Sunteți pe pagina 1din 3

Caracterizarea lui Ghita (facuta de un elev- poate fi inlocuita sau completata) Este personajul principal al nuvelei psihologice Moara

cu noroc de Ioan Slavici. Este un personaj complex realist, surprins in evolutie. Autorul nu pune accent pe aspectul fizic, de aceea nu este caracterizat direct sau ci pune accent pe pe portretul moral si astfel aflam despre el ca era un om cinstit si prevazator. Ghita la inceput este un cizmar harnic, bun meserias, un om cinstit, cumsecade, iubitor de familie, dar in acelas timp el era nemultumit de conditia sa sociala. Asadar, vrand sa scape de saracie se hotaraste sa abandoneze linistea colibei sale sis a ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc unde se muta cu intreaga familie: nevasta, cei doi copii si soacra. El nu doreste sa scape de saracie si sa se imbogateasca doar pentru a trai bine ci pentru faptul ca doreste sa fie cineva si mai ales doreste sa fie respectat. Astfel acest loc ii apare ca unica posibilitate de a deveni un mic patron. El se dovedeste a fi un om cu initiative. Cand petru Ghita viata a inflorit si incepe sa guste cu intreaga familie bucuria ca a scapat de saracie, la Moara cu noroc apare un personaj ciudat, straniu Lica Samadaul, considerat stapan al acelor meleaguri. In contact cu Lica, care il fascineaza si il inspaimanta in acelas timp prin spiritul sau intreprinzator, prin indrazneala in afaceri si siguranta de sine, Ghita intra in mecanismul necrutator al existentei zbuciumate. Din acel moment totul se schimba atat in viata lui Ghita cat si in cea a Anei. Se diminueaza afectiunea dintre soti, intelegerea initiala se raceste, fiind inlocuita de certuri frecvente, suspiciuni reciproce, reprosuri amare. El simte cum se departeaza de Ana si de copii, dar nu are puterea sa se impotriveasca. Devine pe zi ce trece mai nesigur pe sine, mai dependent de Lica, spiritul demonic care i-a intuit slabiciunea pentru bani si totodata Ghita intelesese ca: aci, la Moara cu noroc, nu putea sa steie nimeni fara voia lui Licaiar ghita voia cu tot dinadinsul sa ramaie la moara cu noroc pentru ca-i mergea binenu-l lasa inima sa paraseasca locul in care in scurt timp putea sa se faca om cu stare. Astfel pe parcurs el intra in cardasie cu Lica, iar in momentul in care devine complice la faptele necinstite ale lui Lica incepe prabusirea lui morala, care nu se datoreaza lipsei de tarie de caracter in fata lui Lica ci perspectivei unei imbogatiri rapide.

Ghita devine tot mai ursuz, posomorat, nu mai zambea ca inainte, este dominat de incertitudine, nesiguranta, neliniste. Treptat intre Ghita si Lica se creeaza o relatie ce se dovedeste a fi cea mai puternica din nuvela. Ea este caracterizatoare in primul rand pentru Ghita. Este o relatie doar in aparenta de soidaritate, caci in ralitate Ghita i se opune lui Lica: - Cred ca ne-am inteles, adause Lica - Intelegere de-a sila nu se poate.

