Geografie fizica generala

Bibliografie: GFG Ed. Univ. Al. I. Cuza, Iasi Dictionar de g.f. Ed Corint, B. Ielenicz, Comanescu GFG: bazele gfg, Ed. Universitara, Ielenicz, Comanescu GFG cu elemente de cosmologie, Ed. Universitara

Stiinta -> 4 cuvinte DENUMIRE: Geografie OBIECT DE STUDIU: mediu geografic LEGI GENERLE SI PROPRII: circuitul apei in natura METODE: cartografice

Sistem dinamic diversificat local si regional CERINTE: volum mare de informatii Delimitari Notiuni Corelatii cu domenii apropiate

ANTICHITATEA -> 2 denumiri GEOGRAFIE: matematica, masurare, relatii matematice, fizice, astronomice. Eratostene - studiul Pamantului CHOROGRAFIE: descrierea unor regiuni

Axaximandru originea lucrurilor Aristotel meteorologia Hipocrat parintele vietii medicale Ptolomeu teoria geocentrica (150 d. hr) Aristorh teoria heliocentrica (soare) Strabon Geografia (17 volume)

EVUL MEDIU COSMOGRAFIA IX-XII Primele harti au fost create Ibn Battuta (1304 1368), Al. Idrisi (1100 1165)

Renasterea geografiei: Acumularea unui fond de date Explorari explicatii formularea unor legi naturale reprezentari cartografice exacte, detaliate -> areale si semne conventionale o Studii geografice o Vocabular pecific o Notiuni geografice noi o Se stabilesc relatiile dintre om si cadrul natural

Sec. XVIII XX Aparitia: o Geografiei teoretice o Noi date de teren o Verificari experimentale o Sinteze stiintifice o Ramuri

Personalitati geografice: Varenius, Al. von Humboldt(1), Karl Ritter, Friedrich Ratzel, F.von Richtofen, Paul vidal de la Blanche

1.

1769 1859 a dat una din primele definitii ale geografiei

Geografia stiinta Cosmos Weltkunde = o stiinta a lumii, a Universului, in care P. este doar o componenta O stiinta fizica in care se studiaza legile dintre fenomenele de pe fata pamantului si dezvoltarea lor. Un scop il reprezinta cunoasterea unitatii in pluritate si studierea legilor generale si legilor interne ale fenomenelor telurice

Contributii ale lui Al. von Humboldt Rolul observatiei ca metoda de cercetare geogradica A enuntat principiul cauzalitatii; orice proces are o cauza si duce la anumite procese Evolutionist tot ceea ce este viu, in miscare (natura este in continua miscare, prezentul nu poate fi separat de trecut, exista o interferenta in natura, ce se rasfrange imag. Naturii terestre)

F. von Richtofen G. este stiinta despre fata pamantului si despre lucrurile si fenomenele care stau in legatura cauzala cu ea => G se ocupa c u scoarta terestra, vegetatia, fauna, omul Se studiaza suprafata terestra solida in legatura cu hidrosfera si atmosfera Se analizeaza invelisul veg + fauna dupa relatiile cu suprafata terestra

Se cerceteaza omul si cultura sa materiala si spirituala dupa aceleasi puncte de vedere, adica in raport cu natura inconjuratoare A constientizat diferentele dintre Geografie si Geologie A numit obiectul de studiu al geografiei fata Pamantului pt prima data, constientizeaza legile cauzale complexe dintre suprafata terestra, sol, atmosfera + hidrosfera, vegetatie, fauna Studiata relatiile omului cu natura inconjuratoare

Sec. XIX conturarea definitiei acestui domeniu stiintific Denumiri: o Cosmos Humboldt o G. comparata Karl Ritter o Geognosie o Geofizica o Geomorfologie o Fiziografie o Geografie generala La sfarsitul sec XIX s-a impus termenul de GEOGRAFIE DENUMIRI ALE OBIECTULUI DE STUDIU AL GEOGRAFIEI

Mediu geografic (E. Reclus 1876) Peisaj Landsaft Invelis terestru Invelis geografic Mediu natural Environment

Ramuri geografice Fournier descrie Oc Planetar Varenius descrie Geografia generala Newmann geomorfologia (1854) Ratzel geografia umana + geopolitica

Paul Vidal de la Blanche geogrfia umana si raporturile cu geografia vietii Geografia fizica = interferenta dintre invelisurile geografice in general, dar cu exemplificari regionale

Sec XX Explozia tehnico stiintifica si financiara coincide cu crearea G. Moderne

Conditionari Stabilirea unei definitii a G Delimitarea ob de studiu fata de alte stiinte Stabilirea denumirii ob de studiu al G Precizarea domeniului de studiu al unor discipline geografice (argila alunecari, granite stabilitate, loess tasare)

Simion Mehedinti (1869 -1962, Terra, introducere in geografie, creatorul geografiei moderne in Ro) Geografia este stiinta care cerceteaza relatiile dintre masele celor 4 invelisuri planetare atat dpdv static cat si dpdv dinamic Geografia este stiinta care descrie legaturile dintre cele 4 invelisuri ale planetei Omul este o particica intre celelalte care compun totul geografic Omul, locuitor al intregului P este si unul dintre agentii cei mai activi in modificarea sferelor, si ca urmare, ca unul din factorii geografici de capetenie trebuie analizat ca atare in geografi Obiect de studiu: masele celor 4 invelisuri, relatiile, aer, apa, tot ce inseamna viu Cerceteaza stationar si in continua miscare relatiile dintre componentele, determina o anumica ordonare si complexitate: complex efectele si conexiunile dintre componente Sistemul geografic include omul si activitatie sale

Grigore Posea (1986) Geografia studiaza organizarea launtrica, naturala si pe cea impusa de om a mediului de la exteriorul solid al Terreim sau spatiun terestru ca un sistem dinamic si unitar (geografia generala) dar si diversificat local si regional (geografia regionala) Ea studiaza relatiile statice, dinamice, spatiale, temporale dintre geosfere avand ca obiect specific de studiu mediul geografic in varietatea si complexitatea lui locala si regionala, dar si unitatea lui de sistem, sub aspectul utilizarii si transformarii lui de catre om.

ISTROICUL DEZVOLTARII GEOGRAFIEI CONCLUZII Geografia nu e o simpla descriere a realitatii Denumirea, delimitarea si definirea ob de studiu s-au realizat in timp indelungat Sfera de interes a G a oscilat periodic intre spatiul locuit si Terra ca intreg=> dualitatea ob de studiu In urma realizarii unor principii s-a ajuns la perfectionarea metodelor de investigare ce a determinat un nou mod de abordare a relatiilor geografie => spatiu tridimensional

OBIECTUL DE STUDIU AL GEOGRAFIEI 1. Denumiri: o Landsaft -> Hommeir 1809 peisaj o Mediu geografic -> Reclus 1876 o Invelis teritorial -> Valsan o Geosistem -> Suceava 1963 o Mediu inconjurator-> Rosu 1977 functionala a componentelor naturale

Landsaft = unitatea teritoriala cu diferite dimensiuni, caracterizata prin omogenitate genetica,

