Sunteți pe pagina 1din 7

Apariia i evoluia istoric a impozitelor i taxelor Constituirea statului modern s-a nfptuit prin implementarea impozitului, sau mai

exact, prin reglementrile legale privind dreptul de a ncasa aceste pli. (A. Mller) Impozitele au o istorie indisolubil de cea a omenirii, evolund de la sacrificii arhaice spre dri forate, iar pe urm devenind vrsminte obligatorii. Primele forme de impozite au fost menionate nc n Vechiul testament astfel: Toat dijma de la pmnt, din roadele pmntului i din roadele pomilor este a Domnului, sfinenia Domnului. Toat dijma de la boi i de la oi i tot al zecelea din cte trec pe sub toiag este oferit Domnului. (Levit,27,30 i 32). Dumnezeu a stabilit prin cartea prorocului Moise o condiie clar i obligatorie pentru oameni - a drui a zecea parte din venituri bisericii, pentru binele lor i al societii. Nerespectarea acestei reguli nu prevedea pedepse materiale, ci doar pierderea veniciei prin moartea sufletului. Pe de alt parte oamenii din cele mai vechi timpuri cutau modaliti de acumulare a unor mijloace necesare pentru a ntreine i a dezvolta statul n care vieuiau. Un mijloc din cele mai eficiente i mai rapide de a se mbogi peste noapte i de a cpta peste noapte pli de la cei nvini erau aciunile de cotropire prin rzboaie. Se jefuia tot ce era posibil n timpul cotropirii, apoi se stabileau biruri - pli obligatorii periodice pentru cei nvini. n Roma antic cetenii rii erau scutii de impozite. Pli obligatorii la stat achitau doar robii, strinii i iobagii. ns mijloacele acumulate de la ei nu erau suficiente i atunci conductorii statului inventau diverse pli obligatorii pentru ceteni. Drept exemplu pot servi plile obligatorii pentru cetenii Romei purttori de ndragi , taxele pentru veceuri publice etc. Apariia evoluiei impozitelor pe teritoriul rii noastre se caracterizeaz, de altfel n toate statele europene, ca un proces complex i de durat, care a nceput odat cu destrmarea comunei primitive, apariia proprietii private i scindarea societii n clase sociale, dezvoltarea forelor de producie i a relaiilor marf - bani, apariia statului i crearea aparatului de stat menit s rezolve antagonismele dintre clase, s apere interesele celor mai puternici din punct de vedere economic. Dacia roman era administrat de procurator care avea atribuii i de ncasare a drilor. Drile cele mai importante erau tributum soli (impozitul funciar), tributum capitis (capitaia), vicesima hereditatum (darea succesoral), vicesima libertatum (darea de eliberare a sclavilor ), conductor commercorum (darea ntreprinztorilor

comerciali), conductores pescui et salinarum (pentru arendarea punilor i salinelor). n prima faz de formare a statului feudal, unde predomina economia natural nchis, au proliferat o sumedenie de dri: sferturile sau civerturile, care se strngeau sub forma clisei; dijmritul sau desetina (din zece una); albinritul era darea pe stupi, pe miere i pe ciara de albine; gotinritul, darea asupra porcilor; vinritul sau vinriciul era o dare pe vadra de vin; podgonritul a fost un impozit trector asupra strinilor care aveau terenuri plasate cu vi de vie (a fost introdus n anul 1662); pripitul era o tax asupra vitelor de pripas prin sate (era mai mult o amend dect un impozit); tutunritul era un impozit ce se pltea asupra terenurilor cultivate cu tutun; fumritul era un impozit de capitaie, deoarece se punea asupra fumurilor (courilor ) de la case; oieritul era o dare pe oi; vcritul, introdus n anul 1580, era o dare perceput pe boi, vaci, cai, cunoscut i sub numele de cunu; cminritul era o dare asupra vinului vndut n trguri; spunritul, darea pe spun, perceput de la cei ce fabricau spun destinat comercializrii; mjritul, dare asupra petelui, proaspt sau srat pltit de vnztorii de pete; npasta, introdus de domnitorul Alexandru Mircea n anul 1577, era o dare suplimentar, care le ncrca pe cele existente. Pe lng aceste dri mai erau unele deosebit de apstoare, pentru a satisface preteniile turceti (mucale, bairam, peche) ale mpratului, arului sau hanului (plocon) etc. Drile fiind foarte variate i grele, deseori contribuabilii fceau contestaii cernd o nelegere cu fiscul asupra unor sume pe care s nu le plteasc, deoarece noile biruri erau foarte grele i nu puteau fi suportate. n asemenea situaii, cteodat, domnul se ndura i decreta aa-numita ruptura (amnistia fiscal). Exploatarea, dezordinea i abuzurile, btile i schingiuirile la care erau supui ranii l-au fcut pe consulul Angliei din Principate, ntre anii 1814 - 1821, s remarce c

