Modulul 1: Introducere in interdisciplinaritate. Integrarea curriculara si curriculum-ul integrat.

Treptele integrarii curriculare T1: Introducere in interdisciplinaritate Studiu: Scoala de astazi pregateste oare copiii pentru societatea cunoasterii? De-a lungul timpului, progresul stiintelor a determinat intensificarea preocuparilor pentru regruparea domeniilor cunoasterii. Un element definitoriu in progresul cunoasterii il constituie abordarea interdisciplinara care a trasat de-a lungul timpului una dintre marile axe ale cunoasterii. L. DHainaut in lucrarea Programe de invatamant si educatie permanenta sustine ca: Se acorda mai multa importanta omului care merge decat drumului pe care il urmeaza. Astazi disciplinele sunt invadate de un gigantism care le inabusa, le abate de la rolul lor simplificator si le inchide in impasul hiperspecializarii. Inconvenientele tot mai evidente ale compartimentarii, necesitatea din ce in ce mai manifesta a unor perspective globale si contestarea unui devotement fata de obiect care face ca omul sa fie uitat, au dus treptat la conceperea si la promovarea a ceea ce s-a numit interdisciplinaritate. Abordarea interdisciplinara presupune dezvoltarea capacitatii de a transfera rapid si efficient, de a sintetiza si de a aplica cunostinte, deprinderi si competente accumulate prin studierea diverselor discipline, in vederea rezolvarii unor situatii problema. Scoala trebuie sa puna accentul pe formarea, la copii, a competentelor, precum si a atitudinilor transversale si transferabile. Cum trebuie pregatiti copiii in scoala, pentru a face fata cu success provocarilor lumii contemporane? L. Ciolan Dincolo de discipline: Succesul in viata personala, profesionala si sociala e dat tocmai de capacitatea de a iesi din cutia disciplinara, de capacitatea de a realiza conexiuni care sa conduca la rezolvarea eficienta a problemelor concrete. Interdisciplinaritatea: Intersectare a disciplinelor: Interdisciplinaritatea implica un anumit grad de integrare intre diferitele domenii ale cunoasterii. (G. Vaideanu, 1988). Este o forma de cooperare intre discipline stiintifice diferite, intre sertarele disciplinare. Punte intre discipline: In interdisciplinaritate, aparatele conceptual si metodologic ale mai multor discipline sunt utilizate in interconexiune, pentru a examina o tema sau o problema dar, mai ales, pentru a dezvolta competente integrate, transversal, cheie si interdisciplinare.

Definitii date de specialist conceptului de interdisciplinaritate Definitia1: Interdisciplinaritatea implica un anumit grad de integrare intre diferitele domenii ale cunoasterii si diferite abordari, ca si utilizarea unui limbaj comun, permitand schimburi de ordin conceptual si metodologic. (G. Vaideanu, 1988)

Definitia2: Interdisciplinaritatea este o forma a cooperarii intre discipline diferite cu privi re la o problematica a carei complexitate nu poate fi cuprinsa decat printr-o convergenta si o combinare prudent a mai multor puncte de vedere. (C. Cucos, 1996) Definita3: Interdisciplinaritatea este interactiunea existent intre doua sau mai multe discipline, care poate sa mearga de la simpla comunicare de idei pana la integrarea conceptelor fundamentale privind epistemologia, terminologia, metodologia, procedeele, datele si orientarea cercetarii. (OCED, 1972 in M. Manolescu, 2005) Aplicatie: De ce este importanta interdisciplinaritatea? Selecteaza varianta corecta! 1) Intrucat reprezinta o forma de coroborare a cunostintelor in cadrul unui domeniu al cunoasterii. Pentru ca reprezinta o forma de cooperare intre diferite discipline stiintifice. 2) Deoarece implica interconexiunea dintre doua sau mai multe discipline. Fiindca implica reformularea cunostintelor in cadrul unei discipline. 3) Pentru ca reprezinta exploatarea stiintifica a unui domeniu (obiect de studiu) omogen. Fiindca dezvolta competente integrate, transversale. Verificare: 1. Ce abordare este considerate definitorie in progresul cunoasterii si presupune o intersectare a diferitelor arii curiiculare? a. Interdisciplinaritatea b. Invatarea prin cooperare c. Intradisciplinaritatea 2. Ce reprezinta interdisciplinaritatea? a. Integrarea unor subdiscipline in cadrul unei discipline b. O forma de cooperare intre discipline stiintifice diferite c. Interactiunea existenta intre doua sau mai multe discipline d. Grad de integrare intre diferitele domenii ale cunoasterii 3. Identificati argumentele care sustin abordarea interdisciplinara! a. Urmareste dezvoltarea capacitatii de a transfera rapid si efficient, de a sintetiza si de a aplica cunostinte, deprinderi si competente accumulate prin studierea diverselor discipline, in vederea rezolvarii unor situatii problema b. Urmareste pregatirea copilului pentru a face fata cu success problemelor lumii contemporane c. Predarea si invatarea nu reflecta lumea reala d. Procesul instructive-educativ este centrat pe professor

T2: Integrarea curriculara si curriculumul integrat Studiu: Provocarile cu care elevii se vor confrunta in viata profesionala, sociala sau personala impun decizii care nu se regasesc in cadre disciplinare. Dimpotriva, ele au character integrat, iar rezolvarea lor impune corelatii rapide si semnificative, sinergie si actiune contextualizata. Pentru a-I sprijini in identificarea legaturilor intre ideile si procesele dintr-un singur domeniu, dar si a celor intre ideile si procesele din domenii diferite, precum si din lumea exterioara scolii, se impune realizarea unui curriculum integrat. In definirea conceptului de curriculum sunt abordate doua acceptiuni: In sens larg, curriculumul reprezinta ansamblul proceselor educative si al experientelor de invatare prin care trece elevul pe durata scolarizarii. In sens restrans, curriculumul cuprinde ansamblul acelor documente scolare in care se valorifica interdependentele dintre obiective, continuturi, metodologie si strategiile de evaluare.

La ce face referire conceptul de integrare? A integra: inseamna a pune in relatie, a coordona si a imbina parti separate intr-un intreg functional unitar si armonios. Integrarea in general: presupune actiunea de a face sa interrelationeze diferite elemente, cu scopul de a construe un intreg de nivel superior; rezultatul obtinut prin integrare este mai mult decat suma partilor. Integrare in sens restrans: intelegem procesul si rezultatul procesului prin care un element nou devine parte integranta a unui ansamblu existent. Integrare din perspectiva didactica: presupune asocierea diferitelor obiecte de studiu, din acelasi domeniu sau din domenii diferite, in una si aceeasi planificare a invatarii. Sinonime pentru integrare: fuziune, armonizare, incorporare, unificare, coeziune. Integrare la nivelul curriculumului: inseamna stabilire de relatii clare de convergenta intre cunostintele, capacitatile, competentele, aptitudinile si valorile care apartin unor discipline scolare distincte. Caracteristici ale curriculumului integrat: Combinarea si punerea in relatie a obiectelor de studiu Stabilirea de relatii intre concept, fenomene si procese din domenii diferite Corelarea rezultatelor invatarii cu situatiile din viata cotidiana Centrarea pe activitati integrate, de tipul proiectelor Principiile organizatoare ale curriculumului sunt unitatile tematice, conceptele sau problemele

Flexibilitatea in gestionarea timpului scolar si in gruparea elevilor Maximizeaza utilizarea timpului de invatare

Argument pentru sustinerea curriculumului integrat: Acopera rupturile dintre discipline; Asigura sinergia campurilor disciplinare, atat la nivelul cercetarii stintifice, cat si la nivelul curriculumului; Construieste structuri mentale dinamice si capabile sa sprijine deciziile cele mai bune; Initiaza rezolvarea de probleme.

Predare integrate: Este o strategie ce presupune schimbari nu numai in planul organizarii continuturilor, ci si in ambianta predarii si invatarii. Punctual de pornire in domeniul proiectarii si implementarii curriculumului il constituie elevul si experienta sa. Cadrul didactic va construe pentru fiecare elev un flexibil puzzle story de design instructional in concordanta cu stilurile de invatare ale elevilor si cu propriul stil de predare.

Predarea integrata caracteristici: predarea integrate are ca referinta nu o disciplina de studiu, ci o tematica unitara, comuna mai multor discipline. Aceasta se fundamenteaza pe doua sisteme de referinta: unitatea stiintei; procesul de invatare la copil. Argument pentru sustinerea predarii integrate: Angajeaza responsabil elevul in procesul invatarii; Incurajeaza comunicarea si intensificarea relatiilor interpersonal, prin valorificarea valentelor formative ale sarcinilor de invatare in grup; Transforma cadrul didactic din furnizor de informatii in factor de sprijin, mediator si facilitator; Intensifica relatiile dintre concepte, idei, practice si teme abordate in scoala si in afara ei.

Aplicatie: Asaza fiecare eticheta in spatiul corespunzator! 1) Curriculum integrat: combina si pune in relatie obiecte de studiu Predare integrata: angajeaza responsabil elevul in actul iinvatarii 2) Curriculum integrat: presupune corelarea rezultatelor invatarii cu situatiile din viata cotidiana Predare integrata: incurajarea comunicarii si a relatiilor interpersonale prin valorificarea valentelor formative ale sarcinilor de invatare in grup

3) Curriculum integrat: maximizeaza utilizarea timpului de invatare pentru imprumuturile dintr-o arie spre a fi tilizate ca support in alta Predare integrata: transforma cadrul didactic in factor de sprijin, mediator si facilitator si ii diminueaza functia de furnizor de informatii Verificare: 1. Ce presupune curriculumul integrat? a. Transpunerea logicii stiintifice in logica didactica b. Crearea de conexiuni intre cunostinte, deprinderi, atitudini, competente care apartin unor discipline diferite c. Ansamblul proceselor educative si experientelor de invatare prin care trece elevul pe durata scolarizarii 2. Care sunt caracteristicile curriculumului integrat? a. Stabilirea de relatii intre concept, fenomene si procese din domenii diferite b. Principiile organizatorice ale curriculumului sunt unitatile tematice, conceptele sau problemele c. Centrarea pe activitatea de transmitere a cunostintelor d. Corelarea rezultatelor invatarii cu situatiile din viata cotidiana e. Profesorul nu este modelator in activitatea instructive-educativa 3. Identificati conceptual corespunzator fiecarui enunt! Strategie ce presupune schimbari nu numai in planul organizarii continuturilor, cat si in ambianta predarii si invatarii Predare integrate Asocierea diferitelor obiecte de studiu, in acelasi domeniu sau din domenii diferite, in una si aceeasi planificare a invatarii Integrare Crearea unei situatii de instruire care sa ii determine pe cei ce invata sa actioneze in conformitate cu obiectivele educationale Design instructional Ansamblul acelor documente scolare in care se valorifica interdependentele dintre obiective, continuturi, metodologie si strategiile de evaluare. Curriculum.

T3: Treptele integrarii curriculare Studiu:

In abordarea integrate a curriculumului se disting mai multe trepte: - Monodisciplinaritatea - Multidisciplinaritatea - Pluridisciplinaritatea - Interdisciplinaritatea - Transdisciplinaritatea Monodisciplinaritatea / intradisciplinaritatea

Monodisciplinaritatea este centrata pe obiecte de studiu independente sip e specificitatea acestora. Aceasta presupune actiunea de a aborda un proiect sau de a rezolva o problema din perspective unei singure discipline. Avantaje: - Cresterea coerentei interne a disciplinei de studiu; - Cresterea relevantei predarii prin imbogatirea activitatilor de invatare si prin stimularea realizarii de legaturi intre continuturi; - Cresterea eficientei invatarii; - Schimbarea perceptiei celui care invata despre disciplina respectiva. Multidisciplinaritatea Multidisciplinaritatea presupune abordarea unei teme / problem din perspective mai multor discipline independente, fara a altera structura acestora. Avantaje: - Incurajeaza realizarea de planificari corelate, care presupun corelarea predarii continuturilor la diverse discipline; - Permite elevilor sa realizeze legaturi intre continuturile diverselor discipline; - Contribuie la o mai buna intelegere a unor teme / problem care nu pot fi lamurite integral in cadrul unei discipline. Pluridisciplinaritatea Pluridisciplinaritatea se refera la studierea unui obiect dintr-o disciplina, prin intermediul mai multor discipline deodata. In plan didactic ar insemna ca, spre exemplu, in lectia de istorie in care se prezinta figura lui Stefan cel Mare, se folosesc fragmente din creatii literare, precum si material care tin de educatie plastic, muzica, etc. Interdisciplinaritatea Interdisciplinaritatea promoveaza o viziune asupra cunoasterii si o abordare a curriculumului care aplica in mod constient metodologia si limbajul din mai multe discipline, pentru a examina o tema centrala, o problema. Avantaje: - Incurajarea pedagogiilor active si a metodologiilor participative (invatarea prin cooperare, invatarea pe baza de proiecte); - Permite colaborarea directa si lucrul in echipa intre specialistii mai multor discipline; - Contribuie la crearea unor structure mentale si actional-comportamentale flexibile si integrate, cu mare potential de transfer si adaptare. Transdisciplinaritatea Reprezinta gradul cel mai elevat si mai complex de integrare a curriculumului, mergand deseori pana la fusiune, care duce la aparitia unor noi campuri de investigatie, la proiecte integrate sau programe de cercetare ce valorizeaza o noua paradigma.

Avantaje: - Determina responsabilizarea elevilor in raport cu propria invatare; - Este centrata pe rezolvarea problemelor lumii reale pein mobilizarea cunostintelor si competentelor din diverse arii disciplinare. Aplicatie: Identifica avantajele fiecarui mijloc de abordare a continutului, asezand etichetele in dreptul notitei corespunzatoare! 1) Monodisciplinaritate creste eficienta invatarii; creste coerenta interna a disciplinei de studiu; Interdisciplinaritate implica invatarea prin cooperare, invatarea pe baza de proiecte; permite colaborarea directa si lucrul in echipa; 2) Multidisciplinaritatea realizeaza legaturi intre continuturile diverselor discipline; coreleaza predarea continuturilor la diverse discipline; Transdisciplinaritatea duce la aparitia unor noi campuri de investigatie, la proiecte integrate sau programe de cercetare ce valorizeaza o noua paradigma. Verificare: 1. Care sunt treptele integrarii curriculare? a. Intradisciplinaritate, multidisciplinaritate, pluridisciplinaritate, interdisciplinaritate, transdisciplinaritate b. Intradisciplinaritate, pluridisciplinaritate, multidisciplinaritate, interdisciplinaritate, integrare curriculara c. Intradisciplinaritate, monodisciplinaritate, multidisciplinaritate, interdisciplinaritate, predarea tematica 2. Care sunt avantajele abordarii multidisciplinare? a. Incurajarea colaborarii directe si a schimbului intre specialisti in diferite discipline. b. Stimuleaza realizarea de planificari correlate. c. Permite cresterea coerentei interne a disciplinei de studiu. d. Contribuie la o mai buna intelegere a unor teme care nu pot fi lamurite integral in cadrul strict al unei discipline. e. Faciliteaza realizarea de catre elevi a unor legaturi intre continuturile diverselor discipline. 3. Identificati avantajul specific al fiecarei abordari prezentate! Intradisciplinaritatea contrinuie la schimbarea perceptiei despre o disciplina. Interdisciplinaritatea incurajeaza invatarea prin cooperare si pe baza de proiecte. Multidisciplinaritatea permite elevilor sa realizeze legaturi intre continuturile diverselor discipline.

T4: Argumente psihopedagogice ale organizarii clasei pregatitoare

Studiu:

Problematica psihopedagogica a copilului aflat in trecerea de la gradinita la scoala este una de o reala importanta si cu profunde semnificatii asupra evolutiei educationale pe termen mediu si lung. Procesul educational accentueaza interactiunile intre latura cognitive, afectiv-reglatorie si fizica, cu efecte sinergice asupra personalitatii si a formarii identitatii de sine si a Eului. Activitatea didactica, desi se concentreaza pe component delimitate din punct de vedere educational si psihologic, influenteaza puternic intreg sistemul psihic, are rol formative complex asupra mecanismelor cognitive si asupra celorlalte procese si fenomene psihice. Prezentare generala a dezvoltarii scolarului mic La varsta de 6 ani, copilul se afla intr-o perioada de tranzitii pe multiple planuri: cognitive, afectiv, social. Astfel, varsta de 6 ani capata o dubla semnificatie: devine punct terminus pentru etapele anterioare, dar si moment de pornire spre noi nivele de dezvoltare a proceselor si mecanismelor psihice. Vigotski ne atrage atentia asupra conceptului de zona proximei dezvoltari; acest concept permite anticiparea unor dezvoltari, putand interveni educational activ in atingerea unor parametri corespunzatori etapei ulterioare de dezvoltare. Astfel, strategiile de actiune, modul de intelegere si activitatile educationale pot fi gandite fara constrangerile stadialitatilor respective. Anticiparea unor activitati pe care copilul le va face pe deplin in clasele I-IV este de natura sa faciliteze tranzitiile si sa sustina activ adaptarea copilului la mediul scolar. Concepte aflate in conexiune pentru a descrie dezvoltarea scolarului mic Dezvoltarea psihica: este un mecanism de formare de noi seturi de procese, insusiri, functii psihice, structure functionale care diferentiaza comportamentul ducand la o mai buna adaptare (P. Golu) Cresterea: cuprinde modificarile in lungime, greutate a tuturor segmentelor organismului. Este determinate in mod hotarator genetic, dar nu se neaga influenta mediului. Este intensa in copilarie si se diminueaza spre finele adolescentei. Invatarea: este orice modificare produsa in structura de personalitate si / sau in comportamentul unei persoane, care apare ca urmare a unei experiente personale si care duce la o mai buna adaptare la mediu. Maturizarea: este un process de modificari calitative, relativ permanente, de natura fizica, cognitive, emotional pe care le parcurge persoana, ca urmare a cresterii normale si prin care se realizeaza atingerea unui grad de dezvoltare completa. Dezvoltarea psihica a scolarului mic Cum putem descrie dezvoltarea psihica a scolarului mic? Dezvoltarea psihica a scolarului mic are caracter progresiv?

Are caracter progresiv exprimat prin: - Modificari cantitative ale dezvoltarii psihice (largirea campului perceptive, imbogatirea vocabularului, cresterea volumului memoriei); - Schimbari in proportii (schimbarea raportului intre activitatea gandirii concrete si a gandirii abstracte, intre memoria mecanica si memoria logica); - Disparitia unor forme vechi (limbajul infantile, gandirea situationala) si aparitia unor noi forme (gandirea abstracta, atentia voluntara, memoria voluntara, imaginatia creatoare, sentimente superioare). Dezvoltarea psihica a scolarului mic este rezultatul unor acumulari cantitative? Este rezultatul unor acumulari cantitative, are perioade de imensa dezvoltare, adevarate pante care alterneaza cu perioade de echilibru, de dezvoltare lenta sau stagnare, acumulari graduale ducand, cu timpul, la schimbari calitative. Dezvolarea psihica a scolarului mic formeaza procese, conduite, trasaturi psihice? Procese, conduite, trasaturi psihice care se formeaza relative timpuriu, se dezvolta intens in copilarie si apoi intreaga viata: conduitele verbale, motorii, de manuire, etc. Stadiile dezvoltarii psihice Stadiile de dezvoltare psihica sunt momente ale dezvoltarii caracterizate printr-un ansamblu de trasaturi coerente si structurate care constituie o mentalitate tipica si consistent, dar trecatoare (P. Osterrieth). Stadiile de dezvoltare psihica: - Au o succesiune in timp, neputand fi inversate intre ele. - Au un character integrator; structurile anterioare se integreaza in cele superioare. - Dispun de moment preparatorii, de inchegare si de definitivare. - Reprezinta o modalitate de echilibrare relative a proceselor, insusirilor si structurilor psihice. - Au o durata ce poate varia de la un individ la altul; ordinea succesiunii ramane insa aceeasi. Strategii de escaladare a unor dificultati posibile Un reper fundamental pentru cadrele didactice din invatamantul primar este eliminarea unor bariere atitudinale cu semnificatie psihologica puternica asupra desfasurarii ulterioare a activitatii educationale: - Continuitatea metodica a cadrului didactic atat in pregatirea pentru clasa I, cat si de la clasele I-IV pentru a favoriza la copil schimbari minore privind stilul educational adoptat; - Familiarizarea in timp cu sala de clasa si chiar cu cladirea scolii, ceea ce solicita copilul la mai putine adaptari ulterioare; - Atitudinea unor adulti care il influenteaza pe copil prin lasa ca ajungi tu la scoala isi pierde din semnificatie, deoarece copilul este deja la scoala, vede cum se petrec lucrurile, iar posibilul bau-bau al scolii nu se mai justifica; continuitatea temporala, fizica si administrativa intre clasa pregatitoare si clasa I facilitand si continuitatea psihologica si educationala;

Pastrarea elementelor de joc atat in clasa pregatitoare, cat si in clasa I (in proportii diferute, fireste) pune bazele unei tranzitii facile; este mai mult decat evident ca desi se afla in cladirea scolii, chiar in sala de clasa, copilul se va juca si va invata fundamental prin joc; Organizarea fizica a salii de clasa va trebui sa se adapteze, asa cum se intampla si acum, profesorul pentru invatamantul primar aducand materiale didactice si renuntand la altele de la o clasa la alta; astfel se vor intampla lucrurile si in cazul clasei pregatitoare, aceasta fiind organizata dupa principiile unei libertati in joc si activitate, solicitand mai multe material intuitive si o mai slaba restrictie a miscarii; Eventualele dificultati pe care le poate intampinacopilul in clasa pregatitoare isi pot regasi cu mai multa usurinta ameliorarea prin observarea directa a evolutiei si progresului pe care il face copilul, asigurand, astfel, evidentierea potentialului de dezvoltare.

