Sunteți pe pagina 1din 45

REINTEGRAREA SOCIAL A MINORILOR CARE EXECUT PEDEPSE PENALE SI RASPUND PENAL

Cuprins
Introducere........................................................................................................................... Capitolul I Delincventa juvenila - clasificari conceptuale.................................................................... 1.1 Aspecte introductive privind delincventa juvenila............................................. 1.2 Delincventa juvenila din perspectiva psihosociala............................................. 1.3 Tipologii de minori delincventi........................................................................... 1.4 Factorii de risc implicati in determinarea comportamentului delincvent al minorilor............................................................................................................................ Capitolul 2 Explicatii teoretice cu privire la fenomenul delincventei juvenile 2.1 Teoria invatari sociale............................................................................................. 2.2 Teoria subculturilor delincvente.................................................................................................................. 2.3 Teoria asocierilor deferentiale.............................................................................. 2.4 Teoria etichetarii sociale....................................................................................... Capitolul 3 Reintegrarea social a minorilor care execut pedepse penale si raspund penal.............................................. 3.1 Relatia conceptual dintre integrare si reintegrare sociala.........................................

3.2 Rolul asistentului social in reintegrarea minorilor..................................................... 3.3 Factori determinani n reintegrarea sociala a minorilor delincventi in comunitate..................................................................................................................................... 3.4 Impactul privarii de libertate asupra minorului......................................................... 3.4.1 Semnificatia pedepsei in contextul privarii de libertate.............................. 3.4.2 Constructia valorica a educatiei in mediul de detentie................................... 3.4.3 Rolul serviciului de probatiune in reintegrarea sociala a minorilor care au executat pedepse penale si raspund penal..................................................................................... Capitolul 4 Cercetare ............. Concluziile lucrrii i recomandri Bibliografie Anexe

Introducere

Despre copii se vorbeste calduros, laudativ, iar familiile nu se gandesc ca, copii lor se nasc rai ci, ca sunt copii model si este cea mai mare bucurie a parintilor, sufletul lor. Pentru majoritatea familiilor, apariia unui copil reprezint o surs de bucurie i fericire, un mod de a-i ndeplini dorinele. Orice printe i dorete n primul rnd s aibe un copil sntos, care s le aduc satisfacii n viitor. In multe familii, parintii sunt agresivi, se cearta si isi neglijeaza pur si simplu copii. Lipsa de intelegere, de iubire, de incredere poate face ca iubirea sa se transforme in ura. Copii nu se nasc buni sau rai, totul depinde de educatie de care au parte si de faptul cum sunt indrumati in viata de catre parintii. Pe perioada desfurrii practicii n Sistemul de Porbatiune, am avut posibilitatea s intru n contact cu astfel de familii. Acest lucru m-a determinat s aprofundez problematica acestor familii, ncercnd s identific dificultile ntmpinate de acetia si cum reusesc copii sa fie puternici sau cat de usor se pot lasa influentati si dezamagiti de ceea ce fac parintii lor.

Lucrarea este alcatuita din 4 capitole care sunt structurate altfel: In primul capitol am incercat o definire a notiuni de delincventa, devianta, tipologii de minorii, si factorii implica in determinarea comportamentul delincventei, pentru a putea intelge mai bine problematica minorii delincventii. Capitolul al II-lea cuprinde prezentarea teoriilor cu privirea la fenomenul delincventei juvenile. In capitolul al III-lea am prezentat reintegrarea sociala a minorilor care executa pedepse custodiale, factorii care ii determina pe minorii sa savarseasca infractiuni, precum si semnificatia pedepsei si rolul serviciul de probatiune in reintegrarea sociala a minorilor care executa pedepse custodiale.

Ultimul capitol cuprinde cercetare

Capitolul I

Partea teoretica
Delincventa Juvenila- clasificari conceptuale

Conceptul de delincventa juvenila nu prezinta un continut foarte evident, ea fiind utilizata in literatura de specialitate in diferite sensuri. Delincventa este definita ca totalitatea delictelor si crimelor considerate pe plan social, iar delictul este un act nepermis de lege si sanctionat printr-o pedeapsa corectionala1 Delincventa nu este altceva decat o serie de fapte interzise indiferent dac au sau nu un caracter penal i se realizeaza n: fuga de la domiciliu, absena repetat i ndelungat de la coal, abandonul colar nemotivat de cauze obiective, precum i anumite fapte imorale care nu constituie infraciuni. Cunoscndu-se diferite implicri motivaionale cum ar fi: intenia direct sau indirect, culpa sau imprudena, literatura de specialitate juridic i criminologic, distinge i menioneaz urmtoarele categorii de delincven: 2 a)- delincvena real denumit i cifra neagr, este aciunea svrit ca atare, n realitate i reprezinta totalitatea manifestrilor antisociale cu caracter penal care s-au comis sau care au avut loc n realitate; b)- delincvena descoperit cuprinde numai o parte a faptelor antisociale cu, caracter penal i anume a celor identificate de organe specializate i deoarece nu toate faptele penale cuprinse sunt identificate procentual, infracionalitatea descoperit este mai mic dect cea real, incluznd aici i infraciunile cu autori necunoscui; c)- delincvena juvenil ce se identific cu acea secven din delincvena descoperit care ajunge s fie judecat i care este sancionat de ctre instanele specializate ale statului i
1 2

Emilian Stanisor, Delincventra juvenila, Editura Oscar Print, 2003, p.13 Maria Dorina Pasca, Infractorul minor si reintegrarea sa in comunitate, Editura Ardealul, 2005, pag 16

datorit faptului c nu toate faptele descoperite sunt pasibile de judecat, acest tip de delincven este numeric mai mic dect delincvena descoperit, putnd aprea pe parcursul derulrii judecii, situaii judiciare ce-i schimb cursul. Exista o diferentiere intre conceptul de delincventa si conceptul de devianta. n limba romna, ca si n limba franceza, termenul "devianta" este luat din limba engleza, n care "deviance" are ntelesul de abatere de la normele acceptate. Originea cuvntului vine din limba latina, n care verbul "deviare" nsemna "abatere de la drum". Elementul esential pentru ntelegerea exacta a termenului de "devianta" este conceptul de "norma". Pe plan individual devianta nu este decat tendin proprie de a adopta un comportament n contradicie cu unul sau mai multe sisteme normative individualizate pe cand pe plan social devianta poate sa reprezinte un pericol riscnd s perturbe grav interaciunile dintre deviant i mediul su i s primejduiasc echilibrul general al societii.3 Este bine cunoscut in literatura de specialitate ca notiunea conceptului de devianta este acordata scolii sociologice reprezentate de Emil Durckheim. Acesta defineste notiunea de devianta ca fiind echivalenta cu, criminalitatea si conduita delincventa.4 Preda V. (1998) sustine ca delincvena apare ca o tulburare a structurii raporturilor sociale ale individului, tocmai datorit insuficienei maturizrii sociale. ntr-adevr, la majoritatea delincvenilor se manifest, n diverse moduri, au un caracter dissonant al maturizrii sociale i deci, al dezvoltrii personalitii. Orice societate se confrunta cu anumite abateri de conduita si acte de incalcare a regulilor dar care nu au acelasi efect nici ca volum nici ca gravitate astfel incat sanctionarea lor este diferita. Acte precum incalcarea regulilor de politete, alcoolismul, drogurile, sinuciderile avorturile si prostitutia nu respecta normele sociale si morale si sunt repudiate de cate societate. Din acest punct de vedere este deviant orice comportament care incalca o lege sau care violeaza o anumita norma si care determina sau provoaca o anumita sanctiune. In unele lucrari de specialitate este intalnita foarte des notiunea de predelincventa, ea referindu-se la situatia minorului care a savarsit o fapta si nu raspunde penal datorita varstei sau

3 4

Maria Dorina Pasca, Infractorul minor si reintegrarea sa in comunitate, Editura Ardealul, 2005, pag 11 Emilian Stanisor, Delincventa juvenila, Editura Oscar Print, Bucuresti, pag 11

minorului care are un comportament imoral, fr ca faptele respective s fie prevzute de l egea penal .

1.1 Aspecte

introductive privind delincventa juvenila

Notiunea de delincventa juvenila este intalnita foarte des in literatura de specialitate si exista multe opinii cu privire la fenomenul delincventei juvenile. In lucrarile de specialitate se arata ca in sfera delincventei juvenile ar trebui incluse numai faptele penale subliniindu-se esecul incercarilor de redefinire a conceptului dintr-o alta perspectiva decat cea a dreptului penal5. La delincvena juvenila contribuie att factori subiectivi care contribuie la personalitatea tanarului cat si factori sociali care tin de exteriorul acestuia. Delincventa juvenila constituie un fenomen complex, care defineste ansamblul conduitelor aflate in conflict cu valorile ocrotite de norma penala. Din punc de vedere juridic, acest fenomen caracterizeaza incalcarea normelor care reflecta cerintele oricarei forme de convietuire umana.6 Delincventa juvenila este o forma a comportamentului deviant si indica ansamblul tuturor abaterilor si incalcari legi sau a normelor sociale care sunt sanctionate juridic si sunt savarsite de minorii de pana la varsta de 18 ani. Delincventa copiilor poate fi remarcata prin diferiti indicatori cum ar fi: Atitudinea indiferenta fata de scoala Absente frecvente de la scoala Minciuni si furturi frecvente chiar si inainte de varsta de 9 ani Vizionarea foarte frecventa a filmelor cu, continut necorespunzator din punct de vedere educativ;

5 6

O. Brezeanu, Minorul si legea penala, Editura All Beck, Bucuresti, 1998, pag 3 Sorin M. Radulescu, Dan Banciu, Introducere in sociologia delincventei juvenile, Adolescenta intre normalitate si devianta, Editura Medicala, Bucuresti, 1990, pag 42

Prin copil se intelege persoana care nu a implinit varsta de 18. Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal, minorul care are varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste ca savarseste fapta cu discernamant, iar minorul cu varsta peste 16 ani raspunde penal7. Consecintele raspunderi penale sunt prezentate in Codul Penal astfel fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masura educativa ori i se poate aplica o pedepsa. La alegerea sanctiunii se tine seama de gradul de pericol social al faptei savarsite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea lui si de conditiile in care a fost crescut si in care a trait.8 Cu prilejul celui de-al doilea Congres tinut la Londra in 1960, dezbaterile au sfarsit prin elaborarea unei Recomandari, potrivit careia nu trebuie utilizate pe cat posibil, termenul de delincventa juvenila decat in cazul savarsiri unei fapte prezentata de legea penala ca infractiune, evitandu-se in acest fel pedepsiea unor forme de conduita necorespunzatoare sau de neadaptare care pot fi considerate ca normale la minorii in procesul lor de dezvoltare psiho-somatica.9 Delincvena juvenil dup Newitt K. D. i Ossome R. (1995) este perceput ca o surs de fric i de adevrat panic moral, datorit situaiei n care presa, n special, ocup un rol central n relaia dinamic ce se stabilete ntre percepia public a delincvenei juvenile i politicile publice. Un alt fenomen important este criminalitatea juvenila care influenteaza comportamentul uman. Criminalitatea este stiinta care studiaza fenomenul social al criminalitatii in scopul prevenirii si combaterii acestuia si opereaza cu, conceptul de personalitate a infractorului si studiaza coordonatele biologice, psihologice, sociale, economice, etc care au relevanta pentru alegerea conduitei infractionale.10 Teoriile de orientare psihologica sustin ca infractorii se deosebesc de neinfractori prin dezvoltarea insuficienta, deformarea sau alterarea structurilor si functiilor psihice, fara sa se ajunga la studiul patologic11.

