Sunteți pe pagina 1din 15

UNIVERSITATEA BABE -BOLYAI, CLUJ-NAPOCA F A C U L T A T E A D E G E O G R A F I E

VALORIFICAREA TURISTIC A PATRIMONIULUI ETNOFOLCLORIC

TRANSILVANIA SSEASC

Cluj-Napoca, 2013

CUPRINS

CUPRINS ...................................................................................................................................................... 1 1. AEZARE I POPULAIE ..................................................................................................................... 2 2. PRIVILEGIILE SAILOR ....................................................................................................................... 4 3. ARHITECTURA POPULAR SSEASC ........................................................................................... 5 4. MESTEUGURI TRADIIONALE SSETI ....................................................................................... 7 5. TRADIII I OBICEIURI SSETI ..................................................................................................... 10 6. PORTUL POPULAR SSESC .............................................................................................................. 12 BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................................... 13

1. AEZARE I POPULAIE

Saii sunt o populaie de origine germanica compusa dintr-un amalgam de populatii saxone, valone i teutonice care a emigrat in Transilvania intre mijlocul secolului al XII-lea si pana la inceputul secolului al XIII, asezandu-se pe domeniile criesti (Fundus Regius sau in germana Knigsboden). Domeniile criesti (Fundus Regius) este demunirea dat unui teritoriu transilvan, delimitat la nord de rul Mure, la sud de rul Olt, la est de localitatea Drueni i la vest de Ortie. Prima meniune documentar depre aceste domenii si asezare sasilor a fost Diploma Andrean (Diploma Andreanum) din 1224, numit de istoriografia sseasc i hrisovul de aur (n german, Goldener Freibrief der Siebenbrger Sachsen), n
Fig. 1. Aezarea sailor in Transilvania
Sursa: http://www.google.ro/search?hl=ro&q=seasca&bav=on.2

care regele Andrei al II-lea al Ungariei stabilete o form de autonomie pentru scaunele sseti (Scaunul Sibiului, Scaunul

Sighioarei, Scaunul Sebeului, Scaunul Cincului, Scaunul Miercurea, Scaunul Rupea, Scaunul Nocrich, Scaunul Ortiei, Scaunul Mediaului, Scaunul eica). Diploma Andrean (n latin Andreanum, german Goldener Freibrief) sau Goldener Freibrief der Siebenbrger Sachsen (Hrisovul de aur al sailor transilvneni) a fost un document, emis n anul 1224 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, prin care reconfirma colonitilor

germani o serie de privilegii, care au fost meninute pe tot parcursul evului mediu, unele
Fig. 2. Migrarea sailor
Sursa: http://www.google.ro/search?hlq=transilvania+seas ca&bav=on.2

chiar pna n anul 1876. n 1486 diploma a fost


2

confirmat de regele Ungariei Matia Corvin pentru toat Universitatea Sseasc. Documentul nu s-a pstrat n original, ci numai ca o parte a reconfirmrii din 1317 a Diplomei andreiene de ctre regele Carol Robert de Anjou. Actul n limba latin, pe pergament cu pecete atrnat (unul din cele mai vechi documente istorice din Transilvania), este pstrat la Arhivele Naionale ale judeului Sibiu. Populatia care s-a asezat in Transilvania era compusa din germani (saxoni i franci), valoni i flamanzi. Un rol important n procesul colonizrii germane n sudul Transilvaniei l-au jucat Ordinul cavalerilor teutoni, Mnstirea Cistercian Igri, din Banat precum i abaia cistercian Cra din ara Fgraului. Teritoriul din sudul Transilvaniei colonizat cu germani are o suprafa de aproximativ 30.000 km. Teritoriile locuite de sai au fost organizate n Comitatul Sibiului (Comitatus Cibinensis) sau Provincia Sibiului. Ulterior, n prima jumtate a veacului al XIV-lea, n perioada guvernrii regelui angevin Carol Robert de Anjou, probabil ntre anii 1325 - 1329, saii se vor organiza in cadrul unor scaune sseti. Saii s-au organizat conform cutumelor originale, ntr-o unitate administrativ mare numit Knigsboden. Existau ns i numeroase aezri sseti situate n afara acestui teritoriu.

