Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LIMITE: a. intestin anterior: caudal de intestinul faringian -> primordiul hepatic b. intestin mijlociu: caudal de primordiul hepatic -> jonctiunea 2/3 dr cu 1/3 stg a colonului transvers (la adult) c. intestin posterior: 1/3 stg colon transvers -> membrana cloacala DERIVATE: a. proenteron: - esofag - stomac - jumatate sup duoden - ficat
Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 1
- cai biliare - pancreas b. mezenteron: - portiune distala duoden - jejun + ileon - cec - apendice - colon ascendent - cea mai mare parte a colonului transvers c. metenteron: - flexura colica stg (restul colonului transvers) - colon descendent - colon sigmoid - cea mai mare parte a rectului: ampula rectala
DERIVATE: esofag stomac mucoasa intregului aparat respirator, inclusiv alveolele pulmonare jumatate sup duoden (D1 + parte craniala a D2) ficat cai biliare pancreas
DERIVATE: Ansa ombilicala va fi impartita in 2 ramuri: a. ramura superioara/descendenta: mai lunga din care deriva: - jejun - cea mai mare parte din ileon b. ramura inferioara/ascendenta: mai scurta din care deriva: - restul ileonului (ultimii 40-80 cm) - cec - apendice - colon ascendent - cea mai mare parte din colon transvers
Concomitent si membrana cloacala este impartita in doua: membrana urogenitala membrana anala
Septul urorectal paricipa la formarea diafragmei pelvine si formatiunilor fibroase aferente acestuia, inclusiv centrului tendinos al perineului. In paralel ectodermul din vecinatatea deschiderii metenteronului prolifereaza si formeaza o invaginare = proctodeum. => se formeaza cea mai mare parte a mucoasei canalului anal. La niv. ampulei rectale, mucoasa este de 2 tipuri: a. mucoasa cu origine endodermala: ep. cilindric inalt unistratificat b. mucoasa cu origine ectodermala, formata din proctodeum: ep. pavimentos turtit pluristratificat Artera metenteronului = AMI DERIVATE flexura colica stanga (rest colon transvers) colon descendent colon sigmoid cea mai mare parte a rectului. Ampula rectala
Anomalii in dezvoltarea esofagului 1. Atrezie esofagiana = lipsa lumenului. Se creaza in lipsa retunelizarii 2. Stenoza esofagiana = ingustarea lumenului 3. Fistule traheoesofagiene/traheobronsice = defect de septare al esofagului de diverticulul laringotraheal => lichidele ajung in arborele traheobronsic. DEZVOLTAREA STOMACULUI: Apare in S4 sub forma unei dilatatii fusiforme ale intestinului anterior Are initial pozitie inalta, cervicala si sufera un proces fals de coborare determinat de fapt de factorii ce duc la dezoltarea cordului, diafragmei, esofagului. Ca si corp fusiform, inainte de rotire prezinta: fata gastrica stanga fata gastrica dreapta margine anterioara, care creste putin margine posterioara, care creste mai mult Stomacul se roteste 90 grade in sensul acelor de ceasornic, datorita cresterii foarte mari a mugurelui hepatocistic. In urma acestui precoes de rotire, stomacul, din pozitie sagitala, se va aseza in pozitie frontala, usor oblica: fata gastrica stanga => fata anterioara fata gastrica drapta => fata posterioara marginea anterioara => curbura mica marginea posterioara => curbura mare. In partea sup a acestuia apare un diverticul, fornix sau fundul gastric, camera cu aer !! n. vag stang initial inerva fata gastrica stg. => n. vag stg inerveaza fata anterioara a stomacului !! n. vag drept initial inerva fata gastrica dr. => n. vag dr. inerveaza fata posterioara a stomacului
Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 6
Segmentele terminale cefalic si caudal al stomacului au originie initiala pe linia mediana, pe parcusul dezvoltarii se rotesc in jurul unui ax anteroposterior: portiunea caudala (pilorica) se deplaseaza catre dreapta si ascendent portiunea cefalica (cardiei) se deplaseaza catre stanga si descendent Stomacul este atasat de peretele dorsal al trunchiului prin intermediului mezogastrului dorsal si de peretele ventral al trunchiului prin intermediul mezogastrului ventral. Rotirea stomacului determina: rotirea mezogastrului dorsal catre stanga => se formeaza bursa omentala (cavitatea peritoneala mica). Se mai formeaza lig. gastrolienal (gastrosplenic), ligg. frenolienal, renolienal, pancreaticolienal rotirea mezogastrului ventral catre dreapta => se formeaza omentul mic + lig. falciform + lig. hepatogastric L3: se dezv. musculatura longitudinala L4: se dezv. musculatura circulara si oblica L4: apar glandele gastrice care incep digestia peptica
1. 2. 3. 4. 5. 6.
