Sunteți pe pagina 1din 191

Sanda MANEA

Laurentiu JIANU

Protectia terenurilor de fundare gi depoluarea lor. Solu!ii de depozitare a degeurilor

EDITURA CONSPRESS
este acreditati de Consiliul National a1 CercetHrii Stiintifice din fnvHtHm8ntul Superior

Referent ~tllnfific: prof.dr.ing. ION ANTONESCU

Descrierea CIP a Blbliotecii Nationale a Romsniei

MANEA, SANDA Evaluarea riscului de alunecare a versanfilor I Sanda Manea. Bucuresti : Conspress, 1998 192 p.:il.;24 cm. Bibliogr. ISBN 973-98749-1-6

CONSPRESS B-dul Lacul Tei nr.124, sector 2, cod 020396, Bucure~ti Tel.: (021) 242 2719 1 169: Fax: (021) 242 0781

Aproape silnic mijloacele de informare aduc la cuno~tin@ producerea unor fenomene de instabilitate a terenului in dbferite pa$ ale lumii. fenomene care de cele mai multe ori au ca rumare ji importante jertfe omenegti - k ilfara de paguhe mareriale importante. Este lesne de in~eles cri astfel de urmdri nefasre au arras ji atrag necontenit atenria speciaii~tilor din intreaga lume, mohilizdndu-le pr-eocuparea t i interesul pentru aprofundarea cunoagterii comportarii pcimanturilor gi perfecfionarea metodelor de cercetare. analizd ji calcul a1 stahilit@ii rerenului h scopul adoptdrii celor mai potrivite mcisuri de prevenire o unor asemenea fenomene. Sub impactul gtiin~ifica1 dezvolfcirii civiliza$ei sscalului XX a iuat najtere aproape pretutindeni in lume o noud congtiinfai faid de fennmenele limitai. En special cele legate de factorii naturali, fenomene care vreme indelungata au fost considerate fatale calamit&p itaturaie. fn multe iairi de pe toate continentele s-au orgunizat vaste acfiuni de investigare, inventariere, caracterizare a zorielor din teritoriile nulionale respective unde sunt prohabile riscuri de asemenea naturd. Este de subliniat faptul cd A ultimii 20-25 ani la Conferinfele Na!ionale $i Interna~ionale de Geotehnicai. prohlemele de stabilitate a versan~ilor gi alunecarile de rerenu,-i S U I I ~ eraminate h secfii distincte. De asemenea, din patru in patru ani. se desfdsoara. cu parricipari din cele m i reprezentative, simpoiioane mondiale consacrare exclusiv alunecarilor de reren. Pe aceastd linie a preocupcirilor specialistilor din Iara noastrii $i din intreaga lime, se inscrie ji lucrarea de faid care llzceracd sa iiw'treze momentul actual a1 cercetdrilor din acest domenirc. Se prezintd in aceasfa lucrare o parte insemnata din rezultatele cercetdrii internalionale disponihile, ca f i cercetdrile mai importante din iara noastrd htre care se inscriu f i cele din cadrul UTCB. in Rorncinia, alunecririle fi alte forme de in~tabilitate a terenurilor manifestate prin deplasiiri, au o largci I-&spandire qi sunt fn strdnsti legatui-6 cu suhstratul litologic ~i i.egimul climatic. Se apreciazd cd terenurile cu alunecriri stabilizate sau active ocupd in Komrinia o suprafafd de ccrc. 900.000 hectare. fn ace.rt conte.rt lucrarea se adreseaid studenlilor din Universitatea Tehnica de Constrrcctii Bucure~ti preocupali de astfel de probleme, ca gi inginerilor ce urmeuid curnurile de strrdii aprofundate. comiderrEndu-se a fi utilri, in egalri mrisurd speciali~tilor din cercetare gi proiectare.

DIN PARTEA COORDONATORILOR:


Necesitatea organizdrii unor cursuri de actualizare a cunoytinfelor ~tiinfijice in domeniul resurselor de apd gi mediului a fost enunrard fn cursul anului 1990 de cadrele didactice gi inginerii romdni, cu ocazia primelor vizite efectuote dupd 1989 de c&e colegii francezi la Bucuregti. Acest proiect a putut f i transpus fn via@ datoritd sprijinului financiar a1 Programului TEMPUS - PHARE, inifiat de Comunitatea Europeand pentru a ajuta fdrile Europei de Est sd-yi restructureze invdfdmantul superior. Programul organizar dupd principiile ciclului 3 francez (D.E.A. - diplome d'e'tudes approfondies) a inceput sd funcfioneze efectiv din anul universitar 199211993 ji a avut parteneri din Franfa (Universitatea "Pierre et Marie Curie", care a fost de al@el yi coordonatorul acestui program); Belgia (Universitatea din Liege), Italia (Universitd degli Studi di Genova) yi, evident, din Romania (Universitatea Tehnicd de Construcfii Bucureyti gi Universitatea Bucuregti); de la inceput unitdfile de projil din domeniu (Regia autonomci "Apele Romdne", Institutul Na{ional de Meteorologie ji Hidrologie, Institutul de Cercetdri pentru Ingineria Mediului) au susrinut in mod activ derularea programului care a fost denurnit: SCIENCES DE L'EAU ET ENVIRONNEMEAT (S.E.E. - Stiinrele Apei yi Mediului). Un numdr important de profesori yi cercetdtori de inalt nivel ytiinfijic din Franfa, Belgia, Italia gi Romania nu susfinut prelegeri in limba francezd sau romdnd, pentru circa 50 de tineri cercetdtori gi ingineri, in cei 3 ani de jbncfionare ai programului. Acest prim program se continluf (1995-1998) cu un nou curs intitulat GESTION E T PROTECTION DE LA RESSOURCE EN EAU, sub coordonarea UniversitdfiiTehnice de Conshucfii Bucureqri. Coordonatorii programului au considerat tot@ cd s-ar putea face gi m i mult pentru formarea speciaiipilor dindomeniul ytiinfelor apei yi mediului yi au decis sd rdspdndeascd in cea mai mare mdsurd posibild cunoytinrele predate tn cadrul acestor programe. Rezultatul acestei intenfii fl constituie editarea unei serii de 30 manuale din domeniul Hidrologiei, Hidrogeologiei sau a1 pregdtirii ytiinl#cefundamentale. fn speranla cd acesta serie va fi utild studenlilor din ciclul2 fi 3, precwn yi specialiftilor, coordonatorii acestei serii iyi exprimd inten~ade a continua activitatea friceputd, in vederea acoperirii cu materiale scrise, in cat mi mare mdsurd. a domeniului gtiinfelor apei gi mediului.
Coordonatori Radu DROBOT qi Jean Rerre CAmONNEL

..

1 Fenomene de instabilitate a versanfilor . ................................................................................................. 1.1. General~ttip 1.2. Comportarea in timp a versantilor ............................................................... 1.3. Cauzele alunec&rilor de teren ...................................................................... 1.3.1. Aspecte generale ................................................................................... 1.3.2. Cauze litologice .................................................................................... 1.3.3. Cauze morfologice ............................................................................. 1.3.4. Cauze fizico-chimice $i biotice ......................... , .................................. 1.3.5. AcPunea apei ....................... . ............................................................. . . . . . ................................................................................... 1.3.6. Factorn clrmat~c~ .. 1.3.7. Influenp vegetaflel ............................................................................... 1.4. Clasifictiri pentru alunectirile de teren ...................................................... 1.4.1. Elemente morfologice ale alunec6rilor .................................................. 1.4.2. Principii de clasificare ....................................................................... 1.5. Principii de studiere sisternice a proceselor de instabilitate a versanfilor ..... 2 Cercetarea in situ $i monitorizarea alnnecarilor de teren 2.1 Aspecte $i nofiuni generale .......................................................................... . . 2.2. Cercetarea m-s~tu ........................................................................................ 2.2.1. Recunoasterea qi cartarea geologicti-inginereasca ................................. 2.2.2. Folosirea aerofotogramelor ?n cercetarea alunecfuilor de teren .............. 2.2.3. Cercetai geofizice ...................... ...................................................... 2.2.4. Cercetfui geotehnice in situ (penetrometrie. presiometrie gi forfecare).. 2.2.5. Mtisuratori hidrogeologice .................................................................. 2.2.6. Prelevarea prohelor netulburate d i n foraje ............................................. 2.2.7. Urmarirea evolutiei alunecfuilor ........................................................... 2.3. Program cadru de supraveghere a pantelor instabile .................................... 2.3.1. Date necesare la conceperea programului de supraveghere ................... 2.3.2. Principii pentru un ghid de alegere a sistemului de supraveghere .......... 3 Barametri geotehnici specifici pentru caracterizarea comport5rii

..........................................................

.............................

. .

3.1 Rezistenfa la forfecare a pimhturilor .......................................................... . . 3.1.1. general it at^ ................................. ...................................................... 3.1.2. Metode experimentaie de ohwere a parametrilor rezistenfei la forfecare ............................................................................................... 3.1.3. Influenla divergilor factori asupra rezistenfei la forfecare ...................... 3.2. Comportarea reologica a pam&mrilor ........................................................ 3.2.1. Noliuni generale ........................... . .................................................... 3.2.2. Elemente de anatiza macroreologic~ ..................................................... 3.2.3. Elemente de analiza microreologicB a p m t u r i l o r .............................. .. 3.2.4. Criteru de plasticitate ............................................................................ 3.2.5. Modele de cornportare reologica a p&n2nturilor ................................... 3.2.6. fncercari de laborator penm stabilirea paramevilor reologici ............... 4 Cuantificarea unor procese specifice de instabilitate a versantilor 4.1. Cedarea progresiva ...................... . . ...........................................................

. .

...............

4.1.1. Aspecte genaraie ................................................................................... 4.1.3. Cedarea progresiva E n masive omogene ................................................ 4.1.3. Cedarea progresiva in masive stratificate .............................................. 4.2. ?rocesul de curgere lenta ............................................................................ 4.2.1. Aspecte geuerale ................................................................................... 4.2.2. Teoria iui Maslov asupra curgerii lente ................................................ 4.2.3. Reiaoile analitice de baza b leoria Maslov ......................................... 4.2.4. Viteza curgerii lente pe suprafeple tn panta ....................................... 4.2.5. Interpretarea curgerii lente prin teoria microreologica ....................... 4.3. Influen!a vegetaPei .................................................................................... 4.3.1. Efectul vegetatiei ayupra stabilititii versantilor .................................. 4.3.2. Efectul vegetaliei asupra desfaqur~iiprocesuluide cwgere lent%......... 5 Metode de calci~l pentru anaiiza stabilitifii versan$ilor 5.1. Complexitatea problemei ............................................................................ 5.2. Metode deterministe pentru stabilirea factorului de stabilitate actual al versanfilor ................................................................................................ . . . 5.3. Metode probab~l~stlce .................................................................................. 5.4. Considerarea stabilitstii in timp a versanrilor ......................................... 5.5. Elemente necesare pentm aplicarea metodologiilor de calcul ...................... 6 Gradul de risc pentru fenomenele de instabilitate a versanfilnr 6.1. Specificul gradului de risc pentru alnnecRrile de teren .............................. 6.2. Definirea riscului .................... ... .......................................................... 6.3. Evaluarea riscnlui $i riscul acceptabil al aluneciirilor de teren ..................... 6.4. Evaluarea probabilitatii de alunecare .......................................................... 6.5. Elaborarea haqilor de risc penm zone afectate de feno~nene de .. instabrl~tate .............................................................................................. 6.5.1 ModalitSti de realizare a haqilor de risc ................................................. . . 6.5.2. Riscul selsm~c ....................................................................................... 7 Principii de prevenire, combatere 8i stabilizare a alunecArilor 7.1. Aspecte generale .................................... .................................................... 7.2. Sinteza principalelor metode de prevenire, combatere qi remediere a alunecarilor de ~eren ....................................................................................

..

................................

...................

.....................

FENOMENE DE INSTABILPTATE A VEWSISNTELOR

Complexitatea fenomenelor naturale de instabilitate a ~nasivelorde pwfint, cxistenya practic a diferite tipuri de cediri lie teren, pe zone cu intinderi diferite necesita o sistemat~zare a acestor fenomene, a csuzelor $i factonlor determinanfi pentm a se putea realiza o cuantificare a gradului de risc pe care 'il implia. Astfel de fenomene de propogii rnijlocii gi mari. se manifest2 preponderent ?nzoneie de munte gi de dealuri. Principalele tipuri de migcllri se care afecteazfi masivele naturale sunt prezentate in figura 1.1.

Fig. 1.1. Principaieie tipuri de miqcari ce afecteaza rnasivele de pzrnlnt.

in conformitate cu aceastk clasificare propus2 de gmpul de lucru UNESCO pentru inventarierea alunecarilor vopescu, 19931, se pot defini: - Pr&bu$iri,cjderi - fenomene de desprindere a p ~ 2 n t u l u sau i rocii dintr-o panti abrupt2 de-a lungulunei suprafese, f b r i dunecare: - Xistumziri: fenomene de rotire a unei mase de p m i n t sau roca in jurul lmui punct aflat mai jos de centrul de greutate al masei.

. .

--

r . . .

-..

. , U U

sranca, mqcare produs5 prin alunecare pe suprafete de rupere sau pe zone subtiri de cedare. - Extinderi laterale - fenomene de l i ~ r e a unei mase de pidint coeziv sau stfinca, asociatfi cu o scufundare generala a masei fracturate in materialul rnai mode aflat dedesubt. - Curgeri: fenomene de miqcare spatiala continua a maseior p&fintoase, asem&nitoaremisc&ii unui fluid v b w s . Apaitia gi dezvoltarea fenomenelor de instabilitate sunt asociate cu elemente caracteristice - figura 1.2. Astfel. primui semn a1 unei alunec& irninente il constituie fisurile ce apar la partea superioari a taluzului sau versantului, perpendiculare pe directia de migcare (a, b, c In fig. 1.2). Aceste fisuri se pot umple treptat cu apa, care se infiltreaza in pimfint, slibindu-i rezistenta qi mririndu-i greutatea. Se mai pot obsewa gi fisuri inclinate de Mecare pe ambele laturi ale masei in miscare (e) ca ~i o usoar2 refulare la

Fig. 1.2. Eiemente caracteristice ale fenomeneior de instabiiitate

Alunecjrile de p&&t sunt favorizate de un mare numa de factori, cum sunt condifiile topografice qi hidrologice, condiriile geomorfologice ca gi procesele de alterare a rocilor. Sunt rare situatiile cfind alunecfuile de teren pot fi auibuite unei singure cauze; de obicei se datoresc acfiunii combinate a mai multe cauze: naturale gi antropice.
1.2. COMPORTAREA f~

TXMP A VERSANTTLOR

Suprafata inclinata care limiteaza un masiv de p m k t sau de roca se prezina ca un element component al unui sistem complex, sediu al interac@unii

dintre cele doui medii pe care le separi, indiferent de caracterul factorilor generatori naturali in cazul versantilor. sau antropici. T n cazul taluzetor. Comportarea gi evolutia mediilor componente ale masivului sunt determinate. pe de o pane de proprietafile materialului care le formeazi, iar pe de alta parte, de natura $i variatia condifiilor ambientale - ciimi, vegetafie, intervengia omului. Sistemul se afli in permanenla intr-un echilibm dnamic.,-a-c~j.~yo!u&e lenti prezinti variatii rapide de mica amplitudine ?n juml unei pozifii medii. Factorii care-1 conditioneazi igi exerciti actiunea 'pe perioade de timp mai scurte sau mai indelungate, in decursul cirora importanfa lor poate varia considerabii. De aceea, degi aluneciIile de teren, ca fenomene naturale, se declangeaza adesea bmsc $i se dezvolti ?n timpi relativ scuqi, analiza mecanismului producerii lor necesiti cunoavterea evolutiei Ih ansamblu a zonei versantului in cauza. Din punct de vedere al stadiilor in care se poate afla in timp un proces de instabiiitate, 3 figura 1.3 sunt prezentate diferitele stadii de desfasurare gi denumirile aceston conform documentelor UNESCO.
A

Deplasari

I Aiuneciri
4

Alunec& stabilizate

reactivate Alunecdri
t ' I

Aiunecki inactive

Alunecari

stabilizate

Timp [anil

..

Fig. 1.3. Stadiile proceseior de instabilitate.

Se definesc astfel: a. aluneciIi1e active - fenomenele care se desf3~oari ?nprezent. b. alunecruile stabilizate, dar active Ih trecut. c. aluneciIile inactive, mai vechi de un an $icare la rbdul lor pot fi: c. 1. Iatente:

c.2. abandonate - in conditiile ?n care cauzele producerii lor au dispjrut (ex.: r h l de la baza gi-a schimbat cursul); c.3. stabilizate: prin diverse metode inginere~ti de consolidare; c.4. vechi: care au fost active cu mii de ani in urmg, dar ale ciror urme se pot vedea inca. d. alunecruile reactivate - care au redevenit active dupa ce a11 fost inactive. Se remarci faptul ca aceste stadii sunt reversibile fenomenele in timp putlnd sa-gi schimbe modul de desfggurare. 0 alunecare, dacj se considera ca un proces reologic, poate fi schematizati ca Tn figura 1.4, din care se remarci faptul ca dunecarea propriu-zisa, in care se produc deplasiri lnari intr-un timp scurt. este pprecedata ~i unnatB de fenomene de curgere lent5 (creep) cu deformatii mici pe timp lung.

a ,

Acumulare de cauze care provoace alunecarea Aiunecarea propriu-ziS

Variatii datorate factorilor climatici

y 4

-- -

*
Timp

"2
I I

I
I

I
I

Fig. 1.4. Schematizarea alunearii considerata ca un proces reologic.

Referitor la aceste faze. Terzaghi (1950) face o ilistinctie intre miycjriie sezoniere $i cele continue. in acest sens exist& o :sene tie elemente care pot caracteriza alunecirile in desfagurarea lor, Si anume: - Ciqerea lenrd sezonierd este cauzata de variatiile lemperarurii qi umiditiGi primktului din stratul de suprafafa. Adkcimea stratului aiectat de tluajul sezonier este tghiB sail mai mica dec2t adacimea de variatie a temperahuii gi umiditifii. in zonele temperate, curgerea lenta este provocata de inghei ~i dezghet (solifluqiune). prim&vara presiunea mare a apei din pori mic$or?md efomrile tangenciale gi provoc8nd astfel alunec<&L 'Jitezele de mi$care datorate fluajului de suprafa{&sunt in general mai nici tie citiva milimetri pe an, dar pot conduce la inc1in;iri ale arborilor, ale drumurilor etc. - Curgerea lent& continud este cauzatA de fol~eie gravitationale ~i se manifest&pin&la o adbcime mai mare dec2t cea a variatiilor sezoniere. Viteza curgerii lente este afectata in special de gemnetria pantei, starea de eforturi din masiv, inciusiv presiunea apei din pori. Viteza deplas3rii ppremergatoare producerii alunecani crege adesea cu timpul, deplasarea p u t b d sa fie in fazele inifiale foarte redus& dar conduckd in final la alunecare, daca ritmul cregte. C b d mperea a t e iminenta, viteza de curgere poate c q t e extrem de mult, p h i la ciifiva centimetn pe zi. Dac5 zona de cedare este relativ subyire, intreaga mi~care inainte de cedare va fi mica (cfifiva milimetri), pe c k d 7n c m l 7 n care grosimea zonei de cedare este mare, migcarea va ti de ordinul metrilor. Deplasarea total& chiar inainte de cedare este d e p e n d e n ~de starea de eforturi limitii $i de grosimea zonei de cedare. Viteza maxima de alunecare, depinde de inclinarea suprafetei de dunecare, ca $i de valoarea rezistentei la forfecare a primatului (rnobilizarea acesteia cu defonnatia) din zona de cedare. Viteze mai mari se constati3 la materialele cu o valoare redusa a rezistentei reziduale fafa de rezistenfa de v%f gi unde alunecare apare in lungul unei suprafete de cedare putemic inclinate (ex: ~isturi,nisipuri cimentate, argile senzitive, nisipuri afkate saturate $i prafuri saturate). Co~nportareapim&ntului in timpul unei aluneciri $1 viteza de alunecare depind gi de modul in care se produce ruperea, de forma supraferei de cedare fi rezistenta p2mhtului. Viteza de alunecare poate prezenta ~i variafii periodice, cu intensificjri in timpul zilei p k i la atingerea unui maxim, dupi care urmeaza o perioada de lini~rire a$a cum apare in figura 1.5 [Todorescu 19861.

luz argili

r'\

Fig. 1.5. Variafii zilnice ale vitezei de alunecare.

1.3. CAUZELE ALUNECARILOR DE TEREN


1.3.1. ASPECTE GENERALE

Alunecirile de teren sunt o urmare a perturbhii st&ii de echilibm dinamic in care se ail& versanfii, echilibm menfinut, pe de o parte de acounea factorilor & mediu (foqe activs), iiar pe de alta parte, de opozicia masivului la aceasti actiune (forfe rezistive). Echilibml ihtre foqele active .$i cele. rezistive asigwl versantului o stare de repaus sau de migciue uniformi. Daca forfeie active depfivesc pe cele rezistive, migcma versantului devine accelerat2, phA la atingerea unei noi st&ri de echilibm relativ. Studiind factorii care influenfeazi alunecirile, Terzaghi [I9501 i-a clasificat in externi ~i interni, in prima categorie se includ cei care produc o crevtere a efomuilor tangenPaIe de-a lungul supraferelor posibile de alunecare, iar in cea de a doua, factorii care conduc la sciderea rezistentei medii la forfecare a pim2ntului. Modul de acfiune .$i efectele acestor factori sunt sintetizate in tabelul 1.1' [Winterkom, 19751.
~

Tabelul I.!
Pactorii care infloen$eaz& condifiile de stabilitate ale pantelor

~iipa

2 1 3 I 4 Scaema raptda 13. Exfilualii ia Nisip fm,praf a nivelu- lui aoei oicioml oantei drcnath

5 Cra~terea aresiunii aoei

Tubelrtl Z.l.jcontinuare)

6 Schdereu rezisrenfci din

1
I

lsubtenne Rldicarea niveluiui ?n acvifeml subiacenr


'

Inlm$i
provenite dinV-o SUISB d i c i a l a (rezewor sau canal)

~ ~ m i c u l e l o r laau fm,ui&-nat sarurat IS. Cre~teren Strate de p n f nivelului piezo- sau nisip metnc in lntercalare EU masivul z e i l a suh margvlif de aceaaa raluz 16. Infilmii in Praf fiarurat direcpv panrei 17. Deplasarea Nisip fm unled aemiui din zoiuri 18. fndepittarea Loess lianmiui solubil 19. Eroziune de Orice material mica adLcune

Itand apresiunii ls~onrnnd apei din p o i Crqeren Scaderen presiunii apei rezrsten!e~ din din pon frrcure lrg ()

I
j
I

i
\" ,Oegetatia

Consolidme pr pmtecge

20. Radacinile
nu mi de we$tere a rezisren!ei

Once mattrial

L..
197Al.

21. Scadere nivel npa subtelndepjrrme prin rana prln evnpodespe- duriri Uanspirayic 22. Modificdn ale reglmului de evapownspun@e via coeaiunii 23. Dispare greuraiea d o n lor qi eferml vjntului 24. Emziune do supmfat2

Cregferea Scdderev presiunii apei nzLsrentei din din pori k c a r e it8 4) Disparitia Sclderca iensiunii super- coeaiunii ficiale Disuugerea Scaderev legdrurtlar diiur coeziunii panicule Subminarea Cre~tercs pnntei eiormrilor rmean(iale Scjderea Scdderea rezirrenpi din presiunii apci din pori fircare (tg +) Schinlblri i n ~nracferisti~ilc de rezis~eln(d Sehmbari b ~ara~r~risrccile dc rezisrenp

C~C$!~RB pmriunif ape, din port Modificjri ale stdni de eformri

E:;ce de subliniat cB influenfa diferitilor factori (agenfi) asupra stxrii de echiilnru a pantelor, se exerciti. in mod combinat $i nu izolat; o imagine de ;u~surrhlua acestei interacfiuni este redata in tabelul 1.2 [Klengel. Schmidt,

Tabelui 1.2
Acriunea combinata a agenplor care influenCeaz8 echilibrul pantelor

Procesele de aiunecare sunt insorite de un consum de energie, din care o parte este folosita pentru transportul materialelor. Raportul d i n t r e energia totala dezvoltati qi cea de transport variazi in limite foarte largi, a9a cum se poate observa din tabelul 1.3 [Carson, Kirkby, 19721.

Tahelul 1.3

Energia consumata la aluneciiri de teren


Natura agentului

Energia totala IJId 4

Energia consumat:! fn vansporNl materialului [~lrn'an] 1-100 10-100 0,02 0.50 0,40 0.10 0,02

Greutate - alunec;iri de material solid Apa: - apa de suprafar& - impactul ploii - pe suprafara fnierbata - we suprafata denudata Variaea de volum (urnflare): - din umiditate -d i m fnghel - din variatii de temperatura

1 - 100 l~'-l~" 2000 500 2000 5x10' 2x108

Factorii cauzali ai alunecirilor de teren variaza in acfiunea lor in timp a+a cum se remarca din figura 1.6, existhd factori care variazri lent (ex: alterarea, eroziunea) ~i factori care variazri rapid (ex: cutremure, scaderea rapid2 a nivelului apei).

Factor d e stabiiitate

CEDARE

I '

Timp
Fig. 1.6. Variafia fanorilor cauzali ai alunedrilor de teren.

- . *

Clasificarea factorilor cauzali conform UNESCO este prezentaa


1.7.

?n figura

a
Conditiile de teren Procese geornorfologice Factori declangatori Procese antropice Fig. 1.7. Clasifiarea factorilor cauzali conform UNESCO.

Cauzele alunec&ilor se pot releva prin prisma studierii comportamentului masivului de p h h t (formare, structura fizici ~i chimica, proprietiti mecanice, actiunea apei) [Veder, 19831.
1.3.2. CAUZE LITOLOGICE

Alunec6file de teren se produc mai ales ?n masive stratificate, care, ?n general, sunt depozite sediientare formate din altemanfe de strate de praf argilos, praf nisipos $i nisip p&fos, cu grosimi variind de la c 2 ~ v metri, a la zeci de metri. Aceasta sedimentare cu shUCtUra stratificati se datoreaza transportului realizat de fiwi. de multe o n cu un caracter neregulat, fiind influentata de schimbarea direc$iei curentilor apei. Stratele de p h h t sunt Tn general purtitoare de ap& fie sub forma unui film subtire la zona de trecere intre argil8. $i stratul mai pexmeabil (ex: praf nisipos), fie sub forma unei cwgeri laminare i n stratele permeabile de nisip, iqind apoi la suprafaya. Daca T n mmasivul m&rginit de pmta exis& strate s u b m de nisip, iar afluxul de ap2 din amonte este mai mare dec2t posibilitiGle de drenaj ale stratelor, presiunea apei din pori crevte considerabil, ceea c e poate duce u$or la declan~area alunec6filor.

1.3.3. CAUZE MORFOLOGICE

Forma suprafefei terenului gi inclinarea sa joacli un rol important i n stabilitatea masivelor. Declanaarea pierderii stabilitatii poate fi produs&de m&irea excesivi a inclin&ii pantei, de cregterea eforturilor datorate inc&c&ii pe panti sau de slabirea bazei pantei. Acestea se pot datora efectelor separate sau combinate ale actiunii umane sau ale fenomenelor naturale (eroziune. acfiunea apei de suprafag)
.) c

1.3.4. CAUZE FIZICO-CHIMICE $1 BIOTICE

Efectul cel mai important a1 diferitelor cauze fizice care afecteazd direct stabilitatea masivelor, il constituie sciderea rezistenfei la forfecare $i In special micgorarea coeziunii, in cazul pWhturilor argiloase $i prifoase. Se pot distinge doui aspecte: pe de o parte este vorba de o scfidere a coeziunii mtrcgului masiv prin fisurare gi evolufia acestor fisuri pe maswd infiltr&ii apei, unnata in mod firesc de procese de umflare-wntracfie, favorizate de fenomene naturale datorate rnodific&ilor sezoniere (cicluri inghef-dezghef, uscare, umezire); pe de altri parte, ca urmare a eforturilor ce apar in aceste fisuri. are loc o scadere a coeziunii rnaterialului care constituie masivul de p&n$nt Masivele stmtificate sunt evident mai susceptibile la astfel de fenomene. Totodata, ca urmare a adsorbriei apei incircate cu diferite s h r i minerale dizolvate, se pot produce schimburi ionice care la &dul lor pot conduce la micqorarea coeziunii p&nhturilor. Se precizeazi Ins2 ca fenomenele de adsorbfie a apei de catre p&n$nturile argiloase, ca .$i cele de schimb ionic, sunt procese lente, datorita in mare pate posibilitatii reduse de penetrare a apei; este evident ca existenta fisuriloi poate produce o accelerare a proceselor mentionate. Creqterea presiunii apei din pori ca urnare a presiunilor laterale poate conduce la adsorbcia apei. Diferenfa intre presiunea efectiva de consolidare a pW$ntului gi presiunea apei in wntact cu p&n2nturile argiloase constituie factoml decisiv pentru adsorbcia apei. Factorii ce pot wntribui la apar$ia acestor fenomene cu caracter fizicochi~nic sunt fie naturali, fie legati de activitatea umana (activitatea de construc$i, irigafii, poluarea apelor, 1ucrat.i de canalizare). 3 comportare speciali cauzati de fenomene cu caracter fizico-chiimic o prezinti argilele senzitive, care, atunci c$nd structura le este deranjata, curg ca un fluid. Aceasti wmportare se poate explica prin fenomenul de tixotmpie qi, totodata, prin spsarea srirurilor din pori. in cazul pierderii stabilititii unor astfel de p h , & ~ t u r imisurile , luate pentru oprirea procesului de curgere rim& f a 8 efect.

Factorii biotici - in special unele microorganisme care dau na9tere fenomenului de osmoza naturala - pot conduce la modific&i rin structura p2minn1lui. Din cercetirile ficute de Veder (1972) s-a ajuns la concluzia c i pelicula de apa care acoper%suprafap de alunecare intre doua shate diferite de p h h t , este unnati de o zoni de tranzifie, fonnati din material degradat gi putemic inmuiat (fig. 1.8). Fonnarea acestei pelicule pe suprafap de alunecare este explicabili in cazul impermeabilitXtii celor doua strate de p h b t $i/sau in lipsa unor c2i de pitrundere a apei intre cele doua strate.

- Argild o l f e r h cati?nfe moole 3 - Zond de fmnnt$e, orgi/G vBnafci


2

Arqi/i v6nZfd conpaci8

umesfecoi8 cu arg;/6 c o i n i e 4 - Peiicu/6 de opd 5 - Supru%fofo de a/unecare


Fig. 1.8. Detaliu suprafa@ de alunecare.

Atribuirea acestui gen de aluneckri electroosmozei s-a bazat pe numeroase cercetiri $1 lucrkri in-situ, cind fenomenul respectiv de alunecare a fost suprimat prin scurt-circuitarea cu ajutorul unor simple bare de o p l (Q 18-20 mm) cu lungimi corespunzitoare adancirnii de alunecare (Fig. 1.9, a). Diferenfa de potential existent%intre ceIe doui strate care alunec2 produce aceastg diferenfi de potential se datoreazi pe de o fenomenul de electroosmoz~; parte unor metale bivalente prezente intr-unul din strate, gi bivalente in cei;ilait strat, pi, pe de altj parte, unor bacterii anaerobe care transforma permanent metalul bivalent in trivalent, mentinbd sau chiar m&d tensiunea elecnici dintre strate (Fig. 1.9, h). Cercetirile au stabilit legritura care ia nagere htre fiemi bivalent din stratul stabil ~i fierul .trivalent prezent in stratul alunedtor, pe de o parte, pi diferenfa

de potential, presiunea apei din pori ~i contiutul de bacterii anaerobe, pe de al& parte. in afara de electroosmoza natural& mai sunt de semnalat $i alte c m r i c h d prezenta unor microorganisme conduce la biodegradarea pjmhturilor, prin modificarea caracteristicilor stmcturale Eadina, 1983; 19641.

iufbrun -25----

Nisip fin prrifos ucvifir

- 77 ----------+I

Fig. 1.9. Fenomenul de eiectroosmozi3 in zona suprafefei de alunecare.

Apa reprezinta facton11 predominant responsabil pentru producerea alunec8rilor, aspect care de altfel a fost reliefat ~iin considerafiileantenoare. Absents apei, pentru moment nu exclude aparifia sa ultenoar& ca gi activarea fenomenelor legate de prezenra ei dupi un timp, de exemplu dupa precipitatii putemice. In figwa 1.10 este prezentata desfigurarea h timp a relafiei intre precipitafii (media multianual2) gi intensitatea alunec%iIor, la diferite nivele de adkcime in masiv.

Medio m ulfionuold [ m

Fig. 1.10. intensitatea aluneerilor funqie de media multianual5 a precipita(iiior (US - uscat. UM umed).

Pentm a estima corect efectul apei asupra versantului trebuie s2. se tin2 seama ~i de celelalte elemente pegetatie, relieful caracteristic) care contribuie la asigurarea circuitului apei pe versant, o schema posibili fiind prezentata in figwa 1.11 [Zamfirescu, Corn5a. Matei, 19851. f n acest sens s-au propus metode, folosind calculul probabilistic, penm estimarea relatiilor dintre precipitafii, apa subterana $i alunec&i, prin definirea unor functii de pondere specifici f i e c h i amplasament, care muftiplica variafia infiltrafiei efective (funcfia are valori ce descresc fa$&de timpul la care s-au produs precipitafiile [Sangre'y, 19821.

P
inmagazinarea in r n 9 ramuri (interc

1 1 1111
:
2
inmagarinare in

---_--Fig. 1.11. Schema circuitului apei p e versanc.

Modul in care variaza umiditatea maten'alului din masiv, ca urmare a precipita9ilor. este prezentat in figura 1.12, de unde rezulti necesitatea luirii in consideratie a s t z % i de umiditate a primi?ntului o d a a cu rela@ile efortdeformafie.

Precipitatii

Grad de um~ditate

Zona de umezlre

Zona de echilibru

Addncime
Suprafa@potentials de alvnecare

Fig. 1.12. Variafia

umidititii versantului i n funcfie d e precipitlyii.

Prezenfa apei T n corpul masivelor naturale se manifest2 diferentiat 711 ailclie de natura prim2nturilor ce alcituiesc straturile geologice ca gi de starea ..;:stora de saturate, prin acriunea conjugati a formelor de apace pot coexista 7n :cicn. Astfel apa in p i m h t se poate prezenta sub mai multe forme: - Vapori. ?n zona de aerafie Apa I-efinuti, care in ordinea descrescatoare a energiei libere se ~.r-ezinra ca: - apa capilari, refinuta de foqe capilare in porii mai mici de 2 mm - apa peliculara retinuta de complexul de adsorbGe a1 particulelo~. tine ~i care se poate deplasa sub forma lichida de la o particula la alta: - apa higroscopici care este adsorbits foarte putemic de citre piilnhtul uscat dintr-o atmosfera umedi, prin transfer de vapori; umiditatea maxima ce poate fi realizata pe aceasta cale se numegte higroscopicitate maxima whm,ea separa domeniul st&ii higroscopice de cel a1 st&rii umede $i constituie un indice a1 activiafii pimSntuiui. - apa in stare solids - gheafa - care are o energie libera mai mici ~ipcata apei libere: - apa de cristalizare gi apa de wnstitufie a mineralelor ale c a o r energii libere sunt considerabil mai mici decit ale apei refinute. Pentru x : separa aceste forme de apa sunt necesare temperaturi de cSteva sute de grade: - apa libera, care circula in masive $i care nefiind supusa fol-$elor de interacfiune dintre fazele constituente este numai sub actiunea ?or-(elor gravitationale. Prin uscarea p h h t u l u i la 105' se elimini at% apa libera cit $i apa refinuta. Din acfiunea apei in aceste forme asupra masivelor de primht se evidenfiaza unele aspecte relevante: a) Apa relinutci interacfiunea apei cu scheletul mineral reprezinta un element hot&itor ;iI comportamentului mecanic a1 phinturilor manifesthdu-se in specla1 la phh t u r i l e argiloase prin m h r e a co~nplexului de adsorbfie (fig. 1.13). * In porii pimhturilor nesaturate, apa are.un deficit de presiune in raport co presiunea atmosferica - sucyiune, care practic reflecta m&imea (inte~siratea) fortelor de interacfiune intre faza lichidi 9i faza solid&. Sucfiunea :se ?oate exprima ca presiune sau indfime echivalenti de coloani de apt3 (h). Ov:arece gama sucfiunilor este foarte mare (0-10' cm col H,O) de la starea satural: mi uscata, se foloseqte adeseori pentru exprimarea sucfiunii indicele so!i.iional pF = log,, h, care variza intre pFO $i pF7.

hi Fig. 1.13. Complexui de adsorbfie.