Fig. 3. Aezarea sailor 3 Sursa: http://www.google.ro/search?hl=ro&q=transilvania%&seasca&bav=on.2

2. PRIVILEGIILE SAILOR

Pentru a fi stimulai s rmn pe loc i s dezvolte economic sudul Transilvaniei, saii au primit privilegul de a stpni fundus regius (pmntul regal), ntrit prin bula de aur a sailor din 1224. n baza acestor privilegii, colonitii sai puteau folosi pmntul fr restricii, fiind vorba att de bogiile solului ct i ale subsolului. De asemenea, erau scutii de taxe vamale pe ntreg teritoriul regatului, puteau ine trguri fr s plteasc vam, aveau acces la exploatrile de sare. Mai trziu, vor beneficia i de dreptul de bate moned proprie, drept de depozit pentru comerul cu ara Romneasc, iar de la 1376 au primit dreptul de a organiza meteugurile n bresle. Comunitile sseti beneficiau i de privilegii administrative, judectoreti i religioase, n schimbul obligaiilor militare i fiscale fa de coroana maghiar. Un eveniment decisiv a fost innoirea bisericeasca luterana, prin separarea de Biserica catolica, sasii au dobindit si o viata proprie religioasa, complementara celei politice si, prin aceasta, o autonomie inca si mai mare. Reforma si umanismul precum si dezvoltarea oraselor sasesti, care au devenit importante centre mestesugaresti si comerciale, au reprezentat cele mai importante caracteristici ale istoriei sasesti din secolele XVI si XVII. In 1688-89 Transilvania a fost cucerita de Austria. Desi Transilvania, acum numita mare principat, putea sa duca in continuare o anumita viata proprie, importanta ei in spatiul est-european a scazut constant. Concurenta industriala a tinuturilor ereditare austriece si faptul ca, plasata la periferia monarhiei, Transilvania a fost silita sa-si asume rolul de furnizor de materii prime au dus la stagnarea mestesugurilor si comertului sasesti, altadata infloritoare. Instaurarea dualismului austro-ungar in 1867 a avut efecte devastatoare asupra sasilor. Subordonarea fata de puterea exclusiva a ungurilor i-a obligat pe sasi sa adopte o pozitie defensiva. In jumatatea estica (ungureasca) a monarhiei chezaro-craiesti au fost date multe legi indreptate glob al impotriva tuturor ne-maghiarilor. Ce-i drept, sasii au inregistrat un nou avint economic, dar au trebuit sa consume multa energie in lupta impotriva eforturilor de maghiarizare. Curind dupa unirea Transilvaniei cu Romania, la 8 ianuarie 1919, in baza unei rezolutii majoritare a reprezentantilor lor, sasii si-au declarat aderarea la noul stat roman. Insa in scurt timp, increderea lor in rezolutia Adunarii nationale romanesti de la Alba Iulia s-a dovedit a fi o iluzie politica. Partidele si personalitatile romanesti conducatoare nu au tinut seama de drepturile de grup acordate sasilor si secuilor, pe care Romania le asumase prin tratatul de la
4

Versailles. Sasii au putut totusi sa-si pastreze o relativa autonomie in domeniile economiei, vietii asociative, scolii si culturii. Astfel, in 1939, existau circa 750 de mii de cetateni romani de etnie germana, cu scoli in limba proprie, banci si organizatii comunitare proprii, cu numeroase asociatii si o cultura infloritoare. Dupa al doilea razboi mondial, urmare a deportarilor la munca silnica in Uniunea Sovietica, a exproprierilor ca si nivelarii oricarui specific national pe care au incercat sa o faca comunistii, sasii din Romania au inceput sa puna sub semnul intrebarii, dupa opt sute de ani, vointa lor de a-si continua existenta in Transilvania.