Stenoza pilorica = ingustarea lumenului piloric/absenta tunelizarii lumenului Stenoza hipertrofica pilorica = hipertrofia sfincterului piloric Stomac inversat = situs inversus total sau doar abdominal Stomac in clepsidra sau bilocular = hipertrofie a musc. circulare in partea mijlocie Stomac ectopic in pozitie toracica = cu esofag scurt. Gastroschizis = defect de formare a peretelui abd. ant. supraombilical, caz in care fatul prezinta stomacul pe fata anterioara a trunchiului in cavitatea amniotica
SAU 1. Diverticul Meckel. Apare pe traiectul ileonului la cca 60-70 cm proximal de valvula ileocecala. Inflamarea diverticulului Meckel se numeste diverticulita 2. Fistule in reg. ombilicala. Ele se explica prin prezenta unui lumen la nivelul canalului vitelin, acesta deschizandu-se la suprafata in reg. ombilicala. Prin fisura se scurge continutul jejuno-ileal 3. Chisturi viteline (ombilicale) enterochistom. Canalul vitelin isi pastreaza lumenul pe portiuni limitate, la acest nivel dezvoltandu-se chisturi 4. Hernia ombilicala (omphalocel). Ansele herniate in S6 nu reinta in cav abd. in S10. Se dat. lipsei de dezvoltare a cav. abd. 5. Eventratie viscerala. Nu se formeaza peretele anterolateral al abd. Viscerele sunt acoperite doar de peritoneu 6. Prezenta diverticulilor la niv. diferitelor segmente ale tubului digestiv. 7. Segmente duble. Apar in special la niv. colonului si se explica prin fuziunea longitudinala a unui segment al tubului digestiv. 8. Volvulus. Se datoreaza faptului ca nu se formeaza fasciile de coalescenta. Toate segmentele devin mobile, prezinta mezouri si se rasucesc unul peste celalalt, in care caz apar tulburari in tranzitul intestinal cu fenomene ocluzice si aparitia vomei 9. Situs inversus. Poate fi total sau partial. In cel total, organele sunt asezate in partea locului normal atat in torace cat si in abdomen. In cel partial doar viscerele abdominale sunt asezate anormal: - duoden in stg - cec, colon ascendent in dr - stomac in dr - splina in dr - colon descendent, sigmoid in dr - ficat in stg 10. Anomalii cecale - agenezie ceala - cec subhepatic - cec in pelvis - cec exagerat ca volum - cec mobil 11. Dilicocolon. In diferitele segmente ale colonului constatam crestea in lungime a segmetului respectiv 12. Megacolon 13. Megadolicocolon = crestea in lungime si calibru a colonului 14. Megacolon congenital aganglionar (maladia lui Hirschprung). Lipsesc plexurile mezenterice Auerbach pe o portiune de colon. La acest nivel segmentul colonic nu are mobilitate (miscari peristaltice). Neputand elimina continutul colonic, se dilata.
Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 9
8. Separarea pleuro-pericardica
Initial cavitea pericardica primitiva comunica larg cu cavitatile pleurale (canalele pleuroperitoneale). In spatele tubului cardiac primitiv, somatopleura trimite prelungiri frontale plici pleuropericardice. Acestea cresc in suprafata, delimitand intr-o faza intermediara, un hiatus pleuropericardic, apoi se unesc formand cavitatea pericardica defintiva. Membranele pleuropericardice sunt traversate de nervii frenici si venele cardinale inferioare dreapta si stanga. Initial, gonada primitiva apare regiune lomabra, cea masculina, sufera un proces de descensus intern si extern, poziita finala fiind scrotul. In acest proces de coborare, testiculul antreneaza de-a lungul unui traiect, viitorul canal inghinal, peritoneul, somatopleura, structuri ale peretului anterior abdominal. Somatopleura, care insoteste testiculul, creeaza un diverticul si apoi traiect canal peritoneovaginal care ulterior se inchide. Peritoneul ramas in jurul testiculului cu exceptii, formeaza tunica vaginala. (hidrocel)
Malformatii in dezvoltarea duodennului: 1. Atrezia duodenului = lipseste lumenul duodenului, duodenul este astupat, defectul diind determinat de nerebsorbita epiteliului care in S6-S7 se umple lumenul duodenal. Se traduce prin varsaturi imediat dupa nastere.
Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 14
2. Ocluzia (stenoza) duodenului = dezvoltarea exagerata a fibrelor circulare musculare; este localizata in D3 cat si la D4. Se traduce prin varsaturi bilioase la un oarecare timp dupa nastere.
DEZVOLTAREA PANCREASULUI: Are origine endodermala din epiteliul ansei duodenale, la limita dintre proenteron si mezenteron La acest nivel (la limita) apar: a. Mugurele hepatoistic si mugurele pancreatic ventral: anterior si in grosimea mezenterului ventral b. Promordiul splinei si mugurele pancreatic dorsal: posterior si in grosimea mezenterului comun dorsal Mugurele pancreatic ventral initial are 2 lobi: drept si stang, iar in mod normal cel stang se atroofiaza. Fiecare mugure prezinta un canal excretor propriu, ce se deschid in ansa duodenala Mugurii pancreatici sufera un proces de rotatie spre dreapta => mugurele pancreatic ventral (lobul drept) se roteste spre dreapta, se aproapie de mugurele pancreatic dorsal si se aseaza inferior de el. Din cei 2 muguri deriva: mugurele pancreatic ventral: partea inf a capului pancreasului + procesul uncinat mugurele pancreatic dorsal: partea sup a capului pancreasului + corpul si coada pancreasului La sfarsitul procesului de rotatie si dupa ce mugurele pancreatic ventral se aseaza sub cel dorsal => anastomoza oblica a canalelor de excretie. Ductele care rezulta sunt: Duct pancreatic principal Wirsung: ductul mugurelui ventral + anastomoza oblica + partea distala a ductului mugurelui dorsal
Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 15
Duct pancreactic accesor Santorini: parte proximana a ductului mugurelui pancreatic dorsal Din mezoduodenul dorsal, datorita relatiei cu promordiul splinei, deriva, prin reflexia diferita a acestui mezou dorsal ligg: gastrofrenic gastrolienal renolienal. In grosimea lui ajunge coada pancreasului (singura parte mobila a pancreasului) L3: se dezvolta din parenchimul pancreactiv insulele pancreatice Langerhans (origine in crestele neurale) L5: debuteaza secretia de insulina
Malformatii ale dezvoltarii pancreasului: 1. Pancreas inelar (rar) = lobul stang al mugurelui pancreatic ventral nu se atrofiaza, se roteste spre stanga si se uneste cu restul. Astfel, aceasta parte a duodenului este inconjurata de parenchim pancreatic dispus inelar care poate strangula duodenul 2. Insule heterotrofice = tesut pancreatic accesot in peretele intestinului subtire sau in mezourile din jur. Poate avea caracteristici tipice de parenchim pancreatic normal