Peisaj = portiune omogena a spatiului de la suprafata terestra care reflecta o anumita imbinare a componentelor geografice (clima, apa, vegetatie, sol); cel putin una are rol determinant, impunand caracteristica de baza a acestuia, reflecta starea actuala a evolutiei raportului dintre componentele naturale,dar, intr-o anumita masuri si implicatiile antropice. (ex: fiordurile, dunele de nisip, deltaic, deserturi, montan, rural, de campie) Peisaj geografic un tip sintetic de mediu, o portiune restransa a invelisului geografic, se diferentiaza printr-o grupare proprie a elementelor componente. O anumita trasatura a mediului Exteriorizeaza (reflecta vizual) o anume structura interna, rezultata dintr-o serie de relatii siu actiuni ale factorilor de mediu Reprezinta aspectul extern, calitativ al mediului, care apare din combinarea dinamica a elementelor fizice, biologice, antropice Este o imagine exterioara a unei relatii de sistem si nu sistem insusi

Mediu geografic Invelisul terestru/geografic reprezinta totalitatea componentelor sub forma de sfere care alcatuiesc Terra. In consecinta, este o notiune mai ampla ce descrie un spatiu larg si care include, fara a se confunda, obiectul de studiu al geografiei. Mediul geografic reprezinta ansamblul tuturor elementelor si componentelor impreuna cu relatiile care se stabilesc intre acestea: R, L(litosfera), A(aer), H(apa), P(sol), O(om), V Mediul geo poate fi inteles la scara mai mare ca macrosistem => m.g. global La scara continentala + oc = mezosistem; la scara locala = microsisteme (la niv peisajelor) Relatiile pot fi structurale si functionale Mediul geografic presupune procese fizice, mecanice, chimice, biologice, antropice, impune forme, structuri, procese specifice componentelor (forme de relief, tipuri climatice, varietate de soluri), se formeaza complexe naturale si antropice individualizate cu diferite extinderi. Mediul natural reprezinta spatiul format din componentele biotice si abiotice in cadrul caruia nu exista interventii antropice directe Mediul antropizat reprezinta mediul natural in care activitatea umana individuala s-a interpus in relatiile interne in functie de necesitatile soc umane si care tinde sa revina spre starea initisls Mediul antropic reprezina mediul modificat in totalitate de om/ mediu construit de om in surplus de propriile necesitati Mediul incojurator = mediu compus din toate elementele si componentele biotice si abiotice in raport cu omul ca societate si activitatile sale

GEOSISTEMUL

Initial, obiectul de studiu al geografiei fizice Include tot ansamblul de legaturi ale antroposferei si prin urmare a fost raportat la feografie in ansamblul ei Ecosistemul reprezinta acel sistem format din doua componente care poarta numele de biotop si biocenoza In ecosistem, importante pentru studiu sunt doar acele elemente care sustin si genereaza biocenoza

Sociogeosistemul reprezinta obiectul de studiu al geografiei umane si mediul/ mediile formate din suportul biotic, abiotic al societatii

Limite: 10-15 km in troposfera pentru ca : o Pana la aceasta altitudine se desfasoara reliefosfera, se concetreaza 90% din atmosfera, plantele si animalele au acest spatiu ca habitat o Pana aici se incadreaza culoarele de zbor ale avioanelor o Max de expulzare a cenusei vulcanice o Maximul de interrelationare intre geosfere o Maximul de schimburi de energie si informatie Pana la 25 km o Limita superioara a stratului de ozon O3 o Limita magnetosferei o Limita inferioara de pana la 500 800 m (masim de interferenta a geosferelor) o 4-5 -> 11km (raspandirea vietuitoarelor) o 100 200 km: dupa criteriul magmatismului la baza reliefosferei

OBIECTUL DE STUDIU AL GEOGRAFIEI SI TEORIA SISTEMULUI

Sistemul trebuie sa fie compus fie dintr-o serie de component si relatiile dinte acestea, procese, fenomene si mecanisme si are ca si caracteristici urmatoarele: Alcatuirea structura functionalitatea dezvoltarea ierarhizarea evolutia Sistemele pot fi inchise si deschise Sistemul deschis face schimb de energie, materie si informative cu alte sisteme, iar daca este sistem inchis se face doar schimb de energie de Sistemul Solar, spatial cosmic de materie si informatie Alcatuirea sistemului geographic consta in 6 componente geografice/ invelisuri care sunt compuse din elemente si relatii si care se suprapun si se interfereaza componentele, reliefosfera, hidrosfera, climatosfera, biosfera, pedosfera, antroposfera, componentele alcatuiesc subsiteme ale mediului geographic, elementele acestor component ar fi (reliefosfera): munti, podisuri, dealuri, campii, ape subterane, ape freatice Climatosfera: stratosfera, troposfera Biosfera: fauna + flora Pedosfera: material organica+ anorganica Antroposfera: societatea umana si activitatile sale, mediu urban, rural, agrar, industrial intr-o

Materia, ca o forma de manifestare a energiei se prezinta sub forma a 3 stari: solida, lichida, gazoasa; se gaseste distributie neuniforma = cauza regionalizarilor, diferente locale, a varietatii mediului geografic

Cele 6 subsisteme = subsiteme globale, iar elementele lor; subsitemele au o distributie regional si locala, iar alcatuirea lor se caracterizeaza prin: o o Extindere variabila pe orizontala si verticala, prin varste diferite; dinamica (este specifica fiecarui subsitem => modificari evolutive -> apar diferite tipuri de ierarhizari) Structura = modul de grupare/ aranjare/ organizare a subsistemelor (component) in baza unor relatii spatial si temporale; importanta acestor relatii este definitoriu pentru structura fiecarui subsistem

Mediul geografic: gruparea elementelor pe 2 coordonate:

o o

a. organizare globala, in interiorul geosferelor (legi specifice) ex: legile reliefosfere, hidrosferei, gazelor biosferei (umiditatea) b. organizarea regional impusa de latitudine si altitudine (legi generale (gravitatia))

In consecita, o anumita organizare va determina si o anumita localizare spatiala, va determina si o ordonare a relatiilor, lucrul acesta va impune modificari cantitative ale materiei => schimbul sistemelor (modificarea calitativa) => EVOLUTIE

UNITATEA (caract. a sistemului geograf) Consta in coeziuneza dintre elemente, asigura legaturi si impune modificari oricarui element dintr-un sistem, atrage dupa sine modificarea tuturor componentelor din sistem FUNCTIONALITATE Capacitatea de a raspunde necesitatilor din interiorul/ exteriorul sistemelor. Consta in schimbul de energie si materie intre subsisteme si elementelor acestora atunci cand exista deficit/ surplus in fiderite portiuni ale sistemului

Legaturi dinamice -> circuite o o 1. Globale -> permanente, circulatia atmosferica 2. Locale -> periodice

IERARHIZAREA Gruparea elementelor componente in functie de importanta, marime si in functie de necesitatile sistemului major. Impune stabilitatea sistemului, impune legile de manifestare a subsistemului AUTOREGLAREA Consta in capacitatea de adaptare la conditii ce determina schimbari dinamice de revenire la o stare similara cu cea de dinaintea activitatii factorilor externi (conexiune inversa) pentru a se reatinge starea de echilibru MISCAREA Caracteristica ce se bazeaza pe schimbul de materie ce este deplasata dintr-un loc in altul. Se constituie sub forma circulatiei spatial sau temporale. Asigura dinamismul, dezvoltarea, functionalitatea (sunt legate intre ele ) Se manifesta prin ritmuri impuse de tipul de energie, intentitate si functionalitatea sistemului. Ritmuri diurne (fotosinteza, regimul termic zilnic), ritmuri multianuale (radiatia solara), de sute/ zeci/ milioane de ani.