3. ARHITECTURA POPULAR SSEASC

Reprezint n contextul european, rezultatul convergenei mai multor factori: strvechea tradiie de construcie autohton reprezentat de arhitectura romneasc pe care saii au gsit-o la venirea lor aici, tradiia centraleuropean ce poart amprenta unor msuri de ordin administrativ, aportul arhitecturii occidentale aduse de pe Rin i Mosela pe care au meninut-o i poate chiar au mbogit-o cu prilejul unor contacte mai trzii. Trecerea masiv de la arhitectura din lemn la arhitectura
Fig. 4. Case tipice sseti
Sursa: http://www.google.ro/search?hl=ro&q=transilvania+se asca&bav=o

din piatr care se ofer ochiului trectorului de astzi a avut loc pe la jumtatea secolului al XVIII-lea, cnd din cauza incendiilor prea

dese au fost edictate legi administrative privind interdicia de a se mai construi case din lemn. n ceea ce privete decorul caselor locuite de sai, acesta este srac, aproape inexistent, dup unii autori. Casele sseti dei bogate, sunt reduse la util. Ceea ce se numete astzi tipic ssesc, referindu-se la acea aprare arhitectonic
5 Fig. 5. Interior al unei case sseti
Sursa: http://www.google.ro/search?hl=ro&q

a intrrii, la porile nalte i contopite cu casa, dincolo de care privirea nu mai poate ptrunde, pare numai la jumtatea secolului al XVIII-lea. Aspectul vechilor gospodrii ca i al vechilor case sseti se apropie, cu ct ne retragem spre trecut, de cel al gospodriilor i caselor romneti. Satul este sistematizat dup o linie geometric ferm, cu strzile paralele i perpendiculare. n mijlocul strzii principale, este un dreptunghi format din spaiu verde pe care se afl coala, primria i, la o oarecare distan, biserica instituii ce dominau viaa satului, semnificnd i puterea lui, fapt pentru care ocupau i un loc privilegiat.
Fig. 6. Satul ssesc
Sursa: http://www.google.ro/search &q=trans+seasca&bav=o

stilul

de

case,

modernul

se

mpletete astzi cu tradiionalul, n sensul c noua arhitectur impus de necesitatea

sistematizrii i modernizrii satelor schimb complet nfiarea . Apare casa tip, cu grdini i flori, cu deschidere spre strad, cu pori de fier forjat sau de lemn, n locul caselor de piatr ce flancau strada. Studiul fenomenelor de contact prezente n situaiile concrete de via ale indivizilor aparinnd celor dou culturi evideniaz c grupurile i-au pstrat n esen propria lor cultur, obiceiurile, tradiiile, c fiecare a adoptat un set propriu de rnduieli pentru rezolvarea problemelor sale, rnduieli care au devenit tradiionale, transmise din generaie n generaie. Cu toate c germanii au demonstrat capacitatea etnic de a-i pstra identitatea cultural, lingvistic i religioas, reducerea crescnd a numrului lor prin emigrare, pune sub semnul ndoielii posibilitatea conservrii ei.

4. MESTEUGURI TRADIIONALE SSETI

Unul din mestesugurile traditionale ale sasilor este cel al lemnului, atestat fiind in Sibiu in 1376, breasla meteugarilor care prelucrau lemnul. n ceea ce privete mobilierul pictat, trebuie spus c acesta s-a lucrat mai ales de ctre meterii centrelor urbane transilvnene. Organizai n bresle, meterii sai din Sighioara, Braov, Hendorf au lucrat un mare numr de piese de mobilier precum: lzi, dulapuri, paturi, scaune, pe care le-au pictat ntr-o varietate de culori folosind mai ales motive vegetale i astzi, n judeul Sibiu, acest meteug este dezvoltat n mediul urban, n cadrul unor societi comerciale. Mestesugul olaritului avea in primul rand un rol practic, dar ceramica este folosita si in scop decorativ, in constructii sau pentru anumite ritualuri. Locuinta saseasca cuprinde o varietate de vase de lut - oale, ulcioare, cani, strachini, chiupuri, blide, oale pentru tinut laptele, oale enorme in care se pregatea mancarea pentru sarbatorile religioase, vase pentru flori, statuete, etc. ncadrarea etnic presupune o investigaie profund socio-cultural a unui grup de populaie, studiind tehnica, formele i stilul de ornamentare, precum i importana funcional a
Fig. 7. Ceramica sseasc
Sursa: http://www.google.ro/search?hl=olarit$%v ase&q

ceramicii n cauz. n Transilvania, n anumite subzone etnografice, s-a constatat existena unor centre ceramice care au fost numite inndu-se cont de