Pentru diferitele tipuri de p&n??nturi, curbele de reonere a apei (respectiv sucgiunile corespunzitoare diferitelor stin de umiditate), au aluri diferite, dupa cum se remarc* din figura 1.14, evidentiindu-se astfel qi r&spunsul diferit a1 acestor p2minturi la solicit&ile hidrice (variaoi de umiditate).

b.
Fig. -1.14. Curbe de refinere pentru diferite pamanturi.

in afara naturii propriu-zise a ph2nturilor, cauacitatea de refinere a apei de catre acestea este influencatii qi de starea de umiditate ~i indesare a acestora [Andrei, 19631. Cunoaqterea sucriunii din masive, permite estimarea proceselor de migratie a apei (fa8 variafia umidititii) qi, respectiv, estimarea efectelor diferitelor metode de drenare (fig. 1.15).
)

a)

------

AR61LA ( I )

b) Actiunea apei din pori care se poate manifesta: - pe o suprafafa potenriala o n existent6 de alunecare in materiale omogene; - la zona de trecere intre piimkturi de diferite naturi (masive stratificate). argile, ph2nturi prifoase; - in ptm22nturi permeabile (shaturi de nisip) cu grosimi de ordinul zecilor de centimetri, cuprinse intre straturi impermeabile (argile prifoase); - In masive alcatuite din strate de argile prifoase cu grosimi de ordinul metrilor +i unde de c2te ori umiditatea creSte, apar tendinfe de cedare sau de curgere lenta. htre cantita~le reale de precipitafii ~i variafia presiunii apei din pori, pe baza unor m6suritori de teren $i o b s e ~ a f i is-a , tras concluzia c i nu exista o corelafie direct& (fig. 1.16), deoarece ploile de v& sau de iami nu au aceea5i incidenfi asupra p2nzei freatice [Delmas $ . a 19871. A rezultat de aici necesitatea de a detennina ploaia eficace. respectiv cantitatea de api infiltrati care alimenteazi efectiv p k z a freatici, aflkdu-se in corelatie cu presiunile apei din pori.

-uloile reale Iciimtel -uloaia encacs

Ploaie [mm]

Fig. 1.16. Corelafii Tntre cantietile de precipitaGi ~i presiunea apei din pori

Aceasti ploaie eficace se poate stabili.tin&d cont de zone!e saturate $i nesaturate din versant, pomind de la relap'a:

in care: P este cantitatea de ploi c m t e ; E - evapotranspiraiia real&; I - infiltrafia in zona nesaturaa; FS - variaria stocului de apa l h zona nesaturata. La constat5i deosebit de interesante in acest sens s-a ajuns prin urmLvirea in paralel, pe baza unor m&sur&tori de teren, a variafiilor presiunii apei din pori (ca ~i vitezelor de deplasare ? ncazul unor urmare a precipitatiilor), a deplasi~ilor versanfi instabili din Franfa, variafii exemplificate prin curbele d i m figura 1.17 [Cartier, Pouget, 19871. in c 1 producerii drenajului phzei subterane, vitezele de deplasare scad bmsc, cu o deceleratie egala cu acceleratia din faza antenoar% Observatiile, corelafiile $i concluziile stabilite ?n west sens de cercetirile sistematice htreprinse in Laboratom1 de podwi $i $osele din Franfa in-situ, pot fi generalizate, fiind (1978-1987) bazate in special pe mt%sur&tori confirmate de cazurile altor versanti instabili $i de simularea prin calcul a acestor fenomene. [Delmas, Cartier, Pouget, 19871.

NOV.1 DEC. 1981


Urn 6 V

IAN. 1982

FEBR.

- presiune rnedie interstifiala

- deplasari - viteza de deplasare

Fig. 1.17. Variarii ale unor parametri in timpul alunedrii.

c) Efectele unui curent de apd care se infiltreazi in teren depind de natura terenului: - prin p&n2ntllrile nisipoase, gradientul hidraulic, care are valori maxime in zona de izvor&e la suprafafa produce antrenarea materialului, d b d naqtere la o eroziune regiesiva, insotiti de fenomene de lichefiere. nisipul c u r g b d ca un fluid. Alunecirile generate de astfel de fenomene se declangeazit spontan $i cauzeaza adeswri pagube importante - ciind apa se infiltreazi prin piunbturi prifoase sau argilo-nisipoase, se produc migc&i ale btregii mase de piunbt, de regula sub form8 de curgeri lente. Volumul de material se deplaseaza cu viteze pufin variabile (de exemplu ciiiva mm/zi) gi acopera tot Leea ce intilnegte in cale - wnstrucfii, dmmuri, canale etc. in urma sa, suprafafa terenului se poate adbci. fisura sau chiar prSbugi. d) Actiunea apei de suprafa@ poate avea mai multe forme de manifestare: - in masivele de teren cu stratificatie foarte inclinati sau cu fisuri verticale, apa patrunde qi inmoaie materialul, chiar daca uneori acesta are initial un caracter stbcos (gresii, mame), reducind rezistenta la forfecare gi favorizbd alunecfuile. in unele cazuri, din versant se desprind blocuri mari, care aluneci sau cad. - in masivele cu suprafafa degradata sau alterat&, apele de suprafag cu regim torentid pot antrena fragmentele - detritice - uneori sub form3 de avalange, care acopera eventualele constructii aflate la baza pantei. - in terenurile prafoase, mai cu seama in cele de naturk loessoidri, apele de giroire provenind de pe partea superioara a versantului au un efect distmctiv considerabil, datoriti sensibilit8Qi la ~iroire a acestor fonnafiuni. Pe suprafafa pantei se produc ravene. ogqe, ferestre de emziune, cu pante aproape verticale, care br&duiesc terenul, iar materialul antrenat se acumuleaza la baza. Procesul de cedare are un pronunfat caracter regresiv. e) So1ifluc;iunea constri in antrenarea materialului de pe suprafap pantelor de citre zapadi gi piuniktul in curs de dezghefare, in perioadele de incilzire din primivm.

Principalii factori climatici care influenfeaza alunec5de sunt precipitafiile $i variatiile de temperaturi, care pot actions fie separaf fie in paralel. Precipitatiile acfioneazi prin modific&ile pe care le prod~lcasupra nivelului apei subterane, presiunii apei din pori ~i implicit asupra umi~lit%iii materialului din versant, q a cum s-a aratat qi in $1.3.5 (fig. 1.10 $i 1.12).

Influenpi precipitafiilor nu se caracterizeazi insa exclusiv sub asper:tul cantititii de ap8, ci ~i prin modul in care se produc. Se diferenfituft astfel efestul unor ploi lente, de durat8, ca $i topirea lent&a zipezilor (ce pot genera alunec;&i de a d k i m e , prin ingreunarea masivului sau prin cwgerea de suprafa:, a stratului inmuiat) de efectul unei ploi torenfiale (care pe teren saturat nu au .:ici o consecinfa, dar in condifii de infiltrare rapidi poate provoca presiur~i li subpresiuni). in ceea ce prive~tetemperatura, aceasta, ca factor de influenta, se ! x . : resimriti in procesele de umflare-contractie (provocate de variatiile diurne r z temperatura, de radiaiia solara) care conduc la distrugerea legihuilor d i r ~ i , ~ particulele de p i m h t , ca qi la aparitia unor fisuri, dupi perioadele de secetj, .;i, totodata ca urmare a variatiilor de umiditate generate de evaporarea apei. Se remarca interactiunea acestor factori climatici, manifesthdu-se unn<~.-i prin diference de comportare a unor versanfi situafi in imediata vecinitate, ti.x cu orientan diferite & privinfa direcriei vhturilor dominante sau expunelii solare, ceea ce poate provoca intensitftfi diferite ale proceselor de depunew :ii topire a zapezilor, de acumulare $i retinere a apei, de uscare gi wntracyie. :-I final unul din versanfi fiind stabil, iar altul ( ? m condifii similare de alcatuire .*! relief) p u t h d fi afectat de alunecare.

Conform cuno$tinyelor qi c e r c e t ~ l o r actuale, se considera c5; vegetafia. general, are un efect favorabil asupra stabilitstii pantelor qi versantilor. Ace::.? influente se fac resimrite insa diferenfiat in cazul unor versanfi, fat8 de c::.7:i unor pante artificiale create prin l u c M inginerevti. Din punct de vedere a1 efectelor pozitive ale vegetafiei arborescente astriia stabilimi versantilor sunt de mentionat dteva efecte preponderente: - efectul coroanei arborilor in intercepfia precipitatiilor, efect care ajr~ p h i la 40-50% din volumul precipita$iilor (tabelul 1.4) [Badescu, 19741; - transpiratia zilnica, fenomen care are drept efect aportul in atmosfw,. unor cantita$i considerabile de ap8 sub forma de vapori; aceste cantitafi va.. . . intre 200.000 ~i 40.000 litri la hectar $i pe zi, respectiv 120 la 600 mmia funqie de specia arborilor (tabelul 1.5) Bidescu, 19741; - ca urmare a interceptiei precipitatiilor prin coroana $i a transpi! arborilor se produce o variafie mai redusi a p h z e i freatice & zona aferenta: - efectul impiduririi asupra versanfilor naturali prin consolidarea terenl!. p&a la adhcimea de cca doi metri, pe principiul de m a r e a p h k r : ~ datorita sistemului de ridacini, care s-a dovedit foarte eficace [Schietel, lOi!:- !.

acest efect conduce, dupa unele aprecieri, la o rezistenp la forfecare aparenta de 4 dal\l/cma,la periferia retelei de ridgcini [Turmania, 19641.

Tahelul 1.4
Interceptia relativl a precipitagilor in procente pe specii, dnph diferiti autori

Tahelu11.5
Transpiratia medie anualH in arborete Specia ~Molid Stejar Pin Larice Transpirafia medie anuala [mmlanl 300-320 250-300 120-300 120-300 ina la 680

0 detaliere a influenfei vegetafiei pe baza aprecierii rezultatelor despidwirilor poate releva ins2 unele aspecte, la prima vedere contradictorii [Brown, Shen. 19751. a) vegeta~aconstituie o suprasarcina pe versant $i ca atare inl&turarea ei poate reprezenta o reducere a ?nchc&i versantului; b) prin inlkturarea arborilor, versantul nu .mai este solicitat de eforturile generate de impingerea exercitatii de v k t asupra trunchiurilor: c) putrezirea r&dacinilor dupa despldurire, reduce coeziunea straturilor de suprafa%

d) klaturarea arborilor produce modificM ale regimului de evapotranspiratie $i a1 apei subterane, rezultind in general o c q t e r e a umiditafii terenului $i o ridicare a nivelului apei subterane. Primele doui aspecte se manifests predominant la scurt timp dupi despadurire, avind ca urmare imediata crqtere a stabilitifii versantului $i reducerea proceselor de curgere lenta care se manifestau eventual 7x1 prezenta pidurii. in timp ksi, devine preponderena influenfa celorlalte doui efecte, care slabesc rezistenfa versantului $i favorizeaza dezvoltarea fenomenelor de alunecare salt curgere lenti. Din comportarea celor doui aspecte, pe de o p a t e favorabile, pe de alti parte precump5nitor defavorabile, pe care le ridica despaduririle, rezulta ca un aport considerabil pentru mirirea stabilitifii versantilor naturali il aduce vegetaua piticii, de tipul unor arbuqti, la care se face resimfit efectul radacinilor (mMrea coeziunii? sciderea nivelului apei subterane) qi este atenuat efectul vintului $i al greutifii proprii. Un alt efect defavorabil pentru versanfii naturali cu pante $i inilfimi relativ mici din zonele deluroase este datorat monoculturilor (griu, porumb) realizate in perioade fungi, ceea ce determini distrugerea structurii solului ~i transformarea sa intr-un praf care este antrenat de v b t . In acest context se consideri c i in folosirea vegetafiei cu rol de protectie pentru versantii naturali, alegerea speciilor trebuie s i se faci in corelabe cu structura solului. Activitatea florei pi faunei existente in orizontul supeC~cial a1 terenului, la scari microscopici $i macroscopic& are ca rezultat formarea unei sm~cturi din agregate stabile, solidarizate prin Iianfi organici $i minerali. Studii efectuate au d t a t c i efectele vegetafiei depind foarte mult de speciile de plante utilizate (pauli, 19861.

1.4. CI,ASTFICARIPENTRU ALUNECARILE DE TEREN


1.4.1. ELEMENTE MORFOLOGICE ALE ALUNECARILOR

Schema de principiu a unei aluneciri de teren cuprinde o sene de elemente utile pentru ,descrierea $i clasificarea acestor fenomene, elemente care sunt prezentate sugestiv in figura 1.18 a , h $i c gi sintetic in figura 1.18 d. La partea superioari se distinge o zoni sau o suprafafa de surpare, a c a e i direcfie este aproape verticali gi care sep& capul masei alunecate de cremta r8masi pe loc. Partea infenoar2 cuprinde piciorul alunec&rii, care continua printr-o zond de refulare uneori suprapusi peite terenul natural din avai. Zona alunecata este limitata lateral de Jancuri. in numeroase cazuri, masa principals a a l u n e c ~ i

este frag~nentati?n doui sau mai multe corpuri sau elemente separate prin surprlri secundare (fig. 1.18, a). A t 2 ccrasta c2t $1 corpul alunecilrii prezinti nuxneroase crapitwi $i crevase (fig. 1.18. b).

Fig. 1.18. Elemenrele alunecsrii.

Dimensiunile caractenstice ale alunecirilor se definesc cu ajutoml unor elemente geometrice: lungimea L, latimea B ~i adbcimea D (fig. 1.18, c). Raportul DR. servegte ca indice de bazA pentm unele clasificiri.

1.4.2. PRINCIPn DE CLASIFICARE


Un sistem de clasificare a acestor fenomene poate ajuta considerabil la i stabilirea, pe de o parte, a cauzelor alunecirii, qi, pe de alta pate, a misurilor $ mijloacelor de prevenire sau corectare a urmirilor alunecjrii. La declan~areaunei alunecjri contribuie mai mulci factori, iar natura ?;i starea materialelor in care se pot dezvolta aceste fenomene sunt foarte variate de la roci la p w k t u r i moi. Terzaghi a remarcat c2 un fenomen la care participa o asemenea multitudine de comhi?laJii intre mareriale ji agen!ii perturbatori deschide perspective nelimitate pentru cel ce doreqte .rafaca clasificciri.. Exista propuse rnai multe tipuri de sisteme de clasificare, dupi diferite ~riterii,raspunz2nd adesea unor scopuri limitate. Spre exemplu, dupi adkcimea maximi ( D ) alunechile pot fi: - de suprafatj D < 1,50 m - de adhcime medie D = 1,50 ... 5,OOm - ad&ci D = 5,00 ... 20,OO m - foarte adhci D > 20,OO m Sistemul a fast extins ginkd cont de raportul D L , D fiind adincimea maximi iar L lungimea maximi a alunec&ii (fig. 1.18, c ) [Skempton, Hutchinson, 19691. 0 alti clasificare este qi cea care line cont de .starea de activitate a alunecirilor $i le imparte in-alunec&i active,- latente (potengiale) qi-stabilizale [Zaruba, Menel, 19691. Alunecfuile active sunt in general uaor de recunoscut dupi poziria arborilor, dupi smea drumurilor $i a conslmciiilor, dupi existenfa fisurilor. Alunec&ile latente (potentiale) sunt adesea greu de depistat fiind de obicei acoperite de vegetayie. Ele sunt in general alunec&i vechi, oprite, care pot fi u9or reactivate de mici schimbfui in condifiile de stabilitate. V2rsPa acestor aluneciri poate fi determinata dupi v h t a arborilor bitr?ini, dupi stadiil de emziune ca $i dupi dezvoltarea in profil a straturilor recente de pimht. 0 clasificare propusi de UNESCO popescu, 19931 dup$' hivitatea alunecjrilor este prezentata in figura 1.19 definindu-se urmitoarele tipuri: 1. Alunecjri progresive: care avanseazi in sensul migcfuii. 2. Alunec%i regresive: are avanseazi in sens opus migchii. 3. Alunec&i ui dezvoltare: care se extind in doua sau rnai multe direcbi. 4. Alunec&i in descre~tere: care se mic$oreaz% ui timp. 5. Alunechi limitate. incomplete: cu cripaturi, bsa fir&migcare.

Fig. 1.19. Clasifiare UNESCO a alunedrilor de teren.

fn funcrie de viteza, aIunec8.de se pot diferenga $i clasifica in diferite moduri. in tabelul 1.6 se prezinta comparativ vechiul mod de clasificaxe
winterkom. 19751 gi cel nou propus de grupulUNESC0 popescu, 19931.

Tahelul 1.6 Clasifiari in functie de viteza alunecgrii

in Japonia a l u n e c ~ l e sunt clasificate dupi viteza max~main 2 tipuri:

- tipul I - viteza variazi intre 0,l p k a la 10 m / an, masivele ce aluneca fiind


alcituite din p w b t u r i din perioada teaiari

- tipul U - viteza este foarte mare iar masa aluneetoare este alc%tu&a din roci
din paleolitic sau mezozoic. Pentru a semi scopului propus, in special 31 alegerea unei solufii de stabilizare a alunecjrii, este recomandabil ca o clasificare sa fie bazati pe natura mi~c&rii. fn unele cazuri o alunecare poate provoca diferite tipuri de mi+c&i in diferite piqi ale masei alunecAtoare $i in diferite stadii de dezvoltare. Conform unei clasificiri generale, se pot intalni urmitoarele tipuri mari de alunec& : 1. Priihuqirile de maluri (fig. 1.20) se produc in cam1 maselor de p m b t sau roc& unde nu este formata o suprafati de alunecare, iar cedarea are loc datoriti eroziunii la baza taluzului sau versantului. 0 influenfa wnsiderabili in declanqarea acesnli pmces o au existen@ fisurilor, variaciile de temperaturi (inghet-dezghey), lucr&iIe ekctuate la bazli etc.

Fig. 1.20. Prabuyiri de rnaluri.

Fig. 1.21. Alunedri rotationale.

a Alunecciri rota$ionale simple: apar in general in ~isturisau argile dupi o suprafap de alunecare concava, uneori aproximativ circulari ('inargiie moi), cu un raport D L intre 0,15 si 0,33. La partea superioark directia suprafqei de' alunecare este foarte incliati, practic verticali, iar la baza de lnulte ori ia nqtere o zoni de curgeri lente. Daci nu sunt stabilizate, alunec%ile de acest tip se extind $i se multiplica destul de repede.

b. AlunecZrile multiple rotofionale sunt provocate initial de o dunecare locali. Ele apar adesea datoriti eroziunii in argile supraconsolidate, argile argiloase care sunt acoperite de un strat de pimint sau roc& fisurate sau ~isturi a v b d pante ale terenului foarte mici, chiar p h a la 3 - 4'. Datorita naturii specifice a ptlmhtului, la scurt timp dupa declanprca alunechi: materialul i mult consistenfa, transformindu-se uneori intr-un fluid remaniat i ~mic$oreazA v9scos, care incepe sa curga. in numeroase cazuri materialul moale este cuprins intr-o cadare, din care se scurge afar& spre vale, printr-o fereastra, ca un r h de lava. c. Aluneccirile rota{iomle succesive sunt caracterizate de un numh de alunech rotafionale de suprafata. Apar in special pe pantele constituite din de reguli argile supraconsolidate, a v h d hclin&i de 9 - 12'. Ele se declan~eaza ?n zona de bazi ~ise extind spre patea superioara a versantului. 3. Alunecdrile de rranslaJie (fig. 1.22) pot fi la rindul lor impir$ite in caderi de blocuri, alunecjri de translatie simple, alunec5ui de translafie multiple $i alunecjri cu extindere lateral&

Fig. 1.22. Alunec'dri de translafie.

Alunecsirile de translafie se produc de-a lungul unor stratificafii aproximativ paralele cu suprafata terenului, astfel incit migcarea masei alunecitottoare este predominant de transla$ie. in masivele argiloase confinhd nisip pi praf, cauza acestor alunecriri o constituie creqterea presiunii apei din pori in zonele de separatie, mai ales atunci c h d stratificatia estekclinata ?n diiecfia versantului. Ciiderile sau pribuairile de blocuri se produc in materiale tari, fisurate sau faliate. Este necesari prezenfa unor suprafefe de fracturi (microfisurij preexistente, procesul declangikdu-se in urma erodirii sau excavsirii la baza pantei, fiind favorizat de acurnularea apei ?n fisuri. Alunecririle simple de translatie (in plici) au loc de obicei in argilele degradate sau in depozitele detritice subtjri agezate pe teren tare. Suprafafa de cedare este aproximativ paralela cu cea a pantei, iar raportul D/L depqegte rareori 0,l. Alunecririle multiple de translafie sunt in general declan$ate de dunecAri simple, k s i numimi dunecririlor succesive care iau naqtere este cu atit m m a i mare, cu cit coeziunea materialului este mai ridicati. Ele se dezvoita de obicei de la baza pantei in sus, pe masuri ce apele superficiale pitrund in teren prin fisurile de creast& Wutatind calit%$ile de rezistenta ale terenului. 0 forma de alunecare regresiva o constituie alunec2rile cu extindere laterala (fig. 1.23) care se produc mai ales in masivele de argili vrirgata (cu intercalafii subliri de nisip) ~i se dezvolt2 destul de repede, fiind favorizate de creqterea presiunii intersti$iale in separat;lile de nisip sau prafuri pe care le wntin. in urma precipita9ilor abundente de primivar2. Extinderea masei in rni~care conduce la s e p m e a sa in lespezi sau blocuri care aluneca independent, in anumite cazuri pe un strat lubrefiant, de consistent2 s c h t a . Grosimea blocurilor in mi~care. respectiv adkcirnea pe care se manifest& alunecarea, este foarte variata, de obicei 1 - 3 metri, p u t a d ajunge la 3 - 5 metri.

Fig. 1.23. Alunecari cu extindere laterals.

4. Cur~erile reprezinti un tip de alunecare a c h i caractenstic&st8 in faptul ca materialul cedeaza pe m&ur&ce se deplase~a in jos pe versant, curgind c a

un fluid v2scos. D i n punct de vedere reologic, materialul in curgere este asi~nilat cu un fluid ne-newtonian cu densitate ridicas. 'in funcoe de viteza mi~cMi $i de caracteristicile materialului se pot deosebi (fig. 1.24) curenlii de p2mht de noroi, de grohotig sau alunecan'le curgatoare.

Fig. 1.24. Tipuri de curgeri.

Procesele de curgere se produc hdeosebi i k zonele muntoase si au o manifestare foarte variata in raport cu natura forma$iilor afectate. in general desfi~urarealor are un caracter pulsatoriu, cu perioade de activitate intensZ urmate de intefvale de latent&

Capacitatea lor de transport este variat.5, de reguli foarte mare. Materialele transportate sunt provenite din pribugiri de terenuri, resturi de pimint, blocuri de roci, tn~nchiuride arbori, ceea ce face din curgerile menfionate un pericol deosebit pentru lucrbile de constructii int2lnite in cale i asupra cirora se pot exercita presiuni de ping la de 10 on mai mari dec2t presiunea hidrostatica. Marea putere distmctiva a curgerilor este datorata in special dopului frontal constituit de regula din blocun mari, formind un adevirat zid, inalt de citiva metri.

1.5. PRINCIPII DE STUDIERE SISTEMICA A PROCESELOR DE YNSTABILITATE A VERSANTILOR


Alunecarile de teren fac parte din procesele naturale cele mai complexe, prin n u m h l mare gi varietatea factorilor implicati ?n declangarea gi desfqurarea lor gi de aceea evaluarea precisa a stabilitatii versan{ilor este in general deosebit de dificili, d e ~ i importanta 'practica este incontestabila. Totodata, fiecare pant8 poate fi privita ca o structura unic& a cfirei comportare este conditionata gi influentat8 de o sene de factori naturaii gi antropici ($1.3). Datoriti acestor particularitsti ale problemei, ?n gened se cauta interpretarea pe baza unor scheme mai simple, accesibile mijloacelor existente de calcul gi de determinare a parametrilor implicafi in calcule. Pentm a se putea ajunge la astiel de abord&i care in final s2 conduca la adoptarea unor decizii fmale, ?n studierea unor fenomene de instabilitate a versan~ilor,trebuie parcurse o sene de etape, care pot fi schematizate ca in tigura 1.25 [Gnvas, Reagen, 19901. Conform acestei prezentiri, unde fiecare bloc reprezinta o activitate principal% se disting ca faze obligatorii o f a de teren (implichd activitatile 1, paqial 2 gi 3) gi o fazi de birou, bazat5 pe informatiile obtinute in faza anterioax2 gi completate prin incerc2i de laborator gi calcule de modelare a 5, 6, fenomenului (activititiie 2 , 3 vi 4). fazi care finalizeaza studiul (activia~le
7).

Con*utul acestor activitkg poate ti detaliat astfel: 1) Identificarea problemei: presupune observafii asupra zonei gi fenomenului studiat pentm o clasificare a tipului de alunecare, bazati pe criterii gtiingfice. 2) Colectarea datelor: implica efectuarea de studii, mtlsurfitori ~i Tncerctlri complexe pe teren gi in laboratoare referitoare la toat&problematica legata de fenomenul de instabilitate (geografie, geologic, hidrologie, geotehnick etc). 3) Diagnosticarea problernei: este faza ?n care pe baza datelor acumulate din etapele anterioare, prelucrate $i interpretate se stabilesc cauzele fenomenului ~i factorii dominanti in desfsgurasea acestuia.

3. Diagnosticare a problemei

5. Op$iuni pentru tratare solugii tehnice

.
I
-

6. Analizi economic2

Studierea nomenului de instabilitate

1'

1'

problemei

qi recomandkri finale

Fig. 1.25. Etapele studiului fenomenelor de instabilitate.

I ) Evaluarea stabilitatii pantei: presupune modelarea prin calcul a fenomenului, iar exprimarea stabilit@i se face fie pe baza unui factor de sigwan@, dac2 se realizeazi un calcul determinist, fie pe baza probahilitqii de cedare daci se realizeazk un calcul de tip probabilist, in cadrul acestei etape se pot efectua $i studii parametrice, pentru determinarea importanfei $i ponderii ?n desfk~urareafenomenului, a diferiolor factori perturbatori, pentru a faciiita alegerea metodelor $i solufiilor constructive pentru combaterea aluneckii. 0 atentie deosebita trebuie acordata 31 aceast2 f d , adoptkrii vdoriior corecte ale paramemlor de calcul, care trebuie s i modeleze c2t mai fidel condifiile specifice din amplasaqent. 5) Opfiuni pentru tratarea problemei studiate: reprezint2 faza in care pe baza informafiilor obtinute in etapele precedente, inclusiv a remltatelor calculelor

efectuate, in funcfie de cauzele $i factorii detenninanti in declangarea gi desf&urarea alunecirii se aleg solutiile cele mai adecvate pentru combaterea $i remedierea fenomenului de instabilitate. Tipuriie diferite constructive ce pot fi adoptate (geometrice, hidrologice, mecanice) implica 21 general alegerea unor soluoi combinate, care sa se potenfeze recipmc qi care sii corespundii specificului terenului ~i fenomenului studiat. 6) Analiza economica: presupune evaluarea in costuri a solu~ilor constructive posibile a fi folosite in problema studiati, b&nd cont ins&$i de evolufia in timp a amplasamentului. Din acest punct de vedere, o stabilizare definitivii a unei pante, poate implica costuri importante, dar efectul este de durata, in cornparafie cu o solutie de tip alunecare controlatii unde sunt nezesare periodic lucrliri de Tntrefinere. 7) Concluzii $i recomandiri fiiale: reprezinti etapa de incheiere a studiului fenomenului prin care se face alegerea definitiva a solutiei at2t pe baza considerentelor ~tiinrifice tehnice, c2t $i a celor economice. Dine-o astfel de schematizare a problematicii deosebit de complexe implicati de studierea fenomenelor de instabilitate a versan~ilor rezultii importanta deosebitii pe care o reprezina etapele de cunoqtere a specificului local ce implici o deteminare cit mai adecvata a parametrilor caracteristici ai materialului ce alciituiesc masivele c2t $i cea de evaluare propnu-zisi a stabilita@i prin calcule care trebuie sii evidenfieze +i efectul diferitilor factori implicafi ?n astfel de fenomene.

CERCETAREA IN SITU $1 MONITORIZAREA ALUNEC~~RILOR DE TEREN


2.1. ASPECTE $1NO-

GENERALE

Cercetarea 'in situ a alunecLuilor de teren este, f i ~ indoiali, i cea mai r e l e v m a daci nu cea mai importanti etapa k procesul de cunoagtere a cauzelor gi mecanismelor de producere a acestor fenomene fizico-geologice. Unicitatea (in ambientalul geologic) gi specificitatea geotehnici a fiecaei alunec3i de teren determini, uneori, o atitudine reticenta a specialigtilor fn propunerea unor programe, tehnologii $i solutii tip in prospectarea acestar fenomene de instabilitate. Exis@ insi csteva tehnici ai metode de studiu in situ care in general dau rezultate ai, h marea lor majoritate se utilizeazi cu succes 2n practic& Trebuie subliniat faptul ci. datoriti desfi~urfuii k timp a fenomenelor & instabilitate a versantilor, cercetarea in-situ a acestora implid de asemenea factoml timp. La modul general se poate realiza o prospectare a fenomenelor inainte sau imediat dupi producerea lor, dar gi o supraveghere de lungi d u r a dupn stabilizarea zonei. in acest sens se pot defini unnitoarele tipuri de a~tiviti~i:
Observarea. Punerea sub observare a unui versant constituie adesea o etapi pregititoare. unn%ind si2 c o n f m e posibilitatea reall a unei ocurenqe de instabilitate la o scar2 de timp de ordinul duratei de via@ a lucr3ii. Obiectivul sau este de a circumscrie fenomenul in sine $i de a stabili o stare zero a zonei. Un anumit num& de martori de observare calitativi 8i cantitativi se identifici h scopul punerii in evidenti a activitioi sau inacrivita(ii, la scara timpului uman, k zonele nesigure in prezent. Se pot folosi indici naturali, repere naturale sau special instalate, observafii vizuale, fotografii sau rezultate f k h d obiectul unor misuri. Punerea sub obsemare nu irnpiici notiunea de periodicitate a m%uratorilor (sau ridicalor) gi nu are ca prwcupare direct5 siguranfa zonei sau obiectivului. Auscultagia: Const2 intr-un examen periodic (lunar de exemplu) a zonei respective ~i dintr-o culegere de date cantitative gi calitative caracterizfind evolutia zonei respective spre a permite stabilirea unui diagnostic d

fenomenului. Ea are drept scop o mai buna cunoagere a fenomenului in special sub aspectul prevederii lucrfirilor care vor perturba zona, sau pentru a ajusta mai bine o tehnica de stabilizare $i a controla eficacitatea ?n timp a unei consolid3i contra alunecjrilor de teren. Ausculta~a reclama: - o periodicitate relativ regulata a misuratorilor, eventual modulabili in functie de date si de evenimente; - o exploatare regulatA a informafiilor culese, in general In timpi diferiti, dar permit2nd o actualizare a situafiei la intervale compatibile cu corelarea la programul de supraveghere.
Supravegherea. Const2 in culegerea, exploatarea $i interpretarea periodic2 a datelor czktitative $i calitative ce caracterizeaza zona obiectivului studiat (conform organigramei din fig. 2.1).

instabilitate

i
Captator

Tratamente Transmisiuni Cercetiiri

(specialist)

Fig. 2.1. Sistem de supraveghere.

Luarea k seama a timpului este o components fundamentali a supravegherii. h funcge de caracteristicile zonei, de evolufia probabili a fenomenului, de cerintele de sigwanf8, se poate stabili timpul in diferite moduri (conform schemei din figura 2.2) astfel:

t r i r l d r d . g r l r l a m m p q
T i p (minute pragului negativ pragului negativ pragului negativ
SUPRAVEGHERE DISCONTINUA

1I

Relevee inregistrare
I

Fig. 2.2. Tlpuri de supraveghere.

Supravegherea continuci Sisremul este in stare de veghe permanenti gi toati evolufia fenomenului este imediat luati in s e m i . Datele sunt adunate continuu din teren, iar sistemul de supraveghere poate transmite gi trata permanent aceste date (veghere permanents in mplasament sau sistem automatizat cu teleaansmisie). Supravegherea continua implica a avea la dispozitie personal de execurie competent ~i de a avea un plan de ac@uneb caz de alarm8 sau alerti. in c m l supravegherii in timp real sistemul produce in c2teva secunde sau zecimi de secundi, informatii interpretabile sau exploatabile in procesul de siguranp a1 obiectivului. i n afat3 de cazul de alert&2utomatici (detector ce aprinde o lurnini rogie, de exemplu) faza de interpretare este determinant& $i necesitfi interventia unui specialist w e cunoqte bine zona de teren gi sistemul.

Supravegherea discontinuil Ansamblul sistemului de supraveghere nu este in activitate permanenti iar informafiile sunt produse periodic sau la cerere (la intt-ebare). in cazul unei supravegheri periodice, producerea de informafii pe sistem are loc in fiecare luna, fiecare sriptWhi, fiecare zi sau fiecare or2 de exemplu, in anumite cazuri un sistem automat va sWinge datele in permanenp. (practic in fiecare minut sau mai des) dar tra~smiterea $i citirea datelor nu se efectueaza dec2t la intervale regulate, zilnic de exemplu. in alte cazuri, m2surZtorile se efectueazi manual: inclinometrele, piezomenele etc. - date lunare. De notat ca exist& riscul ca ?n cazul cind intervalul de timp intre doua misuritori este inadaptat, un fenomen de temut sfi se declangeze intre douri m%uritori, f k i ca supravegherea s i aibi posibilitatea sri previna ai s i Illregistreze. In ansamblul procesului de supraveghere trebuie s i nu se neglijeze, intervalele de timp legate de durata unui an, de exemplu: - decizia de a face o miswitoare, de a fntreba un captator; - decizia de a stringe misuratorile (amplasate pe amplasament pentnc a recupera datele stocate pe o band&magnetic&de exemplu); - decizia de a exploata m8suritorile (ridicarea tabelelor de masuratori ~i alegerea lor); - decizia eventual& de a alerta autoritatea responsabila (ca urmare a unei sesiz2ri dim teren). Orice hiatus la oricme din nivelele respective poate perturba grav fiahiiitatea intregului proces. in unele cazuri, nu servesc la nimic misuritorile continue daca nimeni nu examineaa rezultatele la sfiqitul siptimhii (personal de Fntrefinere). Automatizarea totali sau p q i a l i a procesului poate constitui o cale de rezolvare a acestei probleme. Termenul de supraveghere cuprinde ansamblul procesului descris in figura 2.1. Se denume~tesistem de supraveghere intreaga parte a procesului care privegte direct pe tehnicieni ~i care corespunde producerii de informarii utilizabile apoi de citre gestionarul riscului. in ceea ce ptivegte auscultafia $i supravegherea, aga cum sunt infelese ~i definite mai inainte, se presupune c i punerea sub observatie a zonei respective a pennis sa se deceleze o anurnitti activitate a fenomenului urm&it, s i se stabileasci un prim diagnostic gi, ca urmare, s-a luat decizia unei auscultfui sau a unei supravegheri. Auscultarea sau supravegherea unei zone const* in douli tipuri de informatii (conform schemei din figura 2.3):
A

Umirirea unui paramem (d: deschiderea in mm)

Fisura

Timp

Fig. 2 . 3 . Urmzrire yi deteqie.