nu exist popor n lume care s fie mai apsat de despotism i copleit de dri, ca ranul din Moldova. Regulamentele organice, adoptate n ianuarie 1832 pentru Moldova desfiineaz toate drile, preexistente, n locul lor introducnd capitaia impozit direct i personal pe cap de locuitor, la care erau supui ranii, mazilii (descendenii familiilor boiereti de rangul al doilea) i muncitorii din orae i trguri precum i patenta un impozit direct i fix (deci, neraportat la venit), stabilit pe clase la care erau supui meseriaii i negustorii. Un alt moment destul de important a fost Convenia de la Paris (1858), care a introdus n domeniul financiar bancar principiile: nullum impositum sine lege i unitatea bugetar i executarea provizorie pe baza bugetului prezent (nici un impozit nu va putea fi nfiinat sau adunat dac nu va fi consimit de Adunare. n urma unificrii politice i administrative a Principatelor romne i mai trziu, dup crearea statului romn modern, sistemului impozitelor era urmtorul:

1. Wilkison, Tableau de la Moldavie, p.140. citat de I.M.C. Aslan, Tratat de finane. Tipografia Unitar Roman, Bucureti, 1925, p. 13 17. 2 - Convenia de la Paris, art. 25, colecia Hamangiu, vol.II.

impozitul funciar, nfiinat n timpul domnitorului Al. I. Cuza, mai nti n Moldova (1859), apoi n Muntenia (1860), unificat (1862), i desfiinat prin reformele din 1921 i 1923; contribuia personal i contribuia pentru poduri, meninut pn n anul 1877, cnd se desfiineaz i se nlocuiete cu contribuia pentru cile de comunicaie; impozitul pe mna moart (imobile), nfiinat de domnitorul A. I. Cuza; impozitul pe salariu, nfiinat n 1877, desfiinat n anul 1891 i renfiinat n 1900, cnd au fost impuse salariile funcionarilor particulari; impozitele pe buturile spirtoase, nfiinat n anul 1867; impozitul industrial asupra veniturilor industriale, nfiinat n anul 1921, care crea unele avantaje excepionale pentru stimularea industriei naionale; impozitul profesional asupra veniturilor oamenilor de litere, art, i tiin, precum i asupra veniturilor liber profesionitilor ;

impozitul succesoral (1921), care a luat locul vechilor taxe succesorale;

impozitul pe lux i pe cifra de afaceri (1921), care, ulterior, ia o amploare din ce n ce mai mare, devenind principalul impozit indirect; impozitul pe automobile, nfiinat la 1 aprilie 1939.