Aplicatie: Ce credeti ca a folosit invatatoarea lui Codrut? Trageti variantele corecte in ruccsacul lui! - Predare cu elemente de joc - Organizarea atractiva a salii de clasa - Mustrarea copilului - Discutii cu parintii, pentru a afla informatii pretioase despre copii - Observarea atenta a copilului - Scutirea copilului de la activitatile de invatare Verificare: 1. Bifati afirmatiile corecte, corespunzatoare caracteristicilor stadiilor dezvoltarii psihice! a. Nu dispun de moment preparatorii, de inchegare si definitivare. b. Au un cracter integrator, structurile anterioare se integreaza in cele superioare, devenind o premise pentru ele. c. Reprezinta o modalitate de echilibrare relative a proceselor, insusirilor si structurilor psihice. d. Au o succesiune in timp si nu pot fi inversate intre ele. e. Durata stadiilor poate varia de la un individ la altul, ordinea succesiunii ramanand insa aceeasi. 2. La varsta de 6 ani copilul se afla intr-o perioada de tranzitii pe multiple planuri: cognitive, afectiv si social. Vigotski atrage atentia asupra conceptului zona proximei dexvoltari. Bifati afirmatia corecta, referitoare la acest concept! a. Strategiile educationale nu pot fi gandite fara constrangerile stadialitatilor respective. b. Dezvoltarea nu poate fi anticipata si nu se poate interveni educational-activ in atingerea unor parametri corespunzatori etapei ulterioare de dezvoltare. c. Anticiparea activitatilor pe care copilul le va face pe deplin in clasele I-IV faciliteaza tranzitiile si sustin adaptarea copilului la mediul scolar.

3. Bifati afirmatiile corespunzatoare strategiilor educationale ce pot inlatura barierele atitudinale cu semnificatie psihologica puternica asupra desfasurarii activitatii la clasa pregatitoare! a. Dificultatile pe care copiii le pot intampina in clasa pregatitoare isi regasesc mai usor ameliorarea prin observarea directa a progresului pe care il face copilul. b. Adaptarea organizarii fizice a salii de clasa nu reprezinta un factor essential pentru respectarea principiilor libertatii in joc si activitate. c. Familiarizarea din timp a copiilor cu sala de clasa, cu cladirea scolii atenueaza gradul de solicitare la adaptarile ulterioare. d. Continuitatea temporal, fizica si administrative intre clasa pregatitoare si clasa I faciliteaza si continuitatea psihologica si educational.

T5: Tabloul psihopedagogic al scolarului mic, la inceputul clasei pregatitoare Studiu:

Formarea si dezvoltarea competentelor specific domeniului cognitive pentru varsta de 6-7 ani, este un process complex ce presupune organizarea de catre professor a unor situatii de predare, invatare si evaluare sistematice, in stransa interdependent cu particularitatile de varsta si individuale ale elevului. Astfel, proiectarea ofertei de formare specifica domeniului cognitive si alegerea metodelor si instrumentelor de evaluare a elevului din clasa pregatitoare trebuie sa ia in considerare faptul ca activitatea intelectuala a acestuia este dominate de o puternica solicitare perceptive-vizuala si auditiva, secondata de o activitate tactile-motorie a mainii angajate in scrierea elementelor grafice ale cifrelor. Domeniul dezvoltarii cognitive a fost definit in termenii abilitatii copilului de a intelege relatiile dintre obiecte, fenomene, evenimente si persoane, dincolo de caracteristicile lor fizice. Sunt incluse abilitati de gandire logica, rezolvare de problem simple si situatii problematice, cunostinte elementare matematice, precum si cele referitoare la lume si mediul inconjurator, ale elevului din clasa pregatitoare. In cadrul lectiilor ce apartin acestui domeniu de dezvoltare, elevul va putea exersa abilitati si competente privind capacitatea de explorare, de concepere si de realizare de experiente, de utilizare in conditii de securitate diferite a unor instrumente sau echipamente, de inregistrare si de verbalizare a rezultatelor observatiilor stiintifice. Tabloul dezvoltarii cognitive specific varstei de 6-7 ani Gandirea este concret intuitive. Elevul rationeaza prin analogii immediate, in contextual actiunilor practice cu obiectele. Astfel, intre reprezentarile din plan mental si planul situational exista o legatura directa. Tinand seama de particularitatile de varsta si individuale, profesorul poate crea insa si situatii de invatare prin care actiunile directe cu obiectele sa fie inlocuite cu altele simbolice (lucrurile pot fi schematizate prin desen, iar cuvantul devine mijloc integrator). Concretul imediat nu este deposit decat din aproape in aproape, cu extinderi limitate si asociatii locale.

Perceptia lucrurilor este globala, sunt mai puternice deosebirile decat asemanarile; este perceput intregul inca nedescompus. Citirea si scrierea implica o serie de probleme de perceptie spatial legate de marimea si particularitatile specific ale cifrelor si elementelor grafice componente ale acestora. Pentru elevii din clasa pregatitoare, prezinta o importanta deosebita lungimea randurilor, densitatea acestora in pagina, marimea cifrelor etc.. Profesorul va respecta aceste cerinte si conditii grafice in alcatuirea materialelor didactice si a intrumentelor de evaluare prezentate in cadrul lectiilor. - Reprezentarile sunt clare, diferentiate, incadrate intr-un sistem mai larg de imagini. Comparatia reuseste pe contraste mari. - Dezvoltarea limbajului permite elevului sa efectueze operatii in plan mental, sa verbalizeze actiuni pe care le-a savarsit in plan concret, obiectual. - Apare ideea de invariant a cantitatii, a masei si a volumului. - Puterea de deductie imediata este redusa. - Concretul imediat nu este depasit decat din aproape in aproape, cu extinderi limitate si asociatii locale. Imaginatia. Pana la varsta scolaritatii mici intalnim o adevarata explozie a procesului imaginative, explozie intretinuta in special in cadrul jocurilor. Continuum-ul de cunoastere prezent-viitor, ca si relatiile puternic asimetrice intre imaginative si gandire (dominant fiind in imaginatie), asigura o anumita libertate si dezinvoltura in a concepe relatii, semnificatii si continuturi despre posibil, despre viitor. In timpul jocului are loc o imbinare a imaginatiei creatoare cu cea reproductive. Imaginatia reproductive este foarte ampla, diversa si subiectiva, conducandu-l pe copil catre cai proprii de intelegere fara a asigura, inca, o calitate superioara de cunoastere. Imaginatia devine mai active si mai intentional, creste activitatea de prelucrare a reprezentarilor. Imaginatia este stimulate de joc, de activitatile obligatorii si liber-creative, de indrumare a imaginatiei reproductive, dar nu si creatoare. Vigotski constata ca imaginatia prescolarilor este foarte variata si foarte bogata, copilul proiectand dorintele lui dincolo de ceea ce este real, accentuand subiectivul, individualul. Creativitatea. Fiind o dimensiune a personalitatii atat de complexa, factori extreme de diversi ca natura, structura si valoare actioneaza asupra individului pentru a genera contextual propice functionarii creativitatii: - Factori interni-structurali; - Factori exterior-conjuncturali; - Factori psihosociali; - Factori socio-educationali. Recomandari - Propuneti copiilor sa inlocuiasca unele personaje din povesti, filme cu desene animate sis a presupuna ce s-ar produce. Incurajati ideile si actiunile noi ale copiilor. - Incurajati copiii sa utilizeze cele insusite in situatii noi: sa formeze obiecte variate din formele geometrice cunoscute, sa utilizeze actiuni de aplicatie si modelare in jocul liber,

sa compuna un cantecel pentru versurile memorizate, sa transfere material dintr-un centru intr-altul pentru a imbogati produsul final. Propuneti copiilor sarcini noi (organizarea unei sarbatori pentru cineva, amenajarea salii de grup) si solicitati-le idei, solutii; Demonstrati copiilor cum pot fi combinate diferite actiuni, elemente si obtinute obiecte interesante; propuneti copiilor sa incerce; Reflectati impreuna cu copiii despre cum pot fi folosite cutiile de carton sau alte deseuri, pentru a fi valorificate; cu ce poate fi inlocuita o vaza, un support sau alte obiecte de care au mare nevoie, utilizand materialele de care dispun. Valorificati jocuri in care regulile interzic comunicarea verbal, propunandu-le copiilor sa utilizeze cantul, desenul, dansul, miscarea.

Dezvoltarea limbajului si comunicarii Factori ce influenteaza dezvoltarea limbajului: - Mediul in care traieste copilul - Limbajul celor din mediul inconjurator - Grupul de prieteni - Preocuparea profesorului - Preocuparea familiei - Potentialul genetic mostenit Caracteristici generale: Ajuta copilul sa-si exprime idei, sentimente, nevoi, trairi si ii sprijina sa se cunoasca pe sine sip e altii; - Inregistreaza un nivel de dezvoltare important in jurul varstei de 6 ani, incat la sfarsitul ciclului primar, un copil dezvoltat normal, ar trebui sa stapaneasca cca. 5000 de cuvinte, din care 1500-1600 sa faca parte din vocabularul activ; - Clasa pregatitoare are un rol important in formarea si dezvoltarea limbajului, deoarece asigura conditiile necesare pentru ca fiecare copil sa abordeze invatarea cu sanse sporite; - La 6 ani copilul este atras de basme, povesti si povestiri cu actiuni liniare, clare, attractive, cu dimensiuni potrivite varstei si cu un numar mic de personaje. Ei pot red ape fragmente sau in intregime continutul acestor texte, pot face aprecieri cu privire la comportamentul unor personaje. - De la aceasta varsta inteleg poezia ca fiind accesibila si incep sa traiasca emotii si sentimente generate de textul lyric in versuri. Memorarea versurilor se poate realiza pe fragmente formate din 5-7 cuvinte. - Prin literature copilul incepe sa-si formeze un limbaj interior. Incearca sa imite personaje din textele literare si se produce in mintea lui o lume a rolurilor. Poate sa asculte de mai multe ori aceleasi texte. Folosesc des diminutivele, mai ales in discutiile cu cei mai mici sau cu papusile, si sunt sensibili cand profesorul foloseste diminutivele in dialogurile cu ei. - Tot la aceasta varsta realizeaza constructii de cuvinte: painarie pentru magazinul de paine; urlator pentru copilul care plange; sufletos in loc de cu suflet, etc. Scoaterea din exprimare a acestor cuvinte se face usor si fara masuri coercitive. - Monologul este intalnit la copii in special cand realizeaza o activitate in mod independent, scriere, desen, etc. Acest monolog cuprinde, in general, explicatiile date de

professor cu privire la realizarea sarcinii. In acest caz intervine cu tact, deoarece copilul procedeaza asa ca sa-si reaminteasca regulile folosind si analizatorul auditiv. In urmarirea exprimarii copilului se acorda o atentie deosebita acordului atributului cu substantivul, acordului intre persoana timp si folosirii corecte a adverbelor de timp: azi, ieri, maine. La 6 ani copilul foloseste cu mai multa siguranta persoana I si comunica ceva despre el, se interiorizeaza, doreste sa comunice cu cei mici si cu altii. Orizontul lui se largeste, vorbirea este mai sigura, poate sa asculte si doreste sa fie ascultat.

Dezvoltarea socio-emotionala In conditii optime, copiii isi insusesc in perioada prescolaritatii, in gradinita, competente sociale si emotionale de baza, ceea ce le permite sa stabileasca sis a mentina prima lor prietenie si sa se inteleaga bine in calitate de membri ai comunitatii lor, de la egal la egal. Trecerea copilului de la mediul familial, de la gradinita, direct la scoala, este traita intr-un mod dramatic de acesta. Copilul trebuie sa invete sa stea in banca, sa raspunda cand este intrebat, sa se supuna autoritatii, sa respecte regulile si cerintele specificemediului scolar. Relatia cu profesorul este diferita de cea cu parintii sau de cea cu educatoarea. Activitatea scolara declanseaza numeroase stari de singuratate, teama de a nu fi placut de colegi, de professor, etc. De aceea, aceasta trecere este perceputa de catre copil ca un avertisment stresant, ce-I poate afecta dezvoltarea emotionala. Introducerea clasei pregatitoare are ca scop tocmai pregatirea acestuia pentru schimbarile ce le presupune mediul scolar. Dupa psihologul francez H. Dupont, copilul de 6 ani apartine stadiului interpersonal cand relatiile incep sa fie concentrate pe prieteni, simte coeziunea grupului, coopereaza cu colegii, cu ceilalti parteneri de joc. Conflictele cu adultii sunt mult mai rare, acestea putand fi lamurite prin comunicare, prin discutii. Dezvoltare emotionala Caracteristici la varsta de 6-7 ani: - Afectivitatea este relativ instabila; - Identifica si denumeste majoritatea emotiilor; - Sunt interesati si inteleg emotiile celorlalti, intrucat la aceasta varsta se dezvolta empatia; - Identifica emotiile, nu numai dupa expresia facial, ci raportandu-se si la context, la situatie; - Stabilesc cauzele emotiilor, transmit verbal si nonverbal mesajele affective; - Apar tendinte de pendulare intre supunere si dominare, impulsivitate si control; - Isi elaboreaza propriile reguli de reglaj emotional in diverse situatii de joc, de interactiuni sociale; apreciaza prietenii de aceeasi varsta cu ei, insa nu renunta la sprijinul adultilor in situatii de ghidaj emotional; - Pot aparea o serie de tulburari emotionale, cum ar fi minciuna, furtul, sfidarea regulilor; - Isi exprima furia in cadrul jocurilor, supararea, nelinistile; - Traieste intens lauda, critica; - Incepe sa-si interiorizeze gandurile, emotiile, sperantele; - Folosesc cuvinte pentru exprimarea dorintelor.

Caracteristici ale copiilor ce fac proba unor competente emotionale: - Isi exprima sentimentele in cadrul jocurilor collective; - Manifesta gelozie in relatiile cu fratii; - Traiesc intens atat lauda, cat si critica; - Au sentimente de vinovatie pentru actiunile personale; - Isi alege prieteni de aceeasi varsta cu el, dupa interese commune, personalitate, support; - Acorda o mare importanta grupului de prieteni; - Intra in competitive cu ceilalti copii pentru a ocupa pozitia de lider in cadrul grupului; - Creste interesul de a se juca cu alti copii si imparte jucariile cu acestia; - Reuseste sa colaboreze in cadrul unui grup pentru indeplinirea unei sarcini, rezolvarea unei probleme; - Jocul este mai bine organizat, iar regulile acestuia sunt respectate mai riguros; - Isi manifesta gelozia in relatiile cu fratii; - Isi poate asuma responsabilitatea pentru indeplinirea unor sarcini simple; - Dialogheaza intens cu ceilalti copii, putand avea o conversatie de durata mai lunga. Caracteristici specifice pentru recunoasterea comportamentului social al copilului: - Discuta cu alti copii, pune intrebari si raspunde la intrebari; - Ii plac jocurile collective si se bucura de reusitele proprii; - Colaboreaza cu ceilalti copii pentru rezolvarea unor sarcini; - Apar relatii conflictuale cu ceilalti copii atunci cand sunt inculcate regulile invatate. Este importanta incurajarea copiilor in initierea si intretinerea relatiilor sociale, doarece copilul cu competente sociale se adapteaza mai bine situatiilor cu care se confrunta in viata. Acceptarea de catre ceilalti copii devine foarte important ape parcursul anilor de scoala. Acceptarea sau respingerea sociala au repercursiuni asupra dezvoltarii tuturor atributelor psihologice ale copilului, in special asupra intrederii in sine. Inteligenta emotionala: - Copiii percep corect emotiile celorlalti si reusesc sa isi exprime propriile emotii; - Inteleg cauzele si consecintele emotiilor; - Folosesc emotii pentru a transmite ganduri sau mesaje; - Folosesc emotiile intr-un mod constructiv, apreciind reactiile posibile si alegandu-le pe cele care au la baza emotii pozitive. Inteligenta emotional este in directa legatura cu mentinerea relatiilor de prietenie, cu evitarea comportamentelor de risc in adolescent si cu succesul in cariera. Cu toate ca unii copii au mai putin dezvoltate aceste abilitati sociale, este necesar ca acestia sa fie sprijiniti in mod adecvat pentru a dobandi competentele emotionale necesare. Dezvoltarea fizica si motrica Repere pentru o dezvoltare adecvata in planurile fizic si motric: - Cresc in inaltime si in greutate; - Procesul de osificare este in plin progress, in timp ce masa muscular este slab dezvoltata. In conditiile adoptarii unei posture incorecte in ortostatism sau in banca, aceste particularitati creeaza premise pentru instalarea unor atitudini fizice deficiente.

Muschii mici ai mainii, care vor fi foarte mult solicitati in criere, nu sunt inca sufficient dezvoltati, coordonarea miscarilor facandu-se greu, cu eforturi; Dezvoltarea aparatului cardio-vascular si respirator creeaza conditii motrice variate, care trebuie insa dozate adecvat capacitatii de effort a acestuia. Modul in care copilul raspunde acestor solicitari constituie o importanta sursa de informatii privind potentialul de adaptare la sarcini cotidiene si scolare; In ceea ce priveste dezvoltarea motrica a copilului la varsta de 6 ani, acesta se afla in stadiul de maturizare a miscarilor fundamentale, faza in care se formeaza si consolideaza deprinderile locomotorii (mers, alergare, saritura, catarare, trecere peste obstacole, etc.), de manevrare (aruncare, prindere, lovire, voleibalare, respingere, rulare, azvarlire).

Dezvoltarea capacitatilor si atitudinilor de invatare Domeniul Dezvoltarea capacitatilor si atitudinilor in invatare surprinde specificul raportarii elevului la experientele de invatare, atat in ceea ce priveste modul personal de initiere, de angajare si de mentinere in interactiunile formative, cat si in ceea ce priveste setul de instrumente pentru o analiza critica, evaluative si autoevaluativa a acestor interactiuni. Cum se raporteaza elevul de clasa pregatitoare la experintele de invatare? Este bucuros. Copilul trebuie sa gaseasca in scoala resprect pentru munca sa si pentru persoana sa; scoala trebuie sa se straduiasca sa fie o comunitate sociala vie care asigura securitate si care genereaza dorinta si vointa de a invata. Fiecare elev are dreptul de a se dezvolta in scoala, de a simti bucuria cresterii si de a experimenta satisfactia generate de realizarea progresului si de depasirea obstacolelor. Pentru copiii cu varste de pana la 7 ani, procesul de invatare nu are un character liniar, ci mai curand unul ciclic. Astfel, orice progress vizibil poate sa fie precedat de un mic regres. Are ritm propriu. Fiecare copil are un anumit nivel de dezvoltare, un anumit ritm de dezvoltare si un anumitt stil cognitive. La gradinita, conteaza foarte mult compatibilitatea dintre stilul de predare al educatorului si cel de invatare al copilului. In functie de tipul dominant de analizator, copiii pot fi: auditivi-secventiali, vizuali-spatiali sau chinestezici. Daca mai adaugam si faptul ca inteligenta poate fi si ea de mai multe feluri (logico-matematica, spatial, lingvistica, muzicala, psihomotorie, interpersonal sau intrapersonala), atunci tabloul pare a fi mult mai complex (Munteanu, 2009). Este competent. Copiii trebuie sa demonstreze competent atat de natura academica precum si in atitudinea lor fata de mediul de invatare. Achizitia acestor competente este un process de dezvoltare care insoteste individual de-a lungul intregii vieti. Profesorii si adultii trebuie sa-I ajute pe copii sa simta succesul prin sustinerea si intelegerea diferentelor individuale, prin a le permite acestora sa exploreze lumea intr-un mediu sigur si protective si prin sporirea curiozitatii si a cunoasterii lumii in care traiesc. Este unic.

