Construirea unui sistem informatic

Implementarea sistemelor informatice este o etapa a ciclului de viata al dezvoltarii sistemelor informatice care se regaseste in toate metodologiile de realizare a acestora. Activitatile ce alcatuiesc faza de implementare se regasesc in cadrul acestor metodologii grupate dupa diverse criterii, in diverse subetape sau faze. Astfel, dupa unii autori implementarea unui sistem informatic se realizeaza in doua mari faze: faza de construire si faza de livrare si punere in functiune a sistemului. Pe de alta parte, in viziunea altor autori, in etapa de implementare nu este continuta si activitatea de construire a software-ului, aceasta figurind ca etapa separata in ciclul de viata al realizarii sistemului. 1. Scrierea programelor Construirea sistemului presupune: realizarea, testarea programelor si elaborarea documentatiei. Daca exista de a pac!ete de programe, atunci se instaleaza si se testeaza. Daca nu, este necesara o activitate de scriere a programelor noi. Programatorii elaboreaza noile programe pe baza specificatiilor de programare. Aceasta activitate nu se desfasoara oricum, ci tinind cont de o serie de aspecte pe care le prezentam in continuare. A. "elul de scriere a modulului, in sensul calitatii acestuia, depinde de programator, de specificatiile de programare dar si de tehnicile de programare utilizate. Aceasta se datoreaza faptului ca programarea este in acelasi timp #arta$ %depinde de fantezia programatorului&, dar si #te!nica$ %depinde de metodele si te!nicile de programare folosite&. 'lemente preliminare de te!nica de programare se folosesc la proiectarea programelor. Astfel, la definirea problemei un rol important il au standardele si recomandarile in programare. (a descompunerea problemei in operatii se utilizeaza te!nica de modularizare. (a intocmirea sc!emelor de programare se folosesc elemente din te!nica de programare structurata si modulara. De aceste lucruri preliminare se tine cont in aceasta etapa de implementare, urmind ca noi elemente de te!nica de programare sa fie folosite. Prezentam in continuare citeva din te!nicile de programare utilizate la realizarea modulelor de program. Programarea structurata cere ca programatorul sa foloseasca numai instructiuni care implementeaza cele trei structuri fundamentale de program: secventiala, alternativa, repetitiva. )u se vor folosi instructiuni de salt neconditionat %gen *+ ,+& care strica secventa structurata de program. "iecare secventa de modul de program va trebui sa aiba un singur punct de intrare si un singur punct de iesire. Programarea modulara cere ca secventa de program sa fie alcatuita din blocuri distincte, pe operatii specifice. -locul, procedura trebuie sa rezolve operatia specifica, dar sa tina cont si de cerintele ansamblului din care face parte. )u este bine ca secvente de instructiuni care implementeaza o anumita operatie sa fie amestecate cu alte secvente. .e va tine cont ca dupa scrierea fiecarui modul toate acestea trebuie asamblate intr-un tot care va constitui produsul program. Pentru evidentierea blocurilor, procedurilor se folosesc comentariile, spatierea si alinierea instructiunilor. /

Tehnicile de programare pentru realizarea mac!etelor de intrare-iesire cer ca acestea sa fie usor de inteles, prietenoase, estetice, conform cerintelor utilizatorilor. .e realizeaza dialoguri, meniuri, ferestre, videoformate, rapoarte de iesire, grafice. )oile abordari din domeniul programarii: functionala, logica, orientata obiect, ofera facilitati specifice pentru manipularea datelor si structurarea programului. Programarea functionala si logica sint avanta oase pentru punerea la punct a ideilor, mai ales atunci cind datele sint, pentru moment, incomplete. 0n alt avanta este ca aceste abordari obisnuiesc programatorii cu neproceduralul si pregatesc o eventuala evolutie a sistemului informatic spre o aplicatie cu baze de cunostinte %sisteme expert&. Programarea orientata obiect are facilitati legate de manipularea datelor de tip obiect. Pe linga simplitatea si eficienta descrierii si prelucrarii, aceasta abordare asigura comunicarea mult mai usoara intre aplicatii, prin intermediul obiectelor. De asemenea, se merge mai departe pe calea asigurarii independentei datelor de programe, lucru urmarit cu asiduitate in bazele de date. Aceasta independenta asigura suplete si flexibilitate produselor informatice si este in spiritul realizarii de sisteme desc!ise. Tehnicile care