CONTACTUL DINTRE SISTEMELE GEORAFICE

Orice sistem geografic se afla in contact cu alte sisteme indifferent de importanta, rang, marime, complexitate, evolutie, natura. Contacte: - clare, nete, bruste / tranzitorii, aproximative, neclare

Continuitatea reprezinta perpetuarea si repetabilitatea acelorasi elemente, fenomene, procese, mecanisme cu cauze similare de la un spatiu la altul; arealele cu continuitate le identificam cu unitatile teritoriale; mai multe areale compun o unitate mai mare -> regiune, zona, sunt caracterizate prin omogenitate genetic, functionalitate, structura, peisagistica. Discontinuitatea reprezinta o linie, fasie care delimiteaza 2 sau mai multe areale/sisteme/unitati teritoriale. Este o rupture, o intrerupere a continuitatii, a unei succesiuni de elemente, o intrerupere a unei evolutii a unui sistem. Stabilirea tipului de limita este necesara pentru analizarea corecta a sistemului. Depinde de marimea, complexitatea si evolutia sistemului. TIPURI DE CONTACTE 1. Bruste (atunci cand conexiunile sunt putine, suprapunere 0 intre sisteme, au loc intre sistemele opue si se intalnesc atunci cand tipul de continuitate este scurt. Aceste contacte sunt instabile, se pot identifica sub forma de discordante in cardul evolutiei sistemelor. Fasiile de tranzitie sunt dinamice, ca urmare au in cadrul lor relatii dunctionale stabile. F de contact asigura trecerea lina de la un sistem la altul. Este greu sa identifici unde incep si unde se termina, se constata ca niste protosisteme si voi evolua in detrimental sustemelor inisiale. Criterii de clasificare

2.

Dupa marime - locale (bruste, abrupte, tarm, mol) - regionale (bruste + tranzitorii) - globale (la nivelul geosferelor)

Dupa stadiul evolutiv - prezente (functionale) - fosile (nefunctionale, latente)

Dupa durata de manifestare - contacte de durata scurta/ medie/ lunga Dupa tipul de sistem intre componente/ intre elemente

Discontinuitatea apare intre 2 sisteme. Persista in timp in functie de aplitudinea structurii create; pot exista descresteri in cadrul aceluiasi sistem in functie de evolutia sa. Notiunile de discontinuitate si prag nu sunt identice, insa prima se reflecta in a doua. Pragul reprezinta o trecere brusca de la o etapa la alta; o forma de evolutie Tip: activ/ pasiv Cauze: surplus de energie, sursplus de material, diferente spatiale si temporale = potential energetic/ cinetic, schimburi de stare a materiei Pragul marheaza apogeul descresterii cu un inceput/ apogeu/ sfarsit Praguri: Temporare (secunde, zile, ore, ani viitura, avalansa, secarea apei in scurgerea unui rau, alunecari) Spatiale ( denivelari, rupturi intre subsitemele unui sistem ori intre 2 sisteme) o Fasii de tranzit: protosistem, limite, criterii

o o

Limite transante (o terasa fluviala si lunca unui rau) Pragul de identifica cu discontinuitatea

LEGILE INVELISULUI NATURAL GEOGRAFIC Relatiile asigura sistemului continuitate, constanta, repetabilitate, stabilitate Relatiile definesc legile specifice Legi: 1. UNIVERSALE 2. GLOBALE determina sistemul geografic 3. SPECIFICE determina primele subsisteme si subsistemele acestora

1.

Aria de regiune a L. U. depasesc sistemul geografic si se manifesta in raport cu sistemul terestru, planetar, cosmic

Legea o o o o Atractiei universale Concentrarii si dispersiei materiei Trecerii materiei dintr-o stare de agregare in alta Echlibrelor si dezechilibrelor

2.

Se manifesta la nivelul sistemului geografic a. Legea zonalitatii legea generala, impusa de raportul dintre forma sferoidala a Pamantului si distributia inegala a radiatiei solare. i. Anomalii: curentii calzi si oceanici ii. Rezultate: detasarea de fasii latitudinale cu o energie calorica diferica b. Formarea sistemelor celor 5 zone de caldura (calda, temeperate, reci) c. Macropeisaje specifice

SIMETRIA SI ORDONAREA ZONELOR LATITUDINALE IN CELE 2 EMISFERE pentru fiecare element

Zone de temperatura Zone de preacipitatii Zone cu regim de scurgere al raurilor Categorii de sinteza Zone de clima/ soluri/ vegetatie/ morfoclimatice

LEGEA INTERZONALITATII Este o lege generala care are drept factor principali: 1. Inclinarea axei terestre 2. Miscarea de revolutie a Terrei La contactul dintre zonele impuse de L. Zonalitatii; actioneaa pe fasiile latitudinale dintre zonele biopedoclimatice Aparitia a 6 zone naturare o 2 zone subectuatoriale o 2 zone subtropicale o 2 zone polare

CARACTERISTICILE ZONELOR INTERZONALE Au particularitati specifice zonelor invecinate ce se manifesteaza periodic Apar fasii de convergenta si divergenta a maselor de aer Migrarea sezoniera in sens latitudinal a ariile de maxima si minima presiune

LEGEA ETAJARII Este o lege cu caracter regional Diferentierea intr un sistem muntos, de la o anumita altitudine a etajului geografic exprimate in peisaje cu trasaturi de baza caractersitici tipurilor zonale aflate la latitudini mai mare.

Factori: Suprafata terestra nu este omogena (oceane + continente) Prezenta sistemelor muntoase o Gradientul termic 0.6/100m

Caracteistici: 1. 2. 3. 4. Etajele nu constituie o copie a zonelor Nu au dezvoltare mare in raport cu zonele Etajele nu sunt foarte bine individualizate in rport cu zonele Dezvoltarea etajelor secundare

LEGEA AZONALITATII Sisteme variate si delimitate Reprezinta determinarea unor anomalii de la legea zonalitatii Factori: roca, apele curgatoare, arealele cu exces de umiditate, omul, etc Factorii determina tipuri specifice de peisaj

LEGILE SPECIFICE stabilesc relatii la nivelul geosferelor o 2 categorii cu larga raspandire

LEGILE RELIEFOSFEREI Definesc tipuri de relatii intre elementele reliefosferei

1. -

LEGILE NIV. DE BAZA Modelarea albiilor si versantilor se face in functie de pozitia nivelului de baza de la care incepe eroziunea/ acumularea Nivelul de baza este general (0m mari+ oceane), reginal (campii, depresiuni, albia raurilor) si local (confluente)

2. -

LEGILE PROFILULUI DE ECHILIBRU Tendinta generala a relatiilor este de nivelare si de atingere a unei stari de echilibru Atingerea unor profiluri morfodinamice Se realizeaza in timp indelungat Procesele manifestate anterior nu mai actioneaza Pante mici Profilul = linie concava

3. -

LEGEA EROZIUNII DIFERENTIALE Intensitati diferite ale eroziunii Structuri + tipuri de roci diferite Forme de relief specifice

