Sunteți pe pagina 1din 2

Subiectul

- parte principală de propoziţie despre care se spune ceva cu ajutorul


predicatului
- subiectul poate fi gramatical şi logic
- subiectul gramatical desemnează pe cel ce săvârşeşte acţiunea sau celui
căruia îi este atribuită o stare sau însuşire
- subiectul logic indică pe autorul acţiunii unui verb la diateza pasivă, al
unui verb reflexiv cu sens pasiv sau al unui participiu cu sens pasiv
- subiectul logic poartă numele în gramatică de complement de agent
- subiect logic avem şi în construcţiile „ mi-e foame” , „mi-e frig” în care
subiectul gramatical este un substantivul ( „foame” . „frig”), iar subiectul
logic este complementul indirect ( „mi”)
- subiectul multiplu este exprimat prin două sau mai multe părţi de
vorbire coordonate prin joncţiune (conjuncţii coordonatoare) sau
juxtapunere
- subiectul poate fi exprimat printr-un substantiv, pronume, numeral , verb
la infinitiv ( E lesne a critica ), supin (E foarte uşor de explicat) şi chiar
prin gerunziu, când urmează unui verb impersonal (Se aude cântând.)
- subiectul poate fi exprimat şi prin printr-o interjecţie care urmează
verbului „ a se auzi”, când are formă impersonală (În acel moment se auzi
trosc!)
- subiectul poate fi orice parte de vorbire substantivizată: adj. , adv. ,
supin
Cel harnic este felicitat. Adjectiv
Binele se uită. Adverb
Stricatul este lesne şi dresul este greu. Supine substantivizate
- cazul substantivului: este nominativul
excepţii aparente:
Cu toţii se luptau cu înverşunare. ( subiectul real este „ei” , iar „ cu
toţii” este complement circumstanţial )
Ai casei erau la masă. ( subiectul real este „oamenii” , iar „ai casei”
este atribut genitival )
De astea se găsesc pretutindeni. (subiectul real este „lucruri”, iar „de
astea” este un atribut pronominal prepoziţional)
excepţii propriu-zise:
Au venit la oameni, de nu încăpeau în cameră.
Hai fiecare pe la casa cui ne are.
Banii i-am dat cui a avut nevoie.
- într-o propoziţie, subiectul poate fi:
1. exprimat
2. neexprimat:
a) inclus (în desinenţa verbului la persoana 1 şi a 2 –a)
b) subînţeles (dintr-o propoziţie ori frază anterioară, sau dintr-un contex
nerepetat)
c) nedeterminat: Sună la poată. (pers. a 3-a)
Să nu dai libertatea pe nimic. (pers. a 2-a)
3. lipseşte în cazul predicatelor exprimate printr-o expresie verbală
impersonală ( e bine, e rău, e uşor) verb impersonal( se zice, se spune,
trebuie, îmi place) şi al unui verb cu sens impersonal ( plouă, tună,
trăsneşte, se înseninează, se luminează)
Observaţie: Uneori, pot avea subiect şi gerunziul şi infinitivul, de
regulă alt subiect decât cel al propoziţiei.