca o activare a circulatiei locale venoase si limfatice. Prin actiunea locala se mbunatateste circulatia n muschii cefei, care sunt predispusi la staza circulatorie si la oboseala. Produce o decongestionare reflexa a circulatiei endocraniene, cu efecte linistitoare asupra sistemului nervos central. Datorita efectelor sale, masajul cefei este folosit ca act final n masajul general. Masajul cefei este indicat n tratamentul nevralgiilor locale, al durerilor de cap, al contracturilor musculare, al limitarii mobilitatii gatului, al oboselii nervoase, al tulburarilor sistemului nervos central. Este folosit si pentru prevenirea sau ndepartarea depunerilor locale de grasime. Toate aceste actiuni se explica prin actiunea exerciata de masaj asupra pielii indeosebi, organ bogat vascularizat si mai ales inervat, in piele existand numeroase terminatii nervoase (exteroreceptori), punct de plecare a unor serii de reflexe. La acestea trebuie adaugate si efectele excitante, pe care le exercita masajul asupra terminatiilor nervoase din muschi, ligamente si tendoane (proproireceptori). Cel mai important mecanism de actiune a masajului este reprezentat deci de mecanismul reflex. Acesta pleaca din de la si

exteroreceptorii proprioreceptorii

tegument din

muschi,

tendoane, la nivelul carora iau nastere stimuli de diferite intensitati care pornesc spre sistemul nervos central. efectele Aceste generale reflexe ale explica

masajului,

precum si o parte din actiunile lui locale. Trebuie adaugat,de asemenea, ca organele interne in suferinta se manifesta prin senzatii dureroase ale peretelui toracic sau abdominal, deci superficiale, fiecarui organ

corespunzandu-i o anumita zona cutanata. Topografia acestor zone

- 41 -

metamerice cutanate a fost stabilita de Head si de aceea ele poarta numele de zonele Head. Tehnica masajului

Din punct de vedere topografic, gatul prezinta doua regiuni: anterolaterala si posterioara. n regiunea anterolaterala a gatului se gasesc organe importante: laringele, traheea si esofagul, manunchiul vasculonervos al gatului, tiroida si paratiroidele etc. n regiunea posterioara a gatului se gasesc mai multi muschi, cu rol static si dinamic, asezati pe mai multe straturi. Masajul regiunii anterolaterale a gatului se va face tinand seama de organele importante prezente la acest nivel. Pozitia. Subiectul este in decubit dorsal sau sezand rezemat, cu capul n usoara extensiune. Maseurul sta sau sade n fata sau la dreapta celui pe care l maseaza. Netezirea regiunii anterolaterale a gatului se face prin alunecari usoare, pornind de sus n jos, de la barbie si mastoida spre clavicule si stern. Manevra se executa pornind cu radacina si marginea ulnara a mainilor si terminand cu marginea lor radiala si cu varful degetelor. Se poate lucra simetric sau asimetric. Frictiunea se executa minutios si insistent, foarte usor si cu precautie, evitand glanda tiroida. Framantatul se executa rar, sub forma de cuta, de-a lungul muschilor sternocleidomastoidieni si a marginii laterale a muschilor trapezi. Vibratiile, executate numai manual, sunt foarte utile n masajul acestei regiuni. Masajul se ncheie cu neteziri lungi, lente si linistitoare. Masajul gatului poate fi asociat cu mobilizarea metodica a gatului, n timpul sau dupa sedinta de masaj. Masajul regiunii posterioare a gatului (masajul cefei) Pozitia. Subiectul este asezat n in decubit ventral, cu capul usor flexat si cu fruntea rezemata pe dosul mainilor sau pe un sul mic moale; masajul se poate executa si n pozitia sezand pe un scaun, cu fruntea sprijinita pe un plan potrivit de nalt. Pe scaunul de masaj, pozitia cea mai favorabila este calare, sezand cu trunchiul usor nclinat si cu capul sprijinit pe planul lung al scaunului, care este ridicat pana aproape de verticala. Manevrele folosite pentru masajul cefei sunt: netezirea, frictiunea ,framantatul, percutatul si tocatul. Netezirea consta din alunecari executate cu o mana sau cu ambele, pornind de sus, de deasupra insertiilor muschilor cefei pe occipital si coborand pana la baza gatului, ntre omoplati si pe umeri. Manevra ncepe cu radacina mainilor si se termina cu varful degetelor, care pe masura ce coboara se departeaza putin ntre ele .