3.2 -

LEGEA INVELISULUI DE APA Stari de agregare diferite ale apei Trecerea rapida de la o stare la alta Prezenta apei in toate geosferele

LEGEA CIRCUITULUI APEI IN NATURA Creeaza mai multe circuite La nivelul oceanelor : evaporare condensare La nivel continental: evapotranspiratie condensare circuit local (biotic, subteran) Consta in trecerea continua si constanta a apei in stari de agregare si in diferite geosfere si revenitea sa in spatiul initial. LEGEA DARCY (legea miscarii apelor subterane) Cum se misca apele in stratele fratice L. CORIOLIS = o consescinta a miscarii de rotatie L. BILANTULUI HIDROLOGIC L. COMPENSATIEI L. BILANTULUI GLACIAR

LEGILE CLIMATOSFEREI

L. BOYLE MARIOTTE -> izoterma pV = const L. GAY LUSSAC -> izolvare V/T= const L. CHARLEI -> izocora p/T = const

LEGI SPECIFICE

L. KIRCHHOFF toate corpurile care sunt incalzite vor emite radiatii in functie de absorbtie, transmisie, reflexie L. BOLTZMAN puterea radiata pe toata lungimea de unda a unui corp incalzit la o anumita temperatura L. DINAMICA A VANTULUI BUY BALLOT relatiile dintre vand si presiunea atmosferica (cicloni si anticicloni) L. CORIOLIS

CONSECINTE: Rel => zona, regiune, tip, peisaj Zona= zonare Zona = areal larg cu omogenitate scazuta, cu spatii mai mici care au un component comun care a determinat geneza lor => zone agricole/ arhitectonice/ urbane/ climatice/ de protectie (areale, fasii de protectie) POTENTIAL ENERGETIC RADIATIV Se suprapun zone ale componentelor si elementelor de diferita ordine Zone cu functie economico sociala Zone industriale, rezidentiale, comerciale, portuare Zone complexe (potential economic si functii multiple) Zine mixte ( potential economic, dar cateva functii) Zone in care s-a impus o singura functie economica

ZONAREA = actiune de delimitare a spatiilor functionale; limite stabilite in mod corect in functie de gradul de concentrare a elementelor; delimitarea se va face in functie de anumiti indicatori. REGIUNE = spatiul cu un grad mai mare de omogenizare; reprezinta un sistem complex format din subsiteme de ordine diferita a caror celula poarta enumirea de geotop. REGIONALIZARE = operatia de separare pe unitati si arelatiilor cu unitati vecine si apoi stabilirea limitelor dintre ele si pozitionarea ierarhica a fiecaruia in macrosistem Caracteristici: omogenitatea, personalitatea, specificul functional, ierarhizarea TIPIZAREA: procedeu de stabilire a tipurilor specifice, prin eliminarea particularului si retinerea celor esentiale care au rol general; se diferentiaza tipul dar si pozitia lui dintr-un sistem ierarhic PEISAJUL: reprezinta portiunea de suprafata terestra cu dimensiuni variabile, cu fizionomie si alcatuire ce reflecta cantitatea si calitatea, cu un raport anume al elementelor naturale si intropice cu cele ale unei unitati d emediu

METODE UTILIZATE IN GEOGRAFIE

Procedee: inductiv si deductiv 1. Procedeul inductiv acumulari singulare => generalizari, abstractizari Cunoasterea procedeelor singulare, compararea lor Separarea de trasaturile particulare Generalizari Stabilirea unor legaturi intre ele Ierarhizari Legea care guverneaza Prognozari: prevederea cursului, fenomenele

2. -

Procesul deductiv Generalizari => constructii deductive Generalizari pe baze statistice

METODA = maniera de actiune, de utilizare a instrumentelor de investigatie PROCEDEUL = indica directia generala ce va fi abordata intr-un studiu o o o Modul concret de a executa o actiune Procedeu de cercetare Procedeu de utilizare a unei metode

METODA indica succesiunea de procedee prin care se aplica cercetarea Indica modul in care se structureaza analiza unui subiect

MIJLOACELE reprezinta totalitatea de aparatura, intstrumente utilizate intr-o anumita metoda PRINCIPIU METODOLOGIC reprezinta suma de norme, reguli de cercetare, lege cu caracter general METODOLOGIA = ansamblul metodelor, principiilor, procedeelor, mijloacelor, materialelor

METODE GENERALE APLICATE IN ALTE STIINTE 1. 2. M. ANALIZEI calea prin care un intreg este descompus in elemente pana la ultima celula; studiu in detaliu Disecarea intregului in parti Analiza fiecarei parti si a relatiilor dintre ele Cunoasterea alcaturii sistemului / structura sistemului Cum functioneaza, evolutia, tendinta, ansamblul intreg de relatii Se bazeaza pe 2 procedee: inductiv + deductiv METODA SINTEZEI reprezinta actiunea de grupare a elementelor comune si particulare

Elemente comune => sinteze => cunoasterea mecanismelor de functionare a sistemului Permite formularea legilor care stau la baza evolutiei sistemului Permite contrurarea modelellor specifice

3. -

METODA OBSERVATIEI aduce un +, un volum de informatii necesar oricarui proiect, studiu 2 proceee de aplicare o Stationar: se umreaza in mod static un anumit element/ component intr un timp indelungat in vederea identificarii particularitatilor dinamice, evolutie de dunctionare a sistemului o Itinerant: se alege un traseu de observatie; procedeele de observatie trebuie sa fie bine definite Sunt in functie de schimbarile de mediu Se analizeaza/ fotografiaza/ masuratori Observatia Localizarea, descrierea amanuntita, separarea secventiala a elementelor principale, aprecieri calitateive si cantitative, masuratori cu instrumente

4. -

METODA COMPARATIVA Este legata de metoda observatiei Presupune extrapolarea pe un spatiu larg Se obtin date privind procesele, fenomenele, formele din diferite locuri

METODE FOLOSIE IN STIINTE APROPIATE 1. 2. M. SRATEGICO PALEONTOLOGICA datare precisa pe baze paleontologice (resturi de plante/ animale) Interpretarea alcatuirii formatiunilor geologice acumuluate in medii diverse Alcatuirea, structura, caracteristici morfologice ale elementelor Conditii de mediu in care s-au format si evoluat M. ANALIZEI POLENICE Se separa polenul in depozitve morno argiloase acumulate in diferite epoci, perioade geologice Indentificarea genurilor + speciilor de plante Se identifica conditiile naturale si paleoclimatice, regimurile si contitiile actuale in care sunt raspandite genurile si speciile similare METODA ALTERNANTEI de soluri si depozite loeddoide Se stabilesc varstele diferitelor forme de relief Locatii: terase de vale, faleze Se identifica nr de loedduri si soluri fosile => nr de faze glaciare si interglaciare; alternante climatice M. STATICO MATEMATICA Cu scopul obtinerii de siruri de valori (reale, relative, medii, extreme) Utilitate: reprezentari spatiale ale sistemelor geografice; se foloseste in toate domeniile geografice; format manual/ digital

3. 4. -

METODE SPECIFICE GEOGRAFIEI

M. de cabinet

3 etape: de laborator / de teren / de cabinet Se bazeaza pe existenta unor idei, date, harti topografice, date inregistrate (meteorologie, cartografie, hodrologie)

M. MORFOTOGRAFICA Consta in analiza calitativa a relatiilor Reprezentare si analiza diferitelor tipuri de interfluvii, vai, versanti in in functie de fizionomia lor.