7 8

cioclei cioclei 9 Emilian Stanisor, Delincventa juvenila, Editura Oscar Print, Bucuresti,pag 20 10 Adriana Rodica Berindei, Criminalitatea juvenila, Editura Lumen, Iasi, 2006, pag 19 11 Adriana Rodica Berindei, Criminalitatea juvenila, Editura Lumen, Iasi, 2006, pag 30

Astfel delimitarea comportamentului deviant de cel normal se face prin raportarea la norme jurdice care este oficializat mai departe in societate. In definirea actului criminal se pune accentul pe caracterul periculos al faptei savarsite dar si pe vinovatia in comiterea acesteia.

1.2 Delincventa juvenila din perspectiva psiho-sociala

Adolescenta este foarte importanta pentru fiecare tanar in parte. In aceasta etapa au loc o serie de schimbari in ceea ce priveste comportamentul, schimbari de infatisare , dar poate cel mai important este relationarea cu societatea si increderea de sine. Aceasta etapa mai este denumita si perioada scolaritatii mijlocii, dominanta in aceasta perioada fiind maturizarea si dezvoltatea personalitatii. Exista unele situatii cand unii copii nu se integreaza in colectiv, fie ca au o incredere in sine scazuta fie au slabe competente sociale. Cei care sunt putin pregatiti pentru a se adapta intr-un grup, vor fi frecvent respinsi de ceilalti. Aceste situatii vor afecta imaginea de sine, intarind neincrederea si nesiguranta. Copii se vor inchide in sine , fie se vor manifesta agresiv fata de ceilati, pentru a compensa intr-o oarecare masura lipsa de atentie. Comprtamentul in grup este o etapa importanta deoarece se produce spontan prin luarea in consideratie a personalitatii copiilor si mai putin a obiectivelor ce ar putea sta la baza grupului. Copiii nepopulari nu sunt acceptatii in grup si ei manifesta adeseori, o inadaptare afectiva ca prelungiri ale relatiilor de disconfort din familie ei fiind mai interiorizatii excesiv, timizi, retrasii, sau dimpotriva, certarti, zgomotosi, indiferenti fata de alti egoisti. In ciuda tutror aparentelor, la aceasta varsta copii sunt preocupati foarte mult de ceea ce gandesc ceilalti despre ei. In aceasta etapa de tranzitie de la moralitatea constrangerii la cea a cooperarii, discutiile privind regulile, legile sau etica pot fi extreme de furtunoase, cu diferente de opinii crancen sustinute.12 Jean Piaget (1968) defineste aceasta etapa Cooperare deoarece divergentele sunt rezolvate fie imitandu-l pe cel mai competent fie eliminand practicile care genereaza,
12

Andrei Cosomovici si Luminita Iacob, Psihologie scolara, Editura Polirom, Iasi, 2008. Pag 48

contesteatii. Ei trebuie sa ajunga in stadiul operatiilor formale, pentru a constientiza implicatiile rationamentelor folosite in elaborarea regulilor. G.W.Allport (1981) considera ca individul este la fel ca ceilalti oameni, in virtutea normelor universale, la fel ca unii oameni conform normelor grupului de apartenenta. A. Cohen(1962) considera ca cele mai multe rezultate negative cum ar fi inadaptare, marginalizare nu pot avea decat cauze negative cum are fi: familie dezorganizata, somaj, boli fizice sau mentale, saracie, etc. Gilombart R. (1972) elaboreaz structurile comportamentului delincvenilor minori n mod difereniat, pornind de la premisa c exist mai multe niveluri ale comportamentelor i ale manifestrilor caracteristice inadaptrii sociale ale devianei. W. F. Whyte (1943), sustine ca perioada adolescentei si a tineretii se caracterizeaza, printre altele, prin stabilirea si fundamentarea unor relatii de prietenie, de sociabilitate si comunicare intre tineri, care se aduna, discuta, stabilesc diferite planuri de actiune. Comportamentul infracional trebuie sancionat de lege, din perspectiva psihosocial, nelegerea mai profund a delincvenei, se bazeaz pe o viziune sistemic, dinamic i evolutiv, facilitnd reinseria social a delincvenilor precum i o aciune multi i interdisciplinar, n direcia prevenirii recidivelor i a profilaxiei devianei sociale.13 Minorului care savarseste o fapta penala i se aplica o pedeapsa sau o masura educativa. La alegerea pedepsei se tine cont de gradul de pericol social, de comportarea lui, de conditiile in care a fost crescut sau in care a trait sau oricare alt element care caracterizeaza persoana minorului. Potrivit Codului Penal masurile educative care se pot lua fata de minor sunt: mustrarea, libertatea supravegheata, internarea intr-un centru de reeducare, internarea intr-un institut medico-educativ.14 Procesul educrii are scopul de a:

a) se adaptam la un trai de munca, iar in timpul sanctiuni sa isi poata continua pregatirea scolara si profesioanala;

13 14

Maria Dorina Pasca, Infractorul minor si reintegrarea sa in comunitate,Editura Ardealul, 2005,pag 19 Valerian Cioclei Codul penal si Codul de procedura penala, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2010,pag 51

10

b) se educa si de a incepe o noua viata dupa terminarea sanctiunii, si aceasta sa aibe ca scop reintegrarea lui in societate; c) a acorda asistenta medicala, sociala de specialitate iar aceasta sa aibe ca scop rezolvarea de probleme personale;

1.3 Tipologii de minori delincventi

Delincvena juvenil cunoate definiii i sensuri extrem de diverse, care includ, deopotriv att manifestrile deviante i nonconformiste specifice vrstei adolescentului ct i actele de nclcare a legii penale comise de tineri. Comportamentul infractional are in continutul sau de manifestare o multitudine de elemente cu un pronuntat caracater patologic.15 Avnd n vedere vrsta i persoana tinerilor delincveni, tipul de delict comis, mediul social n care au fost crescui i socializai i posibilitile reale de recuperare astfel se poate realiza o tipologie a diverselor comportamente ale delincvente juvenile:16 minori cu comportamente delincvente ocazionale, accidentale i nestructurate, care comit delicte cu un grad redus de periculozitate social. Asemenea acte deviante nu au o periculozitate sociala deosebita, declansandu-se, de multe ori, spontan , fie din spirit de baravada, teteribilism sau de solidaritate cu alti tinerii, fie la incitatia unor persoane, a alcoolului etc.Pentru marea majoritate a acestor minorii exista sanse reale de recuperare sociala,daca sunt evitate pericolele etichetarii raului si inductiei negative existente in timpul perioadei de resocializare a lor in institutele de profil. minori cu comportamente delincvente structurate si organizate, comise de minorii care prezentau deficient serioase de adaptare si integrare sociala, profesionala si cultural ca si tulburtari de comportament, avand deja comise o

15 16

Ioan Durnescu, Porbatiunea, teorii, legislatie si practica, Editura Polirom, Iasi, 2011, pag 102 Sorin M. Radulescu, Dan Banciu, Introducere in sociologia deviantei juvenile,Adolescenta intre normalitate si devianta, Editura Medicala, Bucuresti, 1990, pag 31-32

11

serie de fapte cu caracter deviant: fuga de acasa si de la scoala, vagabondaj, consum de alcool. minori cu comportamente delincvente recurente i reiterative, savarsite de minorii care proveneau din familii dezorganizate sau descompletate, unde exista modele comportamentale definite prin criminalitate, agresivitate, imoralitate, alcoolism. Asemenea acte se caracterizeaza printr-o perculozitate deosebit de ridicata, fiind savarsita de regula in grupuri organizate si structurate anume pentru comiterea de acte antisociale. Intrucat asemenea acte sunt comise prin violenta si agresivitate sporita, se impune adoptarea unor masuri speciale de resocializare a faptasilor minori, prin interrnarea lor in scoli special de munca si reeducarea cu regim sever. In cadrul conceptului de delincventa juvenila intalnim si o alta serie de minorii delincventi. Astfel exista17: conceptul de minor in pericol sau dificultate ( sunt copii fara familie, orfani, abandonati, neglijati, sau in pericol in propria lor familie); conceptul de minor delincvent (are in continul sau minorii care au savarsit o fapta penala si raspund penal si minorii care au savarsit o fapta penala si nu raspund penal ex: copii strazii); conceptul de minor infractor (minorul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care raspunde penal este considerat minor infractor); Ion P. Filipescu distinge doua categorii de minorii in pericol18 Copii a caror dezvoltare fizica sau morala este primejduita deoarece parintii care nu isi indeplinesc in mod corespunzator drepturile si indatorile lor cu privire la peroana copilului facandu-se vinovatii de neglijenta in execitarea ocrotirii parintesti dar fara carcater de gravitate ori abuz. Daca parinti se fac vinovatii se vor lua masuri de protectie a copilului apoi se va cere decaderea din drepturile parintesti;
17 18

Emilian Stanisor, Delincventa juvenila, Editura Oscar Print, Bucuresti, pag 21 Ion P. Filipescu Adoptia si protectia copilului aflat in dificultate, Editura All Beck, pag149-150

12

Copii a caror integritate fizica sau morala este amenintata deoarece sunt lipsiti de ocrotirea parinteasca pentru aceleasi motive ca si in cazul copiilor din prima situatie. Principalele probleme care conduc la calificarea minorului in pericol sunt: Violenta exercitata de parinti Situatie materiala precara in familie Probleme pshice ale parintilor Violenta exercitata de parinti Alcoolismul parintilor Conceptul de minor delincvent este intalnit mai des in cea mai mare parte si sunt denumiti copii strazii. Acestia poti fi minori care savarsesc o fapta penala si raspund penal sau savarsesc fapte penale si nu raspund penal. Se mai stabileste ca nu raspund penal cei care nu au implinit varsta de 14-16 ani iar minorul peste 16 ani raspunde penal. Concluzionam prin a arata ca regasim categoria copiilor stazii ca un punct comun, de interferenta, a conceptelor de minor in pericol, minor delincvent, minor infractor19. Minorul infractor este acela care savarseste o fapta prevazuta de legea penala si care raspunde penal. Fara de minorul infractor care raspunde penal se poate lua o masura educativa sau se poate aplica o pedeapsa. In cazul in care pedeapsa este inchisoarea sau amenda, minorul beneficiaza de o circumstanta, scuza minoritatii, aceasta insemnand reducerea la jumatate a limitelor pedepselor.