caracterul etnic al olarilor, ceramica sseasc fiind in Rupea i mprejurimile acesteia, ce reprezenta un centru compact, indentificandu-se ns, centre intermediare care prezint influene, identificabile n spaiile de origine. Convieuirea romnilor cu saii n secolele XVII-XIX a avut urmri pozitive, deoarece olarii romni au preluat, n special din centrele sseti, nu doar tehnica producerii smalului, ci i forme i motive decorative fitomorfe, florale, avimorfe, antropomorfe cu coninut miticosimbolic. Cu toate c secolul al XVIII-lea a reprezentat perioada de nflorire a ceramicii, olarii din Transilvania, au avut multe greuti n plan economic. Dac n alte ri se dezvolta industria, n Transilvania se resimea o stagnare sau chiar un regres, n special n desfacerea pe pia a
7

mrfurilor, fapt ce a influenat olritul i srcirea meteugarilor. Au existat mai multe cauze care au determinat aceast instabilitate: interzicerea exportului n strintate, concurena intern, rzboiul dintre Austria i Turcia, ciuma din anii 738-755. Toate au frnat perfecionarea meteugului, au contribuit la indisciplin n interiorul breslelor i au dus la imposibilitatea breslelor sseti de a face concuren altor bresle. Tehnica i arta confecionrii esturilor este un alt mestesug al sasilor, care dispun de o tehnic a brodatului aparte, monocrom, n nuanele rou, vnt sau negru pe alb. Diversitatea esturilor e mare: fee de mas, perne, prosoape, draperii, fee de plapum, perdele etc., multe decorate cu motive zoomorfe i florale. De asemenea, caracteristic sailor sunt perdelele poroase din
Fig. 8. Ustensile pentru esut
Sursa http://www.cipriancaraba.ro/wpcontent/uploads/2012/11/Prejmer-mestesuguri-2.jpg

Ghimbav i sculeele de pnz, puse pe perete, din Vulcan.

Fig. 9. Testuri sseti


Sursa http://www.cipriancaraba.ro/wpcontent/uploads/2012/11/Prejmermestesuguri-2.jpg

Breslele, asociaii de meteugari, au jucat un rol important n societatea sseasc urban din secolul XVII-XIX. Breslele erau corporaii de tip medieval care cuprindeau meterii calificai din acelai domeniu sau din domenii diferite. Acestea erau asociaii profesionale, care se conduceau dup statute proprii i erau administrate de un consiliu de meteri. Scopul breslelor era acela de a asigura producia i desfacerea produselor, de a apra interesele productorilor i de a elimina concurena. Pn a ajunge meteri cu drepturi depline, meseriaii trebuiau s treac, obligatoriu, prin stadiile de ucenici i calfe. Statutele reglementau funcionarea breslelor fiind
8

alctuite de ctre breslai cuprinznd o serie de norme etico-morale n vederea respectrii drepturilor tuturor reprezentanilor i aprarea interesului comun. Acordarea privilegiului unei bresle se realiza de ctre conductorii rii-principi pn la 1700 apoi mpraii austrieci. Din momentul recunoaterii lor legale, breslele privilegiate se considerau entiti de drept public capabile de drepturi i datorii exteriorizate prin simboluri, avnd un patrimoniu al lor propriu, independent de acela al membrilor. Aceste simboluri se ineau ntotdeauna la sediul breslei i erau constituite din urmtoarele piese: lada n care se pstrau privilegiul, diverse documente i banii breslei; sigiliul sau pecetea pentru oficializarea actelor iar dup jumtatea secolului al XIX lea au aprut i steagurile. n ceea ce privete statutele acestea conineau norme foarte riguroase: Statutele conineau o serie de norme practice, economice, morale i religioase precum obligaia de a merge n fiecare Duminic la Biseric precum i pedepse mpotriva beiei i furtului. Pedepsele constau n biciuire n faza incipient dar odat cu evoluia social acestea au fost nlocuite cu amenzi. Fiind o civilizaie avansat cu spirit pragmatic, rigurozitatea i seriozitatea lor i-a pus amprenta asupra civilizaiei romneti care avea un statut inferior. Aceast amprent s-a vzut mai ales n satele n care saii convieuiau cu romnii. La muzeul ,,Valeriu Literat al rii Fgraului se pstreaz sigilii de breasl din secolul XVII pn n anul 1850; lada breslei rotarilor, fierarilor i tapierilor din 1850; table de convocare: a plugarilor din anul 1850; cciularilor de la 1700 precum i statutul breslei frnghierilor din anul 1839. De menionat este un eveniment care s-a petrecut n anii '30 ai perioadei interbelice cnd Lada cea veche a Breslei tbcarilor i-a fost donat de ctre Societatea Tbcarilor lui Nicolae Iorga.