M. MORFOMETRICA Aprecierea cantitatii prin masuratori efectuate pe harti topografice (cartodiagrame, grad de fragmentare, inclinarea diferitelor suprafete)

M. BLOC DIAGRAMEI Reprezentare tridimensionala Se stabilesc corelatii intre elementele geomorfologice, geologice si biogeografice

M. SCHITEI PANORAMICE Reprezentarea schematica a elementelor si componentelor unui sistem geografic local Elementele definitorii ale reliefului, vegetatiei, asezarilot

M. DIAGRAMELOR consta in reprezentarea sirurilor de date ale elementelor luate individual sau in sistem(morfologice, hidrologice, biogeografice, de sol, relief) M. PROFILULUI GEOGRAFIC COMPLEX reda sintetic pe anumite directii elementele principale ale cadrului natural (forme de relied, alcaturie structurala, petrografica, tipuri de sol, formatiuni vegetale. Se completeaza cu diagrame sintetice, climatice, hidrologice

METODE DE PROCESARE DE SCRIERE DE DATE GIS

Identificare: Software: date numerice si alfa numerice sub forma hartilor Permite: stocarea datelor in diferite tipuri de medii digitale o o o Aplicarea de diferite tipuri de analize Vizualizarea lor la nivel de harta Analize spatale si temporale

Reprezinta geografica cantitativa, cartografia computerizata, modalitatei de vizualizare 2D si 3D ale hartilor, tehnologia si teorie, complexe de metode

METODE FOLOSITE IN CERCETAREA GEOGRAFICA PE TEREN

M. Cercetarii geografice Consta in localizarea pe harti a elementelor de mediu, marcarea prin semne conventionale, cercetarea este insotita de descrieri detaliate; se realitateaza: harti generale, speciale (procese de modelare, harta teraselor) si actuale (harta turistica)

HARTA Reprezinta un element de lucru Reprezentarea redusa la scara a realitatii geografice, limbaj codificat (semne conventionale), baza de date, inventar al elementelor geografice, modalitati de a vizualiza, cunoaste, artefact cultural, modalitate de comunicare

METODA SCHITELOR DE GARTA Releva caracteristicile de detaliu ale peisajului Limitele diferitelor elemente de relief, vegetatie, sol Amananunte ce nu pot fi reprezentate pe harti indiferent de marimea hartii O sectiune din albia unui rau ce are maluri de h deosebite Cursuri de apa la diferite debite Ostroave cu forma, marime, alcatuire Areale mlastinoase Praguri Se bazeaza pe masuratori, descrieri amanuntite

METODA CROCHIURILOR Evidentierea unor trasaturi majore ale peisajului, liniile generale ale reliefului, releva unele aspecte de ordin morfologic, arealele unor formatiuni vegetale Reprezentarea este scehmatica in perspectiva, prefigureaza schita panoramica

METODA PROFILELOR SCHEMATICE Permite inregistrarea unor detalii folosind semne conventionale Se evidentiaza conexiunile, generalizari, se stabilesc etape, faze evolutive (ex: redarea unui profil de sol, profilul unei holde)

METODE APLICATE IN LABORATOr Din alte stiinte: o M. de analiza granulometrice o In laboratorul geografic (simulari) Desfasurarea unor forme de relief Urmarirea diferitelor tipuri de scurgere a apei Eroziuni eoliene Variatia de nivel, rolul inghetului/ dezghetului in soL Conditii asemanatoare cu cele reale, deformari si erori

UNIVERSUL

Mediul geografic apartine macrosistemului cosmic => Sistemul Solar => Univers Are relatii genetice, functionale, DIRECTE si INDIRECTE cu alte sisteme Universul = spatiu / volumul infinit in timp format din materie, amaterie, energie, spatiu si timp Materia este energia la un moment dat Limite: imperceptibile: spatiu timp infinit. Materie: in structuri si forme cu stadii diferite de evolutie 5 mld de ani lumina limita optica 10 15 mld ani lumina limita undelor radio receptionate Universul obervabil => Metagalaxia Universul fizic il inconjoara pe cel observabil indirect Caracteristici generale Unitatea astronomica = distanta medie dintre Terra si Soare = 149 597 870, 7 km 1 an lumina = 63. 241 = 1 u. a.

Proprietati Transparenta reprezinta modul de organizare a materiei; cca 20 giga ani lumina = limita observatiei Omogenitatea structuri repartizate in uniformitate relativa Volumul 1080 m3 Masa 2,5 x 10 54 kg (90% particule elem: neutroni, fotoni, electroni, nucleoni) Densitatea mica 2,5 x 10-26km/ m3

Forte

1. GRAVITATIONALA sta la baza relatiilor dintre corpurile cosmice

Marimea fortei de atractie dintre corpuri este d. p. cu masele lor si invers p. cu patratul dinstantei dintre ele. Fg=

2. ELECTROMAGNETICA sta la baza relatiilor dintre corpurile cosmice

 Emisii de unde radio, radiatii luminoase

3. FORTA NUCLEARA TARE SI FOARTE SLABA

La nivel atomic alte particulelor elementare prezenta lor este legata de radiatiile stelelor. Toate aceste forte genereaza procese, evolutii, faze in U.

ORIGINEA SI EVOLUTIA UNIVERSULUI Newton: un U in care spatiul este format din materie care se desfasoara la infinit Sitter (expansiunea U) galaxiile se indeparteaza unele de altele Megaunivers fierbinte si foarte dens numeroase universe aflate in faze diferite de evolutie Univers stationar = infinit in timp si spatiu, materie raspandita uniform, desfasurare radiara a galaxiilor de la centru la exterior, noi populatii stelare care sunt create continuu Univers oscilant = perioase e dilatari si comprimari Factori: largirea treptata a campului de observatii astronomice, dezvoltarea fizicii, chimiei matematicii, formularea unor teorii si modele stiintifice.

Modelul Big Bang-ului Marea explizoe initiala bazata pe TEORIA COSMOLOGICA A UNIVERSULUI IN EXPANSIUNE Anterior momentului Big Bang: Universul = HOLON (particula intregului) Concentrarea masei, valori enorme ale densitatii, temperatura 10 32 k, starea fizica nu poate fi stabilita in baza legilor fizice cunoscute in prezent. ESTE UNIV QUARCURILOR Varsta: 15 18 mld de ani de la B.B. 2 etape de evolutie o Etapa universului radiativ (timpuriu) Se afla intr-o etapa de dilatare T ~ 1010 k; temperatura scade ca urmare a scaderii densitatii; densitatea devine neuniforma, materia era formata din protoni, neutroni, neutrini, fotoni; energia va fi formata fin electroni, unde (electromagnetice, radio, gama, etc) In cadrul acestei etape apare nucleosinteza nucleelor prin care sunt rezultati atomii de H2 si He o Etapa universului material Se caracterizeaza prin generareade structuri cosmice (macro, mezo, micro) in masura in care apar aceste tipuri de structuri se declanseaza forta gravitationala, care este o componenta a fortei de atractie universale si care se declanseaza intre 2 corpuri cu densitati mari ale materiei. Aparitia Fg va impune ierarhizara structurilor cosmice La nivel atomic si nuclear continua nucelosinteza; Un alt tip de reactii care mai apar: termonucleare (vor determina fuziunea nucleelor cu emotere de forta electromagnetica, ceea ce va determina aparitia unor noi componente chimice (elemente grele si rare din tabelul lui Mendeleev) si corpurile cosmice ce vor deveni vizibile. STRUCTURILE DIN UNIVERS 1. Macrostructurile Galaxii Grupuri de galaxii (clustere) Roiuri de galaxii (superclustere) Superroiuri de galaxii