Strategiile adoptate pentru educatia copiilor de 6-7 ani promoveaza o educatie individualizata, cu accentuate valente formative, in functie de ritmul propriu de dezvoltare al fiecarui copil, de cerintele, capacitatile si nevoile sale, in parteneriat cu familia, scoala si alte institutii sociale. Component ale motivatiei realizarilor din mediul scolar Conform studiului lui Ausubel si Robinson (1981), motivatia realizarilor din mediul scolar are cel putin trei componente: impulsul cognitive, afirmarea puternica a eului (autointarirea/ autodezvoltarea) si nevoia de afiliere. Motivatia realizarilor din mediul scolar - Prima component exprima nevoia de a sti, de a intelege informatiile presupuse de sarcina de invatare, de a stapani cunostintele, de a formula, reformula si rezolva probleme. - A doua component este legata de dorinta de amplificare a propriului prestigiu si a statusului personal, pe baza aprobarilor primate in special din partea profesorilor; ea se asociaza cu sentimente de respect de sine si acceptabilitate. - Trebuinta de afiliere (a treia componenta) se nutreste tot din aprobarile celorlalti, dar satisface necesitatea identificarii in sens de dependent cu persoane adulte valorizate. Abilitatile metacognitive Incep sa se dezvolte in jurul varstei de 5-7 ani, copiii devin tot mai capabili sa exercite controlul executive in timpul invatarii, sa aprecieze daca au inteles instructiunile, sau cat si cum a invatat, sa-si monitorizeze sis a-si directioneze atentia si strategiile de invatare (Woofolk, 1998 in Negovan 2007, p. 137) Continutul invatarii sociale are in vedere mai ales achizitionarea de experiente socio-umane cum ar fi: conceptii, stiluri si moduri de viata, norme si traditii socio-culturale, strategii de adaptare si organizare si, in al doilea rand, achizitionarea de cunostinte stiintifice. Curiozitatea Este nevoia de a sti, dorinta de a cunoaste in amanunt ceva nous au neobisnuit. In cazul copiilor, curiozitatea le dezvolta dorinta de a explora lumea. Dorinta de a explora lumea trebuie incurajata. Curiozitatea copilului este marturia viabilitatii sale, a faptului ca este sanatos, cu pofta de viata. Este adevarat ca toate cautarile lui implica si riscuri; noi ii vom crea conditii, indepartand din calea lui obiectele periculoase sau obiectele la care tinem si pe care nu vrem sa le pierdem. Sa-I lasam pe copii sa-si assume riscuri pe masura puterilor lor. Si, bineinteles, supravegheati din umbra, sa-I lasam sa se descurce singuri de mici, in situatii care sa nu le depaseasca puterea, in raport cu varsta. Astfel, ei descopera noi centre de interes. Numai asa ii vom ajuta sa capete intredere in ei si sa-si formeze o prsonalitate puternica. Initiativa A recunoaste si a face ceea ce trebuie facut inainte de a ise cere sa faca acest lucru. Initiative este o calitate cheie care trebuie sa fie formata copiilor, daca vrem ca acestia sa-si gestioneze viata in mod independent, daca dorim ca ei sa experimenteze suscesul pe durata intregii vieti. Initiative reprezinta abilitatea de a incepe si continua planificat, manifestarea vointei de a face primul pas, actul preluarii conducerii.

Semnifica asumarea responsabilitatii pentru o sarcina care necesita realizarea, chiar daca aceasta nu i-a fost in mod necesar atribuita. Inseamna asumarea proprietatii in rezolvarea unui proiect comun (de grup). Recomandari pentru cadrele didactice Stimularea curiozitatii: - Puneti intrebari deschise copiilor pentru a le stimuli interesul si curiozitatea. Creati centre de activitate in sala de grup care, prin materialele expuse, stimuleaza curiozitatea copiilor. - Extindeti activitatile si jocurile copiilor, adaugand informatii noi, materiale noi, personaje noi. - Discutati cu copiii despre interesele lor, despre calitati, capacitati, opinii, despre propriul viitor. - Prevedeti timp si ocazii pentru copii sa exploreze mediul mai larg al comunitatii (excursii in diverse institutii publice: biblioteca, policlinica, medicina, primarie, cinematograf, scoala, etc.). - Implicati parintii, recomandati-le sa raspunda nevoii copiilor de a cunoaste, sa discute cu ei la diverse teme, sa-I intrebe despre planurile si interesele lor. - Puneti la dispozitia copiilor material: fotografii, carti illustrate, decupaje, faceti prezentarea lor, pentru a sti sa le valorifice. - Discutati cu copiii despre surse diverse de informative, despre noua tehnologie; create ocazii pentru a le aplica. - Incurajati intrebarile copiilor si recomandati-le si parintilor sa le incurajeze pe acestea. Raspundeti dorintelor lor de cunoastere, de explorare, punandu-le la dispozitie carti, material, echipamente, jocuri, context diferite (in sala de grupa, in afara salii, in parcuri, in comunitate, vizite, etc.). Stimularea intereselor elevilor - Oferiti copiilor posibilitatea de a lucra in grupuri mici si in perechi in cadrul activitatilor. - Acordati timp in fiecare zi pentru jocul liber al copilului, cand acesta initiaza interactiuni si teme de joc. - Stimulate initiative copiilor prin acordarea oportunitatilor de manifestare a initiative: copiii sunt solicitati sa propuna ocupatii, subiecte de discutie, subiecte pentru activitatile artistice, jocuri. - Oferiti copiilor posibilitatea de a-si alege activitatea, de a-si alege partenerii. Sustineti initiativele care vin din partea copilului. - Infiintati un coltisor al propunerilor, al initiativelor copiilor. - Puneti la dispozitie material, carti care sa incurajeze copiii sa lucreze in perechi sau grupuri mici pentru a rasfoi carti, a asculta ceva impreuna. - Oferiti iluctrate, enciclopedii pentru copii, material care sa stimuleze copiii sa initieze activitati de confectionare a unor suporturi de carti, hainute pentru papusi, etc. Cultivarea perseverentei

Oferitile copiilor o mare varietate de sarcini care sa raspunda intereselor lor. Dati-le posibilitatea de a alege sarcinile. Ajutati-I sa finiseze actiunile si apreciati efortul lor de a le duce la bun sfarsit. Antrenati capacitatea copiilor de concentrare prin oferirea de sarcini dozate. Motivate copilul sa finiseze, insistand asupra reusitelor in pasii realizati si amintindu-le despre rezultatul pe care il vor avea. Incurajati copiii, propunandu-le, in caz de necessitate, sa inainteze cu pasi mici catre finisare. Oferiti copiilor ajutor pentru a-si solution problemele si pentru a-si mentine increderea in fortele proprii. Discutati individual sau in grup sarcina; examinati alte posibilitati de abordare si propuneti copilului sa revina la ea. Indemnati copilul sa reflecteze asupra sarcinii sis a revina. Propuneti copiilor sa isi aleaga o activitate dorita si sa-si elaboreze un plan de realizare a acesteia (se pun intrebari: si ce vei face? De ce ai avea nevoie? Ce vei face mai intai? Si apoi? Crezi ca ai tot ce iti trebuie? Ai timp suficient?).

Aplicatie Asaza deasupra fiecarei notite eticheta corespunzatoare: Gandire concret intuitive Reprezentari clare Putere de deductive > dezvoltare cognitiva Imaginative creatoare si reproductive Creativitate bogata Acorda importanta grupului de prieteni Isi asuma responsabilitati simple Apar relatii conflictuale intre el si ceilalti Colaboreaza

> dezvoltarea sociala

Afectivitate relative instabila Se dezvolta empatia Recunoaste cauza emotiei > dezvoltarea emotionala Recunoaste emotiile dupa expresia faciala Nevoia de a sti Dorinta de amplificare a prestigiului personal Nevoia de afiliere

> componente ale motivatiei

Verificare 1. Alegeti afirmatiile corecte, corespunzatoare caracteristicilor de baza ale dezvoltarii cognitive specific varstei de 6-7 ani! a. Reprezentarile sunt confuse, nediferentiate

b. Dezvoltarea limbajului permite copilului sa efectueze operatii in plan mental, sa verbalizeze actiuni savarsite in plan concret, obiectual c. Perceptia lucrurilor este globala, deosebirile fiind mai puternice decat asemanarile d. Gandirea este concret-intuitiva, copilul rationand prin analogii immediate, in contextul actiunilor practice cu obiectele e. Apare ideea de invariant a cantitatii, a masei si a volumului. 2. Conform studiului lui Ausubel si Robinson, motivatia realizarilor din mediul scolar are cel putin trei componente. Uniti fiecare concept cu afirmatia corecta, corespunzatoare descrierii sale! Exprimarea nevoii de a sti, de a intelege informatiile presupuse de sarcina de invatare > impulsul cognitive Dorinta e amplificare a propriului prestigiu si a statusului personal in mediul scolar > autodezvoltarea Satisface necesitatea identificarii in sens de dependent cu persoane adulte valorizate > nevoia de afiliere 3. Alegeti afirmatiile corespunzatoare strategiilor educationale care stimuleaza interesele si curiozitatea copiilor de 6-7 ani! a. Extinderea permanenta a sferei de activitate si joc pentru copii, prin adaugarea de material si personaje noi b. Crearea unor centre de activitate variata in sala de clasa, tinand seama de propunerile copiilor c. Prezentarea unor material audio-vizuale diverse si incurajarea copiilor catre valorificarea lor in alte activitati d. Dirijarea de catre professor a posibilitatilor de alegere a activitatilor si a partenerilor de grup e. Adresarea unor intrebari deschise copiilor in cadrul discutiilor zilnice despre interesele si preocuparile lor.

T6: Practici educationale adaptate invatarii scolarului mic

Recomandari Ce continut sa folosim? - Este necesara adaptarea continutului predate la nivelul de intelegere al copilului. Este cel mai bine sa se ofere probleme putin deasupra nivelului lor actual de intelegere. - Copiii invata mai bine daca li se ofera posibilitatea sa repete noile concepte prin aplicarea acestora in diferite situatii, sarcini, sau prin relationarea cu cunostintele anterioare. Ce strategii alegem? - Este recomandat sa se ofere strategii alternative de rezolvare a unei probleme, precum si sa fie incurajata inventarea sau descoperirea de catre copii a unor solutii proprii.

De mai multe ori copiii folosesc o strategie fara sa o inteleaga, astfel ca este necesar sa li se explice sis a li se solicite sa explice la randul lor: de ce este corecta sau gresita o anumita strategie, care sunt principiile care stau la baza procedurii. Uneori copiii nu reuesc sa isi insuseasca anumite continuturi din cauza ca nu au strategii eficiente de invatare, astfel ca este necesar sa li se propuna noi modalitati de invatare.

Ce exemplificari folosim? - Pentru explicarea conceptelor este bines a se utilizeze exemple concrete, care sa presupuna implicarea active a copilului. - Utilizarea de exemple variate, organizarea informatiei in diferite moduri, testarea frecventa reprezinta dificultati dezirabile, deoarece, chiar daca pe termen scurt pot incetini procesul de invatare, pe termen lung conduc la intelegerea conceptelor si mentinerea cunostintelor in memoria de lunga durata, precum si la transferarea acestora la noi situatii. Ce asteptari proiectam elevilor? - Asteptarile cadrului didactic influenteaza performantele elevilor, astfel ca este recomandat sa nu se atribuie copiilor etichete (atent, inteligent, grabit), ci sa se faca referiri doar la comportamentul elevului intr-o anumita situatie. - Este bine ca elevii sa inteleaga ca succesul scolar se datoreaza calitatii si cantitatii efortului depus, pentru a trece mai usor peste esecuri si pentru a se stradui mai mult in sarcinile viitoare. In scopul sprijinirii dezvoltarii si invatarii copilului, adultul/ cadrul didactic trebuie sa alterneze diverse roluri: - Stimulator. Cadrul didactic stimuleaza dezvoltarea prin expunerea copilului la stimuli senzoriali si cognitive si implicarea lui in activitati fizice. - Facilitator. Cadrul didactic faciliteaza invatarea copilului prin interactiune, prin comunicare, prin organizarea mediului fizic si social, prin oferirea de context de invatare (sarcini si material diferite), prin incurajarea curiozitatii si explorarii, prin provocarea unor situatii problematice pentru aflarea de solutii, etc. - Mediator. Cadrul didactic mediaza comunicarea si raporturile sociale dintre copii si alti copii si dintre copii si adulti (negocierile, conflictele). Cadrul didactic mediaza raporturile familiei cu cresa/gradinita/scoala. - Partener. Cadrul didactic devine partener al copilului in demersul acestuia de construire a propriei invatari, partener de joc, partener al familiei in asigurarea conditiilor optime de dezvoltare si invatare ale copilului. Aplicatie Completati notitele Mariei cu termenii potriviti. De multe ori, copiii folosesc o strategie fara sa o inteleaga, astfel ca este necesar sa li se explice sis a li se solicite sa explice la randul lor: de ce este corecta sau gresita o anumita strategie, care sunt principiile care stau la baza procedurii.

Asteptarile invatatorului influenteaza performantele elevilor, astfel ca este recomandat sa nu se atribuie copiilor etichete (atent, intelligent, grabit), ci sa se faca referiri doar la comportamentul elevului intr-o anumita situatie. Utilizarea de exemple variate, organizarea informatiei in diferite moduri, testarea frecventa reprezinta dificultati dezirabile, deoarece, chiar daca pe termen scurt pot incetini procesul de invatare, pe termen lung conduc la intelegerea conceptelor si mentinerea cunostintelor in memoria de lunga durata, precum si la transferarea acestora la noi situatii. Verificare 1. In scopul sprijinirii si dezvoltarii invatarii copiilor, cadrul didactic devine un facilitator al invatarii. Alegeti elementele corespunzatoare care sustin aceasta afirmatie! a. Organizarea mediului fizic si social b. Oferirea de solutii standard pentru situatii-problema c. Oferirea unor context diversificate de invatare d. Incurajarea curiozitatii si a explorarii mediului inconjurator e. Interactiune si comunicare. 2. Alegeti afirmatiile care fac referire la practicile educationale ce promoveaza invatarea in rezonanta cu profilul psihopedagogic si fizic al scolarului mic! a. Problemele oferite spre rezolvare coopiilor trebuie sa fie strict pe nivelul lor actual de intelegere b. Adaptarea continuturilor invatarii la nivelul de intelegere al copilului c. Incurajarea elevilor pentru a inventaria si a descoperi solutii proprii la anumite probleme. d. Utilizarea unor strategii alternative de rezolvare a unei probleme. 3. Uniti cuvintele care sugereaza diversele roluri ale profesorului in procesul educational, cu afirmatiile corespunzatoare! Expunerea copiilor la stimulti senzoriali si cognitive; implicarea acestora in activitati fizice > stimulator Medierea comunicarii si a raporturilor sociale dintre copii, dintre adulti si copii, a negocierilor si conflictelor > mediator Oferirea unui sprijin real copiilor in demersul de construire a propriilor invatari > partener

T7: formarea competentelor Studiu:

Obiective. Psihologia invatarii si-a pus dintotdeauna problema obiectivelor care trebuie atinse in procesul instruirii.

La inceput, obiectivele erau formulate la modul general, fara a se face o legatura sistematica intre calitatile intelectului ce se doreau a fi formate si continutul programelor scolare. Drumul catre tehnologiile didactice In ordine istorica, comportamentismului ii revine meritul de a fi atras atentia asupra legaturii stricte care trebuie sa existe intre obiectivele inscrise in programa si testarea performantelor atinse. Transformarea obiectivelor in tinte riguroase ale procesului de instruire marcheaza trecerea de la didactica clasica la tehnologiile didactice. Directii. Doua deschideri au fost explorate ulterior: a. Prima, cea a practicii didactice, a dus la aparitia taxonomiilor; b. A doua pornea de la recunoasterea faptului ca procesele intelectuale sunt reale si testabile, ducand la stiinta cognitiei. Taxonomii. a. Initial, taxonomiile au urmarit oclasificare a scopurilor, mai exact o clasificare a comportamentelor, deoarece s-a constatat ca aceste comportamente sunt foarte variate si imposibil de catalogat in perspective pur behaviorista. b. Cea mai semnificativa clasificare formala a comportamentelor apartine lui B. S. Bloom, care elaboreaza o intreaga teorie si o publica in lucrarea Taxonomiile obiectivelor pedagogice, in 1956. c. In conceptia lui Bloom, taxonomia este un sistem de clasificare a scopurilor care respecta o regula speciala si anume aceea a ordinii reale. Aceasta ordine reala se traduce printr-o anumita ierarhie a scopurilor. Comportamentele simple ale celor care invata constituie baza unora de ordin mai inalt, iar acestea vor constitui, la randul lor, temelia unora si mai inalte. Tehnologii. a. Pasul urmator pe care l-a facut didactica a fost gasirea unor modalitati de a atinge obiectivele. Caile de urmat in acest sens au fost numite, ca si analoagele lor din industrie, tehnologii. b. Astfel au aparut tehnologii diverse, materializate in tipuri variate de manual si auxiliare didactie care urmaresc sa raspunda cat mai bine cerintelor unei numite norme de grup. c. Daca trecem dincolo de intentiile taxonomiilor bloomiene, aceasta cale ne conduce la ideea unor tehnologii multiple care urmaresc atingerea acelorasi obiective in conditii de invatare foarte diferite. In contextul evolutiilor teoretice descrise anterior, necesitatea de a forma si a dezvolta competente prin procesul de invatamant este astazi acceptata ca imperioasa in majoritatea sistemelor educationale! Problemele majore tin de modul de organizare si definire a acestor competente (pentru a putea fi descrise si operationalizate) dar si de identificarea acelor modalitati (tehnologii) care conduc la formarea, in realitate, a competentelor descrise.

Anticipand partial posibilitatea aplicarii practice a acestor dezvoltari teoretice, curriculumului romanesc la nivelul invatamantului liceal a fost structurat pe competente. In continuare, explicam modul cum au fost construite in Curriculum National competentele generale si specific vizate de fiecare disciplina din trunchiul comun. Aplicatie Completeaza textile lacunare asezand cuvintele potrivite in spatiile libere. In conceptia lui Bloom, taxonomia este un sistem de clasificare a scopurilor, care respecta o regula speciala si anume aceea a ordinii reale. Ordinea reala se traduce printr-o anumita ierarhie a scopurilor. Caile de atingere a obiectivelor au fost numite, ca si analoagele lor din industrie, tehnologii. Verificare 1. Cum erau formulate obiectivele la inceput? a. La modul general b. Ca tinte riguroase ale procesului de instruire c. Fara a se face o legatura sistematica intre calitatile intelectului ce se doreau a fi formate si continutul programelor scolare. 2. Ce au urmarit initial taxonomiile? a. O clasificare a scopurilor b. O clasificare a trebuintelor c. O clasificare a competentelor 3. Care dintre afirmatiile de mai jos sunt corecte? a. Necesitatea de a forma si de a dezvolta competente prin procesul de invatamant este astazi acceptata ca imperioasa in majoritatea sistemelor educationale b. Realizarea obiectivelor educationale poate fi asigurata fara utilizarea unor tehnologii didactice multiple c. Tehnologiile divese, materializate in tipuri variate de manual si auxiliare didactice urmaresc atingerea obiectivelor in conditii multiple de invatare.