1.4 Factorii de risc implicatii in determinarea comportamentului delincvent al minorilor

19

Emilian Stanisor, Delincventa juvenila, Editura Oscar Print, Bucuresti, pag 25

13

Factorii de risc au un rol important in determinarea comportamentului delincvent al minorilor deoarece se afla in stransa legatura cu disfunctionalitatile instantelor de educare si socializare. Ca act individual problema cauzelor, factorilor generatori de comportament delincvent i-a gsit explicaia n dou grupe mari de teorii:20 teoriile constituionale, potrivit crora delincvena este un fenomen nnscut, i are deci originea n individul nsui, n factorii biologici i genetici; teoriile mediului social, care consider delincvena un produs exclusiv al influenei mediului exterior asupra formrii personalitii. . Cele mai multe dintre aceste teorii desemneaz ca factori predispozani la delincven capacitile intelectuale reduse ale individului (ntrzieri mintale, debilitate, mediocricitate); trsturile temperamentale. (Conform opiniilor mai multor specialiti, temperamentul coleric i melancolic favorizeaz evoluiile spre devian, pe cnd cel flegmatic i sangvinic instituie multiple obstacole n calea interiorizrii modelelor de comportament predeviant sau deviant); tulburrile de natur psihopatologic (copiii deficieni mintal, copiii nevrotici, cu frecvente stri depresive, copiii impulsivi, cu accese frecvente de agresivitate etc.) Familia reprezinta un factor , n care are loc socializarea copilului si aici ne referim la cei sapte ani de acasa, acest proces dezvoltndu-se n dependen de relaiile pe care le are cu mama, tata, fraii, surorile. Cercetarile realizare de Terrie Moffitt(1993), au evidentiat faptul ca exista doua tipuri de delincventi minorii care evolueaza diferit, in functie de o serie de factori si anume: care tin de cadrul familial in care s-au dezvoltat si influenta grupului de prieteni.22 Majoritatea delincventilor provin din familii cu lipsuri majore, familii dezorganizate. Un rol foarte important il detine si situatia economica deoarece scaderea nivelului de trai poate conduce la comiterea faptelor antisocial. precum si particularitile structurii personalitii, sunt21

20

Maria Bulgaru Asistenta sociala si justitia juvenila: modalitati de integrare si cooperare,2005, pag 8 Maria Bulgaru Asistenta sociala si justitia juvenila: modalitati de integrare si cooperare,2005, pag 10 22 Ioan Durnescu, Probatiunea, Teorii, legislatie si practica, Editura Polirom, Iasi, 2011, pag 67
21

14

Un alt factor important este mediul ocazional care reprezinta primele contacte sociale pe care le are individul. Pentru minori, mediul ocazional sau anturajul reprezinta o importanta sporita intrucat din practica se cunoaste ca numerosi minorii savarsesc acte criminale sau adopta un mod de viata asocial ca urmare a influentelor nefaste din partea celor cu care vin in contact.23 Influenta habitatului si a vecinitatii este un alt factor important implicat in determinarea comportamentului delincvent. Dupa cum stim majoritatea delincventilor minori traiesc in cartiere famate, cu un nivel de viata scazut. R. Gassin identifica cateva particularitatii acestor medii care constitutie aspect importante ale influentei lor asupra formarii personalitatii delincventei juvenile24 Opozitia latent manifestata fata de sistemul social; Adaptarea dificila a minorilor nascuti in aceste medii la adevaratele valori ale unei vieti sociale normale; Aceste medii alimenteaza fenonemul bandelor adolescentine, tineri care se asociaza din motive diferite: affective, pentru afirmarea sinelui, justificari de ordin moral, etc se angreneaza la inceput intr-un mod de viata asocial iar apoi antisocial; Printre factorii favorizani de comportamente delincvente un loc aparte revine mediului impus. Prin mediu impus nelegem locurile, special amenajate i aflate n administrarea statului, n care sunt inute pentru ispirea pedepsei persoanele care svresc infraciuni de o anumit gravitate (penitenciare, centre de reeducare etc.). 25

Un alt factor important este influenta mediului impus sau acceptat prin care se intelege 3 elemente si anume: mediul personal: locuinta, mediul professional: un loc de munca, mediul extraprofessional: locurile frecventate in timpul liber. Majoritatea studiilor de specialitate menioneaz c pedeapsa cu privaiune de libertate nu totdeauna i atinge scopul n care este aplicat, c penitenciarul este, de regul, un mediu criminogen. S-a constat ca un numar mare de delincventi care nu au o
23 24

Emilian Stanisor, Delincventa juvenila, Editura Oscar Print, Bucuresti, pag 51 Ibidem 22 25 Maria Bulgaru, Asistenta sociala si justita juvenila: modalitati de integrare si cooperare,2005, pag 16

15

locuinta proprie sau nu au o relatie stabila poate influenta uneori decisiv delincventa. De aceea este important ca mediul personal sa fie echilibrat, de exemplu sa nu existe conflicte conjugale, caci ele sunt generatoare de delincventa juvenila. Studiile asupra delincventei juvenile arata ca in absenta unor institutii solide de exemplu: familia, scoala, pe fondul permisivitatii, frecventarea de catre minori a anumitor locuri: baruri, discoteci, sali de jocuri etc poate influentta formarea personalitatii in sens negativ.26 Scoala reprezinta un factor important pentru oricare minor, acest mediu ii obliga sa se adapteze unor reguli in care sanctiunile sunt aplicate de o alta autoritate decat familia. Studiile in acest domeniu au confirmat ca in Franta de exemplu, Heuyer a constat ca 65% din minorii delincventi, suspusi cercetarii aveau deja o intarziere scolara. In Romania din ce in ce mai multi tineri nu frecventeaza scoala, ceea ce la un moment dar va reprezenta un factor important de marginalizare si de declincventa.

Capitolul 2
Explicatii teoretice cu privire la fenomenul delincventei juvenile

Fiind doar un capitol din lucrarea prezenta , ce are alt scop decat prezentarea tuturor teoriilor, inevitabil, vor fi prezentate doar o parte din teorii. Aceste teorii au incercat sa identifice anumite cauze si circumstante care generand comiterea delictului se afla intr-o legatura mai mult sau mai putin stransa, cu modul de viata a infractorului si cu personalitatea acestuia.

2.1 Teoria invatarii sociale


Teoria invatarii sociale a lui Albert Bandura pune accent pe importanta obeservarii comportamentului, atitudinilor si reactiile emotionale ale indivizilor. Aceasta teorie se concentreaza in principal asupra comportamentului agresiv.

26

Emilian Stanisor, Delincventa juvenila, Editura Oscar Print, Bucuresti, pag 53

16

Agresivitatea este comportamentul verbal sau actional ofensiv care are ca scop umilirea, vatamarea sau chiar suprimarea altor persoane care sunt motivate sa evite acest tratament27. Bandura pleaca de le premisa ca indivizii nu se nasc cu repertorii performaante ale comportamentului agresiv ci le invata ulterior. Agresivitatea este o tendinta inascuta, este un instinct, adica un model de reactie la stimuli preprogramati genetic. Bandura explica actele indezirabile ca fiind rezultatul unei perturbari a capacitatii de autoregalare. Eficienta scazuta a capacitatii de autoreglare creste tendinta tinerilor de a face abstractiv de standardele impuse , ajungand la incalcari frecvente ale normelor.28 Asadar agresivitatea este prezenta in multe emisiuni iar copii avand contact cu aceasta forma de mass media manifestata frecvent, imita la randul lor un comportament agresiv. Laurentz afirma ca, agresivitatea este intalnita atat la animale cat si la oameni si are rol de conservare a specie.

Unele dintre cauzele manifestarii comportamentului agresiv poate fi : climatul familial tensionat, metode educative neadecvate, comunicare insuficienta, nivelul economic scazut, somajul, etc. Exista trei feluri de rezultate care interactioneaza in cadrul unor modalitati ce slabesc sau intaresc efectele lor asupra comportamentului:29 a) Intarirea externa- probabilitatea actiunilor particulare este crescut, datorit beneficiilor anticipate si redus, datorit pedepsei anticipate. Agresiunea este puternic influentata de consecintele ei. b) Intarirea indirecta are, n primul rnd, o functie informativ. Consecintele comportamentului agresiv al altora ofer informatii privind tipurile de actiuni care, probabil, vor fi recompensate sau sanctionate si situatiile n care este potrivit a le desfsura.
27 28

Septimiu Chelcea, Petru Ilut, Enciclopedie de pshihosociologie, Editura Economica, Bucuresti, 2003, pag. 25 Elena Stanculescu, Psihologia Educatiei, De la teorie la practica, Editura Universala, Bucuresti, 2008, pag 369 29 Dr. Petre Buneci. Dr. Tudorel Butoi, Ioana-Teodora Butoi, Elemente socio-juridice de control social pe terenul deviantei special, Editura Fundatiei Romane de Maine, Bucuresti. 2004,pag 93

17

c) Autointarirea sau modul n care subiectul se raporteaz la consecintele propriilor sale actiuni. Sunt posibile dou variante: - autorecompensarea (mndrie, ntrirea eului etc.); - autodepsirea pentru agresiune, care poate actiona postfestum sau n forma reactiilor de autocondamnare anticipatorie.