Legile din anul 1921 i 1923, legi reformatoare n domeniul fiscalitii au nsemnat trecerea la sistemul modern de impozite, introducnd impozitul pe venit. (Sistemul impozitului pe venit propune o anumit procedur de constatare, stabilire i percepere. Pn la legea asupra contribuiilor directe (1923 - reforma N. Titulescu) procedura se aplic numai pentru impozitul pe salarii, un venit real constant, toate celelalte impozite erau aezate i ncasate printr-un venit presupus a fi cel real al proprietii i veniturilor rurale i urbane. Venitul constant - n concepia reformei din 1923 este acela pe care contribuabilul l declar pe baz de dovezi dar fiscul l stabilete prin diverse mijloace, considerat ca fiind adevratul venit). Astfel, n Moldova sistemul fiscal modern propriu economiei de pia a obinut contururile actuale abia n ultimii decenii ai secolului al XX-lea. n societatea sovietic, perioada experimentului comunist, sistemul de impozi tare a fost simplificat la maximum, fiind totalmente limitat libertatea productorului. n aceste condiii impozitele au devenit doar simple formaliti. De exemplu impozitul pe venitul persoanelor fizice era achitat doar de unele categorii de persoane. Nu achitau acest tip de impozit funcionarii, ranii. n anii 90 ai secolului XX s -au efectuat reforme radicale n viaa societii. Organizarea i funcionarea statului a fost orientat spre aplicarea principiilor economiei de pia. n perioada economiei de pia statul funcioneaz n primul rnd pe baza susinerii lui financiare de ctre ceteni care achit periodic la buget impozite i taxe obligatorii. Transformarea sistemului fiscal n baza principiilor economiei de pia a Republicii Moldova a avut loc prin realizarea a dou reforme fiscale, fiecare cuprinznd, respectiv, dou i ase etape. n Constituia Republicii Moldova, Titlul III, Capitolul III, Articolul 58 este stipulat: Cetenii au obligaie s contribuie, prin impozite i taxe, la c heltuieli publice. Sistemul legal de impunere trebuie s asigure aezarea just a sarcinilor fiscale. Orice alte prestaii snt interzise, n afara celor stabilite prin lege.

1.1. Aparitia si evolutia istorica a impozitelor. Politica fiscala joaca un rol important in economia de piata prin prghi ile traditionale de care dispune nu numai in vederea realizarii veniturilor statului, dar si pentru imprimarea sensului si ritmului de dezvoltare econo mica si sociala a tarii. Impozitele si taxele reprezinta mijloacele ce stau la dispozitia statului pentru realizarea veniturilor bugetare si, implicit, pentru asigurarea cheltu ielilor generate de nevoile publice. Problema influentei impunerii asupra cetatenilor, precum si asupra acti vitatilor umane este extrem de vasta si are importanta deosebita pentru in treaga dezvoltare si transformare a vietii economice, sociale si politice. De aceea, pentru guvern