- urmbi~ea evolufiei paramenilor. mhurarea deplasirii, variatia unghiulara, piezometria etc. - adici o determinare, mai mult sau mai putin str2nszi. a evolutiei ?n timp a acestor parametri, - detectarea fenomenelor, culegerea Si tratarea unui num5.r limitat de variabile de tip logic (tot sau nimic) caracterizind o depQue (sau o nedepigire) a unui prag asociat configuratiilor corespunz&toareriscului (scenarii definite de evenirnente aleatorii). Activitifii de supraveghere ii sunt asociate gi activitafile de alertci qi a l a r d care implica nofiunea de siguranczi a obiectivului. - alerteie tehnice, care corespund anunfului de disfunctionalitate al materialului, adiczi pierderea capacitafii care greveazi sau nu funcfiile sale principale, funcfionare limitatzi, antrenind o pierdere p a i d &de infomafii etc.;

- alerteie opera~ionale, care sunt legate de depisirea pragurilor fixate pe variabilele de alerta ale sistemului (sau de detectarea unui fenomen considerat ca nelini~titor) corespunzitor unui scenariu de posibila agravare a riscului. Ele pot antrena, dupa caz: - o ranforsare a supravegherii fin material, in personal etc.); - evaluarea situafiei de catre specialigti; - transmiterea alertei organului responsabil cu siguranta obiectivului; - punerea in prealert&a unui plan de ajutor. in general existi mai multe niveluri graduale de alerta dupi specificul gradului de rise. Alarmu este semnalul care anun@ existents pericolului iminent; este un fel de ultim grad de alertare. Ea antreneaza executarea masurilor de urgent&,care la r2ndul lor, pot fi automate (aprinderi de semnale lurninoase rogii, de exemplu) sau interventia direct2 a personalului uman. in special in acest ultim caz, regulile de actionare la declan~area a l m e i trebuie sa fie definite clar, in prealabil, existind consemne care se precizeaza ca mod de procedur2 $i aplicare pentru fiecare tip de situafie susceptibila a se produce.

2.2. CERCETAREA IN-SITU


2.2.1. RECUNOASTEREA $1 CARTAREA

GEOLOGICA-INGINEREASCA

Alunec%rile de teren modifici relieful determinhd morfologii specifice gi induc schimb&i in regimul hidrogeologic $i hidrologic natural. De aceea, un prim element de studiu il wnstituii harta geologic&inginereasca a alunec&rii, pentru intocmirea c-ia in Romhia exist&o sene de prescnptii [Florea 1979, STAS 124211-831. Aspectele principale ce trebuie avute in vedere se refera la: a) Scara h w i i sau planului topografic care trebuie aleasi In aqa fel incSt s s B poati descrie cu acuratefe rnorfologia tipica a terenului afectat (fap de desp~dere, suprafap vauriti - piele de rinocer, etc.), obiectivele construite afectate, folosintele terenului, punctele de apa. Pe de alt2 pane. folosirea inadecvati a unor planuri de detaliu pentru alunecliri cu extindere mare ?n suprafafa, conduce la diminuarea caracterului reprezentativ sintetic a1 acestui tip de documentafie. fn literatura de specialitate se recomanda folosirea planwilor la sc&ile cuprinse intre 1:10000 $i 1:2000. Pentru alunecari cu dezvoltare spafiala redusa aau ?n zonele in care sunt afectate obiective economico-sociaie foarte importante scara planului poate fi mai mare ( p h a la 1: 100).

b) Modul de desfiqurare a prospectiunii de suprafafa $i cartirii geologiceinginereqti a alunec&ilor unde trebuie s i se aibZ in vedere masurarea elementelor ce ar putea semi la elaborarea h w l o r preliminare de risc Bally 19831.
2.2.2. FOLOSIREA AEROFOTOGRAMELOR fN CERCETAREA ALUNECARILOR DE TEREN

Fotografiile aeriene pot sB fie de mare ajutor la intocmirea programului de cercetare, ?n special a proiectului de prospectiune $i explorare. Cercetind cu a t e n ~ e versanfii vGlor se pot d e l i t a zonele cu alunecG ds teren. Acestea apar pe fotograme cu nuanfe diferite de culoare: linii sinuoase de culoare mai inchis&, de forma semicirculari care marchemi fefele de desprindere, Pete mici de forma eliptici Tnconjurate de aureole de culoare mai inchisi care reprezinti zonele de baitire fnwnjurate de vegetafie mai abundentg De reguli caractem1 vegetafiei de pe versantul afectat de aiunecare diferz de acela al vegeta$iei de pe versantul nederanjat. Amploarea deplas&ilor este u ~ o r de determinat pe baza deranjamentelor lucr%riIor lineare cum sunt goselele, caile ferate, etc., cu wndioa ca acesten sa se continue gi in wna nederanjata (fig. 2.4).

Fig. 2.4. Aeroforogram3

Daca existi fotografii mai vechi ale alunec&ii cercetate. evolu~a rni~s?%. versantului poate fi urmi%-itlrita prin cornpararea acestora cu fotografiile noi. Fenomenele de eroziune (ogqe, ravene, etc.) se individualizemi bine pe fotograme. De asemenea, depozitele acumulative (grohotig de panti, conuri i', dejectie, etc.).

Utilizbd m2suritorile aerofotogrametrice paralactice se pot obtine, prin folosirea stereometmlui, date privind cotele relative ale terenului, directia ~i ?miinarea stratelor geologice depistate T n trei puncte de afloriment, etc. Alegerea acestei metode de cercetare trebuie sa se faca in m a unei analize privind raportul eficienti infonnafionali / cost, deoarece prospeckiunea aerofotogrametrici presupune atit avantaje c2t .ti dezavantaje notabile. a) Avantaje: - expeditivitatein realizarea cercetiii; - acuratefe?nredarea elementelor de nivelment; - posibilitatea cercet5rii unor zone vaste sau/$i greu accesibile; - evaluarea rapidi a amplorii unor alunec2ri catastrofale $i a pagubelor determinated e acestea; b) Dezavantaje: - pret de cost ridicat; - necesitatea unor cadre de specialitate cu o buna experienfa in vederea interpretirii corecte $i exploatiii integrale a datelor furnizate de fotograma; - dificultate sau imposibilitate de a analiza fotograma in zonele putemic acoperite (piduri, perimetre constmite, etc.).
2.2.3. CERCETARI GEOFIZICE

Prospecfiunile geofizice se constituie intr-o categorie de tehnici de cercetare k c i insuficient gi incomplet utilizate in cercetarea in situ a alunec&iIor de teren. Dintre metodele geofizice, p h i T n prezent, electrometria $i seismica s-au dovetit eficace in studierea alunecririlor de teren 19791. in cadrul acestor doua metode au fost folosite cu preponderenfi sondajul electric vertical gi seismica prin refmcfie. Atunci c b d i n k wrpurile geologice studiate exist% un contrast de proprietiti fizice sesizabii instrumental, prin prospectiunea geofizica se obrin infonnabi privind: - limitele dintre fonnafiunea acoperitoam (in general mobili) gi roca de bazi gilsau dintre diverse tipuri litologice. din masiv; - gradul de fisurafie al rocii si elementele geometrice. ale accidentelor mpturale cu deplasare (falii, decro$&i); - grosimea acumulatului de alunecare gi/sau adkcimea suprafefei de dunecare; - grosimea stratului acvifer, direcfiile $i vitezele de cwgere ale apei subterane; - gradul de omiditate al rocilor $i variacia urniditi$ii ?n masa alunecatoare;

mores

- modificirile proprieti&ilor elastice ale rocilor in zona suprafebei de alunecare gi starea de eforturi in masiv; Folosirea diferitelor metode de carotaj geofizic poate imbunatati calitatea cercetei $1 permite lirgirea sferei de investigatie. Spre exemplu, in studiul umidit$ii p2mhturilor s-au obtinut rezultate bune prin carotajul neutro~ic. Unele aluneciri de teren sunt insotite de o crestere a radioactivititii naturale in cuprinsul alunec3rii in raport cu cea a zonelor stabile. Cercetarea acestui fenomen deschide prospecfiunii radiomebice un nou c h p de utilizare. Importanla metodelor seismice, electrometrice $i radiomehice in cercetarea alunec*lor de teren $i a terenului de fundare in special a determinat, de altfel, elaborarea in rara noastri a unor standarde [STAS 124217. 8, 91 care au, deocamdata, doar un caracter informativ, de prezentare. in studiul alunecirilor foarte lente poate fi folositZ metoda magnetometricri: in corpul alunecirii se planteazi repere magnetice a &or deplasare poate fi masurati la diferite intervale de timp. Experienp colaboririlor dintre inginerii gwtehnicieni $i geofizicieni fn studiul alunecirilor de teren demonstreazi cS. metodele geofizice de investigatie - fjra de care nu se poate vorbi, asthi, de o investigafie geotehnici completi sunt cu atst mai eficiente cu cst: - exisa oviziune clari asupra scopului investigatiei geofizice; - se cunoaSte satisfkltor geologia zonei studiate ~i se prognozeazri corect tipul fenomenului de instabilitate ; - exista lucriri de cercetare (foraje, puyuri, galerii. ganpri, decoperte, etc.) executate anterior sau sincron studiului geofizic, lucriri ce vor constitui puncte de calare a modelului fizic. Se recomandi ca cercetarea unei alunec2ri s i inceapi cu csteva lucriri de explorare urmate de cercetarea geofizica de detaliu: in final se va avea b vedere verificarea rezultatelor geofizice prin l u c r e de explorare in retea indesitk - se folosesc mai multe metode de prospectitme geofizici ale ciror rezultate s i se completeze reciproc: - cercetarea geofizica se realizeaza ktr-un interval unitar $i scurt timp, q a incst conditiile meteomlogice, hidrologice $i hidrogwlogice dm perimehu s i nu sufere variatii notabile. in acest sens este totuvi interesanta constatma unui cunoscut hidrogeolog, G. Castany, care poate fi aplicata ~i b domeniul cercet2rii alunecirilor de teren: " ...geofizica economise~teexecutarea unui numfir de foraje (este, deci, o metodi mai expeditivi $i mai ieftina de cercetare a ambientalului geotehnic nn), dar este o eroare s H se creadi c i le poate inlocui" .

2.2.4. CERCETARI GEOTEHNICE IN SITU (PENETROMETRIE, PRESIOMETRIE $1 FORFECARE)

Cercetarea penetrornetnci poate oferi informafii pertinente nu numai in ceea ce prive~te structura (stratificafia) $i starea terenului (gradul de indesare, starea de consistenti, etc.) dar $i in legaturi cu pozifionarea spa@alia suprafqelor de alunecare sau zonelor de rupere prin interpertarea diagramelor de penetrare, mai ales k domeniul p ~ ~ t u r i lcoezive. or Astfei in figura 2.5 sunt expuse doui diagrame de penetrare statici maida 19971 in care suprafafa de alunecare a fost depistata la contactul dintre forma$unea acoperitoare (mai slabi din punct de vedere geomecanic) qi roca de bazi (mai competenti);

+ roca netulb.
0

roc8

fu/bumh

Fig. 2.5. Utilizarea penetrometriei statice la determinarea suprafe5ei de alunecare

cazul p3mhturilor cu consistenfa redusi, rezultate concludente oferi incercarea in situ cu aparatul de forfecare cu palete (scisometm, vane-test). Determinarea rezistenfei la forfecare (cu) se bazeaza pe masurarea momentului maxim de torsiune corespunzitor mperii pW2ntului de citre doui palete aqezate in cruce, care sunt rotite cu vitezi constanti. Paletele se pot introduce in teren, la adhcimea necesaa, prin presare (pe principiul penehometrului static), prin batere, vibrare, sau prin presare pe talpa unei gauri de foraj. Prin corelarea zonelor de minima rezistenfi deeminate ?n diferite puncte ale unui masiv omogen se pot trasa cu suficienti precizie eventualele suprafefe de alunecare (fig. 2.6).

Fig. 2.6. Trasarea supraferei de alunecare pe baza zonelor de minim5 rezistenp

incercZ~ile presiometrice sunt utile mai cu seama ?XI cazul cercet?irii unor fenomene de instabilitate caracterizate de zone de rupere cu rezistente la compresiune $i respectiv la forfecare sensibil inferioare rocii in loc sau din cuprinsul acumulatului de alunecare. Aplicarea mai multor metodologii de cercetare in situ inh-un poligon experimental din Anglia [Andrei 19921, metodologii coroborate cu determink de laborator, au evidenfiat c i ?ncerc&iuiBe de forfecare cu aparatul cu palete $i i n c a c k l e presiometrice au avut rezultate amparabile.

M i s u r m a in situ a presiunii apei din pori in corpul unor argile senzitive i e tip qulck clay [Bhcili, 19601, prin intermediul forajelor piezometrice, a eviden$at c i zona suprafefei de alunecare este caracterizati prin valori anormale

ale acestei presiuni. fn mod normal, presiunea apei din pori este egali cu presiunea de tip hidrostatic. Din figura 2.7 se remarca c i in zona masei alunecitoare ca $i a suprafetelor de alunecare presiunea apei din pon prezinti valon mai mari decSt presiunea hidrostatici. Aceste zone cu exces de presiune a apei din pori sunt asociate, cu zone de degradare a structurii ini@alea rocii. Datoria faptului ca discontinuitatea n~pturali data de suprafap de alunecare cSt .ti crepterea poroziatii zonefor adiacente constituie c& preferentiale de drenaj ale masivului instabil, se h t a n q t e frecvent cazul unei diferenfe notabiie ktre confinutul in s m r i a1 apei subterane din masa alunecitoare .ti cel a1 masivului nedizlocat.

PnsbNa op.i din p i

K
4
2

dw/&

K
U
C

3
0

Fig. 2.7. Variafia presiunii apei din pori in zona suprafefei de aiuneare
54

in principiu, mineralizaGa apei din acumulatul de alunecare este mai mica este mai mica decst a apei subterane din zonele vecine $i decst mineralizatia apei subterane din depozitele situate sub suprafata de alunecare. Reducerea mineraliza@ei apei subterane poate constitui un criteriu de recunoqtere nu numai a1 alunec5ii de teren ci gi a1 adkcimii la care se afli suprafqa de dunecare. in figura 2.8 se observa c i suprafafa de alunecare este totodata $i o limiti de discontinuitate a1 conginutului de s h r i a1 apei subterane.

Fig. 2.8. Variafia confinutului in firuri a apei in zona suprafqei de alunecare

in unele cazuri, confinutul de sfcuri variaza de la csteva g/l In zona dunecata la csteva zeci de gll sub suprafaga de alunecare sau in zonele neafectate de alunec&ri. Rezulta a l prin determin&ri hidrogeologice in situ foarte simple (care necesita indemhare $i acuratete) se pot ob*e informatii importante asupra geometriei alunec&rii.
2.2.6. PRELEVAREA PROBELOR NETULBURATE DIN FORAJE

Pentm determinarea pararnetrilor geotehnici necesari calculelor de stabilitate, in laboratoare specializate se desfigoari o gama larga de Incerciri complexe, pe probe in general netulburate, provenite din forajele geotehnice realizate in amplasamentele studiate. D e ~ i ,p3nU in prezent, nu exista o tehnologie de recoltare a unor probe absolut netulburate. pentru p h h t u r i l e coezive, folosirea 'prelevatoare!or

(.$uprilor) cu perefi subfiri reduce semnificativ gradul de tulburare al probei myrind astfel veridicitatea analizelor geotehnice ulterioare [Abramescu 19831. in figura 2.9 sunt prezentate principalele caracteristici constructive ale unui g u t pe baza c ~ o r a acestui tip de prelevator i se atribuie gradul de calitate, in functie de valorile urmritoriior coeficienti:
- coeficientul

de suprafats

C, =

2 2 D-, - D,

I00 [YO];

D:

- coeficientul de degajare interioarri Ci = Ds - Dc 100 I%];


Dc

- coeficientul de degajare exterioars C,

= Dw-Dt
Dl

100[%].

Fig. 2.9. Caracteristici g u t

Calitatea 9tufuIllor creyte cu sciderea valorii coeficientilor prezentafi mai


SUS.

Standardul american (ASTM 1587) recomandi prelevatoare cu perefi subfiri (t =I-3 mm) a v h d diametre exterioare de 50,8 - 127 mm yi lungimi de 900 1450 mm. Sunt recomandafi coeficieno de degajare intenoar8 C) = 0,5 - 3 %, dar rlir se recomandri valori pentru C* ~i Co. Este permisa yi prelevarea prin batere cu conditia inscrierii in fisa forajului a grextatii gealei. Tnilfimii de cidere, numimlui de lovituri $i adbcimii de penetnre. Standardul britanic BS 9530 prevede qtucuri cu diametre de 75 - 250 mm, lungimi de 450 - 1000 mrn si coeficienfi de suprafar2 Cade 10-30 %.

Standardul romanesc (STAS 1242 I 4 - 85) prevede ~tufuri avkd lungimi & 250 - 600 mm, diarnetru minim de 100 mm gi coeficienrii geometrici de calitate umatori: C3= Ch= 10 - 15 % Ci< 1 % Co=O-3% Penm a evita pe cit posibil tulburarea probei este recomandabil ca prelevarea s i se faca prin presare ~i nu prin batere, a$a cum, din pacate, se procedeazi relativ frecvent.

a) prin mdsurZtori topografice Metoda consta in plantarea unor serii de reperi pe suprafala masei alunecate gi a unei alte serii de reperi in zonele stabile, limitrofe alunec5rii (fig. 2.10). Reperii din zonele stabile trebuie incastraci astfel incat sa existe certitudinea ca acegtia nu sufera deplas&i.

Fig. 2.10. Urmarirea evolufiei unei alunedri de teren


prin m5surZtori topogafice

Prin aceste misuratori se pot determina direcfiile gi viteza de deplasare a masei alunecate 3 1zona superficial& in punctele marcate prin reperii planta$i.
b) cu tuhulatura'jlexihi[ci Pentru determinarea vitezei de alunecare gi a adbcimii de contact dintre masa de p h b t care aluneca si roca in Loc se folosesc misuratori inclinometrice in tuburi flexibile cunoscute sub numele de mrisu12tori Slope. Metoda consti in executarea pe masa alunecata a unor foraje cu adhcimi care trebuie s i dep$easci nivelul presupusei suprafete de alunecare, hcastrikdu-se ?n row stabili cel pugin 3-4 metri (fig. 2.11). in gaura de foraj executati se introduce un tub din material plastic care in interior esteprevaut cu nivte $anguri de ghidaj pentru sonda inclinometrici cu care se misoari inclinarea gaurii.

Fig. 2.11. Urmsrirea evoluriei aiunecarii prin m%sur%tori inclinometrice (a seqiune transversalti, b - seqiunea prin masa aiunecati. c distribufia forajeior pe suprafafa aluneerii)

Devierea forajului in fiecare punct se calculeaza ~i se reprezinti in plan, deterrninhdu-se astfel diagramele de referin@ wrespunzitotoare datei c h d s-au efectuat misuratorile. Unnitoarele serii de masuatori se efectueazi la intervale de timp conform unui program prestabilit. Pentru fiecare sene de misur&tori se intocmesc diagramele de deviere si se compara cu cele antenoare (fig. 2.12). Prezentarea succinti a c2toma aspecte legate de cercetarea in situ a alunec5rilor de teren atrage atenfia c i exist2 suficiente mijloace tehnice gi n cadrul acestui tip de tehnologii pentru asigurarea unei suficiente relevanre T studii. Stabjlirea unor parametri geotehnici veridici, care sa exprime

Fig. 2.12. Diagrame de deplassri obtinute prin masuritori inclinometrice

comportarea real2 a unui p m i n t , este posibili insi numai prin folosirea mai multor tehnici de cercetare in situ gi ?n laborator. Cercetarea in situ va avea eficienfa informational5 qi economici dorita daci: - metodologiile de cercetare vor fi adaptate caracteristicilor procesului fizico-geologic; - desfgprarea testelor va fi m a r i t i cu atenpe gi, pe parcursul dobkdirii de noi informafii. se vor implements corecfiile gi modific3rile necesare: - desimea punctelor de observafie va fi indeajuns de mare pentru a permite corelafii $i extrapoI5ri pertinente.

2.3. PROGRAM CADRU DE SUPRAVEGHERE A PANTELOR INSTABILE


2.3.1. DATE NECESARE LA CONCEPEREA PROGRAMULUI DE SUPRAVEGHERE

Stabilirea nevoii de supraveghere rezult8 din confruntarea a doua gmpe de date (conform organigramei din figura 2.13): - cele relative la fenomenul de instabifitate ~i corelirile sale: - cele care caracterizeazi mizele in joc, riscul $i gradul de siguranfi urm&it (sau riscul acceptat).

a. Fenomenul ;i mediul sau hconjurator Sub denumirea de m i p c k de teren sunt grupate fenomene ce w m p u n d unor cinematici foarte variate in terenuri de diferite naturi gi cu morfologii foarte variate ($1). Amploarea fenomenelor este variabili de aserneni, volumele de materiale afectate fiind de la mai pufin de un metru cub la milioane de metri cubi. Supravegherea zonelor instabile trebuie sa se adapteze tuturor cazurilor, chiar extreme. De altfel mediul natural inconjurzltor ~i corel&ile acestuia cu fenomenul (climatul, de exemplu), vi tehnologia existentab zon8 (exist8 sau nu refea telefoniczi, refea electrica etc.) sunt elemente importante pentru definirea supravegherii. in ceea ce privqte tipologia migc&iIor versanfilor au fost propuse numeroase clasific&i. Pe haza acestora rezultzi caracteristicile cele mai pertinente pentru punerea in aglicare a unei supravegheri: dimensiunile, cinematica. cauzele motrice preponderente (factorii de evolutie). Parametrii legati de caracteristicile geologice ale zonei evolueaza relativ lent; factorii motorii - alJii d e d t gravitatia (care acooneaza permanent) pot avea ins8 consecin!e rapide $i pot antrena instabilitiii de e r n e amploare ($1). Ace~tia sunt factorii declanptori ce trebuiesc urm&ifi in mod deosebit in timpul supravegherii.
Persoane $i bunuri
ameninrate

I ,

Dificultati in mijloace

Fig. 2.13. Principalele elemente pentru definirea unui sistern de supraveghere.

Sc&ile geometrice sau cinematice ale fenomenelor sunt foarte extinse: volume ce merg de la decimetri cubi (caderi de blocuri, de exemplu) la multe

milioane de metri cuhi; viteze foarte Lente (milimetriian) sau foarte rapide (zeci de metri1secundB la ebulmente). In tahelu12.1 este prezentati terminologia utilizati in aceste sens. De retinut ck o miqcare foarte Lena nu este neapirat f&a consecinte: o lucrare foarte o cale ferata de exemplu, poate fi afectati de un astfel de sensibila la deforma~i, fenomen. Viteza medie a mi$cSuilor impune diverse constrikgeri aparatelor instalate, o migcare prea lenta necesiti instalarea de captatori foarte precigi si sensibili capabili sfi inregistreze accelerarii foarte slabe in vreme ce o migcare rapida reclama aparate cu o cursa foarte mare ~i aga mai departe. La stabilirea sistemului de supraveghere trebuie tinut seama nu numai de cinematica actual& sau la un moment dat, a fenomenului, ci $i de previziunea evoluriei sale:
A

Tabelu12.1.

Scara cinematid a migcilrilor versantilor


I

FOARTE
-

LENTA
mmtan la cdan

RAPIDA m/ora la damiora

FOARTE RAPIDA mis la dads

in vecinatatea fazei paroxistice (figwa 2.14) se poate, dupa caz. produce o accelerarie bmtali, care conduce la declanfarea ruperii (cwba 1) sau o acceleratie pe o perioadi lunga de timp inaintea ruperii (curba 2). Aceasta impune a se fine seama de un element esential: nofiunea de preavizare bainte de rupere. Astfel se ajunge la necesitatea estim&ii rastimpului disponibil spre a actiona $i a evalua fiabilitatea acestei acriuni. - de altfel, rristimpul (termenul) previzibil a t r e instalarea supravegherii gi nlpere trebuie estimat: termen scurt (de la o s i p t h 2 n i la un an), termen mediu (csteva luni la mai lnulti mi: se poate lua in seama menrinerea sistemului) gi termen lung (nu este necesara o supraveghere). Petiomanfele sistemului de supraveghere se judeca in primul r h d prin capacitatea de previziune. Daca se admite o evolutie tip a fenomenului aga cum se vede lh figura 2.14, se pot distinge trei tipuri de sisteme de supraveghere cu performan$e crescitoare: - tip I, care infomeaza 11 posteriori incidenfa evenimentului de temut
-

(mornentul t, in figura 2.14);

- tip U, care informeazi ca pmcesul de rupere este declangat d

s inc8 nu a

produs daune obiectivului (momenml t,); - tip 111, care permite s8 se deceleze (momentul to) on semnal ce anunt8 ruperea gi deci d se efectueze o previziune (mai mult sau mai putin fiabili) cu o limit8 de o ora. ..., o zi. Previziunea se poate baza pe chiar evolutia cinematic&(acceratia in cazul o, fig. 2.14), sau pe analiza factorilor ce influenfeaza evolufia cinematic8 (cazul b).

a) Previziuni de ordin cinematic


Deplasare
I

: ~2nd
i se da

alarma

to
,Deplasare imposibila

t1

t2

Timp Pluviometrie

b) Previziuni b m t pe un factor cauzal

to

t,

t.

Timo

Fig. 2.14 Previziuni cinematice qi previziuni bazace pe un factor cauzai

Mediul inconjurritor a1 unui versant instabil este o data fundamentala care condirioneaz8 alegerea metodelor de supraveghere. lntereseaza deci de a identifica ce exista din perioada anterioara concepfiei sistemului de

supraveghere. conditiile. restricpile acestui mediu inconjuritor - fie ele naturale sau artificiale. Astfel: - Accesul i n zoni poate fi limitat fie datoria morfologiei (taluzuri verticale cu acces dificil) fie datorita condifiilor meteorologice (iemi friguroase, dmmuri inzipezite sau impracticabile); - Relieful poate ridica dificultiti comunica~ilor radioelectrice mentin2nd relee pentru transmisii: - Climatul poate condifiona funcfionarea aparatelor: temperaturi scjzute, teas givraj, umiditate. salinirate, furtuni frecvente cu descacai electrice necesithd protecpa aparatelor (paratrknete); - Existenfa sau absenfa vegetafiei; - Prezenp anurnitor animale (rozitoare ce ataci cablurile, goareci ce intri in aparate, batracieni etc.) - Posibilitatea de deplasare gi mi~carea personalului de deservire gi intretinere; - Legituri electrice gi de telecomunicafii; - Eventualitatea necesitatii protec@eicontra pemtrbafiilor receptie Radio, T V etc.; - Eventualitatea necesititii protecfiei contra vandalismului eventual.
h. Ohiectivul siguraniei

Definirea acestui obiectiv implici alituri de estimarea aleatorului, adici o caracterizare a fenomenului asteptat ~i a probabilititii sale de aparipe, evduarca mizelor in joc adici evaluarea daunelor cc se pot produce (persoane gi b w r i amenintate). De notat c i un fenomen de instabilitate poate f i la originea mai multor tipwi de risc: - riscuri imediate legate de mi~careaobiectului ? nsine: obiective afectate total sau paqial in dunecare; - riscuri diferite, legate fie de starea amplasamentului, remlthd din fenomenul initial, fie din fenomene secundare ale fenomenului principd. CZnd se define$* un sistem de supraveghere este necesar ca sa se estimeze dwata acelei supravegheri. in cazul fenomenelor repetabile (lave torentiale, caderi de blocuri) este posibili o singuri rupere (alunecare de teren ce nu poate fi consolidat@ previzibili pe termen scurt sau mediu. Se poate intLlni un risc provizoriu, deci supravegherea va avea o durati limitata. De asemenea pot apare probleme privitoare la pante: - pante imobile - b s i la limita stabilitatii si care se pot pune in migcare;

pante in miacare !enti sau moderati susceptibile insa de acceleratie a miacfirii sau de deplas%i cumulate importante; - stabiliziri prin consolidare dar care trebuie supravegheati spre a se asigura de eficacitatea consolidirii gi a fi avertizaii In caz de evenhlali reactivare. Cunoqterea prealabila a fenomenului nu este totdeauna completi ceea ce reclama o atenfie in urmiiirea supravegherii fenomenului gi a func$ion%rii supravegherii ?n mod eficient. Swpul supravegherii este de a prevedea ocurenp producerii unui fenomen nedorit intr-un termen suficient spre a putea lua mrisurile destinate a diminua consecintele nefaste ale fenomenului respectiv. in caz de alarmi trebuie luate mlisurile indicate. cum ar fi: - inchiderea (oprirea) activititii la obiectivul vizat (drum; pod, baraj, cale ferata etc.); - evacuarea zonei (persoane, bunuri); - trecerea la un nivel suplimentar de proteetie (ranforsfiri, consolid&i. aptIrare pasivk pompe de evacuare, de drenare etc.); - limitarea utilizfirii obiectivului (circulaQe deviat& altemantg pe sensuri sau reducere de vitefi, limitare tonaj etc.); - lansarea anunwlui de pericol - eventual pentru public). Misurile de siguranfi luate ?n caz de alarmi au un impact care poate fi important, gi deci trebuie apreciat ca atare la definuea sistemului de supraveghere. Declan~areaunei alarme false sau inutile poate avea urmfiri neimportante dm poate capita in unele cazuri consecinte dwsebit de grave, in func$ie de importanta obiectivului respectiv. Utilizarea mai multor nivele de alerte precedbd alarma propriu zisi $i asociate cu misuri progresive pe parcursul acfiunii de prealert2 atenueaza neajunsurile ce pot apare in astfel de cazuri. La baza evalufirii timpului necesar pentru luarea misurilor de protecfie prev&ute trebuie s i stea recenshintul persoanelor $i a lucrurilor ameninpte; acest timp trebuie comparat cu cel prognozat intre prealarmi sau alert2 $i producere - declan~area fenomenului. in sfir$it. h anumite cazuri, trebuie avute ?nvedere $i wnditiile de incetarea alarmei: ce criterii se pot fixa pentru estimarea momentului de revenue la situaga normali. Stiind ca un grad de siguranta de 100% nu poate fi prea des atins chiar cu mijloace din cele mai moderne, alegerea va fi remitatul unui cornpromis intre tehnica, cost ~i siguranfi - adici o alegere de tip politic. & acest sens, o sene de elemente $i factori trebuie avug in vedere de cei in m a u r i a stabiii gradul de siguranti ce trebuie realizat. Ca exemplu se menfionwi:
-

obiectivul de supravegheat, necesitatea apirWi viefilor umane. gradul de limitare a1 daunelor produse obiectivului, probabilitatea de a obline aceasta limitare, fiabilitatea cemti sistemului de supraveghere; - riscul acceptabil cu toate detaliile sale (mijloace de evitare); - cinematica fenomenului de temut (lent, moderat. rapid). in concluzia luarea in considerare a caracteristicilor fenomenului de instabilitate, a mediului inconjur2tor, a gradului de risc, a aleatorului, a caracteristicilor financiare $i a posibilitatilor tehnice pot semi la elaborarea unui ghid p e n m realizarea sistemului de supraveghere $i exploatarea lui.
-

2.3.2. PRINCIPII PENTRU UN GHID DE ALEGERE

A SISTEMULUI DE SUPRAVEGHERE Definirea sistemului de supraveghere cons!%in general din trei familii de elemente (fig. 2. IS), ce cuprind at% compunerea c t qi organizarea sistemului, astfel: - intrarea sistemului, constituiti din parametrii de evolutie reprezentativii a fenomenului care face obiectul studiului; - rnodul de tratare, care transformi datele bmte mSLFurate in-situ in mSuimi adaptate interpretWi $i le pune apoi la dispozitie pentm acfionare; - exploatarea care comporti interpretarea, in tennene de siguranta, iegirile din sistem, in vederea alertelor $i a l m e l o r cu avalul acfiunilor de luat in diferite scenarii posibile care au fost avute in vedere. Intrcirile sistemului Alegerea paramenilor de sau a fenomenelor de detectat decurge esenfial din rispunsurile ce se pot da urnitoarelor chestiuni: - ce se masoar& ? ce se detecte& ? trebuie misurat unul sau mai mulfi paramem '? - unde se misoari ? intr-unul sau mai multe puncte ? - cu ce tip de captatori ? - cu ce frecvenp trebuie obfinute mLisuri.torile ? - este necesara o informare detaliati, m e t i ?

N.B. Supravegherea sau auscultafia nu se limiteazd la


mdsurritori. InspecJia vizualci a ansamhlului zonei consrituie o sursci hogatd de informaIii deloc neglijahile. Examinarea poate ,fi periodicd sau cnntinllci in cazuri de urgenfd. Pnate ,fi citatd $i supruvegherea video-camer~i.

di
Captatori

Baza de date

1
Fig. 2.15 Organigrama unui sistem de supraveghere

Parametrii care se misoad sunt de doui tipuri: - de evolu$e a fenomenului (m5rimi cinematice); - care influenreazi migcarea: piezometrie, precipitatii, temperaturi (la topirea zipezilor, de exemplu), fiind stabilit un model previzional in care sa fie folosite aceste date. in general se urmhgte a se dispune imediat de mllrimi reprezentative ale mi$c&ii, cum sunt mirimile cinematice, ca ~i de mirimi a ciror influenti asupra fenomenului este cunoscutA (in mod calitativ sau in cornparage cu un model mai empiric): presiuni interstitiale, precipitatii, vibratii. etc..