2.2 Teoria subculturilor delincvente


A.K. Cohen este autorul unei tentative mai consistente de intereperate sociologica a delincventei si criminalitatii. Punctul de plecare il constituie valorile si normele existente intr-o anumita cultura. Cohen identifica anumite categorii si grupuri neprivigeliate sau fustrate, denumite subculturi delincvente, ale caror norme si valori sunt in contradictie cu cele ale restului societatii.30 Aceste grupuri sunt dominate de o stare specifica in principal starea de fustrare, sentimennte de izolare etc. Principalul mecanism prin care actioneaza aceste subculturi este cel de socializare in grup printransimiterea si experimentarea unor procedee si tehnici delincvente ceea ce poate fi observat in cadrul bandelor sau subculturilor formate din adolescenti si tineri31 Analizand subculturile delincvente, constituirea si evolutia lor, Cohen identifica o serie de trasaturi specifice ce caracterizeaza aceste grupuri si anume:32 a) Nonutilitarismul, in sensul ca, de multe ori, membrii acestor subculturi desfasoara activitati delictuoase nu neaparat din dorinta de procurare a unor bunuri si valori care lipsesc. De pilda furtul de obiecte si bunuri reprezinta un mod de dobandire a indemanarii necesare de a comite astfel de fapte, inainte ca delincventul potential; sa fie acceptat de catre grupul la care aspira sa fie primit, in consecinta pentru viitorul delincvent nu sunt importante bunurile pe care le fura si dobandirea tehnicilor de furt;
30

Dr. Petre Buneci. Dr. Tudorel Butoi, Ioana-Teodora Butoi, Elemente socio-juridice de control social pe terenul deviantei special, Editura Fundatiei Romane de Maine, Bucuresti. 2004, pag 94 31 Valentin Schiacu, Rob Canton, Manual de probatiune, Editura Euro Standard, Bucuresti, 2008, pag 114 32 Valentin Schiacu, Rob Canton, Manual de probatiune, Editura Euro Standard, Bucuresti, 2008, 115

18

b) Mailitozitatea (rautatea) in sesnul ca daca furtul in sine nu este motivat de ratiuni utilitare, el este pe forma de rautate. aparenta, sfidare a celoralti membrii acestor subculturi delincvente savarsind frecvent acte de vandalism, distrugere de bunuri; c) Negativismul se refera nu numai la existenta in cadrul grupuilui a unui set de norme si reguli aflate in conflict cu cele promovate de comunitatea sociala, cat mai ales la constituirea unei forme polarizare, inductie negative printre membrii grupului delincvent; d) Versatilitatea este permanenta schimbare si orientare a grupului delincvent catre cat mai multe diverse tipui de activitati criminale fara ca membrii grupului sa se cantoneze exclusiv asupra unui anumit tip de delict; e) Autonomia care are in vedere solidaritatea interna a membrilor grupului si intoleranta manifestata fata de alte grupuri cu care vin in contact direct Suculturile delincvente in vizunea lui Cohen au aparut ca o reactie de protest fata de normele si valorile societatii dar si din dorinta de neutralizare a fustrarilor generate de statusul marginal al anxietatii.

2.3 Teoria asocierilor diferentiale


Aceasta teorie a fost formulta de catre E. A. Sutherland in lucrarea Principii de criminologie (1934). Teoria asocierilor diferentiale, sustinuta de Sutherland are o importanta deosebita in explicarea si intelegerea comportamentului criminal deoarece procesul de comunicare din interiorul grupurilor sociale, unde individul absoarbe cultura mediului nconjurtor se conformeaz interpretrilor ce-i sunt date de regulile si normele sociale legale, si nu caracteristicile biofiziologice sau psihice ale individului33. Sutherland recunoaste ca desi comportamnult criminal este expresia unui ansamblu de nevoi si valori el nu poate fi explicat numai prin aceste ansambluri, intrucat si comportamentul noncriminal poate fi explicat prin aceleasi ansambluri de nevoi si valori.

33

D r. Petre Buneci. Dr. Tudorel Butoi, Ioana-Teodora Butoi, Elemente socio-juridice de control social pe terenul deviantei special, Editura Fundatiei Romane de Maine, Bucuresti. 2004,pag 90

19

E. A. Sutherland considera ca orice comportament criminal poate fi explicat stiintific in functie de:34 a) elementele care intra in joc in momentul comiterii delictului, ceea ce reprezinta o explicatie dinamica, sau situationala. b) elemente care au influentat anterior situatia si viata delincventului, ceea ce constituie o explicatie istorica sau genetica. Explicatia actului criminal, n viziunea sa, presupune urmtoarele coordinate:35 1. comportamentul criminal este nvtat; el nu este ereditar, iar cel care nu a primit o pregtire criminal nu inventeaz crima; 2. comportamentul criminal se nvat n contact cu alte persoane printr-un proces complex de comunicare; 3. nvtarea are loc mai ales n interiorul unui grup restrns de persoane; 4. procesul de nvtare presupune: - asimilarea tehnicilor de comitere a infractiunilor; - orientarea mobilurilor, a tendintelor impulsive, a rationamentelor si atitudinilor; 5. orientarea mobilurilor si a tendintelor impulsive este n functie de interpretarea favorabil sau defavorabil a dispozitiilor legale; 6. un individ devine criminal dac interpretrile defavorabile respectului legii domin interpretrile favorabile: acesta constituie principiul asociatiilor diferentiale cei care devin criminali o fac pentru c sunt n contact cu modelele criminale si nu au sub ochi modele anticriminale 7. asociatiile diferentiale pot varia n privinta duratei, frecventei, intensittii etc.; 8. formatia criminal prin asociatie nu se dobndeste doar prin imitatie; 9. comportamentul criminal este expresia unui ansamblu de nevoi si valori, dar nu se explic prin acestea (hotul fur, n genere, pentru a avea bani, dar tot pentru a avea bani muncesc si oamenii cinstiti). n concluzie, comportamentul criminal nu este nici dobndit, nici imitat, ci nvtat social n contactul dintre indivizi si grupuri, printr-un proces de intercomunicare, reprezentat de gesturi,
34

35

Valentin Schiacu, Rob Canton, Manual de probatiune, Editura Euro Standard, Bucuresti, 2008,pag 114 V. Cioclei, Criminologie etiologic, Ed. Actami, Bucuresti, 1996, pag. 129.

20

cuvinte, exprimri, manifestri, ndemnuri, si mai putin prin intermediul mijloacelor de comunicare n mas.

2.4

Teoria etichetarii sociale

Teoria etichetarii sociale porneste de la ideea ca devianta este infiintata de modul in care societatea eticheteaza anumite acte. Un act este deviant nu doar prin natura lui cat si prin modul in care societatea reactioneaza fata de el. Delincventa nu reprezinta o caracteristica intrinseca a actului sau actiunii unui individ, ci mai degraba, o consecinta a aplicarii unei etichete de catre societate. Asadar persoana careia i s-a aplicat o astfel de eticheta de catre ceilalti: societate, grupuri etc devine devianta si se va comporta ca atare.36 Sheley (1985) prezint urmtoarele ipoteze ale acestei perspective:37 1. nainte ca unele persoane s fie etichetate drept criminale, comportamentul lor trebuie s fie observat sau cel putin presupus a fi observat de ctre societate; 2. Observatia trebuie urmat de reactie. Indivizii nu pot fi etichetati drept criminali, dac societatea nu reactioneaz la presupusele infractiuni; 3. ncercarea societtii de a eticheta indivizii drept criminali poate reusi sau esua. ncercarea de etichetare nu garanteaz impunerea reusit a etichetei; 4. Rezultatul negocierii etichetrii ntre societate si indivizi implic mai mult dect calittile actelor criminale presupuse. Caracteristicile presupusului violator, cum ar fi rasa, sexul sau statutul socioeconomic, precum si climatul politic si social n care negocierea apare, vor influenta rezultatul; 5. Dac efectele etichetrii sunt de lung durat sau nu constituie o problem negociabil si ea depinde de reactiile indivizilor, n raport cu etichetarea lor, de perceptiile sociale privind aceste reactii si de amabilitatea societtii de a negocia.

36

Sorin M. Radulescu, Dan Bnaciu, Introducere in sociologia delincventei juvenile: Adolescenta intre normalitate si devianta, Editura Medicala, Bucuresti, 1990, pag 73 37 D r. Petre Buneci. Dr. Tudorel Butoi, Ioana-Teodora Butoi, Elemente socio-juridice de control social pe terenul deviantei special, Editura Fundatiei Romane de Maine, Bucuresti.pag 96

21

Paradigma etichetarii sociale a fost deseori aplicata in definirea si sanctionarea atat a delincventei juvenile, cat si in recuperarea sociala si morala a tinerilor care au savarsit abateri si delicte, ceea ce s-a reflectat pe plan social si legislativ in diferitele sisteme de sanctionare si reeducare a deviantilor, in masurile de protectie si ocrotire sociala sau in programele de asistenta si prevenire a diferitelor abateri si incalcari savarsite de minorii tineri.38 F.Tannenbaum arata ca aparitia si definirea delincventei se face prin dramatizarea raului , in orice societate fiind considerate ca rai, bolnavi, sau criminali un numar de indivizi dar nu in functie de natura abaterilor comise ci de intensitatea reactiei fata de acestea, reactie ce influenteaza evolutia carierei lor in viitori delincventi. K.T.Erikson (apud Stanculescu) considera ca in procesul etichetarii acestia il imping pur si simplu pe individ catre o cariera delincventa, pe care el o accepta in cele din urma ca fiind singura alternativa posbila.

CAPITOLUL 3
Reintegrarea social a minorilor care execut pedepse custodiale

3.1 Relatia conceptual dintre integrare si reintegrare sociala

Socializarea reprezinta premisa, dar si rezultanta unui alt proces fundamental, cel a integrarii sociale, prin care se asigura participarea responsabila a tinerilor la cerintele implicate de regulile unei convietuiri sociale adecvate.39 Socializarea nu prezinta, asadar, un proces de
38

Sorin M. Radulescu, Dan Bnaciu, Introducere in sociologia delincventei juvenile: Adolescenta intre normalitate si devianta, Editura Medicala, Bucuresti, 1990, pag 73 39 Sorin M. Radulescu, Dan Banciu, Introducere in sociologia delincventei juvenile, Adolescenta intre normalitate si devianta Editura Medicala, Bucuresti, p.25