asigura aspectele calitative ale produselor program trebuie luate in considerare la realizarea modulelor program. Lizibilitatea inseamna claritatea secventelor de program si ea se realizeaza prin utilizarea comentariilor, a spatierii si alinierii instructiunilor. Portabilitatea inseamna capacitatea unui program de a fi rulat pe diferite calculatoare fara modificari sau cu modificari neesentiale si putine. Pentru acest lucru, in program nu se vor folosi elemente !ard si soft care-l fac dependent de o anumita masina. Desi uneori aceste elemente de dependenta aduc un plus de eficienta programului %se reduce timpul sau spatiul calculator&, ele reduc drastic portabilitatea. Datorita cresterii puterii calculatoarelor si a avanta elor oferite de sistemele desc!ise, este preferata tot mai mult portabilitatea programelor. Flexibilitatea inseamna capacitatea programului de a se adapta usor cerintelor noi care apar prin evolutie. Acest lucru se realizeaza prin parametrizare, modularizare, alegerea unor instrumente soft corespunzatoare, folosirea cit mai mult a elementelor de programare in detrimentul celor de tip generatoare %sabloane&. De altfel, sistemele desc!ise care asigura flexibilitate maxima arata ca limba ele de programare sint singurele instrumente cu adevarat desc!ise, pe cind orice instrument care faciliteaza dezvoltarea de programe sau aplicatii introduce elemente nonstandard, deci nu sint in intregime desc!ise. De aceea, orice facilitate care asigura flexibilitatea unui program este de preferat alteia care ofera simplitate, usurinta de realizare, rapiditate in implementare etc. Robustetea se refera la capacitatea programului de a rezista la situatii neprevazute. 'a se realizeaza prin tratatrea tuturor situatiilor, c!iar si a acelora care se considera ca nu vor avea loc niciodata. Aici se includ si procedurile pentru tratarea erorilor realizate de programator. Domeniul de prelucrare nu trebuie sa fie limitat, ci cit mai extins posibil. Autodocumentarea este o calitate tot mai ceruta pentru programele din ultima vreme, datorita lucrului pe masini interactive. .-a a uns ca partea de dialog cu utilizatorul sa ocupe cea mai mare parte din codul generat al unui produs program. Aceasta se realizeaza prin furnizarea de catre program de mesa e, informatii, dialoguri ori de cite ori este necesar sau de ori cite ori cere utilizatorul. .e folosesc in acest sens: linii sau ferestre de dialog si explicative, fisiere de #!elp$, exemple tipice, optiuni relevante in meniuri, interfete specializate etc. Din punct de vedere practic, autodocumentarea nu este greu de programat. Principalul este in a sti cit de multa informatie trebuie furnizata %cantitativ&, precum si care informatie si in ce forma %calitativ&. Aceasta parte explicativa a programelor se adreseaza prin continut cel mai adesea utilizatorilor finali ai sistemului informatic si mai rar specialistilor in informatica.

Interfata cu alte limbaje de programare este o te!nica folosita, daca limba ul o permite, pentru a apela din programul principal facilitatile unui alt limba . 2odulul apelant %principal&, scris intr-un anumit limba , c!eama un modul apelat %subprogram& scris in alt limba . Asa cum vom vedea mai departe, fiecare limba de programare ofera anumite facilitati si atunci este bine sa se scrie module, proceduri in functie de felul operatiei pe care o realizeaza, in diferite limba e. Intre programul apelant si cel apelat se transmit parametrii de intrare si3sau iesire care respecta conventiile de comunicare intre proceduri %nume, numar, tip, lungime, ordine&. Tehnicile de depanare a programelor presupun utilizarea unor proceduri speciale pentru urmarirea executiei secventelor de instructiuni. 'xista posibilitatea ca la executie sa se urmareasca in orice moment instructiunea curenta, sau prin furnizarea unor valori initiale sa se urmareasca anumite secvente de instructiuni si valorile pe care le iau variabilele, pina la momentul intreruperii programului. Procedurile de depanare pot fi furnizate de software-ul de baza utilizat sau pot fi realizate de programatori. 'le sint utile atit in faza de scriere a programelor, cit si in faza de testare a lor. Programatorul isi poate scrie propriile proceduri de depanare sau secvente de instructiuni daca cele oferite de sistem nu satisfac. Cele mai simple secvente de instructiuni pentru depanare dar folosite uzual, sint pentru afisarea continutului unor variabile de control pe diferite ramuri ale programului. (a intreruperea executiei se compara mesa ele si valorile afisate cu secventele din program. 