T8: Proiectarea si definirea competentelor Studiu:

Avantajele proiectarii centrate pe competente Competentele permit transferul a ceea ce stii in rezolvarea situatiilor-problema.

1. Termenul de competent are numeroase accepti: el a migrat usor dinspre domeniul professional-tehnic catre educatie, capatand valente complexe in acest domeniu. 2. Proiectarea curriculumului pe competente vine in intampinarea achizitiilor cercetarilor din psihologia cognitive. Conform acestora, prin competent se realizeaza in mod exemplar transferul si mobilizarea cunostintelor si a deprinderilor in situatii/ contexte noi si dinamice. Definirea competentelor Definim competentele ca ansambluri integrate de cunostinte, capacitate si abilitati de aplicare, operare si transfer ale achizitiilor, care permit desfasurarea cu success a unei activitati si rezolvarea eficienta a unei probleme sau a unei clase de probleme/ situatii. Competentele cresc valoarea utilizarii resurselor pentru ca le ordoneaza si le pun in relatie, astfel incat ele sa se completeze si sa se potenteze reciproc si le structureaza intr-un sistem mai bogat decat simpla lor reunire aditiva. Competentele generale se definesc pe obiect de studiu si se formeaza pe durata scolaritatii; au un grad ridicat de generalitate si complexitate. Competentele specifice se definesc pe obiect de studiu si se formeaza pe durata unui an scolar; ele sunt deduse din competentele generale, fiind etape in dobandirea acestora. Modelul de proiectare curriculara centrat pe competente simplifica structura curriculumului si asigura o mai mare eficienta a proceselor de predare/ invatare si evaluare. Acesta permite operarea la toate nivelurile cu aceeasi unitate competente, in masura sa orienteze demersurile tutror agentilor implicate in procesul de educatie. Pentru a asigura o marja cat mai larga de acoperire a obiectivelor de studiu, in constructia modului de derivare a competentelor s-a pornit de la o diferentiere cat mai fina a secventelor unui process de invatare. Astfel, s-au avut in vedere urmatoarele sase secvente vizand structurarea operatiilor mentale: - Perceptia - Interiorizarea primara - Construirea de structuri mentale - Transpunerea in limbaj - Acomodarea interna - Adaptarea externa. Experiente care definesc o competenta Competentele sunt rezultatul unei invatari eficiente; acestea pot fi antrenate in rezolvarea de problem complexe din lumea reala. Procesul de identificare a competentelor are in vedere si formularea clara a acestora. Categoriilor de secvente prezentate anterior le corespund categorii de competente organizate in jurul catorva verbe definitorii, astfel:

Receptarea. Se poate concretiza prin urmatoarele concept operationale: - Identificarea de termeni, relatii, procese; - Observarea unor fenomene, procese; - Perceperea unor relatii, conexiuni; - Nominalizarea unor concept, relatii, procese; - Culegerea de date din surse variate; - Definirea unor concepte. Prelucrarea primara (a datelor). Se poate concretiza prin urmatoarele concept operationale: - Compararea unor date, stabilirea unor relatii; - Calcularea unor rezultate partiale; - Clasificari de date; - Reprezentarea unor date; - Sortarea-discriminarea; - Investigarea, explorarea; - Experimentarea. Algoritmizarea. Se poate concretiza prin urmatoarele concept operationale: - Reducerea la o schema sau la un model; - Anticiparea unor rezultate; - Reprezentarea datelor; - Remarcarea unor invariant; - Rezolvarea de problem prin modelare si algoritmizare. Exprimarea. Se poate concretiza prin urmatoarele concepte operationale: - Descrierea unor stari, sisteme, procese, fenomene; - Generarea de idei, concept, solutii; - Argumentarea unor enunturi; - Demonstrarea. Prelucrarea secundara (a rezultatelor). Se poate concretiza prin urmatoarele concept operationale: - Compararea unor rezultate, date de iesire, concluzii; - Calcularea, evaluarea unor rezultate; - Interpretarea rezultatelor; - Analiza de situatii; - Elaborarea de strategii; - Relationari intre diferite tipuri de reprezentari sau intre reprezentare si obiect. Transferul. Se poate concretiza prin urmatoarele concepte operationale: - Aplicarea; - Generalizarea si particularizarea; - Integrarea; - Verificarea; - Optimizarea; - Transpunerea;

Negocierea; Realizarea de conexiuni complexe; Adaptarea si adecvarea la context.

Aplicatie Maria si-a notat pe table o serie de concept operationale si trmenii definitorii categoriilor de competente. Asaza deasupra fiecarui set termenul corespunzator din partea de jos a ecranului. Receptarea: idendificarea de termeni, relatii, procese; observarea unor fenomene, procese; perceperea unor relatii, conexiuni; nominalizarea unor concept, relatii, procese; culegerea de date din surse variate; definirea unor concepte. Prelucrarea: compararea unor date, stabilirea unor relatii; calcularea unor rezultate partiale, clasificari de date; reprezentarea unor date; sortarea-discriminarea; investigarea, explorarea; experimentarea. Exprimarea: descrierea unor stari, sisteme, procese, fenomene; generarea de idei, concept, solutii; argumentarea unor enunturi; demonstrarea. Algoritmizarea: reducerea la o schema sau model; anticiparea unor rezultate; reprezentarea datelor, remarcarea unor invariant; rezolvarea de problem prin modelare si algoritmizare. Prelucrarea secundara: compararea unor rezultate, date de iesire, concluzii; calcularea, evaluarea unor rezultate; interpretarea rezultatelor; analiza de situatii; elaborarea de strategii; relationari intre diferite tipuri de reprezentari, intre reprezentare si obiect. Transferul: aplicarea; generalizarea si particularizarea; integrarea; verificarea; optimizarea; transpunerea; negocierea; realizarea de conexiuni complexe; adaptarea si adecvarea la context. Verificare 1. Care dintre descrierile de mai jos definesc corect notiunea de competente? a. Experiente in jurul carora sunt organizate situatiile de invatare b. Ansambluri integrate de cunostinte c. Abilitati si capacitate de aplicare, operare si transfer ale achizitiilor d. Comportamente imediat observabile 2. Asociati fiecarei descrieri conceptual corespunzator, cu ajutorul mouse-ului! Se definesc pe obiect de studiu si se formeaza pe durata scolaritatii. > competente generale Se defines pe obiect de studiu si se formeaza pe durata unui an scolar. > competente specifice Reprezinta un fundament pentru invatarea pe tot parcursul vietii. > competente cheie 3. Care dintre afirmatiile de mai jos caracterizeaza modelul de proiectare curriculara centrat pe competente? a. Asigura o mai mare eficienta a proceselor de prdare-invatare-evaluare b. Dezorienteaza demersurile tuturor agentilor implicate in procesul de educatie

c. Permite operarea la toate nivelurile cu aceeasi unitate d. Simplifica structura curriculumului. T9: Modelul de proiectare curriculara centrat pe competente argumente din perspective multiple Studiu:

Perspectivele din care trebuie privit modelul de proiectare curriculara centrat pe competente sunt de natura: - Pedagogica - Psihologica - Sociala - Educationala Din perspectiva pedagogica: curriculumul este valorificat in ipostaza curriculumul ca reprezentare a actiunii, legata strans de ipostaza curriculumul ca actiune propiu-zisa, ceea ce presupune traducerea temelor de studiat in experiente de invatare si formare relevante, positive, dezirabile, constructive. Din perspective proiectarii curriculumului: In procesul de invatamant se urmareste formarea si dezvoltarea unui sistem de competente educationale functionale, de baza, cu specific actional care pot fi evaluate usor, competente necesare elevilor pentru a-si continua studiile sau pentru a se incadra pe piata muncii. Aplicarea acestui model presupune: - Valorificarea coerenta a continuturilor ca mijloace prin care se vizeaza atingerea obiectivelor cadru, a obiectivelor de referinta si a obiectivelor operationale; - Formarea si dezvoltarea unui sistem de competente educationale intelectuale/ cognitive, psihomotorii, afectiv atitudinale, de comunicare si relationare sociala, de abordare a problemelor, de luare a deciziilor, de rezolvare de problem teoretice si practice, de asumare a riscurilor, de adoptare a unor solutii personale, etc. Din perspective psihologica: Solutia curriculara a proiectarii curriculumului pe competente raspunde recomandarilor psihologiei cognitive, referitoare la valorizarea competentelor in scopul realizarii in mod efficient a transferului si mobilizarii cunostintelor si abilitatilor in context noi si dinamice. Formarea, exersarea si dezvoltarea competentelor presupune mobilizarea anumitor cunostinte, capacitate, abilitati (priceperi si deprinderi) si a unor scheme de actiune exersate si validate anterior. Din perspective scolii ca institutie a comunitatii: Anumite competente vizate in cadrul procesului de invatamant pot sa fie social determinate, ele fiind expresia nevoilor educationale concrete ale comunitatii. Astfel se asigura premisele transparentei demersurilor educationale realizate in scoala.

Modelul curricular permite realizarea de evaluari ale scolilor (si ale sistemului educational) de catre agenti educationali implicate: parinti, autoritati locale, sponsori, etc. De asemenea, forurile competente pot realiza cu usurinta evaluari externe periodice la nivelul educational, la nivel institutional, la nivelul curriculumului, al rezultatelor scolare, al investitiei de resurse umane, materiale, financiare, etc. Din perspective politicii educationale: Competentele formate si dezvoltate pe parcursul educatiei de baza raspund conditiei de a fi necesare si benefice pentru individ si pentru societate, in acelasi timp. Un curriculum centrat pe competente poate raspunde mai bine cerintelor actuale si viitoare ale societatii, ale vietii sociale si profesionale, ale pietei muncii, prin centrarea demersurilor didactice pe achizitiile integrate ale elevilor. De aceea, una din directiile actuale de politica educational o reprezinta stimularea dezbaterii pentru identificarea acelor valori si practice sociale dezirabile pe care scoala ar trebui sa le promoveze pentru a atinge finalitatile formative si informative propuse. Din perspective politicii curriculare, modelul raspunde paradigmelor actuale, oferind deschideri inter si transdisciplinare, posibilitatea trancederii disciplinelor si a cristalizarii unor competente transversale. Din perspective profesorilor: pentru profesori, demersul metodologic centrat pe competente consta in: - Elaborarea proiectelor didactice si adaptarea predarii la diferite categorii de elevi - Informarea elevilor asupra asteptarilor - Clasificarea nivelului de performanta minim acceptat si a nivelurilor de extindere - Furnizarea de criterii pentru evaluarea rezultatelor - Asigurarea progresului pentru obtinerea rezultatelor - Oferirea setului de rezultate finale - Stabilirea metodelor/ tehnicilor de predare pentru cei ramasi in urma Studiile realizate in tari europene au descoperit abordari diferite ale competentelor: 1. Competente care acopera intregul sistem educational, de la educatia timpurie pana la invatamantul superior; 2. Competente valabile pentru invatamantul preuniversitar; 3. Competente centrate pe invatamant obligatoriu; 4. Competente focalizate pe un anumit nivel de scolaritate; 5. Competente valabile atat pentru elevi cat si pentru cadre didactice. Competentele cheie sunt folosite pe niveluri specifice de pregatire. Pentru invatamantul primar, competentele cheie, ca elemente de reper, pot fi turnate in competente generice sau adaptate la particularitatile de varsta ale elevilor. Aplicatie Maria a strans articole din ziare, dar a ratacit titlurile lor. Selecteaza titlul potrivit pentru fiecare articol! Din ce perspective, curriculumul este vazut ca o actiune ce presupune traducerea temelor de studiat in experinte de intavare si formare positive? > pedagogica

Modelul curricular centrat pe competnte raspunde mai bine cerintelor actuale ale vietii profesionale si sociale, ale pietei muncii, gratie demersurilor didactice. Din ce perspective este vazut curriculumul in afirmatia de mai sus? > perspective proiectarii curriculumului Demersul metodologic centrat pe competente consta in elaborarea proiectelor didactice si adaptarea predarii la diferite categorii de elevi, precum si in clasificarea nivelului de performanta minim acceptat. Din ce perspective este vazut curriculumul in afirmatia de mai sus? > perspective profesorilor Formarea, exersarea si dezvoltarea competentelor presupune mobilizarea anumitor cunostinte, capacitate, abilitati (priceperi si deprinderi). Din ce perspective este vazut curriculumul in afirmatia de mai sus? > perspective psihologica Verificare 1. Marcati afirmatiile corecte, corespunzatoare enuntului de mai jos: Curriculumul centrat pe competente reprezinta punctul de unire intre copil, scoala si societate. a. In procesul de invatamant se urmareste formarea si dezvoltarea unui sistem de competente educationale functionale. b. Demersurile educationale sunt construite in perspective dobandirii de catre elevi a unor achizitii finale usor evaluabile. c. Competentele de baza necesare elevilor asigura partial, intr-o mica masura, continuarea studiilor sau incadrarea pe piata muncii. d. Modelul curricular centrat pe competente vine in intampinarea cerintelor vietii profesionale si sociale actuale. 2. Modelul de proiectare curriculara centrat pe competente raspunde unor exigent stringent din mai multe perspective. Alegeti variant corecta, corespunzatoare descrierii. Transpunerea temelor de studiat in experiente de invatare si formare relevante, positive, dezirabile, constructive. > perspective pedagogica Formarea si dezvoltarea competentelor presupune mobilizarea unor cunostinte, capacitate, abilitati, a unor scheme de actiune exersate/ validate anterior. > perspective psihologica Unele competente vizate in cadrul procesului de invatamant pot sa fie social determinate, ele fiind expresia nevoilor educationale ale comunitatii. > perspective sociala 3. Prin parcurgerea unor etape de nivel in cadrul unei lectii sau al unui ciclu tematic, se poate dovedi posibilitatea obtinerii rezultatului preconizat al invatarii, sub forma de competente scolare. Alegeti cuvintele-cheie corespunzatoare descrierii fiecarui nivel specific. Cunostinte functionale (memorate) > identificarea si reproducerea cunostintelor Date, idei, fapte, metode apartinand unei discipline associate altor discipline, de preferinta din aceeasi arie curriculara, abordate in viziune interdisciplinara > comparareacorelarea- combinarea- transferul Exercitii didactice la clasa, pe teme ipotetice sau reale > rezolvarea de problem, in plan teoretic Creatii intelectuale (compuneri, proiecte, modele, etc.) sau material-manuale (confectionare, construire, etc.) > aplicatii practice reale

T10: de la cunostinte la competente in educatie Studiu:

Nu tupem intelege importanta curriculumului centrat pe competente, daca nu intelegem tot ceea ce implica conceptual, metodologic si actional termenul de competent. Conceptual de competenta este definit: - In sens larg: capacitatea unei persoane de a mobilize un ansamblu integrat de resurse cognitive, affective, gestuale, relationale, etc. pentru a realiza o categorie de sarcini sau pentru a realiza o familie de situatii problema - In termeni pedagogici: capacitatea elevului de a mobiliza (identifica, combina si activa) un ansamblu integrat de cunostinte, deprinderi, atitudini si valori pentru a realiza familii de sarcini de invatare. Competent poate fi considerate ca o disponibilitate actionala a elevului, bazata pe resurse bine precizate, dar si pe experienta prealabila, suficienta si semnificativ organizata. A mobilize resursele inseamna: - A le identifica - A le combina - Ale active in situatii concrete Resursele necesare unei competente se compun din: - Cunostinte = a sti - Deprinderi = a face; a fi - Atitudini, valori = a deveni O competent nu se poate dezvolta (si, in consecinta, nici evalua) decat punand elevul in contact cu situatii concrete in care acesta incearca sa mobilizeze resursele sale (achizitiile anteriioare), constientizand (metacognitie) propriile limite si incercand sa le depaseasca, insistand asupra obstacolelor intampinate. Asemenea situatii complexe/ concrete nu pot fi standardizate, oferite prin documentele/ programele scolare, nici nu pot fi planificate integral pentru a fi oferite cadrelor didactice. Situatiile concrete in care pot fi dobandite competentele specific diferitelor discipline nu pot fi nici inventariate in integralitatea lor, pe de o parte, iar pe de alta parte se lasa libertatea cadrului didactic de a identifica el insusi alte situatii concrete. Succesul elevului in invatare Pedagogia ultimului deceniu si jumatate dezvolta ideea potrivit careia succesul elevului in invatare, in dobandirea de competente, se amplifica daca aceasta beneficiaza de criteriile pe baza carora este stabilit succesul sau insuccesul sau. Criterii de stabilire a succesului sau insuccesului elevului:

Criteria de realizare a sarcinii de lucru: punerea la dispozitia elevului a unor algoritmi, care, odata urmati, asigura succesul in rezolvarea sarcinii de lucru (exemplu: elevul beneficiaza de algoritmul analizei frazei). Criteria de reusita: elevul trebuie sa beneficieze de criteria si indicatori care descriu caracteristicile model ale produsului invatarii, ale sarcinii rezolvate, elevul comparand produsul sau cu modelul. Literature de specialitate a dezvoltat conceptual de foaie de parcurs sau harta de studii, care ar putea reprezenta o jalonare a demersului de invatare a elevului si un set de repere de analiza, de evaluare si autoevaluare a rezultatului invatarii.

Obiectivele educatiei bazate pe competente: 1. Sa puna accentual pe competente Sa puna accentual pe competentele pe care elevul trebuie sa le stapaneasca la sfarsitul fiecarui an scolar si la sfarsitul scolaritatii obligatorii. Din aceasta perspective, accentual cade pe ceea ce trebuie sa stie, dar mai ales sa faca elevul cu ceea ce stie. Rolul profesorului trebuie sa fie acela de a organiza invatarea intr-o maniera cat mai adecvata pentru a duce elevii la nivelul asteptat. 2. Sa dea sens invatarii Sa dea sens invatarii, sa arate elevului la ce-I serveste ceea ce invata el in scoala. Pentru aceasta trebuie sa se depaseasca listele de continuturi materii ce trebuie retinute/ invatate pe dinafara. Din contra, abordarea prin competente il invata pe elev sa raporteze permanent invatarea la situatii care au sens pentru el si sa utilizeze achizitiile sale in aceste situatii. 3. Sa certifice achizitiile elevului Sa certifice achizitiile elevului in termeni de rezolvare de situatii concrete si nu in termenii unei sume de cunostinte si de deprinderi pe care elevul le va uita, pe care nu stie cum sa le utilizeze in viata active. Abordarea prin competente de baza este un raspuns la problematica analfabetismului functional. Principalele notiuni relative la abordarea invatamantului prin competente de baza sunt: - Situatii-problema - Mbilizare - Integrare - Resurse Orice competenta are 2 componente: - Resursele: cunostintele, deprinderile si atitudinile pe care elevul trebuie sa le mobilizeze pentru a rezolva diverse situatii problema; resursele sunt constituite din: cunostinte (a sti), deprinderi/ abilitati (a face) si atitudini, valori (a fi, a deveni). - Situatiile-problema: in care elevul trebuie sa mobilizeze aceste resurse (invata si pune in practica acel potential). Fara crearea situatiilor concrete care pun in aplicare ceea ce a invatat, acel potential ramane doar in planul lui a sti, nu trece in planul lui a face. Aplicatie

Ioana a selectat ideile principale din dialogul cu Maria, dar a omis sa noteze unele cuvinte. Completati afirmatiile, selectand termenii corecti. Competenta este capacitatea unei persoane de a mobilize un ansamblu integrat de resurse pentru a rezolva o familie de situatii problema. Competenta poate fi definita ca un potential care trebuie demonstrat in situatii concrete. Abordarea prin competente il invata pe elev sa raporteze permanent in invatarea la situatii care au sens pentru el si sa utilizeze achizitiile sale in aceste situatii. Verificare 1. Marcati afirmatiile referitoare la definirea competentei in termeni pedagogici. a. Capacitatea elevului de a utiliza doar cunostintele pentru a rezolva o sarcina de invatare b. Disponibilitatea actionala a elevului, bazata pe resurse bine precizate sip e experientele prealabile c. Capacitatea elevului de a mobilize un ansamblu integrat de cunostinte, deprinderi, atitudini si valori pentru a realiza familii de sarcini de invatare. 2. A mobiliza resursele inseamna a le identifica, a le combina si a le activa in situatii concrete. Uniti fiecare cuvant-cheie cu afirmatiile corecte, corespunzatoare resurselor necesare unei competente. Cunostinte > a sti Deprinderi > a face/ a fi Atitudini, valori > a deveni 3. Educatia bazata pe competente urmareste in esenta trei mari obiective (Roegier, 2000). Alegeti conceptul corespunzator descrierii sale. Accent pe ceea ce trebuie sa stie, dar mai ales sa faca elevul cu ceea ce stie > dezvoltarea competentelor Utilizarea achizitiilor de catre elevi in diverse situatii concrete de viata > aplicabilitatea continuturilor invatarii Abordarea prin competente de baza este un raspuns la problematica analfabetismului functional > certificarea achizitiilor elevului

T11: fundamente psihologice privind formarea competentelor Studiu:

Elemente de psihologie a scolarului mic: - la varsta claselor primare copiii se ridica la un nivel de generalizare mai mare fata de cei din gradinita, pot grupa mai lesne obiecte dupa o insusire comuna si esentiala; - In actiunile lor, raman legati de concret si fac legaturi intre actiune si cuvant; - Continua procesul de formare a limbajului interior, elevul traieste emotii si sentimente, este atras de personaje si incearca sa le imite; - Copilul incepe sa fie stapan pe sine; - Isi ordoneaza gesturile;

Are putere de concentrare mai mare; Poate participa la activitati de invatare mai mult timp decat in perioada gradinitei; Este atent cu propria persoana; Se poate interiorize; Simte si manifesta dorinta de a-I ajuta pe cei mici; Doreste sa converseze mai mult cu cei mari sis a fie ascultat; Isi poate prezenta anumite idei si incearca sa le sustina; Pune intrebari si asteapta raspunsuri; Orizontul de cunoastere se largeste; Vrea sa se comporte asemenea celor mari, uneori depasindu-si posibilitatile si descurajandu-se usor cand nu reuseste, de aceea are nevoie de sprijin in intarirea increderii lui in fortele proprii; In perioada scolaritatii, copiii inregistreaza importante progrese in dezvoltarea fizica si intelectuala, iar invatarea organizata devine tipul fundamental de activitate; In scoala obtin cunostinte, isi formeaza priceperi si deprinderi pe care n-ar putea sa le dobandeasca singuri (Tinca Cretu, 2007); Prin trecerea in clasele nivelului primar, copiii isi schimba statutul social, devin elevi, mai important in familie si in grupul de copii.