- 42 -

Pentru netezirea partilor laterale ale gatului palmele se asaza cu marginea lor ulnara sub urechi si aluneca n jos pana peste umeri, terminand cu marginea lor radiala. Alunecarile se fac simultan sau alternativ. Dupa cateva manevre lungi se executa un masaj stimulant cu alunecari scurte si dese, pornind de la cap si coborand din aproape n aproape spre omoplati si umeri. Alunecarile se pot executa si n forma vibratorie. Frictiunea se aplica pe toata ntinderea cefei. n partea de sus, la nivelul insertiei muschilor, se executa cu varful degetelor miscari reduse circulare si liniare; n partea mijlocie si inferioara a cefei, ntre omoplati si pe umeri, frictiunile se executa cu miscari mai ample, cu podul palmei si cu radacina mainilor. Framantatul se aplica mai ales pe partile laterale si inferioara ale cefei. Marginea laterala a muschiului trapez se prinde ntre police si celelalte patru degete, si se framanta deplasand mainile n sus si n jos de-a lungul marginii muschiului. Se poate aplica si o varianta de framantat n cuta: cu o mana sau cu ambele maini, aplicate perpendicular pe lungimea gatului, se cuprinde ceafa ntre degetele mari si varful celorlalte degete; se executa deplasari n sus si n jos, printr-o miscare ondulatorie. Framantatul se poate combina cu frictiunea. Percutatul se combina cu tocatul. Percutiile executate cu varful si pulpele degetelor, care cad de o parte si de alta a liniei mediane, prin loviri foarte fine n partea de sus a cefei, cresc n intensitate pe masura ce coboara, transformandu-se n tocat, care se executa de partea cu unghii a degetelor, ntre omoplati si cu partea lor palmara pe umeri. Masajul cefei se ncheie prin manevre lungi si lente de netezire calmanta. Artroza cervicala. Beneficiaza de masajul

terapeutic, care are ca obiective calmarea durerilor, relaxarea musculaturii si reducerea contracturilor. Pentru ca masajul sa fie calmant si miorelaxant se recomanda manevre usoare si lente. Se executa neteziri descendente n regiunea cefei, continuate cu frictiuni si framantari n cuta a caror intensitate se adapteaza

sensibilitatii locale. Pentru decontracturare musculara se efectueaza vibratii cu varfurile degetelor pe muschii cefei.

- 43 -

In caz de spondiloza se va insista cu geluiri, frictiuni, vibratii pe tot traseul coloanei cervicale, se va decontracta musculatura contractata si se va face o usoara gimnastica la nivelul coloanei cervicale. In caz de nevralgii Arnold se va insista cu geluiri si frictiuni in jurul gaurilor nervului Arnold si pe linia nucala. In contracturi musculare se insista pe zona contractata. Gimnastica gatului: Flexie-extensie Lateral dreapta-lateral stanga Miscari de rotatie Miscari de circumductie In caz de torticolis, se va face un masaj sedativ asupra regiunii contractate (muschiul trapez) si un masaj tonifiant pe musculatura antagonista sanatoasa, incercand o reechilibrare a situatiei. Daca situatia este mai grava se incearca o metoda de suprasolicitare a muschiului trapez contractat prin miscari cu rezistenta, apoi masaj de relaxare al intregii regiuni. Efectele analgezice si de relaxare musculara sunt mai bune atunci cand masajul se executa dupa o procedura de termoterapie, exceptie facand cazurile de nevralgie cervicobrahiala, unde aplicarea caldurii este contraindicata. Miscari dupa masajul coloanei cervicale: - flexia si extensia gatului (capului): pentru extensie o mana sta in crestet, iar cealalta sub vertebra C7; pentru flexie mainile se inverseaza: una sta pe crestet si cealalta pe piept; - miscari de lateralitate: spre stanga si spre dreapta; o mana sta pe crestet, cealalta fixeaza umarul spre care aplecam capul, - miscari de rotatie: spre dreapta, spre stanga; cu o mana pe barbie tragem, iar cu cealalta pozitionata dupa ureche, impingem, mai intai intr-un sens, apoi in celalalt (pacientul priveste spre umar);