0tilitatea se dovedeste mai ales in situatiile in care la executie sistemul nu semnaleaza nici un fel de eroare, desi rezultatele nu sint cele asteptate. Datorita pirateriei software, in ultimul timp se realizeaza tot mai des programe prote ate. Programele au module specializate pentru protectie impotriva copierii si a utilizarii neautorizate. ,e!nicile folosite pentru acest scop merg de la parole de acces la programe, la autodistrugere %dupa un numar de utilizari, sau dupa o anumita data, sau la utilizarea intr-un context diferit de cel de la instalare& sau c!iar la virusarea masinii pe care se utilizeaza neautorizat programul. Recursivitatea este o te!nica de programare acceptata de anumite limba e de programare universale %Pascal, C& si de anumite limba e de manipulare din .*-D %"oxPro&. + procedura scrisa intr-un astfel de limba se caracterizeaza prin faptul ca ea se autoapeleaza si prelucrarile efectuate la un anumit moment dat se bazeaza pe rezultatele de la momentul precedent. 0n proces recursiv are o conditie %caz particular& care opreste procesul. 'xemplu de procese recursive: prelucrarile de liste de date. Noile tipuri de aplicatii informatice au introdus si te!nicile noi de programare. Pentru aplicatiile traditionale, sistemele relationale sau c!iar cele cu fisiere satisfac destul de bine cerintele acestora. +data cu aparitia noilor aplicatii %proiectarea asistata de calculator, sistemele desc!ise si aplicatiile multimedia& se manipuleaza cantitati uriase de date. 2a oritatea acestor aplicatii nu utilizeaza pentru scrierea programelor un .*-D, ci au sisteme dedicate, deoarece actuala te!nologie relationala nu ofera functionalitatile necesare noilor aplicatii. 0n pas bun in aceasta directie este facut de abordarea orientata-obiect. "aptul ca noile tipuri de aplicatii necesita sisteme dedicate inseamna un cost ridicat. ,endinta este de a se construi noi .*-D standardizate care sa aiba implementat conceptul de extensibilitate %pentru eventuale noi tipuri de aplicatii care vor aparea&. Aplicatiile de proiectare asistata de calculator manipuleaza date foarte complexe, genereaza un ansamblu de faze pentru realizarea produsului, descrierea unei componente este dependenta in mare masura de celelalte componente. Aplicatiile multimedia administreaza datele netraditional. Pe linga text si grafic administreaza date de tip imagine si sunet. Aceste aplicatii presupun un volum mare de date si foarte multe prelucrari, presupun periferice diferite interconectate si 4

instrumente soft diferite. Aplicatiile vor putea fi interconectate sau integrate altor aplicatii. B. Alegerea limba elor de programare este ultima actiune ce se realizeaza inaintea scrierii propriu-zise a modulelor program. (imba ele ce pot fi utilizate sint limba ele universale, cele specifice si asambloarele. "iecare din ele ofera avanta e pentru anumite domenii si, de regula, in scrierea modulelor de program se combina utilizarea mai multor limba e. Acest lucru rezulta din cerintele aplicatiei si din te!nicile de programare ce vor fi utilizate. Asambloarele ofera facilitati de lucru la nivel de bit, intra in filozofia masinii, asigura o viteza de lucru sporita. In sc!imb, multe din te!nicile de programare sint greu sau imposibil de aplicat. Astfel, asamblorul leaga programul de o anumita masina, ceea ce inseamna lipsa de flexibilitate si de portabilitate. 2odularizarea si structurarea programelor se realizeaza greu. Limbajele de programare universale ofera teoretic facilitati pentru rezolvarea oricaror probleme %economice, stiintifice, sociale etc.&. 'xista insa aspecte specifice pentru fiecare limba . Cobol este orientat pe probleme economice, raminind limba ul universal care prelucreaza cel mai bine siruri de caractere si fisiere. Dezavanta ul este ca rezulta programe stufoase, lucru suplinit de ultimele versiuni de Cobol care ofera generatoare de secvente de instructiuni. Are, de asemenea, facilitati reduse de grafica si un set redus de functii. 5amine singurul limba universal care trateaza separat si complet toate tipurile de fisiere clasice %secventiale, relative si indexat-secventiale&. Pascal si C ofera facilitati de implementare completa a te!nicilor de programare, au biblioteci puternice de functii, dau posibilitatea de reprezentare a unei game largi de structuri de date in memoria interna, ofera te!nici speciale de programare %recursivitatea&. In plus, C ofera lucrul la nivel de bit si o mare portabilitate a programelor. Ambele limba e au posibilitati reduse de prelucrare a fisierelor. Alte limba e de programare universale %P(/, Ada, -asic, "ortran etc.