astazi este o adevarata arta, de a sti sa asigure venitu rile statului, fara ca insusirea lor sa insemne o povara care sa zdruncine inte resele private si patrimoniile individuale ale producatorilor contribuabili. 1.1.1. Perioada antica Impozitele sunt cunoscute din antichitate si se presupune ca au aparut pe parcursul evolutiei societatii umane in cadrul primelor formatiuni statale, fiind determinate de necesitatile intretinerii materiale a celor ce exercitau forta publica, indeplinind atributiile autoritare de conducere statala. De la aparitia lor impozitele au fost concepute si aplicate diferit, in functie de dezvoltarea economico-sociala si de cheltuielile publice acceptate in fie care stat. Date despre impozitele si cheltuielile publice din antichitate se cu nosc mai ales din istoria statelor antice grec si roman1. In republicile antice grecesti, ca si in statul antic roman, erau considerate publice cheltuielile pentru asigurarea functionarii organelor de conducere statala, pentru intretinerea si inzestrarea fortelor armate si a ordinii publice, constructia si inarmarea corabiilor de razboi, construirea de drumuri, lucrari a utilitate comunala, pentru temple si serbari religioase ca si pentru distractiile publice. Pentru aceste cheltuieli publice primele resurse erau cele domeniale ob-r:nute prin exploatarea unor bogatii naturale aflate in patrimoniul statului, cum erau, de exemplu, minele de argint si carierele de marmura in republicile grecesri. in completarea resurselor domeniului public, in fiecare din aceste state c-i fost instituite impozite diferite, unele ordinare sau curente, altele extraordinare. in statui antic atenian principalul impozit era pretins de la proprietarii de terenuri si alte bunuri. Urmau apoi impozitele asupra veniturilor meseria-s:lor, taxele pentru vnzarea in piata a produsele agricole, precum si de impozitul extraordinar pe veniturile cetatenilor bogati, perceput in timp de jc'.zboi ca o indatorire de onoare a acestor cetateni". in statu! roman antic, in toate etapele de evolutie istorica, principalul ;moczit a fost "tribulum". La inceput acest impozit era perceput numai de la iccu'torii provinciilor cucerite, fiind stabilite fie pe valoarea pamntului "iS-jarit ir. mod individual, fie ca zecime din produsul brut. Ulterior vibutiim a fost extins ca impozit cetatenesc permanent datorat de toti ceta-\t:A\ statului roman ca'"e aveau proprietati imobiliare, iar mai trziu si pentru iyjnun mobile. Concomitent cu tributum se percepea un impozit pe succesiuni. S-a iti- rodu^ si un impozit asupra vnzarilor de bunuri, un impozit pe mestesuguri si de asemenea s-au aplicat, temporar, un impozit pe numarul sclavilor si impozitul datorat de celibatari. Aceste impozite din statul atenian si roman sunt o dovada si exemple ale rspndirii si diversificarii in antichitate a procedeului financiar al obligarii persoanelor fizice sa plateasca impozite ca venituri ale statului. 1.1.2. Perioada evului mediu In evul mediu impozitele erau de asemenea diferite de la un stat la altul, n functie de dezvoltarea economico-sociala diferita, precum si de conceptii si traditii proprii. in Anglia, timp indelungat, impozitul principal era cel datorat de catre proprietarii de pamnt: la inceput in raport de intindere si ulterior in functie de venitul obtinut prin exploatare proprie ori arenda. Conceptional, prin iviagna Carta Libertatum din anul 1215 s-a interzis instituirea impozitelor de catre monarhi rara aprobarea parlamentului. In acelasi secol, a fost introdus un impozit pe venit diferentiat pentru nobili, preotime si tarani, iar in secolele urmatoare au fost instituite impozite pe cladiri, pe veniturile mestesugarilor, ca si impozite incluse in preturile de vnzare a sarii, carbunelui, pieilor si a altor bunuri. Sunt interesante si datele privind impozitele si organizarea fiscala aplicata in Republica Florenta din Italia in secolele XII-XV. La inceputul acestei perioade exista un impozit pe veniturile cetatenilor bogati, care se percepea pe baza unei "scari" progresive. Mai existau impozite pe succesiuni si taxe vamale la intrarea marfurilor in republica. Impozitul vechi pe venit a fost inlocuit cu impozitul denumit "estimo", aplicat asupra tuturor bunurilor cetatenesti care erau inscrise in "registro del estimo'" pe baza
1wuujt.iic

ivsqit 'a nospur - traduiclion, franc.ii.-v. Parts, Lib. Ed. M. Girar, 1913, p.20-38.