22

conformare si adaptare unilaterala a minorului la cerintele actiunii educative, ci implica o relatie reciproca intre acesta si mediul sociocultural, in cursul careia minorul se socializeaza in masura in care se supune activ influentei mediului reactionand la randul lui, asupra acesteia. 40 Reeducarea si resocializarea reprezinta principalele modalitatii de reconvertire, reorientare si remodelare a personalitatii individului delincvent condamnat sa execute o sanctiune penala cu privare de libertate, printr-o actiune dirijata a institutiilor de control social in vederea obisnuiriidin mers a delincventilor cu valorile si normele acceptate de societate.41 Integrarea reprezint procesul prin intermediul cruia, indivizii umani se dezvolt i se adapteaz n sistemul relaiilor i normelor sociale, asimilnd valori i comportanente necesare funcionrii normale a sistemului social n care sunt implicai42. Durklein E. considera ca momentul acceptrii unui fapt social este normal pentru un tip social dat, considerat ntr-o faz determinat a dezvoltrii sale i anume coordonatele sociale de referin pe toate paliererle vieii sociale, integrarea aparent, reflect o stare incipient a reintegrrii sociale, sub aspect comportamental, fcnd referiri att la sistemul modului de via cotidian, ct i la anumite colectiviti specific. Din punct de vedere moral, integrarea sociala constituie orientarea spre valori commune si dobandirea unui grad ridicat de creativitate, in asa fel incat aceste valori sa reprezinte pentru tinerii adolescent norme efective de dirijare a conduitei si motivatiei intrinseci ale comportamentului normativ. Reintegrarea social apare i este absolut necesar n cazul persoanelor sancionate penal, sau contravenional, aplicndu-se n corelaie direct cu tipul de sanciune la care acestea au fost supuse. 43 Reintegrarea social presupune luarea n calcul urmatoarelor dimensiunii:44 - educaionale (colar, profesional, de timp liber) - ocupaionale (colectivitate-colar i de munc)

40

Sorin M. Radulescu, Dan Banciu, Introducere in sociologia delincventei juvenile, Adolescenta intre normalitate si devianta Editura Medicala, Bucuresti, pag 19 41 Dan Banciu, Crima si Criminalitatea, repere si abordari juris-sociologice, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005, pag
254
42 43

Maria Dorina Pasca, Infractorul minor si reintegrarea sa in comunitate, Editura Ardealul pag84 Maria Dorina Pasca Infractorul minor si reintegrarea sa in comunitate,Editura Ardealul pag 85 44 Dan Banciu, Crima si Criminalitatea, repere si abordari juris-sociologice, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005, pag
254

23

- de grup (familie, comunitate de domiciliu, grup de prieteni, rude, alte grupuri formale sau informale), momente asupra crora ne vom opri n capitolul urmtor i viznd direct infractorul minor. In reintegrarea social a persoanelor care au savarsit o infractiune si sunt condamndate penal sunt eficiente si necesare urmatoarele: - Cultivarea ncrederii n sine - Meninerea legturii cu familia - Descoperirea i ncurajarea intereselor prosociale (ex. munc, educaie, etc.) -Influena pozitiv a colegilor de munc i a prietenilor S-a analizat in practica faptul ca pentru minorii sau luat cele mai multe masuri, dupa executare, in conditiile in care prognosticul era favorabil, aceasta nu s-a mai putut integra in societate si a savarsit din nou fapte penale. Rolul cel mai important ar reveni Protectiei Judiciare a Minorilor si serviciilor de probatiune care ar trebui sa desfasoare actiuni pe mai multe planuri:45 Pregatirea minorului in timpul executarii pedepse sau masuri educative Supravegherea si ajutorarea minorului in timpul libertatii supravegheate Sprijinirea minorului dupa executarea pedepsei ( masuri combinate pedeapsa urmata de masura educativa). Dupa eliberarea din penitenciar, persoana care a fost condamnata este mult mai vulnerabila. Aceasta se poate confrunta cu : -probleme de adaptare la viaa din comunitate -stigmatizarea din partea celor din jur -dificulti n gsirea unei locuine i a unui loc de munc -dificulti n integrarea n familie Nu trebuie uitata nici necesita revitalizarii unor importante instante sociale al caror rol, din pacate, in ultimul deceniu a scazut ingrijorator si ne referim la:46

45 46

Emilian Stanisor Delincventa juvenila, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2003, pag 196 Sorin M. Radulescu, Dan Banciu, Introducere in sociologia delincventei juvenile, Adolescenta intre normalitate si devianta Editura Medicala, Bucuresti, pag 19

24

Familie Scoala Biserica Mass-media;

Rolul serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere in desfasurarea activitatii de asistenta si consiliere este de a:47 a) Corecta comportamentul infractional prin constientizarea de catre minori sau persoanele condamnate a faptei savarsite, a consecintelor acesteia si asumarea responsabilitatiii pentru fapta comisa; b) Motiva minorul in vederea dezvoltarii responsabilitatii si autodisciplinei c) Elabora si derula programe eficiente de asistenta si consiliere a persoanelor condamnate, in functie de nevoile identificate ale acestora; d) Sprijini minorul in vederea satisafacerii nevoilor sociale referitoare la educatie, pregatire profesionala, loc de munca, locuinta sau alte asemenea nevoi.

3.2 Rolul asistentului social in reintegrarea sociala a minorului care executa pedepse custodiale

Asistenta sociala mediaza procesul prin care individul si societatea ajung la satisfacerea nevoii de autorealizare, ea intervine incercand sa inlature blocajele cu care se confrunta indivizii in realizarea asteptarilor lor privind sanatatea, dezvoltarea, apartenenta,

47

Mihail Dobrescu, Reintegrarea sociala a persoanelor delincvente, Editura Eftimie Murgu, Resita. 2010, pag 78

25

bunastarea, iar pe de alta parte sa organizeze eforturile societatii in vederea integrarii componentelor acesteia intr-un tot dinamic si productiv.48 In atentia asistentei sociale, se situeaza persoanele, grupurile, familiile, organizatiile si comunitatile care se confrunta cu anumite probleme. Deasemenea asistenta sociala presupune o activitate practica, respectarea unui cod etic, are drept scop ajutorul acordat unor categorii de populatie sau anumitor persoane pentru a le satisafice o serie de nevoi. Compton si Gallaway considera asistenta sociala ca un proces de rezolvare de probleme dupa modul in care asistentul si cel asistat operationalizeaza conceptul de mediere: Intre persoane si resursele mediului; Intre persoana si situatia in care acesta se afla;49 Asistentul social este agent al schimbarii pentru indivizi si implicit pentru societate. Acestia isi folosesc cunostintele si experienta pentru a ajuta individul sau o anumita insitutie, agentie sa opteze, sa ia decizii, sa determine schimbari. Sunt parteneri ai indivizilor si institutiilor, ai societatii in general.50

Cele mai importante roluri pe care le are asistentul social in reintegrarea sociala a minorului sunt:51 Rolul de broker ii atribuie asistentul sociale urmatoarele activitati:

Stabileste legaturi intre persoana asistata si comunitate pentru a putea fi realizate obiectivele

Oferirea de informatii atat persoanei asistate cat si familiei Identificarea resurselor disponibile pentru satisfacerea nevoilor

48 49

Livius Manea, Modele ale practicii si tehnici de intervenite in asistenta sociala, Bucuresti 2007/2008, pag 11 Ibidem 45 50 Doru Buzducea, Aspecte contemporane in asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi, 2005, pag 33 51 Livius Manea, Modele ale practicii si tehnici de intervenite in asistenta sociala, Bucuresti 2007/2008,pag 60-62

26

Trimiterea persoanei asistate la diferite centre, scoli Rolul de avocat are urmatoarele atributii:

acordarea de informaii persoanei asistate cu referire la beneficiile la care este ndreptit;

Luarea unor decizii favorabile minorului Rolul de educator are urmatoarele atributii:

Sa furnizeze informatii noi care sa ii permita persoanei asistate sa faca fata Asistatea in exersarea unor noi deprinderi sau comportamente Modelarea modului de comunicare la nivelul unui grup Introducerea de resurse aditonale in efortul de a-l ajuta pe cel asistat Opiniile trebuie sa fie prezentate ca atare si nu ca fapte Rolul de mediator are urmatoarele atributii:

Sa identifice interesele comune folosirea unor tehnici i proceduri de rezolvare a conflictelor; Rolul de de agent al schimbrii sociale presupune urmatoarele atributii:

- Mobilizarea preocuprii comunitii n vederea stabilirii unor obiective i strategii; Susinerea nfiinrii de noi servicii destinate persoanelor delincvente. Asadar asistentul social trebuie sa indeplineasca anumite roluri in reintegrarea sociala a minorilor. Rolurile indeplinite de asistentul social au o importanta seminificativa, deoarece reprezinta punctul de legatura dintre sistemul administrativ si beneficiarul drepturilor, si anume, minorul.

27

3.3 Factori determinani n reintegrarea sociala a minorilor delincventi in comunitate

Implicarea factorilor in reintegrarea sociala a minorului in comunitate, implica o serie de modificari ale familiei, scolii, grupului de referinta cat si aparitia suportului sociala care vizeaza recuperarea sociala. J. S. Bruner consider comportamentul uman ca fiind o concesin a tipului de copilrie, familia este un fel de cooperativ desentimentecapabil s ndulceasc pentru fiecare membru n parte, loviturile mai grele ale vieii. Pornind de la aceasta ideea ne putem da seama, ca familia ocupa un rol principal dar si important in reintegrarea scociala a minorului. Familia este primul grup de socializare care trebuie sa il sprijine pe minor. Din diversele caracteristici pe care familia le ndeplinete la un moment dat, putem aminti faptul c: este primul grup n care copilul exerseaz comportamente sociale i se descoper pe sine, ofer climatul de siguran afectiv necesar dezvoltrii personalitii, ct i este mediul principal de cretere i dezvoltare intelectual, motivaional, afectiv, estetic i moral.52 ntr-un moment de nenelegere i neacceptare a minorului ce-i aparine, familia se confrunt deja cu germenii comportamentului de risc, minciuna, furtul, fuga de la ore i de acas, exmatricularea de la coal la ele concurnd uneori i lipsa de discernmnt, atunci cnd pedeapsa sau rsplata nu sunt bine nelese, iar banii de buzunar nu fac dect s nchid cercul magic al primilor pai spre infraciune.53. Familia trebuie sa fie pregatita sa isi accepte copilul ,acuma, cu un status social diferit, sa ii redea increderea in sine, sa il incurajeze in deciziile sale prind schimbarea de comportament. Familia trebuie sa fie unita iar parinti trebuie sa fie mereu prezenti in viata de familie, realizand multiple situatii de comunicare sociala si psihica cu, copii si cu cat aceste relatii sunt mai stranse mai intrafamiliale cu atat se realizeaza mai armonios socializarea si integrarea sociala a minorilor. Dimpotriva daca exista anumite disfunctionalitatii in viata si organizarea familiei cum ar fi: tensiuni conjugale, lipsa de comunicare, alcoolismul, boli psihice si multe altele, acestea coduc la destramarea treptata a familiei dar si la aparitita unor manifestari si
52 53

Maria Dorina Pasca, Infractorul minor si reintegrarea sa in comunitatea Editura Ardealul, 2005 pag 100 Maria Dorina Pasca, Infractorul minor si reintegrarea sa in comunitatea Editura Ardealul, 2005 pag 102