& au o utilizare tot mai redusa. 6ava este printre ultimele limba e aparute. 'l preia multe din facilitatile limba elor C si Pascal la care adauga altele legate de lucrul pe obiecte si comunicatie. (imba ele de programare specifice provin in principal din folosirea bazelor de date in sistemul informatic. .istemele de *estiune a -azelor de Date %.*-D& au (imba ul de Descriere al datelor %(DD& si (imba ul de 2anipulare al Datelor %(2D&. Acestea pot fi limba e proprii .*-D-ului %ex. "oxPro& sau pot fi dezvoltate pe un limba gazda %ex. +racle foloseste Pascal ca gazda&. 'xista o vec!e dilema: .*-D-ul sa aiba limba e proprii foarte puternice %ex. "oxPro& sau limba e mai slabe, dar generatoare puternice %ex. +racle&. In spiritul sistemelor desc!ise avanta e au .*-D cu limba e proprii puternice, in spiritul proiectarii asistate avanta e au cele cu generatoare puternice. Cea mai mare parte a .*-D-urilor actuale sint relationale %implementeaza modelul de date relational&. In acest domeniu exista un singur limba de programare specific standardizat, si anume, .7( %.tructured 7uer8 (anguage&. Acesta este un limba de regasire din bazele de date relationale orientat neprocedural. Din acest motiv toate .*-D-urile relationale suporta .7( in totalitate %ex. +racle& sau un nucleu %ex. "oxPro&. 'l vine sa ofere avanta ele programarii neprocedurale %apropiat ca exprimare de limba ul natural, nealgoritmic& alaturi de facilitatile procedurale oferite de (2D %structurile de program clasice&. 0tilizarea limba elor in .*-D ofera avanta ele programarii, adica flexibilitate, posibilitati de exprimare nelimitate, robustete, portabilitate etc. .olutia necesita cunostinte temeinice de programare si baze de date, este mai laborioasa si accesibila specialistilor in informatica. Pe linga limba e, .*-D-urile au o serie de alte componente, oferind un mediu complet pentru dezvoltarea de aplicatii informatice. Cele mai utilizate componente 9

sint generatoarele %pentru meniuri, ecrane formatate, rapoarte de iesire, cereri de regasire etc.& si alte utilitare %editor de texte, operatii cu fisiere, protectie si securitate, interfete etc.&. 2ulte .*-D-uri contin si elemente de instrumente CA.' pentru asistarea proiectarii de aplicatii. Aceste componente ofera avanta ul dezvoltarii rapide si facile a unei aplicatii, dar genereaza elemente nestandard. 'fectul este reducerea drastica a flexibilitatii, portabilitatii si desc!iderii aplicatiei. De asemenea, posibilitatile de exprimare ale programatorului pentru realizarea aplicatiei sint limitate, date de sabloane %oricit de performante ar fi acestea&. Aceasta solutie este adoptata de utilizatorii intensivi in informatica. (a alegerea limba elor de programare se va tine cont daca in ele pot fi implementate cerintelor rezultate din etapele precedente de realizare a sistemului informatic. Aceasta implementare nu trebuie facuta oricum, ci cit mai eficient, adica tinind cont de te!nicile de programare. Astfel, programarea structurata si modulara este asigurata prin instructiuni specifice in versiunile noi pentru toate limba ele procedurale. 'xista instructiuni pentru implementarea celor trei structuri fundamentale de program %secventiala, alternativa si repetitiva&, practic nu mai exista instructiuni de salt neconditionat, ci exista posibilitatea de realizare si apel de proceduri si functii. Acelasi lucru este valabil si pentru (2D din .*-D, exemplul cel mai elocvent fiind "oxPro. Acesta are un limba de programare foarte puternic apropiat ca performante de cele universale, la care se adauga facilitati de lucru cu baze de date. +racle are un limba mai slab, ofera in replica precompilatoarele care permit scrierea de programe intr-un limba universal %Cobol, C, Pascal, "ortran, P(/, Ada& din care se poate lucra cu baze de date. 5ealizarea de mac!ete de intrare3iesire este facilitata in limba ele universale de instructiuni specifice, iar in .*-D prin instructiuni si3sau generatoare specializate. Astfel de generatoare poseda toate .*-D-urile relationale: +racle, Access, Paradox, "oxPro si toata familia x-ase etc. .int de remarcat aici produsele soft pentru tabelare %spreads!eet& care permit usor si rapid pornind de la un set de date initiale, prin prelucrari succesive, tabelarea rezultatelor. 