declaratiilor contribuabililor, care, daca se constatau a fi inexacte, erau sanctionate cu o dezonoranta, stergere a celui gasit in culpa de pe lista votantilor la alegerile organelor comunale. Dupa aproape trei secole "estimo" a fost modificat conform cerintelor de impunere a averilor, mai ales ale comerciantilor si bancherilor, care erau evaluate separat de mai multi agenti fiscali. Pe lnga acestea, in Florenta de atunci se mai pastrau impozitele pe succesiuni, pe vnzarea unor bunuri precum si taxele vamale. 1.1.3. Epoca moderna. in ultima perioada a evului mediu, in conditiile dezvoltarii mestesugurilor si manufacturilor, ca si a comertului, diversificarea veniturilor cetatenilor a oferit statelor posibilitatea sporirii numarului si a felurilor impozitelor. Aceasta sporire a fost determinata si de cresterea cheltuielilor publice pentru organele de stat aflate intr-o anumita etapa de dezvoltare ca autoritati si servicii publice de administratie si justitie, precum si pentru ordinea publica si intretinerea armatei. Unul din exemple mai convingatoare privind sporirea numarului si felului impozitelor 1-a oferit Franta, in care monarhii au pastrat pna la Revolutia din 1789 dreptul de a institui impozite si, in consecinta, categoria acestora incepea cu impozitul "Ia taille" in variantele reale - datora de proprietarii de terenuri, si personal - datorat pe veniturile cetatenilor - caruia i se suprapunea impozitul de a douazecia parte din venit, sporit apoi la a zecea parte din venit, precum si capitatia datorata de toti cetatenii in cuantum banesc diferentiat in raport de rangul social. in acelasi timp, in folosul monarhului se datora "patenta" ce reprezinta V A din taxa platita corporatiilor la eliberarea autorizatiilor celor ce exercitau pe cont propriu meserii sau comert. Categoria impozilelo'" mai cuprindea pe cele percepute la vnzarea sarii, tutunului si bauturilor, la tranzactiile si instrainarile de bunuri, ca si impozitele de timbru denumite si de inregistrare, carora li se adaugau diferite taxe. Datorita numarului mare si diversificarii exagerate a impozitelor, Adunarea Constituanta, intrunita dupa Revolutia Franceza din 1789, a decis reforma impozitelor prin inlocuirea privilegiilor avute pna atunci de nobili si preotime, suprimarea arbitrarului aparatului fiscal, inlaturarea unor impozite pe vnzari ale bunurilor de consum, alte actiuni reformatoare si, inainte de toate, consacrarea dreptului cetatenilor de a consimti liber la stabilirea impozitelor, in acest sens, Constitutia franceza din 1793 a prevazut ca "nici un cetatean nu este dispensat de onorabila obligatiune de a contribui la acceptarea sarcinilor publice, dar conditionat de consimtamntul la aceste contributii"/ Ideea ca impozitele urmeaza sa fie instituite cu consimtamntul contribuabililor a fost preluata de doctrina finantelor publice moderne din statele contemporane. Instituirea impozitelor cu consimtamntul contribuabililor si-a gasit expresia in consacrarile competentei parlamentare de a reglementa impozite si celelalte venituri necesare acoperirii cheltuielilor publice. Aceste venituri contribuie la formarea bugetului, ale carui prevederi sunt destinate satisfacerii cheltuielilor publice: invatamnt, cultura si arta, aparare nationala si ordine publica interna si altele. in economia de piata, actioneaza tipuri specifice de impozite care au fost reglementate si perfectionate si in Republica Moldova. Fiecare dintre aceste impozite indeplineste o anumita functie si are un anumit rol, iar toate impreuna alcatuiesc un sistem de impozite care reflecta att capacitatea contributiva a platitorilor, ct si stadiul de dezvoltare a unei societati pe plan economic. in perioada actuala, cnd economia Republicii Moldova este in tranzitie spre economia de piata, se impune un sistem fiscal coerent si eficient, prin introducerea si aplicarea unor impozite devenite operationale, adaptat dezvoltarii economice in cadrul unui sistem elastic, chemat sa raspunda la cresterea economica. in cadrul reformei fiscale trebuie reglementate acele forme de impunere care pot stimula activitatile agentilor economici si ale populatiei in scopul investirii, precum si cele privind stimularea productiei si protejarea exportului si importului. Ca urmare, reforma fiscala presupune o administrare fiscala capabila sa elimine evaziunea fiscala, precum si crearea unui sistem de protectie sociala reala. Ideea de justitie joaca un rol esential in cadrul impozitelor. Atunci cnd se stabilesc impozitele, este necesar ca aceasta sa se faca cu competenta si profesionalism, cu spiritul de echitate si justitie pentru a nu lovi in contribuabil, fie prin natura sau cuantumul impozitului, fie prin modul arbitrar de percepere.

Principiul echitatii fiscale si justetea impunerii au cele mai multe pre mise de a se infaptui intr-un stat de drept