28

deprinderi negative. Asemenea familii promoveaza un stil educativ deficitar, radicand multe probleme de adaptare si integrare sociala a membrilor ei, transformandu-se treptat, in instante deinductie negativa pentru copii care invata astfel o serie decomportamente si manifestari deviante chiar de la parinti cum ar fi: fumatul, consumul de alcool, violenta, furtul etc..54 Un alt factor important in reintegrarea sociala a minorului este scoala. Rdulescu S. i Banciu D. (1990), considerea ca scoala este un important factor educativ care faciliteaz nvarea i interiorizarea de ctre tineri, a normelor i regulilor de conduit, recunoscute n societate. In comparativ cu familia, coala utilizeaz o gam variat de modaliti i mijloace de socializare sistematic, prin dezvoltarea i fundamentarea la tineri, a unor atitudini i convingeri morale durabile ce faciliteaz integrarea acestora n societate.55 Educatia imbogateste relatiile dintre individ si societate, favorizand formarea si dezvoltarea oamenlor prin intermediul societatii si a societatii prin intermediul oamenilor. Caracterul diacronic al educatiei este dat de faptul ca acesta evolueaza si se schimba de la o etapa la alta in functie de transformarile structural ce se produc in societate.56 Educatia morala trebuie sa fie capabila nu doar sa-l conformeze pe minor la regulie unei conduit adecvate dar trebuie sa si accepte aceste reguli ca si cum le-ar fi intemeiat ei singuri. Un alt factor important in reintegrarea sociala a minorului il constituie grupul de referinta, care ii permite minorului sa isi afirme personalitatea, propria lui dorinta de a se detasa si de a-si emancipa autoritatea fata de familie si scoala.. Se tie i cunoatem faptul c, majoritatea grupurilor realizeaz o socializare secundar ceea ce are o influen benefic asupra structurii i dezvoltrii personalitii minorului, ele constituind i un cadru propice de manifestare i concretizare a unor comportamente i atitudini nvate n familie i coal, cultivnd sentimente pozitive despre norm, lege i moral57. De asemenea exista si gastile de strada sau bloc, ce au in alcatuirea sa, indivizi fara ocupatie, infractori recidivisti, minori delincventi majori sau minori, care reusesc sa isi domine pe cei din aturajul lor. Totodata aceste

54

Sorin M. Radulescu, Dan Banciu, Introducere in sociologia delincventei juvenile, Adolescenta intre normalitate si devianta, Editura Medicala, Bucuresti, 1990, pag 30 55 Maria Dorina Pasca, Infractorul minor si reintegrarea sa in comunitatea Editura Ardealul, 2005, pag 103 56 Elena Stanculescu, Psihologia Educatiei, de la teorie la practica, Editura Universitara, Bucuresti, 2008, pag 32 57 Maria Dorina Pasca, Infractorul minor si reintegrarea sa in comunitatea Editura Ardealul, 2005, pag 106

29

gasti exercita influente educative negativa asupra minorului, influetandu-l sa comita delicate cu un grad sporit de periculozitate cum ar fi: furt, talharia, viol, omor, vatamare corporala. Legat de conceptul de identitate personal, suportul social surpinde de asemenea traiectoria vieii, asigurnd totodat legtura ntre social i individual, codificnd faptul c oamenii primesc satisfacia relaiilor lor sociale, ca avnd un rol determinant t pentru sentimentele lor generale fa de satisfacia vieii trite.58 Asupra deinutului minor, suportul social poate aciona variat, momentul ales trebuind a concura la adevrata reintegrare a celui asistat, motivnd ca una din funciile alese s primeze: 59 -suportul instrumental sau de ajutor, reprezentat mai ales prin material concret; -suportul afectiv sau de ngrijire, avnd conotaii moral-expresive; -suportul valoric sau de recunoatere, concretizat n apreciere, afirmare; -suportul cognitiv sau de ndrumare, regsit sub aspectul imformaional i de consiliere; -interaciunea social,pozitiv, subnscris sprijinului collegial. O alta modalitate de reintegrare a minorului delincvent, l-a constituit calificarea i cu ocuparea profesional, de exemplu cursurile de calificare cat si gasirea unui loc de munca prin care are lor implicarea directa a comunitatii. Totodata in penitenciare sunt implementate programe special privind resocializarea persoanelor, ceea ce reprezinta inca un pas spre reintegrarea minorului in comunitate. Pentru reintegrarea infractorului minor n comunitate, primii pai se fac de aici, din penitenciar, pe baza aplicrii celor dou programe incluse n instrumentarul metodologic i strategic amintit anterior i anume:60 -programul CEB (educaia bunului cetean) ; -programul DIFICIL (legtura cu familia i comunitatea); Serviciile de reintegrare sociala si supraveghere desfasoara urmatoarele activitati principale:61
58 59

Maria Dorina Pasca, Infractorul minor si reintegrarea sa in comunitatea Editura Ardealul, 2005, pag 107 Ibidem 51 60 Maria Dorina Pasca, Infractorul minor si reintegrarea sa in comunitatea Editura Ardealul, 2005, pag112

30

Asigura supravegherea persoanelor condamnate ca masura educatica a libertatii supravegheate sau cu pedeapsa inchisorii cu suspedendarea executarii ei;

Intocmesc referate de evaluare si de presentinta la solicitarea organelor de urmarire penala sau instantelor de judecata

Asigura, la cererea persoanelor condamnate, servicii de asistenta si consiliere Colaboreaza cu institutiile publice si cu organizatiile neguvernamentale in vederea punerii in practica a masurilor alternative stabilite de instante. Cu toti stim ca responsabilitatea inchisorii este de a tine persoana incarcerata si totodata

in siguranta pana la sfarsitul pedepsei, dar important in tot acest timp este si interventia serviciului de reintegrare sociala si supraveghere care reuseste sa sigure asistarea psiho-sociala, prin tinerea sub control al riscului de a recidiva si a comite din nou infractiuni, dar si implementarea unor programe vizand munca in si cu comunitatea. Sporirea eficacitatii programelor educative, solicita o strateggie sociala globala care sa integrezene un ansamblu de masuri cu, caracter social-economic si instructic-educativ, imbunatatind conditiile de viata a familiilor cu niveluri sociale modeste de venit, ajutorul efectiv acordat de aistenta sociala in situatii de criza a grupurilor familial caracterizate prin lipsa funcitonalitatii educative, initierea uncor cursuri special de psihologie a copilului si de sociologie a familiei pentru cadrele didactice, introducerea in scoli a cursurilor de drept si morala, acestea fiind doar cateva dintre aceste masuri menite sa inbunatateasca eficienta procesului de formare a constiintei morale a minorului.62

3.4 Impactul privarii de libertate asupra minorului


Impactul privarii de libertare asupra minorului are un efect deosebit de important. Deinutii minori care sunt privati de libertate devin mai vulnerabili, mai dramatici dar in acelasi
61

Dan Banciu, Crima si Criminalitatea: Repedere si abodari juris-sociologice, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005, pag 270 62 Sorin M. Radulescu, Dan Banciu, Introducere in sociologia delincventei juvenile, Adolescenta intre normalitate si devianta, Editura Medicala, Bucuresti, 1990, pag 32

31

timp acestea contribuie si la marginalizarea si excluderea lor sociala. Pedeapsa penal este o funcie generalizat, coextensiv n ntregul corp social, ca i la fiecare dintre elementele sale, punndu-se de fapt problema msurii i a economiei puterii punitive.63 Foucoult M. (1997) remarca ca ntr-adevr, infraciunea opune un individ ntregului corp social; mpotriva lui, pentru a-l pedepsi, societatea are dreptul s se ridice n ntregul ei. Lupta inegal, de o singur parte toate forele, toat puterea, toate drepturile. Dar lucrurile chiar trebuie s stea n felul acesta, dat fiind c este vorba de aprarea fiecrui individ n parte. Se ajunge astfel la constituirea unui formidabil drept de a pedepsi, infractorul devenind dumanul comun. Minorii delincventi sunt repartizati in scolii speciale in functie de gravitatea infractiuni comise dar si in functie de discernamantul fata de actele antisocial pe care acestia le-au savarsit. Astfel centrele de reeducare au o importanta deosebita deoarece acestea sunt sutinute de programe terapeutice si educationale adecvate intrucat cei care ajung aici au o educatie redusa, sunt imaturi din punct de vederen social si afectiv, nu au o locuinta, starea de sanatate fiind precara, astfel ei indeplinesc toate calitatile de a fi marginalizati social. Prin aceast stigmatizare continu, minorul resimte c se afl la marginea societii, fiind singurul mediu unde gsete refugiu, se simte admis i din punct de vedere social. Astfel, n mediul privat de libertate minorul i poate asimila uor rolul de marginalizat, ca nsi subcultura ce o are ca nucleu a atitudinii sale antisociale64. Minorul trebuie sa inteleaga ca aceasta etapa este foarte importanta pentru el si trebuie inteleasa ca pe o perioada formativa, nu trebuie catalogata ca fiind ciudata, bizara, sau amenintatoare. El trebuie sa inteleaga ca in aceasta perioada nu trebuie sa se simta victima pasiva a schimbarii in mod activ dar si participative, pentru el aceasta perioada trebuie sa fie una de transformare intr-o achizitie buna atat pentru el cat si pentru societate. In acelasi timp, este necesar sa-l impulsionam pe infractorul minor sa intelaga cauzalitatea conflictului, modalitatile de rezolvare astfel incat acesta sa nu mai recurga la violenta, aceasta fiinf forma negativa si distructiva a unei situatii, dar totodata poate fi rezolvata

63 64

Maria Dorina Pasca, Infractorul minor si reintegrarea sa in comunitatea Editura Ardealul, 2005, pag 49 Maria Dorina Pasca, Infractorul minor si reintegrarea sa in comunitatea Editura Ardealul, 2005, pag 68

32

de catre el insusi prin tolerant, incredere, repsectarea drepturilor celor din jur. Privit din perspectiva activitatilor si porgramelor organizate, scopul acestora este de a-i pregati pe minori sa traiasca si sa se adapteze in cadrul comunitatii, prevenindu-se astfel savarsirea de noi infractiuni. n cadrul sistemului penitenciar romnesc, exist n fiecare unitate sistemul de reintegrare social care are ca scop: atenuarea influenei negative a privrii de libertate asupra personalitii i comportamentului deinuilor ct i identificarea i dezvoltarea atitudinilor i abilitilor care s le permit integrarea ntr-o via social normal, dup ce vor deveni liberi.65 Un loc aparte l reprezint formarea profesional ce are drept scop: calificare, recalificare i/sau iniierea deinuilor n diferite meserii, inndu-se cont de resursele materiale i financiare ale penitenciarului, aptitudinile deinuilor minori, oferta forei de munc i ca o noutate, repartizarea geografic, pregtirea realiznd-o prin cursurile de pregtire teoretic i practic, iar pentru meseriile simple, prin practica la locul de munc.66 Astfel , detinutul minor care se afla incarcerat in penitenciar sau in centrele de reeducare prin prisma asistarii psihopedagogica ii ajuta sa fie mai putin vulnerabili, sa isi accepte vina si sa o constientizeze si fie pregatit pentru reintegrarea sa in comunitate de a-l i face s contientizeze ce reprezint n dezvoltarea sa bio-psiho-social, internarea sa ntr-o instituie ce-l priveaz de libertate.