'ste vorba de produse care au evoluat mult in ultimul timp prin adaugare de facilitati de baze de date si comunicatie %exemplu elocvent este 'xcel&. Acestea se pot folosi pentru testarea unor idei sau pentru realizarea unor module din sistemul informatic. Anumite aplicatii pot fi dezvoltate complet cu aceste produse soft, avind insa dezavanta ele care rezulta de la orice generator de aplicatii. Aspectele calitative ale modulelor de program pot fi atinse cu oricare dintre limba ele de programare %exceptie fac unele aspecte in cazul asambloarelor& si pot fi atinse partial cu generatoarele de programe. "acilitati de depanare exista ca instructiuni in ma oritatea limba elor de programare. 2ai mult, in ultimul timp, compilatoarele apar sub forma unor medii de programare care au pe linga alte componente si pe cea specializata in depanarea programelor. .*-D-urile care prin definitie sint medii de dezvoltare au componente puternice de depanare, precum si de protectie si de securitate. Protectia este asigurata atit la nivelul datelor, cit si al programelor. ,e!nologia orientata-obiect prin avanta ele pe care le ofera cistiga tot mai mult teren atit in programare, cit si in bazele de date. Principalele limba e de programare universale au facilitati de lucru cu obiecte %Cobol obiect, ,urbo Pascal, C::&, ca sa nu mai vorbim de limba ele orientate obiect %.mall,al;, 6ava etc.&. Acelasi lucru se poate spune si despre ultimele versiuni de .*-D relationale, care au facilitati suplimentare pentru tratarea obiectelor %"oxPro incepind cu v1.<, +racle incepind cu v= etc.&. Prin aparitia modelului de date orientat obiect, tendinta actuala in baze de date este spre prelucrare de obiecte. Avanta ele abordarii orientate-obiect sint multiple pornind de la simplitatea reprezentativa a datelor si a ungind la independenta datelor de programe si

<

avanta e pentru comunicatii. .ingura piedica este ca aceasta abordare este mare consumatoare de resurse calculator %timp si spatiu&. In ultimul timp insa, masini tot mai puternice suplinesc acest consum. 2ai mult, facilitati de prelucrare a obiectelor au fost incluse in sistemele de operare %+.39>>, ?I)D+?., 2AC etc.&. Abordarea orientata obiect aduce avanta e noilor tipuri de aplicatii: proiectarea asistata de calculator, aplicatiile multimedia, sistemele desc!ise, precum si in domeniul inteligentei artificiale. Aceste aplicatii presupun un volum foarte mare de date si de o mare complexitate, lucru la care se preteaza te!nologia orientata obiect. .tandardizarea va aduce un plus de eficienta realizarii acestor noi aplicatii, ele fiind acum destul de scumpe, datorita sistemelor dedicate pe care le presupun. .e prefera in acest caz limba ele care au facilitati de: prelucrari grafice, text, volum mare de date, flexibilitate si interconectivitate. @ersiunile obiect satisfac mult mai bine aceste cerinte. C. .crierea propriu-zisa a modulului. Avind specificatiile de programare, fiind alese limba ele si te!nicile de programare, se poate trece la codificarea modulelor folosind un editor propriu fiecarui limba de programare. Dupa incarcarea instructiunilor cu editorul rezulta un fisier sursa. Acesta este de un tip specific pentru fiecare limba de programare. "isierul sursa, care este modulul scris intr-un limba de programare, este compilat si rezulta fisierul %modulul& obiect. In urma compilarii pot rezulta erori care se corecteaza cu a utorul editorului si se recompileaza. Procesul se repeta pina nu mai sint erori de compilare. "isierul obiect astfel obtinut este lin;-editat cu o serie de rutine din biblioteca de sistem. Dintre aceste rutine unele sint specifice lin;-editorului, iar altele limba ului de programare. 5ezultatul acestui pas este un fisier %modul& executabil codificat. Acesta poate fi lansat in executie independent de mediul de programare in care a fost produs. In .*-D-uri producerea modulului executabil este legata de multe ori de o procedura de 50),I2'. Aceasta pleaca de la un fisier sursa sau obiect, functie de ceea ce se gaseste pe disc si, intr-un context de proiect de aplicatie informatica, produce un fisier executabil. Acesta poate rezulta dependent sau independent de mediul de programare in care a fost dezvoltat. In procesul de construire a fisierului executabil pot aparea si erori la pasul de lin;-editare care se corecteaza, iar procesul se reia, fie cu lin;, fie cu editare. De obicei, ultimele versiuni de compilatoare si de .