5. TRADIII I OBICEIURI SSETI O bun parte din datinile i obiceiurile se mai pstreaz i astzi n localiti din judeul Sibiu. Strns legate de anumite srbtori religoase i ritualuri ancestrale, aceste obiceiuri se transform n adevrate spectacole de muzic, dans, port tradiional, buctrie local, ndemnare artistic, creativitate i joc. Carnavalul ( Fasching) Cu toate ca cea mai mare parte a comunittii ssesti a prsit rand pe rand tara, plecand in Germania la rudele lor, traditiile si obiceiurile acestora s-au mentinut si datorit celor rmasi inc aici. Printre aceste traditii, un loc de frunte il ocup fasching-ul marele carnaval ce simbolizeaz sfarsitul iernii si are loc in luna februarie a fiecrui an. La acest eveniment particip cetteni din comun indiferent de etnie, alturi de oficialittile comunei si invitati de onoare din tar si strintate. Carnavalul incepe cu o mica parad a mastilor, timp in care inimioarele cumprate de invitati sunt prinse pe costumele lor. Premierea mtilor se face in functie de cate inimioare a primit fiecare masc. Masca cu numrul cel mai mare de inimioare, primete premiul cel mare, respectiv tortul pregtit in acest scop. Dupa premiere, incepe petrecerea cu dans si cantece in compania fanfarei comunale.

Ziua mamei ( Muttertag) In prima duminic a lunii mai se srbatoreste Ziua mamei. Femeile din comunitate impodobesc cu o zi inainte biserica, pregtesc cadourile pentru mame i fac buchetele de flori pentru cele ce si-au botezat copilul in anul respectiv. La slujba de duminic, doua fete imbrcate in portul ssesc, merg cu cate un buchet de flori in mana spre altar, pentru a le depune in memoria mamelor care s-au stins din
Fig. 10. Obicei ssesc
Sursa: http://www.sanpetru.ro/traditii-siobiceiuri-sasesti/

viata. In acest timp se canta cantecul : Und wenn du noch eine Mutter hast ( Si daca mai ai o mama). Wenn du noch eine Mutter hast, so danke Gott zufrieden!

Nicht allen auf dem Erdengrund ist diese hohe Gluck beschieden.
10

Wenn du noch eine Mutter hast so sollst du sie mit Liebe pflegen, Dass sie dereinst ihr mudes Haupt in Frieden kann zur Ruhe legen. Cand mai ai o mam, multumeste-i lui Dumnezeu! Nu toti de pe pamant au parte de asa noroc. Cand mai ai o mam ingrijesti-o cu mult dragoste, Pentru a pleca din lumea aceasta, c- un suflet impcat. Intrunirea corurilor ( Chortreffen) In fiecare an, intr-o localitate din tar se organizeaz prin rotatie, o intalnire festiva a corurilor Bisericii Evanghelice. Anul trecut la sfarsitul lunii mai, Biserica Evanghelica Sanpetru, a fost gazda tuturor corurilor din tar. Aici fiecare cor ii prezint programul sau, iar la terminare sunt invitati sa ia parte la o mas bogat tipic sseasc.
Fig. 11. Obicei ssesc
Sursa: http://www.sanpetru.ro/traditii-siobiceiuri-sasesti/

Ziua cetatii (Burgfest) Ziua cettii- este pentru prima data infiintat in anul 1990, in scopul de a srbtori hramul bisericiiSf. Petru. Pan in anul 1999, srbtoarea se desfsura in curtea cettii, iar incepand cu anul 2000 in sala festiv a comunittii sseti. Festivitatea incepe cu un program de fanfar sustinut in turnul cettii, dup care toti invitatii din tar i strintate, se strang in sala festiv, unde srbtoresc evenimentul prin cantece, dansuri si voia bun, intretinand astfel spiritul de unitate al acestei etni.