2. 3. -

Mezostructurile Stele Roiuri de stele Materie interstelara Microstructurile Planete, sateliti Asteroizi Meteoriti Comete

A. Galaxiile sunt sisteme cosmice de mari dimensiune care sunt definite ca fiind complxe stelare / nebuloase gazoase alaturi de materia interstelara, praf, atomi, molecule, particule elementare dispersate; Intr-o galaxie -> 1000 mld stele de diferite tipuri Caracteristici: Miscare de rotatie in jurul acei mici impune turtirea la viteze foarte mari Mai mare in centru si mai mica la exterior. Masa= 100 mld mase solare Densitatea scade de la centru la periferie Viteza de departare este proportionala cu distanta dintre galaxii Clasificare: Galaxii -> Hubble, dupa forma si varsta -> spirate . 60%; forma discoidala, turtite, mld de ani, nucleu sferic (stele batrane, materie interstelara); 2-7 brate aplatizate, spiralate din gaze, deschideri diferite, nori gigantici, praf si stele tinere. Cu cat galaxia are mai multe brate, cu atat viteza este mai mare Eliptice 23% - evoluate, mature, contururi clare, luminozitate mare in centru, nu au cuntinut de praf interstelar, gaze; dimensiuni variabile, turtite in functie de viteza de rotatie, stele batrane cu orbite alungite. Neclasificate 12% Neregulate 2% - tinere, viteza de rotatie mare, nu se pot genera brate GRUPUL DE GALAXII CLUSTER Sistem alcatuit din galaxii cu marimi si forme diferite, distribuite neunifotm Grupul local = galaxia noastra + 2 galaxii gigante (Andromeda, Triunghiul)

ROIUL DE GALAXII grupuri de sute/ mii de galaxii Milioane de ani lumina(diametru), deschise (forma neregulata, tinere) / inchise (f. globulara) SUPERROIURI DE GALAXII Sunt formate din 5 -> 40 roiuri de galaxii 60 de milioane de ani lumina in diametru; Zona centrala= galaxie monstruoasa -> mari dimensiuni, forta de atractie enroma, poate sa digere celelalte galaxii Galaxiile au miscare spiralata Structuri mai mari decat superroiurile nu exista. Distanta foarte mare nu face posibila nicio relatie de reciprocitate

Calea Lactee = sistem cosmic incadrat ca si galaxie spiralata cu 4 brate, cmpusa din . 150 mld stele.

Structura concetrica in roiuri, exista praf interstelar + gaz + atomi + particule elementare + radiatii electromagnetice, radio, luminoase, gamma, beta, alfa. Varsta 12 mld ani

STELELE Cca 1023 bucati Corpuri cosmice, gazoase, sferice, cu T mari, mii/ zeci de mii de km, lumina proprie, materie sub forma de plasma, energie proprie.

Caracteristici Luminozitatea depinde de tipul de reactivitate nucleara, marimea stele, T; cu cat T < luminozitatea e mai mica. Temperatura stele reci/ fierbinti Culoarea cariaza de la alb, cenusiu, rosu, in functie de T + compozitia chimica Atructura este impusa de corpul stelei, de atmosfera, in functie de evolutie structura devine din ce in ce mai complexa. Varsta cateva mld de ani -> zeci de mld de ani

TIPURI DE STELE Pitice: alba, galbena, neagra Normale: Soarele Gigat (rosii) novele, pulsarii Supergigant: hgauri negre, supernove

Supergigant: luminozitate de 10 000 luminozitati S. ; raza de 1000 de ori raza S; viata cca 1 mil de ani Gigant: mase 30 5- mase solare; luminozitate de 1000 l. S. ; raza 10 150 r. S Normale: masa 1-2 m. S.; raza = 0.5 5 r. S, evolutie lenta Pitice: diametru = planeta, masa 0,5 1,5 ori m.S. , > H epuizat; reactii termonucleare slabe => culoarea, luminozitatea variaza (alb, cenusiu, albastru, galben), viata indelungata zeci de mld. Ani. Neutronice au in compozitie particule elementare :gaz, neutroni, ce nu permit reactii nucleare deosebite => reactii emise reduse; sunt rezultate exploziei/ imploziei unor stele Pulsarii: stelele cu evolutii oscilatorii, se afla intr-o faza finala de evolutie, din explozia stelelor gigant/ supergigant; amit radiounde de frecventa inalta Nove = episod termonuclear al stelelor normale/ pitice; daca sunt intr-un sistem linear, staua pitica atrage steaua normala Eruptie exploziva: determina reactii termonucleare violente, va imprastia materia din stele cu vit de 1000 2000 km/s Gaurle negre= acele structuri amateriale, aspatiale, in care densitatea este foarte mare, gravitatia foarte mare, a. i. nergia nu poate fi emisa, existenta lor se bazeaza pe anomalii la nivelul celorlalte structuri si au rezultat din nuclee de stele explodate Novele si supernovele sunt episoade termo-nucleare din finalul evolutiv al unei stele normale / unei stele gigant. Reactiile dominante sunt de fuziune nucleara a.i. elementele H2, He se transforma in C, O, Mg, Si, Fe si alte elemente grele Structura acestor stele se caracterizeaza printr-o explozie de mari dimensiuni, urmata de o implozie; in fiecare dintre cele 2 etape se degaja multa energie, apare fin nou o explozie care duce la expulzarea invelisurilor => nebuloasa =>stea =>nucleu cu densitate enorma => stea neutronica Roiuri de stele = grupuri de stele de origine, varsta si compozitie chimica apropiata, masa diferita; sunt compuse dintr-un nucleu, cu densitate mare, inconjurat de o zona cu stele mai putine; diametru 150 p.c.

2 tipuri o Deschise/ neregulate formate din stele tinere si pot contine si nebuloase o Roiuri globulare formate din stele batrane si cu limite clare

Materia intertelara ocupa 2% din vidul cosmic; se regenreaza Este formata dintr-un amestec neuniform din gaze, praf cosmic, radiatie Gazele sunt formate din elemente usoare Praful/ particulele subatomice se gasesc sub orma de gheata sau sub forma de grafit; pot genera structuri complexe de tipul protostelelor si protoplanetelor

Radiatia cosmica este formata din particule elementare incarcate electric (ioni, electroni) care au viteze mari de deplasare in functie de geneza. Radiatia de fond este prim radiatie emisa din sfera radioactiva a Big Bang-ului.