- 44 -

- circumductia: o mana pe crestet, cealalta sub C7, aplecam capul inainte, cu barbia in piept, facem rostogolirea ampla a gatului/capului, astfel incat sa treaca prin toate cele patru puncte cardinale, de 3-4 ori; oprim capul cu barbia in piept pentru o secunda si reluam miscarea in sens invers, de acelasi numar de ori. In final ne oprim, tot cu barbia in piept, revenim cu capul in pozitia normala, prindem cu podul palmelor osul de dupa ureche, iar cu degetele deasupra urechii (prindem urechea in caus, cu degetele in sus) si facem tractiuni-ridicari ale capului: elongatie asupra vertebrelor cervicale.

3.4 - Tratamentul prin medicina traditionala


Tratamentul spondilozei cervicale in medicina traditionala vizeaza restabilirea oxigenarii si a metabolismului local, eliminarea reziduurilor si a toxinelor acumulate, eliminarea micro-fragmentelor de musculatura si resorbtia osteofitelor. Plantele incluse in schemele de tratament ajuta la redobandirea tonusului muscular, a mobilitatii articulare si la rehidratarea discurilor intravertebrale. Procedurile de acupunctura si sesiunile de termoterapie tibetana joaca un rol major in eliberarea presiunii exercitate asupra

cordonului medular si a radacinilor spinale. Regenerarea leziunilor medulare sau a celor ale nervilor spinali poate fi realizata daca gradul de afectare o permite.

3.5 - Curele balneare


Se recomanda dupa trecerea simptomelor zgomotoase provocate de iritarea arterei vertebrale si a simpaticului cervical si sunt deosebit de utile. Indicarea statiunilor balneare se va face numai de catre medicul curant. Alegerea statiunii si individualizarea tratamentului se vor face tinand cont de varsta bolnavului, de starea neurovegetativa, dar si, de bolile asociate. Putem sa indicam: apele termale simple, usor radioactive de tipul Felix; apele sarate - iodurate de la Breaza, Olanesti, Govora; apele sarate - heliotermale de la Sovata si Ocna Sibiului; apele sulfuroase termale de tipul Herculane; apele sulfuroase atermale de la Govora, Olanesti, Pucioasa; namolul de tipul celor de la Techirghiol, Eforie, Amara, Sovata, Ocna Sibiului.

- 45 -

Schematic, numarul de bai este de 12-14 pe serie, temperatura este de 37-38 grade Celsius, durata este de 15-20 minute. Terapia cu namol actioneaza prin cei trei factori cunoscuti: termic, fizic (mecanic) si chimic. Techirghiol (si tot litoralul) care are namol sapropelic; Amara, Sovata, Telega, Bazna, Slanic Prahova (namoluri de lacuri sarate); Vatra Dornei, Borsec, Felix (turba); Govora (namol silicos si iodat); Geoagiu (namoluri feruginoase)

Pentru namol temperatura este de 40-44 grade Celsius, durata 30-40 minute. Se asociaza cu proceduri fizioterapeutice si helioterapeutice, de la caz la caz. In fazele incipiente de boala, ca si in cele tardive, neinsotite de complicatii, putem sa indicam cu succes ungerile cu namol urmate de bai de Ghiol. Impachetarile cu namol: Materiale necesare: pat sau canapea, patura, panza impermeabila, cearceaf. Se pregateste namolul prin amestecarea lui cu apa fierbinte pana ce se realizeaza o masa vascoasa. La temperatura indicata in prescriptie se aplica namolul pe cearceaf in grosime de 2-3 cm. Peste acest strat de namol se aseaza regiunea de impachetat a bolnavului, se aplica namolul pe partile laterale si anterioare ale corpului evitand regiunea precordiala. Pentru evitarea congestiei cerebrale se pune o compresa rece pe frunte. Durata este de 20-40 min. Dupa terminare se practica o procedura de curatire. Aceste impachetari au tripla actiune: - termica - chimica - mecanica. Actiunea namolului: Mecanic - producand excitatia pielii datorita micilor particule componente. Efect fizic - temperatura crescuta a corpului cu 2-3 grade C. Efect chimic - prin resorbtia unor substante pe care le contine namolul. Namolul activeaza producerea de histamina. In piele apare o transpiratie abundenta cu eliminarea crescuta de acid uric din metabolismul proteic. Sunt mobilizate depozitele sanguine producandu-se intensificarea circulatiei in anumite teritorii.