3.4.1 Semnificatia pedepsei in contextul privarii de libertate

Potrivit Codului Penal, pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea savarsirii de noi infractiuni.67 Geissler (1997), aduce elemente pro si contra in care sustine ca aeduca si a pedepsi isi au valentele sale specifice.
65 66

Maria Dorina Pasca, Infractorul minor si reintegrarea sa in comunitatea Editura Ardealul, 2005, pag 73 Ibidem 52 67 Valerian Cioclei, Codul penal si Codul de procedura penala , Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2010, pag 23

33

Astfel, pedeapsa nu este o noiune univoc, fix, ci cuprinde unele fenomene care trebuiesc difereniate cu precizie, analiznd totodat condiiile cadru, premisele i consecinele. n acest context, privit ca noiune moral, pedeapsa este consecina unui delict nscut dintr-o vin subiectiv, producnd fptuitorului un mare prejudiciu (pedepse care privesc onoarea, libertatea, avutul sau aplicarea unei corecii corporale) i care n acelai timp, poate declana apariia suferinei.68 nchisoarea reduce ansele celor care au ispit o pedeaps privativ de libertate si gseasc un loc de munc, reduce ansele reintegrrii n comunitate. Ispirea unei pedepse privative de libertate are efecte pe termen lung asupra posibilitilor ulterioare ale persoanei care a comis fapte penale de a se reintegra n comunitate69. Minorii care ispasesc o pedeapsa privative de libertate, sunt mai dramatic afectati si contribuie la marginalizarea si excluderea lor sociala. John Howard carcaterizeaza inchisoarea ca scoala si mijloc de specializare in domeniul infractionalitatii. Pedepsele privative de libertate se executa in: a) Regimul de maxima siguranta b) Regimul inchis c) Regimul semideschis d) Regimul deschis Pentru a putea vorbi despre pedeapsa, intotdeauna este nevoie de o fapta si de faptas. moment n care se face diferena ntre pedepse: aplicate pentru c a fost nclcat un raport de drept, ce implic fapta i cele care au menirea de a mpiedica n viitor nclcarea dreptului unde implicat este fptaul, ele difereniindu-se prin intenia urmrit de pedeaps.70 Legat tot de pedeapsa, Focault M. (1997) sublinia faptul ca pedeapsa s funcioneze, trebuie: s fie mai puin arbitrar cu putin, s depeasc mecanica forelor i s-i dovedeasc utilitatea din prisma unei modelri temporal. Pedeapsa este orientata spre viitor iar una din functiile ei majore este de a preveni.
68 69

Maria Dorina Pasca, Infractorul minor si reintegrarea sa in comunitatea Editura Ardealul, 2005, pag 47 Maria Bulgaru, Aistenta Sociala si Justita Juvenila: Modalitati de integrare si cooperare , Chisinau, 2005, pag 49 70 Ibidem 48

34

Unul dintre principalele efecte este cel ce scoate n eviden c nchisoarea reduce ansele celor care au ispit o pedeaps privativ de libertate s-i gseasc un loc de munc, reduce ansele reintegrrii n comunitate. Ispirea unei pedepse privative de libertate are efecte pe termen lung asupra posibilitilor ulterioare ale persoanei care a comis fapte penale de a se reintegra n comunitate. n multe sisteme penale ncarcerarea, ca pedeaps principal, este nsoit i de o serie de interdicii i limitri care opereaz dup expirarea perioadei de detenie

Totui, pentru a nelege pedeapsa e bine s ne amintim cele ase reguli de baz pe care se sprijin i anume:71 1)-regula cantitii minimale, pentru ca pedeapsa s produc efectul ateptat, e de ajuns ca rul pe care l produce, s depeasc binele pe care vinovatul l-a obinut de pe urma crimei; 2)-regula identitii suficiente, pedeapsa nu acioneaz deci asupra corpului, ci asupra reprezentrii; 3)-regula efectelor laterale, pedeapsa trebuie s aib efectele cele mai puternice asupra celor ce nu au comis greeli; la limit dac ne-am putea asigura c vinovatul n-o mai poate lua de la capt, ar fi suficient s-i facem pe ceilali s cread c respectivul a fost pedepsit. 4)-regula deplinei certitudini, amintim ceea ce Mably G (1789) spunea N-ar trebui oare ca pedeapsa s fie cu att mai de temut prin violena ei cu ct este mai puin redutabil prin gradul sczut de certitudine? Dect s imitm astfel vechiul sistem i s fim mai severi, e nevoie s fim mai vigileni; 5)-regula adevrului comun, ritualul judiciar nu mai este prin el nsui productorul unui adevr aparte, ci el e redus n cmpul de referin al probelor comune, astfel omul legii nu mai este stpnul propriului su adevr; 6)-regula specificrii optime, determin faptul c pedeapsa pentru toi la fel, nu are aceeai for pentru toat lumea. Pedeapsa trebuie s mpiedice recidiva i s in seama de natura profund a criminalului, de gradul prezumabil de rutate i de calitatea intrinsec a voinei acesteia.

71

Maria Dorina Pasca, Infractorul minor si reintegrarea sa in comunitatea Editura Ardealul, 2005. Pag 49-50

35

3.4.2 Constructia valorica a educatiei in mediul de detentie

Detenia reprezint actul de privare de libertate a unei persoane aflat sub incidena legii, pe care o exercit statul ce-i asum totodat sarcina ngrijirii sale prin meninerea sntii mentale i fizice, ct i aprarea bunstrii individului. n acest caz, deinutul este o persoan responsabil asupra cruia se acioneaz pentru a-i ncuraja autorespectul, dezvoltndu-i totodat simul responsabilitii.72 Totodata detentia reprezinta modalitatea de ai pedepsi pe infractori si de a-i apara pe cetateni de acestia. Gheorghe Fl. (1998) sustine ca pentru a nelege problematica pedepselor, trebuie s abandonm domeniul i sensul pedepsei i s trecem la o reflecie asupra ansamblului funciilor practice ale privrii de libertate. Nu mai trebuie utilizat expresia privat de libertate care face referire la o valoare, ci trebuie utilizat mai ales termenul de nchisoare care nu face altceva dect s desemneze o tehnic, ceea ce ar duce i la schimbarea atitudinii fa de penitenciar care, pentru a-i ndeplini misiunea, ar trebui ca excluderea (sanciunea penal) s poat determina includerea (inseria social) ceea ce nu este cu adevrat posibil dect la nivelul declaraiilor de intenie, cu att mai mult cu ct nchiderea carceral atinge n mare parte, categoriile care sunt deja n situaie de mare precaritate social. Antony Storr (1969) sustine ca i omul este o fiin teritorial, mai ales n spaii supra aglomerate, dar unele fenomene de agresiune mrit observndu-se relativ rar, deoarece individul nva s-i stpneasc impulsurile agresive generate de prezena cteodat suprtoare a unor indivizi sau grupuri. Parcurgnd paii unui deinut, constatam c prin actul de privare de libertate, se aduce atingere valorii educative pe care o deine clientul, necesitnd la un moment dat, att protecia ct i realizarea unor strategii psihosociale de reeducare i reintegrare social, cu precdere a delincvenilor minori.

72

Marina Dorina Pasca, Infractorul minor si reintegrarea sa in comunitatea Editura Ardealul, 2005, pag 51

36

Din punct de vedere psihosocial73, populaia de deinui dintr-o instituie penitenciar, reprezint un grup uman care are caracteristici de grup, putndu-se identifica prin satusuri i roluri formale sau informale care au un cuvnd greu de spus n existena i manifestrile ntregului grup. Grupul se supune unor norme care nu sunt neaprat identice cu cele dorite de conducerea penitenciarului, aprnd totodat i un limbaj specific de comunicare ntre deinui pentru a-i dezvolta un satut aparte. n cele mai multe cazuri, normele tradiionale ct i limbajul, se transmit i se menin n penitenciare n pofida faptului c deinuii ce constituie grupul respectiv, au fost repui n libertate. Din punct de vedere psihologic reeducarea depinde n mare msur de dou elemente care aparin primelor faze ale activitii judiciare i anume:74 - dac infractorul se consider vinovat n faa legii prin fapta reinut n sarcina sa; - dac infractorul consider pedeapsa acordat de completul de judecat ca echitabil sau exagerat; La aceste dou aspecte concur i modul de interpretare a fazelor activitii judiciare, astfel: -dac deinutul se consider nevinovat, atunci va considera hotrrea judectoreasc o mare nedreptate i va determina declanarea unei revolte interne i ur fa de cei responsabili sau un blocaj ideo-afectiv care i va paraliza ntreaga fiin, ajungnd s se nchid n sine, s se izoleze de cei din jur, refuznd comunicarea comunicarea i cooperarea, ajungnd uneori la ideea sinuciderii; -dac deinutul se consider vinovat, poate parcurge perioada de detenie fr tulburri notabile de comportament, acceptnd rigorile. In fiecare penitenciar, deinutul minor, se poate adresa atunci cnd dorete serviciului de reintegrare social unde, cu ajutorul specialitilor (psihologi, educatori, profesori, juriti, preoi) sunt desfasurate n permanen programe compartimentate n domenii privind: reeducare i recreere, terapie-psihoterapie i de reintegrare social. Programele de reeducare si recreere continua educatia in concordanta cu invatamantul public. Personalul educativ din scolile de reeducare este nevoit sa lucreze cu minori traumatizati psihic, trasatura determinata de mediul familial in care acestia au crescut dar si de insuccesele scoalare.
73 74

Marina Dorina Pasca, Infractorul minor si reintegrarea sa in comunitatea Editura Ardealul, 2005, pag 52 Marina Dorina Pasca, Infractorul minor si reintegrarea sa in comunitatea Editura Ardealul, 2005 pag 53

37

Avand in vedere aceste dificultati, actiunea de educatie prin munca, intemeiaza urmatoarele coordinate generale:75 Orientarea scoalara si profesionala a minorilor, inteleasa ca actiune educative prin care minorul este pregatit pentru alegerea si exercitarea unei meserii; Recuperarea scolara a minorului internat, pentru a fi in masura sa invete o meserie in conformitate cu aptitudinile sale; Concretizarea asupra pericolului social al faptelor sale anterioare, sensibilizarea lui la actiunea de reeducare, intelegerea necesitatii de a se integra intr-o viata normal si demna; Participarea efectiva la munca ( invatatura, activitati gospodaresti, tabere de munca;

3.4 Rolul serviciului de probatiune in reintegrarea sociala a minorilor care au executat privative de libertate

Probatiunea este posibilitatea acordata infractorilor condamnati de a executa pedepse in comunitate, sub supraveghere, este folosita in locul incarcerarii, in primul rand pentru tinerii, infractori primari si infractori condamnati pentru violari minore ale legi.76. De asemenea Probatiunea defineste un ansamblu de masuri de supraveghere si asistenta a unei persoane care a savarsit o infractiune si care este de acord ca prin hotararea instantei sa fie supusa supravegheri agentilor de probatiune de o perioada cuprinsa intre 6 luni si 3 ani, spre a se verifica daca in acest interval de tin va avea o buna comportare.77.