Malformatii ale dezvoltarii ficatului: 1) Ficat ectopic toracic asociata cu malformatii conentiale ale diafragmei 2) Ficat in situs inversus partial sau total 3) Ficat polilobat primatele si omul prezinta ficat fara fisuri pe suprafata lui. Celalalte mamifere prezinta mai multe santuri. In acest caz, ficatul are functie normala, este malformatie de forma. Totodata trebuie facut diagnostic diferential pentru a nu se confunda cu ficatul cirotic 4) Hipotrofii ale lobilor hepatici drept sau stang 5) Hipetrofii ale lobilor hepatici mai des intalnita hipertrofia lobului stang ficatul poate ajunge in contact cu splina 6) Lobuli hepatici accesori lobulul Riedel la dreapta incizurii biliare. 7) Prelungiri parenchimatoase pe fata inferioara, viscerala a ficatului
PRONEFROSUL:
este vizibil la embrionul uman in Z22 dispare complet in zilele 24-25 corespunde segemtelor C5-T1 la om este rudimentar se prezinta sub forma a 7 gramezi celulare nefrotoame, cu un duct colector propriu, pronefrotic, rudimentar. nu lasa derivate la om are efect inductor asupra mezonefrosului (experimental, sectionarea pro- si mezonefrosului duce la involutia mezonefrosului)
15. Mezonefrosul
mezonefrosul si ductele mezonefritice sunt structuri derivate din mezodermul intermediar prezent intre T1-L1 Partea superioara e formata din gramezi celulare, din care se formeaza o singura vezicula nefrotica. Partile mijlocie si inferioara sunt formate din gramezi celulare, din care se formeaza mai multe vezicule nefrotice (maxim 9). Aceste parti se dezvolta mai mult formand pe partea dorsala o creasta urinara. pe fata mediala a mezonefrosului se dezvolta
Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 19
creasta genitala, viitoare gonada primitiva Mezonefros + creasta genitala = creasta urogenitala, legata de peretele post al trunchiului printr-un mezou (mezou urogenial) Ductul mezonefrotic Wolff (=tub colector longitudinal) se alungeste, creste caudal, se deschide initial in alantoida, iar dupa septarea cloacei, in sinusul urogenital
Mezonefrosul are 2 structuri: a. structura secretori: tubi mezonefrotici b. structura colectoare: tub colector mezonefrotic Wolff Evolutia acestor 2 structuri difera la cele 2 sexe: i. la sexul feminin: nu da derivate ii. la sexul masculin: a. tubii uriniferi devin canale eferente, care se deschid in ductul colector mezonefrotic Wolff b. ductul colector mezonefrotic Wolff se transforma in canal epididimar, canal deferent, canal ejaculator
Se prezinta sub forma a 2 componente: Componenta colectoare: se formeaza din mezodermul metanefric, din mugurele uretral. Mugurele apare prin inmugurirea peretelui posterior a ductului mezonefrotic Wolff, acolo unde acesta isi schimba directia spre anterior, spre sinusul urogenital. Din mugurele uretral iau nastere: i. ii. iii. iv. v. ureter perlvis renal calice mari calice mici 1-3 mil tubuli colectori
Componenta secretorie/excretorie (nefronii): se formeaza din mezodermul metanefric (= partea inferioara a cordonului nefrogen)
Evolutia componentelor: Componenta colectoare: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Mugurele uretral penetreaza tesutul metanefric Mugurele se dilata => se formeaza pelvis renal primitiv (bazinet primitiv) Pelvisul renal primitiv se scindeaza in 2 parti Se formeaza calicele mari prin impartirea pelvisului Fiecare calice da nastere altor 2 muguri (diviziune in T) pana la 12-15 generatii. Tubulii de oridinul 2 se maresc si inglobeaza tubulii de generatia a 3a si a 4a -> calicele mici 7. Tubulii colectori de la generatia a5a si generatiile succesive se alungesc semnificativ si au traiect catre calicele mici => dau nastere la piramidele renale Componenta secretorie: 8. Tub colector acoperit la capatul distal de tesut metanefric 9. Tesut metanefric -> vezicule renale 10. Vezicule renale -> tubuli sub forma de S 11. Capatul proximal al tubilor S formeaza capsula Bowman, unde se dezvolta si vase capilare care dau nastere la glomeruli 12. Capatul distal comunica cu un tub colector
Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 21
13. Se alungeste tubul excretor (tubul sub forma de S) 14. Se formeaza TCP (tub contort proximal), ansa lui Henle, TCD (tub contort distal) la nastere raman funtionali 1 mil de nefroni/rinichi
Malformatii de dezvoltare ale apartului urinar: 1) Agenezie renala unilaterala (se poate traii), bilaterala (nu e compatibila cu viata) 2) Aplazie / hipoplazie renala rinichi mic, compatibil sau nu cu viata, in functie de marimea acestuia 3) Ectopia renala rinichi in alta pozitie pe calea lui de ascensine. Se face diagnostic diferential cu ptoza renala.
Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 22
4) Rinichi supranumerar defect de segmentare a blastemului metanefrogen si a mugurelui 5) Rinichi in potcoava rinichi uniti mai ales la nivelul polilor inferiori 6) Rinichi inelar rinichi uniti la ambele extremitati (in cerc) 7) Rinichi malrotat cu marginea mediala ramasa anterior 8) Rinichi polichistic de grade diferite 9) Hidronefroza renala congenitala dilatarea cailor urinare (intra- si extrarenale), deasupra unui obstacol congenital (stenoza ureterala)
Concomitent si membrana cloacala este impartita in doua: membrana urogenitala membrana anala
In urma septarii cloacei rezulta sinusul urogenital si metenteronul cu proctodeum. Intra plicile uretrale se delimiteaza un sant, santul uretral, care comunica posterior si superior cu partea perineala a sinusului urogenital. Membrana cloacala sau derivate ale ei, se rezorb dupa luna a 3-a.
DEZVOLTAREA CAILOR GENITALE MASCULINE Ductele mezonefrotice Wolff - Mezonefrosul regreseaza => tubulii epigenitali (= tubuli excretori) vin in contact cu cordoanele testiculare ale rete testisului => formeaza ducte eferente - Tubulii paraepigenitali situati caudal nu se unesc cu rete testis => formeaza paradidimul - Ductele mezonefrotice Wolff persista => formeaza ductele genitale principale
Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 24
Inferior de orificiile ductelor eferente, ductele mezonefrotice se alungesc si se rasucesc => formeaza epididimul Intre coada epididimului si primordiul veziculei seminale, ductul Wolff dobandeste o tunica musculara groasa => formeaza duct deferent Duct ejaculator = portiunea din ductul Wolff situata distal de veziculele seminale
Ductele paramezonefrotice Muller degenereaza, cu exceptia: extremitatea craniala a ductului = apendicele testiculului extremitatea inferioara a ductului = utricula prostatica DEZVOLTAREA PROSTATEI - Aceasta apare prin inmugurire din muguri epiteliali, cu origine in prima parte e uretrei, respectiv viitoarea uretra prostatica. - Datorita originii duble endodermala parte pelvina sinuns urogenital si mezodermale - din ductele mezonefrotice, si prostata va avea origine dubla, endo- si mezodermala. - Initial prostata este formata din 5 lobi anterior, doi laterali, posteror si mijlociu. Lobul anterior se micsoreaza / ingusteaza, devenind istmul prostatic. Originea dubla a lobilor prostatici are importanta practica: Adenomul prostatic apare cel mai des la nivelul lobului mijlociu ( origine mezodermala) care fiind situata sub colul vezicii urinare, determina tulburari de mictiune precoce. Adenocarcinomul prostatic debuteaza in lobii cu origine endodermala, de multe ori periferic, cu tulburari de mictiune tardive.