- 46 -

3.6 -Terapia ocupationala


Este o metoda de reeducare activa folosind diverse activitati adaptate la tipul de deficiente motorii ale individului cu scop recreativ si terapeutic, ajutand bolnavul sa folosesca mai bine muschii ramasi indemni si recuperand functia celor afectati de boala, contribuind astfel la readaptarea functionala la gesturile vietii curente. Prin aceasta terapie se evita pasivitatea n care se fixeaza bolnavul spitalizat pe perioade mai lungi, trezindu-i interesul pentru diverse miscari utile si contribuind astfel la readaptarea functionala la efort. Principalele efecte pe care le urmarim prin aplicarea terapiei ocupationale sunt: mobilizarea unor articulatii si cresterea amplitudinii lor; dezvoltarea fortei musculare; restabilirea echilibrului Prevenirea spondilozei nu este mereu posibila. Totusi, putem reduce riscul aparitiei spondilozei cervicale daca adopatm o anumita conduita: evitam efortul fizic in urma caruia avem dureri cervicale; efectuam regulat exercitiile pentru a mentine forta si elasticitatea musculara, ca si mobilitatea coloanei vertebrale cervicale; facem pauze cand conducem, cand ne uitam la televizor sau cand lucram la calculator, pentru a evita mentinerea capului intr-o pozitie fixa perioade lungi de timp; executam zilnic miscari de gimnastica antagonica de extensie, flexie si rotatie a capului pana la disparitia durerilor musculare si nevralgice; consumam APA, minim 2 l de lichide pe zi.

- 47 -

3.7 - Kinetoterapia
Actioneaza direct asupra cauzei; asupra degenerarii vertebrelor si discurilor intervertebrale ajutand la rehidratarea acestora. Conduce la redobandirea mobilitatii articulare, cresterea elasticitatii si tonusului muscular, actioneaza benefic asupra efectelor negative ale osteofitelor si imbunatateste starea generala a organismului din punct de vedere psiho-motor. Kinetoterapia se incepe dupa cele 12 sedinte de fizioterapie asociate cu masaj terpeutic. Kinetoterapia antagonica se va axa pe miscarile de hiperextensie si refacerea lordozei fiziologice. Se urmareste restabilirea tonusului normal al musculaturii cervicale, pentru a reface mecanica coloanei si a despovara discul. Este necesar sa se execute aceasta gimnastica zilnic dimineata inaintea inceperii activitatii profesionale si la sfarsitul acesteia, cel putin 10-15 minute. De asemenea in cursul activitatii profesionale, cei afectati trebuie sa execute periodic miscari de redresare ale coloanei cervicale(extensie, flexie, rotatie) pentru a preveni oboseala musculara si a favoriza nutritia discurilor intervertebrale. Aceste miscari care au o importanta hotaratoare in prevenirea artrozei cervicale sau in oprirea evolutiei si tratamentului acesteia, trebuie executate inainte sa apara oboseala sau contractura muschilor cefei, frecventa lor fiind in functie si de sensibilitatea individuala. Ele se pot executa la locul de munca fara a necesita intreruperea activitatii profesionale. De un real folos este si auto masajul care trebuie practicat cu blandete, de sus in jos, de-a lungul musculaturii posterioare a gatului, de la nivelul regiunii occipitale spre umeri. Durata masajul va fi de 5-10 minute si va fi precedat de miscari de flexie-extensie si rotatie a capului, pana dispar senzatiile de crepitatii. Aceste metode practicate cu perseverenta, zilnic, ani si ani de zile duc la disparitia durerilor musculare si nevralgice din regiunea cefei si la prevenirea spondilozei cervicale, fara a mai fi nevoie de tratamente medicamentoase. Sunt contraindicate miscarile bruste in segmentul cervical, mai ales cand muschii sunt rigizi si durerosi. MOBILIZARI PASIVE Mobilizarea ampla a regiunii/segmentului afectat de catre spondiloza. Miscarile se executa in ritm lent. Cresterea in amplitudine a miscarilor se va efectua in mod progresiv si va fi depedenta de progresele obtinute de catre pacient. Sunt excluse exercitiile care maresc uzura articulara prin cresterea presiunii pe suprafata articulatiilor intervertebrale sau prin efort prelungit