*-D-uri sint medii complete de dezvoltare de programe. +data intrat sub un astfel de mediu, toate componentele soft necesare realizarii pasilor de mai sus sint la dispozitia programatorului. 2ai mult, apelul unei componente implica realizarea automata a pasilor precedenti. Astfel, de obicei se merge pe apelul componentei 50) %sau D+& care realizeaza automat compilare, lin; si executie de program. Daca se detecteaza erori la unul din pasi se opreste procesul si se indica linia de program eronata. Aceasta se corecteaza si se reia cu 50). 5ezulta un fisier %modul& executabil care nu mai are erori de sintaxa si semantica, putindu-se trece la testare. 2. Testarea programelor .etul de date de test, identificat in etapa de intocmire a sc!emelor de programare, este folosit pentru testarea modulelor scrise in etapa precedenta. In cazul in care datele alese nu satisfac complet %nu acopera toate ramurile si situatiile din modul& se pot modifica corespunzator. 2odulele de program se testeaza functional si semantic %logic& prin compararea rezultatelor obtinute la executie cu cele propuse a fi obtinute. ,estarea se termina cind cele doua categorii de rezultate sint identice.

Abordarea la testare poate fi facuta pe arborele de module de sus in os %topdown& sau de os in sus %bottom-up&. (a abordarea de sus in os se pleaca de la modulul director catre cele functionale si operationale. .e testeaza modulul director mai intii si apoi pe rind %in ordinea de apel sau in orice alta ordine&B urmeaza testarea modulelor operationale pe proceduri, iar apoi legaturile intre module prin incercari cu setul de date asupra programului asamblat pe diferite variante functionale. ,estarea independenta a modulelor operationale poate fi executata in paralel cu cea de testare functionala. ,estarea se inc!eie cind ultima procedura operationala este testata si integrata in arborele de module. (a aceasta abordare, daca un anumit modul nu este scris cind s-a a uns cu testarea la el, acesta poate fi folosit vid. 0lterior, dupa ce este scris, se testeaza si se integreaza. (a abordarea de os in sus se pleaca de la modulele operationale spre cele functionale pentru a se a unge in final la un modul director. "iecare modul de la nivelurile inferioare din arbore se testeaza mai intii separat si apoi se testeaza legaturile cu alte module facindu-se si integrarea lor. Dupa ce au fost testate toate modulele, se face si testarea celui director si apoi asamblarea intregului arbore. Asamblarea este bine sa se faca urmarind pas cu pas functiunile principale ale programului. (a testare un rol important revine sefului ec!ipei de programare care trebuie sa integreze fiecare modul testat separat si apoi sa testeze intregul program. (a abordarea de sus in os el trebuie sa fie activ, implicat in testarea modulelor. In aceasta situatie testarea va respecta ordinea si duratele din graficul de esalonare si testare a produsului program, realizat in etapa de intocmire a sc!emelor de programare. Intotdeauna testarea va produce mai multe versiuni de module si de produs program, ultima fiind cea acceptata. (a fiecare versiune se face o evaluare si se opereaza corectia. ,estarea nu se inc!eie decit atunci cind se efectueaza lansarea prelucrarii de catre intreaga aplicatie informatica cu un set complet de date. Acest set va include toate datele posibile, corecte si eronate pentru a urmari reactia intregului pac!et de programe. In aceasta testare globala se urmareste: validarea datelor de intrare si a rezultatelor, dialogul din sistemul informatic, modul de operare la executie. .e urmaresc atit aspectele formale, cit si cele de fond. Pe parcursul intregii testari, atit la testarea pe module, cit si la cea globala, pe ansamblul produsului program %nivelul aplicatiei& sau al pac!etului de programe %nivelul sistemului& se vor folosi de cite ori este nevoie te!nicile de depanare identificate in etapa anterioara. Care te!nica se va folosi: dintre cele oferite de sistem sau proprii, este la latitudinea programatorilor. Daca se realizeaza proceduri proprii de depanare, acestea vor fi scrise de programatorul care testeaza modulul sau ansamblul, dupa caz. 5egula de la elaborarea programelor ramine valabila si la testare: nu trebuie acceptata formularea #aceasta situatie nu apare niciodata deci nu trebuie testata$. @or fi testate, asadar si situatiile imposibile si cele contradictorii, absolut totul.