Ductele paramezonefrotice Muller, in absenta cromozomului Y si a testosteronului, dau nastere principaleleor cai genitale - Initial, ductele prezinta 3 portiuni: 1. cranial, vertical, care comunica cu cav. abdominala 2. segment orizontal, care se incruciseaza cu ductul mezonefrotic Wolff 3. caudal, certical, care se uneste cu cel de partea opusa.
Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 25
dupa coborarea ovarului: 1+2 => trompa uterina 3 + 3 de partea opusa => canalul uterin -> devine uter + parte superioara vagin
partea inferioara vagin se formeaza prin detasarea trepatata a tuberculului sinusal Mueller, endodermal, de sinusul urogenital (aluneca posterior) Mezonefrosului si ductul mezonefrotic Wolff, involueaza din care raman resturi: paraofor epoofor
Intre tubii seminiferi contorti se gaseste celula interstitiala Leydig care secreta testosteron. Tubii seminiferi contorti -> tubi seminiferi drepti -> retea testiculara (cai spermatice intratesticulare). De la acest nivel incep caile spermatice extratesticulare: canale eferente -> epididimar -> deferent -> ejaculator -> uretra. Intre reteaua testiculara si canale eferente se gaseste jonctiunea urogenitala: corpul Michalkowitz
Coborarea gonadei masculine testiculul sufera un proces de cobarare interna si externa, ajungand intr-un final in scrot. Dintre ligamentele lui ramane doar ligamentul caudal gubernaculum testis. Acesta prezinta doua extremitati: Una superioara ce se prinde pe polul inferior al testiculului Una inferioara ce prolifereaza caudal ajungand in grosimea proeminentei labioscrotale (viitor hemiscrot) Peritoneul din vecinatatea acestui ligament emite initial un diverticul proces vaginal. Acesta se adanceste caudal canal peritoneovaginal. De-a lungul acestui canal se creeaza un traiect prin care testiculul coboara. Peritoneul din jurul testiculului va forma tunica vaginala sau vaginala testiculului. Canalul peritoneovaginal in mod normal se inchide, se transforma fibros ligamente din grsoimea funiculului spermatic. Daca acest canal nu se inchide hidrocel congenital. Gubernaculum devine ligament scrotal.
4. Omentul mic lig. esofago-gastro-duodeno-hepatic Legatura dintre stomac si septul transvers se subtiaza si se alungeste datorita coborarii stomacului. Aceasta portiune devine mezogastru ventral. Intre foitele sale se dezvolta ficatul. Mezenchimul septului transvers dintre ficat si esofag, stoma si duoden devine o membrana e formeaza omentul mic. pe marginea libera a acesteia se gaseste pediculul hepatic. Se considera ca acest ligament impreuna cu lig falciform sunt derivate din septul transvers ce poarta denumirea de mezogastro ventral 5. Se mai descriu 2 lig: rotund si venos al ficatului (vezi dezv. v. porte)
28. Anastomoze porto cave parietale. Vene porte accesorii. Implicatii clinice
i. Periomblicale vene din peretele anterior abdominal cu trei posibilitati de drenaj: a. Spre vena porta prin vene porte accesorii din grosimea ligamentului rotund al ficatului -> calea de drenaj este spre vena porta b. Superior in vene epigastrica superioara > vena toracica interna -> vena subclavie -> vena brahiocefalica -> VCS c. Inferior in vena epigstric inferioara -> vena iliaca externa -> vena iliaca comuna -> VCI Dilatatia acestor anastomoze, mai ales in prezenta lichidului de ascita, cu un abdomen dilatat, dau aspect de cap de meduza. ii. Splenorenala intre vene din hilul splinei dreneaza spre vena lienala -> vena porta, si din din jurul ricnhiului stang drenaj spre vena renala stanga ->VCI iii. Coloparietale Retzius intre vene din peretele colonului ascendent, descendent, ce dreneaza prinvenel mezenterice superioara inferioara -> vena porta. Venele lobare, dreapta, stanga, ce dreneaza spre VCI VENE PORTE ACCESORII - sunt vene mici din jurul ficatului, care dreneaza sangele direct in ficat suntand vena porta. 1. Vene din grosimea ligamentului rotund 2. Vene din grosimea ligmanentului falciform, la nivelul ariei nuda sau vene de peretele superior al vezicii biliare