- 48 -

Cele mai indicate miscari sunt cele care se executa din pozitia culcat si atarnat (aceastea contribuie la descarcarea coloanei vertebrale de greutate corporala, fara ca suprafetele articulare sa fie solicitate prea mult).

A flexie cervicala pasiva B extensie cervicala pasiva C inclinare laterala cervicala pasiva dreapta D inclinare laterala cervicala pasiva stanga E rotatie cervicala pasiva dreapta F rotatie cervicala pasiva stanga

EXERCITII DE GIMNASTICA MEDICALA : Obiective folosite in tratament - prin gimnastica medicala se urmareste :

tonifierea musculaturii cervicale, - 49 -

combaterea dezechilibrului static postural, dezvoltarea mobilitatii coloanei vertebrale la nivelul acestei regiuni.

Observatie in timpul executarii miscarilor cu capul pot aparea stari vertiginoase si se recomanda ca exercitiile sa se execute in ritm lent si cu ochii deschisi. I din pozitia decubit dorsal cu genunchii indoiti si talpile pe sol : Ex. 1 ducerea barbiei in piept, fara ridicarea capului de pe sol (impingerea barbiei in sus) de 10 ori; Ex. 2 inclinarea capului spre dreapta si spre stanga cu tendinta de a lipi urechea de umar de 10 ori; Ex. 3 rasucirea capului spre dreapta si spre stanga de 10 ori ( miscarea se realizeaza descriind un arc de cerc cu barbia, de la un umar spre celalalt ); Ex. 4 ridica barbia coborand umerii pe sol, apoi coboara barbia cu ceafa lipita de sol si ridica umerii de pe sol de 8 ori; Ex. 5 exercitii de ridicare a omoplatilor si de oborare a omoplatilor ( cu ceafa lipita de sol, cu capul in rotatie si urechea pe sol se apropie barbia de umar, din rotatie dreapta apoi stanga se ridica usor capul de pe sol cu barbia proiectata inainte ) toate de 10 ori; Ex. 6 cu mainile sub ceafa , ridica capul si intinde bratele de 10 ori ;

II din pozitia decubit ventral (culcat pe abdomen) mainile incrucisate sub barbie: Ex. 1 asezarea succesiva a barbiei si a fruntii pe maini de 10 ori ; Ex. 2 ducerea barbiei spre umarul stang, apoi spre cel drept de 10 ori; Ex. 3 cu bratele intinse si fruntea sprijinita pe sol se ridica capul de pe sol, cu dubla barbie de 10 ori; III din pozitia decubit lateral: Ex. 1 ridicarea capului cu tendinta de a apropia urechea de umar de 8 ori ; Ex. 2 capul sprijinit pe o mana , apasarea capului in jos de 8 ori;

aceste exercitii se executa pe partea dreapta si pe partea stanga IV exercitii de gimnastica medicala corectiva:

Ex. 1 mers cu o carte pe cap 10 m ; Ex. 2 mers fandat cu un baston fixat la nivelul omoplatilor 5 m; Ex. 3 cu bastonul tinut la spate de la capete , executa mers cu extensia bratelor si ducerea bastonului inapoi 10m; Ex. 4 din mers, executa extensii a bratelor cu arcuire sus si lateral de 10 ori pe distanta de 8 10 m;