Prezentarea competentelor cheie alaturi de competente specific nivelului primar: 1. Competente de comunicare in limba romana si in limba maternal in cazul minoritatilor nationale: presupune operarea cu o varietate de mesaje verbale si nonverbal pentru a recepta si transmite idei, experiente, monitorizarea propriei comunicari si adaptarea acesteia la diferite categorii de audienta; utilizarea corecta si eficienta a limbajelor insusite la diferite discipline sau pe cai informale si nonformale. 2. Competent de comunicare in limba straina: incepe pe cale formala in clasa a III-a, dar exista elevi care au aceasta competent la nivel incipient de comunicare orala formata in familie si in gradinita. 3. Competentele digitale: se formeaza diferentiat in invatamantul primar din tara noastra deoarece dotarea cu calculatoare e diferita, iar in curriculum nu este prevazuta o disciplina care asigura aceasta competenta, totusi, in acest sens, poate fi planificata la decizia scolii. 4. Competentele de baza de matematica, stiinte si tehnologie: vizeaza formarea unor strategii functionale in vederea rezolvarii de problem; aplicarea de principia si metode de investigatie pentru a explora si explica, la nivelul claselor primare, procese natural si sociale; formarea capacitatilr de analiza critica, de argumentare pe baza de dovezi pertinente. 5. Competente sociale si civice: au in vedere formarea de abilitati de utilizare a serviciilor publice, sociale si culturale. 6. Competentele antreprenoriale: sunt in stare incipient in invatamantul primar si se manifesta in activarea spiritului de initiative si antreprenorial in gestionarea evolutiei personale; disponibilitatea pentru efort fizic si intelectual. 7. Competenta de sensibilizare si de expresie culturala: se exercita prin constientizarea drepturilor si a responsabilitatilor, prin relationare interpersonal pozitiva, prin sustinerea cooperarii in grupurile de invatare, prin respectarea diversitatii socio-culturale etc.

8. Competent de a invata sa inveti: urmareste automotivarea in privinta propriului potential de reusita, aplicarea unor tehnici de munca intelectuala care valorizeaza autonomia in procesul invatarii, asumarea responsabilitatii pentru propria invatare, etc. (Dan Potolea, Steliana Toma, 2011). Competentele specific influenteaza pozitiv procesul de predare-invatare-evaluare daca programele scolare precizeaza in structural or, la fiecare competenta: - Cunostintele de predate; - Abilitatile ce trebuie formate; - Nivelul de valoare la care profesorii si elevii trebuie sa se raporteze; - Atitudinile care trebuie sa se manifeste la elevi. De asemenea, alaturi de aceste elemente, se impune un modul de teme pentru abordare integrate. Aceasta structura ajuta profesorul sa-si organizeze procesul si, in acelasi timp, este evaluat in legatura cu realizarea tuturor segmentelor. Aplicatie Coreleaza corect elementele din cele doua coloane, selectand pe rand elementele care sunt in interactiune. Competentele sociale si civice > vizeaza abilitati de utilizare a serviciilor publice, sociale si cultural. Competenta de a invata sa inveti > vizeaza automotivarea in privinta propriului potential de reusita. Competent de sensibilizare si de expresie culturala > vizeaza constientizarea drepturilor si a responsabilitatilor, prin relationare interpersonal pozitiva. Competentele de baza de matematica, stiinte si tehnologie > vizeaza formarea unor strategii functionale realizarii de probleme. Competentele antreprenoriale > vizeaza activarea spiritului de initiativa. Competent de comunicare in limba romana si in limba maternal in cazul minoritatilor nationale > vizeaza operare cu o varietate de mesaje verbale si nonverbal pentru a recepta si transmite idei. Verificare 1. Marcati afirmatiile corespunzatoare exercitarii competentelor de sensibilizare si expresie culturala la scolarii mici. a. Relationarea interpersonal pozitiva b. Intelegerea rolului si oportunitatilor tehnologiei informatiei si comunicatiilor in context cotidiene c. Sustinerea cooperarii in grupurile de invatare si respectarea diversitatii socio-culturale d. Constientizarea drepturilor si a responsabilitatilor 2. Alegeti cuvantul-cheie corespunzator descrierii sale: Operarea cu o varietate de mesaje verbale si nonverbal pentru a recepta si transmite idei > competente de comunicare in limba romana

Formarea unor strategii functionale in vederea rezolvarii de problem, aplicarea de principia si metode de investigatie pentru a explora si a explica. > competente de baza de matematica, stiinte si tehnologie Formarea de abilitati de utilizare a serviciilor publice, sociale si cultural. > competentele sociale si civice Dezvoltarea spiritului de initiative si antreprenoriat in gestionarea evolutiei personale si a disponibilitatii pentru effort fizic si intellectual. > competentele antreprenoriale 3. Marcati afirmatiile corecte, corespunzatoare particularitatilor psihologice ale scolarului mic. a. Specificul activitatii scolare creeaza conditii noi, favorizante pentru dezvoltarea gandirii b. Memoria se sprijina pe concret, pe ceea ce este perceptibil c. Continua procesul de formare a limbajului interior d. Pot grupa lesne obiecte dupa o insusire comuna si esentiala e. In actiunile lor se desprind total de concret.

T12: avantaje ale curriculumului centrat pe competente Studiu:

Avantaje: 1. Raspunde exigentelor pietei muncii, deoarece asigura pregatirea absolventilor pentru viata sociala si profesionala. 2. Instruirea este orientate catre rezultate finale, prin folosirea conceptului de competentrezultat al invatarii ce condenseaza achizitiile comportamentale ale elevilor la nivelul cunostintelor, capacitatilor, deprinderilor si atitudinilor. 3. Se lucreaza in echipa pentru actualizarea ofertei educationale: conceptori de curriculum, reprezentanti ai beneficiarilor, profesori. 4. Oferta educational castiga in structuralitate: prin sistemul ierarhic (unitati de competent, competente, criteria de performanta), prin functionalitate (orientare spre rezultate) si prin actualizare, raspunzand cerintelor profesionale. Alte avantaje: Elevii sunt implicate in activitatea de invatare continua si de autoevaluare a competentelor Se permite valorificarea intregii experiente didactice a profesorului si posibilitatea estimarii performantelor elevilor Se asigura flexibilitatea parcursului educational prin organizarea sistemului modular, sistem care debuteaza si se finalizeaza cu evaluarea competentelor; un astfel de curriculum este orientat catre cei care invata, respective catre disponibilitatile sale, urmand ca acestea sa fie puse mai bine in valoare. Se pot incorpora, in orice moment al procesului educative, noi mijloace sau resurse didactice. La modulele parcurse pot fi adaugate altele noi, pentru formarea continua, ceea ce raspunde imperativului educatiei permanente.

Profesorii dobandesc competente de proiectare didactica in baza modelului centrat pe rezultate: reconstruiesc oferta de curs din perspective competentelor intentionate, stabilesc nivelurile de complexitate ale competentelor, asociaza teme support care sustin si asigura formarea competentelor, creeaza situatii practice de invatare implicand active clasa, stabilesc criteria de evaluare privind dobandirea competentei, evalueaza elevii precum si oferta educational, intr-un mod complex. Elevii au reprezentarea achizitiilor finale si a demersului (teoretic si practic) de dobandire a acestora. Prin evaluarea pe criteria si indicatori de performanta, fiecare elev intelege cum este evaluat si de ce are nevoie pentru castigarea/ dobandirea competentei. Aplicatie Care sunt avantajele unui curriculum centrat pe competente pentru profesori si care pentru elevi? Trage fiecare eticheta peste tabloul corespunzator! Dobandesc competnte de proiectare didactica in baza modelului centrat pe rezultate > profesorii Au reprezentarea achizitiilor finale > elevii Stabilesc nivelurile de complexitate ale competentelor > profesorii Inteleg cum sunt evaluate si de ce au nevoie pentru dobandirea competentelor > elevii Sunt implicate in activitatea de invatare continua > elevii Creeaza situatii practice de invatare implicand active clasa > profesorii Stabilesc criteria de evaluare privind dobandirea competentei > profesorii Sunt pregatiti pentru viata sociala si profesionala > elevii Verificare 1. Selectati afirmatiile corecte care evidentiaza flexibilitatea procesului educational in invatamantul centrat pe competente! a. Se are in vedere orientarea catre cel ce invata precum si valorizarea disponibilitatilor acestuia in context educationale diversificate b. Organizarea sitemului modular debuteaza, dar nu se finalizeaza cu evaluarea competentelor c. Se realizeaza incorporarea mijloacelor sau a resurselor didactice in orice moment al procesului didactic. d. Pentru a raspunde imperativului educatiei permanente, la modulele parcurse pot fi adaugate altele noi, urmandu-se astfel formarea continua. 2. Alegeti afirmatia falsa dintre variantele de mai jos! - Echipa de lucru pentru actualizarea ofertei educationale include doar conceptorii de curriculum, profesorii si reprezentantii beneficiarilor nefiind inclusi. - Instruirea elevilor in invatamantul centrat pe competente este orientate catre rezultatele finale, prin folosirea conceptului de competenta. - Invatamantul centrat pe competente raspunde exigentelor pietei muncii, asigurand pregatirea absolventilor pentru viata sociala si profesionala. 3. Curriculumul centrat pe competente prezinta o serie de avantaje, atat pentru elevi, cat si pentru profesori. Pentru acest context, alegeti afirmatiile adevarate dintre variantele de mai jos!

a. Elevii au reprezentarea achizitiilor finale si a demersului theoretic si practice de dobandire a acestora. b. Elevii sunt implicate in activitatea de invatare continua si in cea de autoevaluare a competentelor. c. Profesorii au posibilitatea valorificarii intregii experiente didactice sic ea a estimarii performantelor elevilor d. Implicarea elevilor in procesul de invatare este activa, fara a se pune accent pe autoevaluare. T13: noutati in curriculumul pentru invatamant primar clasa pregatitoare Studiu:

Analiza comparative privind debutul scolaritatii obligatorii in Europa Cercetarile din ultimii 30 de ani au facut ca educatia timpurie sa fie o perioada din ce in ce mai valorizata, date fiind efectele pe termen lung ale participarii in aceasta etapa de educatie. Tarile Europei au fost preocupate de-a lungul timpului de dezvoltarea unor modele de institutii care sa asigure o educatie de calitate. Astfel, in Europa se disting doua modele principale de institutii de educatie timpurie. Modelul omogen In cadrul acestui model, pregatirea copiilor mici se realizeaza in structure unitare si este organizata intr-o singura faza pentru toti prescolarii. Fiecare institutie are o singura echipa managerial care se ocupa de copiii de toate varstele, iar personalul responsabil pentru educatia copiilor are, in general, aceeasi calificare si acelasi salariu, indifferent de varsta copiilor pe care ii ingrijesc. Modelul eterogen In cadrul acestui model, serviciile de educatie timpurie sunt structurate in functie de varsta copiilor (adesandu-se deobicei grupei de copii de la 0 la 3 ani si celei de la 3 la 6 ani). Acest model este cel mairaspandit in Europa. In cateva tari coexista ambele modele. Un numar semnificativ de cercetari arata ca, pentru orice problema care apare in dezvoltarea unui copil, indifferent daca este de natura cognitive, sociala, emotional sau de personalitate, cu cat interventia este mai timpurie, cu atat sansele de rezolvare sunt mai mari. In consecinta, cu cat interventia educational este mai tarzie, cu atat mai mari sunt costurile associate, iar prognosticul este mai putin favorabil. Curriculumul pentru invatamantul primar specific clasei pregatitoare reprezinta o noutate in invatamantul romanesc, fiind conceput astfel incat sa respecte principiul continuitatii intre nivelurile sistemului de invatamant si in vederea atingerii nivelului de performanta elementar in formarea competentelor cheie care determina profilul de formare al elevului.

In Romania, rata de cuprindere a copiilor in invatamantul prescolar este de aproximativ 80%. Raportat la ceea ce Europa stabileste ca obiective pentru 2020, si anume peste 95%, se impugn o strategie si planuri pentru a atinge acest obiectiv. In acest fel, aproximativ 20% din copii de 3-6 ani nu frecventeaza gradinita. Cei 20% dintre copii de 6 ani care nu frecventeaza invatamantul prescolar sunt primii beneficiary ai clasei pregatitoare cu scopul asigurarii instrumentelor pentru success in viata scolara, pornind de la cateva premise. Copiii care au beneficiat de o educatie timpurie se simt mai atrasi de scoala, manifesta atitudini positive fata de invatare, obtin rezultate mai bune, sunt motivate si doresc sa finalizeze intregul parcurs scolar, ceea ce duce la scaderea absenteismului, cresterea ratei de scolarizare si reducerea abandonului scolar. Educatia timpurie contribuie la egalizarea sanselor (copiii in situatii de risc, care provin din medii socio-culturale dezavantajate, cei care prezinta dizabilitati sau apartin unor grupuri entice minoritare), la progresul acestora si ulterior la integrarea in societate. Importanta educatiei timpurii Ca etapa Educatia timpurie reprezinta o etapa complexa de pregatire pentru educatia formala a copiilor e la nastere pana la 6-7 ani si asigura intrarea copilului in clasa I, prin formarea capacitatii de a invata, tinandu-se seama de caracteristicile psihologice ale dezvoltarii fiecarui copil. Cercetarile din acest domeniu au evidentiat corelatii semnificative intre mediu si dezvoltarea intelectuala, intre invatarea timpurie si invatarea care are loc in alte etape ale vietii. Astfel, copiii crescuti intr-un mediu stimulativ au o dezvoltare intelectuala accelerata in comparatie cu cei crescuti intr-un mediu restrictiv. Ca interventie De la nastere si pana cand cresc, copiii sunt persoane care au o dezvoltare afectiva si o receptivitate speciala fata de diferitele categorii de stimuli, aspect ce poate fi influentat de informatiile pe care le primeste copilul din mediu, precum si de calitatea procesarii acestora. Acest aspect impune organizarea de catre practicieni a unor interventii cu character formative pentru a valorifica aceasta receptivitate. Ca necesitate Educatia timpurie este o necessitate in contextual social actual, deoarece perioada cuprinsa intre nastere si 6-7 ani este cea in care copiii au o dezvoltare rapida. Daca procesul de dezvoltare este negrijat, mai tarziu, compensarea acestor pierderi este dificila si costisitoare. Ca beneficiu Daca la nivelul educatiei timpurii sunt depistate si remediate deficientele de invatare si psihocomportamentale ale copiilor, deci inainte de integrarea copilului in invatamantul primar, beneficiile recunoscute se refera la: performantele scolare superioare, diminuarea esecului scolar si a abandonului. Alegerile facute in copilaria timpurie si actiunile intreprinse de parinti si societate au o influenta puternica si de durata asupra copilului, viitor adult. Calitatea ingrijirii si protectiei copilului de la nastere si pana la 6-7 ani previne decesul infantil, bolile, intarzierile in crestere, traumele si carentele alimentare.

Ca investitie Investitia in educatia timpurie este cea mai rentabila investitie in educatie, conform raportului elaborate de R. Cuhna, laureat al Premiului Nobel in economie. Potrivit autorului, invatarea timpurie favorizeaza valorificarea optima a oportunitatilor de invatare create mai tarziu. Deprinderile si cunostintele dobandite devreme favorizeaza dezvoltarea altor cunostinte si deprinderi. Dimpotriva, deficient de cunostinte si deprinderi, produc mai tarziu deficient si mai mari, oportunitati de invatare ratate sau slab valorificate. Rata abandonului scolar in Romania In diferite Rapoarte asupra starii de invatamant din Romania, elaborate de MECTS, se constata ca rata abandonului scolar, atat pe ansamblul invatamantului primar si gimnazial, cat si la nivelul fiecaruia dintre cele doua cicluri, a inregistrat un trend continuu ascendant. In anul scolar 2007-2008, pe ansamblul invatamantului primar si gimnazial rata abandonului a inregistrat o tendinta pozitiva, dar sunt diferente intre mediile de rezidenta si structura pe sexe a elevilor. Nivelul ridicat al abandonului scolar este generat atat de factori individuali, familiali sau scolari, dar si de amploarea fenomenului migratiei fortei de munca. Efecte ale abandonului scolar: - Un copil care abandoneaza scoala are toate sansele sa devina un adult cu risc de marginalizare, cu sanse minime de a se integra social si professional; - Abandonul scolar favorizeaza izolarea de colegii de generatie, iar comportamentele negative individuale si de grup pot afecta pe termen mediu si lung bunastarea comunitatii; - Costurile prevenirii abandonului scolar si, implicit, al excluderii sociale sunt mult mai mici decat cele ale asistentei passive acordate unui adult care devine o povara pentru comunicare; - Daca un copil dintr-o familie in dificultate (socio-economica/ dezorganizata/ cu alte tipuri de dificultati) nu este sprijinit sa mearga la scoala sis a-si finalizeze studiile, ciclul excluderii se perpetueaza, cu consecinte grave la nivelul individului, al familiei sale, al intregii comunitati. Prezentarea cadrului legal de organizare a clasei pregatitoare in Legea Educatiei Nationale nr 1/2011 Art 23 Art 23 prezinta noua structura a sistemului national de invatamant preuniversitar, acesta cuprinzand urmatoarele niveluri: a. Educatia timpurie (0-6ani), format din nivelul anteprescolar (0-3 ani) si invatamantul prescolar (3-6ani), care cuprinde grupa mica, mijlocie si mare; b. Invatamantul primar, care cuprinde clasa pregatitoare si clasele I-IV; c. Invatamantul secundar care cuprinde: i. Invatamantul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele I-IX;

Invatamantul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu XXII/XIII cu urmatoarele filiere: teoretica, vocational si tehnologica; d. Invatamantul professional cu o durata intre 6luni si 2 ani; e. Invatamantul tertiar nonuniversitar, care cuprinde invatamantul postliceal. Art 24 Art 24 precizeaza ca invatamantul general obligatoriu este format din invatamantul primar si invatamantul secundar inferior. Art 29 Art 29 face precizari privind varsta de debut a invatamantului obligatoriu: in clasa pregatitoare sunt inscrisi copiii care au implinit varsta de 6 ani pana la data inceperii anului scolar, iar la solicitarea parintilor/ tutorilor sau a sustinatorilor legali, pot fi inscrisi in clasa pregatitoare si copiii care implinesc varsta de 6 ani pana la sfarsitul anului calendaristic, daca dezvoltarea lor psihosomatica este corespunzatoare. Art 68 Sectiunea curriculum, prin art 68 defineste cele 8 domenii de competent cheie care determina profilul de formare al elevului: a. Competente de comunicare in limba romana si in limba maternal, in cazul minoritatilor nationale; b. Competente de comunicare in limbi straine; c. Competente de baza de matematica, stiinte si tehnologie; d. Competente digitale de utilizare a tehnologiei informatiei ca instrument de invatare si cunoastere; e. Competente sociale si civice; f. Competente antreprenoriale; g. Competente de sensibilizare si expresie cultural; h. Competent de a invata sa inveti. In continuare, art 68 defineste Curriculumul pentru clasa pregatitoare, care urmareste dezvoltarea fizica, socio-emotionala si cognitive, a limbajului si coomunicarii, precum si dezvoltarea capacitatilor si atitudinilor in invatare, asigurand totodata puntile catre dezvoltarea celor 8 competente cheie. Analiza Ordinului MEN nr 3371 din 12.03.2013 privind aprobarea Planurilor - cadru de invatamant pentru invatamantul primar si a Metodologiei privind aplicarea Planurilor cadru de invatamant pentru invatamantul primar Elaborarea Planului cadru de invatamant pentru invatamantul primar are in vedere dezideratele profilului de formare al copilului care finalizeaza ciclul primar, profil determinat de domeniile de competente cheie specific in art. 68 din LEN nr 1/2011. In mod concret, pana la finalul clasei a IV-a, se urmareste atigerea unui nivel de performanta elementar in formarea competentelor cheie. Vezi Fisa distribuita Anexa 7 la OMEN nr. 3371 din 12.03.2013 privind definirea nivelului de performanta elementar in formarea competentelor cheie.

ii.