CONTINUT 1) 2) 3) 4) 5) 6) Rinichi cu cai urinare Glande suprarenale Vase mari aorta, vena cava inferioara Plexuri vegetative previscerale Grupuri ganglionare limfatice importante Origine canal toracic
Aorta abdominala este acoperita de complxul duodeno pancreatica care o imparte in 3 segmente: 1) Segment supraduodenupancreatic centrat de trunchiul celiac coprespunde vestivulul burseiomentale si se cheama regiunea celiaca Luschka. 2) Segment retroduodenopancreatic acoperit de pancreas si D3 este centrat pe acest segment de AMS 3) Segment infraduodenopancreatic centrat de AMS, acoperit deperitoneu parietal posterior si intraperitoneal anse jejunoileale. RAMURI: 1. Artera frenica inferioara se desprinde imediat sub hiatusul aortic, are traiect anterolateral pe fata latarala a hemidiafragmului. Se imparte tin 2 ramuri: a. Una laterala continua traiectul spre lateral, spre originea costala b. Una mediala seanastomozeaza cu cea de partea opusa, posterior de esofag 2. Arterele lombare 5 perechi (a 5-a perech are origine in sacrala medie) Cele drepte sunt mai lungi si au traiect retrocav.
34. Arterele iliace comune si externe. Artera iliaca interna limite, raporturi, ramuri
ARTERE ILIACE COMUNE Limita sup: flancul stg. al discului L4-L5 Limita inf: articulatii sacroiliace (S1) Traiect: stg: aproape vertical (5 cm) dr: oblica (7 cm) Raporturi: - ant: peritoneu parietal posterior, anse intestinale stg: mezocolonul sigmoid + ureterul stg. - post: lanturi simpatice (la trecerea lombar -> sacral) dr: vena omonima - med: vase sacrale medii + plex hipogastric sup. stg: vena omonima - lat: ureterele + mm. psoasi mari + nn. genitofemurali Ramuri: - mici pentru ggl. din jur - mici ureterale
ARTERA ILIACA INTERNA Limite: - sup: articulatie sacroiliaca (S1) - orificiul suprapiriform
Subiecte anatomie an II sem I, partea I pg. 34
Traiect: - descendent, usor concav anterior, paralele cu articulatia sacroiliaca (4 cm lungime) Raporturi: asemanatoare dr., stg - ant: DIRECT cu ureterul (da ramuri ureterale), peritoneul excavatiei pelvine. (raporturi la barbat + femeie: ampula rectala. La femeie: cu ovarul si pavilionul trompei [fosa ovariana Krause]) - post: trunchiul lombosacral (n. in furca) art. sacroiliaca - med: nn. sacrali ampula rectala - lat: vase iliace externe Ramuri: Obisnuit, a. iliaca interna se bifurca terminal in 2 trunchiuri: ant si post din care se desprind ramuri intra- si extrapelvine sau/si viscerale si parietale (raportate la viscere si pereti)
Trunchiul anterior: (sus -> jos) Ramuri viscerale 1. a. ombilicala (permeabila in primul segment din care se desprinde a. vezicala superioara). In rest este fibrozata = lig. ombilical medial uraca 2. a. vezicala inferioara 3. rectala mijocie 4. a. uterina sau/si a. cervicovaginala Ramuri parietale: 5. a. obturatoare 6. a. fesiera inferioara 7. capatul terminal al tr. anterior este reprezentat de a. rusinoasa interna. (subiect examen) Trunchi posterior Ramuri parietale: 1. a. iliolombara 2. a. sacrala laterala 3. a. fesiara superioara