Ziua recoltei (Erntedankfest) Fie ca este vorba de culegerea roadelor, fie de sosirea unui nou anotimp, ca i la romani ziua recoltei este un prilej de bucurie transformat in cantece, dansuri i mult veselie. In aceast zi biserica evanghelica din cetate este impodobita cu diferite recolte aduse de enoriai. Dupa slujba religioas, srbtoarea continua in sala festiv a comunittii ssesti. Aici se gsesc expuse cele mai frumoase produse agricole, fiind numerotate in vederea organizarii unei tombole, cu toti cei prezenti la aceasta srbtoare. In ritmul muzicii de fanfar, cantecele i dansul, fac atmosera din sal s fie una din cele mai plcute.
11

"Kronenfest" (srbtoarea cununii) Aceasta este o ceremonie de var, specific comunittilor sseti din zona etnografic Rupea - Viscri, Bunesti, Fiser, Dacia care const in impletirea mai multor cununi din flori viu colorate, ornarea ei cu panglici si amplasarea in gradina casei parohiale. In dimineata zilei in care are aloc ceremonia, stenii se imbrac in costume populare si merg la slujb, dup care se adun in jurul cununii, cant si danseaz. Ea marcheaz schimbarea anotimpurilor, de la primavar la var, devenind o srbtoare a florilor i a vegetatiei abundente.

6. PORTUL POPULAR SSESC

Portul popular ssesc a fost realizat din necesitatea valorificrii patrimonului cultural local si din dorinta de a face cunoscut tinerei generatii frumusetea acestuia. O tar cu traditii inseamn o tar cu trecut i istorie. Costumul popular este o combinatie a traditiilor locale, a asezrii geografice precum si a posibilitatilor economice. El reprezint o emblema de recunoatere, o marc a identittii etnice, un document cu certa valoare istorica si artistica.Pstrarea unor elemente traditionale pana in zilele noastre, intr-unele zone folclorice, este rezultatul fortei creatoare a genaratiilor de mesteri populari. De la natere si pan la moarte, costumul popular a insotit omul in toate evenimentele vietii sale, fiind un purttor de simboluri. Ca toate fenomenele de cultura materiala, costumul popular ssesc este supus unei continue evolutii. Legtura sa strans cu viata social il face sa apar ca un fenomen in continua transformare, adaptandu-se conditiilor mereu schimbate de viat. In general costumul, pornit initial de la cele mai simple forme, s-a
Fig. 12. Costume populare sseti
Sursa: http://www.divers.ro&si

perfectionat si complicat in atribute estetice.Din generatie in generatie, hainele de srbatoare s-au dorit tot mai frumoase, cele batraneti fiind considerate invechite. In evolutia portului popular sau inregistrat numeroase progrese, atat in ce privete ornamentatia, cat si in linia croielii.

12

Pentru complexul vestimentar ssesc din Tara Barsei sunt caracteristice piesele: cilindrul (Borten) din catifea neagra, purtat pe cap de fete, scos in evidenta de panglicile rosii ce atarna pe spate pana la tivul rochiei; scufita neagr din catifea cu dantele ce impodobeste capul femeii maritate, dandu-i o nota de distinctie, completat de panglicile din spate i de cele de sub brbie. Peste fustele largi din stofe de diferite culori se poart sortul cu valoroase ornamente realizate in tehnica brodatului. Atat fetele, cat si femeile poart vara o manta neagra, creat, din postav (Kroner Mantel), variant a piesei traditionale in forma de pelerina. In Prejmer si Halchiu brbatii poart mantaua albastr (Rok) din postav, iar in Ghimbav, Rasnov i Sampetru pieptare din blan de miel (Pelzwesta), cu deschidere lateral, brodat cu motive florale stilizate.

Fig. 13.BIBLIOGRAFIE Costume populare sseti


Sursa: http://www.google.ro/search=ro&si transilvania+saseasca&oq=

13

BIBLIOGRAFIE

Puca, Angelica; (2009), Ascultri din lumea satului. Introducere in etnografie, Ed. Presa Universitar Clujean, Cluj-Napoca; Wagner, E., (2000), Istoria sailor ardeleni, Ed. Meronia, Bucureti; http://www.divers.ro/sasii_transilvaneni_ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/lumea-uitata-a-sasilor-transilvaneni-870129.html http://branciulescu.ro/transilvania-saseasca/ http://www.istoriatransilvaniei.ro/vol1/v1c4.pdf http://www.ro-tours.com/istorie.html http://forumgeografic.ro/wp-content/uploads/2009/8/Marculet.pdf

14