Documentul OMEN nr 3371 din 12.03.2013 prezinta in cuprinsul Anexelor sale particularizari pentru: - Invatamantul primar in limba romana; - Invatamantul in limbile minoritatilor nationale, precum si pentru scolile sau clasele cu elevi apartinand minoritatilor nationale care studiaza in limba romana unde aria curriculara Limba si comunicare cuprinde disciplina Comunicare in limba materna (minaritati), iar nmarul de ore allocate este mai mare si cu o distributie regandita pentru a acoperi studiul limbii roamne, al limbii materne si al celei modern; - Invatamantul cu program integrat si suplimentar de arta-muzica; - Alocari orare in aria curriculara Arte, pentru invatamantul primar cu program integrat si suplimentar de coregrafie; - Invatamantul primar cu program integrat si suplimentar de coregrafie; - Invatamantul primar cu program sportive integrat; - Alocari orare in aria curriculara Sanatate si motricitate pentru invatamantul integrat sportiv. De asemenea, documetul face precizari privind aplicarea planurilor cadru, prin definirea termenilor: - Plan cadru de invatamant; - Arie curriculara; - Trunchi comun; - CDS; - Plaja orara; - Schema orara; - Durata activitatilor de predare invatare evaluare pentru clasa pregatitoare; - Durata pregatirii de specialitate in cazul invatamantului sportive integrat sau integrat de arta-muzica; - Procedura de admitere in scolile cu programe integrate de arta sau profil sportiv; - Modalitati de grupare a elevilor pentru pregatirea de specialitate; - Modalitati de verificare si evaluare. Programele scolare pentru clasa pregatitoaresunt concepute astfel incat, la finalul ciclului primar, elevii sa atinga un nivel de performanta elementar in formarea urmatoarelor competente: 1. Utilizarea modalitatilor de comunicare, in limba romana, in limba maternal si in cel putin o limba straina, intr-o varietate de situatii 1.1. Utilizarea corecta a limbii romane si a limbajului insusit la disciplinele studiate 1.2. Operarea cu mesaje verbale si nonverbal, accesibile varstei, pentru a elabora si transmite mesaje care exprima idei, experiente, sentimente 1.3. Adaptarea propriei comunicari la context de viata din mediul cunoscut 2. Utilizarea conceptelor, a metodelor specific si a instrumentelor tehnologice, in vederea rezolvarii de problem in diferite context 2.1. Utilizarea capacitatilor formate in scopul rezolvarii de problem simple, in context date 2.2. Folosirea unor rationamente simple in vederea luarii de decizii in context familiar 2.3. Folosirea metodelor de investigare insusite, pentru explorarea unor procese natural si sociale simple

3. Integrarea, participarea active si responsabila la viata sociala 3.1. Cunoasterea drepturilor si responsabilitatilor copilului 3.2. Relationarea corecta cu persoanele cu care intra in contact si asumarea unor roluri in context familiar 3.3. Cooperarea in grupurile de apartenenta si acceptarea competitiei 3.4. Respectarea diversitatii intalnitw in context familiar; identificarea unor elemente relevante pentru identitatea proprie 3.5. Prevenirea conflictelor prin manifestarea unui comportament bazat pe respect, tolerant, grija fata de sine si fata de ceilalti 3.6. Folosirea noilor tehnologii de informare si comunicare in context scolare si extrascolare adaptate varstei 4. Utilizarea eficace a instrumentelor necesare educatiei pe tot parcursul vietii 4.1. Identificarea unor obiective de invatare corespunzatoare atat propriilor interese, aptitudini, cat si influentelor educative exercitate de scoala si familie 4.2. Folosirea unor tehnici de munca intelectuala care valorizeaza autonomia, disciplina si perseverenta, in scopul rezolvarii de problem in context familiar 4.3. Exersarea responsabilitatii pentru propria invatare 4.4. Folosirea, la nivelul varstei, a unor tehnici de informare si comunicare 4.5. Exersarea procedeelor si a instrumentelor de creare a continutului informational in spatiile virtual, prin activitati de invatare specific varstei si dezvoltarii personale (de exemplu: constituirea portofoliilor de invatare, portofolii artistice, elaborarea unor pagini personale sau de grup, wiki, bloguri, etc.) 5. Interiorizarea unui sistem de valori care sa orienteze atitudinile si comportamentele 5.1. Cunosterea unor valori referitoare la scoala, familie si mediul in care se dezvolta si exprimarea unor opinii asupra acestora 5.2. Exersarea unor comportamente moral-civice in context de viata din mediul cunoscut 5.3. Dezvoltarea unei atitudini positive fata de sine si fata de altii: stima de sine, respect, incredere in fortele proprii, responsabilitate 5.4. Recunoasterea unui mediu potrivit pentru invatare si pentru viata 5.5. Manifestarea optiunii pentru o viata sanatoasa si echilibrata pentru propria dezvoltare 5.6. Manifestarea unor initiative positive in activitatile scolare si extrascolare 6. Manifestarea creativitatii si a spiritului innovator 6.1. Participarea la proiecte in context de viata din mediul cunoscut 6.2. Realizarea unor produse folosind tehnici de lucru noi 6.3. Folosirea cunostintelor obtinute pe mai multe cai pentru realizarea unor sarcini de lucru 7. Managementul vietii personale si al evolutiei in cariera 7.1. Utilizarea capacitatilor formate pentru rezolvarea unor situatii-problema din mediul cunoscut 7.2. Analiza propriilor resurse pentru stabilirea traseului de dezvoltare personala 7.3. Manifestarea disponibilitatii pentru noi eforturi fizice si intelectuale 7.4. Manifestarea disponibilitatii pentru valorificarea ofertelor de continuare a studiilor

De ce o disciplina numita Comunicare in limba romana si nu Limba si literature romana? - Exista competente cheie. Competentele de comunicare in limba romana/ in limba maternal se situeaza in fruntea listei competentelor cheie care determina profilul de formare a elevului, asa cum sunt acestea mentionate in LEN 1/2011 art. 68, dar si in Recomandarea cu privire la stabilirea de competente cheie pentru invatarea de-a lungul intregii vieti, a Parlamentului European si Consiliului Uniunii Europene. In acest context, aptitudinile si competentele lingvistice in limba maternal sunt incarcate de o semnificatie deosebita: acestea constituie fundamental intregii activitati de invatare si de receptare a valorilor cultural si stiintifice. - Are domeniu de competent. Nivelul de stapanire a unei limbi (inclusive a celei materne) este definit in functie de ceea ce sties a faca elevl, in diferite domenii de competent. In acest scop, sunt evaluate intelegerea (ascultarea si citirea) si vorbirea (participarea la conversatie, discursul oral si scriere). - Defineste aptitudini lingvistice. Se considera ca tinte finale ale invatarii comunicarii in limba romana (la sfarsitul scolaritatii) urmatoarele aptitudini si competente lingvistice: Capacitatea de a comunica in scris si verbal, de a intelege si a-I face pe altii sa inteleaga diferite mesaje in situatii variate; Capacitatea de a citi si intelege diferite texte, adoptand strategia potrivita scopului citirii (informare/ instruire/ de placere) si diferitelor tipuri de text; Capacitatea de a scrie texte pentru o varietate de scopuri; monitorizarea procesului de scriere, de la draft pana la bun de tipar; Capacitatea de a distinge informatia relevant de cea nerelevanta; Capacitatea de a-ti formula propriile argument intr-o maniera convingatoare si de a lua in consideratie alta puncte de vedere exprimate atat verbal cat si in scris. In urma dezvoltarii competentelor de comunicare, elevul va avea urmatorul profil: Civilizat, sociabil, comunicativ, interest, creative; Va intelege ca poate comunica, transmitand celor din imediata apropiere propriile ganduri, opinii, sentimente, intr-un mod care sa-l faca inteles; Va respecta regulile unui dialog civilizat; Va descoperi ca poate comunica, folosind o multitudine de limbaje conventionale si neconventionale; Va reflecta la importanta comunicarii in viata fiecaruia si se va apropia mai usor de bogatia transmisa prin intermediul mesajelor scrise; Va observa ca prin intermediul comunicarii se poate apropia de cei din jurul sau, stabilind relatii armonioase; Va fi interest sa gaseasca solutii la diferite problem prin intermediul comunicarii, cartilor, calculatorului; Va cunoaste unde/ cum gasestw informatiile de care are nevoie; Va descoperi placerea lecturii dintr-o carte, de pe iPad, de pe eBook sau orice alt support, placerea de a merge la teatru, de a viziona un film. Competentele generale vizate de programa scolara in domeniul comunicarii sunt: 1. Receptarea de mesaje orale in context de comunicare cunoscute; 2. Exprimarea de mesaje orale in diverse situatii de comunicare;

3. Receptarea unei varietati de mesaje scrise, in context de comunicare cunoscute; 4. Redactarea de mesaje in diverse situatii de comunicare. Avand in vedere importanta formarii competentei de a recepta mesaje orale, competenta ce presupune ascultarea si intelegerea mesajului, prezentam cateva repere care sa ghideze activitatea practica: o Antrenamentele de ascultare reprezinta mesaje la care copiii ofera o reactive care probeaza intelegerea; o La nivelul clasei pregatitoare, antrenamentele de ascultare dezvolta o baza elementara pentru sesizarea semnificatiei transmise oral; o Nu in ultimul rand, exercitiile de ascultare antreneaza atentia copiilor. Ce vor asculta elevii? - Instructiuni - Intrebari - Fragmente de poveste/ film pentru copii. Cum ii facem sa asculte? - Incepand sa vorbim tot mai incet si ducand degetul la buze; - Punand mana palnie la ureche; - Batand din palme; - Folosind o ucarie muzicala o sticla pet in care am introdus niste pietricele, un borcan in care am pus niste nuci, un pahar in care bat cu creionul (acestea pot deveni in timp emblemele activitatilor de ascultare); - Explicandu-le clar sarcina. De ce o disciplina numita Matematica si explorarea mediului? Ritmul alert al schimbarilor survenite in societatea contemporana impune parcurgerea unei programe riguroase a disciplinei Matematica si explorarea mediului din cadrul ariei curriculare Matematica si stiinte ale naturii. Schimbarile curriculare au ca reper nevoile ce stau la baza dezvoltarii copilului in concordant cu idealul educational al societatii. - Abordeaza integrat continuturi. Abordarea in maiera integrate a conceptelor matematice conduce la o facilitare a invatarii prin corelarea teoriei cu aspectele din mediul inconjurator. Invatarea holistica vine sa sustina procesul de invatare si adduce beneficii la nivelul dezvoltarii globale a elevului. Integrarea asigura cadrul necesar dezvoltarii competentelor cheie, plasand elevul in situatia de a dobandi competentele necesare intrun mod accesibil varstei. - Ofera premise pentru invatare logica. In ciclul Achizitiilor fundamentale, elevul opereaza cu anumite concept matematice de baza care sunt aprofundate de la un anscolar la altul. Aceste concept pot fi intelese si assimilate cu success daca sunt transpuse in situatii concrete. Matematica si cunoasterea mediului au o multitudine de aspect commune, iar studierea acestor doua discipline intr-un program logic, coherent asigura premisele invatarii logice a continuturilor care trebuie abordate. - Asigura formarea competentelor. Elevul este adus in situatie de a-si adresa intrebari si de a gasi raspunsuri la problemele intalnite in viata cotidiana. La aceasta varsta nevoia de a face apel la concret este vitala pentru buna intelegere a conceptelor stiintifice. Integrarea celor doua discipline va usura procesul de asimilare si va forma competentele cheie necesare parcurgerii traseului educational.

Aria curriculara Matematica si stiinte ale naturii, disciplina Matematica si explorarea mediului Competente generale - Utilizarea numerelor in calcule elementare. Reusita scolara a copiilor depinde in mod essential de varietatea, calitatea si pertinent materialului didactic utilizat, atat demonstrative, cat si individual. Elevul invata sa opereze cu numere daca manipuleaza material concrete si simboluri ale acestora, daca este atras de modul de prezentare a continuturilor. Intrucat clasa pregatitoare este o punte de legatura intre etapa prescolara si cea scolara trebuie avute in vedere proiectarea si desfasurarea activitatilor de invatare prin intermediul jocului didactic, valorificand toate functiile acestuia. - Evidentierea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte localizate in spatiul inconjurator. Formarea competentelor vizand localizarea si discriminarea elementelor de geometrie trebuie sa puna in valoare experienta empirica a copiilor, pornind de la mediul imediat inconjurator si mergand spre exterior. Cunoasterea formelor geometrice plane sau spatial nu este un scop in sine, ci un mijloc de recunoastere si denumire a obiectelor utilizate de copii si acestea se realizeaza avand la baza intuitia. Abordarea acestor continuturi se va efectua prin intermediul jocurilor logicomatematice, dar si prin jocuri didactice care vor urmari orientarea elevului intr-un spatiu dat. - Identificarea unor fenomene/ relatii/ regularitati/ structuri din mediul apropiat. Curiozitatea pentru fenomene din mediul inconjurator se realizeaza pe baza observarii dirijate a acestora, a constatarii unor relatii sau regularitati intre ele, a descrierii acestora prin limbaj, desen si cantec. Activitatile desfasurate au ca vector director grija pentru mentinerea unui mediu inconjurator sanatos, pornind de la activitati ecologice desfasurate in sala de clasa, in scoala, in afara ei. Regularitatile constatate se pot materialize in modele repetitive de obiecte sau de imagini ale acestora si pot constitui un liant al interdisciplinaritatii cu artele plastice. - Generarea unor explicatii simple prin folosirea unor elemente de logica Folosirea elementelor de logica are drept scop familiarizarea copiilor cu enunturi ce contin operatori logici si, ce impune realizarea simultana a doua sau mai multe conditii date, respective nu, ce presupune negarea unei afirmatii enuntate. Implicatia logica daca atunci urmareste ca elevii sa descopere efectele unei cause date sau cauzele unui fenomen intalnit. - Rezolvarea de problem pornind de la sortarea si reprezentarea unor date Rezolvarea de problem, implicand organizarea datelor presupune initial sortarea unor obiecte sau imagini pe baza unui criteriu, urmata de colectarea informatiilor si retinerea acestora intro modalitate convenabila (desene, scheme, grafice, tabele, diagrame). Colectarea datelor apeleaza la memoria vizuala a copiilor, dar si la reprezentari ale obiectelor si fenomenelor, contribuind la ordonarea, clasificarea, sistematizarea si schematizarea acestora. - Utilizarea unor etaloane conventionale pentru masurari si estimari Din motive de localizare in spatiu si timp a propriei persoane sau a obiectelor inconjuratoare, copilul trebuie condus la intelegerea marimilor legate de lungime si timp. Utilizarea unitatilor de masura nonstandard pentru lungime faciliteaza aparitia abilitatii practice de masurare oricand realizabila.

Mediul scolaar impune elevului nevoia de plasare a sa intr-un program riguros, ce presupune cunoasterea zilelor saptamanii, anotimpurilor, dar si a ordonarii cronologice a evenimentelor dintr-o zi. Utilizarea banilor in jocuri si problem simple ii conecteaza pe copii la preocuparile si realitatile vietii cotidiene. In planul cadru de invatamant, disciplinele Muzica si miscare precum si Arte vizuale si abilitati practice sunt incadrate la granite dintre doua arii curriculare, si anume Educatie fizica, sport si sanatate si Arte, respective Arte si Tehnologii. De-a luncul Ciclului achizitiilor fundamentale, este propusa o abordare integrate a conceptelor specifice acestor domenii. De ce Arte vizuale si nu Educatie plastica? Domeniul artelor vizuale acopera: picture, desen, grafica, arta decorative (tapiserie, scenografie, ceramic, vestimetatie, design, arta bijuteriilor, etc.), fotografie artistic, arta tiparului, scultpura, arhitectura, arta monumental, artele spectatolului, etc. Toate acestea sunt prezentate in cotidian si omul contemporan se raporteaza la ele. Ocupandu-ne doar de Educatia plastic, nu am face altceva decat sa limitam sfera preocuparilor si intereselor copiilor. In secolul pe care il traversam, acestia sunt expusi unei multitudini de informatii si influente, cele mai multe venind pe cale vizuala. Cu cat ne ocupam mai devreme de explorarea in adancime a unor concept-cheie specific limbajului visual, cu atat avem sanse mai mari ca elevii sa faca alegeri pertinente si corecte. De ce impreuna, Arte vizuale si abilitati practice? - Pentru ca avem in primul rand in vedere sincretismul varstei; - Pentru ca o invatare holistica are mai multe sanse sa fie interesanta pentru elevi sis a promoveze un sens al controlului propriu asupra invatarii; - Pentru ca Arte vizuale si abilitati practice au valoare decat daca sunt puse in slujba educarii spiritului si a atitudinilor; - Pentru ca a dezvolta copilului abilitatile de comunicare nonverbal, de a primi si emite mesaje vizuale implica in mod fundamental si antrenarea legaturilor dintre minte si mana; - Pentru ca Frumosul si Utilul nu pot merge decat impreuna. Intr-o era a imaginilor vizuale, in care industriile modern produc milioane de obiecte, granitele domeniilor se deschid. Ce prevede programa scolara de Arte vizuale si abilitati practice? Programa de Arte vizuale si abilitati practice propune un demers centrat pe dezvoltarea gandirii sip e dezvoltarea posibilitatilor de comunicare interumana extraverbala, prin imagine, folosind trairea artistic si contribuind astfel la conducerea profilului de formare la finele Ciclului achizitiilor fundamentale. Scopul curriculumului centrat pe dezvoltarea gandirii este invatarea aprofundata. Pentru o invatare de profunzime este necesara o schimbare de prioritati in care dobandirea de cunostinte de dragul informarii trece pe locul secund. Pe primul loc se situeaza conceptele-cheie si instrumentele cu care elevii vor reusi sa surprinda specificitatea fiecarui domeniu. Care sunt competentele generale ale disciplinei Arte vizuale si abilitati practice? Competentele generale vizate la nivelul disciplinei Arte vizuale si abilitati practice jaloneaza achizitiile de cunoastere si de comportament ale elevului pentru intreg ciclul primar.

