Sunteți pe pagina 1din 1

Dacă ai cunoaşte adevărul...

Sunt atâtea lucruri care aş avea să ţi le spun


Dar nu ţi le pot spune nicicum, niciodată;
Nu ştiu de ce încremenesc atunci când te văd
Şi când te zăresc o ciudată moleşeală mă cuprinde.
E ca şi cum pe o scenă de teatru m-aş afla
Ochii rostogolindu-mi-i peste o mare de oameni
Dar deasupra lor, la balcon, te văd pe tine
Iar genunchii încep să îmi tremure înfriguraţi.
Sunt neliniştit de fiecare dată când te apropii –
Nu din cauza sentimentelor mele –
Ci de teamă că ai putea străpunge zidurile mele,
Că ai putea să te uiţi adânc în inima mea
Prin ochii mei, secretele-mi negre descoperindu-le.
Însă teama vreau s-o-nving ca tu să ştii ce simt;
Promisiunea aceasta ti-o fac: nu voi fugi
Şi nu te voi părăsi ca alţii din viaţa ta
Deoarece nu îmi mai este teamă că voi cade
Fiindcă ştiu că vei fi acolo să aduni rămăşiţele.
Nu îţi cer decât să ai încredere într-o inimă sinceră
Un suflet – în esenţă bun – de tine îndrăgostit.

S-ar putea să vă placă și