SISTEMUL SOLAR Format dintr-o stea (Soare) ocupa 99, 8% materie, restul de 0,03 toate planetele 8 planete 50 000 100 000 de asteroizi, meteoriti si comete Astpect de disc Distantele dintre planete cresc in progresie geometrica 14-15 u. a. Satelitii reprezinta structuri care se afla in campul gravitational al planetelor si se invarte in jurul soarelui indirect. Soare -> Mercur -> Venus -> Terra -> Marte Planetele interioare sunt planete solide si mici, apoi exista o centura de asteroizi ce desparte planetele in cele exterioare EVOLUTIA SISTEMULUI SOLAR Nastere -> protostea (dintr-o nebuloasa) TRECUT -> 4,6 5 mld 1. Nebuloasa sferica : densitatea creste, T creste, miscare foarte mare de rotatie, turtira materiei este foarte mare 2. Disc de acretie 3. Formarea protoselei apar reactii termonicleare puternice 4. Ca urmare a acestei evolutii apar modificari la nivelul planetelor => declansarea focului nu clear PREZENTUL -> 5 10 mld. Ani Etapa calma, mici explotii si eruptii; se va transforma intr-o viitoare stea gigant rosie Epuizarea rezervelor de H si cresterii ponderii He VIITOR Pierderi de materie, contractare, va forma o pitica alba In cca 15-20 mld de ani se va ajunge la o stea neutronica

Caracteristici: Stea de marime mijlocie D medie P S 150 mil km; 820 lumina Forma: sfera de gaz incandescent Masa: 99,9 sistemul solat V: 1.3 mil x vol Terra S: 11 900 x S T Raza ecuatoriala: 109.2 x RT T centru: 15 mil K T suprafata: 5 700 k

STRUCTURA: 1. Corp (interiorul stelei) Nucleu 0.2 0.3 din RS Compus din H+he, elemente grele Densitatea ~ 158 g/ cm3 Presiunea 100 200 mld. atm Temperatura > 15 mil. K Radiatii electromagnetice

2. 3. -

Zona radiativa : Nucleu 0.8 RS H > 70% T = 5 mil. K Zona convectiva (in ext) Curenti de convectie in dreptul carora apar fenomene care se vad la suprafata terestra H ionizat

ATMOSFERA SOLARA

Este alcatuita din: 1. Fotosfera Structura de tip granular (miscari convective) Grosime: 300 500 km P = 0,1 atm T= 7000 k in baza Compozitia chimica: H 92%, He 7,8%, elemente grele 0,2%

Principalele fenomene: Granulele = celula stralucitoare in continua miscare; diametru ~ 1000 km Pete solare = arii negricioase, prin evolutie creeaza un camp magnetic intens Filiamente = protuberan luminoas de la marginea discului solar sub forma unei formaiuni alungite ntunecate Facule = areale cu stralucire si temperatura mare; se afla in jurul petelor

2. -

Cromosfera Vizibila in timpul eclipsei solare Formata din gaze rarefiate Situata la ecteriorul fotosferei Denistate de 10-12 kg/ m3 Grosime 10 15 mii km T care crete spre exterior, de la 4.500 K la 20.000 K

Principalele fenomene: Fibrice: celulce alungite fine, impuse de liniile electromagnetice; 30 000 km diametru Spiculi = jeturi de gaze ascendente ; 5.000 km nlime i o raz de cca. 500 km Foculi = areale stralucitoare care se intensifica atunci cand exista o activitate solara puternica Eruptii cromosferice = protuberante vizibile pe marginea discului Solar, dimensiuni mari in comparatie cu Terra Toata materia si energia proiectata de la nivelul cromosferei si a coroanei solare afecteaza atat sistemul solar cat si mediul geografic sub forma de unde de soc electromagnetice, unde radio, particule accelerate unul din rezultatele spectaculoase fiind aurolele polare Coroana solara Halo de energie vizibila cu ochiul liber in timpul eclipsei Interna: 2 RS Exterioara: 10 RS In coroana solara exista jeturi, pene arcuri

3. -

Vantul solar = flux energetic corpuscular permanent eliberat de coroana solara Exercita presiune asupra campului magnetic terestru creand perturbari de telecomunicatie, aurore polare si centuri de radiatie Van Allen Format din H+ si He+, e50 km/s in perioada de calm si . 500km/s la activitate solara intensa P~ 0,1 30 partic./cm3 Consecinte: se formeaza aurorele polare, furtuni geomagnetice, impinge cozole cometelor in sens opus soarelui PLANETELE

Reprezinta corpuri cosmice solide/ gazoase cu densitati deiferit, care graviteaza in jurul stelei (soare) si care nu au lumina proprie, dar o refleca pe cea a stelei Sunt insotite de sateliti naturali Pot avea intre ele scuturi de asteroizi Se gasesc la dustante in progresie geom. Fata de soare, plecand de la 0,4 u.a. Mercur -> 40 u.a. Pluton. Telurice (Mercur, Venus, Marte, Terra) Gigant (gazoase) : Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun Executa miscari de revolutie 3 luni terestre, 0,29 ani terestri -> 248 ani (Pluton) Miscare de rotatie directa, retrograda (Venus, Uranus, Pluton), viteze mari la planetele gigant 9,8 h Jupiter, viteze mici la planetele telurice (243 zile Venus) Pe langa aceste miscari, planetele mai executa si miscare de progresie si de mutatie impuse de inclinarea axei de rotatie Daca miscarea de rotatie este aceeasi cu miscarea de revolutie => rotatie sincrona

Miscarea de revolutie = miscarea pe care planetele o executa pe orbite circulare/ elipstice. Planetele au aparut odata cu teoria lui Copernic Au la baza legile lui Kepler o Planetele descriu in jurul soarelui o elipsa, steaua fiind in unul dintre focare o Raza Soare Pamant descrie arii egale in intervale de timp egale o Raportul dintr cubul semiaxei mari si patratul duratei de revolutie este constant

L. orbitei este de 980km; distanta P-S in timpul parcurgerii ste diferita Min periheliu 3 ian Max afeliu 6 iulie Viteza medie de strabatere 29,7 km/s, max 30, 27 km/s la periheliu Pamantul isi parcurge orbita intr-un an

Marimea perioadei este diferita in functie de elementul care este luam drept reper al perioadei de revolutie Anul sideral = timpul necesar intre 2 treceri ale P prin acelasi punct in raport cu o anumita pozitia a unei stele 365 zile 6h 9 min 55 sec Anul ropic = perioada trecerii succesive prin punctul corespunzator echinoctiului de primavara 365 zile 5h 48min 46 sec Diferentele determinate de tipul de reper se datoreaza miscarii de precesie Olbicitatea = unghiul pe care il formeaza planul axei polilor cu planul orbitei Excentricitate = impusa de miscareeea de precesie si mutatie Momentele mai importante in miscarea de revolutie:

Solstitiul din 22 dec planul axei realizeaza cu cel al orbitei un unghi obtuz, razele doarelui cad perpendicular pe tropicul Capricornului, razele sunt tangente pe Cercul Polar Cercul care separa emisfera lumina de cea in intunecata determina diferente: o Razele sunt tangente la Ec -> C.P o Intervalul nocturn mai mare la CP o Noaptea polara la PN 24h intuneric o In ES intervalul de lumina mai mare, creste continuu de la Ec spre Cp o Ziua polara la PS 24h, Soarele descrie un cerc pe bolta o Unghiul sub care RS care pe supraf. Terestra.: 23 deasupra orizontului la PM 90 Tropicul Racului 66 la Ec. 45 Tropicul capricornului 23 PS