M%ur2torile presiunilor interstigale gi a aporturilor de apa din precipitafii prezinta un dublu interes ele permitkd ameliorarea calitatii, fiabilitatea yi precizia previziunii. Alegerea parameuilor fizici de masurat se face considerhd in ordine: tipul fenomenului ~i cinematica sa (migciri difuze, migczlri punctuale ?n special) experienia gi corelMle regionale de care se dispune, spatiile de timp disponibile pentru preavize, siguranta cemta de responsabilul obiectivului, costul proiecmlui. C k d se supravegheaza o alunecare de teren ce face obiectul unei consolidzlri, pot fi de asemenea masurati gi parametfii de control ai eficacitai lucrzlrii de consolidare. De exemplu se pot masura debitele in drenuri ( d a d exista) sau daca este cazul deplasarea luc&ilor de sustinere, deformatiile etc. de Alegerea locului unde se implanteazg captatorii este esenfidi, fiind legat& o bung inrelegere a mecanismului de propagare a fenomenului ~i de evolu$ia sa viitoare, condifionkd practic reugita supravegherii. Sunt rnai multe posibilitati de a plasa captorii de tip cinematic (inclinometre): - in partea cea mai activi a fenomenului; - la periferie, h scopul de a supraveghea o eventual%extindere a deplasirk - in monte, la punctul de plecare al fenomenului, in cazul m i g c ~ l o r cu, distanfi importan@de pmpagare; - la nivelul lucrki ameninfate. Criteriul practic nu poate fi insi neglijat, inaccesibilitatea anumitor zone poate face foarte dificila instalarea de captatori. Pentru a urmzlri piezometria, c k d influenta phzei de apa freatici este insemnata, alaturi de piezometre se plaseaza celulele de misurare a presiunii interstiode la nivelul suprafefei de mpere. Spre a urmiri precipitaJiile daci au o influenfa gi dac2 se considerrl ca se poate asigura un cagtig de timp la alert& se poate instala in zona un pluviometru sau se culeg informagi de la statiunile meteo din apmpiere. h cazul instalMi de pluviometre se va acorda atenfia cuvenitA intrucst expunerea aparatelor, in special in zonele de munte. poate de asemenea influence ce schirnbs i n r e g i s t ~ l pentru e zone foarte apropiate. Cea mai mare parte dintre captatori se prezinta sub doua forme: capwor automatic care poate fi lhat direct pe teren gi captator manual care necesita prezenfa pe teren a unui operator. Alegerea depinde deci de bilanpl economic a1 proiectului care folosqte captatom1 respectiv. Frecvenga m~suratorilor poate fi impusa de termenul de aplicare al masurilor necesare in caz de alarmi sau de consumarea presupusi sau cunoscuta a fenomenului. fn general frecvenfa variazi intre mai multe masur2tori pe minut (cazul automatizzlrilor) gi csteva misuratori pe an ( E n cazurile manuale de

obicei). Frecvenw nu este necesar sa fie fixati in timp ea fiind functie de evolufia cinematicii ~i chiat de sezon. Sistemul de supraveghere trebuie s i lndeplineasci 8 functiuni: 1. culegerea (datelor, mhuritorilor): aceasti functiune consta in a interoga - (a citi) - un captator, $i a converti in marime fizica masuritoarea. Se pot instala, 7 n caz de necesitate dispozitive electrice anti-parazitare: 2. validare (valabilitate): prin comparare cu m&uritorile anterioare, prin cornpararea cu valorile date de alti captatori sau prin compararea cu alfi captatori din zoni, prin verificarea funcfion&i oorecte a captatomlui, compararea cu plaja lui de misuratori, prirl compararea cu ecartul-tip al masuratorilor apropiate fati de o valoare de referinti (precizia aparatului). Anumite validM pot fi automatizate, insa intervenfia specialistului este n e c e s b spre a valida difinitiv o misuritoare cu verificarea bunei funccionh a captatorului - eventual prin utilizarea unui captator martor; 3. combindri de mrisurritori: mediu temporale sau spatiale - spre a obtine matimile considerate ca reprezentative ?n evolutia fenomenului; 4. stocajul mrisurcitorilor permite interpretarea fenomenului, insi nu dupi cum sistemul este este obligatoriu a se stoca toate m&sur&torile manual sau automatizat. In cazul automatizririi continue este vorba de o mas&enorma de misur8ori ce s-ar stoca mereu. De regula se stocheazi m~sur~torile noi, daca ele sunt semnificative, diferite de cele precedente; 5 . transmisia mdsurcftorilor Tntre captator gi centrala de culegere,intre centrala de culegere gi cea de exploatare a sistemului, transmisia alertelor. 6. testriri dupa fiecare culegere: depi%irea pragului definit initial evalu?uii i k valoare absoluti (deplasH cumulate, viteze etc.) sau in funcrie de miswitorile precedente ( c o m p q i i cu o valoare prognozata prin extrapolare); 7. alerte gi alarme: ape1 telefonic la centrul de exploatare, aprindema unei lumini rogii etc.; 8. cercetarea de rutind: editarea tabelelor qi graficelor, corelH, compatriri cu un model de previziune simpli, calcularea unui indice reprezentativ a1 fenomenului etc.

Trebuie de asemenea definite modalititile de control al sistemului: reglarea pragurilor, frecvenfa culegerilor, frecvenfa stocajului, priontiti 7 n sarcinile automatizate. Se va defini cine are acces la control ca gi modul in care se asigura buna functionare a sistemului. Sistemul de supraveghere fumizead la iegire doua tipuri de informafii: evolufia in timp a paramefxilor fizici ai migc2rii ~i a factorilor care influenteaza migcarea gi mesaje de alerti gi alarmi. Evolufiile ?n timp ale parametrilor fizici a i miacririi sunt analizate $i interpretate de specialigti, exploatarea constkd in general din: - determinarea evoluciei in decursul timpului a diferitilor parametri m&sura$i: deplas&i, ploi instantanee, presiuni interstitiale, debitele zilnice ale drenurilor etc.; - calculul $i reprezentarea grafici a vitezelor, a accelerafiilor, variabile cumulate sau once alt parametru semnificativ al evolutiei rni~cirii. In scopul cunoqterii relafiilor intre parametri, pot fi calculate curbele reprezenthd un' parametru ?n inctie de altul, ?n acela~imoment sau cu o defazare. Astfel se pot trasa: deplasllrile ?nfuncfie de presiunile interstitiale de exemplu sau presiunea interstifiali in funcfie de ploaia curnulata din s i p t h h a precedena etc. De refinut c.4 prin corelarea anumitor parametri se pot decela schimbriri generatoare de pericole. fn fine, speciali~tiipot introduce datele din misurz%toripe un model de previziune, dac2 ktr-adeva s-a putut elabora o modelare a fenomenului. Comparawa uitimei mtisuritori cu valoarea p r e v h t a pentru model poate constitui un indicator de evolufie defavorabili ce poate da nagtere unei alerte. Optimizarea sistemului implica cunoagterea gi intelegerea fenomenului pentru ca la stabilirea pragurilor de alerts $i alarma sa se introduca cele mai precise date posibile. Fiabilitatea supravegherii este strhs legata de capacitatea de a prevedea ruperea, care totu~i r h h e o problemi foarte delicat8. Se cunosc cazuri c a d de exemplu acceleratiile la o alunecare dintr-o zona aflati sub observatie continui au dat indicafii doi ani la r h d (1986 $i 1987) care laau s i se prevada o rupere brutal2 in 1988, rupere ce nu s-a produs - ci din contra, alunecarea s-a incetinit in urmstorii trei ani consecutivi (Fig. 2.16). fn schimb in cazul din figura 2.17 s-au confirmat deplin estim&ile facute pe baza curbei grafice de evolutie in faza de accelerafie asupra momentului ruperii, permi@nd inchiderea onui drum ameninfat cu doua zile inainte de pribugire. RezultB, deci, necesitatea de a se fine cont de timp, respectiv de termene, la dispozitivul de supraveghere. & figura 2.18 se prezinti trei cazuri posibile in Tnlbpirea evenimentelor ~i actiunilor relative la sistemul de supraveghere ca gi la dispozitivele de siguranfa.

Viteza (mmhi)

hc02c02khhh h h h h h 19W 19BZ1983 13341936157988 198919911981 1932 1980

Timp (ani)

Fig. 2.16. Evolufia vitezeior.

A Ebulment

C
i

Fig. 2.17. Prognozarea ruperii prin extrapolarea rn5suratorilor de nivelrnenr

1'11

' '
I
t'l

Faza de preparare

1 P I Propagare ]
.
t'2

Punerea pe pozitie a mijloace1or preventive

Timp

to

tl

t2

$
t 'o

Faza de preparare Tratament

1
bpagare

t
t 'I

Punerea pe p0Zifie a mijloacelor preventive

f
t'l

Thp

t 1

f,

Faza de preparare

I Propagare I

t
t 'a

t '2

1
L

Timp

Deteqie
Fig. 2.18 Cazuri de inlSnTuire a evenimentelor.

Se noteazb: - momentul de aparitie a fenomenului precursor, decelabil (sesizabil) al mperii (inceputul accelemtiei, foarte putemic etc.); f - momentul mperii (fnceputul fazei paroxistice sau pomirea unui volum de apa care se va propaga etc.); t, - momentul c h d obiectiwl suferi daune;
tv

t', t,

- momentul c k d este sesizat efectiv fenomenul precursor;

- momenml cind se d i a l m a ; t', - momentul cind masurile de prevenire devin operafionaie.


Penuu fiecare din c m r i l e prezentate in figura 2.18, rezulta: - momentele notate cu to, t, ~i t, ale evolu~eifenomenului, deasupra axei reprezentind timpul; - momentele to,t', $i t'> corespunziitOare supravegherii, sub axa timpului,. in cazul 1 - supravegherea gi-a indeplinit perfect rolul siu. in cazul 2 - supravegherea nu a evitat momentul de incepere, dar totu~ia prevenit desfiqurarea fenomenului. Cazul 3 ilustreazA functionarea satisf5catom a unui sistem de detectie. Se poate !xcerca impwirea in doui faze a d ~ m u l u de i parcurs ce conduce la defiirea unei supravegheri: Prima lfazil a ghdirii de citre tehnicieni la evaluarea capacitigii sistemului de supraveghere in raport cu fenomenul actual, mai exact in raport cu ideea despre c u m va evolua inainte de producerea paroxismului. in figura 2.19 schema respectivi i1ustreaz.i definitia supravegherilor de tip I, I1 gi III. in tabelu12.2 se prezina o idee generali a timpilor proprii 6, = t, - t, ~i 6, = t, - t, dupi tipul fenomenelor produse. in a doua fazil se vor examina perfonnanlele globale ale supravegherii in raport cu obiectivul siguraniei, f i n b d seama de aceasta dati, ?n plus, de timpul de rrispuns propriu al sistemului de supraveghere - adic2 $1 de temenul inerent de punere ?haplicare pe teren a dispozitivului de prevenire. in baza analizelor din cele doua faze (I $i 1 1 ) cercetarea unei supravegheri c2t ~ n aperformant i posibil2 conduce la a incerca punerea $ aplicare a dispozitiilor de protec@ec5t mai rapid posibil astfel ca s&se evite constatarea B a posteriori a ocurentei fenomenului. Tabelul2.2.

Tipui de mi$c;lri $i termene disponibile

Evenimentul a previne >>:

I
Termen de propagare spre obiectiv

Captatori pe obiectiv sau in vecinatate

Fig. 2.19. Diferite tipuri de supraveghere.

Daca ar trebui sa se restrbga ?nu-un singur cuvsnt problematica supravegherii, acesta ar fi TIMPUL, care apare caun paramem primordial. & supravegherea unui venant instabil pot apare doui situatii critice: Prima. .$i cea mai important2 este ca fenomenul de temut s i se produca f i ~ i ca el s i fi fost prevmt. 0 a doua o constituie alarmele false care ins8 pot fi evitate $i nu au efectul primelor. fn domeniul ce intri in responsabilitatea tehnicianului sunt trei cauze de posibile defecfiuni c e se pot distinge: - conceptia gregiti sau proasta a supravegherii, neadaptat2 la problema specific&(exemple: captatori defectuos plasati, m&sw%torila intervale prea man etc.: trebuie insistat asupra faptului c5 o analizi corecta a fenomenului, a mecanismului de rupere in special, constituie baza unei supravegheri eficiente: - defect&i sau o funcfionare defectuoasa a sistemului: poate fi de asemenea vorba de concepba sistemului provenit&din: insuficienfa misutdtorilor, alegeri necorespunziitotoare de aparate, sau mijloace umane insuficiente ca num% sau competenfa etc.; - interpretarea inadecvati a misur~torilorceea ce conduce la o evaluare eronati a situafiei. Prevederea evolufiilor m i g c ~ l o r de p h h t & h e un domeniu de specialitate, necesit?ind o atenfie cuveniti. Cercetirile actuale asupra cinematicii fenomenelor $i asupra l e g i h d o r intre precipitaiii qi migciri au o deosebiti insemnatate $i vor aduce un progres sensibil in viitor. in sfkqit trebuie insistat asupra inspecfiei vizuale a zonei (examinarea evolufiilor morfoiogice) care permit o interpretare corecta a misuritorilor). Succesul supravegherii unui versant instabil depinde de: - cunoqtinte tehnice asupra migcirilor de teren gi a evolugiei lor; - competenfi tehnologicj ?n alegerea sistemelor bine adaptate 2i fiabile: - capacitate de organizare a ansamblului de supraveghere ~i menQnerea potenfialului acestuia in decursul timpului.

PARAMETRI GEOTEHNICI SPECIFIC1 PENTRU CARACTERIZAREA COMPORTARII VERSANTJiLOR

Toate problemele legate de mecanica p h h t u r i l o r $i, ?n mod special, cele legate de aprecierea stabilitsfii pantelor (naturale sau artificiale) necesit5 cunoa9terea $i stabilirea corecti a relafiilor dintre eforturile unitare (respectiv rezistenfe) $i deformafii precum ~i a evolufiei lor in timp. in stadiul actual nu se poate afinna c i rela@a reologici integral& care s5 exprirne in mod cuprinz2tor condifiile la IimitA efort-deformafie-timp, este pe depiin stipisphitri. S-au stabilit, in diverse forme dependenfe bi- sau trilaterale privind rezistenfa p h h t u l u i @ paramehii citafi, pe baza acestora demoltikdu-se diverse teorii privind comportarea pe parcurs $i - respectiv cedarea materialului. Cercet~ privind parametrii rezistenfei la forfecare se intreprind de peste 250 mi. Nofiunea de rezistenf5 la forfecare a fost introdus5 ca atare de C.A. Coulomb i n 1773, impreuna cu cea de suprafati de alunecare, criteriul de oedare Mohr-Coulomb fiind $i ast&i cel mai rispisphdit $i uzitat in cazul p&mhturilor $i rocilor (fig. 3.1).

0-

Fig. 3.1. Criteriul de cedare Mohr - Coulomb.

in toti ace~tiani s-au ficut progrese continue 2I abordarea teoretica gi practici a conceptului de rezistenta la forfecare pentru p h h t u r i . Astfel, pe LhgB apa@ia unor criterii sunple de rupere, s-au dezvoltat $i diverse teorii ce fm cont de dezvoltarea progresivi a zonelor plastice sau de mobilizarea progresivi a rezistentei la forfecare (idiferent de parametrii ce sunt luafi ?n considerare). Necesitatea efectu5rii calculelor care s i modeleze cedarea progresiva In masive stratificate, cu luarea in considerare a valorilor paramenilor rezistentei la forfecare diferenfiate 2I raport cu mobilizarea lor la diierite deforma$ii, a ;mpus stabilirea corelafiilor care exist%intre ace~tiparametri gi vaiabilele considerate (deformatiile). h acest sens s-a studiat o gama larga de p2mhturi cu deformabilitifi diferite, pentzu a se obtine cwbele caracteristice efort - deformagie. hcerc8rile & fodecare direct& pentru p h a t u r i din Romhia, ca gi prelucrarea unor rezultate de acelagi tip din literaturs, au aritat ca pentru diferite deformagi impuse, alwa rela$iei z, o se apropie foarte mult de o dreapta de ripui dreptei lui Coulomb, cu ecuafia:

Cu alte cuvinte, accepthd ipoteza c i legea lui Coulomb i ~ pistreaza i valabilitatea In diferitele stadii de mobiliare a rezistentei, pentru un acelqi material pot fi stabilite drepte corespunzatoare aceleiqi defomaN [Andrei, 1976 $i 1979; Schmerhnann, 1960: Manea. 19881. Confmarea acestei neliniaritgfi s-a o b p u t sub forma unor corela* analitice prin utilizarea unor funcfii polinomiale sau exponenfiale Musat, 19881. Pe baza familiilor de drepte de egale deformafii se pot stabili cwhele de , cu deformafiile fin mobilizare a parametrilor rezistentei la forfeczue Qb ~i c ceea ce privegte tipul acestor deformagi, In funcgie de incercarea din care provin datele, pot fi deplasati, deformatii unghiulare sau defonnatii relative; printr-o prelucrare adecvata a rezultatelor hcerc2dor se poate ajunge la valori ale deformagilor de acela~i tip, In funcfie gi de utilizarea lor ulterioara). Alura cwbelor de mobilizare a parametrilor rezistentei la forfecare aratA o diferengere marcat& pe tipuri de p h h t u r i , pentru cei doi parametri, constatbdu-se 2I general, o atingcre a valoriior maxime ale coeziunii Si frec&rii, la deformafii diferite. Pentru exemplificare, ?n figura 3.2 se prezinta secvencele metodologiei de prelucrare a rezultatelor Incercatilor de forfecare directs. Se subliniaza faptul c i parametrii rezisteniei la forfecare se mobilize& diferen$at, 21 funqie de condigiile Encercilrilor (drenare - stare de umiditate,

vitezi de Tncercare, wnsolidare - stare de fndesare, etc.), de aceea, alegerea pentru calcule a acestor parametrii necesiti un deosebit discemimht pe unor incercs care sB modeleze c&tmai fidel situ@a de pe teren.

AI

A2

A:

Aj

An
a reziseectei la dorfecare.

Fig. 3 . 2 . Mobilizarea progresi*

3.1.2. METODE EXPERIMENTALE DE OBTINERE A PARAMETRILOR REZISTENTEI LA FORFECARE

Perfecfionarea aparaturii de laborator a parcurs un drum lung, de la primele aparate de forfecare cu caseta (un model utilizat pe scar2 largri gi astei!) pika la aparate triaxiale controlate $i comandate de calculatoare ce permit impunerea unor eforturi sau deformaQi cu o precizie extraordinars (1 Pa, respectiv %). Principalele tipuri de aparate utilizate in lume pentru determinarea caracteristicilor rezistenfei la forfecare in laborator sunt: - aparate de forfecare direct2 (pe plan obligat) - forfecarea probei prismatice producbdu-se prin deplasarea clor douri p w i ale casetei. Cu acest tip de aparat se pot efectua incerc&i nedrenate (rapide), consolidat - nedrenate gi drenate, neexistikd totugi un control al dren&ii. in acest sens un factor important il constituie timpul de ?ncjrcare gi respectiv viteza orizontal8 care trebuie aplicata aparatului pentm ca ?n momentul mperii sB se obQn8 gradul dorit de disipare a presiunilor interstitiale. - aparate de forfecare reversibila - sunt dotate cu un dispozitiv de inversare a sensuiui de deplasare c h d se ajunge la limita cursei, d k d astfel posibilitatea cunoa$terii htregii mobiliz&i a rezistenfei la forfecare. - aparate de forfecare rotafionale - au principiul asem2nitor celor de forfecare direct& obtinbdu-se de asemenea mobilizarea rezistentei la forfecare pentru deplasiiri teoretic nelimitate. Singurele rezultate certe sunt cele privind retistenfa reziduala. - aparatele de forfware simp18 (pml) - create in ideea de a depQi limit5lrile forfechi directe, urmjresc mobilizarea rezistenfei la forfecare cu deformafia unghiularzi Proba fiind introdus&intr-o membranri de cauciuc foarte deformabili gi ranforsata cu inele metalice separate intre ele. La acest tip de aparat este eliminata frecarea cu peretii ?n momentul apliciirii eformlui vertical. - aparatele triaxiale - prezintA particularitatea comuna c i % pmbei i se aplicg numai eforhwi principale. Este cunoscut sub numele de aparat triaxial cel care in realitate este un aparat de compresiune cilindricri care permite aplicarea unei s t & i de eforturi pe tot contutu1 probei gi o alta, distinct& in lungul axei probei. ?ncerc&ile pot fi cu efomui sau cu deform@ impuse, permitkd totodata un bun control al presiunii apei din pori. Exist&gi alte modele de aparate triaxiale. Unul din ele este triaxialul real care permite aplicarea a trei efomui distincte pe cele trei direcfii principale. Un alt model este aparatul de deformalie pland la care se pot varia eforturile principale, maxim ai minim, in timp ce efortul principal intermediar ia valoarea precisri necesarri pentru a nu apare deformafia pe direcfia corespunzitoare. Trimiaiul inelar este un aparat clasic T n care o probri ciiindrici a v h d un

go1 interior este supusa unei st&i de eforturi complexe. D e ~prezinta i ciiteva deficienfe (doua eforturi egale intotdeauna, e f o m afectate de mgozitatea platanelor, distribufii neuniforme in proba), aparatul hiaxial clasic [Bishop & Henkel, 19621 este cel mai utilizat pentru studiul influentei parametrilor asnpra comportiirii mecanice a ph2nturilor. in tabelul 3.1 este prezentaa o cornparafie a principalelor tipuri de aparate pentm determinarea rezistenfei la forfecwe.

in ceea ce priveate metodologia de realizare a incerc2.rilor ^ul diferite aparate, se constata o mare diversitate. Pe plan mondial, se remarca o extindere a practicii consolidirii probelor in triaxial tinkd seama de valoarea coeficientului de presiune laterala K , (CK,,) Ih defavoarea consolidiuii izotrope (CI) utilizatg ?n trecut. h tabelul 3.2 sunt prezentate diferitele tehnici utilizate in Ihcerciirile pentru determinarea parametrilor rezistenfei la forfecare ar2thdu-se qi modul in care rezultatele se pot utiliza in calcule corespunzator situafie de pe teren.
3.1.3.lNFI.UEwA DNERSILOR FACTOR1 ASUPRA REZISTENTEI LA FORFECARE

Principalii factori care guvemeazi reia@aefort - deformafii sunt sintetizafi ?n figura 3.3. Fiecare zoni a curbei efort-deformafie este afectata 21 diferite grade de fiecwe din aceati factori, ruja cum se remarca *I din tabelul 3.3.

Influenfa diveqilor factori asupra rezistentei la forfecare

p E i; ;
forfecare directa,

Camparafie a diferitelor tipuri de aparate pentru determinarea rezistentei la forfecare

Aparatul de forfecare rotalionala

Aparatul de forfecare simpla


@UA)

IApardtul uiaxial I curent

permite ~i incercarea phhturilor cu granulalie mare permite ruperea probei in lungul unui plan determinat permite incercAri de forfecare plan& prin forfecarea reversibila se realizeaza a estimare mai corecta a valorilor r, $i 5. simplitate adecvat pentru determinarea rezistenrei la forfecare in argile tulburate secliunea probei r h i n e constanla uniformitatea eforturilor Tn plwul de rupere incercare de forfecare plan& cea mai potrivita incercare penm determinarea rezistenlei reziduale uniformitate a condiriilor de deformare elimina frecarea I n aplicarea incArcWi venicale realizeazh condilii de forfecare planA permite conuolul condi1iilor de drenare pennite maurarea presiunii apei din pori asigura starea cea mai uniform%de eforturi (fa@ de orice alt tip de hcercare) se cunosc eforturile in timpul incercMi in zona central8 a probei

planul de forfecare a pr2eterminat conduce la concentriiri de eforturi la capetele probei ~i ruperea ei progresiva suprafala solicitata probei se micpreaza in timpul incercWi prezinta dificultafi b prepararea probelor dificultali in conirolul condiriilor de drenare planul de forfecare e predeterminat se cunosc eformrile numai I n planul de forfecare frech importante inele stare de eformri complexa nu permite mhurarea presiunii apei dm pori pietrele poroase produc contracfii ale probei la capete sectiunea probei creste in timpul incercArii dificultali h pregatirea probelor cu jpnula1ie mare

&naj sau consolidate fiira ! drenaj se pot efectua doar I n probe de argila , ! fncercri f M drenaj sau consolidate f.W : drenaj se pot efecNa doar I n j probe de argila j

"

1 i 1
i

Tabelul3.2

Metode de detenninare a parametrilor rezistentel la forfeeare

["'I. . I
Tipul Pe cnt. aparal ulilizat 1 Forfecare direct8 (cu plan obligat) Compresiune Iriaxiali

Fazele incercarii Tipul de incercare Faza I (smqit) Faza I1 4

Rezultate ob[iuute 5

PosibilitiIi de utilizare a rezultatelor in calculele d e proiectare

3 o,=NIS a,= a,= &a, n =0

o,'=NIS

L . .= Tmax 1S
u -=0 -

Compresiune triaxial% h i n d e r e iriaxiali5

Efonuri priucipale al. = a , necunoscute a?' = a? a,' = 4 a , = a , >q, a , = 0,= a<c, 0 , = a, = ac,, 0, = 0. < U<.,
0 , =a, = 0 ,

+',, c',

=0

6 Valori estimative, erorile datorbdure: obligarii ced6rii dup5 uu anumit plan, neunifomit%{ii s t M i d e efonuri. p a . Reamorsarea unor aluneciri dupa suprafete formale anterior

1
Consolidat6 Rapidi

u = Bo,
CTU
CbU
cu misurare a

,. . , ,, .

a , = 4 10, u =o a, = a, = bo,, .--- .. , , , ,*. , . F5,

sau lucriri de p%rnZnt pe un teren necousolidat putin permeabil crepte ef. deviator Supraetajarea unei clidiri sau . c suprainaliarea unei construc$ii de at - 0 3 q,,-,+3d pim211l. Stabilizarea imediatH a AU=B[A~,+A(A~,.c laluzurilor sau versantilor Aadl

1 Leula

2
CID C%D

3 aI=a,=a3 u=0 a, = a, = &a, u=O

4
creste efort deviator
5,-

Tabehrl3.2.(continuare)I
versanfilor. Realizarea in ritm lent a unor construciii sau Iucriri

b'a. c'd

o3

Forfecare simplH (pur2)

c%u
C&D

a, = a<
a,=q = &, ,

EL 4

Forfecare ?n condifii de a, se misoara cbu deformare CbD & = a 2 / a , &= a , $ia, plans a2/o, *..,Compresiune UU 5 a , =a, = a3=0 Creqte a,;a,=a,=O mono axial^ An = ABAa, l eeenda: .- A $i B sunt coeficieniii presiunii apei din pori - UU - incercare neconcolidali ti forfecare nedrenalit - CIU - incercare consolidati izotrop $i Forfecare nedrenata - CID - incercare consolidat2 izotrop ~i forfecare drenati - C&U - incercare consolidat6 cu a, = o,= h a , $i forfecare in condiiii nedreuale - C&D - incercare consolidati cu a )= oj = &a, $i forfecare in coodiiii dreuate

An = 0 Direcfiile eforturilor principale se rotesc 15-25" forf. simpla 45" forf. purZ Aa,= -80, Variaza &= indep. a,'Ia,

$h,.c., v'"-vd
c3cu-c*d

in tot cuprinsul probri

vd,
+ < . b',.-+'d

ccu

C*~~-C'~
vd. ~ ' d

terenul de h ~ u d a r e a1 rambleelor lungi

C<"

- Zona A
-

Zona B

- Zona C

Alura curhei este putemic influentati de natura qi structura iniliala a p h h t u l u i ca gi de metoda de hcercare Stmctura gi starea p;~~Zntului se rnodificil mult pe rnfisuru cregtcrii deformatiilor conduchd la sciderea rezistentei de la s, la sr Nu mai apar in general modificAri de smcturi Valoarea sr nu depinde de structura gi starea initiali a primdntului Fig. 3.3. Factori ce guverneaza relafia efort-deformatii

0 prezentare sintetica a tipurilor de relatii dintre deformntii $i stnrea de efori c ; ~si a traiectoriei eforturilor in diferite c;uuri de solicitare, stlt pentnl p h h t u r i nisipoase c5t $1 argiloase, este redata in tabelele 3.4 $i 3.5 [Poulos, 19711. in functie de cornportarea materialului in diferite situafii (contractiva, dilativa), au fost stabilite indicatii orientative privind alegerea valorii rezistentei la forfecare a p h h t u r i l o r pentru calculele de stabilitate. 0 influenti deosehitB asupra valorilor paramevilor rezisteniei la forfecare in special in cazul p h h t u r i l e nesaturate o are starea fizici a acestora. Urmf irea acestei influente alitori de cea a alcatuirii se poate realiza cu ajutonil sistemului de reprezent,are gi prelucrare a d;~telor geotehnice k u a t pe amprent5 $i diagrtuna de stare [Andrei, 19791. Din figur;~ 3.4 in c;we sunt trasate curhe de egale valori ~i c, se remarc3 influenta mai putrmici a umiditifii asupra valorilor unghiului $, in ?reme ce

Criterii d e alegere a rezistenjelor p e n t r u calculul stabilitafii: p l m a n t u r i coezive c u particule p l a t e Comportarea Tipul incercdrii Curba reprezentativd de efor( deformalie si lraiectoria efortului @robe consolidate) Rezistenta de calcul penlm F, = 1 in cazul cedirrii progresive Observa!ii

Tabelu13.5

Drenat
m
OI

kL 5k
Tma

E-

@'

Cedarea are lac la deformalii man, de care depinde coeficientul de siguranp. Pericolul de cedare c r e ~ t e dace nu este asigurata o buna drenare. Cedarea are loc dup.3 derormatii mari. Situalia este - tipica 5 ~ )penlru argilele normal consolidate. Cornportarea argilelor senzitive seamin.3 cu cea a nisipurilor af2nate. Cu cB1 E,,, e mai mare, cu atit siguranla depinde de deformalii.

Volum

const

Tc > T, ( ~ ~ ~ ~ i 7

-L_..'t/?'
L
0. '

21

asupra coeziunii se remarc%atit influenfa stMi de umiditate c h g i . a celei de hdesare. De asemenea, pe baza unor studii sistematice [Manea, 19881, s-a constatat cB valoriie rezistentei la forfecare sunt influentate de tipul de kcercare (forfecare directi sau triaxial) pi construcfia aparatului.

D U P ~ DATELE L U ~K ~ ~ A R N O V S[ K #p'C/ ~

Fig. 3.4. Variatia pararnetrilor rezistenfei la forfecarefn funqie de starea de


urniditate ~i Tndesare

3.2. COMPORTAREA REOLOGICX A PXMANTURILOR


3.2.1. TdCr$RJNI GENERALE

lucr2ri ingineregti, comportarea vkco - plastici a materialului pW$ntos ca $i desfg$urarea ?n timp a fenomenelor de cedare au influente deosebite, ceea ce impune o abordare a problemei $i sub aspect reologic, analiz2ndu-se relafiile dintre eforturi, deformagii $i timp. h acest sens se poate defini o Juncjie reologicd de stare al ckei aspect general este: (3.2) f-=[~..,&.., i.., ..I iJ 'J ') TI ?n care zij, i ij reprezinti deviatorul total al eformrilor $i respectiv deviatoml vitezei de modificare a eforturilor, iar aij, E ij deviatoml total a1 deformagiei gi respectiv, deviatoml vitezei he deformare. Datoriti rezolvfuilor relativ complicate impuse de o funcgie de trei necunoscute, funcfia reologici de stare s-a simpiificat, considerhdu-se pe rind unul din termeni constanfi (T sau E) q i obgm2ndu-se astfel doui tipuri de fenomene: . a) c2nd E = f(t) pentru z = 2, = const., fenomen denumit ?n generalflunj $i (3.3a) f(zo,t) = &(t) 12, (funcfia de fluaj) b) c h d z = r(t) pentru E = 8, = const., fenomen denumit relamre gi (3.3b) r(zo. t) = ~ ( t/)E~ (funCfiade relaxare) Fluajul, conform relafiei 3.3a gi f i g u ~ 3.5 este deci procesul de dezvoltare a deformafiilor ?n timp sub un efort constant, proces care poate fi considerat ca una din manif@uile proprieta@or reologice ale sistemelor matenale. & 1, Defmofie ronf;w-

in cazul studierii stabiiit&{iiversanfilor naturali sau a taluzurilor create prin

i
Fig. 3.5. Definirea fluajului

I I I

Relaxarea, conform relafiei 3.3b qi figurii 3.6, este fenomenul de modificare a efortului in timp la deformarie constanti.

Fig. 3 . 6 . Definirea relaxirii


Din fenomenologia comport&ii sistemelor materiale sub acfiunea solicit2riior rezultA CA raporturile cauzale dintre eforturi si deformafii imbrac2 un caracter foarte complex. Cu toate acestea, modul lor de a reacfiona poate fi incadrat Tntr-un numb de comportamente idealizate. in general clasificarea acestor tipuri de comportamente efort-deformafie se bazeaz6 pe variaoa alurii curbelor efort qi deformafie cu parametrul timp. Aproape toate sistemele materiale utilizate in tehnici - ~i intre acestea pdmhturile - se caracterizeazi, pentru un anumit don~eniusemnificativ al marimii eforturilor, printr-un wmportment elastic, iar peste acest domeniu printr-un comportament neelastic. in figora 3.7 sunt prezentate sintetic tipurile de comportment ale unui sistem material (SM) supus unei sau mai multor sarcini. intre aceste tipuri existi diferite combinatii de comportment (vhco-elastic, elasto-plastic, elastovbsco-plastic). Deci elasticitatea, plasticitatea ~i vlscozitatea pot t i considerate ca proprietifi reologice fundanentale, caracterizhd comportarea reologic5 a i in spef6 a p&nkturilor, pe baza unor indici caracteristic. sistemelor materiale V fn ceea ce prive~te aplicarea si adoptarea unor calcule reologice in domeniul' geotehnicii, se remarci o sene de dezvolth. mai ales teoretice, incerc2rile experimentale implichd in general intervale de timp relativ mari, in acest sens se poate spune c5 apar dou5 abordEui diferenciate, pe de o parte prin

macroreologie gi pe de alta prin microreologie, b funcfie de scara L a care este privit corpul studiat, respectiv materialul pimhtos.

Deformatie

a) b) c) d)

1-SM rigid - Euclid; 2 - SM perfect elastic; 3 - SM elastic neliniar SM elastic cu defonnare de intiirire SM plastic ideal (St. Venant) SM liniar vbcos (Newton) e) Variafja curbelor efo~t- deformatie in functie de timp, 1 - v2scozitaie liniara; 2 - viiscozitate neliniari
Fig. 3.7. Diverse tipuri de comportament ale unui sinem material

Macroreologia studiaza corpurile considehdu-le omogene, f&a a interesa suuctwa lor, in vreme ce microreologia studiazi wrpurile $i comportamentul lor pe baza wnstitutiei lor strucmale. ins& indiferent de scam adoptati, intervin numerogi factori gi parametri, ceea ce face ca rewlvarea pur analitici s i fie practic imposibili, cu excepfja unor cazuri particulare. in reologie, penhv a inl&tura acest neajuns s-au impus ca instrument de lucm, mai p u w utilizat ?n alte domenii, modeiele fizice. Ele implici sisteme de wrpuri cu comportament relativ simplu, cunoscut, care poate f i echivalat prin analogie cu al,corpurilor studiate. Sunt numite in mod curent modele reologice.

3.2.2. ELEMENTE DE

ANALUA MACROREOLOGICA

Analiza macroreologicli a c o m p o r t ~p2munhturilor i pornegte de la adaptarea modelelor (clasice rwlogice, mecanice sau combinafii ale acestora prin compunere ? nsene sau ?n paralel) la studiul diferitelor tipuri de paunhturi. & tabelul 3.6 sunt sintetizate p ~ c i p a l e l e tipuri de modele reologice pornind de la cele mai simple, punha la cele mai complexe, imbracind totodata. gama diferitelor tipwi de sisteme - materiale, cu wmportAile lor specifice. f n general aceste modele sau altele rnai complexe, rezultate din asocierea modelelor simple, au fost propuse de autorii lor rnai mult intuitiv decit ca deducee, ca rezultat univoc al unor analize ale w m p o m i p2munhtului ktrucit htre elementele modelului ~i elementele constituente ale p&nunhturilor ?n ansamblu nu exista o corespondenf8reali. ExistA nurnai analogia wmport&ii modelului $i a p5mSntului considerat ca un macroelement, din punct de vedere a1 deformafiilor la diversele solicitati. Folosirea unui model reologic h explicarea pmprietAolor comporthi p2munhturilor coezive poate fi exemplificata prin teoria lui N.N. Maslov privind comportarea reologica a pimunhturiior argiloase, teorie cu aplicafii 7 n proiectarea lucririlor de fundaiii $i ?n verificarea stabilit&Qi versanolor care prezina fenomene de curgere lenti. Teona este bazats pe modelul relativ simplu cunoscut sub numele de ?nodeiul Bingham-Schwedov@ Sistemul material de tip Bingham - Schwedoff rezultat din B = H - pJ I StV] modeleaza un comportament elasto-plastic (fig. 3.8), indicind faptul c i la efomvi o < q se dezvolta deforma$iile elastice E = a / E, iar pentru o = o,apare o deformatie nelimieta E +m.

rip. ? S. Modelul Bingham - Schwedoff

Ecuatia reologica se deduce plechd de la ecuatia modelului:

o=oH+q
$i deci conform relaoilor celor doua elemente cosiderate o = E H pentruo<eT

0-oT=q Epentruo2q Pl unde: - E, este modulul elementului Hooke - q,, - coeficientul plastic de vlscozitate newtoniani - q - rezistenta limit&la deplasare a elementului Saint-Venant.
Comportamentul plasto-vlscos se poate obfine conform urmatoarei expmii: SW = h - IJvi I StV] = H ,- [ ( H ,- N,) I StV] (modelul lui Schwedoff) Ecuaria comportamentului la deformare a acestui model este data de relafia: (3.6) Ei = [q -q(K,l 1T+ oi/E deci: E = [o-o~] / Q+ B /E (3.7) Aplicarea modelului in teoria lui Maslov vi reprezentarea schematic2 cu pwile componente ale modelului reologic sunt aritate in figura 3.9.