75 76

Adriana Rodica Berindei, Criminalitatea juvenila, Editura Lumen, Iasi, 2006, pag 82 Emilian Stanisor, Delincventa Juvenila, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2003. Pag 102 77 Emilian Stanisor, Delincventa Juvenila, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2003, pag 101

38

Instituia probaiunii este prin excelen una comunitar, intervenind ntre instituiile statului i reprezentanii societii civile, pentru sporirea anselor de reinserie social a persoanelor ce le sunt ncredinate spre supraveghere, fiind considerat chiar ca un test pentru verificarea spiritului comunitar al societii romneti. De aceea, obiectivele urmrite sunt:78 -reintegrarea social a persoanelor care au svrit fapte prevzute de legea penal; -atragerea i implicarea activ a comunitii n procesul de reintegrare social a persoanelor care fac obiectul activitii de probaiune; -asigurarea unui echilibru ntre nevoile siguranei sociale a comunitii i nevoile specifice ale infractorului; -evaluarea impactului msurilor economico-sociale asupra fenomenului de criminalitate; Consilierul de probatiune nu se implica direct in vietile infractorilor, presupunand ca aceste isi exercita singuri controlul asupra propriilor scopuri si activitati, iar sansele lor de integrare in scoietate crescand. Consilierii de probatiune sunt cei indicati sa ajute infractorii sa se reintegreze in societate dar trebuie sa supravegheze si respectarea conditiilor impuse infractorului. Acestia trebuie sa stabileasca o atmosfera confortabila, unde persoana condamnata sa se simte in siguranta, pentru a-si putea comunica in totalitate problemele. Consilierul trebuie sa fie o persoana intelegatoare, calma, sa nu ii judece si sa arate respect pentru valorile persoanei condamnate. Potrivit Codului penal masurile educative care se pot luat fata de minor sunt:79 Mustrarea masura educativa care consta in dojenirea minorului, in aratarea pericolului social al faptei savarsite, in sfatuirea minorului sa se poarte in asa fel incat sa dea dovada de indreptare, atragandu-i-se totodata atentia ca daca va savarsi din nou o infractiune , se va lua fata de el o masura mai severa sau i se va aplica o pedeapsa Libertatea supravegheata consta in lasarea minorului in libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebita. Supravegherea poate fi incredindata dupa caz, parintilor minorului, celui care l-a adoptat sau tutorelui.
78 79

Marina Dorina Pasca, Infractorul minor si reintegrarea sa in comunitatea Editura Ardealul, 2005, pag 82 Valerian Cioclei, Codul penal si Codul de procedura penala, Editura C.H.Beck, 2010, p.51

39

Internarea intr-un centru de reeducare se in scopul reeducari minorului caruia i se asigura posibilitatea de a dobandi invatatura necesara si o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile sale.

Internarea intr-un institut medical-educativ se in in fata minorului care, din cauza starii fizice sau psihice, are nevoie de tratament medical si de un regim special de educatie.

Instanta poate de asemenea sa impuna minorului respectarea mai multor obligatii cum ar fi:80 a) Sa nu frecventeze anumite locuri stabilite b) Sa nu intre in legatura cu anumite persoane c) Sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public, cu o durata de 50200 de ore d) Instant atrage atentia minorului asupra consecintelor comportarii sale

80

Valerian Cioclei, Codul penal si Codul de procedura penala, Editura C.H.Beck, 2010, p.52

40

Capitolul 4 Cercetare

1.Stabilirea temei de cercertare


Am stabilit ca tema de cercetare Motivatii ale minorilor internati in CR privind participarea la programe educative si de formare profesionala Eficienta masurilor programelor educative din centrele de reeducare si posibilitatea de formare profesionala a minorilor, deoarece fenomenul delincventei juvenile este tot mai

41

frecvent in zilele noastre. Aceasta problema de actualitate necesita implicare dar si o forma de intelegere a cauzelor care determina acest comportament.

3.Obiective
1. Stabilirea cauzelor delincventei juvenile 2. Stabilirea factorilor de risc familiai 3. Stabilirea factorilor de risc social 4. Stabilirea factorilor care duc spre excluziunea lor din societate

4.Populatia studiata
Populatia studiata in acest proiect de cercetare o reprezinta minorii aflati in centrele de reeducare.

5.Ipoteze
Ipoteza reprezinta un element important si indispensabil al constructiei teoretice stiintifice. Elaborarea acestor ipoteze reprezinta si un moment cheie al acestei cercetari stiintifice ce pune in evidenta interdependenta dintre abordarea teoretica si cercetarea concreta, care se conditioneaza reciproc. Ipotezele pentru proiectul de cercetarea sociologic prezentat sunt: Daca nivelul de trai ar creste, atunci delincventa juvenila ar scadea(situatia financiara de acasa) Daca capata cunostinte necesare, atunci si-ar putea gasi un loc de munca( iti va fi util daca termini 12 clasa) Daca obtin o calificare profesionala, atunci obtin un loc de munca Daca sunt finalizare cursurile de invatamant atunci se vor integra mai usor Daca tinerii vor participa la mai multe activitati sportive, educative, atunci le vor fi mai usor sa resocializeze

42

Daca invata sa respecta cu usurinta regulile impuse in acest centru de reeducare, atunci cand vor iesi in societate vor adopta un comportament noninfractional Daca nu vor finaliza cursurile de invatamant, sau o calificare profesionala, atunci acestia se vor integra mai greu in societate si vor obtine cu greutate un loc de munca

Daca se mentine relatia cu familia, atunci cand vor iesi din centru relatia lor va fi mai consolidata

7. Alegerea metodelor de cercetare Am ales ca metoda de cercetare, metoda anchetei sociologice. Ancheta sociologica poate defini drept o metoda de interogare, de informare asupra faptelor sociale(opinii, atitudini, motivatii, aspiratii, caracteristicipersonale, ale mediului social etc.) la nivelul grupurilor umane, mai mici sau mai mari de analiza cuantificabila a datelor in vederea descrierii si explicarii lor.(Cauc Ion at all, 2007, p.43) Termenul metod provine din grecescul methodos care nseamn cale, mijloc, mod de expunere i semnific ,,modul de cercetare, sistemul de reguli i principii de cunoatere i de transformare a realitii obiective.(Chelcea, 2007, p.69) Ca si tehnica de cercetare pentru metoda am folosit interviul. Interviul este tehnica de cercetare in stiintele socioumane duce,asadar, la stabilirea relatiilor dintre variabile si la verficarea, testarea ipotezelor. Aceasta se deosebeste de comunicare verbal obisnuita prin simplu fapt ca informatia este dirijata de catre cel ce intervieveaza. (Cauc Ion at all, 2007, p.69). Autorii Norman K. Denzin i Yvonna S. Lincoln consider c ,,cercetare calitativ este multivariat din punctul de vedere al metodelor, implicnd i o perspectiv interpretativ i naturalist a obiectului. Aceasta presupune folosirea i colectarea unei varieti de materiale empirice studii de caz, experiene personale, introspecii, istorii de via, interviuri, texte istorice i vizuale, precum i observaia i descrierea interaciunii cu subiecii ce descriu rutina i momentele problematice din vieile indivizilor (Norman K. Denzin, Yvonna S. Lincoln, apud Septimiu, Chelcea, op. cit., pag. 81)

43

Instrumentul pe care il folosesc este interviul in cercetarea calitativa pe care o prezint, deoarece cel care este intervievat sa isi poata exprima liber ideile, gandurile si sentimentele fara a fi influentat de vreun raspuns. 8. Interviul Buna ziua. Ma numesc Lupescu Raluca i sunt student la Facultatea de Sociologie i Asisten Social din cadrul Universitatii Bucuresti. Realizez un interviu privind delincventa juvenila. Sunteti amabil/ s imi acordai cteva minute? 1. Pentru inceput, care este motivul pentru care ati ajuns in acest centru de reeducare? 2. Dupa parerea dumneavoastra credeti ca, delincventa juvenila este un fenomen frecvent? 3. Care au fost cauzele care v-au determinat sa savarsiti fapta respectiva? 4. Partcipiati la cursurile de formare profesionala? 5. Credeti ca, calificarea profesioanala din centrul de reeducare te ajuta sa obtii un loc de munca? 6. Ce curs de calificare urmati dumneavoastra in acest centru de reeducare? 7. Ce v-a determinat sa alegeti acest curs de calificare profesionala? 8. Sunteti interesat/a sa urmati si un alt curs de calificare profesioanala? 9. Care credeti ca este cea mai cautata meserie de pe piata fortei de munca? 10. Participati la comepetitii sportive? 11. Va plac? Daca da, care este motivul? 12. Care sunt regulile pt a participa la competitiile sportive? 13. Considerati ca este importanta scoala? De ce? 14. Sau de ce nu o considerati importanta? 15. Sunteti multumiti de rezultatele scoalare pe care le aveti? 16. Ce parere aveti despre procesul educational desfasurat in acest centru de reeducare? 17. Care este relatia dumneavoastra cu familia? 18. De cate ori va viziteaza? 19. Cum v-ati adaptat la regulile intalnite din acest centru de reeducare? 20. Care este increderea dumneavoastra ca dupa ce va veti termina pedeapsa, societatea va, va recunoaste si va va integra?

44

45