Echinoctiile Razele soarelui sunt perpendiculare pe planul axei si pe Ecuator dar tangente la Poli Cercul care separa cele 2 emisfere trece prin polo O durata egala a zilei si noptii CONSECTINTELE GEOGRAFICE ALE MISCARII DE REVOLUTIE 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Impune ritmuri anuale in cadrul proceselor fizice, geografice Inegalitatea duratei zilelor si noprilor pe parcursul anului (noapte polara 23 nov 21 martie; ziua polara 21 martie 23 nov) Ziua cresre / scade ritmic in functie de pozitia aparenta a Soarelui pe bolta cereasca Incalzirea inegala a suprafetei P, diferentele dintre periheliu si afeliu 7%. Anul va fi impartit in sezoane, vor aprea temperaturi ale aerului, solului si proceselor geomorfologice, biotice, climatice diferite. Rasaritul si apusul S au inaltimi si puncte diferite Formarea si alternanta anotimpurilor rezulta din incalzirea inegala a suprafetei terestre; anotimpurile vor determina o dinamica accentuala a peisajului Dezolvarea zonelor de complementaritate climatica Miscarea de revolutie si masurarea perioadei de realizare a ei

Calendarul Grecii au zic ca intr-un an ar fi 365 de zile, romani 365 de zile si 12 luni + a 13a luna cu 22 de zile; anul incepea la 1 martie Sex XVI diferenta era de 10 zile Eliminarea diferentei 4 oct 15 oct Dpdv astronomic niciun anotimp nu este egal

MISCAREA DE ROTATIE

Este dinamica terestra care se executa in jurul axei polilor, aceasta fiind indreptata spre steaua polara, sub un unghi de ~ 23 fata de planul orbitei (planul eliptic). Este miscarea globala ce corespunde timpului dintre 2 situari consecutive a unei stele la meridianul locului.

Consecinte: Ziua siderala 23H 56min 4,09 s Ziua solara 24 h are ca stea reprezentativa Soarele Sensul de rotire este de la V la E a. i. Exista o miscare aparenta, ireala de la E la V a boltei ceresti.

Argumente pentru miscarea de rotatie 1. 2. 3. 4. Toate corpurile cosmice au miscare de rotatie Forma P este bombata la Ec=> forta centrifuga => miscarea de rotatie Toate corpurile in cadere libera nu ajung la baza verticala; ele cad la o anumita departare pentru ca punctele de inceput si sfarsit ale caderii au viteza si traiectorie diferita Observatiile mai noi, fotografii din spatiul cosmic dovedesc miscarea de rotatie

Proprietatile Pamantului Geneza gravitatiei Legea gravitatiei Consecintele geograf. ale gravitatiei Electricitatea terestra Densitatea terestra + consecinte Magnetismul terestru + consecinte

Marimea vitezei variaza in timp => se datoreaza valului de flux ce impune o franare datorita sistemului TSL

Consecintele miscarii de rotatie: Impune Fc (centrifuga) nula la poli, 3.4 cm/s2 Ec Miscarea de rotatie => elipsoid Grosimea mai mare a troposferei la ec fata de poli Diferenta dintre raze Ec, polare de 21 km Fg vairaza de la Ec la poli Variatia diurna a luminii individualizarea zilelor si noptilor Regimului bilantului radiativ Regim termic diurn Desfasurarea proceselor biotice, geomorfologice Transmiterea mareelor dintr-un punct in altul sub forma unui vald de flux (de la E la V) Ciclicitatea magnetismului mai puternic ziua Ciclicitatea proceselor biotice Aprecierea timpului este impusa de miscarea aparenta a boltii ceresti Pentru fiecare punct de pe T intervine miscarea completa de rotatie, S se va afla o singura data in pozitie maxima pe bolta. Intervalul de timp dintre 2 situari ale soarelui la meridianul locului va fi numit zi solare mijlocie isi schimba daca in miezul zilei Daca 24h corespund intervalului de parcurgere a 360 longitudine, inseamna ca 360:24 = 15 in fiecare h. Soarele va strabate 15 longitudine. Aceste 15 se vor numi fuse orare.

FORMA PAMANTULUI 1. 2. 3. Are mai multe ipoteze Initial forma era considerata a fi un disc (nu era rotund) Avea lungime si inaltime (longitudinte si lat), ulterior P= disc circular P este un corp sub forma de sfera a. Perceptia deplasarii corpurilor pe suprafata terestra b. In timpul eclipselor de luna, umbra corpurilor este circulara

Steaua polara este la nivelul orizontului la Ec, nu se vede in E.S. si este deasupra capului la poli Newton P este turtit la poli datorita rotatiei => R ecuat > R polara Ca urmare a turtirii arcele latitudinale nu sunt egale, mai mare la ecuator => sfera turtita se va numi sferoid de rotatie Caracteristicile elipsoidului de rotatie Meridianele sunt sub forma de elipse Fg viariaza de la Ec -> Poli Aparitia unor modele cartografice

Anomalii ale elipsoidului de rotatie: Variaza regional in functie de factori cum ar fi existanta unei calote glaciare formate la deplasarea exei polilor Viitoarele miscari de rotatie Structura si caracteristica rocilor Maree P mai turtit la PS decat la PN

Geoid = suprafata impotetica echipotentiala a gravitatiei Reprezinta suprafata de 0m a marilor si oceanelor neafectate de maree si valuri Suprafata continua, inchisa, orizontala in orice punct al globului => perpendicula pe verticala locului => va coincide cu suprafata marilor ce se continua sub nivelul continentelor

Diferenta dintre elipsoid si geoid Suprafata geoidului se afla deasupra elipsoidului in dreptul continentului si sub su[rafata elipsoidului in bazinele oceanice

Forma geoidului variaza in functie de: Misc de rotatie Tipul de materie

Consecinte: 1. 2. 3. Variatia zonala a energiei solare => variatii zonale si regionale Variatii dinamice, procese naturale Variatia gravitatiei

Suprafata reala: telurroidul este folosit pentru masuratori geoderice Geoidul poate sa varieze ca urmare a existetei unor minereuri feroase

GRAVITATIA

Forta specifica corpurilor cosmice ce consta intr-o forma particulara a fortei de atractie universala Se realizeaza prin concentrarea materiei cosmice in raport cu sistemele locale TLS Este generala de factori fizici, chimici, energetici Densitatea materiei impune o Fg mai mare Proprietatea specifica oricarui corp cosmic ce se exprima prin forta de atractie asupra corpurilor incojuratoare, prin marimi variabile pt care s-a emis o lege

Legea Atractiei Universale: orice corp din univers atrage orice alt corp cu o forta ce actioneaza in lungul unei linii ce uneste centrele celor 2 corpuri fiind d.p cu produsul maselor lor si i.p cu patratul distantei dintre ele. Fg este perpendiculara pe suprafata terestra in orice punct si este orientata spre C. P.

Consecinte: Realizarea sistemului PLS Deplasarea materiei catre c.p. Greutatea corpurilor Variatia pe glob a Fg Existenta proceselor naturale Forma de geoid Structurarea materiei Terrei Concentrarea materiei in pp de 90% in primii km de la C Contidionarea deplasarii navelor spatiale cu o viteza min 28 000 km/h