Fig. 3 . 9 . Reprezentarea schematic5 Maslov

Principiul de functionare a1 modelului wnstSI in aplicarea unui efort de tracGune Q, care, prin intermediul tijei, produce o deformare a sistemului, in priniul r%nd ca urmare a intinderii resortului 1. Migcarea tijei in cilindru este posibila numai prin lnvingerea de c a k efortul Q a forfei de frecare R mobilizate pe suprafafa wntactului lateral a1 tijei gi opozitiei arcului 5. C h d acestea sunt Tnvinse, apare o noua rezistenta la nivelul tijei, datorata necesitatii elhnin&ii lichidului vlscos (ulei) prin orificiile 6. Viteza acestei rnigcllri v v a depinde de vlscozitatea uleiului gi de diensiunile orificiilor. in timpul mi~cririi tijei, arcul de sticla se deformeaza gi, la un moment dat, datorita friabilitapi sale, se poate sparge. in acest caz rezistenla rnigc&ii poate sa scad&,ceea ce conduce la m&irea presiunii uleiului la o evacuare intensiva a acesmia gi deci la cre$tere a vitezei de deplasare a tijei. Utilizarea inodelului penhu descrierea comportllrii p h h h u i l o r argiloase $i punerea in evidenp a comportririi reologice se face prin analogiile: - DeformaGa iniliala a sistemului ca m a r e a intinderii arcului 1 poate 6 asimilatft cu deformatia imediata a p2mintului (argilele pseudoplastice. argilele tari) gi cu deformafia ca urmwe a inmuierii probei de phIint in incerc&ile de laborator. - Foqa de frecare R pe suprafala lateral&poate fi asimilatA cu forfete de frecare interne din pimikt (R = 0 tg $W), care se pot rnodifica in timpul cercetfuilor prin modificarea stirii de umiditate sau de indesare a p3n8ntului: - Rezistenfa opusi de lichidul v8scos poate fi asimilata cu rezistenfa phIikturilor argiloase, detenninata de coeziunea de adsorb@ecw datorata legihuilor asigurate de dipolii de apa gi ionii hidratafi din cornplexul de adsorbfie. VSscontatea ptlminhuilor se poate modifica in timp, prin modificma umidititii, ca gi prin aparifia de noi structuri. Vlscozitatea uleiului se poate modifica in timp prin lnodificarea temperaturii. - Rezistenp arcului de sticla poate fi asimilata cu rolul coeziunii structurale cs din p h h t u r i l e argiloase (tari), parte din coeziune ce poate fi anulata prin distrugerea legaturilor la deformafii foarte mari. - Rezistenra generala a migcririi tijei (datorata forfelor de frecare gi rezistenfei arcului de sticla) poate fi aseminat&cu rolul pragului curgerii lente (7,). Deci, la model, ca gi la ptlmhturi, nu pot apare deformatii foarte mari atSta vreme cit Q < R
(5 < s

~ ) .

La aplicarea unui efort instantaneu asupra tijei, rezistenta opusa va proveni din rezistenp la frecare, rezistenfa wcului de sticl$ dar $i d i m rezistenp data de ulei (coeziunea c la phinturi). in aceste condipi uleiul nu se poate

evacua, iar arcul de sticli nu se poate deforma. P a n h t u l , intr-o astfel de situafie, poate prezenta o rezistenti considerabili. in timp, ^ut p m k t , roiul coeziunii de adsorbtie cw scade. Pe model, aceask3 situafie se creeazi in conditiile unei viteze de deformafie mici, adica o v i t e ~ de miqcare a tijei mai mici dec8t viteza de evacuare a uleiului, ceea ce conduce reducerea rezistencei uleiului fati de migcarea tijei. (sciderea coeziunii cw). - Interpretarea'curgerii lente se refer2 la preluarea deformafiilor in timp de catre shuctur2, respectiv, la rolul coeziunii stmcturale la p h h t u r i l e argiloase, iar la model, la rolul arcului de sticli. $ cazul proceselor 3delungate de deformare, creqterea exageraa a deformatiitor poate conduce la distrugerea le~iturilorst~ucturale(spargerea arcului de sticla). Deci modelul propus $i interpretat de Maslov corespunde condiiiilor impuse de teoria sa pentru ca un p i m h t ssri ajunga in stare de curgere lent& ~ > o t g ~ $ ~ + c ~ = ~ ~ (3.8) ~ < c ~ ~ $ ~ + c ~ + C ~ = T ~ (3.9)
,

Spre deosebire de macroreologie, microreologia pomegte ' h studiul comport~i ^ut timp a corpurilor - ?n cazul de fa@ a p&G%nturilor - de la analiza fenomenelor la nivel de elemente constituente. deci la o sc& foarte mica. Astfel, in cazul pilm2nhuilor s-a pomit de la studierea cornportilrii particulelor, a stsatului de api legat8, a log8h~rilor dintre p d c u l e , a mecanismului de circuiatie a apei din pori - - considerati ca un istem dublu de canalicule gi alveole - etc. h aceste condifii, teoriile eiaborate sunt diferengiate pent111 p h h t u r i l e necoezive ~i respectiv cele coezive, implickd o profund2 c u n n a . p e .? slcituirii gi sttucturii lor, precum si a interactiunii fazelor constituente. Modelele microreologice se diferentiazi totodati prin criteriile de plasticitate pe care le utilizeazi. Ph2nturile la care compozi@a predominant% este cea a fracfiunilor granulometrice nisip qi praf sunt alcituite din minerale primare. La piimhturile argiloase car? contin minerale secundare, problemele sunt mai cnmplexe, proprietitile mineralelor q i l o a s e fiind influenfate de modul de v p a r e relativa ^ut reteaua cristalina a atolrrilor care le compun. Toaie minerak!e wgiloase .?II ?n repaua cristalini doui elemente de bazi comune:

unitatea tetraedrici de siliciu (SiO,)

- unitatea octaedrica de aluminiu (AI(OH),)


care formeazi straturi cristaline ce se fnlafuie rigid. Asocierea straturilor tetraedrice gi ocfaedrice conduce la formarea unor lamele structurale, mineralele argiloase diferenoindu-se prin modul de asociem a straturilor (tetraedric Si octaedric) ca gi prin asocierea lamelelor. Din figura 3.10 se remarc5 tipurile de straturi ca ~i asocierile lor (a,b) precum $i lamelele caractenstice pentru d o a mkerale argiloase frecvente, caolinit $i montmorillonit. Caolinitul este cmcterizat de lamele bistrat (fig. 3.10~) T n vreme ce la montmorillonit lamelele sunt de tip sandwich (tristrat) (fig. 3.109. La caolinit, deoarece doua lamele succesive pun fafa Tn fafa atomi de 0'. ~i (OHj care d q i au amxqi sarcini, au naturi diferite, se crceazl 2 legaturi relativ putemice (de tip hidrogenic) 0,5 J/m , ceea ce conduce la o retea cristalina fiia (rigida) gi deci la influenp mai reduse din partea ac@unilor extenoare. La montmorillonit, fa@b fati se a f l k tetraedrii de siliciu $irespectiv atomii de ~ ~ . l e ~ i i t u fiind r i l e mai slabe (forp de 0,l ~ / m 3creindu-se , astfel o r q a extensibila care permite pitrunderea dipolilor de apt Tntre lamelele pe care le indepllrteazi (0 - 5 A). Datorita structurii lor bidimensionale fragmentele minerale argiloase au forme lamelare sau aciculare, cu fete neregulate gi cu arii specifice extrem de mari (caoliit .I0 - 70 m2/cm3, montmorillonit 500 - 1500 m2/cm3) iar suprafafa lor lateral& este sediul unor fenomene caracteristice, denumite fenomene de suprafafa. Ele se datoreaza ih primul A d rela@ilor htre mineralul propriu-zis gi apa existenta In p2m2nt. Apa este un lichid atipic avhd o structurR complexli, datoriti configwariei sale electrice dipolare, ceea ce explicii interacGunea ei cu particulele argiloase. Ca m a r e a proceselor de alterare, o parte din ionii constituengi ai r e i e i cristaline sunt hidmtari pi trec ln apa din pori, particula r b h 2 n d cu sacmi electrice necompensate. Conform cercetilrilor recente, se considera ca suprafa@ particulei de argild este incacati cu sarcini electrosfatice negative ca urmare a substituirii izomotfe a diferigilor atomi, apiir2nd totodata ~i unele distorsiuni in reteaua cristalma concomitent cu o deplasare de sarcini, astfel ^u&t fn interioml particulei a p m un surplus de sarcini electrostatice pozitive. in colfurileparticulei de argila pot sa apari sarcini elecmstatice pozitive din cauza unor neuniformitati. Reprezentme actuale (fig. 3.11) considera. deci particula de argilP cu un exces de sarcini negative, cu exceptia extremita~lor care au sarcini pozitive.

b.

Ocfoedru oiuminli/,fier

sou magneziu

Fig. 3.10. Reteaua cristalinP a argilelor


98

Fig. 3.1 1. Complexul de adsorbfie al argilelor

lonii care se gasesc in electrolifi se concentreazg, ca urmare a atractiei electrostatice, in apropierea suprafetei, respectiv Tn apropierea colprilor plicutelor de argila, fSr2 ins&a sc fma rigid ?ni n s t e pozifii. Totodata, moleculele de api nedisociata se orienteaza, ca urmare a caractemlui lor dipolar, astfel inc2t cenntrul de greutate a1 sarcinii electrostatice pozitive indica suprafata particulei de argili. Zona format2 de potentialul negativ a1 particulei de argili $i sarcinile distribuite in juml sziu constituie stratul dublu difuz. Cu c2t distanfele ionilor $i dipolilor in raport cu particulele sunt mai mici, cu at2t forfele de refinere sunt mai putemice $i impiedici mi~cSiriledatorate energiei cinetice, micgorbd deci energia liberi a apei adsorbite. La periferia peliculei de apii adsorbitA exista un schimb continuu de ioni $i dipoli de apa, mentinhdu-se un echilibm dinamic. Grosimea stratului de apa adsorbit2 depinde atit de natura cSt .ti de sarcinile electrice ale ionilor. Totodat2 intensitatea fortelor cu care sunt a t q i ionii gi dipolii depinde de distanta fafi de suprafafa particulei. & vecinatatea irnediata a suprafetei, apa este supusa unei presiuni enorme (- 10' d a ~ l c m j ,care-i moditid propriekifiie apropiindu-le de cele ale unui solid. Aceste considerafii, ca ~i o serie de studii experimentale (raze X. rezonanfa magnetics nuclead),

conduc la ideea unei ape legate de argil& cu v2scozitatea $i densitatea muit rnai mari de&t ale apei Libere [Martin, 19801. h acest sens se poate recunoqte contribufia importanta ce o exercia aceste fenomene h irnobilizarea rezistentei la forfecare a argilelor. Existenfa mmplexului de adsorbtie ce hconjoari particulele argiloase faciliteaza stabilirea unor pun$ de IegBturZ constituite din ioni $1 dipoli de spa (fig. 3.11) care imprima pimhturilor fme o anumita coeziune (coeziune de adsorbfie sau pelicular& conform teoriei Maslov). Trebuie precizat ins& czl existi qi cazuri &d coeziunea se datoreaza unor lianti proveniti din cristalizarea unor substanfe (coeziunea de cimentare structural%, c,). Modul de explicare a coeeiunii peliculare (c-) prin formarea punfllor de legitur2, araa totodata caracte~isau reversibil prin distrugerea sau formarea unor noi punti, prin modificarea complexnlui de adsorbfie.
3.2.4. CRITERII DE PLASTIClTATE

Un criteriu de plasticitate este definit ca o funcoe f(o,&) care marcheaza momentul de aparifie a deformafiilor ireversibiie (plastice) ce se dezvolta dupa o lege de curgere. Penm un comportament elasto-plastic se poate scrie: d&= dse + dcP, deformafiile totale f h d o sumii a deformafiilor elastice ~i plastice. % I ceea ce prive~te criteriul de plasticitate, exprimat ca o funcfie, data f < 0 - materialul se afi8 % I domeniul elastic f t 0 - materialul se d& in domeniul plastic. Aceasti funcfie descrie Tn spafiul eforturi-deformafii o suprafald de stare limit5 (suprafap de curgere), proiectata %I planul eforturilor ca o curbd de stare limit*. Criteriul de plasticitate f (legea de curgere) este o funcfie a tensorului de efomui (zij) ~i a paramehilor de deformafie (k), pentru p h h t u r i cel rnai utilizat parametru fiind deformafia volumica plastic&sVp. Criteriile de plasticitate utiliiate In studiul pminturilor provin din studiul metodelor adesea au fost folosite rnai ales drept criterii de rupere. Principalele criterii gi evolufia lor in timp sunt sintetizate in tabelu13.7.
3.2.5. MODELE DE COMPORTARE REOLOGICA A PAMANTURILOR

Pentru exprimarea comportirii neliniare a pim2nturilor exist& un num* mare de modele, dim ce in ce mai complicate, ce pot f i grupate dupi cum iau in considerare aceasti comportare; astfel:

*
2 8
w

U *

Ei
N

L 2

. 2 . - .. ,.. :, <
0

?2: . IJL [

r u t

-.-

Tabelril3.8 (continuare) -

7Lege de curgere
Sandler 197 1 Di Magio 1976

- izotrop

asociata

PREVOST Prevost 1977. 1981

- elastoplastic
ecruisare - anizotrop

cu

Lege de curgere asociata ~i neasociata. Include istoria hcPcarii

ENDOCRONIC Valanis 1971 Bazant & Krizek 1976 Ansal $i a1. 1979 Finn & Balhia 1981

plastic suprafele curgere

fM de

Nu are lege de curgere Include paqial istoria ihc&cArii

a) modele hiperelastice (intre tensorii eforturilor $i deformafiilor existi o relatie d i c t 2 ) ; b) modele elasto-plastice; c) modele dependente de timp: vlsco-elastice sau vlsco-plastice; d) modele endocronice (in loc de timp real se folose~te timpul endocronic sau intrinsec, reprezenthd lungimea drumului parcurs in spariul eforturilor deviatoare de w n a de material analizati). in tabelu13.8 sunt prezentate clteva din cele mai uzuale modele.
3.2.6. NCERCARI DE LABORATOR PENTRU STABUIREA PARAMETRILOR REOLOCICI
A

Incerc&-ile uzuale pentru punerea in evidenri a proprietilfilor reologice ale materialelor sunt cele de studiere a vlscozititii, caracterizati prin diferitii coeficienfi de vlscozitate: - vlscozitate dinamici (q,); - vkwzitate cinematici (7;= q, / p); - vlscozitate volumetrici (q, = h + 213 q, cu h coeficient al materidului); vlscozitate aparenti sau neliniari (qa - corespunzitoare sistemelor newtoniene) Coeficientul de vlscozitate este o m&rime fizic8, egali numeric cu foqa de frecare dintre doui straturi ale unui sistem material lichid, cu suprafafa egali cu unitatea, la un gradient de vitezS egal cu unitatea. in ipoteza c i pennu explicarea comport3rii reologice a pimhturilor se aplici un model de tip Bingham, weficientul de vlscozitate dinamic necesar poate fi obfinut fie prin incerczlri de wmpresiune sau forfecare, fie cu ajutoml viscozimetrelor. Valorile coeficientului de vLcozitate variaza in limite destul de largi pentru diferite tipuri de pimhturi, in acest sens in tabelul 3.9 prezenthdu-se c2teva valori orientative podorescu, 19861. Taheiu13.9. Valori ale coeficientului de viscozitate Tip de p h h t Nisip M31 Argila Caracterizare Pulveriform Slab argilos Zona Marii Negre Plastic consistent2 Plastic vlrtoas8 Tare Valoare 'Tl [Poise = gicm.sl 10'
1O6

10' lo9
-

.
10" 10"

10"

- 10" - LO"

Penhu determinarea vhcoziti~i p&nSnthuilor exprimat2 prin coeficientul q, parametru necesar b toate calculele bazate pe modelul Bingham, se poate utiliza un aparat de tip vlscozimetm (figura 3.12).
REU ?.TI SUPL IMENTARE

MICROCUMPA 4ATDR

Fig. 3.12. V8scozirnett-u

Principiul aparatului consa in u r m W scufunmi sub unei forte exterioare impuse a unei bile metalice in phSntul studiat prin citiri cu ajutoml unui micmcomparator. h ceea ce pnvqte studierea fenomenelor de cwgere in timp, a relaxLirii ~i a rezistentei in timp ihdelungat, exista o mare varietate de metode, aparate $i dispozitive. Dupi cum a fost defmit, fluajul reprezinti fenomenul de deformare continui sub sarcini constanti%, remarchdu-se in cazul pim%nturilor douH maniere caractenstice de manifestare: - fluajul atenuat la care viteza se reduce h timp gi - fluajul neatenuat la care viteza c q t e ?n timp,

acmes

deformatiile a v h d doua componente: - E, - deformaGe imediata ~i - E - deformafie ce se dezvoltain timp (fig. 3.13)

Fig. 3.13. Tipuri de fluai

Rezistenta de lunga durata este legata de fenomenul de fluaj, aceasti legahmi definind durabilitatea. Dezvoltarea fluajulu neatenuat al ptim2ntunlor determini o deformare progresiva, cu vitezi cresckdi gi care se findizeaza prin producerea mperii. Curba rezistenfei de lung& duratA (fig. 3.14b) se poate ob@e prin intermediul curhelor de fluaj (fig. 3 . 1 4 ~ ) . Metodele de laborator pentru urmirirea acestor caracteristici de fluaj se pot ^mp@ practic in doua categorii: d i c t e qi indirecte. a) h cazul metodelor directe, mai multe probe de material sunt supuse unor solic1t2Zri constante Tn hmp, avhd diverse m . Tipul acestor solicit5i poate fi de orice n a W . compresiune monoaxial& wmpresiune triaxiall forfecare d i c t a , etc. h timpul Tncerciirilor se iiuegistreazi defonnacle la divergi timpi gi se continua bcercarea p h i la mperea probei. Pe baza obtinerii curbelor z - t se stabile~tecurba rezistenfei de lunga durati (fig. 3.14b) ~i se determins valoarea TW. De obicei, Tncercirile se fac pe serii de probe tip, ?ncare se variazi d i v q i factori (urniditate, consolidare, drum de efort, etc.). hcerciirile de compresiune triaxiala se efectueaz8 cu diferite presiuni laterale, iar cele de forfecare direct4 cu diferite eforturi normale.

Fig. 3.14. Curbe de fluaj

0 prim2 incercare vizeaza determinarea rezistenfei momentane (r,) pe baza &ia se stabilesc solicit&ile de curgere, zi, care reprezinti fracfiuni din rezistenfa momentan&To. Se pot obme astfel mai multe curbe de variqie a rezistentei de durati, in timp, pentru diferite stkri de eforturi, din prelucrarea cjrora se pot determina paramebii 4 gi c corespunzAtori ruperii pi evolulia lorin timp (fig. 3.15) Metodele de acest tip, d e ~ dau i valoarea cea mai veridica a rezistentei de lunga durata, au sene de dezavantaje, dintre care eel mai important il reprezinta durata mare a hcer&ilor (uneori gi de ordinul anilor).
b) Metodele indirecte urm&re.sc scurtarea duraiei incercririlor, de aceea ele mai sunt denumite gi incerciri rapide sau expeditive. Din durata lor relativ redusa apar gi principaleie lor dezavantaje: imposibilitatea extrapoltlrii rezultatelor pe un timp considerabil ca duma; redarea nwnai a lirnitei rezistenfei de lung&duratinu ~i evolufia rezistenfei in timp. Una din cele mai frecvent utilizate metode din aceasti categorie o constituie incercarea prin inchkri in trepte, in care o aceea~iproba se incarca in trepte crescatoare, care se mentin un anumit timp (fie prestabilit, fie p h a ~ 2 n d este indeplinit un anumit criteriu de arnortizare in timp a defomafiei). Rezultatele unei astfel de incercari pot ti transpuse ca in figura 3.16.

Fig. 3.15. Curbe de variafie a rezistenrei de durat.5

Fig. 3.16. Metoda lncir&rii in trepte

0 alta metodil relativ simpli este metoda accelerSirii inc&c&ilor, Tn care se incearci o singuri probi, prin intermediul unui inel dinarnometric, care-~i modificH sarcina pe misura curgerii in timp a probei (modificirile de efort ~i deformagie sunt interdependente) (fig. 3.17).

Fig. 3.17. Metoda acceleririi inclrcirii

Alte tipuri de h c e r c k se referi la viteza la care se desffqoara incercarea. Metoda vitezei constante de hcircare $i deformare se bazeaza pe observatia CAhti-o kcercare cu vitezi constant&de deformare, dup&o perioadi initial&de ajustare se observa cit ~i viteza de inc&care devine constant% hcercarea decurge T n acest mod h domeniul liniar de deformare a plimhtuiui. La un moment dat se observa o deviere de liniaritate a curbei de incircare (fig. 3.18). Se admite c i acest moment coincide cu initierea stirii instabile, deci atingerea rezistentei de lungi durata [Singh & Banford, 19721.

Fig. 3.68. Metoda vitezei de i n d r a r e $ideformare

fncercma unor probe la viteze de fncercare variabile utilizeaza mai multe serii de probe fiecare incacate la diverse st;iri de efort. La fiecare proba se mentin consmte treptele de efort de curgere $i intervalul de timp de aplicare. Pentru obrinerea diverselor viteze de i n c a a r e a probelor se modifica intervalul de aplicare a eformlui de forfecare de la proba la proba. Pe baza acestui tip de incercare se poate construi un graftc ce leagli rezistenfa de rupere la fiecare timp de hercare de durata totala a incerc&ii. De obicei, trepteie de inchcare se aleg astfel incit p h a la rupere s i fie necesar un num& de cca 10 uepte, iar intervalul de aplicare al unei trepte poate varia de la 5 secunde p k a la clteva ore), pini ce se observa o stabilizare a rezistentei de rupere [Mescian, 19741. in gana acestor incerc&i se inscrie gi metodologid incerc&rii viaxiale cu variafiq in salturi a vitezei de deformare [Leinenkugel, 1976; Gudehus $.a,, 19761, incercare experimentati ~i pusA la punct l i in Iara noastra in cadrul laboratorului de Geotehnica $i Fundafii din Universitatea Tehnicri de Construcfii Bucuregti (fig. 3.19) [Manea, 19881. Din acest tip de incercare rezulta parametrii reologici microstructurali care caracterierizeaza relafiile efort deformafie - timp la wgile.

"

1 -em

Fig. 3.19. incercare triaxiala cu mriacia Pn salturi a vitezei de deformare

CUANTIFICAREA UNOR PROCESE SPECIFICE DE INSTABILITATE A VERSANTILOR


4.1. CEDAREA PROGRESIVX

4.1.1. ASPECTE GENARALE

Aluneckile in&-un masiv de pSm&nt se produc ca m a r e a depaairii efomuilor tangentiale capabile sk se mobilizeze pe o anumitii suprafap din interiorul masivului. Dupa cum estk cunoscut (fig. 4.1) in mobilizaxea rezistenfei la forfecare cu deformaria (A) penhu diferite tipuri de p h k t u r i , se poate observa existenta unei valori de vikf corespunzloare T n general unor deformafii mici $i pe masura cre~teriideformatiilor, sciderea rezistenfei la forfecare la o valoare mai mi& valoarea reziduali, sr ($3). Ca atare, ?n general, se considera c i ruperea se va produce la depa~irea valorii de vikf a rezistentei la forfecare.

Fig. 4.1. Mobilizarea rezistentei la forfecare

S-a constatat insi c i datorita cedMi progresive, aluneckile se pot declanp $i la valori ale iezistenfei la forfecare considerabil mai mici decit valoarea de

v%rf (determinati ?n general prin testele clasice de laborator - triaxial sau forfecare directi reversibila). Fenomenul de propagare a ruperii d i i - o wna ?n care rezistenta a fost dep@iti, ?n alta mai p u G inc&cati initial a fost relevat de Bjerrum in 1967, studiat qi dezvoltat &I ultimii ani, sub denumirea generici de cedare progresivci. Procesul este ?n genera1 asociat cu o distributie neuniformi a eforturilor in lungul suprafefei de cedare 2i el are loc mai ales ?n masive stratificate, c h d suprafap de alunecare t m e prin materiale cu caracteristici de efort-deformaGe diferite.
4.1.2. CEDAREA PROGRESIVA

h 'MASIVE OMOGENE

h general cedarea progresiva a fost studiata pentru masive omogene explicindu-se prin prezenp unei wne slabe ?n cuprinsul masivului gi unde, datorita migcfuilor (defonnaNior) valoarea de v%rf a rezistentei la forfecare a fost depi~itil, rezistenta la forfecare sc5zhd citre valoarea rez~duali, fapt care conduce la amorsarea ced&ii pmgresive. Suprafap de cedare va progresa de la baza pantei citre v W 31d i G e opusa sensului general al dune&% [Bjenunm, 1968, 19731. Un prim pas ?n studierea fenomenului de cedare pmgresiva ?n masive omogene I-a constituit modelul propus de Bjemun (1968) prezentat sintetic In continuare. & I punctul 0 al unui versant de panta /3 (fig. 4.2) o modificare geometrica (debleere sau eroziune) a piciomlui taluzului suprimi ^impingerea P pe planul vertical. Terenul este caracterizat de y,+',c', 4 ; c : . Punctui A definit ca limita influenfei modificfuii eforturilor din punctul 0.
Echilibml masivului OO'AA' cere ca P suprimat in 00' s3 fie preluat pe OA sub forma cre~terii efortului de folfecare cu At = PIOA, a c&i repartifienu este unifonna, valoarea ?n 0 fiind so = K PIOA, K = factor de concentrare a efortului ?n punctul considerat.

- Dupa suprimare P

Fig. 4.2. Schema model Bjerrurn

Pot sa apara doua situatii:


1) 7 < Kfmu' 2) 7 2 7rmu

c' + cr' tg4'

-nu apare rupere pe OA

(4.3) (4.4)

- amorsare rupere ?nA - deformatia relativa scade din 0 spre A (fig. 4 . 2 ~i ~ d)

in P, (fig. 4.2h) deformatia conduce la rupere prin depa~irea rezistentei de virf (fig. 4 . 2 ~4, . K este limitat lar ,,,,u. * In sval de PIdeformafia relativa ilduce terenul in stive reziduala (fig. 4 . 2 ~ . 4, iiv efonul de forfecwe este limitat la f = c S c y . z . c0s1p tgd', (4.5) Daca rezistenta la forfecare reziduali este mutt sub cea maxima, ruperea prin fotiecare $i deformafia conduc la reducerea eforhuilor pe planul de alunecare rripereo a fost iniriard ~i avanseaza spre P,.Avansarea ruperii dinwlo de P, se produce similar

Daca rpl > T ~ ~ - ruperea _ locala se continua din P, in P, Valoarea maxima (limita superioara) a foqei pe element este: Ppmu= OPI (rr- Y. z . sin0 cosp) Concluzii:
<. Ppm, este mic
1 5"

(4.7)

+ (P - Pp,)mare = P 3 rpl + rupere spre


amonte, duce la alunecare generalizata

0
b) t

mare

mare Ppmueste mare $i cregte spre amonte

mic

Ruperea se opreFte atunci clnd

Fafa de acest model cercet%riIe s-au eutins, astazi existlnd practic rnai lnulte abordfui. Principalele condifii care favorizeazi aparifia unei cedari progresive sunt [Veder, 19831: a) Existenla unei diferenfe apreciabile intre valorile r, $i r , rezistenca necesari asiguririi stabilitifii fiind aproape de aceasta din urma. Posibilitatea ced&ii progresive apare la o variafie mica a deformafiei in m%urA sa reduca rezistenfa de la valoarea de v2rf la cea reziduala. Astfel de tendinre apar la p h h t u r i l e putemic supra consolidate^ argile senzitive, argile, argile prafoase. P e n m a fine seama de gradul de mobilizare a rezistentei la forfecare intre valorile de virf gi cele reziduale s-au propus diferifi indici. Astfel Bishop (1967) a introdus indicele I,= (sf- 7,) / r,, denumit indice de fragilitate, iar Skempton a' pmpus factoml rezidual R (fig. 4.3h), care d2 posibilitatea stabilirii valorii medii a rezistentei la forfecare disponibile In lungul suprafefei de alunecare cu relatia: r,,,, = Rrr +(I-R)T, (4.9) F n care R se alege prin apreciere dintre valorile 0-l(tic. 4.3h).

Fig. 4.3. Stabilirea factoruiui rezidual (Skempton)


h) 0 alt3 condirie o constituie prezenta unei zone slabite in masiv, unde se

prnduce o concentrare a eforturilor tangentiale existind totodata $i deformatii diferenfiate. Modul de desfa~urare a fenomenului de cedare este s u b s legat gi da dimensiunile pe orizontala $i pe vertical&ale masivului mirginit de versantul Tn cauza. De regula, in masiv exista puncte sau zone limitate in care defomafiik sunt mari, factorul de mobilizare a rezistenfei la forfecare fiind ridicat, gi alte zone mai putin solicitate. in astfel de conditii are loc un transfer de efornui $i di1c2 pr0~rietifi1.e geotehnice sunt nefavorabile in poqiuni mai ample din masiv se declan~eaza alunecarea prin c e d w a progresiva, procesul extinzhdu-se spontan. devenind o alunecare plastic&generala [Bemiuder, Oloffsson,I9831. Apariti~~ $i dezvoltarea unor zone slabite in masiv se pot datora unor fenomene naturale (eroziunea, scaderea coeziunii umata de o tendin@ de u~ntlare pe direcfia suprafetei de dunecare, defomafiile laterale fiind impiedicate) sau aciiunii urnme (excavatii, constructii etc.) urmate de apari#a unor eforturi paralele cu planul d u n e c h i (alunech de translafie). in C~LZUItaluzului infinit, considerbd eforturile r, (eforturile action&,d paralel cu planul de dunecare la adicimea h) de origine gravitafionali. nui mici deciit vvaloarea rezistenfei la forfecare. de v i , r,, se pot distinge urmfitwwele cilzuri (fig. 4.4) I. r o c r, Concentrarea de eforturi in masiv scade cu depmarea de punctul A unde s.a produs perturbarea (in zona tulburata presiunea lateral&activa este preluata de p;imfmtul alaturat). Valoarea maxima a efortwilor fiind mai mica deciit valoarea de virf, nu se mai produc m i ~ c h gi deci cedarea progresiva se opreste.
vn

2. To= T~ Procesul de cedare poate continua la infinit. Aria mica a zonei tulburate poate conduce la o migcare generali a pantei. 3. r,> Tr h acest caz masele de p m h t cu valoarea rezistentei la forfecare redusi la valoarea reziduali trvor aluneca Procesul de d a r e este un proces continuu. Conform studiilor Tntreprinse in ultimele decenii de cercetitorii suedezi, mecanismu1 de producere gi dcsfiqurare a alunec&ilor de term - in conditiile existentei ?n profilul geologic a unor argile supraconsolidate senzitive - este favorizat ~ideclanqat de crevterea rapid2 a ^unpingerii active in zona superioart3 a versantului m a t 2 de creSterea deformafiilor qi sciderea rezistentei la forfecare mrnarder, 19831. 0 modelare mai complexi a fost realizati prin metoda elementelor finite [Com~a, Constantinescu, Matei, 19791, simulhd prin calculul automat wmportarea masivului care aluneci fie pe un strat mode, fie pe unul rigid, gi tinbd cont a6t de ruperea progresivg cit gi de ruperea int%rziat&.

EXCA VAT/E

Fig. 4.4. Condifii de cedare progresiv5 in cazul taluzului infinit

Continuhd c e r c e m e pe aceeagi linie zi pomind de la acelaqi mod de interpretare a cedWi progresive ca qi cercetatorii suedezi, Broms [I9831 wnsideri c5 procesul de alunecare se extinde numai daci lungimea suprafqei de alunecare inigials depiqe~te o anumita lungime critics Lcr. Lungimea critic& depinde de grosimea zonei slabe, de valorile rezistenpi la forfecare maxima gi respectiv reziduali, precum gi de wmpresibilitatea p h h t u l u i de deasupra zonei de alunecare (fig. 4.5).

Lcr

Fig. 4.5. Definirea zonei de cedare progresi* afectaCa de alunecare dupa Brorns

Cu n o t a ~ i l e din figura, lungimea zonei critice se poate calcula cu formula:

unde:

F7 = TI / 7, S = r,/ 7, (sensitivitatea) E - modulul de deformatie a1 p$mintului de deasupra zonei slabe


Se remarci dependenfa lungimii critice de grosimea zonei slabe. Totodata se poate evalua lungimea I, a zonei care se deformeazi $i care depinde direct de deformafia prin forfecare (unghiulara) (yo - y,) necesarj scaderii rezistentei la forfecare p2ni la valoarea rezidualk Lungimea zonei de deformatie 1 , se poate calcula cu relayia:

4.1.3. CEDAREA PROGRESNA

b MASIVE STRATIFICATE

Cedarea progresivi este cauza alunec5dor de teren mai ales in masive stratificate, constituite din sbaturi av2nd deformabilititi diferite (fig. 4.6). fn astfel de cazuri, suprafafa posibila de cedare stribate materiale diferite. Este de presupus c i in zonele de trecere a suprafqei intre doui materiale diferite deformalia este egald $i in consecinta gradul de mobilizare a rezistentei la forfecare (m = l/Fs = 1.17, ) este diferit (m, + m, # md. Datorita acestui fapt, atunci cind solicit2i1ile cresc, mperea prin depaqirea rezistenrei la forfecare se amorseaza in straturile cu deformabilitate mai mica gi se propaga in straturile cu deformabilitate mai inare [Andrei, 1977, 19811.

g. 4.6. Schema cedarii progresive in masive srratificate

Avbd in vedere acest mecanism a1 ced&ii progresive in masivele stratificate, este evident c2 modul de abordare a problemei pomind numai de la valorile limiti ale rezistenfei la forfecare 7, si r, nu corespunde. in realitate intereseaza intregul mod de mobilizare a rezistenfei la fortecare cu deformaoa, respectiv ~i poqiunea ascendenti a curbei efort-defomatie p h a c e .ajunge la valoarea de vPrf. Analizand situatia prezentati in Figura 4.6 cele trei materiale din versant avhd curbe de mobilizare a rezistentei la forfecare cu deforrn&i net diferentiate. este evident ca mperea s-a produs initial in stratul B, unde s-a depasit valoarea r,, yi s-a propagat in straturile C ~i A. unde dupa cum se vede din curhele efort-defonnqie ale materialelor, pentru deformatiile coresponziltoare cedi3rii (%=A,; A8=AC) corespund valori ale rezit:tentelor la

forfecare mai mici dec3t cele de v M . Se poate spune deci %c cedarea s-a produs

in aceste straturi f&i ca rezistenfa la forfecare s i se fi mobilizat integral,


propaghdu-se citre stmhuile cu deformabilitate mare. Pentru modelarea prin calcul a unor astfel de situ*, paramebii rezistenfei la forfecare necesari se introduc Tn funcfie de starea de eforturi din masiv ca ~i a evolugei deformatiilor, pe baza curbelor de mobilizare a acestor parametri o w u t e prin Tncercliri de laborator (93.1.2, fig. 3.2)

4.2. PROCESUL DE CURGERE LENT,&


4.2.1. ASPECTE GENERALE

Supuse la solicitari de forfecare phinturile au comporthi diferite; prima r e l a ~ eintre efortul de deformage gi deformafia corespunzitoare pennite ciasificarea materialelor din acest ~ u n c tde vedere, asa cum este prezentat

PLASTIC

Fig. 4.7. Scheme de comportare a pam6nturilor supuse la eforcuri de forfecare

DEFORMA TIE

Este de remarcat modul de trecere de la comportarea elastic5 la cea plastic&' (fig. 4.8): in domeniul elastic s < t, sau 8 < +,iar in cel plastic r > r, respectiv

e > +,
in domeniul elastic, inainte de atingerea valorii maxime a efortului de forfecare (rezistenfa de v w , numemase p h h t u r i argiloase prezinti

fenomene de cedare de tipul curgerii lente, caracterizate prin deformarii relativ mici care se produc ?XI timp kdelungat.