Acestea reflecta alfabetizarea copilului cu cateva elemente de baza specific celor doua domenii integrate. - Explorarea de mesaje artistice exprimate in limbaj visual intr-o diversitate de context familiar. - Realizarea de creatii functionale si/sau estetice folosind material si tehnici elementare diverse. De ce Muzica si miscare? A invata copiii sac ante inseamna a-I invata mai intai sa asculte, sa auda constient sis a inteleaga semnificatia tuturor relatiilor melodic, ritmice, armonice si de alta natura, care concureaza la exprimarea unor idei, ce se refera la oameni si finite, la o situatie oarecare, la un peisaj, sau la oricare alt aspect desprins din viata pe care copiii o traiesc zi de zi. Prin aceasta disciplina se urmareste: - Formarea capacitatii de a recepta si de a reda un repertoriu de cantece potrivit varstei; - Formarea capacitatii de a intuit si a transpune in miscare sugestiva unele elemente simple de limbaj musical; - Formarea capacitatii de manifestare spontana prin intermediul propriilor abilitati creative, la contactul cu muzica. Comportamentul impus de interpretarea in grup a cantecelor duce la constientizarea aportului pe care fiecare interpret il adduce in executia colectiva, a valorii personale si a celor din jur. Avantajele asocierii Asocierea muzicii si a miscarii la nivelul curriculumului official prezinta cateva avantaje, dintre care enumeram: - Stimuleaza manifestareaexpresiva a elevului de la cea mai frageda varsta, reactia spontana si naturala a copilului este miscarea; - Reduce diferenta contraproductiva dintre scoala si viata elevul este motivate in spatial scolar sa invete prin contractual cu un mediu prietenos, care ii valorifica exprimarea personala si creative; - Pune bazele invatarii conceptelor musicale - la nivel elementar intr-o maniera intuitive, accesibila; - Varietatea repertoriului imbogateste vocabularul, cunostintele despre mediul inconjurator, anticipeaza citirea, datorita pronuntarii cuvintelor pe silabe, etc.; - Dezvolta gustul esthetic al copilului indifferent de atitudinile lui musicale mai mult sau mai putin evaluate precum si completarea culturii lui generale; - Asocierea muzicii cu miscarea creeaza mare varietate in lectiile de muzica si da posibilitatea tuturor copiilor sa exprime in mod concret ceea ce inteleg si simt, find un mijloc excellent de control si autocontrol evidentiind stangaciile si neintelegerea constienta a faptelor sonore, dezvoltand supletea corporala si asigurand precizia si siguranta in exprimarea elementelor musicale. Profilul de formare al elevului Muzica poate fi privita atat ca arta cat si ca stiinta. Ca urmare a acestui lucru, disciplina are o larga paleta de valente educative, rolul ei in educatie fiind recunoscut, dovedit si valorificat din vremuri stravechi. Pe langa dezvoltarea gustului si a receptivitatii musicale, elevii, in timpul activitatilor artistice isi formeaza deprinderi frumoase de comportare, de miscare ordonata si de

vorbire frumoasa, intelegand in mod constient necesitatea de a se apropia cat mai mult de idealul esthetic. Ca urmare, forta pe care muzica, prin practica ei specifica, o exercita asupra personalitatii, in stimularea si sustinerea vietii affective, a unor trairi collective de mare intensitate, a comunicarii dintre oameni, dar si a sensibilitatii estetice este dublata de obligatia la rigoare, disciplina, autocontrol si perseverenta. Drept urmare, programa disciplinei Muzica si miscare propune un demers centrat pe dezvoltarea gandirii, pe dezvoltarea posibilitatilor de comunicare interumana extraverbala prin muzica sip e trairea artistic, fireasca nedirijata a copiilor, contribuind astfel la conturarea profilului de formare al lor. Scopul principal al acestor prima contacte cu muzica este sa li se faca placuta muzica atat ca interpreti cat si ca ascultatori. Principii de baza Contactul copiilor cu muzica reprezinta o bucurie, manifestata de la cea mai frageda varsta prin dorinta de miscare. Aceasta manifestare libera si spontana a copiilor la auzul muzicii trebuie respectata, cultivate, valorificata. Muzica este un limbaj mult mai apropiat de perceptia intuitive a copiilor in comparative cu limbajul vorbit. Tot ce este organizat pe baza Sonora este mai usor de inteles si mai agreabil pentru lumea copiilor. In acest sens un punct foarte important in atragerea copiilor spre sfera muzicii il constituie caracterul de divertisment si joc prin care copilul trebuie sa acceseze primele contacte cu muzica. Fantezia si flexibilitatea, specific varstei, trebuie stimulate creator pentru o dezvoltare armonioasa. Modelul propus este unul care respecta aceste deziderate, axandu-se pe invatarea integral intuitive, atat in ceea ce priveste repertoriul de cantece, cat si in ceea ce priveste marcarea elementelor de limbaj musical. Contextual musical ales pentru interpretare este cel al cantecului din folclorul copiilor, creatie sincretica, ce ofera camp liber manifestarilor specific varstei: miscare, acompaniament ritmic, manuirea jucariilor musicale. Auditia propune o paleta diversa de creatii musicale, de la cantecul de muzica usoara, folclor zonal, pana la creatia culta, asigurand contactul copiilor cu muzica de facture diversa, menita sa declanseze trairi si manifestari distinct, adecvate. Beneficii pentru elev Muzica ofera copiilor o variant specifica de comunicare. Competntele de comunicare vizate se refera la ascultarea muzicii si preluarea mesajelor ei, precum si la exprimarea cu mijloace diverse, specific altor arte, ca: desenul, miscarea, dramatizarea, etc., respectand sincretismul (muzica-text-miscare) si evitandu-se constientizarea prin verbalizare a elementelor de limbaj musical, precum si definirea lor. Prin interpretarile colective, audierea in liniste a muzicii, sau prin manifestarea individuala corespunzatoare starilor afective declansate de muzica, elevul: - Dobandeste un substantial castig in a fi mai creative si interest; - Este mai increzator in capacitatea lui de a-si exteriorize propriile trairi si de a le accepta pe ale colegilor; - Devine mai sociabil; - Constient de necesitatea si valoarea respectarii regulilor interpretarii collective - Capabil in a descoperi noi mijloace de exprimare pe muzica, in a gasi, a selecta si a propune solutii potrivite interpretarii unor cantece si crearii unor jocuri pe muzica audiata;

Va fi mai activ in practica muzicala propusa, in care el este continuu unul din personajele principale.

Competente generale disciplina Muzica si miscare 1. Receptarea unor cantece pentru copii si a unor elemente simple de limbaj musical Receptarea este o activitate prin care se asigura contactul nemijlocit al elevilor cu muzica. Foarte importanta este formarea deprinderii de a asculta mai intai si apoi a canta, copiii in general avand tendinta de a murmura odata cu propunatorul fara sa auda sau sa inteleaga linia melodic a cantecului. Aceasta tendinta a copiilor trebuie corectata permanent oprindu-I sac ante inainte de a asculta. Se exerseaza continuu capacitatea lor de a asculta, in vederea asimitarii si redarii cantecelor, a intuirii unor elemente simple de limbaj musical. Cantecele insusite dupa auz, pe cale intuitive, sunt ascultate pe baza demonstratiei propunatorului, sau cu ajutorul mijloacelor tehnice. In afara cantecelor, se audiaza muzica de facturi diferite. In alcatuirea repertoriului propus spre ascultare si insusire trebuie avut in vedere faptul ca fiecare varsta are o anumita psihologie legata de anumite interese affective si preocupari, cantecele trebuind sa contina imagini artistice prin care copilul trebuie sa se regaseasca pe sine sau sa oglindeasca imagini din mediul familiar sau din natura. 2. Interpretarea de catece pentru copii, cu mijloace specific varstei Exersarea asimilarii integrale a cantecului sau pe strofe se realizeaza pornind de la cantece formate dintr-un singur rand melodic ce se repeat pe mai multe versuri poetice (ex, Caldarusa plina), acestea memorandu-se mai repede si fara effort mare, ajungandu-se treptat la cantece mai complexe. Indifferent de procedeul abordat, cantecul se insuseste ca un tot unitary text si melodie, care nu se despart. 3. Exprimarea unor idei, sentimente si experiente prin intermediul muzicii si miscarii, individual sau in grup Pentru copii, fireasca este exersarea miscarii spontane pe cantec (ex: Fluturas, fluturas, insotit de imitarea zborului). Alte activitati care corespund nevoilor copiilor sunt: - Desenarea unor imagini sugerate de textile cantecelor; - Jocurile pe cantece cu character de dans, prin asocierea cu o miscare simpla (pasi, ridicari pe varfuri, etc.); - Acompanierea libera a cantecelor, cu sonoritati emise de obiecte din clasa (creioane, betisoare, masa, podeaua, dulapul, etc.). Apropierea de muzica clasica se realizeaza prin audierea unor creatii musicale care declanseaza miscarea libera, spontana (ex: J.Haydn simfonia Ceasornicul partea a II-a fragment incipient, partea a IV-a fragment) si prin organizarea unor jocuri inspirate de muzica audiata (ex de auditii: W.A.Mozart Mica serenade, partea I; George Enescu impresii din copilarie fragment). Programa scolara pentru disciplina TIC (Jocul cu calculatorul) reprezinta o oferta curriculara pentru clasa pregatitoare din invatamantul primar. Subsumata ariei Arte vizuale si tehnologii, disciplina are statut optional. Argument pentru introducerea TIC Principalele argument pentru introducerea acestei discipline in curriculumul scolar sunt urmatoarele: - Tehnologiile de informare si comunicare au cunoscut in ultimii ani dezvoltari extreme de rapide, afectand nu doar viata de zi cu zi, ci si felul in care intelegem invatarea. Resursele

in format digital reprezinta un spatiu cu potential important pentru inovarea si crearea unor noi activitati de invatare, mai accesibile si mai attractive pentru copii. Dezvoltarea rapida a unor resurse de invatare in format digital au ajuns deja in atentia educatorilor si parintilor, multi copii avand experiente de utilizare a acestor tipuri de resurse inca din perioada prescolara. Inca de la varste mici, copiii sunt expusi din ce in ce mai mult la utilizarea diferitelor dispositive digitale in diferite context, largind astfel sursele experientelor de invatare (in familie, in grupul de prieteni, in context sociale mai largi). Competentele digitate au un character transversal si pot fi utilizate in explorarea oricarui domeniu de cunoastere. De aceea, programa TIC pentru clasa pregatitoare se raporteaza la aspect studiate in cadrul altor arii si discipline.

Specificul disciplinei Alaturi de beneficiile pe care le aduce tehnologia, tot mai multi parinti, educatori, cercetatori si practicieni abordeaza problema riscurilor potentiale ale utilizarii necorespunzatoare a noilor tehnologii. Siguranta utilizarii noilor tehnologii de informare si comunicare in randul copiilor, abuzul utilizarii calculatorului la varste mici, riscurile la care se expun copiii, utilizand Internetul sunt doar cateva dintre preocuparile majore la nivel European si international. De aceea, programa TIC prevede in mod explicit activitati de invatare care sa conduca la construirea unei atitudini critice asupra impactului pe care il au noile tehnologii de informare si comunicare asupra vietii cotidiene a copilului. Competentele generale la disciplina Tehnologii de informare si comunicare (Jocul cu calculatorul) reflecta necesitatea de familiarizare a copiilor cu dispositive si resurse digitale ca instrumente pentru invatare si dezvoltarea unei atitudini critice asupra beneficiilor si riscurilor utilizarii tehnologiilor de informare si comunicare asupra vietii cotidiene, a invatarii si a relatiilor cu cei din jur. Competentele generale ale ariei curriculare TIC (Jocul cu calculatorul) la clasa pregatitoare - Utilizarea functiilor de baza ale unui computer si/ sau a altor dispositive digitale, in context specific de invatare; - Explorarea si crearea unor continuturi digitale simple in format visual sau/ si audio; - Manifestarea interesului cu privire la efectele tehnologiilor de informare si comunicare asupra vietii cotidiene, a invatarii si a relatiilor cu ceilalti. Consilierea este un process de invatare. In societatea contemporana, tipurile fundamentale de invatare au evoluat de la a invata sa stii, a invata sa faci, a invata sa traiesti impreuna cu ceillalti, la a invata si fii (UNESCO, 1996). In cadrul ariei curriculare Consiliere si orientare cadrele didactice parcurg impreuna cu elevii disciplina Dezvoltare personala. De ce o disciplina numita DP? - Copiii crescuti intr-un mediu simulative au o dezvoltare cognitive, emotional si sociala accelerate in comparative cu cei crescuti intr-un mediu restrictiv. Calitatile unice pe care le are fiecare persoana: aptitudini, abilitati, talente, nevoi, valori, interese, stilul de viata incep sa se creioneze din perioada copilariei timpurii. - Sub forma de joc, copiii invata cum le place mai mult sa invete, ce este increderea in sine, cum sa-si exprime emotiile, moalitatile concrete de a relationa cu familia si

prietenii, achizitioneaza cunostinte despre materii, exerseaza diferite abilitati, isi formeaza abilitati si chiar atitudini despre munca. Metodele si tehnicile folosite vor avea drept scop: explorarea de situatii noi, provocarea unor comportamente si emotii pentru diagnosticarea unei problem, antrenarea in gasirea solutiilor. Tehnicile pot fi adaptate situatiei si pot fi sub forma exercitiilor de familiarizare a participantilor intre ei, de cunoastere si intercunoastere, de comunicare verbal/ nonverbal, de empatizare, de rezolvare a unor problem, luarea deciziilor, scenario metaforice, jocuri de rol, psihodrama, etc.

Toti copiii au nevoie de programe de dezvoltare personala? DP urmareste formarea si dezvoltarea capacitatii de autointelegere, autocunoastere si autodezvaluire a copiilor. Finalitatile programelor de dezvoltare personala sunt mai degraba directii de dezvoltare, decat comportamente, achizitii bine definite. Elevul are nevoie pentru a se dezvolta de incurajare. Programele de dezvoltare personala trebuie sa se bazeze si sa respecte principiile legate de psihologia copilului, psihologia dezvoltarii si invatarii. Este absolute necesara preocuparea de a dezvolta si imbogati propria personalitate, dar si cea a elevilor cu care cadrul didactic lucreaza. A ma cunoaste pe mine insami/ insumi si a ma intelege este, cu siguranta, primul pas. In activitatile de dezvoltare personala, toti copiii sunt considerate speciali si valorosi pentru ca sunt unici. Acestia invata sa ia decizii responsabile. Acceptarea neconditionata, empatia, congruent, colaborarea, responsabilitatea, gandirea pozitiva sunt atitudini. Ascultarea active, observarea, furnizarea de informatii, feedback pozitiv, formularea intrebarilor sunt cateva abilitati specific relatiei cu elevii la orele de consiliere educationala. Care sunt competentele generale vizate? - Manifestarea interesului pentru autocunoastere si a atitudinii positive fata de sine si fata de ceilalti. - Exprimarea adecvata a emotiilor in interactiunea cu copii si adulti cunoscuti. - Utilizarea abilitatilor si a atitudinilor specific invatarii in context scolar. Care e importanta consilierii educationale? Consilierea educational: - Este un process de dezvoltare; - Are un rol proactive si de prevenire; - Optimizeaza modul in care elevul relationeaza cu scoala; - Abordeaza diverse problem ale subiectului consiliat (personale, educationale, sociale, de orientare si decizii in cariera). Rolul consilierii este acela de prevenire a situatiilor de criza personala si educational a elevilor. Consilierea scolara se axeaza pe unitatea triadica: familie-copil-scoala. Consilierea nu este: - O relatie de prietenie; - A avea grija asemenea unui parinte; - A trata pe cineva ca un doctor; - A instrui sau a preda; - A sfatui;

A judeca; Doar folosirea deprinderilor si abilitatilor de consiliere.

Aplicatie Asaza in spatiul liber timbrul corespunzator textului de pe papirus. Raportarea spontana la muzica prin intermediul propriilor abilitati creative. > MM Capacitatea de a comunica in scris si verbal, de a intelege si a-I face pe altii sa inteleaga diferite mesaje in situatii variate. > CLR Generarea unor explicatii prin folosirea unor elemente de logica. > MEM Explorarea si crearea unor continuturi digitale simple in format visual sau/si audio. > TIC Explorarea de mesaje artistice exprimate in limbaj visual intr-o diversitate de context familiare. > AVLM Cooperarea cu ceilalti pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestand disponibilitate. > Educatie pt societate Formarea si dezvoltarea capacitatii de autointelegere, autocunoastere si autodezvaluire a copiilor. > DP Verificare 1. Alegeti competent cheie care nu este vizata in primii 3 ani ai invatamantului obligatoriu! Competent de a invata sa inveti Competente antreprenoriale Competente de baza in matematica, stiinte si tehnologie Competente de sensibilizare si expresie cultural Competente de comunicare in limbi straine Competente de comunicare in limba romana si in limba maternal Competente digitale de utilizare a tehnologiei informatiei ca instrument de invatare si cunoastere - Competente sociale si civice 2. Documentele curriculare care stau la baza formarii clasei pregatitoare in Romania sunt: - OMECTS 3656/29.03.2012 privind aprobarea programelor scolare pentru clasa pregatitoare din invatamantul primar - OUG 75/2005 privind asigurarea calitatii educatiei - OMECTS 4925 din 8.09.2005 Regulamentul de Organizare si Functionare a Invatamantului Preuniversitar - OMECTS 3654/ 29.03.2012 privind aprobarea planurilor cadru de invatamant pentru invatamantul primar clasa pregatitoare - Legea Educatiei Nationale 1/2011 3. Identifiati metoda care se preteaza cel mai bine a fi utilizata pentru fiecare competent generala din Aria Matematica si Stiintele Naturii, disciplina Matematica si explorarea mediului! Recunoasterea si utilizarea numerelor in calcule elementare > exercitii de manipulare a materialului concret

Localizarea si relationarea elementelor geometrice > jocuri logico-matematice; jocuri didactice Manifestarea curiozitatii pentru fenomene, relatii, regularitati din mediul apropiat > observarea dirijata a mediului extern Generarea unor explicatii prin folosirea unor elemente de logica > jocul de rol Organizarea datelor in scopul rezolvarii problemelor > exercitii de sortare, clasificare Compararea unor marimi din mediul apropiat prin intermediul unor masuri ale lor > exercitii practice de masurare cu instrumente standard si nonstandard

T14: profilul de competente al cadrului didactic Studiu:

Competentele cadrului didactic sunt cel putin la fel de importante ca si cunoasterea in profunzime a continutului disciplinei pe care este autorizat sa o predea. In fata unui colectiv de elevi cu profil individual de personalitate, cu stiluri diferite de invatare, cu combinatii unice de puncte forte si vulnerabilitati, profesorul va reusi sa genereze solutii de invatare creative, eficiente si personalizare daca va poseda un set de competente ce ii va permite intalnirea fericita cu fiecare dintre elevii din clasa sa. Pentru a acoperi intreaga gama de competente, au fost delimitate cateva domenii pentru care au fost formulate standarde si indicatori. Fiecare cadru didactic este unic, insa numitorul comun il reprezinta competentele profesionale un sistem de referinta important in evaluarea/ autoevaluarea calitatii demersului didactic. Elevii unei clase vor avea intotdeauna preferinte si interese diferite. Este misiunea fiecarui cadru didactic sa creeze in mintea si sufletul fiecarui elev entuziasm si interes pentru continutul pe care il preda. A. Specificul invatamantului primar Profilul competentelor profesionale necesare invatamantului primar se construieste pornind de la ceea ce ne dorim sa stie sis a fie capabil sa faca cadrul didactic, pentru a raspunde asteptarilor avute in planul dezvoltarii si invatarii copilului. Competentele profesionale formulate pentru domeniul invatamantului primar reflecta conceptia educatiei centrate pe elev. Competenta A.1 Profesorul pentru invatamantul primar raspunde necesitatilor unice de invatare si dezvoltare ale elevului si asigura sustinerea necesara pentru ca toti elevii sa-si realizeze intregul potential. - Recunoaste unicitatea fiecarui elev si creeaza oportunitati de a progresa, interactionand frecvent cu fiecare si manifestand afectiune, respect si interes. - Respecta interesele si nevoile de dezvoltare ale elevului si ofera oportunitati pentru exprimarea lor. - Respecta ritmul individual corespunzator dezvoltarii fiecarui elev. Competent A.2