- 50 -

Ex. 5 - cu bastonul tinut la ambele capete, executa ducerea bastonului sus , cu arcuirea bratelor ( privirea urmareste bastonul ) de 10 ori ; Ex. 6 bastonul sprijinit pe omoplati , executa aplecarea trunchiului inainte la 40 50, cu arcuire si capul sus revenire de 10 ori; V - din pozitia pe genunchi si sprijin pe palme (patrupedie ): Ex. 1 indoirea coatelor cu coborarea pieptului si ridicarea capului cu privirea inainte si intinderea coatelor de 10 ori; Ex. 2 indoirea coatelor cu ridicarea alternativa a unui picior intins inapoi revenire de 10 ori ( capul sus ); Ex. 3 ridicarea bratului si piciorului opus revenire de 10 ori, (se repeta cu membrele de cealalta parte ) capul sus; Ex. 4 mers in patru labe, cu capul sus si privirea inainte de 10 ori. Se vor evita exercitiile de flexie ale trunchiului si se va corecta permanent pozitia spatelui, care trebuie sa se mentina drept, cu umerii trasi in jos si spre inapoi. Exercitiile vor fi facute de 4 ori pe saptamana cu o zi pauza intre ele ( o zi da , o zi nu ). Dupa 30 de zile se vor face 2 sedinte pe zi cu doua zile pauza ( de 3 ori pe saptamana ).

Exercitiile de intindere practicate sistematic intaresc musculatura cervicala si aparatul ligamentar si limiteaza aparitia tulburarilor de statica la nivelul coloanei cervicale. Principalii muschi implicati sunt sternocleidomastoidienii (flexori cervicali = rotesc sau apleaca inainte sau lateral capul), muschii splenius (care fac rotatia capului de aceeasi parte) si trapezul. In plan profund exista alti muschi mai mici, care participa la diverse miscari ale coloanei cervicale.

exercitii set 1
Pozitia initiala = in picioare

Pregatire, executie si postura finala = intoarceti lateral capul (spre umar). - 51 -

Mentineti pozitia 20 de secunde. Repetati miscarea de 5 ori in fiecare parte. Relaxati-va cateva secunde intre repetari.

Grupele musculare vizate = sternocleidomastoidian,splenius

- 52 -

exercitii set 2
Pozitia initiala = in picioare

Pregatire = aplecati capul in fata pana cand barbia atinge sternul.

Executie si postura finala = intoarceti capul intr-o parte, printr-o miscare lina. Mentineti pozitia 20 de secunde. Repetati miscarea de 5 ori in fiecare parte. Relaxati-va cateva secunde intre repetari.

Grupele musculare vizate = splenius, trapez = portiunea superioara (+ erectori spinali)

- 53 -

CAPITOLUL 4 STUDII DE CAZ

- 54 -

BIBLIOGRAFIE:

1.

Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare Tudor Sbenghe, Editura

Medicala Bucuresti 1987; 2. Ghid practic de evaluare articulara si musculara in kinetoterapie Elena

Luminita Sidenco, Editura Fundatia Romania De Maine, Bucuresti 2009; 3. Masajul in kinetoterapie Elena Luminita Sidenco, Editura Fundatia Romania De

Maine, Bucuresti 2009; 4. Electroterapie Elena Luminita Sidenco, Universitatea Spiru Haret, Facultatea de

Educatie Fizica si Sport, Specializarea Kinetoterapie; 5. Curs de recuperare, medicina fizica si balneologie Universitatea de Medicina si

Farmacie Victor Babes, Timisoara 2006; 6. 7. Curs masaj Modulele I si III Scoala Superioara de Masaj Dragomir; Hidroterapie, tratamente simple pentru afectiuni obisnuite Clarence Dail,

Charles Thomas, Casa de Editura Viata si Sanatatea Bucuresti; 8. Biomecanica in Educatie Fizica si Sport Georgeta Nenciu, Editura Fundatiei

Romania De Maine, Bucuresti 2009; 9. 10. www.romedic.ro/boli-afectiuni; Functional anatomy Musculoskeletal Anatomy, Kinesiology, and Palpation for

Manual Therapists Christy Cael 11. 12. 13. Polirom 2009 14. Spune-Mi Unde Te Doare - Michael Odoul - Editura DERVY, 1999 Tratado de Osteopatia de la Columna Vertebral Orthopedic Massage Theory and Technique Whitney W. Lowe Anatomie pentru miscare Blandine Calais Germain, Andre Lamotte Editura

- 55 -

S-ar putea să vă placă și