Fig. 4.8. Domeniu elastic $i domeniu plastic la pamenturi

4.2.2. TEORIA LUI MASLOV ASUPRA CURGERII LENTE

Analizhd procesul de cwgere lent& Maslov (1969) a constatat c& declanqarea sa este condifionaa de dep@irea de dtre efortul tangenpal r a unei valori limit%,r , pe care a denurnit-o prag de curgere lent&: r>rh (4.12) Daca Ar = s - rh < 0 curgerea lent2 nu se mai produce. Conform conceptiei lui Maslov, pi%m&urile argiloase pot fi "rnprnte in trei grupe principale: a) p5mSnturi argiloase. plastice (vdscoase) b) pimhturi argiloase pseudo-plastice (cu plasticitate neeviden~ata) $i c) pknhturi argiloase rigide (tari). Proprietiple reologice ale unora din p&n&turib argiloase, care fac sa apara fenomenul de curgere Lent*, se datoreazi, conform teoriei Maslov (03.2.2, fig. 3.9), unei p@ a coeziunii phinturilor. in acest sens, coeziunea totala se considera ca avhd 'dous componente: o coeziune smcturala (cJ wnfwita de legaturile de cimentare $i o coeziune pelicular%(cW) sau de adsorbtie, datoria

punfiior de legitur8 formate din dipolii de ap8 gi ionii hidratati, din complexul de adsorbtie. Astfel rezistenta la forfecare se poate exprima prin ecuayia:

Coeziunea structural8 (c) asigur2 rigiditatea materiaiului ai distrugerea ei are un caracter ireversibil, ?n timp ce cw - coeziunea peliculari sau de adsorbtie - are un caracter.reversibi1, fiind caracteristic3. pilmhturilor argiloase plastice. a) PbGnturile argiloase plastice Rezistenta la forfecare a acestor p k h t u r i este condifionata de foqele de coeziune peliculare, cw.in acelagi timp, foqele de frecare intern&gi legiturile structurale lipsesc (@_ = 0:cs = 0). Caracteristica acestor p m b t u r i o constituie posibilitatea de a ajunge cu foarte multa u~urinta Tn starea de curgere lent8 chiar pentru valori foarte mici ale eforturilor tangenyiale. b) Pilmhturile argiloase pseudo-plastice In rezistenta la forfecare a acestor pilmbturi se manifest8 concolnitent al9t frecarea interni ($ = 0) c9t gi coeziunea, mai ales cea peliculara cw,dar yi cea structural5 cs. Trecerea acestor primhturi in stare de curgere lenta este posibili prin depigirea de catre eforturile tangenfiale a unui prag determinat, 5 , . In acest proces o influent8 deosebit5. o are starea de umiditate a p h h t u l u i . 0 creptere a umiditifii conduce la o scidere a coeziunii $i deci a vhwzitayii pimbtului gi ca urmare gi la o createre a vitezei de curgere lent%. In ceea ce privegte comportarea ^m timp a acestor p w h t u r i gi respectiv variatia efomuilor tangentiale, din experimentele lui Maslov 11968,19841 remit8 c i in timp nu se modifici factorii de frecare intern8 ( I $ ) pi de weziune structurala c8. Factor temporar se considera numai coeziunea peliculari cw, dependent&de plasticitatea gi de vkcozitatea phnhtului. Acqti factori apar gi se mobilizeaz5. in intregime la aparitia unor sarcini suplimentare, reducbdu-se p3n8 la o valoare nula, in condifiile unor perioade Tndelungate de incftrcare (CU sarcini suplimentare) a pimgnturilor. c) Phnbturile argiloase rigide f n rezistenfa acestor phnhturi se remarc5 o influent8 dominanti a factomlui de frecare intern8 (4) gi a coeziunii structurale (c,). Tipul caracteristic de deformatie, care in comportare se apropie de cea a rocilor, PI constituie deformqia prin forfecare. Practic, in timp, cu respectarea unor conditii de

urniditate ~i tempentuni, rezistenta acestor p5mZnturi nu se modifici, iar cedarea prin curgere lentri nu apare. Maslov a enunfat ca un criteriu a1 aparibei curgerii lente in p&mbturile argiloase. respectarea reciproci a douA condifii:

Rezula posibili apari@agi dezvoltarea curgerii lente in conditiile in care eforturile tangenfiale fevin mai mari dec2t rs, care are expresia:

r , este denumit prdg a1 curgerii lente. Se remarca de asemenea c i fenornenul de curgere lenta este condifionat de existenla coeziunii stmcturale $i ca odati cu mobilizarea coeziunii, pamhml se va deforma prin curgere lenti. Conform acestui criteriu, pe baza clasificftrii p5m2nmrilor argiloase rezultA deci ci: a) p k k t u r i l e argiloase plastice (d)w = 0; cs = 0: cw= 0) vor trece in stare de curgere lenta lavalori foarte mici ale efomuiior tangenfiale r, deoarece,T = 0 -+Ar=r. b) phinturilor argiloase cu plasticitate neevidenti - pseudo-plastice ( $ J= ~ 0; cS+ 0; cW = 0) le corespunde in toate cazurile un prag de curgere lenti tlim, trecerea lor in stare de curgere IentA fiind posibili numai la valori ale eforturilor tangenfiale depiqind v a l o m limia (r > rb) + AT 2 0. Cregterea efortului 5 p h i la obtinerea lui Ar = 0, conduce la oprirea curgerii lente. Aplicarea criteriului in acest caz este exprimati grafic T n figura 4.9. C) p&munhturileargiloase rigide, pAmbturile cimentate (caracterizate de fofle de coeziune structurali cs mari) pot prezenta fenomene de curgere lenti numai dact asupra lor acrioneazir eforturi tangenfiale foarte mari. De aceea, in condifii obi~nuiteaceste pimdnturi se consider2 ca nefiind predispuse la cedare prin curgere lenti. Pentru aprecierea preliminmi a condi~ilorde aparifie a curgerii lente, 31 stabilirea efortului normal 5 , in cazuri practice, se va one. cont de starea de efom~ri din teren la diferitele cote gi eventual de o suprasarcini din constmc@e,
--

Fig. 4.9. Criteriul de aparifie al curgerii lente

Datoritg createrii sarcinii geologice cu adhcimea rezulta deci c&$i pragul de curgere lenti, r , creste progresiv cu adbcimea.
4.2.3. RELATLILE ANALITICE DE BAZA

h 'TEORIA MASLOV

Pomind de la condiriile de aparige a curgerii lente enunfate anterior, se poate prognoza variafia vitezei de deformare, respectiv de curgere lent& In stratul de grosime d, care se deformeaz?+. Viteza vz, a r e o vaIoare maxima (v,) la suprafap stratului (z = 0) gi o vdoare minim5 respectiv la limita acestui strat (teren stabil). (fig. 4.10)

Fig. 4.10. Variqia vitezei de curgere lend

a) Exprimarea se obpne conform modelului Newton: vz=(~/h)(d=z) iar v, = (r / h) . d (z = 0)

h fiind coeficientul de vhcozitate ce se poate determina Tn laborator prin metoda bilei (83.2.6). Aceasti exprimare este aplicabili p&n&nturilor plastice penhu care T ~ 0. = b) Penhu phinturile pseudo - plastice, la care existi un prag al curgerii lente (r,r 0) qi a ckor comportare corespunde unui model reologic Bingham Scwedoff, aceea$i variatie a vitezei pe adincimea stratului se poate exprima astfel:

sau

v Z= 2 - =lim (d - 2) ' l

La cota z = 0, valoarea maxima a vitezei de deformare va fi:

ceea ce =at5 c i viteza este o functie de eforturile T qi mai precis de partea activa a acestom Totodati, viteza depinde de coeficientul de vsscozitate care la h d u l siu variazi In timp:

Diferentiind Tn rapo~t cu z se o b relafiile ~ de baza

dv = -

= -TI,"
'lt

&

4.2.4. VITEZA CURGERIl LENTE PE SUPRAFETELE & PANTA

A. Cazul materialului nedefonnabil Atunci -c%nd in zona superficial& a versantului se afl& un pamint cu deformabilitate mica sau practic nedefonnabil, pierderea stabilitatii are loc de-a lungul unei suprafete de cedare paralela cu linia terenului, deci inclinata cu unghiul p fa@ de orizontali. h zona de alunecare rezistenfa masivului este perturbata, iar materialul se prezinti ca un mediu v8scos, putemic deformabil. zona respectivg fiind de obicei subgre gi a v h d grosimea de ordinul centimetrilor (fig. 4.1 la).

Fig..4.11. Viteza de curgere lent3 pe suprafefe in pant5


In zona de cedare

Distribuoa vitezelor de deplasare in zona de perturbare va fi, dupi principiile prezentate in subcapitolul anterior, maxima la suprafati ~i minima la contactul cu stratul stabil. Viteza va fi orientati paralel cu suprafata stratului stabil, respectiv cu suprafap de alunecare inclinati cu unghiul fl (fig. 4.1 1h). a) Cazul phninturilor pseudoplastice (r, t 0) Pomind de la relaria dv Y = - - A d y
T-s

(4.24)

11

integrgnd $i punsnd conditiile y = 0 ai vy= 0 din figura 4.11 rezulti (4.26) in majoritatea cazurilor, in zona suprafqei de alunecare qi a stratului deranjat, structura fiind perturbati se poate considera coeziunea structurali inex~stenta (G" = 0) $i ca atare viteza maximi este:

Y v,, =-.H.[s~np-cosptg$].d (4.27) ' l Se poate obtine astfel m&imea critici a unghiului de hclinare P pentru declan$area alunec&ii: sin p = cos P.tg $ per2 $ Luarea in consideracie a variagiei coeficientului h in timp (cre~tereasa) conduce la micaorarea vitezei de curgere (curgere lenta) a masivului. b) Cazul pjminturilor plastice (b= 0) Viteza maximi este:
= y . H . sin p) Se remarci. lucm confirmat qi din observatiile de pe teren, c i pentru acest tip de p&n%nturi ($ = 0, cs = 0) pericolul de producere a1 alunecfuii p~ curgere lenti exist&pentru valori oricst de mici ale unghiului P.
ideoarece s

B. Cazul inaterialului deformabil


Se consider2 acelqi versant. de inclinare p ce-qi pierde, stabilitatea prin alunecare pe o suprafati plani, paraieli cu suprafap versantului.

Materialul constituent din masiv este de aceasM daM un p h h t deformabil (deluviu), susceptibil de curgere lent%.Grosimea masei de p h h t alunecator este H. h figura 4.12 este prezentata diagrama de variafie a vitezei de deplasare a masivului, care nu este liniara ca in cam1 precedent (A) remarc2ndu-se faptul ci pe o grosime notaM cu D de la suprafata masivului, viteza se consider2 constant&. fn aceasti zon8, aqa zisa zonii moartti, curgerea lenta nu apare deoarece r < rlim.

Fig. 4.12. Viteza curgerii lente 7n strate deformabile

a) Cazul p h h t u r i l o r pseudoplastice (rh

0)

h acest caz efomuile sunt variabile:


5Y

=y.(H-y).sinp

aY = y . ( H - y ) . c o s p V a r i a ~ vitezei a va fi:

Pentm y = 0,vy = 0 => constanta de intregrare c = 0, deci


7

Penm a cunoqte valoarea maximi, v, a vitezei trebuie determinati grosimea zonei moarte din condifia7 =,r . y = H - D

In cazul D < H, deci in cuprinsul zonei mome. p h i la limita sa infenoar&

in cazul in care D = 0 $i c;= 0

Y 2 (s~n . vo = -H p - cosptg$) 2q

b) cazul p5m2nturilor plastice rl, = 0,O = 0, c8= 0

Relafia 4.32 devine:

iar la suprafa@y = H

4.2.5. INTERPRETAREA CURGERII LENTE PRIN TEORIA

MICROREOLOGICA
Pomind de la exprimarea stfuii de eforturi ~i de deformafii in p ~ m k t u r i coezive cu ajutoml unor parametxi reologici ($3.2.3, $3.2.6), procesul de curgere lentH este studiat prin aprecierea comport&ii in timp a unui versant sau taluz si evaluarea vitezei de cedqe lenti cu ajutoml relafiilor 4.38 $i 4.39:

in care T reprezintI o solicitare constant& T,(E, v) este determinat in cadrul incerc&ilor de laborator (incercare triaxiala cu variafia in salturi a vitezei de deformare - fig. 3.19). Se remarca din rela$a 4.39 c i viteza de curgere lenta creqte exponenfial cu solicitarea aplicata. Se poate calcula, de asemenea, din relafia 4.39, qi intervalul de timp At penhu un interval dat de deformatie ~i un efort r constant. Se dispune in acest mod de elemente cantitative privind variatia vitezei de cedare a versantului cu timpul penbu diferite deformafii.

4.3. INFLUEWA VEGETATIEI


1.3.1. EFECTUL VEGETATIEI ASUPRA STABILITATII VERSANTILOR

Analiza efectelor, at& favorabile c2t $i nefavorabile ale aqiunii vegetatiei asupra echilibrului unui masiv 1 3 . 7 , impune alegerea unor ipoteze simplificatoare dupa cum urmeaza - Suprafafa versantului este asimilata cu o panti uniformi de lungime infinita. cu o inclinare p fa@ de orizontall; - Grosimea stmtului care aluneca pe o suprafala paralela cu suprafata terenului $i a masivului stabil se considera constant&,egala cu H. in interiorul stratului se admite prezenfa nivelului apei subterane, la o ingtime Hw (fig. 4.13): - Versantul se considera alcatuit dintr-un material argilos, susceptibil de cuigere lent& dincolo de efortul r, care are viteza de curgere IentH exprimatk prin relaciile 4.32 - 4.37; - Se admite c i rezistenfa la forfecare este data de legea lui Coulomb, in irrterpretarea $i exprimarea lui Maslov

Unul din principalele elemente ale vegetafiei care influenfeazi asupra p m h t u l u i dintr-un masiv, il constituie ridacinile arhoriior. Efectul lor asupra reziste~iteila forfecare a piiminturilor este dat de rezistenfa radacinilor ( s , , , ) pi

poate fi asimilat cu o sporire a coeziunii, in spep a coeziunii structurale, f a 2 ca unghiul de frecare interns sB se modifice.

Fig. 4.13. Schema de caicul pentru evaluarea efectului vegetqiei

Ca atare, relafiile 4.40 ~i 4.41 vor deveni:


i = otg@

+ cw+ c<+c,,

(4.42)

unde c,, = cr,, tg$. Valoarea rezistentei suplimentare data de r&licini, depinde de adkcimea la care acestea sunt infipte in teren. fn c m l indepirtirii vegetagei de pe masiv, valoarea rezistenfei datA de addacini o , , va m a x i o scadere, in funcfie de timpul scurs de la despadurire, dupa o relafie de tipul

in caret reprezinta timpul de calcul, iar T tim$ul de descompunere a raddaciniior (o, = 0) care din literatufi rezulta a fi de 4-5 ani dup6 t%erea arbonlor [Swantson, 19701. Valoarea rezistenfei produsi de radscini p h a ih momentul despiduririi (cs,,) poate fi dedusB fie din estimarea stabilitatii versantului impridurit, fie din m % m a vitezei de cwgere ih orizonturile unde aceasta are loc, sau prin determinarea momentului necesar smulgerii unui copac prin rssturnare.

Orientativ, din literaturil Endo, Tsuruto, 19681 pentru rezistenra suplimentara datorata raddacinilor se considera ca pot fi luate 31 calcule valori mergind de la 0 la 12kPa. . in ceea ce privepte rezistenia la forfecars aparenta, ea are valori de 400kPa I h g a mlpina arborilor fat2 de numai 30kF'a la periferia sistemului de ridkini [Turmania, 19641. Variatia coeziunii datorata prezenfei radacinilor se poate lua in considerare pe o adincime de cca. 1 m de la suprafata terenului. ~n a 1 doilea efect al vegetafiei se r e f e ~ la suprasarcina creata de greutatea arborilor prezentati in figura 4.13 princr-o presiune veniciila q , la suprafaca versantului. Dupa aceleqi aprecieri [Brown, Shen. 19751 aceasta suprasarcina este de ordinul a 2,5 - 4,O Wa. Un element deosebit de important care poate fi considerat ca un al treilea efect il constituie v&ntul care transmite terenului solicitasile prin intermediul coromei arborilor gi respectiv pnn sistemul de ridicini. in acest sens se adtnite cil presiunea (W) exercitata de v h t u l care sufli spre baza versantului, parale1 cu suprafafa acestuia, este propoqionala cu pALatul vitezei (V,) depinzhd $i de inilyimea arborilor [Brown, Shen, 19751.

w=c,.v,
unde C , = coeficient de antrenare. Presiunea nonnali pe arborii versantului cu panta P va fi figura 4.14 :

(4.45)

Fig. 4.14. Efectul dntului in evaluarea stabilit5tii


135'

Efectul vhhllui asupra arborilor, poate fi redus la niveiul suprafetei versantului ca o for@ tangenfiali T (care se menfie constant2 pe adhcimea stratului susceptibil de alunecare) +i urn moment Mv (fig. 4.14). Cu notaciile din figura 4.14, aceste solicit?ui se pot exprima astfel: Tv= F v l s2 (4.47) iar

(forp transmisi de un arbore parale12 cu suprafata masivului)


H+a,+H,

M" = 1 / s 2

JB(~).W~(~ - )~ . ( )~ d ~
H+a,

(4.49)

Transmiterea acestor solicit& h mma p&nhtului depinde de forma $i diiensiunile sistemului de radicini, care h general se dezvolta radial simetric ln jurul trunchiului iar in p2durile naturale exist5 +i o anumita impletire ?ntre rid2cinile arborilor vecini. Totodata densitatea ridacinilor cregte de la suprafa@, p h 8 la adhcimea de 0,6 m, llnde atinge o valoare maxima [Gaiser, 1952 1. Un alt element ce trebuie luat ?n considerage il constituie raportul care se stabilegte ktre umiditatea terenului ~i viafa vegetafiei - respectiv a arborilor. Principalul 'mod de acgiune al arborilor const2 ln extragerea, din teren, a apei, condiPonat2 direct de sucfiunea p&nhtului. Gradul de accesibilitate al apei pentm plante depinde nu numai de permeabilitatea solului, ci ~i de suctiunea apei din sol. Intemalul in care apa este accesibil2 plantelor este coprins htre sucfiunea de 113 bar corespunz2toare capacitwi de c h p (wch0) $i 15 bari wrespunzatoare umiditfigi de ofilire permanent2 ( w , , , ) - figura 4.15 [Andrei, 19741. Forfa motoare a procesului de migrafie al apei in p&nbt neces& alimenm vegeta@eieste detenninata de diferenfa (h = hp-h , ) dintre sucfiunea osmotic2 dezvoltata de rtd%cini(h,,) ~i sucfiuneaapei din pfimht (hJ. Neglijhd potenlialul gravitafional, conform legii lui Darcy generalizati, viteza medie de migcare a apei de alimentare va fi:

in care

kw este conductivitatea.hidraulicfi: A1 - distanta intre punctele considerate.

Fig. 4.15. Gradul de accesbilitate a apei pentru plante

Cum de obicei hp este constant, rezult2 c i viteza de migrare (v,) depinde de suqiunea apei din p h i n t . C h d umiditatea p h h t u l u i este crescuta, conductivitatea hidraulicii (kw) este mare iar h mic; clnd umiditatea este sc&uti, scade ~i k , ~i crqte h8, deci viteza de alimentare cu apa scade, vegeta@aincepe sB sufere iar daci situafia se prelungeSte, apare ofilirea - iar in final - uscarea. Procesul de absorbfie al apei din pamint face parte dintr-un sistem ciclic, complex $i continuu: p w k t - planti - ahnosfera, denumit de Philip (1966) SPAC (de la Soil - Plant - Atmosphere - Continuum) [Chirifi, Andrei, 19741. Se mengoneazi faptul ca drenarea (asecarea) asigurata de vegetatie acoperA un interval destul de larg (de la suctiuni de 1-2 bari pdna la 15 bari in perioadele secetoase) pentru unele tipuri de p h h t u r i fiind unul din cele mai eficiente sisteme de drenare comparativ cu altele [Andrei, Antonescu, 19801. Cantita$ile de api drenate in acest mod ~i eliminate de vegetarie prin evapotranspirafie nu sunt neglijabile. in acest mod se ajunge la o scadere a nivelului apei subterane care, in functie de specia de arbori $i de natura p&nktului, poate avea diferite valori, cithdu-se cazul unor depresion5ri de p h r i la 20m [Blight. 19871. in tabelu14.1 se arata pentru cateva specii de arbor; cantit,itile apreciabile de api evacuata zilnic in atmosfera Pntr-o zoni impadurita.

Efectul scaderii umidiqii terenului prin drenare se reflect% prin scaderea greutitii volumice a pimhtului. S-a constatat c i in decursul unui an, in cadml acestui proces, se poate distinge o fazi dinarnica ~i una statica.

Tahelul4.1
Transpirafia zilnid a arborilor
Specia de arbori Mesteaca Fag Larice Duglas Molid Pin
c

Greutatea aparatului foliaceu (kg) 4.940 7.900 13.950 40.000 31.000 12.000

Transpirafia medie I/ha/zi 47.000 38.000 47.000 53.000 43.000 23.500

zilnicll mm/zilmp 4,7 3,8 4,7 5,3 4,3 2.35

In perioada uscata (cu precipitafii reduse) valoarea greutafii volumice a pimhtului se reduce, rehcephd sa creasca ?n perioada umeda phi3 la o valoare de regim. Despadurirea produce modificari sensibile ale acestui parametru, precum $i in relafia sa cu timpul. MBsuritori efectuate in S.U.A. au &tat c i in primul an dupa tgerea 3 . arborilor. greutatea volumici minima se m h q t e cu 0.6 - 0,s kN/m , 1 2 1 . cea maxima r h h e practic neschimbata. De asemenea, faza statici (de regim) se instaleaza cu aproximativ doui luni mai devreme. &cephd insa cu cel de-al doilea an dupi despadurire, greutatea volumica minima tinde s i revini L a valoma din situafia versantului impadurit [Bethalmy, 19621. Pe de alti parte, tiierea arborilor provoaca cre.$erea nivelului apei subterane, cu consecintele cunoscute in privinfa stabiliatii masivelor, respectiv scaderea apreciabila a factomlui de stabilitate gi a c t i v i z m fenomenului de curgere lenta. Din aceste motive se impune prevenirea acumularii apei Tn corpui masivului de p&nht, prin misun de d r e n m adecvate.
4.3.2. EFECTUL VECETATIEI ASUPRA

DESFASURARJJ PROCESULUI DE CURGERE LENTA


fn a n a k a influenfelor produse de desp5duriri asupra procesului de curgere lentb, unele dintre efectele prezentate in subcapitolul anterior pot fi neglijate. in acest sens au fost efectuate o sene de calcule comparative [Manea, 19881 asupra varia&i factomlui de stabilitate a unui taluz, inainte $i dupa despidurire.

S-au modificat diferiQ parametri influenpti de vegeta$ie (nivelul apei subterane, greutatea volurnic8, coeziunea) k sensul celor aratate ?n figura 4.13. S-a constatat, %a cum se remarca gi din figurile 4.16 si 4.17, o creStere bsemnata a factomlui de stabilitatc, imediat dupd despadurire (scaderea eforturilor din greutatea proprie a arborilor gi din efectul vintului). AceastA cregtere este cu at8t mai sensibil8, cu cat raportul hh.e unghiul de frecare intern8 $I i unghiul de inclinare al talumlui P, este mai mare (h' = tg $I / tg p 2 1). Stabilitatea se diminueaza odat8 cu scaderea acestui

Fig. 4.16. Variafia factorului de srabilirate in funde de prezenfa vegeratiei

a=

cs y,.H.cos 2 p
+

pentm efectul r8acinilor

b=- q0 ywH
J=-

pentru suprasarcina d i m greutatea arborilor pentm efectul vintukui asupra arborilor

y ,HsinpcosP

TV

Fig. 4.17. Variatia factorului de stabiliite inainte $idupa despidurire

Se observti cti situafia cea mai defavorabilti are loc atunci c h d nivelul apei subterane se apropie de suprafa@ taluzului (d = H,/H = 1); expenenfa a &tat, de altfel, cti declan~area alunecilrilor se produce, adeseori, in astfel de conditii. Din studiile efectuate a rezultat cti taportul ktre efortul r , pentru care se amorsezti procesul de curgere lentti qi rezistenfa la forfecare variazi btre 0,3 $i

0,8.

METODE DE CALCUL PENTRU ANALIZA S T A B I L I T A ~ I VERSANTILOR


5.1. COMPLEXITATEA PROBLEMEI
Preocup&i privind efectuarea uuor calcule de stabilitate a versaflilor s-au evidentiat cu peste un secol in u m a [Collin, 18461 $i s-au accentuat o data cu trecerea timpului. Rezultatul acestor studii il constituie rnultitudinea de metode de care se dispune in prezent bazate pe abordiri deteministe ca gi probalistice. Numimi mare de metode existente constituie k s 5 , 'in acela~itimp, o indicatie c2 nici una din ele nu este pe deplin satisfacatoare ~i ca fiecare prezinta o serie de avantaje $i dezavantaje. Desigur, o explicafie plauzibila a situafiei o reprezinta faptul cSi fenomenele de pierdere a stabilitatii versanfilor sunt de o mare complexitate ($1) ce nu poate fi prinsi in intregime in calcul. De aceea, fiecare metodi se bazeaza pe o sene de ipoteze simplificatoare care indep2rteazi rezultatele obtinute de realitate.

5.2. METODE DETERMINISTE PENTRU STABILIREA FACTORULUI DE STABILITATE ACTUAL AL VERSANTILOR


Alituri de elementele obfinute prin obsemaQi $i cercetiri in situ 'in evaluma gradului de risc la aluneciri, factoml de stabilitate reprezina un elemem hot&2tor, fiind un indicator sintetic pentru situaQa studiaa. Analiza stabilitafii, pe baza aprecierii factomlui de stabilitate pentm prefite caracteristice cu posibilitatea variagiei unor parametri p h i la gasirea situafiei (ipotezei) cea mai defavorabilii, fumizeaza in general o imagine discontinuii a zonei, care ins&pennite definirea unui model coerent pe baza c m i a se ohtita o imagine global2 a terenului. in condiiiile in care se dispune qi de misurhtori ale depias&ilor n ' teren, parametrii introdu~i 'in ccalcule se pot recalibra, reali&du-se astfel prin calcul invers o reprezentare a fenomenelor mult mai apropiaa de realitate. Pentm conceptul de factor de stabilitate Fs care indic2 p~ valoarea sa data panta va ceda sau nu ?n conditiile in care este analizatk in literatura de specialirate exist3 mai lnulte definioi.

Astfel, factoml de stabilitate poate f i calculat in functie de parametni rezistenlei la forfecare, in cazul cel mai simplu al pminturilor necoezive factoml de stabilitate a v h d expresia:

unde Q este unghiul de frecare interns al materialului constituent al tduzului, wrespunzSitor rezistenpi la forfecare mobiliuabili, iar /3 este inclinarea pantei studiate. 0 defmifie mai complete provine din compararea stArilor de efomui in planul suprafepi'de alunecare, respectiv:

unde rc reprezinta valoarea rezistenpi la forfecare mobilizata, iar r valoarea efortulk tangenfial generat ?n masiv. Aceasta defmifie implidi ~i notiunea de grad de mobilizare m, care are expresia r 1 m=-=--.
Zf

Fs

0 alt5 exprimare a factomlui de stabilitate se obflne din evaluarea echilibmlui masei ce poate aluneca ?nraport cu un punct (de exemplu centrul din care se genereazi suprafap de cedare). h acest caz factoml de stabilitate este egal cu raportul Tntre momentul forfelor care ar putea asigura stabilitatea (M ) gi cel al forfelor ce tind s8. provoace alunecarea (M.):

Toate aceste definitii araa cB pentru a fi asi* stabilitatea, FS trebuie s s aibi valori supraunitare. h general, k funcfie de gradul de importan@ al situaoei analizate, trebuie avut ?n vedere $i un coeficient de sigurant8, prin care se va stabili o valoare admisibila a factomlui de stabilitate. Indiferent de modul de definire, valoarea factorului de stabilitate pentru un masiv alcituit din material nesaturat este dependents de starea de umiditate $i kdesare a materialului, datoriti implicaoilor acestor st&i asupra parametrilor rezistentei la forfecare (fig. 5.1). fn aceasta privinti sunt de mentionat aspectele aritate de Bjemun [1972, 19731 care, sintetizind calculele efectuate pentru o sene de cazuri de pierdere a stabilititii, ajunge la concluzia c2 factorii de stabilitate obtinuti prin calcul au fost cuprinsi ?nee 0,86 $i 1.65.

intr-o incercare de a selqiona metodele analitice $i paramehii rezistenpi la forfecare pentru cercetarea stabilitSiii pantelor in pmbturi coezive, Schuster 119681 ajunge de asemenea la rezultate contradictorii, aga cum se poate constata din tabelul nr. 5.1.

Fig. 5.1. lnfluenp stZrii de urniditate yi indesare asupra


factorului de scabititate

Tahelul nr. 5.1

Metode analitice

parametrii rezistentei la forfecare corespunzHtori

consolidate sau supraconsolidate

Reliefarea acestor rezultate atrage atenfia asupra necesititii de a alege metoda cea mai potrivita condifiilor concrete de stabilitate, de a acorda o a t e n ~ e deosebita modului de stabilire a parametrilor rezistenpi la forfecare, foarte sensibili la modificarea sthii de urniditate. $i indesare a pmhturilor nesaturate. Nuraoase metode de analizi a stabilitifii pot fi clasificate dupa diferite criterii, dar in principal se poate considera c&exist&dou&mari categorii: metode de echilibm (statice) $i respectiv metode de deformare (hiperstatice), care fin seama de r e l a ~ a efort-deforma@e,precum gi unele metode mixte. Metodele statice sunt bazate pe analiza la rupere, care in prezent este cea mai uzitata in acestsens se admite alunecarea unei poqiuni a masivului de p&m&t, prin formarea unei suprafep de alunecare bine defmiti gi se studiazs echilibrul acestei portiuni sub actiunea forfelor exterioare ?n momentul declan$&ii mig&i. Metodele de echilibru folosesc ecuafiile de echilibru static pentru a calcula valoarea medie a efortului de forfecare s ~i a celui normal a, satisfacad criteriul Coulomb: t=crtgQ+c. Toate metodele de echilibm folosesc factori de stabilitate d e f ~ @ ca raport htre rezistenta gi efort ~ i dup& , cum arati Duncan gi Wright [1980],presupun implicit ca acelqi grad de mobilizare a rezistentei la forfecare poate fi atins de-a lungul intregii suprafefe de alunecare, indiferent de deplasare. Majoritatea metodelor impart masa liberi, mirginita de suprafaga de aiunecare in n dqii verticale. Forple care acfioueazi pe o fS$ie sunt prezentate ?n figura 5.2.

Fig. 52. Forfe ce agioneaz5 pe o ftyie

Pentru ca echilibml s i fie asigurat trebuie satisfacute urmatoarele condi9i : - forfele care acfioneazape fiecare fsqie sB fie I n echilibm (poligonul forfelor sii se inchida); - suma vectorial&a rezultantelor forgelor ce apar la suprafqele de separafie dintre fiecare pereche de fsgii hebuie sii fie nula (ZEi = 0, CXi = 0); - suma momentelor tuturor forgelor ?n raport cu once punct din plan, deci qi in raport cu centrut de rotafie 0. trebuie sii fie nulZ. Aceste condifii se traduc I n ecuafiile de echilibm ale forfelor verticale (ZXi)
. .