Profesorul pentru invatamantul primar abordeaza dezvoltarea elevului in mod integrat, asigurand in egala masura dezvoltarea acestuia pe plan cognitive, socio-emotional si fizic. - Recunoaste interdependent domeniilor de dezvoltare a elevilor, prin acordarea unei atentii egale, pentru fiecare dintre ele, in proiectarea activitatilor curente. - Propune elevilor activitati de invatare cu character integrat care le solicita dezvoltarea sub toate aspectele. - Utilizeaza orice moment al zilei de scoala pentru a realiza integrarea cunostintelor, a deprinderilor si abilitatilor dobandite. Competenta A.3 Cadrul didactic cunoaste specificitatea procesului de invatare a elevului de varsta scolara mica. - Respecta particularitatile dezvoltarii elevului pentru fiecare clasa din invatamantul primar, sub toate aspectele (cognitive, socio-emotional, fizic), prin toate deciziile didactice curente. - Intelege felul in care fiecare copil isi construieste propria imagine a lumii si creeaza oportunitati de invatare care reflecta aceasta intelegere. Competenta A.4 Profesorul pentru invatamantul primar promoveaza incluziunea sociala si tolerant, oferind tuturor elevilor oportunitati egale pentru dezvoltare si invatare, respectand valorile bazate pe drepturile omului si principiile unei societati democratice deschise. - Promoveaza respectul pentru diversitatea datorata sexului, rasei, religiei, etniei, culturii, limbii, structurii familiei, nivelul social-economic, varstei si abilitatilor. - Propune activitati ce valorifica diversitatea copiilor si a familiilor. - Creeaza oportunitati egale pentru dezvoltarea elevilor cu cerinte educationale speciale. - Comunica cu toti elevii pe ton cald si respectuos ce confera incredere, confort afectiv, siguranta si securitate. - Mediaza eventualele conflicte dintre elevi, cu scopul de a promova intelegerea, respectful reciproc, acceptarea si respectarea diversitatii. B. Planificarea invatarii Competenta B.1 Profesorul pentru invatamantul primar realizeaza planificari anuale/ semestriale, proiecte ale unitatilor de invatare/ proiecte de lectii bine structurate, echilibrate, care se bazeaza pe cunoasterea dezvoltarii elevului, pe o buna cunoastere a clasei sip e competentele cheie corespunzatoare disciplinelor de studiu din invatamantul primar. - Recunoaste importanta unei proiectari didactice echilibrate. - Proiectarea unitatilor de invatare denota abilitatea cadrului didactic de a reflecta critic asupra obiectivelor immediate realizate, de a le corela cu obiectivele majore propuse in planificarea semestriala si de a face ajustarile necesare. - Proiectarea este bine structurata, dar si sufficient de flexibila, permitand adaptari si modificari necesare pentru a le asigura tuturor elevilor posibilitati optime de invatare si dezvoltare. - Include in proiectele lectiilor o varietate de activitati pentru a satisface diversele nevoi, abilitati si stiluri de invatare ale elevilor.

Proiectarea unitatilor de invatare/ proiectul de lectie promoveaza o abordare holista asupra dezvoltarii elevului si un mod integrat de abordare a curriculumului.

Competenta B.2 Profesorul pentru invatamantul primar realizeaza proiecte ale unitatilor de invatare/proiecte de lectii care reflecta abordarea integrate a curriculumului. - Proiecteaza unitati tematice in care continuturile sunt strans legate intre ele si care contribuie la o invatare semnificativa. - Experientele de invatare proiectate de invatator sunt integrate si favorizeaza explorarea in mod global (si nu fragmentat) a mai multor domenii de cunoastere, ajutandu-I pe elevi in realizarea de conexiuni intre lucruri/ fenomene. - Planificarea unitatilor de invatare/ proiectelor de lectii reflecta capacitatea cadrului didactic de a respecta o succesiune logica a etapelor de desfasurare a acestora si de ale ajusta la varsta, nivelul de interes si nevoile specifice (individuale si de grup) ale elevilor. - Proiecteaza modalitati de finalizare a proiectelor unitatilor de invatare/ proiectelor de lectii care sa integreze cunostintele interdisciplinare si deprinderile achizitionate, permitand fiecarui elev sa simta placerea reusitei. Competenta B.3 Profesorul pentru invatamantul primar vede proiectarea activitatilor ca un process participative, in care sunt implicate elevii si familiile lor, pentru a le oferi elevilor oportunitati optime de dezvoltare si invatare. - Este receptive la sugestiile elevilor privind continuturile activitatilor de predare-invatareevaluare si este capabil sa-si ajusteze proiectarea in concordant cu sugestiile acestora. - Implica familia in lanificarea CDS si a altor activitati de invatare din clasa. C. Organizarea predarii-invatarii Domeniul vizeaza competentele de organizare a procesului de invatare ale cadrului didactic, prin care acesta coreleaza obiectivele curriculare cu strategiile didactice si cu mediul de invatare, in stransa corespondenta cu nevoile individuale ale copilului. Acesta contine doua subdomenii cu competentele si indicatorii aferenti C.1. Subdomeniu: strategii didactice Competenta C.1.1 Profesorul pentru invatamantul primar cunoaste si utilizeaza diverse strategii care contribuie la invatarea active, la construirea de catre elevi a propriilor cunostinte, precum si la dezvoltarea deprinderilor si abilitatilor. - In baza bunei cunoasteri a elevilor si a competentelor cheie, selecteaza adecvat activitati din spectrul larg de optiuni: de la cele initiate de adult la cele initiate de elev, de la cele de libera explorare la cele proiectate de cadrul didactic. - Demonstreaza intelegerea rolului sau de facilitator al invatarii elevului. - Foloseste interesul si curiozitatea elevilor fata de lumea inconjuratoare pentru a-I antrena in explorarea unor continuturi noi, prin intermediul intrebarilor deschise. - Ajuta elevii sa realizeze conexiuni intre concept si deprinderi noi si cunostintele anterioare (evocare si realizare a sensurilor).

Competenta C.1.2 Profesorul pentru invavamantul primar demonstreaza competent in utilizarea jocului didactic ca forma integratoare, pentru stimularea invatarii si dezvoltarii. - Recunoaste valoarea suprema a jocului didactic pentru invatarea si dezvoltarea elevilor, sub toate aspectele. - Creeaza si mentine situatii care imbogatesc si extend jocul ca activitate specifica varstei/ jocul didactic ca activitate de invatare. - Ia permanent decizii strategice constiente, legate de rolul sau si de rolul elevului in construirea propriei invatari prin joc. Competenta C.1.3 Profesorul pentru invatamantul primar utilizeaza strategii predominant interactive. - Creeaza proiecte la care elevii sa lucreze in cooperare. - Creeaza situatii de invatare in care elevii sa invete unul de la altul. - Pune la dispozitia elevilor material cu character deschis, care stimuleaza dezvoltarea. Competenta C.1.4 Profesorul pentru invatamantul primar coreleaza competentele specific disciplinelor de studiu cu continuturile invatarii, cu sarcinile de invatare, cu formele de organizare a colectivului de elevi, tinand seama de particularitatile de varta ale elevilor si de experientele de invatare anterioare. - Coreleaza competntele specific din programele scolare, pentru a realiza integrarea lor in lectiile/ proiectele tematice. - Propune sarcini adecvate pentru lucrul in grup mare sau mic. - Utilizeaza diverse forme de organizare a activitatilor copiilor (in grup mare, prup mic, perechi individual), potrivindu-le la obiectivele propuse si respectand nevoile individuale si de grup ale elevilor. - Coreleaza continuturile activitatilor cu varsta elevilor si cunostintele anterioare ale acestora. Competenta C.1.5 Profesorul pentru invatamantul primar creeaza pentru elevi multiple oportunitati de alegere si luare a deciziilor. - Planifica situatii de invatare cu character deschis, sarcini cu mai multe posibilitati de realizare, material diverse din care sa aleaga. - Ofera elevilor posibilitateaa de a face alegeri constiente din alternativele existente si de asi asuma responsabilitatea pentru alegerea facuta. Competenta C.1.6 Profesorul pentru invatamantul primar exploateaza maximal oportunitatile de invatare ale lerioadelor de rutina si adopta atitudini flexibile si creative in fata unor moment neplanificate. - Foloseste rutina zilei ca sursa de invatare semnificativa. - Recunoaste si exploateaza oportunitatile de invatare care apar inopinat, spontan si care suscita interesul elevilor, pentru a le dezvolta limbajul, a invata noi concept si deprinderi. C.2. Subdomeniu: mediul de invatare Competenta C.2.1

Profesorul pentru invatamantul primar intelege impactul puternic al mediului asupra invatarii si dezvoltarii elevilor si le asigura acestora un mediu in care fiecare sa se dezvolte sis a invete in conformitate cu nevoile, interesele, si abilitatile sale. - Creeaza un mediu fizic atractiv si placut care ii ajuta pe elevi sa se simta in siguranta si confortabil. - Organizarea mediului corespunde necesitatilor diferitelor grupuri de varsta si ale fiecarui elev in parte, precum si necesitatilor dictate de continuturile studiate. - Spatial fizic pregatit de educator faciliteaza managementul grupei de copii si permite utilizarea diverselor forme de organizare: individual, perechi, grup mic, grup mare. - Mediul este bine organizat si promoveaza invatarea active si independent. - Selecteaza materialele legate de toate ariile curriculare si domeniile de dezvoltare, astfel incat sa stimuleze: explorarea, experimentarea, descoperirea si invatarea conceptuala. Competenta C.2.2 Profesorul pentru invatamantul primar creeaza un mediu fizic personalizat si prietenos ce confera identitate grupului de elevi. - Mediul creat de invatator le stimuleaza elevilor un confort psihologic si o atitudine pozitiva fata de invatare. - Creeaza un mediu de invatare personalizat si prietenos elevilor, creand sentimental de apartenenta la grup. - Mediul creat de invatator invita parintii sa devina parteneri la colaborare si contribuie la construirea spiritului comunitar. Competent C.2.3 Profesorul pentru invatamantul primar creeaza un climat social care promoveaza invatarea. - Incurajeaza atitudini reciproce grijulii si respectuoase intre elevi, pentru a oferi incredere si siguranta in exprimarea libera a acestora. - Ofera multiple situatii in care toti elevii sa fie auziti si apreciati. - Faciliteaza stabilirea unor relatii de prietenie intre elevi, care incurajeaza invatarea reciproca. D. Organizarea procesului de evaluare a invatarii competentele de evaluare ale cadrului didactic Competenta D.1 Profesorul pentru invatamantul primar utilizeaza permanent observarea, pentru a inregistra date privind dezvoltarea elevului in toate domeniile dezvoltarii: cognitive, socio-emotional, fizic, atitudine in invatare (conform Standardelor Educationale si de Dezvoltare a copilului). - Profesorul pentru invatamantul primar utilizeaza zilnic observarea elevilor - Profesorul pentru invatamantul primar realizeaza observarea copiilor pentru a surprinde progresul inregistrat de acestia in toate domeniile de dezvoltare. - Profesorul pentru invatamant primar pastreaza un registru/ dosar cu datele culese in urma observarii. Competenta D.2 Profesorul pentru invatamantul primar foloseste metode si intrumente de evaluare care sunt relevante pentru activitatile de invatare realizate de elevi si adecvate varstei acestora.

Utilizeaza momentul evaluarii pentru a scoate in evident reusitele elevului si a incuraja invatarea. Recunoaste diferentele individuale dintre elevi in evaluarea acestora, avand ca unic reper progresele anterioare ale elevului. Uitileaza metode de evaluare ce corespund varstei elevilor, competentelor specific ale activitatilor de invatare si tipului de activitate didactica/ extrascolara in care este implicat elevul. Utilizeaza si elaboreaza instrumente de evaluare care apreciaza masura in care elevul detine anumite cunostinte, manifesta anumite atitudini, deprinderi si abilitati, in stransa corelatie cu domeniile de dezvoltare ale acestuia.

Competenta D.3 Profesorul pentru invatamantul primar utilizeaza evaluare pentru a planifica mai riguros activitatile si pentru a organiza mediul de invatare in mod adecvat cerintelor si intereselor elevilor. - Profesorul pentru invatamantul primar detine un portofoliu al fiecarui elev, continand date privind progresele obtinute in urma observarilor si evaluarii in toate domeniile dezvoltarii acestuia (fizic, socio-emotional, cognitive, atitudini in invatare), precum si produse ale activitatii. - In baza rezultatelor evaluarii, invatatorul proiecteaza activitati adaptate nevoilor individuale ale fiecarui elev, stimuland progresul - Utilizeaza rezultatele evaluarii pentru a organiza, modifica si adapta mediul educational, astfel incat sa creeze tuturor elevilor cat mai multe oportunitati de invatare si dezvoltare. Competenta D.4 Profesorul pentru invatamantul primar solicita si utilizeaza informatii despre experientele anterioare ale elevilor, despre sanatate, nutritive, igiena, despre nevoile si comportamentele lor de invatare, despre progresele lor din discutiile cu familia, precum si despre elevul insusi, pentru a evalua progresul acestuia. - Culege informatii despre elev, prin discutii permanente cu familia acestuia (experientele anterioare de invatare, sanatate, nutritive, igiena, interese, nevoi). - Coreleaza informatiile despre elev, obtinute de la familie, cu rezultatele activitatii acestuia in gradinita/ scoala, pentru o evaluare cat mai fidela si valida a progresului inregistrat. E. Dezvoltarea profesionala competente de autoreflectie, autoevaluare si management al carierei profesionale. Competent E.1 Profesorul pentru invatamantul primar consulta periodic material de specialitate in scopul imbunatatirii competentelor sale profesionale. - Este permanent in contact cu noile informatii privind teoria si practica didactica din publicatiile de specialitate, corespunzatoare invatamantului primar. - Experimenteaza noi idei si practice inspirate de materialele de specialitate, cu scopul de a oferi elevilor oportunitati de invatare si dezvoltare cat mai adecvate si eficiente. Competenta E.2

Profesorul pentru invatmantul primar participa periodic la cursuri de formare continua. - Participa periodic la cursuri de formare continua in domeniile profesionale specific educatiei timpurii. - Selecteaza cursurile de formare continua in functie de nevoile de imbunatatire a competentelor sale profesionale. - Utilizeaza in practica zilnica informatiile si abilitatile nou achizitionate prin cursurile de formare si de perfectionare. Competenta E.3 Profesorul pentru invatamantul primar reflecteaza permanent asupra activitatii sale profesionale, demonstrandu-si capacitatea de a motiva deciziile profesionale si de a imbunatati practica zilnica, in urma analizei rezultatelor profesionale obtinute. - Reflecteaza permanent asupra rezultatelor practicii zilnice, cu scopul de a o imbunatati. - Poate aprecia punctele tari si aspectele care necesita imbunatatiri ale activitatii sale profesionale, ca urmare a reflectiei asupra propriei practice. - Este capabil sa-si motiveze deciziile pedagogice, in baza reflectiei asupra activitatii sale zilnice si a rezultatelor obtinute. Competenta E.4 Profesorul pentru invatamantul primar utilizeaza lucrul in echipa cu alti colegi si specialist, pentru a-si imbunatati propriile practice educationale, precum si practicile familiilor in educatia si dezvoltarea scolarilor mici. - Colaboreaza cu colegii si cu alti specialisti, pentru a culege cat mai multe informatii privind dezvoltarea personalitatii elevului. - Se consulta cu alti colegi si specialisti in proiectarea activitatilor, cu scopul de a asigura conditii optime pentru a raspunde nevoilor de invatare si dezvoltare ale fiecarui elev. F. Parteneriatul cu familia competente de comunicare si cooperare ale cadrului didactic cu familia elevului Competenta F.1 Profesorul pentru invatamantul primar recunoaste importanta cunosterii mediului familial in care copilul creste si se dezvolta. - Se informeaza asupra contextului familial in care elevul s-a nascut si crescut, prin discutii cu parintii acestuia, in scopul individualizarii invatarii si oferirii de sprijin pentru dezvoltarea sa. - Manifesta interes pentru cunoasterea diversitatii de ordin economic, etnic, cultural si religios a familiilor, pentru a asigura oportunitati egale tuturor elevilor si o comunicare eficienta cu familiile acestora. - Valorifica experinetele familial ale elevilor, pentru a reflecta, in activitatile curente si in mediul educational, diversitatea cultural a familiilor. Competenta F.2 Profesorul pentru invatamantul primar respecta calitatea parintilor de primi educatori ai elevului, considerand importante aspiratiile, interesele si dorintele acestora in privinta propriului copil. - Solicita parintilor informatii privind asteptarile, dorintele si cerintele lor in legatura cu dezvoltarea si educatia elevilor.

Respecta dorintele si cerintele formulate de parinti in privinta sanatatii, dezvoltarii si educatiei elevului, asigurandu-se de bunastarea acestuia.

Competenta F.3. Profesorul pentru invatamantul primar considera fundamental comunicarea permanenta cu parintii, pentru dezvoltarea sanatoasa a elevului si bunastarea acestuia. - Utilizeaza metode informale si formale de comunicare cu toti pantii, pentru a culege cat mai multe informatii despre elev, despre starea lui de sanatate, despre interesele si dorintele sale, dar si despre problemele acestuia. - Informeaza saptamanal parintii cu privire la progresele inregistrate de elev, in toate domeniile dezvoltarii, precum si despre dificultatile intampinate, cu scopul de a lua decizii in comun. - Furnizeaza parintilor informatii, exemple de bune practice, sugestii privind dezvoltarea si educatia elevului, pentru a-I sprijini pe acestia in realizarea rolurilor parentale. - Demonstreaza competente de comunicare cu parintii, reusind sa evite conflictele sau sa le solutioneze, cu rezultate optime pentru elev. Competenta F.4 Profesorul pentru invatamantul primar implica permanent familia in luarea deciziilor privind educatia si dezvoltarea copilului. - Implica parintii in luarea deciziilor privind educatia si dezvoltarea elevului, in special, in privinta acelor aspect ale dezvoltarii care necesita mai multa atentie si actiuni specific. - Stabileste impreuna cu parintii masuri necesare pentru corectarea/ recuperarea unor problem in dezvoltare (prin actiuni concentrate ale cadrului didactic si ale parintilor sau prin alelul la alti specialisti). Competenta F.5 Profesorul pentru invatamant primar incurajeaza, prin forme variate, participarea parintilor la programul educational al ascolii. - Invita parintii sa participle, periodic, la activitatile curente desfasurate in clasa/scoala, pentru a observa elevii, a asista invatatorul/ profesorul in organizarea activitatilor, etc. - Atrage parintii sau alti membri ai familiei, valorificand disponibilitatea si experienta acestora in planificarea si organizarea unor studii tematice, ale unor evenimente special sau ale unor sarbatori etc. - Creeaza un spatiu in care parintii sa dispuna de resurse si de informatii privind educatia si dezvoltarea elevului, sa poata schimba opinii sis a colaboreze pentru sustinerea activitatilor realizate in clasa/scoala. - Organizeaza periodic intalniri cu parintii, pentru a hotari, a dezbate si a lua decizii in comun privind programul de educatie promovat de scoala. Aplicatie Care sunt competentele specific fiecarui domeniu? Trage eticheta in cutia potrivita. Specificul invatamantului primar > propune elevilor activitati de invatare cu character integrat, care le solicita dezvoltarea sub toate aspectele.

Organizarea procesului de evaluare a invatarii > recunoaste valoarea suprema a jocului didactic pentru invatarea si dezvoltarea elevilor, sub toate aspectele. Planificarea invatarii > include in proiectele lectiilor o varietate de activitati pentru a satisface diversele nevoi, abilitati si stiluri de invatare ale elevilor. Dezvoltarea profesiunala > selecteaza cursurile de formare continua in functie de nevoile de imbunatatire a competentelor sale profesionale. Parteneriatul cu familia > solicita parintilor informatii privind asteptarile, dorintele si cerintele lor, in legatura cu dezvoltarea si educatia elevilor. Organizarea predarii-invatarii > recunoaste valoarea suprema a jocului didactic pentru invatarea si dezvoltarea elevilor, sub toate aspectele.