Pe parcurs sentimentele lui Ghita evolueaza de la teama la ura. Lica il domina pe Ghita, atragandu-l in clasa oamenilor vinovati, iar treptat setae e bani pune total stapanire pe mintea si actiunile lui Ghita. El devine victima Samadaului doar pentru ca acesta ii descoperise slabiciunea pentru bani: Ghita se gandea la castigul pe care l-ar putea face in tovarasie cu Lica, vedea banii gramada inaintea sa s ii se impaienjeneau ochii; de dragul acestui castig ar fi fost gata sa-si puna un an, doi capul in primejdie. Dar totusi in ciuda acestor lucruri in constiinta lui are loc o o batalie apriga intre doua indemnuri opuse: unul care il recheama la viata cinstita, onesta de dinainte, iar celalalt il ispiteste la complicitati necinstite in scopul inavutirii. Ghita, neputand rezista tentatiei, allege sa fie mai departe complice Samadaului, dar se motiveaza: Ei! Ce sa-mi fac? isi zise Ghita in cele din urma. Asa m-a lasat Dumnezeu. Ce sa-mi fac, daca e ceva in mine mai tare decat vointa mea?! Acest lucru atrage dupa sine o alta trasatura a lui Ghita si anume disimularea. Nevoit a nu se da de gol disimuleaza atat fata de Ana cat si fata de ceilalti, iar aceasta ramane trasatura lui definitorie. Desigur, patima banului ii schimba radical caracterul si Ghita e cuprins de o teama permanenta: Ce ai, Ghita? Striga nevasta de ingrijorare. Ce am? raspunse el cu amaraciune. Am o nenorocire: pierd ziua de astazi pentru cea de maine; astazi stau aici si nu ma supara nimic, dar eu insumi imi fac ganduri rele despre ziua de maine si aceste ganduri nu-mi lasa tigna sa ma bucur de ziua de astazi. Asadar, neincrederea in ziua de maine, sentimentul vinovatiei il fac sa devina irascibil, se enerveaza pentru orice lucru marunt si mai rau decat atat e mereu pe punctual de a izbucni intr-o criza e manie, de a lovi pe cineva. In momentul in care venise la moara Ghita nu era asa, el stia inca sa fie un sot tandru si un tata bun. De aceea relatia dintre Ana si Ghita, care era o relatie de solidaritate proffunda, incredere reciproca, devine tot mai rece; pe masura ce Ghita banuieste si mai apoi are certitudinea ca Ana stie de complicitatea sa unica, se inchide in sine, isi pierde firea vesela. Intervine aici si disimularea lui Ghita. El se dovedestea fi un las iar pe masura ce se implica tot mai mult in afacerile necurate ale lui Lica acest lucru este evidetiat tot mai mult. Spre exemplu, chemat in fata instantei, depune marturie falsa la judecarea lui Lica si a tovarasilor sai, banuiti ca au talharit un arendas si au participat la uciderea unei femei si a copilului ei. Ghita nu putea tagadui ca a avut daraveri cu Lica si trebuia sa spuna toate cele petrecute si din doua una: ori Lica ajunge sa fie dovedit si pedespsit, dar atunci nici el nu putea sa scape cu orazul curat, ori Lica scapa si atunci Ghita trebuia sa se teama de razbunarea lui. Astfe in momentul juramantului fals Ghita atinge ultima treapta a degradarii morale. Afland ca Lica e socotit nevinovat de lege, setea de razbunare a lui Ghita nu mai putea fi stavilita. De aceea Ghita se hotaraste sad ea totul in vileag fie ce-o fi. El se imprieteneste cu jandarmul Pintea, fost tovaras de-a lui Lica si se hotarasc ca ei doi sa-l demascheze pe Lica. Intre Ghita si Pintea se realizeaza o relatie de solidaritate bazata pe doua planuri commune si anume cel al simpatiei si prieteniei si planul intereselor comune (prindere lui Lica). Asadar, ghita il va convinge pe Lica sa vina la han cu serparul plin de bani si bijuterii furate cu un oarecare pretext. Apoi carciumarul se hataraste sa-l instiinteze pe Pintea despre fapul ca Samadaul se afla la Moara cu noroc avand asupra lui banii si argintaria ceconstituiau dovezi de netagaduit ale jefuirii arendasului. Parasind-o pe Ana fara sa-si motiveze actiunea sa, Ghita isi dovedeste indecizia si gelozia oarba dar totodata si adevarul crud: el o aruncase pe Ana in bratele lui Lica.

De la complicitate la crima nu mai ramane decat un singur pas, iar Ghita isi desavarseste nedreptatea omorand-o pe Ana. Dupa aceasta si el este omorat la ordinal Samadaului. Asadar ambele personaje isi incheie dramatic existenta iar Ghita parcurge toate etapele dezumanizarii ca o consecinta a dorintei de inavutire.