~i a celor orizontale (ZEi). Ca atare, metodele de analizii a stabilitafii pot fi clasificate $i dupa modul %I care satisfac aceste ecuafii (tabelul5.2). Metodele care satisfac toate ecwtiile de echilibru au %I vedere 3 ecuafii pe Wgie, deci 3n ecuafii. Necunoscutele sunt: n valori ale lui N (una pe fsgie), (n-1) pentru X (una pe interfafa), (n-1) pentru E, (n-I) pentru pozitia lui E (notata hE) ~i inca o necunoscutii FS, in total 4n-2 necunoscute. Sunt deci necesare n-2 ecuafii suplimentare rezultate dim ipoteze suplimentare. Numai metodele Janbu $i Morgenstem-Price satisfac toate condi$iile de echilibm. Metodele care sastisj5ac echilibrul fortelor au doar 2 ecuafii pe fQie, neglijhd premeditat ecuaMle de moment Rezultk deci 2n ecuafii. Necunoscutele sunt: n valori N',.(n-1) valori X, (n-1) valori E ~i valoarea F,. h total (311-1) necunoscute, metodele de acest tip necesitbd deci (n-1) ipoteze suplimentare (cele rnai uzuale asupra inclinqrii remltantei pe feple laterale ale fsqiilor). Pe baza unor studii comparative withman, Bailey, 1965; Popescu, 1982; Manea 19881 se pot trage urmitoarele wncluzii referitoare la posibilit?t@e de aplicare a diferitelor metode statice de analiza a stabiiitifii versaqilor: - Diversele metode conduc, chiar b cazul adopthi fonnei cilindrice circulare a suprafefei de cedare, la suprafefecritice diferite de la o metoda la alta; - Diversele metode aplicate unei aceleiaqi suprafefe circular-cilmdrice de cedare conduc la valori diferite ale factorului de stabilitate. Ca atare, comparafia btre metodele de calcul trebuie fgcutii numai pe baza valorilor minime ale factomlui de stabilitate, corespunz&toare fiecarei metode. - Valorile minime ale factorilor de stabilitate, valori calculate cu metoda fsgiilor (Fellenius) sunt ?n general rnai mici d e c t cele calculate cu metodele care satisfac toate wndifiile de echilibm gi de asemenea rnai mici decgt cele stabilite cu ajutorul metodel Bishop. Diferenfele sunt cu'atfit mai mari cu c2t crefte m&imea unghiului Wins de suprafafa de cedare circular-

circular-cilindrici qi cu cit presiunea apei din pori este mai mare. h condifii defavorabile valoarea factomlui de stabilitate calculat cu metoda obignuiti a fsgiilor poate fi de numai jumlate d i m cea ob@uta printr-o metoda ce satisface toate conditiile de echilibm sau prin metoda Bishop modificata. - Valorile factomlui de stabilitate calculate cu metoda Bishop simplificata sunt in general cornparabile ca marime cu valorile calculate cu metodele care satisfac toate wnditiile de echilibm. Diferentele sunt de ordinul a 0 - 6 % pentru o gama larga de unghiuri de inclinare a taluzului, rezistenta la forfecare gi presiuni ale apei din pori. Diferentele intre valorile obtinute prin metoda Bishop gi metoda Morgenstem-Price nu depasesc 1 %. Diferentele mai mari (6 - 7 %) apar intre metodele Bishop ~i Janbu. RezultSi c i metodele de echilibm, aplicate cu discemim%nt gi cu o alegere judicioasi a parametilor rezistenfei la forfecare, conduc la rezultate satisfSicatoare pentru practica de pmiectare. In general aceste metode s-au folosit $i se folosesc atit pentru zone cu aluneca noi, c t $i pentnt cele cu aluneciri reactivate, cu alegerea potrivia a parametrilor rezistenfei la forfecare, respectiv rezistenfei de v&f ($'f. c'f) ~i rezisteniei reziduale ($'r, c'J. Sunt preferate metode mai rapide, de exemplu metoda Janbu, care necesiti un timp de calcul de cca. 6 on mai mic decst metoda Morgenstem-Price. Metodele dd analizi a stabilit2tii bazate pe echilibml limitfl prezinta gi c2teva aspecte discutabile din punct de vedere teoretic, principalele critici fiind urmritoarele: - adoptarea unor ipoteze arbitrare privind forma suprafegei de cedare b momentul mperii ~iinteracpunea dintre diferitele po@iuni (ffigii): - neluarea in considerafie a caracteristicilor de deformabilitate ale diferitelor ph2nturi care alcituiesc masivul de teren presupus a se mpe vi nici compatibilitatea cinematici a deformatiilor; - cele mai rnulte metode, chiar gi cele mai elaborate, inclusiv metoda Janbu generahati, presupun implicit - sau explicit - un factor de stabilitate constant pentm toate A~iile; - nu permit luarea in consideraGe a fenomenelor de progresivitate a mperii, care presupun adoptarea unor modele reologice, cu parameti specifici de fluaj ce coreleazi deformatiile $i parametii de forfecare cu timpul; nu permit cunoagterea presiunilor interstifialeb momentul mperii. 0 parte din aceste deficieng sunt eliminate 7 n analizele care iau ! n considerare deformaJiile corespunz&toare mobiliz%rii rezistenfei la forfecare ($3 si $4). f i ceea ce prive~te metodele hiperstatice, aceste metode fin seama de rela@a efort-deformafie, aproximmd-o h diferite moduri, grin utilizarea unei legi
A

'-

constitutive bazata fie pe teoria elasticitAtii sau a plasticia~i.fie considerhd o stare elasto-plastici, fie pe principii reologice. Se determina stared de eformri din masiv, compatibili cu starea de deformatie $i se compari cu rezistenta materialului din masiv, incerc2nd delimitarea pe acest2 cale a zonelor in care apar deformatii neamortizate sau ruperi. Apficarea acestor metode necesiti folosirea unor tehnici de calcul foarte diversificate: analitice, grafice, cu diferenfe finite, cu elemente finite, implicind mijloace de calcul perfectionate, automate [Belkeziz, Magnan, 19821. Cea mai utilizati este metoda elementelor finite [Barbas. Frank, 19821, care prezinta o sene de particularititi de aplicare in problemele de stabilitate ale masivelor de p m h t [Comga. 1976: Com~a. Zamfirescu, Matei. 19851. - metoda Tmparte mediul analizat in domenii mici pe care se consideri o distributie simpla de eforturi ~i deformafii, ceea ce influenteaza rezultatele analizei, deoarece eforhuile sunt mediate pe un volum finit din masiv 9i este dificil de simulat aparicia unei suprafete de alunecare ce separa masivul E n doui p q i distincte. Folosirea unor elemente finite speciale pentru modelarea suprafetei de rupere presupune cunoa2terea a priori a pozitiei ei. DacA acest aspect poate fi rezolvat, metoda devine deosebit de eficienti. in caz contrar, metoda indici zonele cu concentrilri de eforturi gi evolutia lor cu starea de %c&care, zonele cu efortun de tractiune ?i deplasirile inainte de rupere ale taluzului; - utilizarea conceptului de factor de stabilitate, in modul definit gi folosit de metodele de echilibm, este improprie metodelor de deformare. in analizele cu elemente finite factorul de stabilitate a fost in general definit ca raportul intre rezistenfi gi efort, trasbdu-se o suprafa[&posibili de alunecare prin elementele cele mai incacate, calculbdu-se eforturile pe aceasti suprafati ~i comparindu-se cu rezisteniele. 0 alti posibilitate este folosirea definigei factorului de stabilitate ca masuri a mobilizfuii rezistenfei pe suprafati, definitie discutabili, deoarece rezistenfa determini distributia eforhuilor, in special in c a u l in care apar mperi locale. in fine. o definitie recomandati [Comga. 19851 presupune factorul de stabilitate ca ngc-t inne :,a!oarea maxima posibili a milrimii care genereaza rnigcma ~i valoarea care provoaci efectiv alunecarea, prezent2nd ins5 dezavantajul necesiti~i definirii clare a mclrimii (unice) care produce alunecma. Metoda eiementelor finite permite $i studierea evolutiei in timp a versantilor (curgere lent% ca gi modelarea unor fenomene mai complicate (cedare progresivi, c e d m a unor masive neomogene, etc.), dar aplicarea ei este inca dificili prin efortul de calcul automat mai mare decst in cazul metodelor de echilibm gi prin dificultitile de insu~ire a metodei.

La confluenfa celor doua tipuri de metode s-au dezvoltat o sene de metode mixte, care preluind unele ipoteze de la metodele statice, incearca sa elimine deficientele semnalate pentru acestea. Finfind cont de deformabilitatea materialului din care este alcituit masivul. in general metodele din aceasti categone sunt relativ mai uqor de aplicat (fat8 de metoda elementelor finite) $i presupun suprafafa de cedare de forma oarecare. Ele dau o sene de informaiii suplimentare (Fmpingeri intre fA$ii, starea materialului din taluzul de deasupra alunecfuii, etc.), principalul lor dezavantaj constituindu-1 presupunerea c i suprafap de alunecare este cunoscuta a priori. Aceste metode permit modelarea cedirii progresive in masive stratificate prin luarea in considerare a mobilizririi paramemlor rezistentei la forfecare cu deformafiile ($4). Pentm luarea in considerare a efectului migcririlor seismice asupra stabilitjtii, metodele deterministe pot t i adaptate prin aplicarea unor calcule de tip pseudostatic. in acest sens, foqele seismice (orizontale $i verticale), de naturi ineqiala (F, = k,;W vi = kv.W, cu k , $i kv coeficienti seismici), se introduc ?n eccuaJiile de echilibm la limit%ca forfe statice (Fig. 5.3).

Fig. 5.3. lntroducerea efectului seismului prin forfe inerfiale

5 . 3 . METODE PROBABILISTICE
Aceste metode se bueaz8 pe analiza riscului la alunecare apreciat pe baza probabilitjfii cedarii astfel incit factorul de stabilitate (calculat determinist) s i fie subunitar. Astfel ye pot considera variabile aleatoare greutatea volumica a p&ni%ntului, presiunea apei din pori, coeziunea, unghiul de frecare intema (fig. 5.4)

Parametri introdugi probabilistic

frecventi

frecveng

de stabilitate

Valoare

1
Probabilitate de cedare

Y
Fig. 5.4. Etapele calculului probabilistic

In diferitele metode de calcul sunt deflite ipoteze cu privire la independents paramehilor de intrare ca 5i la autocorelarea lor spatial$ fin8nd cont de conuibuiia f i e c h i a dintre paramehi la variatia factorul de stabilitate. h figura 5.5 sunt prezentate probabilititi de cedare specifice diferitelor forme de pierdere a stabilita{ii versanfilor popescu, 19961. frecvenri

INSTABU!

STABIL

: curgeri lente

Fig. 5.5. ProbabiliS$i de cedare specifice

5.4. CONSIDERAREA S T A B I L I T ~ ~TN I I TIMP A VERSANTILOR


Fafa de modul de clasificare prezentat anterior, metodele de analizi se pat clasifica gi in functie de scam de timp care se ia Tn considerare. Analizele pe termen scurt a stabilitafii se bazeaza pe considerarea sthii de efortwi totale. Pentru pi%mintwile saturate ea corespunde analizei 4' = 0, utilizkd coeziunea nedrenata cu - care ins2 depinde de viteza de hcercare, de traiectoria eforturilor gi anizotropia probei, fisuri, stratificafie, g.a Analiza in timp a stabilit2fii trebuie sa ia $ con~iderarestarea de eforhui efective, deci cunoaqterea variafiei presiunii apei din pori In timp. Totodaw trebuie cunoscute variatia rezistenfei cu timpul, caracteristicile de deformabilitate gi de curgere in timp. Evaluarea stllrii versantilor h timp are In vedere dous situafii distincte: a) cazul in care presiunea apei din pori este independma de starea de eforturi din pamint, ea depinzhd numai de spectrul hidrodinamic, situafie care apare Tn general in p h k t u r i l e relativ permeabile. Analiza stabilitafii nu implic2 dec2t cunoaqterea variatiei propriet&@lor Tn timp, respectiv reiafia z - t. b) Cazul in care presiunea apei din pori depinde de starea de eforturi din pi%m&t. Analiza stabilitafii In acest caz este mai complexi, modifickdu-se starea de eforturi efective odati cu presiunea apei din pori, ca gi proprietafile de rezistenft ale materialului T n funcpe de variafia umiditigi gi factoml timp. In prezent rezolvarea problemei evolutiei in timp a unui versant are un caracter pqial, limitindu-se la anumite situafii particulare. Existi posibilitZLi concrete de abordare specifice pe tipuri de pmbleme utilizbd o sene de ipoteze simplificatoare. Dac2 se urmiZre~te spre exemplu prognozarea evolubci factomlui de stabilitate, cunoschd variafia rezistenfei la forfecare 7n timp, utilizkd oricare d i m metodele prezentate in 95.2, valorile cautate se pot ob@e din aproape in aproape la diferite intervale de timp. Metodele de analizi care iau ?n considerare $i deformabile pot da un r2spuns mai cuprinz&torla problema stlirii de eforturi gi deformabi ?n timp. Modelarea fenomenului de curgere lenta $i prognozarea vitezei de cedare se poate obfine pe baza teoriei lui Maslov ($4) sau prin introducerea parametilor rwlogici obfinufi din Incercllrile speciale de laborator (63).

5.5. ELEMENTE NECESARE PEWTRU APLICAREA METODOLOGXILOR DE CALCUL


Etapele primare de desflaaurare a analizei fenomenelor de instabilitate ale versaniilor, pun la dispoziiie o sene de elemente necesare pentru aplicarea metodelor de calcul. Acesle ele~nente pmvin atat din observatiile gi misuritorile in situ, clt pi din incerc5rile de laborator. Studiile de teren realizate F n mod uzual fumizeazl date care conduc la stabilirea qi trasarea profilelor caracteristice, cunoa9terea stratificaliei, evideniierea nivelului hidrostatic, care pennit apoi utilizarea unor ~netodede analizi de tip static. Pentru aplicarea neto ode lor hiperstatice, sunt necesare date de teren ~ n a i detaliate referitoare la defonnaliile gi deplas&le ce insotesc feno~nenelede instabilitate pi referitoare la regirnul hidraulic. in acest sens se impune urmBrirea pi ~nhurareain-situ a deplasIirilor ~i presiunilor interstitiale ca pi corelarea ulterioari a acestora cu observafii privind regi~nul precipitatiilor, piezometria. viteze ale eventualelor m n i g c & i hegistrate. fn ceea ce privegte datele obiinute din incerc5rile de laborator, acestea allturi de natura $i caracteristicile fizice ale materialelor, trebuie s i cuprind2 p m ~ n e t r i i de colnportanent ~necanic a i ~naterialelor din planul de cedare. respectiv pamnetrii rezistenfei la forfecare (41, c). Trebuie insi acordatii o a t e n ~ e deosebiti asupra ~noduluide detenninare a acestor paranetri, cXut2ndu-se ca prin adoptarea lnetodologiei (forfecare directs, incercare triaxiali) pi a conditiilor de testare a probelor ( JIJ, l ClJ, CD) sB se silnuleze cat ~ n a real i situagia in anplasmnenr. Intmducerea pi in Ro1n2niain unnitorii ani a prevederilor din sistetnul de coduri europene EIJROCODE, atrage atentia asupra ~nodului de stabilire a valorilor de proiectare a pmnetrilor rezistenfei la forfecare. Dupg recomandirile din EIJROCODE [Manoliu & Marcu, 19971, aceste valori sunt obpnute din valorile lnedii rezultate din incerc5ri de laborator imp%$te prin coqficienp par+li. Valorie acestor ceoficienti sunt pentm coeziune y , = 1,6 ~i pentru unghiul de frecare intern2 y4 = 1.15. Se concluzioneazi c2 rezerva de siguranla exprimatti prin factorul de stabilitate F, (definit ca raportul intre lno~nentulforfelor de stabilitate qi cel al foqelor de instabilitate pentru ipoteza suprafelei de cedare circular - cilindric2) este dati de coeficientii pqiali aplicali IJvlanoliu & Marcu, 19971. Pentru realizarea calculelor prin metode hiperstatice sau mnixte, nu este suficienti cunoagterea unor valori caracteristice pentru $ pi c (valori de v&f sau reziduale) ci ~i ~nobilizarea acestora cu defonnafiile, care se poate evidenlia prin tnetodologia puss la punct in cadrul laboratorului geotehnic din IJTCB [Andrei, Manea. 19901. Calculele de tip pseudo-static, care inodelea6 efectul unor solicit5iri dinanice pi a se:c!nelor asupra stabilitSfii, i1nplic2 o cunoa$tere a zonhii

seisrnice a regiunii studiate, cu valoarea acceleraliei seisrnice proprii 5i eventual cunoa8terea pe baza unor incercari speciale de laborator a parainetrilor de comportanent dinanic pentru ~naterialele ce alciltuiesc masivul. Ca atare, prin recunoa$terile in-situ $i laborator uzuale se dispune in general de elernentele necesare pentru realizarea unor calcule cu metodele statice, care sui~t utilizate eel rnai frecvent atst fn tar% c2t qi pe plan rnondial pentru apmierea pe baza factorului de stahilitate a gradului de risc pentru alunec%ile de teren. Realizarea unor calcule ~ n a isofisticate (metode hiperstatice, calcul de tip pseudo-static) irnplicg cercetgri de leren ~nailahorioase, pe intervale ~ n a i ~naride timp, ca $i incerc%i de laborator, uneori dificil de realizat, cu t e h ~ c % ~nodemfiqi ~ n a i costisitoare.

GRADUL DE RISC BENTRU FENOMENELE DE INSTABILITATE A VEWSANTSLOR


6.1. SPECJPICUL GRADULUI DE RISC PENTRU ALUNECARILE DE TEWEN
Caracterul specific al fenomenelor de instabilitate ale versantilor, care in general.se manifest2 prin cediri $1 alunec&i, il constituie dimensiunile acestor fenomene. Volumele de p h b t afectate gi puse in miacare, alc2tuite adesea din straturi de materiale alterate. neomogene, cu grosimi de ordinul metrilor sau chiar zecilor de metri, pot depigi milioane de metri cubi, ceea ce conduce la riscuri importante. Specificitatea riscului in cazul alunecirilor de teren este legati de diversitatea parametrilor care il defmesc ~i a factoriior impiicafi: geologia, geotehnica, ciika, hidraulica, geometria, mediul hconjuritor, etc. Ca manifestare, riscul poate ti de diverse ordine, fie alunecilri majore, fie curgeri, fie regresiuni spre amonte care pot afecta infrastructuri aie unor obiective industriale sau sociale, fie chiar deformafii care pot fi inacceptabile pentru lucririle din zona afectatA. Riscul provocat de alunecirile de term poate fi considerat diferit de la o zon8 la alta, h funcfie de elementele caracteristice ale fenomenuiui, cum ar fi mirimea deforma&iilor $i deplasirilor, viteza, volumul maselor de p h h t , etc. Metodologiile folosite h general pentru evaluarea riscuiui de alunecare al masivelor de p h h t , presupun c i exisa la dispoziiie mijloace de percepere $i evaluare a parametrilor ce intervin in aprecierea stabilitifii, $i care au suporhll teoretic cuvenit pentru a permite tratarea informatiilor pentru explicarea fenomenelor $i efechlarea unor verificiri. Aceasta implici de fapt, c i in evaluarea tehnicilor uzitate sB se tini cont de stadiul actual a1 cuno@ntelor, dar $i de necesitatea de a dispune de criterii de apreciere simple $i fiabile atlt in definirea stabilit@ii c2t .ti a stWlor de efomui $i deformalii. Pentru a satisface aceste deziderate. nu trebuie ignorate eforturile tehnice c2t ~i financiare, ce caracterizeaza studiile necesare, atlt in fazele de cercetare insitu, cit $i in laborator ~i birou. in general finalizarea cercet&ilor refentoare la evolu@a fenomenelor de instabilitate $i producerea alunecirilor de teren se face prin elaborarea unor h m i de risc, riscui ins2 p u t h d fi defmit in modalitati diferite.

6.2. DEFINIREA RISCULUI


Din studiul literaturii de specialitate, se poate arata c i astizi nu existi inca definitii general acceptate pentru notiunea de rise. S-au propus urmatorii termeni uitilizafi pentru evaluarea riscului legat de alunecjrile de teren : - Clasificarea (C) care este o descriere a naturii alunecarii; - Magnitudunea (M) care este volumul in m3 a sursei alunecirii; - Probabilitatea (P) este probabilitatea ca o anume alunecare sa aib2 loc ktr-o perioada data de timp; - Pericolul (H) este o descriere a mag~tudinii $i a probabilitatii de apari@e a alunecarii (H=M x P); - Vulnerabilitatea (V) este gradul de avariere a unui element sau a unui grup de elemente in cadrul unei suprafete afectate de alunecare. Este exprimat intr-o scar%de la 0 (f&a pierderi) p&8 la 1 (distrugere totali). Pentru pierderea de vieti omene~ti,vulnerabilitatea este probabilitatea ca o viar8 anume sa fie pierduta daci alunecarea a m loc; - Riscul specific (R3)este P x V pentru fiecare element; - Elementele supuse riscului (E) reprezinti populatia, proprietatile gi activitA{ile economice inclusiv sewiciile publice in aria potenfial afectata de o alunecare; - Riscul total (R,) este n u m m l estimat de pierderi de vieti omenegh sau de rwifi, distrugeri ale proprietatii sau pierderi ale activitifii economice. Este pmdusul dintre riscul specific (R?) $i elementele supuse riscuiui (E), acest produs realizat peste toate alunecrile (potentiale sau existente), deci R,=S ( E x R J = S ( E x P x V ) . Probabilitatea P poate fi evaluata ca fiind o valoare individuals sau' ca o sum&de probabilititi individuale ce depind de diferite cauze: de ex.: P=P,+P,+PH, unde P,, P , , P, reprezinta probabilitatea ciderii de precipita~i,seismului ~i activit2Qi umane, respectiv. 0 modalitate de a determina vulnerabilitatea V este cea propuss ~i utilizata de Morgan (1992), adica v = vs + v,. + V,,, unde V, este probabilitatea de impact special (daca un element dat va fi afectat de alunecare); V,. este probabilitatea de impact temporar (daca o casa e locuita c a d are loc alunecarea); V , este probabilitatea de a-$i pierde viala o persoan2 intr-un element supus impactului cu masa alunecbtoare.

Toate probabilititile Vs, V,, V , sunt in intewalul0 - 1. Prin subdivizarea lui V in acest mod, este mai uvor a evalua V $i a continua efectul unor masuri care

ar putea reduce V , . C k d riscul nu este apreciat in pierderi de viefi omeneqti, ci dupa costul avariei, aceasti apreciere depinde de elementul supus riscului.
6.3. EVALUAREA RISCULUI $1 RISCUL ACCEPTABIL AL

ALUNECARILOR DE TEREN
0 importanti pane a procedurii de apreciere a riscului este evaluaxa acceptabilititii riscului. Evaluarea riscului poate fi realizati in mai multe feltui prin: i) comparafia riscului : care cuprinde cornpararia riscului calculat cu riscul acceptahil social, atlt pentru alunecarea de teren c2t $1 pentru alte activita$i; ii) aprecierea costului reducerii riscului (mai ales pentru pierderi de viefi omene~ti); iii) analiza siguranfei costului (de ex. comparkd costul anual a1 misurilor de reducere a riscului cu reducerea anuala a riscului). Referitor la compararea riscului se pot face unele aprecieri legate de perceptia la nivelul populatiei din zonele afectate de fenomene de instabilitate. Astfel se considera ci: - populaoa accepta nivele inalte ale riscului voluntar (de ex. conducerea autovehiculului) declt riscul involuntar impus; - populafia accepti rnai uaor mai multe accidente cu pufini moqi declt un singur accident cu un numjr mare de moqi; - existi o diferenta intre acceptarea riscului de citre o persoani gi mai inulte in acelea$ conditii de risc. fn acest sens s-au formulat qi unele ipoteze [Stan. 19691: - populafia accept&un risc voluntar de 1000 de ori mai mare dec2t un risc involuntar; - statistics moqilor din imbolniviri apare ca un prag psihologic pentm stabilirea nivelelor de acceptabilitate pentru alte riscuri; - acceptabilitatea riscului este proporfionali cu puterea a treia a siguranfei. 0 reanalizare a ipotezelor lui Starr de citre Otway $i Cohen [I9751 a produs o diferenti semnificativi de rezultate. Otway $i Cohen accepta ca riscul voluntar este mult mai acceptabil dec2t riscul involuntar dar ei susfin c3 acceptabilitatea riscului este propoqionala cu puterea 1,8 sau 6 a sigurantei oferite pentru ~iscul voluntar respectiv involuntar;

'

Starr [I9761 a subliniat ca in asumarea riscului voluntar, c o n h o ~ u ~ paramenilor pare a fi la percepria fiecjruia de a - ~ folosi i abilitatea in situatiile de risc create si persoana individual2 supusa la un risc involuntar este tematoare h ceea ce privegte urmirile, iqi creeazj din risc un scop de combatut $i cere un rise involuntar de 1000 de ori mai mic decgt eel voluntar. Kletz [I9821 gi Stan [I9761 au indicat c i riscul involuntar e neglijabil dac&e similar cu riscul datorat pericolului natural (ex: rata anuala de mortalitate lo"), dar e neconditionat inacceptabil daci e similar cu riscul datorat ?mbolniivirilor 3 (ex: rata anual2 de mortalitate 10- ). h ceea ce prive$te eficienfa costului de reducere a riscului ~i analiza costului sigurantei este evident ca evaluarea riscului acceptabil bazat pe n u m w l anual de pierderi de vieii omenegti este dificili. Exista de asemulea, un mare numiir de evalu2iri ale riscului unde problema nu este neapiirat una de pierderi de vie@ omeneati, ci una de distrugere de proprietate sau de mic~orare a productiei. * In aceste cazuri costxl anual poate fi estirnat in termeni ai acceptabilit5oi organizafiei responsabile, sau, rnai uzual, cornpararea costului mftsurilor de reducere a securitqii, sau. daca intenin pierderi de vieti omenesti, in costul pe viap salvaa. Pe baza unor date d i m literaturi [Fell 19931, s-a constatat cB, 'in general, pentru distmgeri ale proprietitii, comunitatea poate accepta un risc m u d specific de ordinul a 10.' $i pentru pierderi de vieti omenegti de ordinul a 10" sau chiar mai mare. Este aproape improbabil ca un public informat sa accepte 3 un rise voluntar pentru distmgeri materiale rnai mare dec2t 110 . De aceea, determinarea riscului acceptabil al alunecirilor de teren este o problemi dwsebit de complex&. 6.4. EVALUAREA P R O B A B I L I T A ~DE ALUNECARE Evaluarea riscului este uqor de folosit apoi % I identificarea alunecArii, clasific&rii ei, ~i determinarea magnitudinii sale. Mult mai dificil ai mult rnai subiectivB este evaluarea probabilita$ii de alunecare in ceea ce priveqte vulnerabilitatea unui element de risc. Probahilitatea de aiunecare poate f determinati prin ma.i multe cji: - prin folosirea unei analize probabilistice, bazatii pe geometria alunec&i, efortului de forfecare si presiunii apei dim pori; - prin folosirea datelor istorice a aparifiei alunecAriIor; - prin legitura cu precipitaoile $i cu nivelul piewmehic (evoluoa lui); - prin folosirea informariilor geomorfologice ~i geotehnice, (in multe cazuri neexistbd l n r e g i s t r ~ ale rinor aluneciri).

Evaluarea unei probabilitafi este, in inulte cazuri, subiectiva si aproximativ8. Evaluarea vulnerabilititii poate fi bazata destul de mult pe tnregistr2rile istorice. Cei pufin se poate se poate estima un risc colnparativ (de ex. o cas8 aflata in mijlocul unei zone supuse alunecirii me un rise mai mare de vulnerabilitate decdt o casri aflati la rnarginea alunecjrii - din cauza diferentei de vitezi). in acest sens, este. esential de a defini c!ar un element supus riscului, fiind mai bine de definit un element mic decdt o suma de asemenea elemente (de ex. o camera decit toata casa). Este de asemenea posibil de a avea un mare pericol de alunecare, dar riscul poate f i mic, deoarece uu element supus alunec3rii (de ex. o casa) este indepXrtat de zona ce va aluneca, gi, deci, are o mica vulnerabilitate. Rezult8, deci, ca existi o dozri de subiectivism E n evaluarea probabilitagi Si a vulnerabilititii. Chiar in situafia in care sunt realizate analize probabilistice, va tangenfial gi al presiunii apei din pori exista un grad de aproximare al eforh~lui din masivul analizat, in aceste circumstante este recomandabil de a se ciuta o gama de opinii printre w p e r ~ i in i alunecSiri de teren. Opiniile expertilor sunt folosite adesea gi in alte domenii de risc cum ar fi: industria nuclear&,evaluarea riscului seismic, industria chimica, etc.

6.5. ELABORAREA HARTILOR DE RISC PEWRU ZONE AFECTATE DE FENOMENE DE INSTABILPTATE


6.5.1 M O D A L ~ A T I DE REALUARE A HARTTLOR DE RlSC

Implicit in definifiile mai vechi riscul era cuantificat in pierderi de viep omenegti, n u m a de rrinig, valori pierdute, sau pierderi cuantificabile ale mediului. h c2teva, daci nu chiarmulte evalu&i ale riscului pentru subzone origenesti, de ex., nu e posibil economic de cuantificat riscul qi deci un sistem de descriere calitativi e necesar. Pentm aceste c z w i teminologia e aratati T n tabelul nr. 6.1. Pericolele gi descrierea riscului specific sunt pentru distmgerile ce pot afecta zone de locuit. Analizele la s c regionah ~ definesc riscurile globale ale unor zone mai largi, in cadr2nd fenomenele globale de instabilitate intr-un context general. Metodele de studiu utilizate in acest scop sunt de regula procedeele geologice +i geomorfologice bazate pe date obtinute prin prelucrarea informatiilor de pe teren, aeriene sau prin satelit. toate acestea fiind materializate sub forma unor h w i de risc, fntr-o prima etapa se pot elabora h w i preliminare de risc [Bally 19831. Lalntocmirea unor astfel dd h q i exists cel pufin douri etape esentiale: - stabilirea factorilor detenninanfi pentru aparifia proceselor de instabilitate (inaltimea qi p i t a versantului, petrografia qi iitologia terenului, elementele

geolnetrice ale stratificaiiei $i discontinuitifilor mecanice, hidrogeologia, existenfa unor feno~nene fizico-geologice antenoare sau premergatoare, folosintele actuale $i de perspectiva, etc.); - corelarea factorilor de risc enumeraii rnai sus cu indici numerici care s& permit5 o cuantificare a riscului de aparifie sau propagare a instabilitafii. lnstimtul de Cercetan $i Ingineria Mediului (fost ICH) propunea, pentru o suprafata de peste 1000 ha. situati in B.H.Mure* superior intocmirea unei hjrti de risc bazata pe patnl criterii (factori considerafi determinan@ pentm stabilitatea versanfilor din zona cercetata). Domeniul de variatie a vatorii tiecwia dintre cei patru factori a fost i m p m t in patru subdomenii. notate. in ordinea descrescitoare a gradului de risc, cu valori de la 1 (risc mare) la I (risc ~nic). Conform acestui sistem de notare fiecZlrui versant analizat i-a corespuns o not2 cuprinsi intre 4 - stabilitate minimi - ~i 16 - stabilitate maxima (Tabelul 6.2).

Criterii ~i note in vederea prognozei stabiliti'itii versangilor pe un teritornl de mare intindere, cu ajutorul unui model cifric (exemplu)

Criteriul
1

Nota
2

1. Panta

peste 30' A+N bazala ascensional sau la suprafati

30'-20'
A

3 20'-10' N areali 5-10 m

sub 10" sthcoase lipsit2 de eroziune peste lorn

2. Litologia A-oim&~turi areiloase N-panhturi nisipoase 3. Eroziune 4. Nivel piezomemc

torenfiali 1-5 m

Pentru teritonul analizat, cu o probabilitate de 95%, versanfii caracteriza@de o sum%a notelor mai mica sau egala cu 11 pot fi considerafi instabili, iar cei caracterizafi de o sumi a notelor mai mare dec2t 11 se consider5 stabili. Autorii acestei metodologii atentioneaza asupra urnitoarelor: a) stabilirea factorilor de instabilitate vi cuantificarea influenfei acestora au caracter regional. Este contraindicaa $i ineficienta hanspunerea mecanici a criteriilor de r i v din@-o regiune in alt2 faa o anaiizi critics a condifiilor specifice regiunilor respective.

b) hwile preliminare de risc au un caracter informativ. Acestea atrag atencia asupra zonelor prioritare ce vor fi prospectate geofizic, geotehnic, hidrogeologic. Ar fi gregiti referirea la harta preliminara de risc pentru amplasarea unui obiectiv important pe un versant nestudiat prin metode geotehnice uzuale. Detalierea prospecriunii qi explorkii geotehnice, determinirile in situ, analizele de laborator gi prelucrarea rezultatelor acestor activitiili pot aduce date , cantitative suplimentare care, suprapuse zonririlor preliminare s& conducii la h i % @ de risc cu ungrad acceptabil de reprezentativitate. Gradul de rise este estimat In functie de : - incensitatea fenomenului dinamic care induce riscul (intensitatea este definia de masa de material ? nmi~care gi viteza de deplasare a acesteia); - starea fenomenului dinamic : fenomen activ (permanent sau recurent, cu frecvenfa mai mare sau mai mica), fenomen vechi, sau fenomen potential (cu probabilitate de aparicie mai mare sau mai mica); - spa[ialitatea fenomenului dinamic : fenomen localizat sau sporadic. De ,asemenea in ultimii ani. in Romhia, s-a realizat o harti de risc la alunecare la scara 1 : 1.000.000 [Marchidanu, 19951. Aceasta hart5 zoneaza teritoriul Romhiei pomind de la unitacile geomorfologice principale, definind 3 grade de n'sc - ? (scjzut, mediu si mare) la r h d u l lor divizate dupi probabilitatea de alunecare - p - Si un coeficient de risc - K (probabilitate practic zero K = 0, redus&K .c 0,l, moderata K = 0,1 - 0,3, moderatcmare K = 0,3 1 0.5, mare K = 051 - 0,8 qi foarte mare K > 0,8) - figura 6.1. Ciiteriile avute in vedere in realizarea ace$tei h q i sunt: litologia, structura, geomorfologia, hidrologia, clima, hidrogeologia, seismicitatea, vegetafia $i factorii antropici, care intri cu ponderi diferite in calculul coeficientului de risc K. Existents unor date de acest tip pentru un teritoriu permite realizarea automatizata a unor h q i de risc detaliate prin folosirea unei metode de tip GIs (Geographical Lnfolmational System), implementati gi in Romhia, exploatata p@al in domeniul alunecWor de teren. in acest sens elaborarea h w l o r de risc cu a j u t o d GIs trebuie s3 includa gi rezultatele unor calcule specifice de stabilitate si, implicit, caracteristicile geotehnice ale materialelor, in special ale celor din zonele potentiale de cedare. Metodologia francezii de intocmire a hjrtilor de risc de tip ZERMOS [Gany $i Decaillott 19871 i$i propune identificarea riscurilor (natura gi localizarea lor) $i ierarhizarea acestora. Riscurile sunt clasate de la cele mai mici la cele mai mari In gase categorii gi vizualizate pe h w i prin 3 culori de bazi (verde, portocaliu $i roqu) care la randui lor sub forma a 2 nuante (putemicL respectiv pala), exprima gradul de risc (fig. 6.2). Gradele de risc sunt estimate in functie de:

IN'I'ENSITAI'EA feno~i~enr~iui rli~i;uniccare indl~rerisct~l(inte~~sitste;~ este definitg de nlas;~ ill ini~care ~iviteza ei de tieplnsare): STAREA fenomenoli~idiniunic: actllill (pennanenl sau reellrent cu frecventi III;I~ mare sau inai mici) - veciii .- potentii~l (rtl prohahiliti~te de ;iparifie ~nni nime sat! inici) SPATIAI.ITA'TEA feno~riet~r~lr~i dinanlic: - localizat sporadic.

Fig. 6.2. Harts de risc de tip ZERMOS


163

a)

c.rUrr d ed a t l
n ".MIiI1~11

b) h r c m u i c t ~ nmifcm~ iacmlo d4

p *

I. STABRa(EA$I STUDIEReA

e n ciimci (trmpntwi.

Hyi

ii. " n",). s*aptsts(i.l.,ia saluild

cllmnice

5. REALIWREA HAR?I!!OR

DB RISC

Fig. 6.3. Etape i n realizarea harfilor de risc

Dupi gradele de risc exist&zone fba risc aparent in condiw actuale ~i zone expuse riscurilor (risc foarte redus, redus, important gi foarte important). Cercetiri recente realizate de un colectiv al Catedrei de Geotehnica ~i Fundafii din UTCB in zonele exploat$hilor petroliere din Romkia au wndus la realizarea unor h q i de risc pe suprafete mai mici, p k i la 10 - 20 ha [Manea, Andrei, Antonescu 1996; Andrei, Manea et at 1996; Andrei, Manea, Jianu
19971.

Principalele etape de realuare a acestor h w i de risc sunt prezentate in figura 6.3. in cadrul acestei metodologii s-a adoptat o clasificare cu definirea a 4 grade de risc in conformitate cu tabelu16.3. Prezentarea datelor preliminare rezultate din cartarea de suprafa@, harta de prognoa a dinamicii fenomenelor ca gi harta de risc finala sunt vizualizate prin reprezentii spafiale de tipul ceior din figurile 6.4 - 6.6.

Fig. 6.4. Cartare de suprafafa

Fig. 6.5. Prognoza fenornenelor de instabilitate

6.5.2. RISCUL SEISMIC

Fenomenele seismice au wnstituit din cele mai vechi timpuri cauzele unor temeri permanente pentru populafie iar caracterul lor aleatoriu, dar mai ales w m ~ l de e multe ori catastrofale au constituit $i continua sa fie o pemanenta pmblema. Fenomenele naturale de instabilitate a versanfilor sunt potentate $i adesea produse de mi$c&riIe seismice, chiar de magnitudine redusa. De aici necesitatea luarii b~considerare gi a riscului seismic, ~i a elahor%ii unor studii specifice in cazul alunec2rilor de teren. intr-o zona data acfiunea seismica poate t7 descrisa ca o perturbafie tranzitorie datorata pmpag&ii in p w h t a undelor cu alura aleatoric. Efectele de in&ie care se asociaza fenomenelor seismice ca ~i caractem1 altemant a1 deformafiilor ce apar, fac ca solicit%rile generate sa difere de cazurile luate 7 3 1 considerare in situafiile obianuite, In calculele de tip static. Aceste diferenfe ce apar la nivelul solicitiirilor, fac ape1 la comportamentul reologic al pfmhturilor, care in general are un caracter neliniar gi ireversibil. Astfel, parametrii de defomabilitate depind de nivelul deformaiiilor, iar energia consumat2 de materialul p&nintos la fiecare ciclu conduce la o altemare a amplitudinii gocului seismic transmis, care trebuie luata in considerare. De ac&a rezultatele investigatiile geotehnice traditionale nu sunt in general suficiente pentru tratarea problemelor dinamice care apar $i ca atare apare necesitatea complettirii studiilor penbu a se defini un comportarnent adaptat s o l i c i t ~ l o ciciice r apirute. De asemenea solicittirile dinamice pot conduce, la anumite tipuri de primkturi $i in anumite condi@i, la ced& damria fenomenului de lichefiere, care reprezintli de fapt o pierdere a rezistenfei la forfecare ca m a r e a creqerii bmgte a presiunii apei din pori, ca atare Rind necesare studii pentru evaluarea riscului de lichefiere. Din aceste considerente, in evaluarea riscului de producere a a l u n w l o r gi elaborarea h w l o r de risc trebuie realizati gi o micrownare seismici care presupune urmitoarele faze: - identificarea sectoarelor din teren de amplificare a vibratiilor produse de seism, in func@ede condi@ilemorfo-gwlogice locale gi defmi@asirnplificati a parametrilor caracterizhd aceasti amplificare; - estimarea sensibiliafii la lichefiere a straturilor din masiv pe criterii geometrice, granulometrice gi mecanice; - analiza stabilitatii versan@lorsub ac$imea seismic6 prin efectuarea unui calcul pseudo-static, in paralel cu calculele de tip static. in figura 6.7 este prezentata o organigrama a activitagilor pentru un studiu de microzonaj seismic.