Ganglionii celiaci sau semilunari sunt cei mai mari, inconjiara originea trucnhiului celiac Ganglionii mezenterici superiori mai mici, tot semilunari, in jurul originii arterei mezenterice superioare Ganglionii aortico-renali cei mai mici, rotunzi, pe fata anterioara a aortei, in dreptul originilor arterelor renale
Aferentele plexului celiac: 1) Simpatice cu origine medulara mielomerica T5 T12 si ganglionara, ganglioni toracici simpatici T6 T12 Fibrele preganglionare cu aceasta origine sunt aduse de cei 3 nervi splahnici: N. splahnicmare, cu origine T5 T9 sfarseste doar in ganglionul celiac N. splahnic mic, origine T10 T11 sfarseste in ganglion mezenteric inferior, dand fibre ganglionului celiac si aorticorenal N. splahnic inferior, origine T12, sfarste in ggl. Aorticorenal 2) Parasimpatice cu origine vagala, in nucleul dorsalal vagului, fibrelepreganglionare ajung si rama preganglionarepe seama trunchiurilor vagale (anterior si posterior). Aceste fibre PS trec prin plex, se alatura eferentelor simpatice, ajungand la organe in plexurile mienterice sau din structuraunor organe parecnhimatoase unde fac sinapsa cu fibrele postganglionare. Eferentele plexului celiac sunt eferente simpatice directe, fara sinapsa in ggl. plexului -> spre medulosuprarenala (putine fibre directe la pancreas) Restul eferentelor, simpatice postganglioanare si parasimpatice preganglionare, ajung la viscere, pe seama plexurilor periarteriale din jurul ramurilor trunchiului celiac, AMS si renale. PLEX AORTIC - Plex lomboaortic / aorticoabominal-este o lama nervoasa densa, formata de fibre nervoase postganglioanre, cu origine mai ales in primii doi ggl. simpatici lombari. - Toate aceste fibre se concentreaza in jurul originii arterei mezenterice inferioare unde formeaza un plex periarterial, care ajunge pe seama ramurilor acesteia, la colon stang si ampula rectala.
aferente: 1. simpatice lombare aduse de plexul hipogastric superior (L3-L4) 2. simpatice sacrale cu origine in primii 2-3 ggl. sacrali 3. parasimpatice cu origine mielomerica (S2-S4 = centrul parasimpatic pelvin); aceste aferente ajung la plex pe seama nn. erigenti/erectori eferente: = fibre ce formeaza in jurul ramurilor aa. iliaca interna si rusinoasa interna plexul periarteriale cu destinatie viscerala: [destinatia este inclusiv in jurul aa. org. erectil] 1. plex vezical 2. plex prostatic 3. plex uterin 4. plex vaginal 5. plex rectal
anterioare vena cavaeste impartita in 5 subsegmente care de sus in jos sunt: 1.Segment subduodenopancreatic raport anterior direct cu artera genitala dreapta o Radacina mezenterului o Anse ileale in plan intraperitoneal 2. Segment retroduodenopancreatica raport cu duoden si cap pancreas in spatele acestui segment se gaseste fascia Treitz 3. Segment corespunzator orificiului epiploic raport anterior cu pediculul hepatic 4. Segment hepatic raport cu ficatul in santul ei 5. Segement suprahepatic scurt, primeste cele 3 vene hepatice AFLUENTI VCI sunt omonimi ramurilor aortei abdominale cu exceptia afluentiilor venei porte, care dupa pasajul hepatic duce sangele in VCI prin venele hepatice.
39. Anatomia functionala a ficatului. Implicatii clinice 40. Anatomia functionala a splinei. Implicatii clinice (pozitionarea organului fata de axul functional portal) 41. Anatomia functionala a pancreasului. Implicatii clinice 42. Anatomia functionala a cailor biliare. Implicatii clinice 43. Anatomia functionala a tubului digestiv. Implicatii clinice 44. Uterul si tubele uterine. Anatomie functionala si implicatii clinice 45. Anatomia functionala a organelor erectile. Implicatii clinice