Seism de referinta

Recunoastere

Harta iud~cllor

..,, . .,. ..,, ... ...


, , ,

st$%or active

Harta miscarilor tereuului iu cakul diuamic cu cuantificarea risculfii

Studiu si document de baza Studii si documeute necesare pentru micmzouajul miuial si punctele de pasaj obligatorii

i Drum intermedinr Alte studii si documeute unecesre ppeutru alte tipuri de : Drum de observare microzouaj ; a iuformatiilor utile Fig. 6.7. Organigrama studiu microzonaj

.
I

D mifim obllgatonu

Pe baza acestor studii, h q i l e de risc se pot completa traducbd astfel ktr-un mod aproximativ probabilitatea de recurenti a diferite migcilri de teren, @2nd cont de seismicitate. Trecerea de la un grad de risc la un altul, se poate face numai prin luarea unor misuri ca de exemplu efectuarea unor lucrrui de evitare a riscului de deplasare a terenului sau wnsolidare a versantului. Conform metodologiei franceze Bard ~i alQi, 19871, tn cadrul elaborruii hfqilor de risc de tip PER se definesc urmitoarele grade de risc: - Risc major: c h d once masuri tehnice de evitare a riscului sunt imposihil de aplicat din punct de vedere tehnic gi economic: - Risc de mare amploare: c b d o stabilizare, deci o diminuare a riscului se poate o b ~ n numai e prin lucr%ri de consolidare 'ce ar curpinde fntregul versant; - Risc limitat: c b d riscul se poate limita prin executarea unor lucrrui de consolidare, ap-e pe arii mai restrbse; - Risc nedeteminat: c b d exist&zone in care sunt necesare studii penm stabilirea riscului; - Risc neglijabil sau nul.

7
PRINCIPII DE PREVENIRE, COMBATERE $1 STABILIZARE A ALUNECARILOR
7.1. ASPECTE GENERALE
Varietatea formelor I h care se pot prezenta declanqarea ~i dezvoltarea proceselor de pierdere a stabi1itiXHi versanfilor, ca $i multitudinea de factori implicati ?n aceste procese, impun o ahordare diferenfiala a cazuiilor. h decursul timpului au fost concepute qi aplicate numeroase metode de prevenire gi combatere, de diminuare sau hliturare a efectelor negative ale acestor fenomene. 0 sinteza a masurilor constructive posibile in functie de nvedere la proiectarea acestora este prezentata in criteriile $i principiile avute ? tabelul 7.1. La stabilirea gi aplicarea diferitelor metode este necesarB o strks8 colaborare ?ntre @eciali$ti (geotehnicieni, proiectanfi gi executanfi) deoarece pe pmurs, de cele mai multe on, se impune o adaptare rapid2 a masurilor respective I h funqie de evolufia fenomenului. fn corelare cu astfel de situaoi, ?n schema de principiu din tabelul 7.2 se prezintA modul de abordare ~i tratare a unei prohleme de stahilitate a pantelor. Procesul complex de cercetare gi modelare prezentat in schema are ca rezultat precizarea mburilor de ameliorare a situatiilor $i de urm&rire gi control ale evolufiei in timp a Iucr&ii.

7.2. SINTEZA PRINCIPALELOR METODE DE PREVENIRE, COMBATERE $1REMEDIERE A ALUNECARILOR DE TEREN


Maswile care se pot preconiza pentm prevenireq wmbaterea $i remedierea alunec51iIor versanfilor se pot grupa dupi diferite criterii, dar ?n primul r h d ?n func~e de starea T n care se afli masivul I h momentui studierii acestuia. Ca atare, un prim set de m%uri, 7 n cam1 in care exist2 o stare de echilibm, se referi la menonerea acestei & s ti $i o eventual& ^mbunatiX{ire a acesteia Garna m&surilor de ^mbun%t&@re a stabilitafii, aplicate mod curent cuprinde: a) mhuri geomehice; b) misuri hidrologice; c) masuri f ~ c echimice, , biologice, gi d) masuri mecmiice. Pe de altB parte, generarea proceselor de instabilitate ca $i desfLpmea lor in timp sunt funcfie de o sene de factori permrbatori. in acest sens o altB grupa de

Tabelul 7.1

MSsuri constructive posibile

cmrcmm

I
i

PRIXC~PIUL

rmc
CiO#lUR~tDR

~ ~ S U Rmr~m,vi A

I
8IOuCfRI8 M 6 l l l i l A L f E A LUUGUI

I
f X W A W 0 1 DfSC@WC A PARTU SLIPCRLOARA A PANlCt

I y /

~ f n " c ~ 2F iO~ ~~CLOR

SUPRAPE?CI

nc

AI1NECIRC

nrcs~mrr i ~ a , ~ i ~ r r

Modul de abordare gi tratare a unei probleme de stabilitate a pantelor

misuri poate asigura stabilitatea versantilor prin ac$unea chiar asupra factorilor perturbatori. Evident, acest tip de mhuri implici unele din misurile generale de ^mbuniti[ire ~i tn fapt se uziteazi o combinare a tuturor solu~iiloradaptate f i e c h i situagii reale, cu unicul scop de asigurare globali a stabilitxfii. Acfiunea asupra fnctorilor pemvbatori cuprinde: a) rnauri pentm realizarea unei sCui de eforturi unitare in teren, compatibile cu rezistenfa acestuia; b) misuri pentm Tmpiedicarca rnic$orLuii ?n timp a rezistenfei terenului; c ) miZsuri pentm echilibrarea versantilor prin IucrXri de suslinere ~i consolidare. Metodele geometrice m i i r e s c reprofilarea pantei cu scopul de a-i mLui factom1 de stabilitate. h acest sens. in funcgie de wndifiile gi posihilitf~file locale se poate recwge la excavagii la partea superioara (in partea de creasta a pantei), la ?nc&cXri (heme, banchete) la partea inferioafi (in zona de picior) sau la Tndulcirea Inclinatii pantei respective. Metodele hidrologice au 3I vedere tn principal drenarea sau asecarea masiwlui 3I scopul linbunAtA@rii caracteristicilor de rezistenp ale p&mhtului, micgor&ii presiunii interstifiale, InlaturMi eventualelor procese hidrodinamice $i, i n general, a efectelor negative ale prezenrei apei in exces T n masiv. in acest sens se pot aplica numeroase masuri printre care: - colectarea .$ indepartarea apelor de suprafa& pluviale, gi provenite din topirea z&pezilor prin rigole $i ganpri pereate, drenuri superficiale, uneori pavarea sau impermeabilizarea pantei; - indepMarea apelor de adhcime gi micgorarea umidititii masivului prin drenuri de adincime, galerii de drenaj, pufuri de adsorbtie, drenuri verticale de nisip, drenuri fitil, drenuri oriwntale; - combaterea fenomenelor'de antrenare hidrodinamid, in special, la baza pantei prin drenuri de picior, filtre inverse, drenuri cu geotextile, saltele drenante, amenajiiri antierozive, etc. Metodelefizice conduc L a ^hbunAti@rea structurii ~i rezistentei terenului f k i vreun aport de material din exterior. Aici se inciud diferite variante de compactare, wngelarea (ca mhura temporari in timpul execufiei), arderea in foraje speciale, s.a. Metodele chimice urm&esc ameliorarea calit8filor terenului prin schimbar6a cationilor din complexul de adsorblie al ph2nturilor argiloase, introducerea de liant 3I smctura pim?tntului sau chiar modificXri radicale In swctura acestuia. Tratarea se face prin amestec, injecfii, etc. Metodele hiologice realizezi sporirea stabilitafii versantului cu ajutoml vegetatiei: la suprafa@prin inierbare, garduri vii, cleionaje, iar in adhcime prh

plantatii de arbori care pe l h g i asecarea masivului asiguid in timp $1 consolidarea mecanici a acestuia (se prefer& s a l e m i , nucii cu ridacini pivotante). Consolidarea prin merode mecanice qi sprijinirea prin constructii adecvate au de asemenea in vedere stabilizarea masivului. fntre solufiile posibile se enumeid ancomea sau bulonwea pantelor, zidwile de sprijin clasice sau din pmun'dnt m a t (cu geosintetice), contrafoqi, chesoane, perefi kgropati, precum si diferite tipuri de pilotaje. Totodati, Tn iabelele 7.3. 7.4 $ 7.5 sunt prezentate sub forma unor sinteze, tipurile de miisuri active Si pasive datorate unor cauze diferite Si cu manifesm diferentiale. ~ s t f e l ?n , tabelul 7.3 sunt analizate c e d k l e ce se produc prin cideri de pietrigwi Si blocuri, ca $i curgerile de materiale pietroase. Tabelu17.4 se referii la mrgerile de noroi $i.viiturile torentiale. Tabelul 7.5. c u p ~ d e ansamblul lucr&ilor gi masurilor penbu limitarea, eliminarea $i prevenirea fenomenelor de curgeri lente $i urm?uile acestora. in general procedeele, acciunile gi solujiile constructive utile pentru miqorarea riscurilor eroziunii de suprafqSi se pot grupa conform schemelor prezentate in tabelele 7.6, 7.7, 7.8 $i7.9. Astfe1,'Tn tabelul 7.6 sunt detaliate tipurile de actiuni v i h d Tmbungtapea proprietatilor fizice ale phun'dnnuilor, ca gi modul de realizare a acestora. h tabelu17.7 sunt prezentate acfiunile ce se pot 'intreprinde pentru asigurarea protectiei de suprafafa a masivelor $i modwile de realizare. in tabelul 7.8 sunt cuprinse aqunile pentru asigurarea unor geometrii convenabile ale pantelor. in tabelul 7.9 se detaliaza acfiunilc referitoare la controlul apelor de suprafat&. Clasificarea metodelor de prevenire gi combatere a alunec&riiversan@lorare un caracter general. De fapt, fiecare metodi poate avea efecte multiple, iar metodele respective, de regula, nu se aplici iwlat, ci combinate, astfel Bc2t rezultatele lor s i fie potentate reciproc in scopul rezultatului urm&rit, prevenirea gi combaterea cauzelor care provoaca fenomenele de instabilitate. Se subliniazi ca i n cazul studierii unor zone ce acopera suprafete cu o multitudine de manifesth ale fenomenelor de instabilitate, sunt excluse solufiile cu caracter general, fiecare lucrare de p r o t q i e ~iconsolidare trebuind s i tie proiectata $i dimensionata pentru situafia ~i amplasarnentul destinat, pe baza unei analize p e ~ n e n t e a situafiei locale Si a factorilor care pot favoriza alunecjrile.

,.,""2..rn,

q,urd"p ns.

BI~BI~UI~ ~ U B Z I2 , 1 1 u l ~ a ap ~ dI P O ~ ~ U I

.i%il:)r mnmv

I I.cnr.-m.~udr~tm.m~

m':~,T,"n4~,:~2N 1
I

Tabelul 7.4

Tablou de sinteza. Curgeri de noroi ~i viituri torentiale .

IEGENDK: r - putin eficace;

r + .eficienp medie; r r r foartc eficace

!
u
d

is ~ ~ W T J aa NI X O - I ~ S ~ ~mdnsv OX~

morns

XO? v m iy y L v m d n s za

Lyu~waoxa vmos3m

XO?XL~IS 1 1

Tabelu17.7
Protectia de suprafat&a masivelor

Protectii penneabile usoare

materiale inerte Tmbracamiqi permeabile Structuri celulare umplute cu p a b t - straturi de pneun vegetal -dale de beton autoblocante Peree necimentate de acoperire sau straturi de pietre Gabioane Anrocamente ~i eletnente prefabricate provizorii Geomernbrane - proteclii u~oare - proteclii permanente penbu etan~ari Bituminizarein strat .ggrs, torcretare, betonare, peree zidite

hnbrhcamjnti permeabile grele f&r& vegetarie Protectii totale prin impermeabilizare fa&vegetalie

Tabelul 7.8

Asigurarea unei geometrii convenabile a pantelor

Ramblee (etajate sau nu) Tn p h h t ranforsat ~i

(ylejerdns ap reuav) a1enua3u03 iolade eaienx?,q

a1aq3ueq!u!m areuo!ap -

y u e d ur !~nmgumd nnuad laA!u ap

aqrn3 ad aleseldrue amais!p

I.

Aitchison C.D. - Up-rodnre rnerhods of invesrigaring the strengrh and dejormabiliiy ofsoils (Laboratory and Files Testing of So~ls for Defotmative and Reological Properties). Proceedings 8th International Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, Moswva, 1973. Andrei S. - Drenarea apei din prlmdnrwile cu granuiaiiefinri. Tezi de doctorat, Institutul de Constnrqii Bucure~ti,1963.

2.

3. Andrei S.
J.

- Du calcul de la srabiliu de talus. &weedings 6' European Conference on Soil Mechanics and Foundation Er@necrhg, Viena, 1976.
Andrei S., Andre1 D. . Mobi1;zarea rezrsrentei la joqecare fn incercarea de ccrnpresiunr rriuxia1G. A 4 . 3 ConfennlB de (ieotrhnici pi Pundatii, la*. 1979. Andrei S., Antonescn I. - Georehnica ~ifundqii. Institutu1 de Consauqii' Bucurqti, 1980. Andrei S., Athanasiu R. - Stress-strain relation in slope stabiliry analysis. Intemational Symposium on Landslides, New Delhi, 1980.

5. 6.

7. Andrei S., Manea S. 9. a. - Stress-strain relation in slope stability analysis. Colocviul EUROMECH 196 ,Universitatea Bucuresti, 1986. 8. Andrei S . , Manea S. -Forecast ofmoisture and volwne changes in unsurared soils. Proceedings 9th European Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering ,Dublin, 1987. Andrei S., Manea S. -Moisture and voiume changes in unsaturated soils. 1st Int. Conf. on Unsaturated Soils, Paris, vol. 2 pp. 945-951, 1995.

9.

10. Andrei S . , Manea S . - Research concerning unsaturared soils. in Gwtechnical Engineeringin Romania, Bucharest, pp. 43-74, 1995. 11. Andrei S . , Manea S., Jianu L. -Influence of degree of mobiiisation of shear strength on slope srabiliry. Proceedings of P International Symposium on Landslides, Trondheirn, pp 1149-1155,1996. 12. Andrei S., Manea, S.. Jianu, L. - Utilizarea drenurilor orizonralc pentru srabilizarea alunecdrilor de teren in m i v e argiloare. A 8-a Conferinla Nationala de Geotehnica qi Funds*, l q i , vol. 2, pp. 707-717, 1996. 13. Andrei S., Manea, S., Jianu, L., Comeagl, L. - Realizarea hczr$ilor de risc pentru zone ale exploatdrilor petroliere afecrate & fenarnene de instabilltnre. A 8-a C o n f e ~ Nationala p de Gwtehnici $i Fundafii, lqi, vol. 2, pp. 701-707, 1996. 14. Andrei S., Manca S., Cioc%lteu A. - L a sysremarisation. le stockage et la rkutilisation & informarions g4orechniques. Principe d'organisation d'une banque dcs donndes ggdorechniques. Revue Francaise de GBotechnique, Nr. 78, pp 5161,1997.

151Andrei S., Manea S., Jianu L. - Soil similarity. 14th lntemarional Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, v. I, pp21-24, Hamburg, 1997. 16. Andrei S., Manea S . . Jianu L. -Aspects concerning insrabilityphenomena in some Romanian oilfields. Proceedings of the 11- Danube European Conference on Soil Mechailics and Geotechnical Engineering, P o w , pp. 773-778, 1998. 17. Angeli M.G., Silvano S. - Les effers d'ecoulement de I'eau dans un glissement & terrain. Proceedings 9* European Conference on Soil Mechanics and FoundationEngineering,vol. 1 , Dublin, 1987. 18. Antonescu I,. Manea S. -Some peculiarities of slope srabiliry in urban areas. Proceedings of 1 0 ' Danube E ~ o p e a nConference on Soil Mechanics and F0undatid.n Engineering, pp. 487-492, vol. 3, Mamaia, Romania, 1995. 19. Antonescu I., Nlanea S., Ciurea D. - Cuprivire la restabilirea condiliiIor n o m l e & rnediu ln zonele haidate sau afectare de ahnecbri. A 8-a Conferinti Nationals de GeotehnicZI qi Fundafii, Iaqi, vol. 2, pp. 717-723, 1996.

20. Bally R.J., Pojar V . A. , Matei I. - Carrarea stabiiitdiii versanlilor pe reritorii mari. Rev. Hidrotehnica, nr. 3, Bucuregi, 1976.
21. Bally R.J., Stsnescu P. - Alunecrlrile si stabiliratea versanfilor agricoli. Ed.

Ceres, Bucuresti. 1977. 22. Barbas A . , Frank R. - Utilisarion & la merho& &s elements finis en mecanique des sols duns le domaine de l'elastoplasricire. Rapport de recherche LPC no. 116 ,Paris, 1982.

23. Baudnin C.M.H.L.G., Moes C.J.B. - Controle de la srabilite de remblais par la mesure des pressions inrerstirielles. Proceedings 9' European Conference on Soil Mechauics and Foundation Engineering. vol. 1 ,Dubii, 1987.
24. BHdescu Gh. - Ameiiorarea terenurilor erodate, corecrarea roren@lor. combaterea avalanselor. Ed. Ceres , Bucuregti, 1971.
25. Rincila

I. $.a. - Geologie inginereascd. Ed. TehnicB, Bume$ti, 1981.

26. Bergdahl U.,Tremblay M. - Mesure de la pression inrerstirielle comme moyen pour la swveillance le la srabilite des penres. Proceedings 9 ' European Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, vol. 1 ,Dublin, 1987. 27. Bertini T., Cugusi F., D' Elia B., Rossi-Doria, M. - Eaux sourrerraines el lents mowements a2 talus naturels argileux. Proceedings 9 ' European Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, vol. 1 , Dublin, 1987. 28. Bishop A.W., Bjerrum L. -The relevance.of the rriaxral test to the solurion of stability problem. Research Conf. on Shear Suenglh of Cohesive Soils ; UNV. Colorado, Boulder, 1960. 29. Bishop A. W. - Discussion from Speciality Session 6. Stability of Slopes of Deep Excavan'ons and Natural Slopes. Proceedings 8th International Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, ~Moscova ,voi. 4.3, 1973.

70. Bjerrum L. - Theoretical and experimei~ral invenigations ili?the shear srrengrn ufsoils, Oslo, 1964.

31. Bjerrum L. - Progressive failure in slope in overconsolidnred ,plastic clay and clay shales. Inl. Soil Mechanics Foundations, Div. ASCE. vol . 93, SM5, 1967.

32. Blight G.E. - Abaissemenr de la nappe phreatique par In vrg~tation a racines profondes. Les effets georechnique du relevement de la nap*. Dublin, 1987.
33. Blondeau F. - Les merhodes d'anayse de srabilite, Bull. Liaison Lab. P.et Ch. Num.Special, I1 (Versanfsnaturcls), Paris, 1973. 34. Blondeau F . , Blivet J.C., Ung Seng Y. Resisrance (iu riraillement des argiles raides. Influence des parametres d'essai. Bul. de Liaison Lab. P.et Ch. Num. spec. 111, PKjs, 1976.

35. Bannard Ch. - Landrlides. Proceedings 5th lntemarional Symposium, Balkema, Lousanne, 1988.
36. Botea E . , Panairescu R. - Rezullareie comparative ale wior fncercdri geotehnice execurate in laboratoarele din jar4 qi srrc7indtate. Studii de geotehnicd gi fundatii gi constructii hidrotehnice ,voi. IV, Bucureqti, 1963.
37. Brand1 H. -Rawngirter - Stuizmauem, Viena, 1982.

38. Braun B.C., Shen S.M. Eflecrs of deforesfarion un slopes. Joum of Georehnical Engineering Division, ASCE, vol . 101, GT 2, 1975. 39. Cancelli A. - Residual shear srrength and stability rrnaivsis of landrlides in jissurrd overconsoiidnred clnys. Bull. Int. Assoc. Eng. , Geology , no. 16, ref. Symposium Landslides, Praga, 1977.
40. Carrier 'c. - Recherches er etudes sur le glissements de terrains. ~uilctindes Liaison Laboratoires des Ponts et Chaussees, Paris. 1981.

41. Cartier G . , Pouget P. - Correlation e n m la pluviomerrie el ies &.placements de penres instables. Proceedings 9th European Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, Dublin, 1987.

42. Champetier D e Ribes, G. -La cartographie &s mouvemenrs de remain. Des Zermos aur PER, Bullerin des Liaison Lahoratoires des Ponu et Chaussees, no. 150 - 151, Paris, 1987.
43. Charles J.A., Soares M.M. - The rtabiliry of slopes in soil with nonlinear failure envelopes. Canadin Geotechnical Journal. vol. 21, no. 3. 1984.
44. Chiricd A. er al. -Slope stability analyris in an open mining area. Proceedings of rhe 11' Danube European Conference on Soil Mechanics and Geotechnical Engineering, Porec, pp. 779-786, 1998.
45. Christian I . T . ,Whitman R.W. - One dimensional mddel for progressive failure. Proceedings 7* International Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, Mexico, 1969.

$6. Comga R., Reiss A. -,Preciztiri mupra foloswii pora,mtri&r rezistenlei la forfkcare tn prognosticaren stahilitd~iiversan{ilor. A IV-a Confewa Na@onald
de Cwtehnicd $i Fundalii, vol. 3,la~i.1979.

47. Constantinescu, Al., C o m ~ aR., Matei L. - Analysis of a progressive failure in Panonian clay. Proceedings 7 t h European Conference on Soil Mechanics and Foundation Enginccring, v. 3, Brighton, 1979. 48. D'Elia B., Bertini T., Rossi-Doria M. - Colate e movimenti lenri. Geologia aplicata e idrogeologoa, v. XX ,partea a II- a, Bari, 1985. 49. Delrnas Ph., Cartier G., Pouget P. - Methodes dhnolyse &s risque lies aur glissemenrs de terrain. Bulletin des Liaison Labomtoires des Ponts et Chaussees,no. 150 - 151 ,Paris, 1987. 50. Endo T.,Tsuruto T. - On the erect of tree's roots upon the shearing strenght of soil. Annual Rep. of the Hokaido Branch Forest Experiment Station. Sapporo, Japau, 1968. 51. Escario J.L.. De Justo - Alpanes - Resistencia a1 esfuerso cortante de 10s suelos. Ed Dossat Madrid, 1970.
5 2 Florea

N.N . - Alunecdri de teren $i taluze. %d. Tehnica Bucuresti, 1983. 53. Fo.urnier, D' Alhe E.M. - Carosnophes naturelles (in engl.) , Bull. of the
International Associaton of Engineering Geologists, no. 14,M e l d , 1976. 54. Gray D.H. - Effects of forest clear - Cutring on the stability of natural slopes. Bull of Association of Engineering Geologists, vol. VII, no. 1 . 2 , 1970.
55. Gudehus G., Kolimhas D., Leinenjngel H.J.

- Time behaviour ofslopes and curs in soft and stiff clays. Proceedings 6th European Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, v. 1. 1,1976.

56. Hanrahan E.T. - The georechnics of real mrerials: .the method. Ed. Elsevier, Oxford - New york, 1985. 57. Huang Y.H. - Smbility analysis of earth slopes. Ed. VanNostrand Reinhold Comp., New York, 1983.
58. Hutchinson J.N. - h d s i i d e s in Britain and their countermeasures. Joum. of Japan Landslide Society, 1984.

59. Hutchinson Y.N.An rn17uence rrme approach ro rhc rtub8ltraoon o j dopes bv c~usmzdfills. Carvadain Geotechnicnl Journal. vol. 2 1. 1954. 60. Hvorslev M.J. - Phisical components of shear strength of saturated clays. Research Conf. on shear strength of cohesive soils. University of Colorado. Boulder, 1960. 61. Janhu N. - Stability analysis of slopes wid dimensionlles parameters. Soil Mechanics Series no. 46,Harward Univ. Cambridge. Massuchussets, 1959. 62. Jappeli R., Musso A. -Loprogerrazione geotecnica degliintewenti sui pen&). Gcologia applicata i idrogeologia, v.XX - parte I1 ,Bari, 1985.
63. Klcngel K.L., Schmidt M. - Investigation and srubility analysis of earth slopes. Bull. of the Int Assoc of Engg. Geology, no. 9, Krefeld, 1974.

64. Krijanovski A.L. g. a. - Limit shear strength of water unsaturated soils. Inginerie Gwlogicil, no. 6,Moscova, 1983.

65. Ladd C.C., Foot R., Poulos H. s.a. - Stress - deformations and strength cha,octeristics. Proceedings 9" International Conference on Soil Mechanics and 1 , Tokyo, 1977. Foundation Engineering. General report vol. 1 66. Lee I.K., Withe W., Ingfes O.G. - Georehnical engineering. Ed. Pitman, 1983.

67. Lee I.K., Herington J.R. - Effecrs of wall movement on acrive and pasive pressure. Journ. of the Soil Mech. and Found. Division, ASCE, vol. 98, 1972.
68. Lefcbvrc C. - Use of post-peak strength in slope stability analysis. Report no. 17, Symp. on Slopes on Soft Clays. Linkoping, 1983. 69. Leinenklugel H.J. - Comportmenal de defomrie si rezistenta paminrurilor arg$oese. Rezultate experimentale si explicatii fizice. Ed. Univ. Fredericiana, Karlsruhe, 1976. 70. Manea S. - Conrribufii la srudiul srabilicdfii vcranplor care prerinld fenomene de cedarc progresivd. Tezi de doctorat Institutu1 de Construclii B u c q i , 1988.

71. Manea S., Andrei S., Antonescu I. - Lnndslide invesrigations in Carpathian Mountains. Rocecdings of 7' International Symposium on Landslides, Trondheim. pp 291-295, 1996.
72. Manea S., 'kntonescu I. g. a. - fndru~torpentmpmiectul de Georehnicd ji Fundafli. UTCB, 1998
73. Manca S., Ciortan R. - Time settlement monitoring of earthfill pier. Proceedings of the 11' Danube European Conference on Soil Mechanics and Geotechnical Engineering. Porec, pp. 227-232, 1998. 74. Manoliu I . - Fundalii gi procedee de fundare. Editura Didactics $i Pedagogics, Bucwqti. 1984. 75. Manoliu I . , Marcu A. - Calculul fundqiilor gi inginerie georehnicd. Eurocode 7.Exemple de calcul. Bridgeman Ltd., Timigoara, 1997.

76. Marchidanu E. Bucurefl, 1987.

- Pracrica geologicd inginereascd ?n consrrucJii. E d

Tehnica,

77. Marchidanu E. - Curs & geologie aplicafd in ingineria consmrcfiilor. Universitatea Tehnici de Consauc@ Bucwe$ti, 1995.

78. Marcu A. - Curs de georehnicrl $i fundqii. Partea I. I n s t i m l de C o n m q i i BucureFi, 1991.


79. Marinescu C. - A s i g m e a sfabilirdfii terarnmentelor c ,i versanfilor. vol I, Ed. Tehnica Bucuresti, 1988. 80. Maslov N.N. Moscova, 1977.

Mehanica grunrov b prakrike stroirelisrva Ed Stroiizdad,

81. Maslov N.N. - Opolzni I boiba s nimi. Strniizdad, Moscova, 1977.

82. Maslov N.N. - Fiziko - retiniceskaia teorin polzucesti gliniitih grmrov prakrike stroirelisrva. Stroiizdat, Moscovq 1984.

83. Matsui T., Kamon M. -Microstructure and models qf cohesive soils. Drafi of Smte- of - the -Art Report on Constitutive Laws of Soils. international Conlerencc on Soil Mechanics and Foundation Engineering, 1985. 84. Mescian S.R. - Mehaniceskiesvoisrva grunrov 1 lahirarorniie mefodi ih opredelenia. Ed. Nedra: Moscova, 1974. 85. Mitchell J.N., Campenella N.C., Sing A. -.Soil creep as a rate process. Joum. Soil Mech. Found. Eng., 94. 1986. 86. Morgenstern N., Blight G., Janbu N., Resendiz D. - Slopes and excavations in heavy overconsoli&ted clays. Proceedings 9th International Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, vol. 11, Tokyo, 1977. 87. Muray ama S. - Rheological propenies of clavs. Proceedings 55th International Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, Paris, 1961.

88. Murayama S.. Marsouka H. - A nacroscop study on shearing mechanism of soils. F'roceedings 8th ICSNFE, Moscova, 1973.
89. Muqat I. V. - Coturibufri fn problema stabilitiJii versa~~{iior. Tezi de doctorat, Iasi; 1988. 90. Musat V., Silion T., RBileanu P. - Modeie privind ruperea progresiv& a versan{ilor. A V-a Conferinla de Geotehnioa gi Fundatii, vol I, Cluj Napoca, 1983.

91. Peter P., Ravinger R., Turcek P. - Stabilitar vonBochungsschutzschichten. Sfabilitatea sn-aturilor de protectie a plantelor. Proceedings 8th Danube European Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineerin5 v. I, Nurenberg, 1986. 92. Pilot G. Pincet B. Cartier G . , Blodeau F. - Meswe des depiucement ot confortemenr des glissements des rernblais sur versanrs. Proceedings 7th European Conference on Sail Mechanics and Foundation Engineering, vol. 3, Brington, 1978.

93. Popescu M.E. - Stabilitatea raluzurilor gi versanlilor. Institutul de Canstruqii Bucuresti, 1982. 94. Popescu M.E., Rosenhaum M.S. - Recent progress in landslide invefory compilnrion and assessment. Proceedings of the International Symposium 70 years of Soil Mechanics, Istanbul, pp. 43-54, 1995. 95. Popescu M.E. - From landsiide causes to landslide r-emediation. Special Iecme, 7* International Symposium on Landslides, Trondhehn, 1996. 96. Popescu M.E. - Probabilisric risk assessment of landslide related geohazards. Proceedings of the llU Danube European Conference on Soil Mechanics and Geotechnical Engineering, Porec, pp. 863-870, 1998. 97. Poulos S.J. - Effects of large strains of shear strength selection for stability analysis. BSCES Geotechnical Eng. Inc., Massachuseus, 1979. 98. Poulos S.J. - Discussion of selection of strength for practical applicarion. Geotechnical Eng. Inc. Massachusetts, 1981.

99. Radima V.V. - Roli rnikroorganiznov v formirovanii svoisfv grunrav I ih nopriejenii, Rev. Ghidroteh. Str - vo. no. 9 ,1973. 100.Raileanu P., Bori N., Stanciu. A. - Geologie, georehnicd, fundofii. Institutul Politehnic - Facultatea de Construqii ,Iqi, 1986. I01.Rebinder P . A . - Fiziko Znania, Moskova, 1958.

himiceskaia rnehanika, novaia oblasri nauki. Ed

102.Richardson A.M. - Lnndslide in clay srone derived soil. ASCE, 5. Geot : E . Div.. vo1.105, GT 7. 1979. l03.Sauret B. - Coulees bouewes. Lnves ~rorrentielles. Bulletin des Liaison Laboratoks des Ponts et Chaussees, no. 150- i51. Paris, 1987. lO4.Schemertmann J.H., Osterberg J. 0. - An experimenral study of rhe developemenr of cohesion and friction with axial strain in saturnted co&sive soils. Research Conf. on Shear Strength of Cohesive Soils. Univ. Colorado, Boulder, 1960.

."

105.Schuster R. - Selecrian of the analytical methods and srrength parameters for stabiliiy invesrigarion in cohesive soils. 47th Annual meeteng of the Highway Research Board, Washington, 1968. 106.Seed H.B., Mitchell J.K., Chan C.K. -The strength of compacted cohesive soils. Research Conf. on Shear Strength of Cohesive Soils, Univ. Colorado, Boulder, 1960. 107.Skempton A.W. - Les premiers temps de la rnecanique des sols. Revue Francaise de Geotechnique, no. 15, 1981. 108.Skempton A.W., Hutchinson 1. - Srabiliry of natural slopes and embankment. Proceedings 7th International Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, Mexico, 1969. 109.Soderblom R. - Slope stability - a constant factor or a short time "parameter" Rep. no. 17 Symp. on Slopes, 1983. 11O.Srbulov M.M. - Limit equilihrium method with local facrors of safety for siope srabiliiy. Canad. Geotechn. Joum. vol. 4, 1987. 111.Stanculescu I., Dorneanu E., Teodorescu S. -Srabilitarea versanlilor h localitdti $1 . D e ~latforme industriale situate fn zone colinare si mdsuri necesare in -. codrui sistemiiz&ii reriroriului. Geotehnica ~i rnediul fnconjurAtor, Schimb de experienfi, ICCPDC, Suceava, 1984. 112.Tavenas F., Leroueil S. - A new approach to effective sness stabiliry anailysis. Rep. no. 17 Symp. on Slopes on Soft Clays. Linkoping, 1983. 113.Teer Stepanian G. - Types of compound and complex landslides. Bull. International Association Engineering Geologists no. 16 ref. Symp. Landslides and other Mass Mouvement 1977. Praga, 1977. 114.Teer Stepanian G. - Theory of rhe progressive failure in soil and rock media. Proceedings of the 1st Baltic Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering. Gdansk, 1975.

" 115.Teodorescu A. - Reologia rocilor cu apiicarii in minerir. Ed. Tehnict. Bucureqi, 1986.
Il6.Terzaghi K. - The shearing resisrance of sarurared soils and the angle berween rhe pianes of shear. Proceedings 1st ht emational Conference on Soil Mechanics , 1836. and Foundation E n g e n e e ~ g Cambridge, Il7.Tufescu V. - Modelarea naturald a reiiefului gi eroziunea accelerard. E d Academiei RSR, Bucure$ti, 1966. 118.Turmania V.I. - Opir izucenia vzaimodelsrvaia rosrenii s opolznevimi protessami. Opolzni Materiati sovscenia. Ed. Universitet, Kiew, 1964. 119.Veder Ch. -Landslides and rheir srabilizarion. Ed. Springer, New York, 1981. 120.Vialov S.S. - Reologhiceskie osnovi mehaniki grunrov. Ed. Vissaia Skolam, Moskova, 1978. 12l.Vulliet L., Recordon E. - L'effer d'ecoulemenr des eaux sourterraines sur le mousrmenr des penrer norurel/e,."koccehgs 9" European Conference on Soil Mechanics and Foundation E n g m e e ~ g vol. , 1. Duhlin. 1987. 122.Winterkorn H., Fang H.Y. - Foundation engineering handbook. Van Nostrand Reinhols, 1975. 123.Wu H.T. - Effecr of vegetarian on slope srability. Transp. Res. Rec. 965 , Washington, 1984. 124.Y amanouchi T. - Yield criterionfor soils bared on a three-dimensionalfricrion rule. Selected Papers of T. Yamanouchi Kyushu Univ. Press, Fukuoka, Tap&?, 1985. 125.Zamfirescu FI., Comga R., Matei L. inginerearcb. Ed. Tehnica Bucureqti, 1985.

Rociie argiloare fn practica

126.Zaruba Q., Men01 V. - Landslidesand rheir conrrol. Ed. Elsevior. 1969. 127.* * * - Risques natureles. Bulletin de Liaison des Laboratoiies des Ponts et Chaussees. no. 150 - 151, 1987. 128.* * * - Stabilire des rdw, vol. 2. 2. Buletin de Liaison des Laboratoires des Ponts et Chaussees. Numero Special I I I . mars 1976. 129.* * * - Surveillance des pentes insrables. Guide technique. Techniques et Methodes des Laboratoires des Ponts et Chaussees, octobre 1994.